Video – JOHN VIRAPEN, fost manager al companiei „Eli Lilly and Company” despre vaccinuri și „Big Pharma”

JOHN VIRAPEN

 

Eli Lilly and Company este o companie farmaceutică globală cu sediul în Indianapolis, Indiana, cu birouri în 18 țări. Produsele sale sunt vândute în aproximativ 125 de țări. Compania a fost fondată în 1876 de colonelul Eli Lilly, un chimist farmaceutic și veteran al războiului civil american, după care compania a fost numită.

 
Reclame

Pomenirea mărturisitorului Constantin Motaș – 15 ianuarie 1980

Biolog, socialist, ateu. În temniţă sufletul şi mintea lui s-au deschis lui Hristos. „Văd acum în miezul vieţii lucrarea lui Dumnezeu. Este o bucurie imensă. Să ne rugăm! Hai să ne rugăm!”, spunea el. Şi se ruga iar când termina începea să expună o antropologie creştină.

(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, p. 313)

  • Născut: 08 Iulie 1891
  • Locul nașterii: Vaslui
  • Ocupația la arestare: profesor
  • Întemnițat timp de: 7 ani
  • Întemnițat la: Jilava, Aiud, Văcărești, Pitești
  • Data adormirii: 15 Ianuarie 1980

Intrai și mă văzui tot în aceeași cameră numărul 3, din care nu prea demult plecasem; impardonabilă scăpare a celor de la grefă – în ciuda transformării omului, adusă de socialism. Și am rămas în pâclă și în zoi încă vreo două săptămâni de zile. Monotonia neclintită și cleioasă, ca a curmalelor presate în cutie, ne-a fost curmată iarăși, prin introducerea a încă patru inși, unul din ei fiind profesorul universitar de entomologie Constantin Motaș, de la Universitatea din București – „nașul a toată goanga ce apărea în orizontul cercetării”, după cum însuși ne-o mărturisise, cu o fermecătoare modestie și candoare.

Am înțeles curând că vasta-i competență în entomologie în conferise rolul de omologator și de „botezător” al tuturor insectelor ce se lăsau descoperite pe undeva prin lume. Nu ni se părea exces această recunoaștere când, cât de cât, îi sesizam știința. Însă, pe lângă modestie și știință, ce ne uimea mai mult era cultura literară, ca și memoria cu adevărat prodigioasă. Putea să ne recite în franceză, în engleză și germană poeme, mii de versuri și lungi tirade din dramaturgii clasici – el care se ocupa de goange!

În timpul zilei și în prezența lui, precum obișnuiam, continuam expunerile mele catehetice sau de filosofie, lăsându-i lui să satisfacă setea de frumos și de literatură a camarazilor de întuneric. Văzând care e atmosfera, cu grijă s-a ferit să nu ne-o stingherească oarecum. Nu s-a alăturat în rugăciunea ce devenise aproape unanimă. Stătea respectuos pe margini, dar fără ostentație. Când l-am rugat să ne îmbogățească viața culturală, a spus că tot ce ar putea să facă ar fi să ne recite niște versuri. La insistența mea, cu oarecare jenă mi-a răspuns: „Știi, dragul meu, eu sunt ateu, socialist de-al lui Titel Petrescu și n-aș dori să zdruncin, prin știința mea, vreuna din certitudinile în adevărurile de credință, în care văd că-s ancorați confrații noștri de celulă. Aici, ei de acestea au nevoie, nu de știința mea atee. Credința le menține echilibrul”. Ce mult l-am prețuit atunci pe acest ateu candid!

Urmând exemplul altora care se săturaseră de poziția sardinei în cutie și preferaseră să stea în mâzga groasă pe cimentul de sub prici – imund amestec de igrasie, de sudoare, de jeg și de urină, prelinsă din tinetă – mâzgă mai primitoare decât platformele ce, chipurile, aveau și aer și lumină – am coborât și alăturea de ei, nesuportând ideea ca un savant de spiță nobilă ca Motaș să stea acolo unde și câinii ar fi fost înjosiți să stea. Însă, ca bestii fasciste și ca imperialiști anglo-americani, desigur, nu meritam mai mult! […]

Nu am avut răgaz să adâncesc procesul și nici măcar cu Motaș să mă întrețin puțin, căci iarăși m-a zgâlțâit din măruntăi zăvorul și mi l-a proțăpit în față de Geamănu care, fără cuvinte, făcu un semn cu capul, știind că înțeleg, că îi pricep porunca de a-l urma cu tot bagaju-n brațe. Am procedat întocmai, însă lăsând în urmă, ca pentru despărțire, un gest aerian de-mbrățișare colectivă, în care-i cuprindeam pe toți cu care împărtășisem crucea. Cu o mașină mică, sub geamuri fumurii, am fost mutat , „pe șest”, la Ministerul de Interne, unde nu mai fusesem încă, dar fără să fi fost vreodată cartiruit acolo, și eu, ca toți, îi cunoscusem din auzite faima ce ne dădea fiori în măduva spinării. […]

