Strategia satanică a Ministerului Educației privind reeducarea părinților în sensul redefinirii valorilor familiei tradiționale A FOST RETRASĂ DE PE SITE-UL MINISTERLUI

Valentin Popa, ministrul Educaţiei.

Incredibil câte eforturi se fac pentru implementarea agendei ocultei internaționale în privința deviațiilor sexuale și distrugerii familiei!

Ministerul Educaţiei a ASCUNS Strategia PRO-GAY. Campanie ÎMPOTRIVA proiectului prin care PĂRINȚII vor fi REEDUCAȚI

După ce Evenimentul zilei a tras semnalul de alarmă, o parte a societăţii civile s-a mobilizat. Peste 500 de ONG-uri care apără familia tradiţională au lansat, marţi seara, o campanie împotriva proiectului de educaţie parentală, iar ieri acest proiect a dispărut de pe site-ul MEN fără nicio explicaţie.

UPDATE. JOI. 15.53: În urmă cu câteva minute am primit de la Ministerul Educaţiei următorul comunicat: Urmare a numeroaselor propuneri de îmbunătățire primite după postarea documentului în dezbatere publică, Ministerul Educației Naționale a decis demararea procesului de analizare a recomandărilor primite, în cadrul grupului de lucru interinstituțional. Pe baza sugestiilor primite, până la acest moment, de către MEN, proiectul Strategiei Naționale de Educație Parentală va fi îmbunătățit și lansat într-o nouă etapă de dezbatere publică, alături de toți partenerii de dialog și factorii implicați.

Proiectul Strategiei Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Educaţie Naţionale (MEN) din 11 iunie până pe 10 iulie, a reuşit că coalizeze peste 500 de ONG-uri din întreaga ţară, care au lansat marţi o campanie de strângere de semnături pentru retragerea lui.

Ieri, însă, fără nicio justificare publică, a dispărut de pe site. Purtătorul de cuvânt al ministerului, care nu ştia despre ce s-a întâmplat, ne-a promis telefonic că va reveni cu precizări, ceea ce nu s-a întâmplat până la închiderea ediţiei.

În baza Strategiei, urmează să înceapă un proces de reeducare a părinţilor pentru ca, la rândul lor, aceştia să-şi înveţe copiii să nu mai „idealizeze familia tradiţională”. Ministerul intenţionează să promoveze „o nouă cultură familială” şi „respectul pentru diversitate”, iar pentru aceasta numai în primul an se vor cheltui de la buget 300 de milioane de lei, înfiinţânduse reţele de educatori parentali.

„S-a dovedit intenţia adevăratei agende”

Participanţii la masa rotundă la care s-a decis strângerea de semnături împotriva „reeducării” prevăzută de Strategie, reuniţi marţi seara în Bucureşti, au dat publicităţii un apel, cu titlul „În urmă cu 70 de ani ne-au luat proprietatea, acum ne iau copiii şi libertatea de gândire”, în care se arată că „Strategia eleborată de MEN reprezintă o încercare abuzivă de a redefini familia şi o imixtiune nepermisă în viaţa privată a familiei”.

De asemenea, în document se arăta: „Chiar dacă îl vor retrage temporar, tot s-a dovedit intenţia adevăratei agende care aduce atingere libertăţii de gândire şi conştiinţă a fiecăruia dintre noi, modelelor noastre sociale şi culturale în ceea ce priveşte familia şi educaţia”.

Scriitorul Mihai Gheorghiu, de la Coaliţia pentru Familie, atrăgea atenţia că „strategia este şi neconstituţională şi ilegală. Este o intruziune în viaţa privată, în libertatea de gândire. Nici comuniştii nu au încercat aşa ceva. Suntem în faza în care popoarele trebuie să se apere singure pentru că politicienii români nu ne mai apără. Este o agendă invazivă care vizează structura intimă a naţiunilor şi a copiilor noştri. E nevoie vitală să conştientizăm lumea din jurul nostru despre ce se întâmplă. Suntem în plin proces de reeducare nu numai a copiilor noştri, ci şi a părinţilor. Ne aflăm pe un drum care pentru ei (promotorii „diversităţii” – n.red.) nu are sfârşit decât la implementarea agendei lor”.

„Egalitatea de gen nu este egalitatea femeii cu bărbatul”

Avocatul Ana Corina Săcrieru a arătat că „în cuprinsul Strategiei se revelează şi adevăratul scop: Strategia are la bază următoarele principii: promovarea diversităţii; stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaţionării cu copiii şi înlăturarea stereotipiilor de gen. Asta în condiţiile în care noţiunea „stereotipii de gen” nu este nicăieri definită în legislaţia română, la fel cum şi „promovarea diversităţii” este definită mai mult ideologic, în plan mediatic. Totuşi, aceste noţiuni se completează perfect cu „egalitatea de gen”, care nu înseamnă egalitatea femeii cu bărbatul.

Copii învaţă că egalitatea de gen nu este egalitatea femeii cu bărbatul, ci faptul că o persoană poate fi în mod egal un gen sau altul, funcţie de alegerea sa, pentru că potrivit art.3 din Convenţia de la Istanbul, genul este un „construct social”, un rol de gen asumat şi nu un dat biologic, aşa cum era definit, anterior, de Statutul de la Roma”.

