SCRISOAREA lui Gheron Gavriil athonitul către ereziarhul Bartolomeu: „Sunteți un dușman al Dumnezeului nostru Treimic și al Maicii Domnului”

Starețul Gavriil din Karyes de la Mănăstirea Cutlumuș, l-a numit pe Patriarhul Bartolomeu, dușman și trădător al Bisericii, pentru încălcarea canoanelor și propovăduirea ereziilor. Monahul atonit l-a îndemnat pe conducătorul Fanarului să se pocăiască și să părăsească panta alunecoasă, care dăunează unității inter-Ortodoxe a milioane de creștini ortodocși din întreaga lume. O scrisoare deschisă a lui Gheron Gabriel Atonitul, din 24 octombrie 2019, adresată Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, a fost publicată pe 4 noiembrie 2019 de către katanixi.gr. 

UJO prezintă o traducere a acestei scrisori din limba greacă.

„Sanctitatea Voastră,

În timpul vizitei recente pe care ați făcut-o în Sfântul Munte al Maicii Domnului, Fecioara Maria, am dorit cu adevărat să primesc binecuvântarea Voastră și să vă sărut picioarele, dar nu am putut face acest lucru, deoarece este de mult timp, imoral. Vreți să auziți de ce?

  1. În dialoguri fructuoase și ingenioase cu ereticii, ați trădat Biserica Cea Una, Ortodoxia, recunoscând de nenumărate ori „diversitatea” în învățăturile sfinte ale Bisericii noastre și caracterul ecleziastic în adunările sectare monofizite, papa și protestanții Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și iconoclaști; mai devreme, i-ați blestemat oficial și ireversibil pe Sfinții Părinți ca „victime nefericite ale șarpelui cel rău ” pentru a vă considera eliberat de nevoia de a asculta chemările lor inspirate de Dumnezeu.

  1. Sunteți un dușman al Dumnezeului nostru Treimic și al Maicii Domnului, deoarece întrețineți prietenia instituțională cu eretici conștienți  nepocăiți și neamuri corupte și păcătoase și auto-afurisite, primați ai ereziilor (Tit 3, 11), înaintașii necinstirii, și odată cu ei veți avea același viitor sterp, departe de Pământul Viu, dacă nu vă veți întoarce la Credință. Căci Sfântul Hrisostom spune: „Cel care acceptă pe dușmanii țarului, nu poate fi un prieten al țarului, nu este demn de viață, dar este lăsat să meargă împreună cu dușmanii săi și el își îndură mâinile” și că „ura” pentru dragostea lui Hristos este mult mai bună decât prietenia de dragul Lui ”. Nu vă amintiți cuvintele inspirate de Dumnezeu din Sfânta Scriptură: „Că Dumnezeu urăşte deopotrivă şi pe nelegiuiţi şi nelegiuirea lor.”? (Înțelepciunea lui Solomon 14, 9)

  1. Din cauza bolii voastre patriarhale și sub protecția voastră, orice erezie și inovație au fost răspândite nu numai în eparhiile Tronului, ci și în Biserica Greciei sau în altă parte. Clerul vostru, conferințele onorifice și publicațiile teologilor și gânditorilor, laudătorii „Patriarhatului vostru luminat”, care au primit premii de la Sanctitatea Voastră, sunt toți pionieri și exarhi ai tuturor noilor erori teologice și inovații instituționale, de la teologia post-patristică și ecologică și cultul păgân al Pământului la reinstalarea schismaticilor din Ucraina fără pocăința acestora din urmă. Toți acești lupi spirituali, care sunt condamnați public de clerul și turma ortodoxă, sunt recunoscuți și îndreptățiți de voi, iar voi sunteți păstorul și Patronul lor; în formularea patristică, sunteți în  mod absolut în totalitate vinovat împreună cu ei: „Cum poate el să nu fie egal cu ei în răutatea lui <…>?”

  1. Fiind un alt papă, de trei decenii, cultivați o percepție în universalitatea Bisericii pe care o dorește orice „episcop” și în special Patriarhul Ecumenic ceea ce dorește, devine  în  mod arbitrar legea Bisericii. Cât de mult sunteți judecat, ca și Papa, de toți Sfinții pe care îi judecați pentru asta! Cât de potrivită pentru voi este condamnarea Sfântului Palama a ereticului osândit, predecesorul vostru – Patriarhul Ioan Kaleka: „el însuși a fost Sinodul … …”.