Și iată, lucrarea Sfintei Providențe mai departe… Luat am fost și dus am fost din nou în beznele Jilavei. Ca niciodată, singur, dovadă, încă odată-n plus, că-s dus de mâna Providenței. Nu noaptea, ca de obicei, ci ziua, ziua-n amiaza mare; un Jeep rusesc mă ia de la Interne și mă depune, cu actele în regulă, în temnița lui Maromet. Noroc că nu el m-a primit ci prim-gardianul Lis, fire mai potolită. M-a prins de cot și m-a ținut așa, până când am ajuns în fața ușii pe care, cu oarecare bucurie, putui citi numărul 3. Era cu totul nefiresc și neobișnuit pentru secretul ce trebuia păstrat ermetic să mă întorc la vechiul loc cu cazne atât de viu trăite. De ce mă bucuram? Știam prea bine ambientul: lipsă de aer, lipsă de spațiu, urină și sudori, miros de dinți stricați, uitați de periuță. Acestea îmi vor constitui climatul. Totuși mă bucuram; poate din dorul de a regăsi sprijinul rugăciunii în comun, în care fiecare vine în ajutorul celuilalt și este semnul comuniunii în chinuri și speranțe. Ce oameni voi găsi? […]

Confrații mei erau aceiași, însă entuziasmul revederii avea o reticență pe care nu am înțeles-o decât când, urmărind privirea lor, recunoscui fereastra, fereastră care atuncea era cu totul alta: în cadrul ei, cu spatele spre noi, un om era în rugăciune. Înțelegeam de ce vorbeau în șoapte și prin semne. După secunde lungi, ca semn că tocmai își încheiase rugăciunea, omul de la fereastră s-a frânt pe jumătate, a-ngenunchiat și a atins cu fruntea cimentul pardoselii. Întors cu fața spre celulă, cum eu deja eram acomodat cu negura Jilavei, putui să-l recunosc: era savantul declarat ateu, Motaș Constantin. Uimit și încă necrezând ce văd, am zis:

– Dumneavoastră, domnule Profesor? – având subînțelesul: cum, dumneavoastră, ateul, erați în rugăciune?

– Da, dragul meu, mă rog!… Îți amintești că, nu demult, aici, te străduiai să demonstrezi că logica, iluminată de credință, găsește singură calea spre Dumnezeu. Atunci ți-ai încheiat prelegerea cu un citat de la finalul tratatului de astronomie al lui Camille Flammarion – „J`ai decouvert Dieu parmi les etoiles”1 – el, cel care își începuse studiile ca ateu. Și, dacă el, în depărtări de stele, L-a întâlnit pe Dumnezeu, eu pot să spun că pe Cristos L-am regăsit aici printre zăbrele. Lui aș dori să mă închin, cu ajutorul Preacuratei, care, bună cum e – cu mult mai bună decât ai încercat să ne-o descrii – a acceptat, stând sub zăbrele ca sub Cruce, sub zeci de cruci de gratii, să vină lângă ea fiul rătăcitor. N-am suportat ca fiul să-i prelungească durerea așteptării. Acum, când așteptarea s-a sfârșit – odată cu contestările și îndoielile din mine – doresc să cred că Maica Bună a celor care se întorc acasă îmi va îngădui să locuiesc la ea. Astăzi, eu sunt cel pururi fericit – precum se autodefinea Karl Leisner, acel catolic din închisoarea de la Dachau, când, chiar acolo, a fost hirotonit ca preot pentru veșnicie, de un arhiereu francez, având ca martori un pastor protestant și câțiva credincioși catolici (Sic!!!). Motaș, desigur nu o citise pe Tereza de Avila2, ca să-i preia gândirea (??). El rămăsese la fericitul Leisner: era un fericit în har. […]

Odată instalat, viața a început să curgă pe vechiul ei făgaș. Lui Motaș i-a priit sejurul meu la Interne. A reflectat mai degajat asupra celor auzite în lunile în care, el stând modest deoparte, mă asculta pe mine, prea ne-nsemnatul și prea nepriceputul în a-i schimba convingerile. Însă, profund onest, cum îl formase cercetarea științifică, sunt sigur că savantul a aprofundat și ipoteza dedusă din cele auzite care îi ofereau sugestii pentru un nou construct mintal, elaborat în manieră proprie. Tocmai pentru această modestie și onestitate a meritat ajutorul divin spre a se depăși pe sine căci fără ajutorul harului nici înălțarea noastră lăuntrică nu s-ar putea înfăptui. În Motaș, această înălțare lăuntrică s-a săvârșit în trebuința rugăciunii. Și fiindcă rugăciunea e mama și izvorul îndreptării noastre spre înalturi (Dionisie Areopagitul), consider că Motaș prin rugăciune s-a depășit pe sine și a ajuns la ceea ce teologia numește „creaționism științific”. Nu am avut prilejul să îmi explic procesul mental al convertiri pe care l-a parcurs savantul și nici el nu mi l-a destăinuit. Sunt sigur însă că ar fi făcut-o, dacă am fi rămas mai mult timp împreună. Nu am rămas. La prea puțină vreme după reîntâlnire iarăși ne-am despărțit lumește, dar am rămas uniți în suflet și-n credință. Era suficient atât. Mintea smerită și puritatea de intenții au fost agenții catalizatori ai mișcătoarei sale evoluții în care eu nu avusesem decât rolul de sfeșnic pentru lumânarea prin care Sfântul Duh îl conducea spre zare. […]

