De ce virusul pestei porcine africane este prezent cu precădere în țările post-comuniste?

De ce mereu viruși în țările foste comuniste?

De ce mai mereu în România?

De ce se omoară și se ard porcii dacă virusul nu e periculos pentru om?

De ce avem numai inccompetenți in ministere care fac mereu jocul străinilor?

 

Reclame

IMBECILITATE specific românească: În Sălaj au fost împușcați 33 de mistreți, care DEȘI ERAU SĂNĂTOȘI, au fost arși!

O noua vizita in Zalau a secretarului de stat din ministerul Agriculturii, Mares Sorin, responsabil de combaterea pestei porcine pe Regiunea N-V

Secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Claudiu Sorin Rosu Mares a revenit la Zalau, dupa nici doua saptamani de cand a fost la Prefectura Salaj ’mpreuna cu ministrul Agriculturii, Petre Daea.
Vizita de ieri a fost una fulger, la fel ca si cea a ministrului Daea din 10 august, cand cei doi au venit la Zalau pentru a aduce ultimele informatii despre combaterea pestei porcine africane, Salajul fiind un judet in care au fost identificate doua focare, ambele cazuri la porci mistreti, gasiti morti in albii ale unor cursuri de apa.
Potrivit prefectului Florin Florian, secretarul de stat Mares gestioneaza pesta porcina prin ordin al ministrului Daea pe regiunea Nord-Vest – judetele Bihor, Satu Mare si Salaj.
„Secretarul de stat a venit intr-o vizita de lucru pe teren. Eu am cu domnul Mares comunicari zilnice despre pesta porcina. Am fost in vizita la Directia Sanitara Veterinara Salaj, unde este o ancheta in curs si se fac probe la cel de-al doilea focar de pesta porcina la mistret”, ne-a declarat ieri prefectul Florin Florian.

Florin Florian ne-a dezvaluit ca in lupta pentru combaterea pestei porcine africane, in Salaj au fost impuscati prin ordin de prefect 33 de porci mistreti, care s-au facut scrum.
„Ca si o noutate, la nivel judetean, dupa aplicarea ordinului de prefect pe care l-am emis pentru impuscarea mistretilor prin metodele la panda sau dibuire, astazi, 23 august, (n.r. – ieri) avem impuscati 33 de porci mistreti din fondurile de vanatoare de pe raza judetului Salaj. Din rezulatele de laborator a reiese ca niciunul nu este infectat cu pesta porcina africana, iar potrivit normelor adoptate acestia vor fi depozitati in gropi speciale si incinerati. Gropile au coordonate GPS si se afla pe raza fondurilor de vanatoare, care sunt supravegheate”, a precizat prefectul Salajului.

Sursa: graiulsalajului.ro

Dacă erau sănătoși, de ce au fost arși??! De ce nu au fost valorificați??

Dar de ce se omoară exemplare sănătoase? De ce se omoară porcii domestici cu zecile de mii, dacă sunt sănătoși??!

De ce nu se izolează focarele, care există, dacă există și să se ucidă doar exemplarele bolnave? Ce facem, decimăm toți porcii din România, domestici și sălbatici?

Deși, în cazul mistreților, în absolut toată țara era nevoie să se împuțineze efectivele, căci, din vina fondurilor de vânătoare s-au înmulțit excesiv, devenind un pericol pentru culturile țăranilor, totuși de ce îi ard?? Ca să demonstreze ce?! Atașament față de ordinele de la Bruxelles?

Și cine ne asigură că focarele, care zic ei că există, sunt într-adevăr cu pestă porcină? La modul acesta imbecil de a acționa al autorităților, în care se masacrează animale sănătoase și chipurile le ard (dacă chiar îi ard), cine ne garantează că nu se fac confuzii sau chiar abuzuri în zonele focarelor?? Dacă sunt animale bolnave și nu e pestă? Dacă în unele cazuri nu e chiar nimic? Cine îi verifică?

Edificator pentru profesionalismul celor de la Autoritatea Sanitar Veterinară este un comentariu al unui cititor de pe site-ul mai sus citat: 

in 26 August 2018 11:56

daca este pesta cadavrele se ard in total am partici pat la a semenea procedura nici dovezi clare nu avut ca porcul respectiv o murit de pesta a comfiscat a turnat 2l de benzina la aprins si a ingropat dupa ce sa stins focul nici macar parul porcului no ars ceva nui in regula cu pesta cinava iara imbogateste cu importul de carne maffia nu darme numai autoritatile competente

Un fermier revoltat de uciderea porcilor săi: „A FOST UN MASACRU!” ~ „Personal, nici nu cred că există această pestă porcină. Dacă această pestă porcină ar fi existat, nu mai aveam niciun porc mistreț.”

„Personal, nici nu cred că există această pestă porcină. Dacă această pestă porcină ar fi existat, nu mai aveam niciun porc mistreț.  Pesta porcină africană se manifestă sub trei forme: supraacută, la care în 24 de ore moare tot efectivul, acută, la care tot efectivul moare în intervalul 2 – 7 zile și pesta subacută, unde în termen de 7 – 15 zile trebuie să moară tot efectivul de animale. Noi nu avem în ferme această boală. O fi altă boală, dar nu PPA.”

Declarația unui fermier despre uciderea porcilor: „A fost un masacru. Sunt șocat. Am în ochi imaginea cu porcii cărora le dădea sângele pe rât”

Și-a văzut toată afacerea în care a investit bani grei, dar mai ales suflet, distrusă într-o singură zi. Omul este revoltat și spune că românilor le-au fost furate și bucuria, și tradiția tăiatului porcului de Crăciun. Este convins că pesta porcină nu există și că este vorba doar despre „interese naționale”.

„Au omorât tot ce era de omorât. A fost un masacru. Sunt șocat. Am în ochi imaginea cu porcii pe care i-am crescut, în timp ce se zbăteau și le dădea sângele pe rât. Uniunea Europeană ne spune despre asomarea porcilor, dar noi nu respectăm nicio regulă”, declară, pentru Libertatea, proprietarul unei microferme din Agigea, județul Constanța.

Romeo Căpățână este proprietarul unei microferme de porci din Agigea. Omul spune că a ales să crească animale din pasiune, dar și respectând tradiția familiei sale. De la părinți a învățat că animalul crescut natural, în propria bătătură, dă carne bună, dar și satisfacția că îți poți hrăni familia cu alimente sănătoase.

Bărbatul, originar din județul Galați, a ales să înființeze la Agigea o microfermă. Avea în jur de 100 de porci, o investiție pe care o apreciază la circa 40 – 50 de mii de euro, o pasiune în care a investit, pe lângă bani, și suflet.

„Cutremurător să vezi porci grămadă, mari și mici, într-o agonie totală”

Totul s-a destrămat acum, din cauza pestei porcine. Zilele trecute, omul s-a trezit pe proprietatea sa de la Agigea cu o echipă de tehnicieni veterinari care i-au spus că toți porcii pe care îi are vor trebui sacrificați. Preventiv… Chiar dacă niciunul nu dă semne de boală. Agigea nu e focar de pestă porcină, dar localitatea se află doar în raza de supraveghere.

Omul este revoltat și spune că animalele i-au fost omorâte deși erau sănătoase, autoritățile având doar suspiciunea prezenței virusului în zonă, nicidecum o confirmare: „Ei zic că sunt suspiciuni, dar a văzut cineva vreun porc cu pestă la Agigea? Nu a văzut! Pentru că acești porci sunt sănătoși, nu au semne de boală. Ei omoară tot!”.

Potrivit legislației în vigoare, în cazul în care există o confirmare privind existența bolii, toate animalele sunt sacrificate pe o rază de 10 kilometri.

Până în data de 19 august, pe baza buletinelor de analiză emise de Laboratorul Naţional de Referinţă din cadrul IDSA, Pesta Porcină Africană a fost confirmată în gospodării aflate în 25 de localităţi din judeţul Constanţa, potrivit DSVSA.

Astfel, au fost declarate focare de pestă porcină africană Istria, Vadu, Dulceşti, Cheia, Vadu Oii, Ciobanu, Gârliciu, Hârşova, Pod Giurgeni, Seimenii Mici, Seimeni, Tichileşti, Băltăgeşti, Lazu, Tuzla, Topalu, Traian, Sat Mircea Vodă, Ion Corvin, Viile, Sinoe, Zorile, Piatra, Palazu Mic şi Agigea, unde au şi fost instituite măsurile de punere sub supraveghere sanitar-veterinară oficială a exploataţiilor.

Fermierul spune că în momentul în care au venit tehnicienii sanitar-veterinari, a asistat la un adevărat măcel.

„Au omorât tot ce se putea omorî. I-au omorât prin împușcare, cu pistoale speciale, de la Direcția Sanitar-Veterinară Constanța. A fost măcel, de-a dreptul șocant să vezi cum animalelor pe care tu te-ai chinuit să le crești le curge sânge din nas, le curge sânge din gură. Cutremurător să vezi porci grămadă, unul peste altul, de la purceluși de câteva luni, la animale mari, toți într-o agonie totală. Am această imagine încă pe retină și nu o voi putea uita ușor”, spune șocat bărbatul.

