Venezuela ca o rană

de Dan Diaconu

O să încep cu începutul, cu realitatea din teren sau, mai bine spus, cu ceea ce văd cei din afară: Venezuela nu-i o ţară, ci o sondă. O sondă care extrage milioane şi milioane de barili dintr-un teren bogat în petrol şi care, întâmplător, e populat cu oameni. Dacă am elimina oamenii toată lumea ar fi mulţumită şi problema s-ar uita. Nu-i aşa că e simplu? Facem un genocid şi rezolvăm toate problemele. Unii spun că-i o glumă macabră, iar alţii spun că ar putea fi serios. Eu vă spun simplu: ăsta-i modul de interpretare pe care marile puteri l-au folosit de-a lungul istoriei. Un mod rudimentar, dar eficient.

Să ne întoarcem la Venezuela. Ce-avem acolo? Avem , în principal două clase sociale: elita şi masele. Elita deţine tot, masele mai nimic. Baronii petrolului şi-ar dori să le rămână tot, doar pământul e al lor. Masele ar vrea să trăiască. Dar trăitul lor le impactează celorlalţi profiturile. Iar pentru ca masele să trăiască decent, profiturile celorlalţi devin negative. Cam asta e realitatea.

Poate vă întrebaţi de ce e aşa. Simplu, acolo diavolul are o singură denumire, un singur blestem care aruncă întreaga ţară în haos: monoindustrializarea sau, mai bine spus, economia de sondă. E blestemul ţărilor aşa-zis bogate. Bogăţia lor e în resurse, dar acea bogăţie e rădăcina sărăciei lor. Să luăm un exemplu diametral opus: Singapore. O ţară fără resurse şi, culmea, fără pământ. Aproape că nu i-ai da nicio şansă de supravieţuire. Cu toate acestea nu doar că rezistă şi supravieţuieşte, ci o face pe picior mare. La fel şi Japonia şi o groază de alte ţări care n-au nici urme de resurse. Aşa ajungem la concluzia că sărăcia lor în resurse e rădăcina bunăstării şi a bogăţiei lor. Care nu-i obligatoriu adevărată, dar oricum, în general, se verifică.
Cu toate că l-am simpatizat pe Chavez, voi privi lucrurile strict obiectiv. Ceea ce-a făcut el a fost o redistribuire în condiţiile unui preţ mai mare al petrolului. Astfel, norodul a simţit o creştere în calitatea vieţii, iar elita şi-a menţinut venituri decente. Să nu uităm că marea realizare a lui Chavez a fost „repararea” dinţilor poporului. Imaginaţi-vă că Venezuela, din punct de vedere al sănătăţii stomatologice, stă mult mai bine decât orice ţară dezvoltată. Tratamentele sunt gratuite, iar cabinete stomatologice există chiar şi-n zonele rurale. O vreme, idealismul lui Chavez a funcţionat perfect, menţinându-se un echilibru social.

Probabil vă întrebaţi de ce nu funcţionează treburile în cazul lui Maduro. La urma urmei el n-a făcut altceva decât să urmeze linia lui Chavez. Şi-atunci? E simplu: a fost lovit de „variabilă”, mai precis de preţul petrolului. Chestiunea cu adevărat dificil de înţeles e că, la ora actuală, Venezuela se află într-o ecuaţie imposibilă: nici elita nu mai are bani(a se citi profituri) şi nici masele. Redistribuirea pe care Maduro o aplică exact ca Chavez pur şi simplu nu mai funcţionează: masele fac foamea, elita urlă că „vine cu bani de-acasă”.

