Protest la Podari, județul Dolj, împotriva construirii fabricii de bioetanol de către grupul elveţian Clariant. Se consideră că există risc major de poluare în zonă!

Image result for protest la podari

Foto – jurnaldecraiova.ro

29 august 2019. Protest la Podari, județul Dolj.

O dezbatere publică a avut loc și pe 22 august:

Un articol din luna martie 2019:

Bioetanol la Podari. Mai multe organizații reclamă: Risc de poluare

Mai multe organizaţii cer o dezbatere publică reală pe tema construirii unei fabrici de bio-etanol la Podari, temându-se că doljenii vor suferi în urma poluării.

Construcţia unei fabrici de producţie de etanol celulozic la scară largă din reziduuri agricole, în Podari, de grupul elveţian Clariant, lider mondial în domeniul produselor chimice de specialitate, a fost anunţată în septembrie anul trecut, fiind vorba despre prima fabrică de acest tip a firmei. Mai multe organizaţii se tem însă că din proces vor rezulta reziduuri toxice care vor afecta zona.
Astfel, acestea cer organizarea unei dezbateri publice pe această temă. O astfel de dezbatere a fost organizată, conform Agenţiei de Mediu Dolj, anul trecut, pe 6 noiembrie, la sediul Podari. Numai că nimeni nu a ştiut de ea.

„Am aflat din întâmplare. Am ajuns acolo, nu era nimeni care să le pună întrebări pertinente legate de proiect. Ar trebui o dezbatere la care să ia parte şi specialişti pentru că ce au scris ei în studiul privind impactul de mediu nu era conform cu realitatea. Trebuie să oprim acest proiect. Este o bombă ecologică”, a precizat Adi-Maria Simoiu, profesor de chimie la Universitatea din Craiova.
De altfel, Agenţia pentru Protecţia Mediului a solicitat Clariant refacerea studiului, din acest motiv fiind amânată acordarea aviziului de mediu.
Adi-Maria Simoiu spune însă că noul raport este copiat după cel anterior. Profesorul universitar reprezintă acum Partidul Verde, una dintre organizaţiile care cer o nouă dezbatere publică, afirmând că procesul de producţie a etanoulului din celuloză va determina emisia a peste 60 de mii de tone, pe an, de dioxid de carbon, apele Jiului ar urma să fie poluate şi nu sunt prezentate studii cu privire la impactul asupra sănătăţii localnicilor.

„Noul document este o varintă copy-paste, ‘cosmetizată’ a primul raport, conținând modificări, fară explicație ale unor detalii din primul raport, probabil, în încercarea de a se diminua, la nivel declarativ și din condei a nivelului de poluare. Partidul Verde consideră că și noul raport este nesatisfăcător, conține informații incomplete și/sau contradictorii, și necesită explicații într-o dezbatere publică mediatizată. Lecturând cele 280 pagini ale noului raport, rămân câteva aspect esențiale, prezentate mai jos, care nu recomandă realizarea investiției la scară industrială, doar pe baza unor studii experimentale. Nu este rezolvată problema de fond, a emisiilor de noxe în atmosferă, incluzând emisia masivă a peste 60 mii tone pe an de CO2 care rezultă la producerea a 50 mii tone pe an de etanol din celuloză. Explicațiile oferite, precum faptul că nu este profitabilă captarea CO2 pentru investitor, nu îl interesează pe cetățeanul român! Se recunoaște că nivelul de poluare al apei Jiului ca urmare a funcționării fabricii rămâne moderat negativ. De asemenea nu sunt prezentate studii referitoare la impactul asupra sănătății lucrătorilor și al locuitorilor din zonă, de exemplu, la numai cca. 140 m față de obiectiv se găsește școala gimnazială din Podari. Studiul nu prezintă modul de acțiune în situațiile de avarii cauzate de erori umane sau de fenomene naturale, de exemplu cutremur, inundații sau secetă extremă. Nu sunt oferite garanții cât și cine plătește costurile poluării în astfel de situații. Jiul este o apă curgătoare care are ca punct terminus fluviul Dunărea. Ca urmare, poluarea Jiului poate determina și poluarea fluviului și afectarea ecositemelor asociate. (…) Atât primul raport de impact asupra mediului, cât și varianta ‘cosmetizată’ sunt necorespunzătoare și ridică semne de intrebare despre ‘bunăvoința’ manifestată față de proiect, exprimată, anticipat, de autoritățile de mediu și de cele ale administrațiilor locale din zonă”, se arată într-un comunicat de presă semnat de președintele Partidului Verde, dr. ing. Adi-Maria Simoiu.
Potrivit acesteia, „înainte de a se decide dacă se acordă sau nu autorizația de mediu pentru această investiție, este obligatorie organizarea unei dezbateri publice reale, mediatizată, cu un public corect informat și avizat, la care să participe, alături de specialiștii Clariant și specialiști români precum și autorități locale și de mediu din zonă”. O solicitare scrisă în acest sens a fost transmisă Agenţiei pentru Protecţia Mediului Dolj, încă din 7 martie.