Tratatul European care a definit „genul”

Convenţia de la Istanbul sau Convenţia Internaţională pentru Combaterea Violenţei împotriva Femeii şi a Violenţei Domestice, la care s-a referit avocatul Ana Corina Săcrieru, este un tratat internaţional adoptat de Consiliul Europei pe 11 mai 2011, intrat în vigoare în 2014 şi ratificat de România în 2016. În iunie 2018, 46 state au semnat Convenţia şi 31 de state (Albania, Andora, Austria, Belgia, BosniaHerţegovina, Cipru, Croaţia, Danemarca, Finlanda, Elveţia, Estonia, Franţa, Georgia, Germania, Italia, Islanda, Macedonia, Malta, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, San Marino, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia) au ratificat-o.

În Croaţia au loc proteste pentru denunţarea Convenţiei, tocmai pe motiv că încurajează promovarea homosexualităţii.

Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului. Asta înseamnă că se recunoaşte faptul că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, în femele şi masculi, dar că există o categorie a genului, definită social, care le conferă femeilor şi bărbaţilor roluri şi comportamente specifice.

„Gen” = „Sex social”

Într-un studiu publicat pe juridice.ro, Adina Portaru, avocat pentru organizația juridică ADF International cu sediul la Bruxelles, sublinia: „Aceasta este o convenție internațională problematică, întrucât reglementează o definiție nouă și controversată a „genului” în dreptul internațional, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce constituie un stereotip discriminatoriu, încalcă libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și morale (…) Convenția de la Istanbul presupune însă că sexul și „genul” sunt două concepte diferite. Conform articolului 3 (c), „genul” va însemna „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați”. Termenul de „gen” folosit de Convenția de la Istanbul se refera la „sexul social”, un construct social care variază și care este, în principiu, independent de realitatea biologică a persoanei (bărbat/ femeie). Această definiție nu se regăsește în niciuna din celelalte convenții internaționale. Are, deci, o încărcătură ideologică puternică și se clădește pe concepția că omul se naște ca o ființă neutră, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții și sub influența diverșilor factori, precum societatea, educația și auto-determinarea”

Doar o retragere tactică?

Pentru a nu le fi perturbată liniştea, guvernanţii vor, mai nou, să aprobe Strategia prin ordin de ministru, au precizat pentru Evenimentul zilei surse din interiorul PSD. Acestea susţin că un motiv în plus pentru care a fost aleasă această cale este că „să anulezi în contencios un ordin de ministru este aproape o utopie”.

Ar mai fi avut posibilitatea să apeleze la o hotărâre de guvern sau să treacă o lege prin parlament, dar acestea sunt de durată și iese lumea în stradă. Prin ordin se va rezolva pe loc şi, chiar dacă ministrul își va da demisia pentru a calma opinia publică, cei care îi vor urma vor uita să anuleze acel ordin.

Premierul Dăncilă va anunţa, de dragul imaginii, că-l va ataca, dar procesul va dura ani, ne-au mai precizat sursele noastre.

Sursa: http://evz.ro/ministerul-educatiei-homosexualitatea.html?v=347635&page=2

Mai multe detalii citiți aici:

S-a pus stop reeducării? Strategia Națională de Educație Parentală a fost scoasă de pe siteul Ministerului Educației Naționale!

Despre Convenția de la Istanbul citiți aici: 

Convenția de la Istanbul, pe care România a ratificat-o în 2016, un adevărat cal troian al legiferării deviațiilor sexuale, și nu numai, în societatea de azi

 

 

Reclame

Video – MARȘUL NORMALITĂȚII 2018 – Împotriva homosexualității

După cum s-a anunțat, sâmbătă 9 iunie, s-a desfășurat Marșul Pentru Normalitate, organizat de Noua Dreaptă și de alte asociații ce a precedat parada homosexualilor. Îmbucurător că de data asta au fost câteva sute de participanți.

Sâmbătă 9 iunie – MARȘUL PENTRU NORMALITATE al Noii Drepte împotriva Paradei homosexualilor ce va avea loc în aceași zi. PSD-iștii cică fac și e un protest pentru „protejarea justiţiei”, dar vor fi prezenți și anti-PSD-iștii, seara în Piața Victoriei

Iată câteva imagini:

A fost live pe contul de facebook al „adevărului”. Dacă citiți comentariile o să vă cruciți de numărul spălaților pe creier de care e plin internetul.

Tudor Ionescu, șeful Noii drepte, într-un scurt interviu la Antena 3:

Cinste mărturisitorilor care au participat la acest marș! Dumnezeu să le răsplătească și să-i înmulțească!