În general, aceste situaţii de criză generează revolte. Revolte al căror motor nu-i vreo soluţie de care oricare dintre părţi nu vrea să ţină seama ci, culmea, speranţa, iluzia că ar exista vreo soluţie. În acest fel se dărâmă ţările. Propaganda îşi turează motoarele, prostimea crede, elita are interes şi, în final, cel desemnat ca fiind „tiranul” o sfârşeşte în faţa plutonului de execuţie. Prostimea se simte răzbunată, elita aşişderea. Iar după „marea petrecere” dată în cinstea omorârii tiranului situaţia e identică. Apar însă binefăcătorii, denumiţi generic „marea finanţă”. Ei sunt băieţi finuţi şi vin doar ca să-ţi atragă atenţia că prostimea moare de foame şi-ar fi cazul să faci ceva pentru a nu avea situaţia tiranului. Dar ce să faci? Ia-le mâncare!, vor spune ei binevoitori. Le-am lua, spun factorii politici, dar n-avem cu ce! E simplu, vă dăm noi bani!, vor rosti băieţii finuţi îmbrăcaţi la patru ace.

Aţi recunoscut probabil scenariul. L-am simţit şi noi pe pielea noastră, la fel cum îl vor simţi şi venezuelenii. În perioada de după Maduro vor consuma pe credit, după care băieţii la costum se vor întoarce şi vor spune că e „stop joc”. Nu e sustenabilă situaţia. Iar autorităţile, ameninţate cu soarta fostului tiran, vor scuipa în sân. Şi tot „băieţii veseli” le vor da soluţia: privatizarea. Aşa petrolul se va muta încet şi sigur din mâna elitelor, în mâna mafioţilor internaţionali.

Lucrurile sunt simple, de-a dreptul banale. Venezuela e acum un animal hăituit, mâncat de luptele intestine. Tragedia sa e că urmează să fie măcelărită de „binefăcătorul american”, bucuros că se poate juca cu o pradă facilă după ce-a tot încasat-o în Orient. Iar petrolul ieftin al Venezuelei îşi găseşte atât de bine scopul final în industria americană, încât „descălecarea” yankeilor devine aproape firească. Ceea ce vedem acum e flexarea muşchilor propagandei. Urmează ori revoluţia, ori războiul de eliberare. Indiferent de soluţie, perdanţii vor fi aceiaşi, adică venezuelenii.

Maduro trage speranţe la Rusia sau China. Sunt speranţe deşarte. Nici dracu nu-şi bagă nasul acolo întrucât, conform doctrinei multipolare, acolo e sfera de influenţă a puterii regionale americane. Cel mai bine pentru Maduro ar fi să-şi găsească o cale de scăpare, un coridor de fugă sau o negociere a capitulării. Care, şi-acesta, e practic imposibilă. Probabil lui va rămâne doar martirajul.

Aceasta e ţara. Sunt similarităţi teribile cu noi, mai ales în ceea ce priveşte resursele. Să nu uităm că două războaie mondiale s-au făcut cu petrolul nostru. Şi resurse tot mai sunt. Probabil vă întrebaţi care-ar fi soluţia? Există oare o soluţie? Teoretic da, practic ea ţine de oameni, iar când oamenilor le e foame e imposibil să se pună la masă. Să facem totuşi un gest şi să vedem situaţia. Când 95% din exporturile tale sunt reprezentate de petrol, e clar că ai o problemă. E bârna din ochi pe care nu şi-o văd. În mod normal statul ar trebui să penalizeze exportul de petrol şi să încurajeze alte exporturi. Agricultura e o problemă deoarece ţara nu-şi este sieşi suficientă. De-aici problemele alimentare. Pute de la o poştă a management dezastruos al intereselor naţionale. Dacă nu reuşeşti să-ţi asiguri mâncarea eşti condamnat la dezastru. În cifre devine şi mai relevantă situaţia: cei 3% din PIB care revin agriculturii sunt realizaţi cu 10% din forţa de muncă a ţării. Se vede de la o poştă că-i vorba de subdezvoltare. În mod normal, în Venezuela, agricultura ar putea să sară lejer la 25-30% din PIB. Cum? Doar prin subvenţii deştept direcţionate de către stat. Exemplul cel mai relevant este cel al Rusiei lui Putin: când a simţit că nu mai merge treaba cu importul, a virat-o către formarea propriei infrastructuri agricole. Nu a făcut el(a se citi statul), ci le-a dat posibilitatea investitorilor să ia iniţiativa. La fel ar putea sta treburile şi-n Venezuela. Doar că toţi ochii se concentrează pe petrol în loc să vadă ţara în ansamblu.