Sindicatul “SOLIDARITATE UNIVERSITARĂ” din cadrul Universităţii Craiova face aceeaşi solicitare.
„Apreciem că proiectul în cauză prezintă un risc de poluare a mediului cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei din acestă regiune şi zonele învecinate”, afirmă reprezentanţii sindicatului.
Şi „Forţa Legii” cere dezbatere publică.
„Vă rugăm să organizați o dezbatere publică reală pe tema construirii la Podari a respectivei fabrici de producție a etanolului din celuloză. Solicităm ca dezbaterea să fie mediatizată cu populația posibil afectată din municipiul Craiova și județul Dolj, pe o rază de minimum 50 km, la care să fie invitate în mod oficial toate autoritățile locale din această zonă, autoritățile de mediu din județul Dolj, reprezentanții firmei Clariant, organizațiile non-guvernamentale și specialiștii în domeniu. Solicităm să fim invitați la dezbaterea pe care o veți organiza pe această temă. În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a proceda conform prevederilor legale”, se arată în solicitarea transmisă de preşedintele sindicatului „Forţa Legii”, Ringo Dămureanu, Agenţiei pentru Protecţia Mediului Dolj.
Fabrica ce va fi construită în Podari va avea o capacitate de producție de 50.000 tone de etanol celulozic pe an și va folosi ca materie primă paiele de grâu și alte cereale. Unitatea de producție va funcționa din 2020.

În septembrie, la Munchen reprezentanții Clariant au prezentat detaliat, jurnaliştilor români, activitatea companiei și investiția de la Podari.
„Materia primă va fi colectată de la producătorii agricoli locali, pentru că există foarte multe reziduuri nefolosite în această zonă. Localizarea fabricii lângă Craiova s-a datorat existenței unei surse sigure de aprovizionare cu materii prime din zonă, precum și infrastructurii logistice și industriale din regiune. Fabrica va o oferi zonei o serie de beneficii: le va permite producătorilor agricoli locali să comercializeze paiele, pentru prima dată la scară industrială, produse care până acum erau practic deșeuri agricole neutilizabile. (…) Investiția din Podari creează premise pentru dezvoltarea industriei de biodiesel în România, Clariant putând oferi și know how pentru eventualii investitori în construirea unei fabrici de etanol celulozic, inclusiv designul complet integrat de proces, enzime și microorganisme, precum și tehnologia sustenabilă de procesare”, a precizat Markus Rarbach, directorul Diviziei de biocarburanți și produse derivate – tehnologia sunliquid.
Potrivit acestuia, în fabrica din Podari vor lucra circa 100 de oameni, dar odată cu deschiderea acesteia vor mai fi create alte 300 locuri de muncă permanente pentru industriile colaterale care deservesc unitatea.

Etanolul celulozic este un biocombustibil avansat, sustenabil, cu un impact neutru din punct de vedere al carbonului emis, întrucât este fabricat din reziduuri agricole, precum paiele de grâu și resturile de porumb, care sunt furnizate de agricultori, spun reprezentanții Clariant, iar acestea sunt transformate în zaharuri celulozice, proces care este urmat de fermentație.