  1. Prin acțiunile și învățăturile voastre, nu cinstiți Canoanele Apostolice ale Sfintelor Sinoade Locale și Ecumenice și învățăturile Părinților, care interzic strict rugăciunile comune, prietenia și conslujirea cu ereticii, în timp ce Biserica consideră că „nu este corect pentru ortodocși, căci sfintele canoane nu pot fi schimbate pe  jumătate …”. Astfel, arătați că nu credeți în Dumnezeu, în nemurirea sufletului, în lumea nevăzută, în Rai și în iad, în Înfricoșătoarea Judecată de Apoi și în pedeapsă. Poate, Sanctitatea Voastră, întâlnirile dvs. frecvente cu reprezentanți și filantropi masoni și din alte ordine apropiate, vă atestă și vă întăresc statutul și poziția dvs. oarecum misterioasă și înaltă, care sunt incompatibile și vrăjmașe credinței Ortodoxe?

  1. Din păcate, cei care sunt familiarizați cu conducerea tactică a Sanctității Voastre și a angajaților dumneavoastră, care nu intuiesc tratatele bisericești legitime, cei care se opun metodelor voastre de răspândire a ecumenismului, sunt izolați în propriul mediu și sunt obligați să se retragă sau să rămână tăcuți. Acolo unde este posibil, folosiți pârghiile politice, așa cum a fost în cazul Sfântului Munte, și ceea ce Sfântul Atanasie cel Mare consideră a fi specific ereziei arianismului <…>.

Desigur, Sanctitatea Voastră ati mărturisit Ortodoxia în declarațiile voastre de multe ori, dar acestea sunt contrare acțiunilor voastre și datoriei voastre principale. Cu toate acestea, după Grigorie Palama, chiar dacă ați avea cele mai mici îndoieli cu privire la Ortodoxie, nu ați fi demn de rangul sfânt <…>.

Ați forțat sufletul fiecărui grec ortodox să facă față dilemei: „fie să te dedici iubirii Dumnezeului-Om Hristos, fie archon-patriarhului eretic”. Acest lucru este exact ceea ce Sfântul Chiril al Alexandriei a scris Primatului eretic al Constantinopolului și predecesorului vostru, Nestorie, în urmă cu 1600 de ani: „Ce s-a întâmplat cu noi cărora ni se cere prin evlavie să-L iubim pe Hristos Mântuitorul mai presus de noi? <…> „Fără îndoială, Sanctitatea Voastră, daunele pe care le-ați provocat Trupului lui Hristos, Bisericii, constituie o revoltă împotriva Mântuitorului Însuși.

Timp de 28 de ani de Patriarhat, nu ați luminat niciodată inimile adevăraților creștini ortodocși -ați luminat doar inimile seculare ale creaturilor care aduc onoruri „prinților acestei lumi demonice”, nu pentru gloria Ortodoxiei mântuitoare, ci pentru răsturnarea Ortodoxiei inițiate de Sanctitatea Voastră, în toate modurile posibile.

Sanctitatea Voastră,

Pocăiți-vă și coborâți de pe calea largă și alunecoasă pe care o parcurgeți în mod constant, ceea ce este în detrimentul credinței Ortodoxe și al unității inter-Ortodoxe a milioane de suflete botezate, pentru care veți da un răspuns „ecumenic” temător Dreptului Judecător.  Feriți-vă  că iadul necreat și nesfârșit este plin de ierarhi și patriarhi nepocăiți, căci istoria Bisericii cunoaște perfect ereziarhii afurisiți, înalta lor ținută, primul dintre ei fiind Apostolul căzut, trădătorul Iuda Iscarioteanul, deoarece Judecata divină va începe cu noi, oamenii bisericii: „Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”(1 Pet. 4:17).

Deci, „umblaţi”  Sanctitatea Voastră,” cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge” (Ioan 12, 35, 9, 4).

Monahul G. Gavriil,

Chilia Cutlumuș a Cinstitului Hristodulos din Patmos”.

Conform raportului UJO, în perioada 19-22 octombrie, Patriarhul Bartolomeu a făcut o vizită la Athos pentru a participa la sărbătorirea a 200 de ani de la pomenirea catolicilor din Mănăstirea Xenofon. 5 „episcopi” ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Ed. BOaU) l-au însoțit pe patriarh în această vizită, în Sfantul Munte Athos .