Agricultura e doar un exemplu. Pornind de la bază – de la materia primă – se pot face lanţuri economice întregi doar prin direcţionări de subvenţii având ca efect impulsionarea investiţiilor. Iar în momentul în care ai lanţuri economice complete(cu alte cuvinte atunci când controlezi totul de la materie primă la produs finit) ai întregul beneficiu. Ca să înţelegem când avem de-a face cu un lanţ economic şi când nu, e suficient să ne uităm tot la noi. De ani de zile se dau facilităţi pentru programatori. Asta a atras aici o groază de false investiţii, în special de tip „call center” sau outsourcing. Sunt firimituri! În mod normal ar trebui să se meargă pe impulsionarea în direcţia formării unui întreg lanţ economic. Aş impulsiona firmele care obţin profit din soluţii, vândute direct către utilizatorul final. Aşadar, aş da facilităţi către Bitdefender sau UiPath, nu lui Gigel care face outsourcing.

Ştiu, mulţi vor spune că e simplu în teorie, dar greu în practică. Dar oare nu-i mai grea situaţia de sclavagizare care deja se întrevede în Venezuela? Nu e mai grea pierderea tuturor resurselor pe un preţ infim? Uitaţi-vă la noi: am dat resursele pentru apartenenţa la UE, la această mega-sugativă care ne lasă pe zi ce trece cu din ce în ce mai puţin. E bine că forţa activă de muncă merge şi contribuie atât la economiile vestice, contribuind la schemele de sănătate şi de pensii de-acolo, în timp ce aici nu mai găseşti oameni pentru muncile de bază? E bine că „soluţia” care ne vine tot pe linia UE este cea de „import de populaţie”?Din păcate Venezuela va cădea. Interesele şi presiunile sunt prea mari şi doar un noroc istoric ar putea-o scăpa. Dar şi-aşa, în condiţiile în care factorii de decizie se vor concentra strict pe petrol, sărăcia va fi garantată.

Reclame

Capcana monedelor virtuale – Escrocheria OneCoin (Documentar „În premieră”)

Image result for one coin

De doi ani, un fenomen vechi, dar îmbrăcat în haine noi, pune România pe jar. O companie cu istoric dubios și ramificații internaționale promite îmbogățirea rapidă, cu efort minim. Tot ce trebuie să facă oamenii este să investească într-un sistem de plată revoluționar și apoi să aștepte cuminți să le crească suma chiar și de zece ori. Schema seamănă suspect de bine cu escrocheriile din anii 90. Ba chiar e susținută și de fondatorul FNI. Și, totuși, zeci de mii de români și-au plasat deja economiile crezând în ea. O echipă „În premieră cu Carmen Avram” a reușit să intre în rețea, ca să ne convingem cu ochii noștri că nu este nimic ilegal. Jurnaliștii Antena 3 au descoperit însă oameni ajunși în pragul sinuciderii și legături periculoase cu rețele internaționale. Detalii – https://goo.gl/2gcP31

Trădătorul Iohannis a promulgat Legea off-shore

  În articolele anterioare am vorbit foarte clar despre trădare și înaltă trădare. Dar un prieten care se ține de […]

Foto – justitiarul.ro                                                                                                                       Iohannis: Ascult… Oare ce zic românii la fiecare trădare a mea? Nu zic, nimic. Sunt morți. Îi putem vinde cu totul! Ba nu! Îi cedăm gratis, ca sclavi!

TRĂDĂTORII NU POT ALTFEL: Legea Offshore a fost adoptată de Camera Deputaților. Aproape tot gazul din Marea Neagră va fi al străinilor!

Documentar „În premieră” (Antena 3) despre uriașa TRĂDARE NAȚIONALĂ: Legea offshore – CEDAREA GAZULUI din Marea Neagră

Potrivit noii legi, sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special, utilizat pentru finanţarea şi extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemului naţional de transport gaze naturale, precum şi pentru finanţarea altor investiţii.