Sursa:

Bioetanol la Podari. Mai multe organizații reclamă: Risc de poluare

Reclame

Uluitor! Dragnea la pușcărie, FMI vine rapid în România, FMI „oferă” un nou împrumut 1 miliard de euro pentru… medicii de familie!!!

Image result for fmi si teodorovici

Foto – DCBusiness.ro

Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a declarat, miercuri, că va fi semnat un acord cu Banca Mondială privind accesarea unor fonduri pentru extinderea pachetului de servicii medicale oferite populației neasigurate, dar și pentru a-i ajuta pe medicii de familie să își achiziționeze echipamente medicale, să își doteze cabinetele și chiar să își cumpere ambulanțe. În urmă cu o zece zile, România a fost vizitată și de o delegație FMI.
„Urmează să semnăm un acord cu Banca Mondială, la care lucrăm de câteva luni de zile, a fost negociat. În iulie se aprobă de către boardul Băncii Mondiale. (…) Undeva se face către un miliard de euro. Asta este dorința. Este adresat în special pentru diversificarea serviciilor care pot fi oferite la nivelul medicinei de familie, extinderea pachetului de servicii medicale oferite asistenței primare medicale, categoriilor de populație neasigurată, scheme de ajutor de stat pentru medicii de familie. Acesta va fi conceptul – o schemă de ajutor de stat prin care medicii de familie, cei 11.000 de medici de familie, să își poată finanța nevoile sau dorințele de a desfășura o anumită activitate. (…) Nu numai adeverințe și consult sumar, să fie aceste activități care să poată fi prestate de către medicii de familie, decontate de Casă și pentru ca ele să poată fi prestate atunci această schemă de ajutor de stat ajută medicul de familie pentru a lua o finanțare”, a afirmat demnitarul, la dezbaterea cu tema „Prevenția în sănătate. De la deziderat la fapte”, relatează Agerpres.
Potrivit ministrului de Finanțe, împrumutul va fi pe un termen de trei – patru ani, apoi aceștia urmând să înapoieze suma împrumutată.
„Va fi un împrumut pe un termen de trei – patru ani, după care să înceapă să dea această sumă înapoi către un fond, adică banii rămân acolo pentru ca ei să poată fi folosiți mai departe pentru medicii de familie. (…) Dotarea spațiului, biroului, conform ultimelor standarde, cheltuieli cu echipamentele pe care ați dori să le achiziționați pentru a presta sau desfășura acele acte medicale pe care le aveți pe acea listă a Ministerului Sănătății, cheltuieli legate de personal de care aveți nevoie pentru a presta acele activități medicale sau acte medicale, parte de salarizare, cumpărarea unor ambulanțe de către medicii de familie în comun”, a explicat ministrul.
Teodorovici a spus că programul va fi lansat spre finanțare în luna iulie.

Venezuela ca o rană

de Dan Diaconu

O să încep cu începutul, cu realitatea din teren sau, mai bine spus, cu ceea ce văd cei din afară: Venezuela nu-i o ţară, ci o sondă. O sondă care extrage milioane şi milioane de barili dintr-un teren bogat în petrol şi care, întâmplător, e populat cu oameni. Dacă am elimina oamenii toată lumea ar fi mulţumită şi problema s-ar uita. Nu-i aşa că e simplu? Facem un genocid şi rezolvăm toate problemele. Unii spun că-i o glumă macabră, iar alţii spun că ar putea fi serios. Eu vă spun simplu: ăsta-i modul de interpretare pe care marile puteri l-au folosit de-a lungul istoriei. Un mod rudimentar, dar eficient.

Să ne întoarcem la Venezuela. Ce-avem acolo? Avem , în principal două clase sociale: elita şi masele. Elita deţine tot, masele mai nimic. Baronii petrolului şi-ar dori să le rămână tot, doar pământul e al lor. Masele ar vrea să trăiască. Dar trăitul lor le impactează celorlalţi profiturile. Iar pentru ca masele să trăiască decent, profiturile celorlalţi devin negative. Cam asta e realitatea.