Athonite geronta – to Phanar head: Repent and leave a slippery slope

Via: marturisireaortodoxa.ro

SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN (anul 2017)

Este posibil ca imaginea să conţină: 6 persoane, persoane zâmbind, oameni în picioare

Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2017, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 Octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea.
Celebrez moartea. Întunericul. Groaza.
Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare dată parcă mai înspăimântătoare.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă.. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?
Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.
Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea?
De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român?
Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.
Nu vrem să ne mai trezim noaptea plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.
Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm..
Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii.
Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.
Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!
Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori!
Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ.. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.”

Sursa:
https://parohia-pescara.it/evenimente/activitati-cu-tinerii/scrisoarea-unui-copil-cu-privire-la-halloween-201

Nu știu dacă această scrisoare a fost alcătuită de un copil, dar nici nu contează. Contează mesajul și adevărul din ea!

CRUCEA BATJOCORITĂ PE CAPACELE DE CANALIZARE… ȘI LA IAȘI

CRUCEA BATJOCORITĂ PE CAPACELE DE CANALIZARE… ȘI LA IAȘI

CANONUL 73 Trulan (SEMNUL CRUCII SĂ NU SE PUNĂ ORIUNDE)

De viaţă făcătoarea cruce, arătându-ne nouă mântuirea, se cade ca noi să punem toată stăruinţa spre a-i da toată cinstea cuvenită aceleia prin care am fost mântuiţi de căderea cea veche. Drept aceea, dându-i ei în­chinăciune şi cu gândul şi cu cuvântul şi cu simţirea, poruncim să se şteargă cu totul semnele crucii făcute de oarecare pe pământ (pe jos, pe pardoseli), ca nu cumva, prin călcarea de către cei care umblă, să fie bat­jocorit acest semn al biruinţei noastre. Orânduim, aşadar, să se afuriseas­că cei ce de acum înainte ar face chipul crucii pe pământ (pe pardoseli).

În zilele pelerinajului la Cuvioasa maica noastră Parascheva de la Iași – octombrie 2019:

Mai  multe capace de canalizare cu stema Municipiului Iași, pe care este reprezentată Sfânta Cruce a creștinilor, au apărut în centrul Iașiului, vizavi de Catedrala Mitropolitană, pe spațiul din fața Consiliului Local Iași (clădirea Primăriei). În apropiere (în spate) se află și Casa de oaspeți „Sfântul Nicolae” (și colegiul cu același nume), un fel de hotel al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, acolo unde sunt cazați ierarhi și preoți veniți din toată țara la sărbătoarea Sfintei Parascheva. Mai mult, chiar în dreptul colțului de nord-est al clădirii Mitropoliei sunt astfel de capace de canalizare.

Oamenii neștiutori calcă în picioare fără să-și dea seama sau fără să le pese, simbolul sfânt al creștinilor. Preoți și ierarhi trec nepăsători pe lângă și poate chiar și ei batjocoresc Crucea în același mod.

Nu știu când au apărut, căci în anii trecuți nu erau. Probabil o dată cu renovarea zonei, în 2018 su 2017?

Și nu s-au limitat numai la acea zonă.

Cuiva i-a trecut prin cap ca și pe traseul pelerinilor (străzile pe unde se face rândul pelerinilor ce așteaptă să se închine la moaște) să pună un astfel de capac. Din păcate, nu am reușit să fac o poza, căci stând la rând, s-a trecut repede peste acea porțiune de trotuar. Așadar, mii sau zeci de mii de pelerini calcă Sfânta Cruce în picioare, poate fără să vadă, fără să știe sau făra să realizeze acest păcat.

Stema Municipiul Iași

Probabil mulți vă aduceți aminte că aceeași situație a existat (și încă există) și la București:

Image result for cruce pe capace de canalizare la bucuresti

Apel pentru schimbarea capacelor de canalizare din Lipscani pe care se afla Sfanta Cruce

Și se pare că Patriarhia a reacționat la sesizările credincioșilor, dar extrem de timit și fără rezultat:

Biserica cere eliminarea capacelor de canal pentru ca semnul crucii sa nu mai fie calcat in picioare

Oprescu, somat de BOR sa schimbe capacele de canal care au semnul crucii

Cum e batjocorit semnul Sfintei Cruci și stema cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie în București

Să fie oare posibil? Pecetluirea cu semnul fiarei prin televizoare și telefoane cu ajutorul tehnologiei 5G

 