Camera Deputaţilor, for decizional, a adoptat şi un amendament al PNL, potrivit căruia titularilor acordurilor petroliere aflate în curs de executare li se aplică regimul fiscal specific destinat activităţii de explorare, dezvoltare, exploatare şi abandonare, desfăşurate în baza acordurilor existente la data intrării în vigoare a actului normativ.

Cele mai importante resurse sunt în blocul Neptun, explorat de către ExxonMobil şi OMV Petrom, unde primele estimări arată existenţa unor zăcăminte de gaze între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi.

Legea a stârnit nemulțumiri și în rândul companiilor petroliere, și al unor politicieni.

Asociaţia Română a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră spune că legea afectează principiul stabilităţii, introduce noi taxe şi impune companiilor anumite condiţii privind modul în care acestea îşi vor vinde producţia.

Pe de altă parte, ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a spus: „Legea offshore a trecut într-o variantă de care eu personal nu sunt foarte mulţumită şi cred că nici foarte mulţi colegi de-ai mei din PSD, întrucât varianta prezentată de Liviu Dragnea era într-adevăr aducătoare de mari beneficii statului român, însă în momentul în care nu ai 50% plus 1 trebuie să pleci urechea şi la ceea ce vor colegii de guvernare”. – digi24.ro

Documentar „În premieră” (Antena 3) despre uriașa TRĂDARE NAȚIONALĂ: Legea offshore – CEDAREA GAZULUI din Marea Neagră

După cum știți:

TRĂDĂTORII NU POT ALTFEL: Legea Offshore a fost adoptată de Camera Deputaților. Aproape tot gazul din Marea Neagră va fi al străinilor!

Iată și ancheta „În Premieră”:

Credeați că nu mai e nimic de vândut în România? Ne arată Gabriela Firea CĂ MAI E!

În ultimii doi ani, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat înfiinţarea a 22 de „companii municipale”, societăţi comerciale cu capital PRIVAT, al Primăriei, dar privat, nu public. Aceste companii municipale au ca obiect de activitate prestarea de servicii publice, care, după 1989, au fost realizate de regiile autonome şi administraţiile publice aflate în subordinea Primăriei Capitalei. Capitalul, format din terenuri, construcţii, maşini, echipamente etc, aflat în patrimonial regiilor autonome şi al administraţiilor publice este capital PUBLIC. El nu poate fi vândut, „privatizat”.

Cu câteva zile în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat desfiinţarea Administraţiei Străzilor, Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement, Administraţiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane şi Administratiei Fondului Imobiliar. Hotărârea adoptată de Consiliul General prevede ca serviciile prestate de administraţiile desfiinţate să fie preluate de către companiile municipale înfiinţate la propunerea Gabrielei Firea.

Cu câteva săptămâni în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a hotărât „reorganizarea” Regiei Autonome Bucureşti, RATB, în Societatea de Transporturi Bucureşti, STB, societate comercială cu capital PRIVAT, care poate fi vândut. Această hotărâre prevede, printre altele, şi trecerea clădirii, cu o suprafaţă construită de 6.900 mp, şi a terenului aferent, cu o suprafaţă de 1.500 mp, unde se află sediul central al STB, din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al aceluiaşi Municipiu.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, consiliile locale au puterea de a hotărî reorganizarea regiilor autonome din subordinea lor în societăţi comerciale, cu capital privat, precum şi puterea de a trece în domeniul privat orice bun aflat în domeniul public al localităţii respective, au puterea de a scoate la mezat, la “privatizare”, tot capitalul creat de poporul român care a ajuns în administrarea lor prin legislaţia adoptată în ultimii 28 de ani.

Gabriela Vrânceanu Firea, produs reuşit al FSN-ului, metamorfozat în PDSR şi, apoi, în PSD, beneficiind şi de buni sfetnici, a înţeles bine legislaţia creată pentru jefuirea poporului român şi s-a hotărât să o aplice la capitalul ajuns în administrarea Primăriei Capitalei României.