Judecătorii Curții Constituționale a României fac pe ei de frică în fața instațelor europene

Image result for curtea constitutionala imagini

Foto: Octav Pelin – WordPress.com

Curtea Constituţională a României a hotărât joi repunerea pe rol a sesizării referitoare la articolul privind nerecunoaşterea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex, stabilind termen pentru dezbatere pe data de 5 iulie, au precizat, pentru Agerpres, surse din CCR.
Conform surselor citate, pentru acea dată vor fi citate şi părţile implicate în acest caz.
Plenul CCR a luat în discuţie joi un termen de control în dosarul privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 alin. (2) şi (4) din Codul civil, la două zile după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că statele membre nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al UE prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor.
Pe 29 noiembrie 2016, CCR a decis suspendarea cauzei până la primirea răspunsurilor la un set de întrebări adresate CJUE, stabilind ulterior mai multe termene de control.
CJUE a stabilit, marţi, în cauza privindu-i pe cetăţeanul român Relu Adrian Coman şi pe partenerul său de acelaşi sex, cetăţeanul american Robert Clabourn Hamilton, că statele membre ale Uniunii Europene nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al UE prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor.
Sesizată de CCR, CJUE arată că noţiunea de „soţ”, în sensul dispoziţiilor dreptului Uniunii privind libertatea de şedere a cetăţenilor UE şi a membrilor familiilor lor include soţii de acelaşi sex.
Deşi statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al Uniunii prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor, a statuat CJUE.
Sursa: hotnews.ro

Iată ce prevede articolul 277 din Codul Civil:

CAPITOLUL II
Încheierea căsătoriei

SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei

Art. 277

Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria

(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.

(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.


Să îndrăznești să pui în discuție cel puțin aliniatul 2 este deja prea mult!

Dacă judecătorii CCR au de gând să se facă uneltele politicii homosexuale în România ar trebui rapid destituiți!


Video – Despre „evoluție”

„În biologie, evoluția este fenomenul  prin care o populație de organisme vii își transformă treptat caracterele fizice și comportamentul, pierzând anumite caractere sau obiceiuri sau căpătând caractere și obiceiuri noi, ceea ce modifică specia, și uneori creează, dintr-o populație unică, două populații diferite (noi varietăți sau specii: acest fenomen este denumit speciație, iar fenomenul invers, hibridarea naturală, contopește varietăți diferite într-o populație unică). ………………

1) Evoluția este modificarea compoziției genetice a unei populații de la o generație la alta.

2) Evoluția reprezintă modificarea treptată a organismelor în decursul timpului, apariția de specii și linii evolutive pornind de la forme ancestrale, precum și generarea de diversitate.” – ro.wikipedia.org

Evoluția (evoluționismul) este teoria opusă creației (creaționismului)! Adică contrazice faptul că Dumnezeu a creat ființele vii, exact așa cum le vedem.

Convenția de la Istanbul, pe care România a ratificat-o în 2016, un adevărat cal troian al legiferării deviațiilor sexuale, și nu numai, în societatea de azi

Foto: bintelligence.ro

România a semnat Convenția de la Istanbul în iunie 2014, și a ratificat-o în anul 2016, Convenția intrând în vigoare în septembrie 2016.

Convenţia de la Istanbul şi picătura de otravă în oala cu supă (OPINIE)

Publicat:
În ultima perioadă a revenit în actualitate problema Convenţiei de la Istanbul, odată cu refuzul unor ţări precum Slovacia şi Bulgaria de a ratifica documentul. În cele 81 de articole, cuprinse într-un document de nici 30 de pagini, sunt prevăzuţi paşi absolut necesari pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Însă, la fel cum este de ajuns o picătură de otravă pentru ca întreaga oală cu supă să devină necomestibilă, există şi în Convenţia Consiliului Europei din 2011 trei articole care deschid o adevărată „Cutie a Pandorei”.

Se întâmplă să scriu acest articol chiar pe 8 Martie, de Ziua Internaţională a Femeii. Poate nu aş fi făcut-o dacă nu aş fi citit, într-un articol al colegului Andrei Tiut, că opozanţii faţă de Convenţia de la Istanbul se încadrează automat în rândul „ultraconservatorilor”. Se poate ca ataşamentul faţă de norme neschimbate de mii de ani şi necontestate până acum câţiva ani să te facă să devii „conservator”, însă acel „ultra” nu este decât o tactică de demonizare a adversarului.

Este, cu siguranţă, una dintre zilele potrivite pentru a recunoaşte public faptul că România are o problemă majoră în domeniul violenţei împotriva femeilor. Cazurile de femei ucise de partenerii de viaţă, în ciuda plângerilor depuse la poliţie, sunt doar „vârful icebergului” pe care suntem obligaţi să nu îl ocolim. În România trebuie să se ia măsuri urgente şi eficiente pentru protejarea femeilor. Convenţia de la Istanbul, semnată şi ratificată de România, poate fi un important punct de plecare, dacă se elimină cele trei probleme invocate, pe bună dreptate, de aşa-zişii conservatori (în fapt, majoritari în România şi nu doar la noi).

Convenţia de la Istanbul nu a fost ratificată de statele UE Bulgaria, Cehia, Croaţia, Grecia, Irlanda, Marea Britanie şi Ungaria, şi nici de Azerbaidjan şi Rusia, membre ale Consiliului Europei. Trebuia menţionat acest fapt pentru că au apărut deja manipulări precum cea a platformei „Respect”, care menţionează doar Rusia, Azerbaidjan şi Ungaria ca opozanţi.

Prima problemă din Convenţia de la Istanbul este articolul 3, litera c): „’gen’ va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi;”

Cu alte cuvinte, Convenţia de Istanbul introduce o nouă normă în privinţa genului. Ţările semnatare se obligă practic să recunoască genul ca un construct social, independent de sexul biologic al persoanei. Eşti femeie sau bărbat în funcţie de ce alegi, iar societatea va fi învăţată, aşa cum vom vedea mai jos, să accepte acest vis utopic al aşa-zişilor progresişti. Schimbările legale care ar putea fi forţate de diverse grupuri de lobby, invocând acest articol din Convenţie, pot merge mult dincolo de ce îşi doreşte sau poate accepta o societate dată.