Poate vă întrebaţi de ce e aşa. Simplu, acolo diavolul are o singură denumire, un singur blestem care aruncă întreaga ţară în haos: monoindustrializarea sau, mai bine spus, economia de sondă. E blestemul ţărilor aşa-zis bogate. Bogăţia lor e în resurse, dar acea bogăţie e rădăcina sărăciei lor. Să luăm un exemplu diametral opus: Singapore. O ţară fără resurse şi, culmea, fără pământ. Aproape că nu i-ai da nicio şansă de supravieţuire. Cu toate acestea nu doar că rezistă şi supravieţuieşte, ci o face pe picior mare. La fel şi Japonia şi o groază de alte ţări care n-au nici urme de resurse. Aşa ajungem la concluzia că sărăcia lor în resurse e rădăcina bunăstării şi a bogăţiei lor. Care nu-i obligatoriu adevărată, dar oricum, în general, se verifică.
Cu toate că l-am simpatizat pe Chavez, voi privi lucrurile strict obiectiv. Ceea ce-a făcut el a fost o redistribuire în condiţiile unui preţ mai mare al petrolului. Astfel, norodul a simţit o creştere în calitatea vieţii, iar elita şi-a menţinut venituri decente. Să nu uităm că marea realizare a lui Chavez a fost „repararea” dinţilor poporului. Imaginaţi-vă că Venezuela, din punct de vedere al sănătăţii stomatologice, stă mult mai bine decât orice ţară dezvoltată. Tratamentele sunt gratuite, iar cabinete stomatologice există chiar şi-n zonele rurale. O vreme, idealismul lui Chavez a funcţionat perfect, menţinându-se un echilibru social.

Probabil vă întrebaţi de ce nu funcţionează treburile în cazul lui Maduro. La urma urmei el n-a făcut altceva decât să urmeze linia lui Chavez. Şi-atunci? E simplu: a fost lovit de „variabilă”, mai precis de preţul petrolului. Chestiunea cu adevărat dificil de înţeles e că, la ora actuală, Venezuela se află într-o ecuaţie imposibilă: nici elita nu mai are bani(a se citi profituri) şi nici masele. Redistribuirea pe care Maduro o aplică exact ca Chavez pur şi simplu nu mai funcţionează: masele fac foamea, elita urlă că „vine cu bani de-acasă”.

În general, aceste situaţii de criză generează revolte. Revolte al căror motor nu-i vreo soluţie de care oricare dintre părţi nu vrea să ţină seama ci, culmea, speranţa, iluzia că ar exista vreo soluţie. În acest fel se dărâmă ţările. Propaganda îşi turează motoarele, prostimea crede, elita are interes şi, în final, cel desemnat ca fiind „tiranul” o sfârşeşte în faţa plutonului de execuţie. Prostimea se simte răzbunată, elita aşişderea. Iar după „marea petrecere” dată în cinstea omorârii tiranului situaţia e identică. Apar însă binefăcătorii, denumiţi generic „marea finanţă”. Ei sunt băieţi finuţi şi vin doar ca să-ţi atragă atenţia că prostimea moare de foame şi-ar fi cazul să faci ceva pentru a nu avea situaţia tiranului. Dar ce să faci? Ia-le mâncare!, vor spune ei binevoitori. Le-am lua, spun factorii politici, dar n-avem cu ce! E simplu, vă dăm noi bani!, vor rosti băieţii finuţi îmbrăcaţi la patru ace.

Aţi recunoscut probabil scenariul. L-am simţit şi noi pe pielea noastră, la fel cum îl vor simţi şi venezuelenii. În perioada de după Maduro vor consuma pe credit, după care băieţii la costum se vor întoarce şi vor spune că e „stop joc”. Nu e sustenabilă situaţia. Iar autorităţile, ameninţate cu soarta fostului tiran, vor scuipa în sân. Şi tot „băieţii veseli” le vor da soluţia: privatizarea. Aşa petrolul se va muta încet şi sigur din mâna elitelor, în mâna mafioţilor internaţionali.