Este de aşteptat ca aceiaşi majoritate PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, să hotărască „reorganizarea” RADET, Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice, desfiinţarea Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale, a Inspectoratelor şcolare, a tuturor instituţiilor publice din subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti, înfiinţarea de noi „companii municipale”, cu capital PRIVAT, trecerea tuturor bunurilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul PRIVAT al aceluiaşi municipiu şi preluarea lor de către „companiile municipale”.

Urmează împingerea companiilor municipale în incapacitate de plată, în faliment. Majoritatea  PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, va avea grijă să numească în funcţiile de administratori ai „companiilor municipale” numai pesedişti şi aldişti sadea, incompetenţi şi hoţi, şi să le lase fără contracte, fără bani.Odată intrate în incapacitate de plată, presa ticăloşită va avea grijă să declare aceste companii  municipale „găuri negre”, care înghit banii publici, ai contribuabililor. Ele trebuie fie închise, demolate, fie scoase la vânzare, la privatizare, pe doi lei, aşa cum s-a întâmplat cu întregul capital care, în 1989, se afla în aşa-zisa proprietate socialistă de stat.

FSN-ul şi urmaşele sale, PSD, ALDE, PDL, PNL, UNPR, PMP, au „privatizat”, adică au trecut în proprietatea transnaţionalilor un capital de peste 500 miliarde de euro şi au încasat, la bugetul public naţional, în schimb, 7 miliarde de euro, plus ceva „comisioane” pentru cozile de topor implicate direct în această megahoţie, nedeclarate.

Exemplul Primăriei Capitalei va fi, repede, extins la toate primăriile din ţară, indiferent de coloratura politică a consiliilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Vântul va duce mirosul de os de ros peste tot.

Toate regiile şi instituţiile publice din subordinea autorităţilor locale vor fi transformate în societăţi comerciale, în „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Toate bunurile din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor vor fi trecute în domeniul PRIVAT al acestora şi preluate de către „companiile” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. În scurt timp, toate aceste „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene vor intra în incapacitate de plată şi vor fi scose la „privatizare”.

Valoarea bunurilor aflate în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor ţării este, desigur, mult mai mică decât aceea a capitalului care a făcut obiectul Legii 15/1990, peste 500 miliarde de euro, pe care statul român le-a „privatizat”, adică le-a trecut în proprietatea transnaţionalilor şi a slugilor puse de ei la conducerea statului, pentru care a încasat suma de 7 miliarde de euro.

Institutul Naţional de Statistică nu ne spune câte din cele 150 miliarde de euro reprezentând valoarea imobilizărilor corporale (terenuri, construcţii, utilaje, echipamente etc) ale administraţiei publice aparţin administraţiei centrale şi câte aparţin administraţiei locale, dar putem estima că cel puţin jumătate din acest capital, adică 75 miliarde de euro, se află în proprietatea autorităţilor publice locale, a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.

Păstrând proporţiile, prin „privatizarea” companiilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene, transnaţionalii şi slugile lor de prin primării vor plătii mai puţin de un miliard de euro, pentru a deveni proprietarii unei averi de peste 75 miliarde de euro.

Furt în toată regula, pe faţă, cu tupeul caracteristic transnaţionalilor. De data asta nu mai este, însă, vorba de furt de fabrici, uzine, bănci, maşini, utilaje, echipamente, construcţii, terenuri, agricole şi silvice. Acum ne vor fura străzile, şoselele, uliţele, drumurile, spitalele, şcolile, universităţile, grădiniţele, parcurile, primăriile, bisericile, cimitirele. Ne vor fura şi limba, istoria, cultura, tradiţiile, obiceiurile, credinţele. Ne vor fura şi sufletele.

Dacă nu îi oprim, ne vor fura tot, ne vor fura ţara şi ne vor transforma în roboţi, buni de muncă şi mulţumiţi pentru gamela de supă pe care ne-o vor oferi, rânjind la noi cu dispreţ şi ură.

Nimeni şi nimic nu îi poate opri, în afară de poporul român. Putem să o facem, cu condiţia să ne unim şi să alungăm cozile de topor de la conducerea statului şi, apoi, să scăpăm de transnaţionalii care ne fură prin escrocherii juridice şi financiare.