Puteam să îmi închipui că noul episod „Jilava” și-a împlinit finalitatea. Evenimentele m-au confirmat curând, căci într-o zi, cam pe la ora 10, dădu năvală-n cameră sergentul Ivănică, crescut în importanță prin foaia de hârtie pe care o ținea în mână. Iar Ivănică își slobozi cu ardoare comunistă-n glas: „Bandiți! Atenție mărită!” (ce altceva decât „bandit” putea să fie un savant sfios și elegant ca Motaș?!. „Cel care te-ai auzit strigat, îți iei bulendrele cu tine și-mi ieși pe coridor!”. Spre ghinionul meu, primul strigat am fost chiar eu.

(Tertulian Langa – Trecând pragul tăcerii. O carte document, ediția a III-a, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2010, pp. 109-110, 120, 131-136)


1. „L-am descoperit pe Dumnezeu printre stele”. C. Flammarion – astronom și scriitor francez, autor al mai multor tratate de astronomie [n. red.].

2. Tereza a lui Iisus (sau de Avila), călugăriță catolică reformatoare, mistică, fondatoarea Ordinului Carmelitanilor Desculți [n. red.].

Sursa: fericiticeiprigoniti.net

Notă adm. – Este scuzabilă pentru un proaspăt venit/revenit la credință eroarea pe care o face atribuind taine valide și duhovnicie catolicilor (papistașilor). De altfel scuzabilă e și aceeași neștiință a autorului acestui text, ca de altfel a multor mărturistori în închisori, care nu aveau suficiente informații teologice lămuritoare cu privire la caracterul eretic al papistașilor. În epoca interbelică și postbelică în care s-au format majoritatea nu exista suficientă literatură ortodoxă tradusă din Sfinții Părinți în privința acestui subiect și cu atât mai puțin în închisoare…

Iată și biografia mai completă a savantului Constatin Motaș: 

Constantin Motaș (n. 8 iulie 1891, Vaslui – d. 15 ianuarie 1980, București) a fost un zoolog, biolog, ecolog și hidrobiolog român, membru titular al Academiei Române. Împreună cu Stanko Karaman⁠(en) și P.A. Chappuis a pus bazele freatobiologiei.

Biografie

S-a născut la Vaslui, la 8 iulie 1891. Pǎrinții murind de tineri, a fost crescut de unchiul său Ioan N. Motaș. A urmat școala primară și două clase gimnaziale în orașul natal, apoi și-a continuat studiile la Liceul Național din Iași, trecându-și examenul de bacalaureat în 1911. În același an devine student la Facultatea de Științe din Iași, secția Științe Naturale, unde a fost îndrumat de o pleiadă de remarcabile cadre didactice, printre care s-au numărat: Paul Bujor, Ion Borcea, Ion Simionescu, Mihail D. David, Al. Popovici, Petre Bogdan și alții. După trecerea examenului de licență în anul 1915 își începe cariera didactică universitară ca asistent la Laboratorul de Zoologie al Universității ieșene de sub conducerea profesorului Ion Borcea.

A făcut studii de specializare la Institutul de Zoologie al Universității din Basel (Elveția) și la Universitatea din Grenoble (Franța), unde absolvă, în 1926, secțiile de Piscicultură și Hidrobiologie aplicată.

În 1928, își trece doctoratul la Universitatea din Grenoble cu teza Contribution à la connaissance des Hydracariens français et particulièrement du sud-est de la France.

Activitate didactică și științifică

Reîntors în țară, devine șef de lucrări (1929), docent (1930), conferențiar de zoologie aplicată (1932), profesor agregat de zoologie aplicată și entomologie (1932) și, din 1937, profesor titular la Catedra de Zoologie Descriptivă a Facultății de Științe din Iași.

Concomitent, între anii 19301936, a fost conferențiar și apoi profesor de Zoologie Aplicată și Entomologie la Facultatea de Agronomie a Universității din Iași, unde a ținut primul curs de hidrobiologie și piscicultură din țara noastră.

A funcționat la Iași timp de 25 de ani, până în 1940, când s-a transferat la Catedra de Zoologie a Facultății de Stiințe Naturale a Universității București, unde a lucrat până în 1956 când a fost arestat de regimul comunist.