A doua problemă se regăseşte în articolul 12, punctul 1: „Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorităţii femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi.

Dacă ideea inferiorităţii femeilor este cu siguranţă una care trebuie înlăturată, nefiind nici reală nici benefică unei societăţi, în categoria „rolul stereotipe” pot intra tot felul de lucruri, în funcţie de imaginaţia şi interesele fiecăruia. Spre exemplu, pentru unele persoane, „eradicarea obiceiurilor şi tradiţiilor care sunt bazate pe rolul stereotipe” ar putea însemna interzicerea unor practici religioase precum preoţia dedicată exclusiv bărbaţilor.

A treia problemă, care le completează practic pe celelalte două, se regăseşte în articolul 14, punctul 1: „Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formal şi la toate nivelele de educaţie.”

Pe același model deja menționat, într-o înșiruire de aspecte pozitive se introduce şi o chestiune problematică. După ce am văzut ce pot însemna genul şi rolurile stereotipe din perspectiva Convenţiei de la Istanbul, aflăm din articolul 14 că aceste concepte neclar delimitate vor fi predate în şcoli. Dacă avem o nevoie enormă de educare a copiilor în spiritul non-violenţei faţă de femei (şi nu numai), nu ştiu cine ar fi bucuros să-i fie educat copilul în spritul încurajării unor afecţiuni precum „gender dysphoria”.

Sursa: stiripesurse.ro

Și un alt articol: 

Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul (II) – Justitiarul – revista de investigatii

 

Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / Copilul : „Am văzut la școală un film cu transgenderi și am  dreptul  de a alege ce sunt” / Tatăl: „Îți dau să ai de unde alege. De mâine nu mai mergi la nici un fel de ore de astea !” / Copilul: „Tu ești un agresor cu femeile și nu ai dreptul să mă educi și să îmi spui la ce cursuri să mă duc! Și să nu uit! Udatul de Paște e un abuz!” / Tatăl:  „……?!?fgdyrtf!?!?! ”

Dialogul de mai sus nu e un SF. Câtuși de puțin. El nu că poate deveni realitate, ci este o realitate în România, asumată de Guvern, ratificată de Parlament și protejată de Convenții Internaționale, care vor modifica legislația românească. Totul se învârte în jurul Convenției de la Istanbul, un rahat ambalat frumos ca să nu miroase.

                                     

                                                Secretul profesional, un abuz

Și infernul continuă. Libertatea femeilor, a se citi aici inclusiv a fetițelor-fetelor sub 18 ani, este asigurat. Iar dacă dreptul părinților a fost suprimat, iar atentatul asupra obiceiurilor și tradițiilor realizat, e momentul următorului pas. Si cine este stâlpul păstrării obiceiurilor și tradițiilor creștine? Bravos, Biserica ! Dincolo de dogmă, religia. Așa că să dăm drumul bilei demolatoare. Și până la Biserică să ne asigurăm că secretul profesional este distrus.

Articolul 28 – Raportarea de catre profesionisti
Partile vor lua masurile necesare pentru a asigura faptul ca regulile de confidentialitate impuse de legislatia interna anumitor profesionisti nu constituie un obstacol, in calea raportarii lor, in conditii adecvate, catre organizatiile sau autoritatile competente, daca au motive rezonabile sa creada ca a fost savarsit un act grav de violenta, acoperit de sfera de aplicare a prezentei conventii, si ca sunt de asteptat alte acte grave de violenta.
Adică psihologii, doctorii, terapeuții sau preoții sunt obligați să devină niște informatori ai statului sau a ONG-urilor. Evident, dacă există motive rezonabile. Serios ?!

                                      Să demolăm ultimul bastion: Biserica, Religia

Articolul 42 – Justificari inacceptabile pentru infractiuni, inclusiv infractiunile comise in numele asa-numitei „onoare”
1. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca, in cadrul unei proceduri penale initiate in urma comiterii oricareia dintre actele de violenta care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentei conventii, cultura, obiceiul, religia, traditia sau asa-numita „onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Acest lucru se refera, in special, la afirmatiile ca victima a incalcat normele sau obiceiurile culturale, religioase, sociale sau traditionale ale comportamentului adecvat.
2. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca incitarea de catre orice persoana a unui copil de a comite oricare dintre actele prevazute la alineatul 1 nu va diminua raspunderea penala a persoanei respective pentru actele comise.