Precizez. Nu sunt xenofob. Nici eu, nici conaţionalii mei români. Îi respectăm şi îi iubim pe străinii care ne iubesc şi ne respectă. Îi iubim şi îi respectăm pe străinii care vor să vină la noi ca turişti, sau ca negustori.

Nu îi iubim şi nu îi respectăm pe străinii hoţi, care vin la noi să ne fure şi să devină proprietarii pământului lăsat nouă de Dumnezeu şi de strămoşii noştri, care vin la noi să ne fure capitalul creat de noi, prin munca noastră, care vin la noi să ne distrugă ţara şi neamul.

Nu îi iubim şi nu îi respectăm nici pe hoţii noştri. Suntem un popor care nu iubeşte hoţia. Punctum.

                                                                                                         Constantin COJOCARU

Sursa: justitiarul.ro

TRĂDĂTORII NU POT ALTFEL: Legea Offshore a fost adoptată de Camera Deputaților. Aproape tot gazul din Marea Neagră va fi al străinilor!

Image result for camera deputatilor

Camera Deputaților a votat controversata lege offshore, după ce parlamentarii puterii și ai opoziției s-au certat și și-au aruncat acuzații pe marginea adoptării acestui proiect de lege. Deputații PSD s-au văzut puși în situația de a fi în minoritate, după ce un articol din această lege, referitor la redevențe, a fost susținut de toate celelalte grupuri parlamentare – inclusiv de colegii lor din coaliție de la ALDE.

Dan Chitic, avocatul care a avertizat in repetate rânduri că Parlamentul este pe cale să renunțe la resursele României din Marea Neagră prin votarea acestui act normativ, exact în Anul Centenarului, a postat pe Facebook un mesaj pe fundal negru: „A fost votată  Legea offshore. End of hope. End of story.
Într-un ultim apel către parlamentarii români, înaintea votului de miercuri, în care cerea respingerea Legii offhsore, Chitic arăta că, indiferent de cum ambalează această lege politicienii și jurnaliștii, „Legea offshore care urmează să fie adoptată azi nu este o reușită, nu este o victorie a României, ci una din cele mai mari și rușinoase umilințe și înfrângeri a poporului român. O înfrângere de care își vor aminti generații. La fel cum își vor aminti și de cozile de topor și trădătorii care vor fi făcut posibilă această înfrângere, această umilință.”

Reamintim că, miercurea trecută, PSD și ALDE convenisera asupra modificărilor la legea offshore, liderul deputaților PSD Daniel Suciu precizând că, în urma ședinței din coaliție, s-a decis ca 50% din producția de gaz din Marea Neagră să se tranzacționeze pe bursa din România, iar investiția celor care operează să se deducă maxim 30% din impozitul pe venitul suplimentar.

„Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore (…) se calculează prin aplicarea unuia sau unor procente de calcul, după caz, asupra veniturilor suplimentare obținute din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore, așa cum acestea sunt determinate potrivit Anexei nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege, impozit din care se deduce valoarea investițiilor în segmentul upstream. Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore ține seama de prețul de referință stabilit de ANRM pentru calculul redevențelor. Tranzacțiile desfășurate sub prețul de referință se impozitează la prețul de referință. Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza prețurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de prețuri ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al prețurilor de consum, după cum urmează: 30% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv, 15% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 85 lei/MWh și mai mici sau egale cu 100 lei/MWh, 30% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 100 lei/MWh și mai mici sau egale cu 115 lei/MWh”, se arată în proiectul de lege.

Conform acestuia, limita maximă a deducerii investițiilor în segmentul upstream nu poate depăși 30% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare offshore.

Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special, utilizat pentru finanțarea și extinderea rețelelor de distribuție a gazelor naturale și a racordurilor la sistemului național de transport gaze naturale, precum și pentru finanțarea altor investiții stabilite prin hotărâre a Guvernului, mai prevede proiectul.