În perioada 19361940 a condus Muzeul de Istorie Naturală din Iași și Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea, contribuind din plin la organizarea și dezvoltarea acestor instituții științifice. Despre activitatea profesorului Motaș în Iași, academicianul Traian Săvulescu scria:

„…Trecerea sa prin laboratoarele de zoologie ale Facultății de Agronomie și ale Facultății de Științe din Iași, precum și la conducerea Stațiunii Zoologice Agigea, a lăsat urme adânci și cu totul binefăcătoare pentru aceste instituții.”

Timp de mai mulți ani a condus Analele Stiințifice ale Universității din Iași și Revista Științifică „Vasile Adamachi, în paginile cărora a fost mereu prezent cu articole și studii de specialitate. A fost primul președinte al Comisei Monumentelor Naturii din Moldova (Iași, 1938), în care calitate a luptat pentru realizarea unor rezervații naturale în Moldova și la Agigea.

Aria preocupărilor sale științifice a cuprins un câmp larg de cercetare în numeroase domenii ale biologiei, zoologiei generale și aplicată, entomologie, acarologie, limnologie, hidrobiologie, freatobiologie, ecologie, biogeografie, biologie generală, istoria biologiei, muzeologie, ocrotirea naturii, pedagogie universitară și socială etc. Rod al activității sale științifice sunt cele peste 250 de lucrări, note, memorii, recenzii, publicate în periodice din țară și străinătate.

Academicianul Motaș a contribuit la dezvoltarea hidrobiologiei și limnologiei românești și a întemeiat o nouă știință: freatobiologia. A fost preocupat de problema apelor interioare și, mai ales a celor montane și a militat pentru punerea în valoare a apelor de munte pe baza limnologiei moderne și a cunoașterii factorilor biotici și abiotici favorizanți pentru repopularea lor.

În perioada cât a funcționat la București, profesorul Motaș a condus Stațiunea Zoologică Sinaia (din 1940), Muzeul de Istorie Naturală „Gr. Antipa” (din 1945), Universitatea București (prorector 19441945) și Institutul de Speologie „Emil Racoviță” (din 1956). A fost membru al colegiului redacțional al revistei internaționale Acarologia (Paris) și International Journal of Speleology.

În 1949 a fost arestat de regimul comunist dintr-un motiv politic: fiind în bune relații cu Titel Petrescu (lider al P.S.D.R), „incomodul” profesor universitar trebuia redus la tăcere. Lipsea doar pretextul. Și a venit și ziua când a fost găsit. În pauza unui curs, un asistent i-a solicitat să dea „un leu pentru Coreea”, aflată pe atunci în războiul nord contra sud. Profesorul l-a întrebat ironic: „Și de ce aș da?” „Pentru că așa a zis tovarășul Stalin” a replicat asistentul. „Cine, boul Apis?” i-a scăpat magistrului. A fost de ajuns ca peste noapte să fie ridicat. Șapte ani a îndurat închisorile comuniste, începând cu infernalul Aiud. Șapte ani în care și-a menținut condiția de intelectual și moralul predând colegilor de celulă lecții orale de biologie și recitindu-le din Eminescu, Baudelaire și alți poeți. A fost eliberat în urma presiunilor externe exercitate de zoologii și specialiștii în hidracarieni din Europa în frunte cu Karl O. Viets.

Pentru valoroasa sa contribuție științifică, profesorul Constantin Motaș a fost ales Membru al Academiei Române (1946), membru al Uniunii Internaționale de Limnologie Teoretică și Aplicată (1928), membru al Societății de Zoologie din Franța (1966), Membru al Muzeului de Istorie Naturală din Franța (1972), membru al secțiunii de pescuit a Organizației pentru Alimentație și Agricultură – FAO.

Academicianul Constantin Motaș a încetat din viață la 15 ianuarie 1980, în București, fiind înmormântat la cimitirul Bellu, în secțiunea rezervată membrilor Academiei Române.

Funcții ocupate

  • Membru al Academiei Române
  • Membru al Academiei de Științe din România.
  • Membru al Societății de Zoologie din Franța
  • Prorector al Universității București
  • Director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași
  • Director al Stațiunii Zoologice de la Agigea
  • Director al Stațiunii Zoologice Sinaia
  • Director al Muzeului de Istorie Naturală „Gr. Antipa” București
  • Director al Institutului de Speologie „Emil Racoviță” București
  • Președinte al Comisiei Monumentelor Naturii din Moldova
  • Redactor Șef al Analelor Universității „Al.I. Cuza” Iași
  • Redactor Șef al Revistei „Vasile Adamachi
  • Întemeietorul unei noi științe – freatobiologia

In memoriam

O fotografia a Academicianul Motaș se află la Muzeul de Istorie Naturală Iași în „Sala Unirii” și alta în Aula Facultății de Biologie a Universității „Al.I. Cuza” Iași.