,,Sunt oare telefoanele și televizoarele inteligente unelte de cipare nano-bio-metrică în masă?
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2… https://www.researchgate.net/publicat…).
Din al doilea link reiese că există tehnologia de conectare a nanomaterialelor la ADN-ul uman prin fotografierea telefonică).
https://www.theorganicprepper.com/chi…
https://people.csail.mit.edu/fadel/pa…
https://www.youtube.com/watch?v=a3EHr… – despre dezbaterea asupra vaccinarii;
http://unwittingvictim.com/Symptoms.html – targeted individuals
https://www.slideshare.net/sunnysmith…

#SmartPhone&SmartTVChippingEntireFamily

PENTRU O BUNĂ ÎNȚELEGERE A SUBIECTULUI SE RECOMANDĂ VIZIONAREA ACESTUI VIDEOCLIP DE 2 ORI: ODATĂ FĂRĂ TRADUCERE – pentru a se vedea mai ușor mesajele de pe fundal, și ODATĂ CU TRADUCEREA ACTIVATĂ – pentru a beneficia de explicații suplimentare!
De-asemenea, e nevoie și de verificarea link-urilor atașate în descriere. ”

ALERTĂ!!! Senatul a adoptat tacit un proiect de lege privind uniunea consensuală inclusiv între persoane de același sex

Inițiativă de legiferare a uniunilor consensuale, adoptată tacit de Senatul României, ca prim for sesizat

O inițiativă de legiferare a uniunilor consensuale, inclusiv între două persoane de același sex, a fost adoptată tacit de Senatul României, ca prim for sesizat. În continuare, documentul va trebui să fie dezbătut și adoptat sau respins de Camera Deputaților, potrivit România Liberă și Ziarul Unirea.
Proiectul de act normativ ar urma să legalizeze uniunea consensuală între două persoane de același sex, care ar putea încheia între ele un contract civil prin intermediul căruia să dobândească drepturi similare cu cele ale membrilor unei familii formate prin căsătorie civilă.
Conform proiectului legislativ menționat, uniunea consensuală reprezintă asocierea dintre două persoane de sex diferit sau de același sex. Aceasta poate fi recunoscută legal chiar dacă nu este înregistrată la Starea Civilă.
Drepturile și obligațiile persoanelor care au încheiat o uniune consensuală sunt identice cu cele ale soților dintr-o căsătorie civilă obișnuită. Aceasta înseamnă că, de exemplu, în cazul spitalizării unuia dintre parteneri, celălalt este considerat aparținător, iar în caz de deces, supraviețuitorul beneficiază de moștenire și de pensie de urmaș.
Cu toate acestea, atât dobândirea statutul de aparținător al partenerului internat în spital, cât și posibilitatea cedării bunurilor către partenerul rămas în viață, au fost deja legalizate fără a fi nevoie pentru aceasta ca cele două persoane să fie în uniune consensuală.
Aceasta nu este prima tentativă de legalizare a uniunilor consensuale sau a parteneriatelor civile, după invalidarea Referendumului despre Căsătorie din luna octombrie 2018, în urma unui demers cetățenesc care avea scopul să înscrie în Constituția României definiția căsătoriei civile ca fiind posibilă exclusiv între un bărbat și o femeie. De atunci, au mai fost depuse în Parlamentul României proiecte legislative pentru oficializarea parteneriatelor civile, contracte juridice similare căsătoriei, dar care să dea posibilitatea și homosexualilor de a-și oficializa relația și de a dobândi drepturi sociale identice cu ale familiilor căsătorite la Starea Civilă.
Mecanismul parlamentului bicameral e conceput astfel încât un proiect legislativ să fie adoptat tacit de prima cameră sesizată atunci când depășește timpul regulamentar pentru dezbatere, fără să ajungă la vot în plen. Adoptarea tacită este posibilă doar la prima cameră sesizată. În cazul de față, proiectul de act normativ a fost adoptat tacit de Senat, dar va trebui dezbătut și votat de Camera Deputaților.
Cu alte cuvinte, parteneriatul civil redenumit sub forma „uniunii consensuale”..

Ecumenism – De Nașterea Maicii Domnului, pseudo-episcopul Oradiei Sofronie Drincec, a ales să cinstească mortăciunile greco-catolicilor

Un „vrednic” urmaș al apostatului Atanasie Anghel, minciuno-episcopul Sofronie Drincec al Oradiei, a ales să fie prezent la slujba ereticilor greco-catolici, în catedrala acestora din Oradea, cu ocazia primirii unor fragmente din rămășițele pământești ale celor 7 dușmani ai Ortodoxiei, chipurile beatificați de ereziarhul Francisc, pe 2 iunie anul acesta.