Deputații au adoptat, miercuri, în plen, un amendament al PNL la proiectul legii offshore potrivit căruia titularilor acordurilor petroliere aflate în curs de executare li se aplică regimul fiscal specific destinat activității de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare, desfășurate în baza acordurilor existente la data intrării în vigoare a actului normativ.

Camera Deputaților este for decizional pentru acest proiect. – activenews.ro

Sorin Ovidiu Vântu: „ieșirea României din UE este vitală pentru menținerea integrității teritoriale”

Nu pun în discuție calitatea morală a individului sau apartenența lui la grupuri infracționale. Pur și simplu citez ideile interesante pe care le expune.

3 octombrie 2018

Confundând uniunea de state europene cu o corporație strict economică, măruntul președinte francez s-a decis s-o recruteze, prin eliminarea activelor neperformante din bilanțul contabil, așa cum face orice corporatist indolent și incompetent. România ar trebui să profite de oportunitatea apărută, să-și marcheze uriașele pierderi generate de această aventură și să se întoarcă acasă. Aderarea țării noastre la UE a fost cea mai mare greșeală pe care nația noastră a făcut-o, atât pe plan politic, cât și pe plan economic. Pe plan politic ne-am pierdut autonomia iar pe plan economic ni s-a luat pielea de pe noi. Dacă sistemul decizional din interiorul UE nu se modifică în sensul că fiecare decizie importantă să se ia prin consens, atunci România trebuie să se decupleze și să-și caute alt drum. Cum dracu să te bucuri de respect în condițiile în care tu accepți să fii condus prin dictat, directive, avertizări și amenințări? Ce a avut de câștigat România supunându-se acestui tratament? Cum dracu să performezi economic dacă ei ți-au supt toată forța de muncă mediu și superior calificată? Cu parteneri ca ei și ca americanii, România nu mai are nevoie de dușmani.

Culmea este că România are un milion de argumente să-i pună la respect pe ăștia, dar nu are un lider care s-o reprezinte și care să vorbească în numele ei. Din nefericire, cei care generează astăzi imaginea total deformată a țării noastre sunt niște politicieni de duzină care, fie că sunt extrem de modești intelectual, fie sunt șantajați de eternii securiști care sunt băgați în tot ce mișcă.

Generație, România este manipulată de 30 de ani de Occident și condusă de 14 ani de SUA, Germania și Franța. Ești mai bogată? Ești mai fericită? Ești mai optimistă? Nici pomeneală!

Ai fost învățată doar să urăști, iar cei mai la îndemână sunt cei pe care-i vezi, colegi, vecini, conducători. Pe cei care trag cu adevărat sforile nu-i vezi și de aceea nu crezi că există. Dacă îndrăznești totuși să întinzi un deget acuzator către ei, imediat armata de țucălari ai acestora începe să zbiere că ești tâmpit, că suferi de mania conspirației, pe care oamenii de bun simț o dejectează imediat ca fiind produsul unei minți bolnave, iar în final iau câte o gură din țucalul stăpânilor și te împroașcă din cap până în picioare.

Hai să facem un efort de imaginație și să zicem că Iohannis n-ar fi doar o paiață trasă de sfori și ar acționa de sine stătător. Bărbat înalt, chipeș, vorbitor fluent de limba engleză, de germană, profesor de fizică și ajuns prin forțe proprii primar al unui oraș important, Iohannis poate fi considerat ca fiind inteligent, perseverent, abil și luptător (eu când l-am făcut prost, mă refeream strict la acțiunile lui politicei din fruntea țării). Un asemenea om poate vorbi credibil și demn în numele țării lui, poate pune la punct pe oricine ar îndrăzni să-și bată joc de țara lui, făcându-se astfel iubit de români și respectat de către toate cancelariile străine. Fii convinsă, generație, că dacă ar fi acționat de sine stator, Iohannis nu și-ar fi folosit toate pârghiile instituționale pentru a distruge PSD-ul, care, cu toate păcatele lui, este singura ancoră de stabilitate politică din România. Acesta este și motivul real al urii pe care occidentalii o poartă PSD-ului, încă de pe când acesta se numea FSN. Grație acestui partid și a primului său șef, Ion Iliescu, România n-a putut fi dezmembrată în 1990 și nici n-a căzut pradă apoi unei instabilități politice, oricât de tare și-au dorit-o occidentalii. Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea, cu toate bunele și relele lor, și-au iubit țara și au refuzat s-o lase scoasă la mezat, plătind pentru asta cu reputația sau chiar cu libertatea.