Sursa: ro.wikipedia.org

Scrisoarea către ONU a copiilor Cameliei Smicală: „ne-au dus la casa de copii, de fapt LA ÎNCHISOAREA DE COPII”

Image result for mihai si maria smicala

Foto – Tvm Neamt

Mihai și Maria Smicală, care sunt „deținuți” abuziv în sistemul de protecția copilului din Finlanda, au petrecut din nou weekendul cu mama lor, Camelia. Cu toate că au cerut repetat să se întoarcă definitiv alături de ea, autoritățile finlandeze nu dau semn că ar vrea să permită acest lucru.

Copiii au fost luați de la Camelia Smicală după divorțul acesteia de tatăl finlandez care era foarte violent. O perioadă autoritățile i-au acordat totuși și tatălui custodia copiilor, deși aceștia erau înspăimântați de el. Reamintim scrisorile trimise anul trecut către ONU de cei doi copii ai Cameliei Smicală.

Mihai Smicală:

„Bună! Sunt Mihai şi am trecut prin încercări foarte grele. Petri, care se dă drept tatăl meu, pe când eu aveam 2 ani [n.b. – avea cam 4 ani], a încercat să mă omoare pe mine şi pe familia mea. El a izbit-o pe sora mea mai mare, Andreea de perete, s-a urcat pe mama şi pe sora mea mai mică.

Apoi, când eu, mama, sora mea mica şi sora mea mai mare, ne-am mutat de la el, am fost cu toţii fericiţi până ne-au obligat sa ne întâlnim cu Petri. Apoi ne-au dus la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii.

Am fost luaţi cu forţa, bătuţi şi chinuiţi. Când ne-au dus la nişte lucratori sociali, aceştia ne-au spus că ne vor duce să locuim la Petri. Am sunat de multe ori la 112. Ne era frică de ce o sa ne facă Petri. Când a aflat Petri că am sunat la 112 a început să țipe la Maria: «Ce ați făcut?» El s-a repezit la noi pe scări în sus, ne-a luat telefoanele şi ne-a spus că ne duce la casa de copii. Eu şi Maria am spus că acolo e mai bine decât cu el.

Apoi, după ce am ajuns din nou acasă, am fost obligaţi din nou să ne întâlnim cu Petri. Petri ne spune tot timpul că suntem zombi şi că eu şi cu Maria nu vom mai ajunge niciodată acasă. a spus că ne promite că nu o să mai ajungem acasă.”

Maria Smicală:

„Ce ne-a făcut Petri mie şi familiei mele. Petri s-a urcat pe mama când eu eram la mama in braţe şi în acelaşi timp s-a urcat şi pe mine.

Petri ma pişca si mă strângea atât de tare de mână (la fel ii făcea si fratelui meu), incât imi rămâneau semne timp de o săptămână.

Petri l-a băgat pe fratele meu cu capul sub apă şi a aruncat-o pe sora mea mai mare pe scări. Petri mi-a aruncat cu papucii lui in capul meu si al sorei mele.”

Sursa: stiripentruviata.ro

Citiți și:

Noutăți în cazul copiilor Cameliei Smicală din Finlanda: Un psihiatru a adus-o în pragul suicidului pe micuța Maria

Imagini de la protestul împotriva Convenției de la Istanbul

După cum s-a anunțat, mai multe organizații naționaliste au inițiat un protest în fața Ministerului Educației naționale, joi 1 noiembrie 2018: 

PROTEST împotriva Convenției de la Istanbul – Joi 1 noiembrie 2018, ora 14:00, în fața Ministerului Educației Naționale

VIDEO. Mai multe ONG-uri îi cer Rovanei Plumb să oprească propaganda homosexuală în școli

Mai multe asociații nonguvernamentale îi cer ministrului interimar al Educației, Rovana Plumb, să oprească propaganda homosexuală în rândul profesorilor și elevilor.

“În perioada 23-25 octombrie, la hotelul Carpați din Predeal s-a desfășurat primul modul din proiectul Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI, implementat de Asociația ACCEPT și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la care au participat și profesori și consilieri școlari. Proiectul are drept scop propagarea ideologiei de gen in rândul profesorilor participanți, pentru ca aceștia să poată îndoctrina, mai departe, nu doar proprii lor elevi ci si viitorii colegi profesori. Vă reamintim că ideologia de gen susține „fluiditatea” identității noastre de femeie sau bărbat, desființând practic bazele firești ale umanității noastre, așa cum a fost ea întemeiată în toate culturile, de la începuturile omenirii și până astăzi. Vă reamintim, de asemenea, că, potrivit articolului 29 din Constituția României, părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine”, se arată într-o adresă a ONG-urilor către Rovana Plumb.

Reprezentanții societății civile îi cer Rovanei Plumb să ia “măsuri pentru oprirea participării personalului subordonat Ministerului Educației Naționale la sesiunile ulterioare ale acestui proiect”. De asemenea, ONG-urile îi mai cer șefei Învățământului să verifice în ce măsură persoanele subordonate Ministerului au participat la sesiunea din 23-25 octombrie in perioada concediului de odihnă, sau, dimpotrivă, neglijându-și atribuțiile profesionale implicate de funcțiile pe care le ocupă, și pentru exercitarea cărora sunt plătiți din banii contribuabililor.