„Duminică, 8 septembrie 2019, catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea va primi moaștele Fericiților Episcopi martiri beatificați de Papa Francisc pe 2 iunie a.c. la Blaj, în cadrul unei celebrări arhierești. Programul va începe cu o procesiune a moaștelor, de la ora 9.45, urmând ca de la ora 10.00 să fie celebrată Sfânta Liturghie arhierească de PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, cu participarea mons. Miguel Maury Buendia, Nunțiu Apostolic în România și a PSS László Bocskei, episcop romano-catolic de Oradea, împreună cu un sobor de preoți ai Eparhiei de Oradea, dintre care 20 împlinesc 25 de ani de la hirotonirea întru preoție.

La final, după rugăciunea către Fericiții Episcopi martiri, credincioșii sunt invitați să  venereze și să ceară cu încredere mijlocirea tuturor Episcopilor martiri. Moaștele vor fi așezate într-un relicvariu, care va rămâne în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea spre venerare, urmând ca apoi să ajungă, pe rând, în parohiile Eparhiei de Oradea printr-un pelerinaj dedicat lor.” – 7 septembrie – egco.ro

În locul serbării Nașterii Maicii Domnului în Ortodoxie, i-a ales pe frații lui greco-catolicii. Probabil știe unde îi este locul, căci cu ei va fi judecat.

Însoțit de un cleric (diacon sau preot) din Episcopia Oradiei, trădătorul Sofronie s-a prezentat destul de devreme la slujba ereticilor și a plecat la final. Pe parcursul slujbei a ascultat cu evlavie ceremonia eterodoxă, ridicându-se respectuos în picioare la momentele solemne. La fel de evlavios cred că a fost și în timpul predicii nunțiului apostolic papistaș, Miguel Maury Buendia.

Și bineînțeles, avem parte de lipsa oricărei reacții din partea sinodului BOR. Tăcerea aceasta nu ne mai miră, căci nu face decât să confirme iar și iar, dacă mai este nevoie, cât sunt de ecumeniști pseudo-ierarhii ce compun acest sinod.

Nu știu ce mai așteaptă preoții ce se pretind a avea cuget ortodox în episcopia Oradiei pentru a întrerupe pomenirea acestui eretic. Nu este mai mult decât evident că este frate cu greco-catolicii? Nu este atât de evident că încalcă cu buna știință și cu totală nepăsare canoanele? 

Pentru informare și NU pentru a urmări această ne-slujbă, îi puteți observa prezența aici (de la minutul 6:50):

Pentru o expunere mai detaliată a evenimentului, preiau articolul părintelui Cosmin Tripon de pe

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

:

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, unul dintre cei mai înveterați episcopi  ecumeniști din Biserica Ortodoxă Română, nu încetează să ne surprindă cu încălcări repetate ale Sfintelor Canoane. Deși rânduielile bisericești interzic rugăciunile în comun cu ereticii, Preasfinția Sa, aplicând hotărârile mincinosinodului din Creta unde a participat și și-a asumat prin semnătură învățături eretice, nu ratează ocazia, ori de câte ori este invitat, să participe la manifestări cu caracter religios împreună cu papistașii, greco-catolicii, protestanții, neoprotestanții sau mozaicii.

Astfel, duminică 8 septembrie, când în Biserica Ortodoxă se prăznuiește Nașterea Maicii Domnului, Preasfinția Sa care, potrivit portalului de știri Basilica al Patriarhiei Române, trebuia să liturghisească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea, a lipsit de la slujbă, find prezent însă la evenimentele ocazionate de sărbătorirea a 25 de ani de „episcopat” a „episcopului” greco-catolic Virgil Bercea.

Potrivit cotidianului Bihoreanul,

La evenimentul care s-a dorit unul modest au participat, printre mulţi alţii, Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, Monseniorul Maury Buerdia, episcopul romano-catolic László Bocskei şi cel ortodox Sofronie Drincec care a participat la slujbă în calitate de invitat.