Lucrurile sunt simple, de-a dreptul banale. Venezuela e acum un animal hăituit, mâncat de luptele intestine. Tragedia sa e că urmează să fie măcelărită de „binefăcătorul american”, bucuros că se poate juca cu o pradă facilă după ce-a tot încasat-o în Orient. Iar petrolul ieftin al Venezuelei îşi găseşte atât de bine scopul final în industria americană, încât „descălecarea” yankeilor devine aproape firească. Ceea ce vedem acum e flexarea muşchilor propagandei. Urmează ori revoluţia, ori războiul de eliberare. Indiferent de soluţie, perdanţii vor fi aceiaşi, adică venezuelenii.

Maduro trage speranţe la Rusia sau China. Sunt speranţe deşarte. Nici dracu nu-şi bagă nasul acolo întrucât, conform doctrinei multipolare, acolo e sfera de influenţă a puterii regionale americane. Cel mai bine pentru Maduro ar fi să-şi găsească o cale de scăpare, un coridor de fugă sau o negociere a capitulării. Care, şi-acesta, e practic imposibilă. Probabil lui va rămâne doar martirajul.

Aceasta e ţara. Sunt similarităţi teribile cu noi, mai ales în ceea ce priveşte resursele. Să nu uităm că două războaie mondiale s-au făcut cu petrolul nostru. Şi resurse tot mai sunt. Probabil vă întrebaţi care-ar fi soluţia? Există oare o soluţie? Teoretic da, practic ea ţine de oameni, iar când oamenilor le e foame e imposibil să se pună la masă. Să facem totuşi un gest şi să vedem situaţia. Când 95% din exporturile tale sunt reprezentate de petrol, e clar că ai o problemă. E bârna din ochi pe care nu şi-o văd. În mod normal statul ar trebui să penalizeze exportul de petrol şi să încurajeze alte exporturi. Agricultura e o problemă deoarece ţara nu-şi este sieşi suficientă. De-aici problemele alimentare. Pute de la o poştă a management dezastruos al intereselor naţionale. Dacă nu reuşeşti să-ţi asiguri mâncarea eşti condamnat la dezastru. În cifre devine şi mai relevantă situaţia: cei 3% din PIB care revin agriculturii sunt realizaţi cu 10% din forţa de muncă a ţării. Se vede de la o poştă că-i vorba de subdezvoltare. În mod normal, în Venezuela, agricultura ar putea să sară lejer la 25-30% din PIB. Cum? Doar prin subvenţii deştept direcţionate de către stat. Exemplul cel mai relevant este cel al Rusiei lui Putin: când a simţit că nu mai merge treaba cu importul, a virat-o către formarea propriei infrastructuri agricole. Nu a făcut el(a se citi statul), ci le-a dat posibilitatea investitorilor să ia iniţiativa. La fel ar putea sta treburile şi-n Venezuela. Doar că toţi ochii se concentrează pe petrol în loc să vadă ţara în ansamblu.

Agricultura e doar un exemplu. Pornind de la bază – de la materia primă – se pot face lanţuri economice întregi doar prin direcţionări de subvenţii având ca efect impulsionarea investiţiilor. Iar în momentul în care ai lanţuri economice complete(cu alte cuvinte atunci când controlezi totul de la materie primă la produs finit) ai întregul beneficiu. Ca să înţelegem când avem de-a face cu un lanţ economic şi când nu, e suficient să ne uităm tot la noi. De ani de zile se dau facilităţi pentru programatori. Asta a atras aici o groază de false investiţii, în special de tip „call center” sau outsourcing. Sunt firimituri! În mod normal ar trebui să se meargă pe impulsionarea în direcţia formării unui întreg lanţ economic. Aş impulsiona firmele care obţin profit din soluţii, vândute direct către utilizatorul final. Aşadar, aş da facilităţi către Bitdefender sau UiPath, nu lui Gigel care face outsourcing.