ONG-urile îi amintesc Rovanei Plumb că, în 2014, a primit misiunea de a semna „Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice”, cunoscută și sub numele de „Convenția de la Istanbul”. “Precizăm din start că suntem întru totul de acord ca România să adopte în legislație toate măsurile menite să contribuie la prevenirea și protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență. Ca și creștini, dezaprobăm violența și, cu atât mai mult, dezaprobăm violența împotriva femeilor. Însă, deși scopul enunțat în titulatura Convenției de la Istanbul este lăudabil, această convenție internațională semnată de dvs și ratificată de Parlamentul României conține și o serie de aspecte negative care ne stârnesc îngrijorarea”, se mai arată în adresă.

Printre problemele semnalate de ONG-uri se numără definirea „genului” ca un construct social independent de realitatea biologică bărbat/femeie. “Conform Articolului 3 lit. c, genul înseamnă rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați. Termenul de gen folosit în Convenția de la Istanbul se referă la sexul social, un construct social care variază și care este, în principiu, independent de realitatea biologică a persoanei (bărbat/femeie). Această definiție se clădește deci pe concepția că omul se naște ca o ființă NEUTRĂ, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții și sub influența diverșilor factori, precum societatea, educația și auto-determinarea. Că nici Dumnezeu Creatorul și nici natura umană nu joacă vreun rol în ceea ce suntem ca persoane, și ne definește ca bărbat ori femeie, iar așa-zisul gen este doar un construct social abstract, impus în mod artificial prin educație, de către societate”, se mai arat[ ]n document.

O altă problemă semnalată este încălcarea dreptului fundamental al părinților de a-și instrui copiii. “Chiar dacă dreptul părinților de a-și instrui copiii este un drept fundamental, consacrat de articolul 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Articolul 14 din Convenția de la Istanbul impune statelor obligația de a include material didactic pe probleme cum ar fi (..) rolurile de gen ne-stereotipe. În curriculum formal și la toate nivelurile de educație, în stabilimentele educaționale informale, precum și în stabilimentele sportive, culturale și recreative, în mass media. Or, această obligație încalcă flagrant dreptul părinților din România de a asigura educația copiilor conform propriilor convingeri și valori. Și, pe cale de consecință, părinții nu vor mai putea să se opună controversatelor ore de educație sexuală, în cadrul cărora copiii sunt încurajați să exploreze și să accepte diversele orientări sexuale și identități de gen. Iar atunci când părinții vor încerca să se opună, vor suporta rigorile legii”, mai spun ONG-urile. Acestea mai susțin că se încearcă instituirea unui mecanism de monitorizare care încalcă suveranitatea națională.

“În prezent numeroase state membre UE au refuzat să ratifice Convenția de la Istanbul tocmai pentru că dincolo de scopul nobil al eliminării violenţei împotriva femeilor, această convenţie promovată de Consiliul Europei obligă statele membre să recunoască genul ca pe un „construct social”, independent de sexul biologic al persoanei. Între aceste state se numără Irlanda, Republica Cehă, Ungaria, Bulgaria, Lituania, Letonia, Slovacia și Marea Britanie. Astăzi este timpul că și România să se alăture statelor care recunosc nocivitatea acestei convenții! Drept pentru care cerem retragerea României din Convenția de la Istanbul în numele ONG-urilor pe care le reprezentăm şi ai tuturor românilor preocupați de educația pe care copiii o primesc în școlile din România!”, se mai scrie în adresa semnată de Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public, Asociația pentru Revigorarea Tradiției, Asociația Scut Botoșănean, Mișcarea Românilor Liberi, Asociația Noua Dreaptă, Asociația Sfântul Stelian, Asociația Calea Neamului, Fundația Iustin Pârvu, Fundația Buna Vestire, Asociația Bucovina Profundă, Asociația Pro Consumatori, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava și de Europa Veche – Asociaţia pentru Cultură, Educaţie şi Valori Europene.

Video: Pompiliu Diplan, Alianța Părinților, explică demersul ONG-urilor.

Sursa: m.romanialibera.ro

Câteva fotografii de Aurel Duță:

Asociația pentru Libertatea Românilor solicită Avocatului Poporului, să invalideze Convenția de la Istanbul prin invocarea excepției de neconstituționalitate

inchide

Mii de croaţi au participat sâmbătă, 24 martie 2018,la un protest în capitala Zagreb împotriva Convenţiei de la Istanbul si pentru familia traditionala.