Prezența unui episcop care se pretinde ortodox la slujbele săvârșite într-un lăcaș de cult greco-catolic este mai mult decât smintitoare pentru preoții și credincioșii ortodocși din Eparhia Oradiei, în condițiile în care cultul greco-catolic este deopotrivă atât schismatic, cât și eretic. Schismatic pentru că s-a rupt din trupul Bisericii Ortodoxe din Transilvania la începutul secolului al XVIII-lea și eretic pentru că a adoptat în timp dogmele papismului asupra cărora sinodul Sfintei Biserici din Constantinopol a aruncat anatema în anul 1054.

Pe de altă parte, oamenii acestui „episcop” greco-catolic, în speță avocați, „preoți”, „protopopi” au făcut un calvar din viața preoților și credincioșilor ortodocși din fostele parohii greco-catolice, bulversându-le într-un mod inimaginabil viața și liniștea personală, în special din Țara Beiușului, dar și din alte colțuri ale Bihorului, târându-i pe aceștia în tribunale unde au revendicat pământ, case parohiale și biserici, în unele cazuri au pierdut, iar acolo unde au avut câștig de cauză, credincioșii ortodocși, cu mari jertfe materiale, au clădit bisericii noi din temelie.

Nu peste multă vreme aceste biserici urmează să fie târnosite, si nu putem să nu ne întrebăm cum va explica Preasfințitul Sofronie acestor preoți și credincioși că au procedat corect construindu-și biserici noi, dar că și Preasfinția Sa a procedat politic corect, omagiindu-l pe cel care a încuviințat maltratarea psihică a acestora timp de mai mulți ani.

În atare situație este perfect normal ca acești preoți și credincioși să se simtă trădați de episcopul lor care, cel puțin din solidaritate cu păstoriții săi, dar și din conștiința misiunii sale, nu ar fi trebuit să participe niciodată la astfel de evenimente. Situația este cu atât mai ciudată, mai greu de înțeles, cu cât în urmă cu câțiva ani, prin 2003, Preasfințitul Sofronie prezent la un simpozion care marca 90 de ani de învățământ teologic ortodox la Oradea a spus despre Atanasie Anghel următoarele:  „Faptul că a acceptat să fie rehirotonit e o palmă pe obrazul dialogului dintre biserici şi un model de laşitate!”, acuzându-l pe acesta de sperjur, pentru că „a jurat în faţa patriarhului Ierusalimului că va rămâne ortodox şi, întorcându-se în Transilvania, acasă, a trecut la ceilalţi”.

Observăm că există o mare diferență între modul cum aborda atunci problema greco-catolicismului și cum o abordează azi. Atunci mărturisea un adevăr istoric, iar azi s-a lepădat de el de ca și cum aceste afirmații nu le-ar fi rostit niciodată, sau de ca și cum nu ar cunoaște împrejurările istorice în care a luat ființă greco-catolicismul sau metodele prin care a fost impus românilor ortodocși transilvăneni sau despre existența mucenicilor ortodocși care s-au opus acestuia.

Gravitatea acestei situații constă întâi de toate în faptul că prin astfel de gesturi, Preasfințitul Sofronie, îi legitimizează pe schismaticii și ereticii greco-catolici, dând impresia că între Ortodoxie și aceștia nu există diferențe, sau dacă totuși ele există nu sunt atât de mari sau atât de grave încât dacă de acum înainte unii ortodocși ar imita gestul Preasfinției Sale, nu ar exista niciun pericol ca aceștia să-și pună în primejdie propria mântuire. În esență, gestul Episcopului Sofronie desființează granițele dintre Ortodoxie și schisme sau erezii, contribuind la dezideratul ecumenist de nivelare a religiilor, de „unitate în diversitate”, care în mod concret înseamnă dragoste fără discernământ. În mod normal acestora se aplică axioma teologică enunțată de părintele Theodor Zisiss: „Pe eretici nu-i cinstim, îi condamnăm”.