Cultura, obiceiul, religia, tradiția sau așa-numita onoare nu vor fi considerate ca o justificare. Iar referirea se face atât la actele de violență, cât și la violența psihologică. Căsătoria, ca regulă, și nu regulă!, dintre un bărbat și o femeie devine o chestiune religioasă, o tradiție, bazată pe un comportament stereotip. Trebuie eliminată. În acest tumult incredibil, referendumul și modificarea Constituiției poate fi considerat un act împotriva Convenției de la Istanbul, asumată și ratificată de România. Iar susținerea că Dumnezeu a creat lumea și bărbatul, iar din coasta acestuia femeia, poate provoca unui copil violență psihologică. Conceptul trebuie înlăturat. Ca să nu mai vorbim de o serie de lucruri ce țin de morala, de organizarea și autonomia Bisericii. De exemplu excluderea femeilor de la primirea Tainei Preoției. Stigmatizare, tradiție, obicei, comportament stereotip. Este contra Convenției de la Istanbul. Vom avea femei preoți ?! Și tot în Litera și Spiritul Convenției de la Istanbul, școlile confesionale, patronate de Biserică, vor deveni ilegale. Și apropos, dacă băiețelul de 10 ani se visează fetiță va avea voie să folosească toaleta fetelor de la școală, profesorii urmând a permite și încuraja acest lucru?

                               Suveranitatea și Identitatea națională, o glumă

În final, ultima provocare. Dacă subminarea identității unei națiuni a fost implementată, putem trecem la însășți subminarea suveranității naționale. Capitolul IX al Convenției este despre Mecanismul de monitorizare. Extrase din Convenție: Articolul 66-Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice. Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice (denumit in continuare „GREVIO”) va monitoriza implementarea prezentei conventii de catre parti. Membrii sai vor fi alesi de Comitetul partilor din randul candidatilor nominalizati de catre parti, dintre cetatenii partilor, pentru un mandat de patru ani, care poate fi reinnoit o singura data. Ei se vor intruni in calitatea lor individuala si vor fi independenti si impartiali in exercitarea functiilor lor si vor fi disponibili pentru a-si indeplini atributiile intr-o maniera eficienta. GREVIO va adopta propriile sale reguli de procedura. Membrii GREVIO si ceilalti membri ai delegatiilor care efectueaza vizitele de tara in conformitate cu articolul 68 alineatele 9 si 14 se vor bucura de privilegiile si imunitatile stabilite in anexa la prezenta conventie. Partile vor depune la secretarul general al Consiliului Europei, in baza unui chestionar elaborat de GREVIO, un raport privind masurile legislative si alte masuri, care implementeaza dispozitiile prezentei conventii, pentru a fi analizat de catre GREVIO. GREVIO va analiza raportul prezentat in conformitate cu alineatul 1 impreuna cu reprezentantii partii in cauza.
GREVIO poate primi informatii privind implementarea Conventiei din partea organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile, precum si din partea institutiilor nationale pentru protectia drepturilor omului.  GREVIO va lua in considerare informatiile existente disponibile din partea altor instrumente si organisme regionale si internationale din domeniile care se incadreaza in sfera de aplicare a prezentei conventii. . Pe baza tuturor informatiilor primite si a comentariilor din partea partilor, GREVIO va adopta raportul sau si concluziile sale privind masurile luate de catre partea in cauza pentru a implementa dispozitiile prezentei conventii. Acest raport si concluziile vor fi transmise partii in cauza si Comitetului partilor. Raportul si concluziile GREVIO vor fi facute publice la data adoptarii lor, impreuna cu eventuale comentarii ale partii in cauza.
Fara a aduce atingere procedurii din alineatele de la 1 pana la 8, Comitetul partilor poate adopta, pe baza raportului si a concluziilor GREVIO, recomandarile adresate acestei parti:
a) privind masurile ce trebuie luate pentru implementarea concluziilor GREVIO, stabilind o data pentru prezentarea informatiilor privind implementarea lor, daca este necesar; si
b) vizand promovarea cooperarii cu respectiva parte pentru implementarea adecvata a prezentei conventii.  Parlamentele nationale vor fi invitate sa participe la monitorizarea masurilor luate

Mai discutăm de suveranitate națională? Mai discutăm de identitate națională? De tradiții și obiceiuri? Să fim seriosi? GREVIO va organiza tradițiile și obiceiurile statelor semnatare. De asemenea, va elabora modul de implementare al celor prevăzute de Convenție. Iar rapoartele, un fel de MCV, vor pune presiune pe statele membre, fiind o posibilă pârghie bună de acționat în luarea unor decizii din partea statului în cu totul alte direcții.

                             Mai există Guverne care țin la valorile strămoșești și naționale

Ei, acum înțelegeți de ce de la trimiterea la Parlament până la promulgare au trecut doar câteva luni? De ce semnarea s-a făcut elogiind strict lupta privind violența împotriva femeii? De ce nici un cuvânt despre toate cele mai de sus? De nu a existat o dezbatere publică? Ceea ce însă miră e tăcerea Bisericii! Dar, nu acesta a fost scenariul în întreaga Europa! Până acum, Convenția de la Istanbul a fost semnată de 44 state: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgia, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Moldova, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Macedonia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie. Dintre acestea însă nu au ratificat-o 16 state: Armenia, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Moldova, Slovacia, Ucraina, Marea Britanie. Canada, SUA, Rusia sau Japonia nici măcar nu au semnat Convenția. Deloc întâmplător, statele care nu au ratificat sunt în mare parte cele din Grupul de la Vișegrad (Grupul V4 = Cehia, Ungaria, Polonia Slovacia) și statele europene. Prima categorie este o puternică voce opozantă globalismului și anihilării identității naționale promovate de Bruxelles, iar statele est europene sunt cunoscute pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor milenare.