Asociația pentru Libertatea Românilor solicită Avocatului Poporului, după modelul Bulgariei, să invalideze Convenția de la Istanbul prin invocarea unei excepții de neconstituționalitate, prin faptul că noțiunea de “gen” nu corespunde sexului biologic și este incompatibilă cu toate prevederile din Constituție și din sistemul nostru intern în care sunt menționati termenii “bărbat” și “femeie”. Să ne apărăm copiii, reperele moral-creștine și valorile tradiționale sprijinind demersul lor prin completarea de adeziuni individuale pe care să le expediem la Avocatul Poporului. Bulgarii au expediat mii de astfel de petiții individuale și demersul lor a avut succes. Să le urmăm exemplul!

Primul pas este sesizarea Avocatului Poporului de către asociație. Toți cei care doresc să sporească șansele demersului (în mod individual, persoane fizice sau ONG-uri) sunt rugați să procedeze identic, să printeze formularul de sesizare, să completeze datele personale, să îl semneze și să îl expedieze prin poștă sau fax la adresa:
AVOCATUL POPORULUI
Bucureşti, strada George Vraca nr. 8, sector 1
fax: 021/312.49.21; E-mail: avp@avp.ro
Dacă doriți să trimiteti formularul prin poșta electronică, este obligatoriu ca acesta să fie semnat de mână și formularul să fie scanat.
Cine dorește poate trimite petițiile completate pe adresa:
Asociația pentru Libertatea Romanilor
Bacău, Str. Decebal, nr.6, sc.A, ap.11, cod 600283,
în scopul centralizării și expedierii lor către Avocatul Poporului.
Formularele pentru completare le gasiti la adresa http://asociatialibertatearomanilor.ro/author/libertatearomanilor/


IDENTITATEA DE GEN – Petiție către Avocatul Poporului

Descarcă formulare de aici:

 

În anul 2016, prin Legea nr. 30/2016, Parlamentul României a ratificat Convenția internațională de la Istanbul din 2011. (https://rm.coe.int/168046253e)

Scopul declarat și titlul convenției, inițiata de Consiliul Europei, este prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice impotriva femeilor.

Consiliul Europei a introdus în convenție și aspecte controversate care pot să treacă mai mult sau mai puțin neobservate printre rânduri.

Aceste aspecte controversate se referă la promovarea ideologiei de gen, care susține că o persoana are dreptul să aleagă la un anumit moment al vieții sale dacă este bărbat sau femeie, indiferent de sexul atribuit la naștere , după cum dorește și că această persoană care ar putea fi diagnosticată ca având  tulburarea psihiatrică numită disforie de gen se încadrează de fapt în variante ale  normalului. Conform acestei ideologii a identității de gen, factorii biologici nu sunt considerați ca fiind unicii factori necesari și suficienți pentru a determina sexul sau genul unei persoane, noțiunea de sex fiind corelată doar cu factorii biologici, pe când noțiunea de gen este corelată cu factorii biologici în interacțiune cu factorii sociali și psihologici reprezentând suma interacțiunii lor și ceea ce alege să simtă și să creadă despre ea o anumită persoana la un anumit moment al vietii sale. Mai mult, se încearcă implementarea acestei ideologii copiilor care ar trebuie educați în sistemul de stat sau privat de învățământ de la cea mai fragedă vârstă că a fi băiat sau fată, a te comporta ca un băiat sau ca o fată sau a te îmbrăca ca un băiat sau ca o fată depinde de alegerea lor, nimeni, nici măcar familia, neavând dreptul de a le prezenta un alt model de comportament considerat normal până în prezent. Totodată, modelele de comportament atribuite în mod tradițional  fetelor și băieților sunt considerate depășite și trebuie eradicate conform acestei ideologii.

Acestea sunt prevăzute în mod explicit în convenție la art. 12 si 14:

Articolul 12 – Obligații generale

1. Părțile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale și culturale de comportament al femeilor și bărbaților, în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și a altor practici care sunt bazate pe ideea de inferioritate a femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei și bărbați.

Articolul 14 – Educație

1. Părțile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme, cum ar fi egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen nestereotipe, respectul reciproc, rezolvarea nonviolentă a conflictelor în relațiile interpersonale, violența de gen împotriva femeilor și dreptul la integritate personală, adaptate capacității în evoluție a elevilor, în curriculumul formal și la toate nivelurile de educație.

2. Părțile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a făcut referire în alineatul 1 în instituțiile educaționale informale, precum și în instituțiile sportive, culturale și recreative și în mass-media.

Consiliul Europei s-a îngrijit în mod special să prevadă că această convenție trebuie ratificată în întregul său, astfel încât niciun stat să nu aibă posibilitatea să adopte doar prevederile conforme cu scopul declarat, și anume protecția femeii și combaterea ideii de inferioritate a acesteia, și să respingă prevederile care promovează confuzia dintre sexe ca țintă dezirabilă.

Totodată, s-a îngrjit să prevadă, în final (vezi Anexă – Privilegii şi imunităţi), pentru personalul însărcinat cu reeducarea și schimbarea modelelor de comportament, privilegii și imunități legate de călătoriile în țările în care se monitorizează implementarea convenției (vize, control vamal etc.)