Romeo Căpățână susține că, atâta vreme cât porcii din microferma sa nu aveau nici cel mai mic semn de boală, autoritățile sanitar- veterinare ar fi trebuit să supravegheze proprietatea, nu să treacă la uciderea în masă a suinelor.

„Personal, nici nu cred că există această pestă porcină. Dacă această pestă porcină ar fi existat, nu mai aveam niciun porc mistreț.  Pesta porcină africană se manifestă sub trei forme: supraacută, la care în 24 de ore moare tot efectivul, acută, la care tot efectivul moare în intervalul 2 – 7 zile și pesta subacută, unde în termen de 7 – 15 zile trebuie să moară tot efectivul de animale. Noi nu avem în ferme această boală. O fi altă boală, dar nu PPA”, spune cu tărie fermierul.

„Au furat românului bucuria și tradiția tăiatului porcului de Crăciun”

Fermierul este de părere că, în mod normal, autoritățile ar fi trebuit să spună: „Hai să urmărim, să supraveghem animalele”. În schimb, au venit cu un ordin cu ștampilă și au început să omoare toate animalele. Spune că nu s-a opus, pentru că amenzile sunt foarte mari și poate fi anunțată Poliția.

„Sunt interese naționale, nu vreau să am de-a face cu așa ceva, dar nu e corect”, mai spune Romeo Căpățână.

Crede că românului „i-au fost furate bucuria și tradiția tăiatului porcului de Crăciun și a preparării bucatelor specifice românești”, remarci pe care le face cu amărăciune în glas.

„Pentru mine, creșterea porcilor era un hobby, eu nu trăiesc numai din asta, însă aveam plăcerea de a consuma numai din ferma mea și, când era cazul, și vindeam. Însă sunt foarte mulți oameni în vârstă care trăiesc din asta, care nu-și permit să cumpere un kilogram de carne. Acestor oameni le-a fost furată bucuria tăiatului porcului de Crăciun și a reunirii familiei în jurul porcului. Românii nu vor mai trăi bucuria de a tăia porcul de sărbători, de a-și chema copiii și nepoții să le dea o bucată de carne și șorici, gospodinele nu vor mai simți satisfacția de a pregăti cu mâna lor din carnea crescută în curtea lor bucatele noastre românești. Sunt oameni bătrâni, care după acest episod cu pesta, nu vor mai putea să-și mai cumpere un porc”, spune fermierul.

Romeo Căpățână mai spune că, „după ce va trece nebunia”, o va lua de la capăt, dar până atunci este decis ca el și familia sa să nu consume carne de porc din import.

„Am ajuns să trăiesc și aceste vremuri! Porci sănătoși omorâți fără drept de apel! Nu există pestă porcină africană, căci dacă ar exista, în 15 zile ar muri toți porcii, inclusiv porcii mistreți. Am să o iau de la capăt după ce trece nebunia. Tu dai 3.000 de euro pe un mascul de reproducere, iar în schimb primești 6 lei pe kilogram. Am pierdut 100 de bucăți, dar nu voi mânca din carne adusă de afară. Ar fi bine dacă toți românii ar proceda astfel, dar pentru mulți, e vorba de afaceri grele, de interese, și nu vor face asta”, mai spune fermierul.

În pofida încercărilor repetate din ultimele trei zile ale reporterilor Libertatea de a obține un punct de vedere de la conducerea DSVSA Constanța sau ANSVSA, prin toate mijloacele de comunicare, instituția nu a dat curs solicitărilor până la momentul publicării acestui material.

Sursa: libertatea.ro

PROTEST, joi 23 august la Ministerul Agriculturii, ora 12. Asociația PRO Consumatori acuză Guvernul că a provocat dezastrul economiei țărănești: Echipele morții formate din birocrați, jandarmi, politiști, folosindu-se de neputința țăranilor intră în curțile acestora și le ucid porcii sănătoși

Foto – EXPRESS SUD-EST

Joi, 23 august, în intervalul orar 12.00 – 14.00, 13 organizații vor picheta Ministerul Agriculturii pentru a atrage atenția opiniei publice în legătură cu dezastrul provocat economiei rurale de către cei care gestionează pesta porcină africană la nivel național, informează un comunicat de presă. Organizațiile participante la această acțiune civică sunt: Asociația Pro Consumatori, Federația Solidaritatea Virgil Săhleanu, Asociația „Scut Botoșănean”, Frăția Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruință”, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, Asociația Dac Defense, Fundația Buna Vestire, Asociația Noua Dreaptă, Asociația Calea Neamului, Asociația pentru Cultură și Educație Sfântul Daniil Sihastrul, Asociația Oamenilor de Afaceri Creștini Ortodocși și Asociația Rost, precizează sursa citată.

Semnatarii comunicatului afirmă că Guvernul României s-a arătat incompetent în protejarea fermelor românilor de peste porcină și a aplicat măsuri ineficiente și care dăunează grav economiei:

„Făcând o analiză a întregii situații apărute în țara noastră datorită campaniei explozive de eradicare a pestei porcine africane, am constatat următoarele :

1. La începutul lunii martie 2017, Comisia Europeană, prin Comisarul European Vytenis Andriukaitis, conform Scrisorii nr. 1.436/01 martie 2017 a informat și avertizat România că în mai multe părți ale Europei există focare de pestă porcină africană în evoluție, chiar în apropierea granițelor, acesta fiind un mare risc pentru țara noastră. În acest sens, Comisarul European a spus: „ este necesar, ca în regim de urgență să fie luate măsuri….pentru a preveni introducerea virusului cu produse din carne de porc contaminată sau riscul contaminării prin purtătorii de boală”.

2. Deși în România avem o bază legală pentru controlul pestei porcine africane (PPA), respectiv, Directiva 2002/60/CE a Consiliului de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane, transpusă în legislația națională prin Ordinul ANSVSA nr. 99/2006, modificat prin Ordinul ANSVSA 7/2010, conform cărora „Prezența sau suspicionarea pestei porcine africane este notificată obligatoriu și imediat autorității veterinare competente teritorial”, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitate de autoritate centrală competentă, nu a luat nicio măsură pentru a preveni dezastrul economic și social provocat de această boală. Guvernul României, respectiv ANSVSA nu a întreprins măsuri suficiente pentru a împiedica extinderea rapidă a pestei porcine africane la nivel național. Guvernul României a înființat organisme mamut, cum ar fi Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență – o structură interministerială care funcționează greoi în situații de urgență, în cadrul căruia își desfășoară activitatea Centrul Național de Combatere a Bolilor – structură responsabilă de politica și operațiunile adoptate în combaterea pestei porcine africane în România. În organigrama Centrului Național pentru Combaterea Bolilor se află următoarele unități operative: Unitatea centrală de decizii coordonată de ministrul afacerilor interne, dna. Carmen Daniela Dan, Unitatea operațională centrală condusă de dl. Geronimo Răducu Brănescu, președinte ANSVSA și Unitatea centrală de sprijin formată din consultanți și reprezentanți ai unor ministere și organizații relevante. Totodată, în teritoriu, în fiecare județ, există câte un Centru local de control al bolilor sub conducerea prefecților, care se ocupă efectiv de controlul și combaterea pestei porcine africane. Prefectul fiecărui județ este veriga de legătură a Ministerului Afacerilor Interne în lanțul de comandă la nivel local.

3. În temeiul actelor normative și legislative mai sus arătate, Guvernul României are elaborat, încă de acum câțiva ani, „PLANUL DE CONTINGENȚĂ AL ROMÂNIEI PENTRU PESTA PORCINĂ AFRICANĂ”, conform căruia sunt stabilite modalitățile prin care vor fi dirijate și controlate intervențiile în focarele de pestă porcină africană, precum și modul de ecarisare a materiilor de risc rezultate din aceste focare. Ba mai mult decât atât, procedurile detaliate au fost stabilite în „Manualul operațional pentru intervenția în focarele de pestă porcină africană” (la porcii domestici) și „Manualul operațional pentru combaterea pestei porcine clasice și a pestei porcine africane la porcii mistreți”, acestea făcând parte din Planul de Contingență. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitate de autoritate centrală competentă, nu a respectat procedurile stabilite în planul de contingență și nici normele metodologice de aplicare ale acestuia. Astfel, ANSVSA nu a acordat atenția cuvenită apariției primului focar de pestă porcină africană în județul Tulcea, respectiv în data de 10 iunie 2018. La acea dată, președintele ANSVSA se afla în China însoțit de proprietari de ferme de porci, unul dintre aceștia fiind directorul executiv al DSVSA Dâmbovița, interesați în a găsi potențiali cumpărători chinezi. De asemenea, în perioada 11-15 iunie 2018, directorul general al ANSVSA a plecat la cursuri în Spania, în condițiile în care în țară era stare de urgență și ar fi trebuit să coordoneze acțiunile specifice de blocare a extinderii pestei porcine în județul Tulcea. S-a efectuat uciderea porcilor, atât din cadrul fermelor de specialitate, cât și din gospodăriile private ale țăranilor din mediul rural, fără discernământ, la grămadă, fără analize și cercetări temeinice, fără respectarea normelor legale de sacrificare a animalelor impuse de către Autoritatea pentru Protecția Animalelor, fără respectarea normelor privind colectarea, depozitarea, transportul și ecarisarea cadavrelor, iar ulterior salubrizarea locurilor afectate. Și mai grav decât atât, prin aplicarea defectuoasă a procedurilor ce se impuneau, autoritățile „competente” au pus în pericol siguranța națională, datorită modului în care animalele au fost colectate, sacrificate, ulterior cadavrele depozitate, transportate și îngropate (în unele zone ale țării porcii au fost îngropați de vii, acesta reprezentând un act de mare cruzime față de animale, săvârșit cu intenție și premeditare).

4. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitate de autoritate centrală competentă, la simpla suspiciune de posibilă existență a virusului PPA, avea obligația :
să informeze prin campanie națională, atât populația României, cât și fermierii crescători de porci, cu privire la modalitatea prin care se poate preveni infectarea animalelor din gospodăriile particulare și ferme;
să pună în aplicare Planul de Contingență, astfel încât, prin amploare și intensitate, situația să nu amenințe viața și sănătatea populației, a animalelor, siguranța alimentelor, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale importante, creșterea porcilor în România constituind o tradiție strămoșească;
să depună toate diligențele pentru „restabilirea stării de normalitate fiind necesară adoptarea de măsuri și acțiuni urgente prin alocarea de resurse suplimentare importante și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate în combaterea bolilor.”

5. În data de 25 mai 2017, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) prin reprezentantul său legal, președinte Geronimo Brănescu, anunță că „Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor a declarat România Țară liberă de pestă porcină„ și că „țara noastră va relua exportul de carne de porc, iar în acest sens au fost demarate negocierile cu câteva țări”. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii iulie 2017, ANSVSA dă un comunicat oficial prin care anunță că „virusul bolii PPA a fost introdus în România prin intermediul unor produse de origine animală contaminate, provenite din Ucraina”, iar în luna ianuarie 2018, aceeași autoritate anunță că în România a apărut un nou focar de pestă porcină, fără a mai menționa proveniența virusului.

6. În nicio localitate din mediul rural unde s-a confirmat existența a cel puțin un focar, porcii sănătoși confiscați de autorități în vederea uciderii nu au fost cântăriți de către echipele care reprezintă autoritatea statului român.Evaluarea animalelor confiscate s-a facut ochiometric, fapt ce a dus la prejudicierea proprietarilor de animale cu sume importante de bani. Cert este că acei cetățeni au de primit cu 30% mai puțin decât valoarea reală a animalelor respective.

7. Se cheltuie sume mari de bani din bugetul țării cu soluții de dezinfectare. Această măsură este ilogică și nu are niciun efect în stoparea extinderii pestei porcine africane, deoarece acești viruși/microorganisme „nu se așează” numai pe roțile mașinilor, microorganismele se află peste tot, în interiorul mașiniilor, pe hainele celor care se află în mașinile respective etc. Se cheltuiesc sume impresionante de bani fără niciun rezultat, de fapt se alimentează conturile unora din cercurile apropiate puterii locale în zonele afectate de pesta porcină africană.

8. În toate comunicările oficiale, ANSVSA a dat asigurări că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având, însă, impact la nivel social din punct de vedere economic. În prezent se distrug cantități impresionante de carne de porc provenită de la animale sănătoase. Pentru un porc găsit bolnav se ucid preventiv prin gazare și, ulterior, se îngroapă circa 2.000 porci sănătoși!

9. Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, domnul Petre Daea, prin Ordinul nr. 1295 din 3 august 2018 îi obligă pe proprietarii de teren agricol cultivat cu porumb din zonele afectate de pesta porcină africană să achiziționeze dispozitive pentru împrăștierea substanțelor dezinfectante, să dezinfecteze mașinile agricole la ieșirile din suprafețele agricole unde s-a efectuat activitatea de recoltare, să distrugă prin ardere lanurile de porumb afectate de mistreți și să dezinfecteze zona respectivă. Pesta porcină africană va duce la dispariția unor animale și păsări sălbatice din pădurile României! În termen de 90 de zile trebuie împușcați 27.914 de mistreți! Mult mai grav este faptul că pe o rază de 13 km din zona fiecărui focar de pestă porcină africană vor fi împușcați toți mistreții și toate speciile de prădători cu păr și pene! În județele Constanța, Tulcea și Brăila vor fi împușcați toți prădătorii cu păr și pene! Pădurea din această zonă va ajunge precum Marea moartă!!!

10. Pesta porcină africană este cea mai dură lecție de economie aplicată fermierului român cu ajutorul cozilor de topor din România! Cine scapă de pesta porcină africană, NU scapă de MAFIE! Crescătorii de porci din România sunt loviți din două direcții, una este cea cunoscută multora dintre noi – pesta porcină africană care extinde fulgerător cu ajutorul ANSVSA, iar cea de-a doua lovitură vine din partea achizitorilor de porci/unităților de abatorizare din România, care atenție, în zonele neafectate de pesta porcină africană, oferă la unison un preț de achiziție de sub 5 lei per kg în viu, mult sub prețul sub care crescătorii de porci înregistrează pierderi, adică cel de 6 lei per kg în viu! Să fie vorba de o înțelegere între aceștia?

„Cum a venit pesta porcină la noi? Datorită unei erori umane. Ce înseamnă eroarea umană? Un om nesăbuit care a eludat legile și a intrat în țară cu produse veterinare nesupuse controlului. A hrănit porcii și așa a apărut primul virus în România.” Petre Daea, ministrul agriculturii, interviu acordat ziarului Capital, 13 august 2018.

„Echipele morții formate din birocrați, jandarmi, politiști, folosindu-se de neputința țăranilor dată atât de vârsta înaintată, cât și de boli, intră mai mult cu forța în curțile acestora, ca pe vremea colectivizării, le ucid porcii sănătoși, lăsându-i fără hrană în prag de iarnă. Statul român, din apărător al drepturilor și libertăților cetățenești, s-a transformat în samsarul țăranului român, luându-i acestuia la preț de nimic, în baza unor evaluări ochiometrice, porcul crescut cu trudă în sistem tradițional, așa cum a făcut-o de sute de ani. În foarte multe localități, mii de familii din mediul rural au fost terorizate de către birocrații și incompetenții care se află în acest moment la cârma unor instituții centrale și locale din România! Despre cum a ajuns pesta porcină în România, nu se știe prea multe, doar că „primul virus” a fost adus de către „un om nesăbuit” conform celor declarate de către Petre Daea, ministrul agriculturii. Instituțiile importante ale statului român încă fac cercetări pentru a afla cum au pătruns în țară virusul nr. 2, nr. 3 și așa mai departe!” conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

Cum își protejează autoritățile „competente” din România, țara, populația de la orașe și sate, industria producătoare de alimente, micii și marii întreprinzători, sursele și resursele care asigură hrană în mod curent și obișnuit în țara noastră, implicit interesul major pentru siguranța națională, etc….? Cum s-a ajuns în această situație? Cine este răspunzător pentru IGNORANȚĂ, NEGLIJENȚĂ și ABUZ? Cine este răspunzător pentru prejudiciile imense și efectele provocate de această epidemie de pestă porcină africană?

La toate acestea, și la multe alte întrebări, trebuie să ne răspundă neîntârziat Guvernul României împreună cu toate autoritățile competente subordonate și abilitate în supravegherea, controlul și prevenirea unor astfel de situații, precum și Consiliul Suprem de Apărare al Țării, aceasta fiind o prioritate printre multe alte priorități ce nu suportă amânare!”, sună textul comunicatului.

Sursa: activenews.ro

Legea minelor din 1924 în comparație cu legile de după 1990

Pentru că se tot vorbeşte de gazele şi petrolul din Marea Neagră, pe care conducătorii alogeni sau trădători ai României sunt pe cale să le cedeze aproape gratis către companiile străine, iată un articol despre ce prevedea Legea Minelor din 1924 față de legile făcute după asasinarea lui Ceauşescu.

DE PROF. DR. AFRODITA IORGULESCU

Legea minelor  apărută în Monitorul Oficial din 4 iulie 1924  este comună pentru aur și pentru petrol;  are  271 articole și  37 pagini. Începe așa:

 „București, 3 iulie

MINISTERUL DE JUSTIȚIE

FERDINAND I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Corpurile legiuitoare au adoptat și Noi sancționăm ce urmează:

LEGEA MINELOR”

Consider  că Legea  minelor din 1924  este o perlă  a coroanei României interbelice  prin formă, claritate și expresie a interesului național și privat românesc, în comparație cu  Legile minelor  61/1998 și 85/2003 și cu Legile petrolului   134/1995 și 238/2004 ale republicii României postdecembriste. Motivez această opinie prin prezentarea câtorva  articole semnificative din această lege din 1924   în comparație cu  prevederile corespunzătoare, comentate, din  legile postdecembriste legate  de aur   și de petrol  și cu  aplicarea acestora în afacerea  Roșia Montană.