Ştiu, mulţi vor spune că e simplu în teorie, dar greu în practică. Dar oare nu-i mai grea situaţia de sclavagizare care deja se întrevede în Venezuela? Nu e mai grea pierderea tuturor resurselor pe un preţ infim? Uitaţi-vă la noi: am dat resursele pentru apartenenţa la UE, la această mega-sugativă care ne lasă pe zi ce trece cu din ce în ce mai puţin. E bine că forţa activă de muncă merge şi contribuie atât la economiile vestice, contribuind la schemele de sănătate şi de pensii de-acolo, în timp ce aici nu mai găseşti oameni pentru muncile de bază? E bine că „soluţia” care ne vine tot pe linia UE este cea de „import de populaţie”?Din păcate Venezuela va cădea. Interesele şi presiunile sunt prea mari şi doar un noroc istoric ar putea-o scăpa. Dar şi-aşa, în condiţiile în care factorii de decizie se vor concentra strict pe petrol, sărăcia va fi garantată.

Capcana monedelor virtuale – Escrocheria OneCoin (Documentar „În premieră”)

Image result for one coin

De doi ani, un fenomen vechi, dar îmbrăcat în haine noi, pune România pe jar. O companie cu istoric dubios și ramificații internaționale promite îmbogățirea rapidă, cu efort minim. Tot ce trebuie să facă oamenii este să investească într-un sistem de plată revoluționar și apoi să aștepte cuminți să le crească suma chiar și de zece ori. Schema seamănă suspect de bine cu escrocheriile din anii 90. Ba chiar e susținută și de fondatorul FNI. Și, totuși, zeci de mii de români și-au plasat deja economiile crezând în ea. O echipă „În premieră cu Carmen Avram” a reușit să intre în rețea, ca să ne convingem cu ochii noștri că nu este nimic ilegal. Jurnaliștii Antena 3 au descoperit însă oameni ajunși în pragul sinuciderii și legături periculoase cu rețele internaționale. Detalii – https://goo.gl/2gcP31

Trădătorul Iohannis a promulgat Legea off-shore

  În articolele anterioare am vorbit foarte clar despre trădare și înaltă trădare. Dar un prieten care se ține de […]

Foto – justitiarul.ro                                                                                                                       Iohannis: Ascult… Oare ce zic românii la fiecare trădare a mea? Nu zic, nimic. Sunt morți. Îi putem vinde cu totul! Ba nu! Îi cedăm gratis, ca sclavi!

TRĂDĂTORII NU POT ALTFEL: Legea Offshore a fost adoptată de Camera Deputaților. Aproape tot gazul din Marea Neagră va fi al străinilor!

Documentar „În premieră” (Antena 3) despre uriașa TRĂDARE NAȚIONALĂ: Legea offshore – CEDAREA GAZULUI din Marea Neagră

Potrivit noii legi, sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special, utilizat pentru finanţarea şi extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemului naţional de transport gaze naturale, precum şi pentru finanţarea altor investiţii.

Camera Deputaţilor, for decizional, a adoptat şi un amendament al PNL, potrivit căruia titularilor acordurilor petroliere aflate în curs de executare li se aplică regimul fiscal specific destinat activităţii de explorare, dezvoltare, exploatare şi abandonare, desfăşurate în baza acordurilor existente la data intrării în vigoare a actului normativ.

Cele mai importante resurse sunt în blocul Neptun, explorat de către ExxonMobil şi OMV Petrom, unde primele estimări arată existenţa unor zăcăminte de gaze între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi.

Legea a stârnit nemulțumiri și în rândul companiilor petroliere, și al unor politicieni.

Asociaţia Română a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră spune că legea afectează principiul stabilităţii, introduce noi taxe şi impune companiilor anumite condiţii privind modul în care acestea îşi vor vinde producţia.