    Convenția de la Istanbul, subiect de campanie în alegeri prezidențiale și Parlamentare

În acest context, într-o serie de state europene au avut loc adevărate furtuni pe tema semnării – ratificării Convenției de la Istanbul. Nu doar dezbatere publică, ci și o implicare a Bisericii și o luptă politică acerbă, scrutinuri electorale prezidențiale sau parlamentare fiind tranșate în această dispută. Cel mai de curând, Slovacia a anunțat că nu va ratifica Convenția. Premierul Robert Fico, temându-se de puternica voce a Bisericii și a Partidul Naţional Slovac (SNS) a anunțat că deşi Slovacia va adopta în legislaţie toate măsurile menite să combată violenţa împotriva femeilor, nu va ratifica tratatul, numindu-l un document controversat, ce ar putea încălca Constituţia şi duce la legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. „Nu putem adopta măsuri care ar veni în contradicţie cu convingerile şi sentimentele oamenilor din unele state”, a punctat premierul slovac. Convenţia de la Istanbul „pune în mod inutil sub semnul întrebării diferenţele naturale între bărbaţi şi femei şi le numeşte «stereotipuri»”, chiar dacă urmăreşte scopul nobil al eliminării violenţei împotriva femeilor, a mai explicat Fico.

La începutul acestui an și Bulgaria, care deţine preşedinţia în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene, a retras Convenţia de la ratificarea în Parlament, din cauza opoziţiei puternice exprimate de grupuri religioase şi politice.

În Ungaria, alt stat care nu a ratificat Convenția, președintele Viktor Orban a făcut din acest aspect un subiect de campanie pentru alegerile prezidențiale din acest an.

În Polonia s-au pierdut alegeri prezidențiale pe acest subiect. În aprilie 2015, ex președintele polonez Bronislaw Komorowski a ratificat Convenția, ignorând apelurile dreptei conservatoare și Bisericii catolice de a bloca demersul, entități ce afirmau că  documentul introduce în cultura și sistemul legal polonez noțiuni ce îi sunt străine, dintre care în special „teoria genului”, descrisă de Episcopatul polonez ca „extremistă și neomarxistă”. Opoziția a făcut din acest subiect un glonț de argint pentru alegerile prezidențiale, iar în luma mai, președintele Komorowski, Platforma Civică, a pierdut alegerile în favoarea conservatorului social Andrzej Duda, Partidul Lege și Ordine, un apropiat de Biserica Catolică. Apoi, în octombrie 2015 cu Convenția de la Istanbul una din temele electorale, partidul eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS, conservator) a obţinut o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare, cu 37,6% din voturile exprimate, ceea ce i-a oferit o majoritate absolută în noul Parlament – o premieră de la căderea comunismului.

Anterior, până și semnarea tratatului a avut conotații politice ample. Polonia a semnat tratatul în decembrie 2012, când la putere era Guvernul lui Donald Tusk. La alegerile parlamentare de cu un an înainte, Platforma Civică a lui Tusk a obținut 39,18% din locurile din Sejm, Parlamentul Polonez, ceea ce l-a pus în situația inedită pentru un premier polonez de după căderea comunismului de a rămâne la guvernare în urma alegerilor parlamentare. Bucurându-se de sprijin popular, dar ignorând criticile Bisericii și ale euroscepticilor, Tusk a semnat Convenția. Din acel moment a început declinul Platformei Civice, declin ce a culminat cu pierderea alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2015 în favoarea euro scepticilor. Însă, semnatarul Convenției, fostul premier Donald Tusk, a ajuns în vara lui 2017 preşedintele Consiliului European. Post numit de liderii europeni (şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre ale UE) și nu ales ! Totul are un preț, nu-i așa …?!

                                   Marxismul cultural și corectitudinea politică

Ei și am ajuns la vorba episcopatului polonez… neomarxism și marxism cultural!

Marxismul cultural este un termen larg care se referă la propaganda și aplicarea ‘Teoriei Critice’ și, mai general, la influența culturală, politică și academică a anumitor elemente ale ideologiei Stângii contemporane. Rădăcinile marxismului cultural se găsesc în ceea ce se numește generic Școala de la Frankfurt, adică gânditorii care au îmbrățișat ideile propagate de la Institutul pentru Cercetări Sociale al Universității Goethe din Frankfurt în perioada interbelică. Ulterior ideile și fondatorii școlii au traversat Atlanticul și au ajuns pe Tărâmul Făgăduinței. Marxismul cultural este de fapt corectitudinea politică sau multiculturalismul. Adică translatarea marxismului economic în termeni culturali. Iar obiectivul principal al marxismului cultural este distrugerea valorilor tardiționale. Teoria curentului a fost concepută de vechii marxiști, care însă văzând că Revoluția marxistă nu are succes au schimbat teoria. Astfel că marxismul ideologic a trecut la marxismul cultural. Astfel, ‘Clasa muncitoare’ a fost înlocuită cu ‘minoritățile’, conflictul de clasă dintre bughezie și proletariat, dintre cei ce au și cei ce nu au, s-a transformat în conflictul dintre ‘oprimați’ și ‘opresori’, conflictul dintre cei ‘cu privilegii’ și cei ‘fără privilegii’. Grupurile majoritare sunt definite automat ca privilegiate/opresive, în timp ce grupurile minoritare sunt etichetate automat ca defavorizate/oprimate. Astfel, dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. În acest sens, credințele tradiționale asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, au fost numite „prejudecăți”, unii mergând chiar și mai departe și comparându-le cu tradițiile care au permis apariția fascismului în Europa. Marxismul cultural împarte societatea simplu, în două, opresori și victime, opinând că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. Se năștea o  coaliție a victimelor, care, așa cum se nota de către adepții curentului va fi structura centrală din care vor răsării noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare! O coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Justiția Socială, feminismul, neoprogresismul și postcolonialismul, ca să numim numai câteva, sunt toate mișcări inspirate sau generate de Teoria Critică sub umbrela acestui marxism cultural. Iar în acest context libertățile individuale se supun nevoii de existență a minorităților, așa cum nota Herbert Marcuse, în 1965 –  „Minoritățile mici și lipsite de putere care luptă cu falsa conștientizare și beneficiarii ei trebuie ajutate. Continuarea existenței lor ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT PREZERVAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR încălcate care garantează puteri constituționale celor care ‘asupresc’ aceste minorități”. Astfel că rasismul și sexismul au fost redefinite ca produse ale combinației dintre prejudecăți plus putere.