***

 Legea minelor din 1924 prevede, printre altele,  următoarele (sublinierile îmi aparțin):

 Art. 16:

„ …….

Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanțe minerale, însă numai pentru substanțe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordată. Această acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferință concesionarului.

……..”

 Observații: În Legea minelor 61/1998, la  Art 15 corespunzător scrie:

„În limitele unui perimetru de exploatareautoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru unele  resurse minerale, cu acordul titularului.”

Acest articol,  vag ca formulare, a  fost folosit de  Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM  pe scurt)  ca să facă  din  Licența de exploatare 47/1999 pentru Roșia Montana o „licență mixtă”:

–         atât de exploatare pentru  compania de stat Minvest la mina veche de la Roșia Montană (o carieră deschisă în masivul Cetate,  cu capacitate de circa 500.000 de tone minereu anual), mină închisă în 2006,

–          cât și de explorare  pentru Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC pe scurt)  pentru proiectul său, definitivat în 2001 în forma  sa gigantică cu 4 cariere deschise în masivele Cetate, Cârnic, Orlea și Jig-Văidoaia,  cu capacitate de 13 milioane tone de minereu anual);

o licență cu titular și afiliat, deși Legea 61  prevede doar titular și prevede că licențele de exploatare (sau de explorare) sunt exclusive .

După ce ANRM   a cuplat pe  RMGC  caafiliat,fără concurs public de ofertă, cu Minvest  ca titular al Licenței de exploatare nr. 47/1999 și apoi, prin transferul licenței 47  în 2000 întrei cei doi,  l-a făcut pe RMGC catitular cuplat cu  Minvest  care a rămas afiliat în licența 47  (și „ingineria cu licența mixtă” a fost aplicată și în alte licențe de explorare sau de exploatare în care a fost implicată aceeași companie străină), legea a fost adusă la normal. Astfel, în Legea minelor  85/2003,   Art 25 corespunzător spune:

” În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.”

Deci,  nici conform articolului  16 din Legea minelor din 1924, nici conform articolului 25 din Legea minelor din 2003, licența mixtă nu ar fi fost posibilă. Licența mixtă a fost un punct cheie al afacerii Roșia Montană, alături de celălalt punct cheie, societatea mixtă RMGC.

Art. 32. –  „Concesiunile  (de exploatare n.n.)  se acordă numai întreprinderilor constituite ca societăți anonime miniere române….

     Capitalul societății va trebui să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.

…”

Observații:  A se compara acest text  concis și clar din legea din 1924 privitor la mărimea capitalului societății  cu formulările generale, vagi ale articolelor 58, 59, 60, 61 din Normele pentru aplicarea Legii minelor  nr. 85/2003,  privitoare la capacitatea financiară   a candidaților la o concesiune minieră. Așa se face că la Roșia Montană, investitorul canadian  Gabriel Resources Ltd. (Gabriel, pe scurt),  ales de statul român fără licitație de oferte, declara și  la  31 decembrie 2010 că „nu are resursele financiare  pentru a finaliza procesul de obținere a permiselor, pentru a achiziționa toate  suprafețele necesare, sau pentru a construi mina la Roșia Montană”. („While Gabriel has sufficient financial resources to fund its current permitting activities, it does not have the financial resources to complete the permitting process, acquire all necessary surface rights, or construct the mine at Rosia Montana.”)(2010  Gabriel Quarterly Report,  pag. 26). 

Art. 33. –” La constituirea societăților anonime române, statutele vor trebui să respecte următoarele principii:

a)      Acțiunile vor fi nominative și de valoare nominală maximă de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administrație. Între români această autorizare nu este necesară.

b)      Numărul voturilor fiecărui acționar va fi limitat;

c)       La sporiri de capital, numai 70% din spor  se va da vechilor acționari; echivalentul salariului pe un an, însă cel mult până la 10% se va rezerva funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii în aceleași condițiuni ca și vechilor acționari; restul va fi distribuit la acționarii noui, dându-se preferință subscriitorilor cu sume mici. Subscripțiunile vor fi publice;

d)      Capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, cari în decurs de 10 ani dela promulgarea legii se obligă a se naționaliza, procentul capitalului românesc se reduce la 55%;

e)      Două treimi dintre membrii consiliului de administrație, ai comitetului de direcție și dintre censori, precum și președintele consiliului de administrație, vor fi cetateni români.

………..”

Observații:  Acest articol a fost punctul forte al Legii din 1924, pentru care a fost îndelung contestată, prin intermediari,  de trusturile petroliere internaționale ale vremii. La presiunea acestora, după câțiva ani, cu ocazia unui împrumut financiar extern al României  necesar stabilizării monetare, legea a fost revizuită: capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 50,1% din capitalul social (conform Gh. Buzatu, O istorie a petrolului românesc, București, Editura Enciclopedică, 1998, pp. 215-216). Nu se pomenește nicăieri în legile minelor  sau petrolului postdecembriste   de aceste restricții, care în fond definesc interesul național în domeniul respectiv. Constituția  din 2003 și ea spune foarte vag, la Art. 135, că:

(2) „Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;…”

dar interesul național nu este definit nicăieri, în Constituție sau în Legea minelor sau petrolului postdecembriste. Așa s-a ajuns ca statul român să considere că este  de „interes național” să  intre prin Minvest  în combinație  cu  compania  Gabriel în societatea mixtă RMGC,  acceptând  33,8% în 1997, la înființarea RMGC,   procente care scad la 19,31% în 1999 și  ajung practic  la aproape 0% în dec. 2009, în urma a două majorări de capital (în dec. 2004 și în dec. 2009) în RMGC. 

Art. 35. – ” Concesiunea minieră se va institui și acorda de Stat  prin una din următoarele forme:

a)      Pe bază de redevență către Stat;

b)      Sub forma unei asociațiuni între Stat și întreprinderea concesionară;

c)      Sub forma unei combinațiuni a sistemelor de mai sus.”

Observații: Legile minelor 61/1998 și 85/2003  prevăd  concesiunea cu redevență în bani, nu în natură,  către stat, ca formă de contract. Concesiunea a fost  acordată  pentru Roșia Montană unei societăți mixte între stat  și o companie străină. Să amintim aici că în anul 1966, în Indonezia,  a apărut o formă nouă de contract, legat de petrol, numit Production-Sharing Agreement (PSApe scurt), foarte răspândită în ziua de azi în lume. Primele contracte postdecembriste  pe petrol au fost PSA-uri (a se vedea contractul cu Sterling din 1992, desecretizat și afișat  pe site-ul ANRM), până în 1995, când a apărut Legea petrolului 134/1995, care  a înlocuit PSA-ul cu  „acordul petrolier” și  „concesiunea petrolieră” . Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor stabilește „concesiunea”  ca singură modalitate de  acord în România. Să mai observăm că PSA-ul  este mai favorabil statului și proprietății publice  decât concesiunea.

Art. 48.– „Ministrul, pe baza avizului conform al consiliului superior de mine, întemeiat pe raportul Institutului Geologic, și după ce caietul de sarcine a fost acceptat și semnat de solicitatorul ales, propune Consiliului de Miniștri, printr’un raport motivat, concesionarea perimetrului asupra acestui solicitator. …” 

Art. 148. – „Consiliul superior de mine se compune din 17 membri, cetățeni români, și anume:     Doi magistrați dintre cari unul dela înalta Curte de casație, iar celălalt dela Curtea de apel din București.    Directorul Institutului Geologic al României.    Doi membri ai Parlamentului, un deputat și un senator, aleși de fiecare adunare pe toată durata legislaturii.  Un delegat al consiliului superior de control și îndrumarea întreprinderilor comercializate ale Statului.      Un inginer delegat de consiliul superior al energiei.  Un membru din consiliul Societății Naționale de credit industrial, delegat de acest consiliu. Un inginer de mine  și patru juriști  numiți de ministru.  Patru ingineri specialiști din principalele categorii ale industriei miniere și industriilor conexe, câte unul pentru:  a) cărbuni; b) petrol și gaze; c) mine metalifere, cariere și ape minerale;

 d) siderurgia și metalurgia în genere.

Consiliul alege în fiecare an, din sânul său, un președinte și un vice-președinte;  în lipsa acestora ședințele vor fi prezidate de cel mai în vârstă consilier. ” 

Observații:  Așadar,  prin legea din 1924, se ocupau de mine Ministerul Economiei și Comerțului, consiliul superior de mine și Institutul geologic al României.  Corupția era astfel imposibilă. Prin legile postdecembriste ale minelor si petrolului, taie și spânzură în domeniu ANRM, înființată în 1995. Mai are rol foarte mic Ministerul Economiei și Comerțului. 

Art. 39. – ” Oricare ar fi regimul concesiunilor, participarea la redevență aproprietarilorsuprafeței cuprinsă în perimetrul concesionat, când o atare participare este prevăzută, se regulează  după regimul fixat în partea a doua a legii de față….”

Art. 50. – „La instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru, Statul atribuieproprietarului suprafeței dreptul de a participa, în anume condițiuni, la capitalul întreprinderii concesionare.