Pe de altă parte, ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a spus: „Legea offshore a trecut într-o variantă de care eu personal nu sunt foarte mulţumită şi cred că nici foarte mulţi colegi de-ai mei din PSD, întrucât varianta prezentată de Liviu Dragnea era într-adevăr aducătoare de mari beneficii statului român, însă în momentul în care nu ai 50% plus 1 trebuie să pleci urechea şi la ceea ce vor colegii de guvernare”. – digi24.ro

Documentar „În premieră” (Antena 3) despre uriașa TRĂDARE NAȚIONALĂ: Legea offshore – CEDAREA GAZULUI din Marea Neagră

După cum știți:

TRĂDĂTORII NU POT ALTFEL: Legea Offshore a fost adoptată de Camera Deputaților. Aproape tot gazul din Marea Neagră va fi al străinilor!

Iată și ancheta „În Premieră”:

Credeați că nu mai e nimic de vândut în România? Ne arată Gabriela Firea CĂ MAI E!

În ultimii doi ani, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat înfiinţarea a 22 de „companii municipale”, societăţi comerciale cu capital PRIVAT, al Primăriei, dar privat, nu public. Aceste companii municipale au ca obiect de activitate prestarea de servicii publice, care, după 1989, au fost realizate de regiile autonome şi administraţiile publice aflate în subordinea Primăriei Capitalei. Capitalul, format din terenuri, construcţii, maşini, echipamente etc, aflat în patrimonial regiilor autonome şi al administraţiilor publice este capital PUBLIC. El nu poate fi vândut, „privatizat”.

Cu câteva zile în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat desfiinţarea Administraţiei Străzilor, Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement, Administraţiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane şi Administratiei Fondului Imobiliar. Hotărârea adoptată de Consiliul General prevede ca serviciile prestate de administraţiile desfiinţate să fie preluate de către companiile municipale înfiinţate la propunerea Gabrielei Firea.

Cu câteva săptămâni în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a hotărât „reorganizarea” Regiei Autonome Bucureşti, RATB, în Societatea de Transporturi Bucureşti, STB, societate comercială cu capital PRIVAT, care poate fi vândut. Această hotărâre prevede, printre altele, şi trecerea clădirii, cu o suprafaţă construită de 6.900 mp, şi a terenului aferent, cu o suprafaţă de 1.500 mp, unde se află sediul central al STB, din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al aceluiaşi Municipiu.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, consiliile locale au puterea de a hotărî reorganizarea regiilor autonome din subordinea lor în societăţi comerciale, cu capital privat, precum şi puterea de a trece în domeniul privat orice bun aflat în domeniul public al localităţii respective, au puterea de a scoate la mezat, la “privatizare”, tot capitalul creat de poporul român care a ajuns în administrarea lor prin legislaţia adoptată în ultimii 28 de ani.

Gabriela Vrânceanu Firea, produs reuşit al FSN-ului, metamorfozat în PDSR şi, apoi, în PSD, beneficiind şi de buni sfetnici, a înţeles bine legislaţia creată pentru jefuirea poporului român şi s-a hotărât să o aplice la capitalul ajuns în administrarea Primăriei Capitalei României.

Este de aşteptat ca aceiaşi majoritate PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, să hotărască „reorganizarea” RADET, Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice, desfiinţarea Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale, a Inspectoratelor şcolare, a tuturor instituţiilor publice din subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti, înfiinţarea de noi „companii municipale”, cu capital PRIVAT, trecerea tuturor bunurilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul PRIVAT al aceluiaşi municipiu şi preluarea lor de către „companiile municipale”.

Urmează împingerea companiilor municipale în incapacitate de plată, în faliment. Majoritatea  PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, va avea grijă să numească în funcţiile de administratori ai „companiilor municipale” numai pesedişti şi aldişti sadea, incompetenţi şi hoţi, şi să le lase fără contracte, fără bani.Odată intrate în incapacitate de plată, presa ticăloşită va avea grijă să declare aceste companii  municipale „găuri negre”, care înghit banii publici, ai contribuabililor. Ele trebuie fie închise, demolate, fie scoase la vânzare, la privatizare, pe doi lei, aşa cum s-a întâmplat cu întregul capital care, în 1989, se afla în aşa-zisa proprietate socialistă de stat.