Mai departe, opiniile diferite sunt descrise ca „frici iraționale” sau „fobii”. De exemplu, o persoană care nu se simte confortabil trăind ca minoritară într-o comunitate dominată de imigranți musulmani este decretată „islamofobă”, din moment ce a dori să trăiești printre persoane cu etnie și cultură similara cu a ta (alta decât cea musulmană) este considerată o „boală”, o „fobie”. Dimpotrivă, când musulmanii pakistanezi care trăiesc în Marea Britanie manifestă preferință de grup, trăind într-o zonă a orașului transformată într-un mini-Pakistan, atunci nu mai vorbim de „boală” sau de „fobie”, ci numai despre „multiculturalism”.

O manifestare populară și propagandistică a Marxismului Cultural este Corectitudinea Politică, în cadrul căreia canalele media și doctrinarii științelor sociale fac un exercițiu obligatoriu din punerea la îndoială a limbajul comun. Astfel, imigranții ilegali trebuie numiți „migranți nedocumentați”, în timp ce discriminarea etnică pozitivă (privilegii pentru minorități exclusiv pe baza apartenenței la acea minoritate) este numită „acțiune afirmativă”. În prezent, trăim într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.

Și nu în ultimul rând însăși definirea Libertății în accepțiunea lui Winston,  din 1984 a lui Orwell,  „libertatea de a spune că 2+2=4”, este pusă în pericol.

Toate acestea fiind spuse, e timpul, chiar și acum după semnare și ratificare, să înceapă dezbaterea și în România. Mai avem valori morale? Le apărăm? Mai avem Biserică? Este ea un far călăuzitor ? Ne mai dorim păstrarea obiceiurilor și tadițiilor ?! România, trezește-te!

                                                                                                                                             Mihai PETEAN

Prima parte a articolului: Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul (I)

 

Sursa: http://www.cotidiantr.ro/neomarxismul-ue-loveste-traditiile-si-suveranitatea-prin-tratatul-de-la-istanbul-88685.php#.Wr5z0Ihua70

Comentariu deosebit de important al unei cititoare a revistei „Justițiarul”:

În 2015, când se lucra pe șest la ratificarea Convenției de la Istanbul, România (prin proaspătul președinte Iohannis) s-a alăturat inițiativei HeForShe Impact Champions care are ca prioritate internațională „angajarea factorilor-cheie de decizie din guverne, corporații și universități din întreaga lume pentru a conduce schimbarea omenirii începând de la vârf (top-down) și pentru a avansa și obține EGALITATEA DE GEN pentru toți.

Expresia „egalitatea de gen” este foarte perfidă și derutează pe mulți oameni de bună credință. Ea nu înseamnă egalitatea femeii și a bărbatului, ci că genul (masculin, feminin) este o construcție socială și că omul este cum se simte el mai bine, uneori bărbat, alteori femeie. Teoreticienii egalității de gen pretind că asta ar fi soluția la toate inegalitățile și nedreptățile bazate pe gen.

Iohannis s-a angajat ca să pună în practică în România egalitatea de gen și ca, până în 2020, 70% din instituțiile din România să aibă experți în egalitatea de gen.

Vezi articolul ActiveNews „O declarație a președintelui Klaus Iohannis care a trecut neobservată: Până în 2020, 70% din instituțiile din România vor avea experți în egalitatea de gen
https://www.activenews.ro/stiri-politic/O-declaratie-a-presedintelui-Klaus-Iohannis-care-a-trecut-neobservata-Pana-in-2020-70-din-institutiile-din-Romania-vor-avea-experti-in-egalitatea-de-gen-146281
Totul se leagă, ca în jocurile puzzle!

Mai multe detalii: aici

 Sursa: bintelligence.ro

 

Kiril, actualul pseudo-patriarh al rușilor, spunea în 1991: „Consiliul Mondial al Bisericilor este casa noastră comună” și „leagănul bisericii unite”

Îl observăm în imagini și pe actualul pseudo-patriarh Daniel.

După 3 ani, în 1994, în catedrala romano-catolică Sfântul Hristofor din Canberra, Australia, s-a ținut o „slujbă specială”, la care au participat și reprezentanți ai Patriarhiei Române. La „slujbă” au participat păgânii, care și-au făcut ritualurile lor, împreună cu „ortodocși” , anglicani, nestorieni, monofiziți, romano-catolici (papistașii) , protestanți etc.