    Cota rezervată proprietarilor suprafețeicuprinse în perimetru, la capitalul

întreprinderii concesionare, va fi fixată de …., până la 10% din capitalul afectat la exoloatarea  acestui perimetru. …

        Acțiunile liberate proprietarilor suprafeței vor fi nominative și  pot  fi transmise

numai cetățenilor români.

……………”

Observație: Proprietarii suprafețelor cuprinse în perimetrul minier/petrolier  nu au practic nici un drept prin legile postdecembriste.

Art. 43. – ” Întreprinderile miniere și stabilimentele industriale sau metalurgice în strânsă legatură cu exploatarea sunt obligatesă prevadă în statute și să preleveze din beneficiul realizat anual, o cotă-parte spre a institui un fond pentru instalațiuni și instituțiuni de folos general sau participări la beneficii în favoarea funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii, în vederea ușurării condițiunilor de viață și înălțării nivelului cultural.

    Cota-parte prelevată din beneficiu pentru alimentarea regulată a acestui fondva reprezenta minimum 15% din beneficiul net al anului respectiv, după ce s’a prelevat un prim dividend de 5% acționarilor și cotele pentru fondul de rezervă și pentru amortizările investițiunilor.

………………….”

Observație: Nu există aceste fonduri  prevăzute  în legile postdecembriste.

Art. 49. –  „Decretul de concesiune arată numele și domiciliul concesionarului, natura, situațiunea și limitele proprietății concesionate, precum    și forma sub care se acordă concesiunea..

     Decretul fixează drepturile cuvenite Statului pentru acordarea concesiunii, redevența atribuită proprietarilor suprafeței și exploratorului.

     Decretul și câte un exemplar al planului concesiunii și al caietului de sarcine, în original, vor fi păstrate în arhiva Ministerului Industriei și Comerțului.

     Al doilea exemplar original al planului și caietului de sarcine vor fi înaintate instanței judecătorești unde se ține cartea minieră.”

 

Art. 50. – „Caietul de sarcini va trebui să conțină între altele:

a)      Obligațiunile generale ale concesionarului;

b)      Durata concesiunii, expirarea, renunțarea sau retragerea concesiunii;

c)      Clauzele referitoare la repartizarea beneficiilor prevăzute de lege;

d)      Condițiuni particulare ale concesiunii și diverse clauze potrivit naturei concesiunii.

Decretul și caietul de sarcine vor fi publicate în Monitorul Oficial.

Copii certificate de pe aceste acte și o copie a planului vor fi predate autorității miniere regionale și concesionarului.

O copie a decretului și a planului vor fi trimise la autoritatea minieră regională,primăriei comunei pe al cărei teritoriu se găsește perimetrul concesionat.

 Primaria este obligată a afișa decretul.”

 

Art. 51. –” Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar, luându-se ca bază planul anexat la decretul de concesiune.

…………………………..”

Observații: În perioada postdecembristă există un secret absolut asupra licențelor de exploatare (sau de explorare). Se publică în Monitorul oficial doar Hotărârea de Guvern de aprobare a licenței de exploatare încheiată între  ANRM, ca reprezentant al  statului (concendent)   și  numele și adresa companiei concesionare. Nu se specifică nici măcar perimetrul concesionat. Așa s-a ajuns că la Roșia Montană nu se cunoaște public  perimetrul (inițial) al Licenței de exploatare 47/1999, eliberată pentru mina veche, cu o carieră (în masivul Cetate). Din rapoartele anuale ale companiei Gabriel către acționarii săi am dedus că  perimetrul inițial  era de circa 1200 ha, că a fost modificat  de ANRM în folosul lui Gabriel de mai multe ori (2122 ha în 1999, 4282 ha  în 2001, 2388 ha în 2004)  prin acte adiționale la licență, și acelea secrete,  deși Legile minelor 61 și 85 spun explicit că prevederile licenței de exploatare (deci și perimetrul)  nu se modifică, iar perimetrul unei licențe de explorare poate fi doar micșorat.    S-a ajuns astfel la situația absurdă că uzina de prelucrare din Gura Roșiei  nu a mai făcut  parte din  perimetrul licenței  47 din 2004 până în 2006, când mina veche a  fost închisă. Menționăm că  ANRM nu publică nici un fel de informații pe site-ul agenției legat de licențele atribuite, în afară – mai nou –  de perimetru.

Art. 70. –” Pe terenuri pe cari se află monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, căi ferate, diguri și alte lucrări publice, autoritatea minieră regională, în interesul conservării acestor lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei și Comerțului, luându-se avizul autorității în drept, o zonă de protecțiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeței sau executarea de lucrări miniere.”

Observații:  Să observăm că acest articol  apare mult modificat și foarte permisiv  în legea minelor 61/1998, Art. 6: 

„(8) Accesul la terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit și rezervații naturale se face cu avizul organelor în drept.”

ceea ce  a permis acordarea Licenței 47/1999 la Roșia Montană, deși zona era cunoscută de foarte mult timp  ca având monumente istorice și situri arheologice de interes universal.

Se revine la interzicerea  activităților miniere  abia în  Legea minelor nr.  85/2003, Art. 11:

(1)   „Efectuarea de activități miniere pe terenurile pe care sunt amplasatemonumente istorice, culturale, religioase,situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale,…., precum  și instituirea dreptului de servitute pentru activități miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.

(2): Excepțiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităților competente în domeniu și cu stabilirea de despăgubiri și alte măsuri compensatorii.”

Să observăm că acest articol protejează astăzi Roșia Montană și face imposibilă  aprobarea proiectului minier, mai ales după redeclararea masivului Cârnic ca protejat de lege și înscrierea  lui în întregime,  în oct. 2010, pe lista monumentelor istorice.

Art. 80. – „Ministerul Industriei și Comerțului va fixa, prin regulamente și deciziuni, categoriile de funcțiuni, în fiecare categorie personalul trebuind să fie format din cel puțin 75% români.

Exploatările miniere și întreprinderile industriale și metalurgice au obligațiunea de a primi cu plată și la cerere practicanți dintre elevii școalelor speciale din țară cari după absolvire sunt susceptibili de a putea deveni șefi de exploatare sau conducători tehnici, potrivit cu normele ce se vor fixa prin regulament.”

Observație: Nu mai există prevederi în acest sens în legile postdecembriste

Art. 86. – „Atât întreprinderile miniere, cât și organizațiunile pentru desfacerea produselor miniere brute sau transformate, sunt obligate ca în limitele producțiuniisă asigure regulata și normala aprovizionare a țării, …

         Ele vor fi obligate, la cererea Ministerului, de a creia, pentru nevoile apărării naționale, o rezervă care  va fi fixată după normele înscrise în regulament.”

Observație: Legile postdecembriste nu prevăd aceste obligații.

Art. 87. –” Exploatatorii de platină și aur sunt obligați să predea Statului, prin oficiul respectiv de cumpărare, tot metalul obținut.

Nimeni, afară de Stat, n’are dreptul să cumpere sau să-și apropieze în nici un mod aceste metale obținute din exploatare.

Prețul de cumpărare este prețul mondial corespunzător calității aurului.

În categoria acestor metale vor putea fi înscrise prin deciziune ministerială și alte metale …” 

Observații: Nu mai există aceste prevederi în legile minelor 61/1998 și 85/2003.  Concesiunea  prevede doar o redevență în bani către stat de 4% din 2009 (2% până în 2009). Restul metalului revine concesionarului. Și cum statul  avea la Roșia Montană practic  0% din afacere, înseamnă că practic tot aurul care s-ar  fi scos la Roșia Montană,  dacă proiectul minier  gigantic al RMGC ar fi  fost aprobat, ar fi fost  luat de Gabriel și ar fi ieșit din țară (căci BNR a declarat că nu are nevoie de aur).

Art. 164. – Pe lângă fiecare mină mare sau pe lângă mai multe mine mici, asociate în acest scop, vor funcționa case de ajutor pentru lucrători și personalul inferior, alimentate din fondul prevăzut la Art. 43. 

Observație: Nici urmă de aceste prevederi în legile postdecembriste ale minelor sau petrolului.

 „Partea DOUA” a Legii minelor din 1924, referitor la „bitumine lichide”:

Art. 176. –”  Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 până la 400 hectare.”

Art. 179. –” Concesiunea (de exploatare n.n.) pe primul perimetru format în jurul punctului explorat cu rezultat favorabil va avea o suprafață de 50 hectare.

……………

Perimetrele formate în jurul primului perimetru vor fi reunite în trei grupe, pe cât posibil egale între ele, ca suprafață, și în fiecare grupă se va forma acelaș număr de loturi, pe cât posibil de aceeaș  suprafață.”

 

Art. 180. – „Concesionarea perimetrelor din fiecare grupă se face după normele următoare:

a)      Prima grupă aleasă de Stat constitue rezerva Statului.  ……….

b)      Perimetrele din grupa II-a și a III-a vor putea fi concesionate numai întreprinderilor, constituite ca societăți anonime miniere române conform legii de față. ……..”

Art. 181. – „O întreprindere nu poate dobândi in concesiune, într’o grupă, decât două perimetre cel mult. ……….