FSN-ul şi urmaşele sale, PSD, ALDE, PDL, PNL, UNPR, PMP, au „privatizat”, adică au trecut în proprietatea transnaţionalilor un capital de peste 500 miliarde de euro şi au încasat, la bugetul public naţional, în schimb, 7 miliarde de euro, plus ceva „comisioane” pentru cozile de topor implicate direct în această megahoţie, nedeclarate.

Exemplul Primăriei Capitalei va fi, repede, extins la toate primăriile din ţară, indiferent de coloratura politică a consiliilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Vântul va duce mirosul de os de ros peste tot.

Toate regiile şi instituţiile publice din subordinea autorităţilor locale vor fi transformate în societăţi comerciale, în „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Toate bunurile din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor vor fi trecute în domeniul PRIVAT al acestora şi preluate de către „companiile” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. În scurt timp, toate aceste „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene vor intra în incapacitate de plată şi vor fi scose la „privatizare”.

Valoarea bunurilor aflate în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor ţării este, desigur, mult mai mică decât aceea a capitalului care a făcut obiectul Legii 15/1990, peste 500 miliarde de euro, pe care statul român le-a „privatizat”, adică le-a trecut în proprietatea transnaţionalilor şi a slugilor puse de ei la conducerea statului, pentru care a încasat suma de 7 miliarde de euro.

Institutul Naţional de Statistică nu ne spune câte din cele 150 miliarde de euro reprezentând valoarea imobilizărilor corporale (terenuri, construcţii, utilaje, echipamente etc) ale administraţiei publice aparţin administraţiei centrale şi câte aparţin administraţiei locale, dar putem estima că cel puţin jumătate din acest capital, adică 75 miliarde de euro, se află în proprietatea autorităţilor publice locale, a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.

Păstrând proporţiile, prin „privatizarea” companiilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene, transnaţionalii şi slugile lor de prin primării vor plătii mai puţin de un miliard de euro, pentru a deveni proprietarii unei averi de peste 75 miliarde de euro.

Furt în toată regula, pe faţă, cu tupeul caracteristic transnaţionalilor. De data asta nu mai este, însă, vorba de furt de fabrici, uzine, bănci, maşini, utilaje, echipamente, construcţii, terenuri, agricole şi silvice. Acum ne vor fura străzile, şoselele, uliţele, drumurile, spitalele, şcolile, universităţile, grădiniţele, parcurile, primăriile, bisericile, cimitirele. Ne vor fura şi limba, istoria, cultura, tradiţiile, obiceiurile, credinţele. Ne vor fura şi sufletele.

Dacă nu îi oprim, ne vor fura tot, ne vor fura ţara şi ne vor transforma în roboţi, buni de muncă şi mulţumiţi pentru gamela de supă pe care ne-o vor oferi, rânjind la noi cu dispreţ şi ură.

Nimeni şi nimic nu îi poate opri, în afară de poporul român. Putem să o facem, cu condiţia să ne unim şi să alungăm cozile de topor de la conducerea statului şi, apoi, să scăpăm de transnaţionalii care ne fură prin escrocherii juridice şi financiare.

Precizez. Nu sunt xenofob. Nici eu, nici conaţionalii mei români. Îi respectăm şi îi iubim pe străinii care ne iubesc şi ne respectă. Îi iubim şi îi respectăm pe străinii care vor să vină la noi ca turişti, sau ca negustori.

Nu îi iubim şi nu îi respectăm pe străinii hoţi, care vin la noi să ne fure şi să devină proprietarii pământului lăsat nouă de Dumnezeu şi de strămoşii noştri, care vin la noi să ne fure capitalul creat de noi, prin munca noastră, care vin la noi să ne distrugă ţara şi neamul.

Nu îi iubim şi nu îi respectăm nici pe hoţii noştri. Suntem un popor care nu iubeşte hoţia. Punctum.

                                                                                                         Constantin COJOCARU

Sursa: justitiarul.ro