Mâine, duminică 4 martie PROTEST ÎMPOTRIVA PROPAGANDEI HOMOSEXUALE DIN ȘCOLI ȘI INSTITUȚII DE CULTURĂ la Ministerul Culturii

Duminică 4 martie, peste 20 de ONG-uri organizează un PROTEST în fața Ministerului Culturii: Opriți propaganda homosexuală în școli și instituții de cultură. Nume importante conservatoare susțin protestul

foto – Active News

Duminică, București,  Ministerul Culturii și Identității Naționale, ora 17:00

Adresă:

Corp Aula, Bulevardul Unirii 22, București 030833
Telefon: 021 222 9135

Mai mult de 20 de asociații organizează duminică, 4 martie un protest împotriva agresiunii propagandei homosexuale asupra elevilor din școlile României.

După insuccesul proiecție filmului „120 de bătăi pe minut” de la cinematograful Muzeul Țăranului Român, se încearcă atragerea elevilor minori în alte locații unde se proiectează acest gen de filme. Se vrea cu orice preț o propagandă cât mai agresivă, mai ales asupra tineretului, probabil pentru a ușura îndeplinirea pe viitor a agendei homosexuale impuse din exterior, adică legiferearea parteneriatelor civile și identității de gen.

Iată pagina evenimentului de pe facebook: https://www.facebook.com/events/2004222556460211/?active_tab=discussion

Citiți o scrisoare deschisă, către 3 ministere, lansată de 20 de asociații:

Scrisoare deschisă
Doamnei Ministru al Sănătății, Sorina Pintea,
Domnului Ministru al Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu,
Domnului Ministru al Învățământului, Valentin Popa
Protestăm vehement împotriva campaniei de propagandă homosexuală făcută cu girul instituțiilor conduse de domniile voastre!
Duminică, 4 martie 2018, începând cu ora 17:00, vom susține, prin adunarea noastră în fața Ministerului Culturii, promovarea adevăratelor valori naționale românești.
Reamintim că, la cinematograful Elvira Popescu din București, au fost recent convocați, în necunoștință de cauză, peste o sută de elevi minori pentru a viziona filmul 120 BPM. Acest film încurajează, cu o crasă iresponsabilitate medicală și educațională, sexul neprotejat cu un partener diagnosticat cu HIV. Gravitatea acestui act, așa zis cultural, considerăm că ține de registrul penal. Același film a fost proiectat de două ori și la Muzeul Național al Țăranului Român.
Ne opunem perfidei reeducări realizate cu aceste spectacole distrugătoare moral, fizic și psihic. Solicităm Ministrului Culturii și Identității Naționale să oprească extremismul unor modele antropologice străine, experimentale sau de așa zisă avangardă. Nu mai este demult vorba de avangardă, ci de cea mai agresivă ariergardă artistică!
Libertatea de expresie rămâne un drept constituțional inviolabil (indiferent de orientarea sexuală). Dar, ca orice libertate, ea trebuie să fie pusă în contextul unei înțelepte și sănătoase prioritizări față de gradul de dezvoltare psihica al adolescenților. În plus, trebuie păstrate demnitatea, decența și buna cuviință, stâlpi de veacuri ai etosului românesc!
Fără aceste priorități, ce fel de nouă identitate vrea actuala guvernare să construiască?
Refuzăm să călcăm în urmele de șenile deschise de tancurile așa zisei revoluții de gen!
România a rămas, slavă Domnului, într-o binecuvântată zăbavă în această infernală cursă. Asistăm la dezbateri agonizante întru canonizarea culturală a homosexualității. Atragem atenția că în alte țări și culturi se lucrează deja la etapa următoare: a dezincriminării pedofiliei, incestului, necrofiliei sau zoofiliei. Monstruozități care sunt încă încadrate la Codul Penal în țara noastră. Și acolo vrem să rămână!
Există o contradicție evidentă între menirea instituțiilor dumneavoastră și agenda dezonorantă pe care o practicați de facto. Ați trădat valorile naționale pe care alianța politică ce v-a investit le vânturase electoral cu puțini ani în urmă.
Identitatea națională trebuie respectată! Iar ipocrizia dublei măsuri trebuie să înceteze!
În consecință cerem sancționarea funcționarilor implicați în aceste manifestări, demisia responsabililor care au avizat desfășurarea acestora și demisia domniilor voastre din fruntea ministerelor pe care le conduceți!
Semnează:
Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință
Alianța pentru Demnitate Națională
Asociația Familia Românească
Fundația Institutul de Cercetări Psihosociale și Bioetică
Asociația Civică Dreptate
Asociația Tradiția Românească
Asociația pentru Protecția Consumatorului
Asociația „Ortodoxia Tinerilor”
Asociația „Bucovina Profundă”
Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”
Fundația Pentru Oameni
Asociația Freamătul
Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni -Suceava
Proiectul ARCUS
Asociația Pro Vita Bucovina
Asociația Sfântul Ioan cel Nou
Asociația Pro Decizii Informate
Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului
Asociația Calea Neamului
Asociația Culturală „Sfântul Mitropolit Dosoftei”