Mărimea perimetrelor acordate va fi în raport cu importanța întreprinderilor ce le solicită  și cu participarea sau interesul ce Statul dorește a dobândi în acele întreprinderi. Se va da preferință societăților în cari capitalul și personalul românesc participă în o măsură mai mare.” 

Art. 186. – ” La concesiunile redevențiare, redevența se va stabili trimestrial  după normele următoare:

      În fiecare trimestru sondele și puțurile productive vor fi grupate după media zilnică a fiecăruia pe trimestrul respectiv în două grupe și anume:

a)      Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi până la 10 tone inclusuv;

b)      Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi peste 10 tone.

……………

Redevența din producția trimestrială a primei grupe de sonde și puțuri va fi de 8%.

Redevența din producția trimestrială a celei de a doua grupe de sonde și puțuri se stabilește după  …. și după următoarea scară progresivă:

11% din prod. când media pe sondă și zi nu întrece 20 t,

12% …………………………………………………………………30 t,

14% ………………………………………………………………….40 t.

16%…………………………………………………………………..50 t,

18%…………………………………………………………………..60 t,

21%…………………………………………………………………..70 t,

22%……………………………………………………………………80 t,

23%……………………………………………………………………90 t,

24%…………………………………………………………………..100 t,

25%……………………………………………………………………110 t,

30%……………………………………………………………………150 t,

35%……………………………………………..   depășește       150 t.

Când media pe sondă și zi, începând dela 10 tone în sus, e cuprinsă între cifrele arătate în acest tablou, redevențele  se vor calcula prin interpolație liniară. ………….” 

Observații:  În legile petrolului din 1995 și 2004 nu există restricții referitoare la perimetre. În  timp ce  în legea din 1995,  redevența era în natură  și fără  valori date prin lege  (cotă procentuală  din producția brută realizată,  convenită între ANRM și titularul acordului petrolier pentru fiecare zăcământ în parte, la încheierea acordului petrolier), în legea din 2004,  redevența este în bani  (cotă procentuală din valoarea  producției brute) și  are valori date prin lege  de maximum 13%.

Art. 196. –” … Toată producțiunea de țițeiu trebuie să fie prelucrată în rafinăriile de petrol din țară….”

 

Art. 198. –” Consumațiunea internă din fiecare fel de produs, trebuie sa fie complet satisfăcută și cu întâietate……………”

Observație: Legile petrolului din 1995 și 2004 nu prevăd aceste lucruri, cu consecințe nefaste pentru România.

Pentru minereuri metalifere și alte minerale,  inclusiv aur,  Legea din 1924 prevede:

Art. 203. –”Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi dela 50 hectare până la 100 hectare……..”.

Observație: Nu există limite ale perimetrului în legile minelor postdecembriste. Licența 47/1999 de exploatare, cu care RMGC făcea din 1998 explorare (!), a avut un perimetru modificat variind între circa 1200 ha și 4282 ha.

Art. 205. – „Concesiunea se acordă pe bază de redevență……….

Pentru platină și aur redevența se fixează la 2% din conținutul în aur sau platină, constatat la analiză în laboratoarele oficiale indicate de Ministerul Industriei și Comerțului…..

Redevența se va lua în natură, fie ca metal pur, fie ca produs concentrat ……”

Observații: Legile minelor 61/1998 și 85/2003 prevedeau o redevență    de 2% din valoarea  producției miniere realizate anual. Din 2009, redevența a fost mărită la 4%.

Legea   minelor din 1924 a fost votată   de Adunarea deputaților la 27 iunie 1924, cu unanimitate de 134 voturi. Această lege a fost votată în Senat la 28 iunie 1924, cu majoritate de 66 voturi contra 2 (deci total 68 senatori). Ministrul Industriei și Comerțului era Tancred Constantinescu.  

Observații:  Să observăm că acum nu se mai publică  numărul voturilor pentru/contra în Monitorul Oficial. În 1924, deci la vremea Constituției din 1923, erau   doar 134 deputați  și 68  senatori în Parlamentul României.

În concluzie,  apreciez că este în interesul național:

–  să fie definit urgent  interesul național în domeniul minelor/petrolului, și nu numai;

– să fie reorganizat domeniul minier după modelul interbelic, adică să fie desființată ANRM și să fie înființat un  consiliu superior de mine;

–  să fie analizate și alte forme moderne de contract în domeniul minier/petrolier, în afară de concesiune, ca de exemplu PSA-ul,  și să se stabilească care deservește mai bine interesul național;

– să fie analizate statutele societăților mixte  în  care este implicat Statul din domeniul minier/petrolier și să fie dizolvate acele societăți  în care interesul național este prejudiciat, cum este cazul RMGC-ului;

– să fie modificate legile minelor/petrolului după modelul legii din 1924, actualizat;

– să fie desecretizate toate licențele emise în domeniul minier/petrolier, în semn de transparență,  și ca o modalitate de  control al publicului asupra  avuției naționale și  de luptă contra corupției din sistem;

– să se revină la 134  deputați și 68 senatori   în Parlamentul României.

(Acest articol reia informațiile dintr-un articol din 10 aprilie  2011   al Grupului pentru Salvarea Roșiei Montane  din Academia de Studii Economice)

Sursa: m.activenews.ro

PROBLEMĂ DE SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ în CSAT: Peste 40% din pământul agricol al României a ajuns pe mâinile străinilor

„Pământul este bogăţia principală a României. Dar… nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm şi să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viaţă şi mijlocul de existenţă al poporului român„ – marele agronom Gheorghe Ionescu-Şişeşti

Un articol apărut în Evenimentul Zilei:

Căpșunari în propria țară! Problemă de siguranță națională în CSAT: Peste 40% din pământul agricol al României a ajuns pe mâinile străinilor

Academia Română se teme pentru securitatea alimentară a populației țării. Parlamentul European spune că viteza cu care străinii acaparează terenurile agricole din România este „alarmantă”. La București se coace o comisie de anchetăși a fost depus un proiect de lege care sățină fenomenul în frâu. Subiectul a ajuns pe masa CSAT. „Evenimentul zilei” vă prezintă o problemă cât se poate de reală care a scăpat de sub control: românilor le fuge pământul de sub picioare!

Cu 300 de ani în urmă, pământurile din Scoția au fost date unor mari proprietari care le-au împărțit în suprafețe uriașe de zeci de mii de hectare și le-au dat crescătorilor de oi. 60 de ani mai târziu, când sectorul ovin s-a prăbușit, au apărut efectele nebănuite: pentru că nu mai avea unde să muncească, populația a început să plece masiv. Zone întinse din Scoția, cu o populație cuprinsă între 1,5 și 2 milioane de locuitori, s-au golit.

A rămas în urmă „un frumos peisaj gol”. Abia două sute de ani mai târziu a existat o recunoaștere publică a dezastrului. Degeaba a investit apoi Scoția sume imense de bani în încercarea de a repopula acele zone după exod: densitatea populației este acum de numai 0,1 locuitori la hectar.

Nu e de joacă!

Deputatul Mihai Weber, președintele Comisiei parlamentare de control a spionajului extern, a sesizat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pe tema pericolului vânzării pământurilor. De ce?

Un studiu oficial comandat și asumat în 2017 de Comisia Europeană spune că 40% din terenurile agricole din România sunt controlate de străini. Deputatul spune că din informațiile neoficiale pe care le are și pe care nu le poate dezvălui în întregime, studiul nu greșește. „M-am adresat CSAT și le-am spus că este o problemă de interes național și trebuie luate niște măsuri. Au fost foarte deschiși. Știu că problema se discută în CSAT. Ungurul a spus foarte clar că el nu își vinde pământul pentru că nu are niciun interes să facă așa ceva. Noi, România, ce facem?”, a spus Weber pentru EVZ.

Paralizie la vârful statului

România habar nu are, la nivel de stat, cât din pământul țării a ajuns în mâinile străinilor. Abia în primăvara acestui an, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a spus că va începe această analiză. Ministrul nu a răspuns apelurilor EVZ pe această temă. În timp ce România nu știe cine îi cumpără pământurile, terenurile agricole se vând într-o veselie. Potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii, din 2014 și până la începutul acestui an au fost scoase la vânzare peste 550.000 de hectare de teren agricol.

„Îmi asum toată greutatea acestei afirmații. Tu, în țara ta, nu vei mai putea produce suficientă hrană”

Gravitatea situației din România a fost dezbătută anul trecut în Parlamentul European. Europarlamentarul român Daniel Buda (foto) a făcut parte din grupul de lucru care a analizat problema și a oferit, ieri, pentru EVZ, un tablou de coșmar.

E ca și cum nu l-ai avea!