De asemeni, Iohannis n-ar fi continuat opera de distrugere a coeziunii sociale începută de Băsescu. S-a lăsat păcălit de cei care l-au pus acolo și care acum îi trag sforile. Probabil că dacă Iohannis ar fi acționat de sine stătător, s-ar fi ocupat de construcția unei drepte puternice care să se constituie într-o a doua ancoră de stabilitate politică, absolut necesară echilibrului și evoluției politice a României.

În cealaltă parte, Liviu Dragnea, un politician rural obișnuit cu jocurile mărunte din județul lui, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, în care atunci când apare câte o situație de criză se întâlnesc cu toții la o cârciumă și-și rezolvă problemele ca între oameni, a crezut că Bucureștiul este guvernat de aceleași reguli. A crezut că este suficient să te duci cu porcul la „cei mari”, să-l prăjești, să bei un pahar de vin cu ei, să bați palma și totul se aranjează. Cu un program de guvernare bazat pe visuri în loc de știință, dar în care el a crezut sincer, Dragnea reușește să-și aducă partidul la guvernare și, conform înțelegerii, cedează funcția de premier securiștilor iar el își dă celebra ordonanță 13 ca să scape de pușcărie. Proteste de o amploare nemaivăzută de la Revoluție încoace îl obligă să revoce ordonanța. Securiștii se jură pe mama și pe roșu că n-au avut nicio treabă cu organizarea protestelor și reușesc să-l convingă că Soros este cel care le-a organizat. Ruralul nostru nu-și pune problema că asemenea manifestații se gândesc cu luni înainte și se organizează doar cu masiv și calificat sprijin intern, și le dă securiștilor iarăși poziția de premier. După câteva luni, își dă în sfârșit seama că „cei mari” nu sunt altceva decât niște simple instrumente în mâinile „partenerilor noștri strategici” și că miza lor este distrugerea ancorei de stabilitate politică a României, însă este prea târziu pentru el. Slăbit politic, slăbit psihic și cu lațul pușcăriei foarte aproape de propriul gât, Dragnea nu mai are nici puterea politică și nici mijloacele prin care ar putea face ceva pentru România.

Deci, cu un Iohannis capabil de orice porcărie la adresa țării al cărei președinte este, pentru un nou mandat, cu un Dragnea incapabil să mai lupte, cu o clasă politică ignorantă și obtuză, cu o populație învrăjbită și disperată, cu o economie jefuită de occidentali iar restul ruinată de nepricepere și decidență politică cvasi inexistentă, occidentalii sunt mai aproape ca oricând să-și vadă visul cu ochii:  dezmembrarea României.

Iată de ce, generație, ieșirea României din UE este vitală pentru menținerea integrității teritoriale. Nu datorăm loialitate celor care vor să ne distrugă. Nu suntem europeni pentru că așa au decis ei, ci pentru că asta au decis strămoșii noștri, care ne-au format în această parte a lumii. Suntem obligați să ne luăm soarta în propriile noastre mâini, să decidem singuri ce avem de făcut pentru a ne fi bine. Se vede clar în ce hal ne-au adus ăștia și începe să devină evident unde vor să ne ducă.

Stabilirea formei de republică (prezidențială sau parlamentară), cererea celei de-a doua ancore de stabilitate politică prin unificarea dreptei sub conducerea unei lider puternic, ieșirea urgentă din UE și un proiect de țară inteligent, acestea sunt soluțiile pentru a avea „o țară ca afară”. O vrei? Fă-ți-o singură, generație!

P.S.  Felicitări doamnei Dăncilă pentru prestația de astăzi din Parlamentul European!

Sursa: sov.ro