În al doilea rând, în cadrul acestei slujbe au fost aduse spre închinare „moaștele” „episcopilor martiri” “beatificați” de Papa Francisc la Blaj cu ocazia recentei vizite efectuate în România, către care s-au înălțat rugăciuni. Este de-a dreptul revoltător pentru preoții și credincioșii ortodocși sa-l vadă pe episcopul lor aducând prin simpla sa prezența cinstire unor „episcopi” „martiri” greco-catolici care au preferat moartea decât să accepte Ortodoxia, vreme în care, în calitate de Episcop al Oradiei, Preasfințitul Sofronie, ignoră adevărații martirii ai Bisericii Ortodoxe, preoții Flore din Beiuș și Mihai din Sânmartin, uciși la 1744 alături de alți robi mulți tocmai pentru că nu s-au lepădat de Ortodoxie, refuzând totodată convertirea cu forța la greco-catolicism, credinciosul Găvruța Petru din Pocola, decedat în 1749, ca urmare a bătăilor primite pentru că s-a dus personal la Carloviț să ceară ajutor Mitropolitului sârb ortodox ca să-i scape pe credincioșii ortodocși din părțile Beiușului de cumplitele silnicii și prigoane la care erau expuși din partea papistașilor, care încercau cu orice preț sa-i convertească la greco-catolicism, și pe Episcopul Nicolae Popovici, aprig luptător împotriva fiarei comuniste, scos cu forța din scaun și exilat la Mănăstirea Cheia, unde a murit în urma otrăvirii.

Deși este Episcop al Oradiei din anul 2007, nu avem cunoștință ca Preasfinția Sa să fi propus Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române canonizarea acestor patru adevărați mucenici ai Ortodoxiei bihorene.

Constatăm astfel, cu multă durere sufletească, că Preasfințitul Sofronie arată mai multă aplecare și preocupare spre manifestările religiose, slujbe și rugăciuni în comun cu ereticii, decâ față de problemele propriei eparhii, cum ar fi aceste canonizări, față de care manifestă indolență totală.

În acest caz este firească întrebarea: Cui slujește Presfințitul Sofronie? Ortodocșilor sau ereticilor? Ce se poate înțelege din gesturile acestea decât o aplicare punctuală a îndemnului ereticului papă Francisc „Să mergem împreună!” sub egida căruia s-a desfășurat vizita sa în țara noastră din vara acestui an. Pot merge ortodocșii împreună braț la braț cu ereticii atâta vreme cât nu renunță la ereziile lor? Au slujit sau au participat Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul la slujbele „episcopilor” arieni așa cum s-a întâmplat cu Preasfinția Sa? Desigur că nu.

Înseamnă că episcopul Sofronie n-a înțeles nimic din evenimentele din 2008 când a săvârșit slujba de sfințire a Agheasmei Mari cu acest „episcop” greco-catolic, și care erau pe punctul de a duce la caterisirea Preasfinției Sale. Dar azi printre sinodali nu mai este Mitropolitul Bartolomeu Anania, care a cerut caterisirea de care vorbeam, și de aceea  se manifestă fără nicio frică sau rușine nici față de Dumnezeu, nici față de Sfinții Părinți, nici față de preoții sau credincioșii din Eparhie, căci cine să-l mustre sau să-l îndrepte atâta vreme cât și Mitropolitul Ardealului, și Patriarhul României, și o mare parte dintre membrii Sfântului Sinod sunt de un cuget cu Preasfinția Sa. Doar Dumnezeu o mai poate face, căci de la oameni nu mai putem avea nicio speranță. Și o va face, căci Dumnezeu nu se lasă batjocorit și nici nu-și părăsește Biserica Sa, ci o apără și îi poartă de grijă.

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu vom supune atenției cititorilor noștri ce precizează Sfintele Canoane în privința rugăciunii în comun cu ereticii și a celor ce intră într-un lăcaș de cult eretic ca să se roage.

Canonul 45: „Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească”.

Profesorul sibian Ioan N. Floca arată că, întrucât ereticii sunt afurisiți, adică excomunicați din Biserică, se interzice membrilor Bisericii să se roage cu aceștia, și este de-a dreptul o infracțiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte cu clericii eretici, învederând faptul că aceasta este un act de trădare a Bisericii și trebuie sancționat ca atare.

Canonul 46: “Poruncim să se caterisească episcopul sau prezbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtășire (înțelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”.

În partea a doua a comentariului la acest canon, canonistul arhid. Ioan N. Floca arată cum că ereticii au pierdut succesiunea apostolică, deci și continuitatea preoției, tainele lor nu sunt valide, ei înșiși nemaifăcând parte din Biserică, iar clerul care le va socoti totuși valide, este supus caterisirii.

Canonul 64 apostolic: Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se caterisească și să se și afurisească”. 