„Există un fenomen indiscutabil de acaparare a terenurilor agricole din România de către străini, lucru care a stârnit îngrijorări majore în Parlamentul European. România a fost dată ca exemplu, la Bruxelles, de țară în care terenurile au ajuns la străini. Nu putem interzice vânzarea către străini pentru că tratatele europene nu permit o asemenea metodă, dar România poate să introducă în lege condiții drastice prin care să se asigure că terenurile agricole nu ajung să fie cumpărate pentru speculă, ci să fie folosite pentru agricultură. Un hectar de teren în Belgia ajunge la 70.000 de Euro, în România găsești și sub 1.000 de Euro. Fondurile de investiții, mutuale, financiar-bancare, cumpără terenuri la preț de nimic și îl vând mai departe. Eu vă spun, și îmi asum toată greutatea acestei afirmații, că din tot ce știu oficial și din tot ceea ce știu și nu pot spune, asistăm la punerea în pericol a siguranței alimentare în România. Gândiți-vă că, mâine, proprietarii străini decid să nu mai cultive anumite produse. Sau lasă pământul să ajungă o pârloagă. Tu, în țara ta, nu vei mai putea să produci suficientă hrană. Ce faci în situația asta? Românii riscă să devină o piață de desfacere a fermierilor din alte țări. Pericolul este extrem de mare. Este una din cele mai presante probleme pe care le are România la ora la care vorbim. Este adevărat că străinii nu iau terenul și-l duc la ei în țară, dar dacă nu poți să cultivi pe el ce ai nevoie ca țară, e ca și cum nu l-ai avea”, a declarat pentru EVZ europarlamentarul român.

Academia Română: Cele mai fertile terenuri ajung la entități cu interese diferite de ale României

Cel mai înalt for de știință și cultură al țării a tras și el un semnal de alarmă. Academia Română a anunțat în scris, încă din 2016, că își exprimă „îngrijorarea profundă” față de vânzarea terenurilor patriei. Potrivit Academiei Române, acest fenomen „generează temeri privind securitatea alimentară a populaţiei din România, în situaţia în care terenurile agricole cele mai fertile ale ţării ar fi în proprietatea unor entităţi cu interese economice diferite de cele ale statului român”.

„Aşa cum arăta marele agronom Gheorghe Ionescu-Şişeşti „Pământul este bogăţia principală a României. Dar… nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm şi să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viaţă şi mijlocul de existenţă al poporului român„”, a mai spus forul.

O predicție explozivă

Un studiu realizat în 2016 de AGRO Intelligence – Sistem de Informații pe Securitate Alimentară (SISA) este mult mai sever: românii mai dețin în proprietate sau arendă doar puțin peste 30% din suprafața de teren arabil. „Abia după ce se va face cadastrarea la nivel național, vom descoperi cu adevărat exodul suprafețelor agricole din România”, a spus, pentru Revista Fermierului, Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu, fondatoarea programului Agrointelligence.

Secretul care a șocat un secretar de stat

Un fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu, a susținut în 2016 că aproape 70% din terenurile vândute către firme străine ajung, în realitate, la fonduri de investiții. „La ora aceasta, poate puțini dintre dumneavoastră știți, și când am auzit am rămas pur și simplu șocat, aproape 70% din vânzările de teren către firme străine sunt fonduri de investiții, care nu fac altceva decât speculații financiare cu terenul”, a spus oficialul român.

Parlamentarii au luat taurul de coarne

Vânzarea terenurilor agricole din România este reglementată de Legea 17/2014. Cel mai important scop al acestei legi apare chiar din primul articol: „Asigurarea securităţii alimentare, protejarea intereselor naţionale şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”. După ce tot mai mult pământ a ajuns în mâinile străinilor, un număr de 164 de parlamentari au depus pe 26 februarie 2018, în Parlament, o nouă lege menită să țină sub control acest fenomen. Proiectul a trecut de Senat și este la un vot distanță să fie adoptat și de Camera Deputaților, for decizional.

Statul reia controlul

Noua lege a vânzării terenurilor spune că atunci când proprietarul unui teren agricol vrea să-și vândă pământul, primii care vor fi anunțați și invitați să cumpere terenul vor fi, în această ordine și la preț și în condiții egale: coproprietarii și rudele de gradul I, arendașii, tinerii fermieri, proprietarii de terenuri agricole vecini și statul român prin Agenţia Domeniilor Statului.

Scopul legii este ca terenul agricol să nu ajungă o pârloagă și tinerii fermieri să-l folosească exclusiv pentru agricultură.

Scopul legii este ca terenul agricol să nu ajungă o pârloagă și tinerii fermieri să-l folosească exclusiv pentru agricultură.

Exclusiv pentru agricultură

„Proprietarii terenurilor agricole situate în extravilan au obligația să le utilizeze direct sau indirect pentru desfășurarea activităților agricole de la data cumpărării. Terenurile agricole situate în extravilan nu pot constitui garanții în cazul contractelor de împrumut cu ipotecă imobiliară, cu excepția contractelor de credit încheiate cu instituțiile de credit sau instituțiile financiare nebancare”, mai spune legea.

De ce au pus piciorul în prag

Unul din inițiatorii legii, deputatul Ioan Dârzu, a spus ieri EVZ: „Lucrurile sunt foarte clare. Dacă nu intervenim urgent, ne vom trezi că suprafețe mari, compacte, vor fi cumpărate de cetățeni străini. Consider că poate să fie un subiect de siguranță națională. Am discutat proiectul cu toți specialiștii și asociațiile de profil”. Dârzu este vicepreședintele Comisiei de agricultură din Camera Deputaților.

Se pregătește o comisie specială de anchetă

Deputatul Valeriu Steriu, membru al Comisiei de Agricultură, spune că până în prezent nu există nicio cifră exactă referitoare la pământul care s-a vândut străinilor.

„Pentru a nu mai discuta pe părerile unora și a altora, am decis să înființăm o comisie specială care să inventarieze absolut tot pământul. Să vină cei de la Registrul Comerțului să vedem care este regimul societăților care dețin pământ. Pentru că există și societăți mixte, există și societăți la care acționari sunt străini, dar ei trăiesc de zeci de ani aici, aici plătesc taxele. Să luăm date de la APIA, să vedem cine sunt cei care primesc subvenții. Abia după ce vom face o analiză riguroasă vom putea spune cifre exacte. Eu, ochiometric, nu mă hazardez să dau”, a spus Steriu pentru EVZ. (Cora Muntean).

Pericolele văzute și cele nevăzute

În 30 martie 2017, Comisia pentru Agricultură a Parlamentului European a adoptat un „Raport referitor la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE” prin acapararea de către firme a unor suprafețe uriașe de pământ. „Amploarea și viteza concentrării terenurilor sunt alarmante, în special în țări precum România, Ungaria și Bulgaria”, spune acesta. Raportul are la bază o analiză a Comitetului Economic şi Social European care a spus că fenomenul acaparării terenurilor este „un semnal de alarmă pentru Europa și o amenințare iminentă la adresa agriculturii familiale”. Pentru raport a fost comandat un studiu independent. Concluziile sale sunt șocante.

Schema noilor speculanți

„Acapararea de terenuri agricole în UE implică un grup eterogen de actori, atât interni, cât și externi, statali și nestatali, persoane fizice și juridice. În afară de stabilirea în Europa a unor întreprinderi mari, corporatiste, din domeniul agriculturii, cu implicarea unor capitaluri din întreaga lume, goana după teren a adus cu sine implicarea în achizițiile de terenuri agricole a unei noi clase de investitori financiari, neimplicați în mod tradițional în sectorul agricol, alcătuită din grupuri bancare, fonduri de investiții, traderi individuali și societăți cu capital privat. Acapararea de terenuri agricole în Europa implică și o nouă categorie de „brokeri de tranzacții funciare”, alcătuită din speculanți și escroci care intermediază interesele companiilor și ale statelor în materie de terenuri”, spune studiul.

În România, nu există informații statistice oficiale cu privire la numărul străinilor care dețin terenuri agricole, dar, „conform datelor din diferite surse, în prezent, până la 10% din suprafețele agrare au ajuns în posesia unor investitori din afara UE, iar alte 20-30% sunt controlate de investitori din UE”. De exemplu, în județul Timiș, se estimează că aproximativ 150.000 ha de teren agricol, aproape o treime din suprafața agricolă a județului, este cultivată de întreprinderi aflate în proprietatea unor cetățeni italieni, scrie în analiză.

Putred de bogați peste noapte

Potrivit analizei, una din schemele existente este simplă: „rechinii” merg în Europa de Est, cumpără terenuri agricole la prețuri derizorii, după care le scot din circuitul agricol, le vând de o sută de ori mai scump și fac o avere. După afacere, țara respectivă pierde terenuri fertile, oamenii rămân fără loc de muncă și șansele tinerilor fermieri de a lucra terenul sunt spulberate.

În cazul în care, totuși, terenul rămâne pentru agricultură, se ajunge la înlocuirea unui model de agricultură familială bazată pe practici agricole sănătoase, cu cel al unui sistem agricol industrial, care depinde de utilizarea intensă a produselor agrochimice.

Țăranii devin vulnerabili

„Pe piețele concentrate, există pericolul ca operatorii dominanți să poată abuza de puterea lor de cumpărare, diminuând prețurile la poarta fermei și veniturile fermierilor, astfel încât fermierii să fie obligați să-și desfășoare activitatea cu marje de profit foarte mici, ceea ce îi face mai vulnerabili la acapararea terenurilor agricole sau îi exclude din activitățile agricole”, este un alt pericol asupra căruia studiul atrage atenția.

Sursa: evz.ro

ROMBAC 1-11 -Un tip de avion de pasageri construit în România (1982 anul primei lansări)

ROMBAC 1-11 este primul avion de pasageri cu reacție construit în România. A fost construit la Întreprinderea de Avioane București, după licența avionului englez mediu curier BAC 1-11.

Primul avion a fost terminat în luna august 1982 și a fost prezentat presei și oficialităților române la 27 august 1982.

Primul zbor oficial de prezentare a acestui avion în fața conducerii statului a fost executat la 20 septembrie 1982, pe aeroportul Băneasa.

Zborul inaugural cu pasageri al avionului ROMBAC 1-11 (YR-BRA) a avut loc la 28 ianuarie 1983, pe ruta București-Timișoara, iar prima cursă externă a acestui aparat a fost efectuată la 23 martie 1983 pe ruta București-Londra.

Înainte de 1989, Fabrica de Avioane București, actuala Romaero Băneasa, a construit 9 aparate de acest tip (plus două neterminate), find singurul avion comercial cu reacție din Europa comunistă, cu excepția URSS. Toate au fost cumparate de Tarom, care le-a exploatat incomplet, pentru că nu li s-a permis accesul pe aeroporturile occidentale, din cauza nivelului ridicat de zgomot. Proiectul ROMBAC prevedea a fi construite un număr total de 80 de avioane.

 

Aparatul ROMBAC 1-11 este un avion echipat cu două turboreactoare cu dublu flux Rolls-Royce Spey Mk 512-14DW, capabile de o forță de împingere de circa 6.000 kgf. Are o greutate maximă de 47.400 kgf la decolare și poate transporta cu viteza de 870 km/h până la aproape 3.500 km maximum 119 pasageri cu un echipaj de doi piloți.

Au fost construite două versiuni, 475 și 560, corespunzând variantelor BAC 111-475 și 111-500.

ro.wikipedia.org

PROGRAMUL ROMBAC
În momentul în care Nicolae Cea­u­şescu a aprobat cumpărarea licenţei de fabricaţie a BAC 1-11 de la British Air­craft Corporation, la mij­locul ani­lor ’70, acesta a preconizat construirea a cel puţin 80 de aparate ROMBAC (BAC 1-11 din seriile 560 şi 561). Intenţia a fost materializată doar parţial, prin fabricarea şi scoaterea la zbor a 9 avi­oa­ne ROMBAC. Primul zbor al unui apa­­rat de acel tip (înmatriculat YR-BRA) a avut loc la 18 septembrie 1982, în pre­zenţa lui Nicolae Ceauşescu. Cel de-al no­uălea ROMBAC 1-11 (YR-BRI) a zbu­rat pentru prima dată în aprilie 1989, iar doi ani mai târziu a intrat în do­ta­rea companiei ROMAVIA. Alte două ROMBAC (numerele de fa­bri­ca­ţie 10 şi 11) au rămas la stadiul de kit-u­ri incomplete şi, după 1990, au fost distruse. – jurnalul.ro

România a fost singura țară comunistă care a produs avioane de pasageri, după URSS. A mai încercat Polonia, sub licență sovietică, dar nu a reușit să construiască un avion fără probleme tehnice.

Mai multe despre soarta celor nouă avione ROMBAC construite de români citiți aici:

Unde au ajuns ROMBAC-urile 1-11 si in ce stare se afla

La aproape 33 de ani de la iesirea YR-BRA, primul ROMBAC 1-11 fabricat in Romania, pe portile uzinei Romaero, Aeronews va spune unde au ajuns cele 9 avioane produse si starea in care se afla. Un text de Rares Mandu.

27 august 1982. Una dintre cele mai importante zile pentru industria aeronautica din Romania. In acea zi, pe portile uzinei ROMAERO iesea primul avion de pasageri fabricat in Romania, inmatriculat YR-BRA. Proiectul ROMBAC avea in plan sa construiasca 80 de aeronave, dar – din pacate – doar 9 au fost produse. Acum, la aproape 33 de ani de la lansarea acestui avion, Aeronews.ro va spune unde au ajuns aeronavele ROMBAC 1-11 produse in Romania si starea in care se afla.

VIDEO / In 2016, dupa ce va fi vopsit in livery-ul TAROM din 1982, YR-BRA va fi mutat in rondul din fata aeroportului OTP.

YR-BRA

A efectuat primul zbor pe 20 septembrie 1982. A intrat in serviciul TAROM, operand prima cursa comerciala pe ruta Bucuresti – Timisoara, pe 28 ianuarie 1983. Cand era in flota TAROM, avionul fost inchiriat catre Istanbul Airlines si JAT, si apoi a ajuns in flota Aero Asia, unde a fost inmatriculat AP-BFC. In 2009, avionul a fost cumparat de Bucharest Airports si se afla acum pe aeroportul OTP, in apropierea hangarului TAROM. Pe 2 februarie, Arthur Merlin si Aeronews.ro au initiat o petitie online si au inceput o campanie pentru mutarea avionului in fata Aeroportului International Henri Coanda. Pana acum, petitia a fost semnata de peste 1400 de persoane, pasionati de aviatie si nu numai. Va asteptam cu un LIKE si pe pagina de Facebook YR-BRA, primul ROMBAC 1-11 fabricat in Romania. Foto: Savvas Garozis.

VIDEO / Imagini de la bordul YR-BRA si primul material realizat de Stirile TVR.

YR-BRB

Primul zbor a fost efectuat in data de 28 aprile 1983. A intrat in serviciul TAROM, urmand sa fie inchiriat catre Aero Asia, Aerolion International si Ryanair (EI-BSS). Ultima companie pentru care a operat zboruri este EAS Airlines, unde a fost inmatriculat 5N-ESD. In 2010, aeronava se afla pe aeroportul Lagos din Nigeria. Foto.

YR-BRC

A operat primul zbor pe 26 aprilie 1984. Prima companie pentru care a zburat a fost TAROM. Romavia si Trast Aero au fost urmatorii operatori ai acestui avion. Cand opera zboruri pentru Trast Aero, avionul era inmatriculat 4L-BAS. In 2010, avionul se afla pe aeroportul din Ras Al Khaimah. Ulterior, fostul YR-BRC a fost casat. Foto.

YR-BRD

A efectuat primul zbor in data de 2 aprilie 1985, intrand apoi in flota TAROM. Aeronava a fost inchiriata mai multor companii precum Adria Airways (YU-ANT), Dan Air si mai apoi Aero Asia (AP-BFD). Din 2002, aeronava se afla pe aeroportul din Karachi, Pakistan. Conform unui ziar local, fostul YR-BRD a fost scos la licitatie in mai 2014.

YR-BRE

A operat primul zbor pe 27 martie 1986 si a intrat in flota Romavia. A fost inchiriat catre Aero Asia, revenind apoi in flota Romavia. In prezent se afla pe aeroportul Henri Coanda (OTP) din anul 2010. Foto.

YR-BRF

A efectuat primul zbor in 30 septembrie 1986. A intrat in flota TAROM o luna mai tarziu, urmand sa fie inchiriat catre London European Airways si Ryaniar (G-BNIH). Ultimul proprietar a fost Aero Asia (inmatriculat AP-BFE). Momentan, fostul YR-BRF se afla pe aeroportul din Karachi, Pakistan. La fel ca si fostul YR-BRD, acest avion a fost scos la licitatie in mai 2014. Foto.

YR-BRG

Si-a luat zborul pentru prima data pe 21 martie 1988. Dupa ce a intrat in flota TAROM, avionul a fost inchiriat catre Ryanair (EI-BVH). A revenit in flota companiei nationale, urmand sa fie trimis catre Aero Asia (inmatriculat AP-BFF). In momentul de fata, avionul se afla pe aeroportul din Karachi, Pakistan. La fel ca si celelalte doua aeronave ROMBAC 1-11 pastrate aici, si acest avion a fost scos la licitatie in mai 2014. Foto.

YR-BRH

A zburat pentru prima data pe 1 decembrie 1988, ulterior intrand in flota Romavia. Cat timp a activat in flota Romavia, avionul a fost inchiriat catre mai multe companii precum CityLink Airways, Aero Asia si Air Memphis. YR-BRH a fost vazut ultima data pe platforma aeroportului Henri Coanda (OTP), ulterior find casat. Foto.

YR-BRI

A fost ultimul ROMBAC 1-11 construit vreodata. A efectuat primul zbor in aprilie 1989, intrand apoi in serviciul ROMAVIA. Ulterior, YR-BRI a fost inchiriat catre companii precum Citylink Airaways, Aero Asia, Air Memphis si Aerotrans Airlines. In momentul de fata, YR-BRI se afla pe platforma aeroportului Otopeni alaturi de YR-BRE. Foto.

YR-BRJ

Trebuia sa fie al zecelea ROMBAC 1-11 produs. Din pacate, din YR-BRJ s-a construit doar fuzelajul, aruncat ulterior in camp langa Chitila. A fost luat de aici si casat.