Canonistul arhid. Ioan N. Floca, tâlcuind acest canon, explică mai întâi că anumite relații ale creștinilor cu ereticii și necreștinii nu puteau fi evitate și, ca atare, nefiind interzise, desigur, fiind vorba de ralațiile sociale. În privința relațiilor cu caracter religios, care ar fi de natură sa-i aducă în situația de a se ruga împreună cu aceștia nu puteau fi îngăduite, pentru că ar fi însemnat o recunoaștere implicită a credinței lor, fapt care este contrar poziției principale pe care s-a situat Biserica față de eretici și necreștini.

Doar Biserica este singura depozitară a adevărului mântuitor revelat, și ea singură, prin mijloacele harului sfințitor, poate asigura mântuirea credincioșilor. Recunoașterea valorii soteriologice a practicilor religioase ale altor religii și ale ereticilor, înseamnă implicit recunoașterea netemeiniciei poziției pe care s-a situat Biserica față de necreștini și eretici. Pentru aceste motive, oricărui cleric îi este interzis, sub pedeapsa caterisirii și afurisirii, să se roage cu ereticii și necreștinii, fie în locașurile de cult ale acelora, fie în afară. Același lucru este interzis și laicilor, sub pedeapsa afurisirii.

Ce înseamnă afurisire sau excomunicare, ne explică același canonist arhid. Ioan N. Floca în cazul canonului 10 apostolic, care osândește comuniunea cu cei afurisiți: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

Prin afurisire sau excomunicare, orice creștin era pus în afara Bisericii. Celui pedepsit cu excomunicarea nu-i era permis sub nicio formă să păstreze legături cu membrii Bisericii și nici acestora nu le era îngăduit să rămână în contact cu el. Opreliștea mergea atât de departe încât membrilor Bisericii nu li se îngăduia nici măcar să se roage împreună cu cel excomunicat, pentru că orice tratare cu indulgență a celui pedepsit de Biserică, însemna desconsiderarea pedepsei aplicate de Biserică. Prin izolarea impusă astfel celui afurisit se înțelege că respectivul trebuia să mediteze asupra păcatului săvârșit și să se pocăiască, pentru a se face vrednic de a fi primit în Biserică, prin aceasta urmărindu-se nu moartea păcătosului, ci reabilitarea lui.

Nesocotirea de către ceilalți creștini a oricăror pedepse care se aplică vreunuia ce se abate de la rânduiala bisericească, înseamnă uneori sprijinirea greșelii, încurajarea păcatului, iar nu ajutorarea celui căzut ca să se ridice.

În lumina celor enunțate aici, nu vom formula noi un răspuns la întrebare, ci îi vom lăsa pe cititori să concluzioneze singuri dacă episcopul Sofronie mai are cugetare și făptuire ortodoxe, dacă există consens între învățătura si faptele sale cu învățătura și faptele Sfinților Părinți ai Bisericii, și să decidă ceea ce le dictează propria conștiință.

Vom încheia tot cu o întrebare, adresată în mod special preoților și credincioșilor din Eparhia Oradiei. De câte ori și cât de grav mai trebuie ca Preasfințitul Sofronie să încalce și să desconsidere Sfintele Canoane astfel încât sfințiile și frățiile voastre să luați o atitudine în conformitate cu învățăturile Sfinților Părinți în astfel de situații?

Rusia – Angajații băncilor instruiți să aplice coduri de bare, cu laser, pe frunțile clienților!!!

Image result for COD DE BARE PE FRUNTE

Aceleași filme, acum traduse. Apăsați pe CC pentru subtitrare pe calculator. Pentru vizionare pe telefon apăsați în dreapta sus pe cele trei puncte așezate vertical și alegeți subtitrare în română.

„Un şef al unui birou de paşapoarte a recunoscut: „Suntem instruiţi sa aplicăm barcoduri pe frunţile oamenilor cu ajutorul laserului” (aproximativ după minutul 2)”

Se pare că fac aceasta pentru ca bancomatele să poată recunoaște clientul prin scanarea codului de bare de pe frunte. Însă noi știm că orice cod de bare sau de puncte (QR) conține numărul 666, adică numărul antihristic al fiarei.

Filmarea unui bancomat (ATM) al unei bănci din Rusia, pentru a arăta că la extragerea banilor folosind datele biometrice, se foloseşte nişte raze laser (sau unde infraroşii) pentru a identifica deţinătorul cardului bancar.

Vedeți și: 

Video – Un bărbat din Rusia a fost însemnat cu cod de bare pe frunte în timp ce era amprentat de funcționarele unei bănci. Codul de bare este vizibil la ultraviolete