Ideologia de gen este promovată la nivelul Consiliului Europei ca ideologie progresistă în mod oficial, încercându-se legitimarea acesteia pe principiul egalității dintre bărbat și femeie (salariu egal la muncă egală, eliminarea hărțuirii sexuale, eliminarea căsătoriilor forțate din statele care nu sunt state membre ale uniunii etc.). În același timp, se recomandă în mod oficial tratarea persoanelor transgender, a celor care suferă de disforia de gen (bărbatul crede că este o femeie închisă în corpul unui bărbat și vice versa) ca persoane normale, care sunt discriminate întrucat legislația actuală și manualele de psihiatrie le impun condiții împovărătoare pentru a beneficia de operații de schimbare de sex. Mai mult, considerarea lor ca persoane bolnave, așa cum și sunt din punct de vedere medical, le creează bariere în ceea ce privește adopția copiilor.

Sunt multe state membre ale Uniunii Europene și state ca S.U.A., Canada care nu au semnat sau ratificat această convenție.

În România convenția a fost ratificată și s-au adoptat deja acte normative ulterioare în vederea implementării acesteia.

Pentru a nu lăsa această stare de lucruri să avanseze dincolo de posibilitatea de a mai reacționa legal, la nivel de grup sau individual, asociația noastră s-a gândit să obțină eliminarea acestei convenții din sistemul nostru de drept prin invalidarea acesteia de către Curtea Constituțională.

Invalidarea convenției poate fi obținută prin promovarea unei excepții de neconstituționalitate în care să fie invocat faptul că noțiunea de “gen” care nu corespunde sexului biologic este incompatibilă cu toate prevederile din Constituție și din sistemul nostru intern în care sunt menționati termenii “bărbat” și “femeie” cu sensul de persoană de sex masculin și de sex feminin determinate  biologic.

Motivarea excepției de neconstituționalitate se bazează pe o decizie a Curții Constituționale a Bulgariei care a permis statului bulgar să respingă de la ratificare convenția.

Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată de instituția Avocatul Poporului, în mod direct, dacă va fi convinsă să o facă, sau de asociație/ persoanele fizice în cadrul unui proces.

Primul pas este sesizarea Avocatului Poporului de către asociație. Toți cei care doresc să sporească șansele demersului (în mod individual, persoane fizice sau ONG-uri) sunt rugați să procedeze identic, să printeze formularul de sesizare, să completeze datele personale, să îl semneze și să îl expedieze prin poștă sau fax la adresa: 

AVOCATUL POPORULUI
Bucureşti, strada George Vraca nr. 8, sector 1
fax: 021/312.49.21; E-mail:avp@avp.ro

Dacă doriți să trimiteti formularul prin poșta electronică, este obligatoriu ca acesta să fie semnat de mână și formularul să fie scanat.

Cine dorește poate trimite petițiile completate pe adresa noastră:

Asociația pentru Libertatea Romanilor
Bacău, Str. Decebal, nr.6, sc.A, ap.11, cod 600283,

în scopul centralizării și expedierii lor către Avocatul Poporului.


În continuare urmează petiția trimisă de ApLR către Avocatul Poporului:


Asociaţia Pentru Libertatea Românilor,
Bacău, Str. Decebal, nr.6, sc.A, ap.11, cod 600283

Către :     AVOCATUL POPORULUI
Bucureşti, strada George Vraca nr. 8, sector 1
fax: 021/312.49.21 E-mail:avp@avp.ro

 Subiect: Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011

Subscrisa Asociaţia Pentru Libertatea Românilor, cu sediul in Bacău, Str. Decebal, nr.6, sc.A, ap.11, în temeiul dreptului de petiționare,

 Solicităm să constatați că există motive întemeiate pentru a sesiza Curtea Constituțională a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a:

Legii nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, raportat la art. 3 lit. c, art. 12 și art. 14 din Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice

Obiectul sesizării sunt următoarele dispoziții din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011:

Art. 3 – Definiţii

În scopul prezentei convenții:

c) “gen” va însemna rolurile construite social, comportamentele, activitățile și însușirile pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați;

Articolul 12 – Obligații generale

1. Părțile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale și culturale de comportament al femeilor și bărbaților, în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și a altor practici care sunt bazate pe ideea de inferioritate a femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei și bărbați.

Articolul 14 – Educație

1. Părțile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme, cum ar fi egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen nestereotipe, respectul reciproc, rezolvarea nonviolentă a conflictelor în relațiile interpersonale, violența de gen împotriva femeilor și dreptul la integritate personală, adaptate capacității în evoluție a elevilor, în curriculumul formal și la toate nivelurile de educație.

2. Părțile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a făcut referire în alineatul 1 în instituțiile educaționale informale, precum și în instituțiile sportive, culturale și recreative și în mass-media.

Prevederile constituționale încălcate sunt:

Art. 1 – Statul român

 (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

 (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Art. 16 – Egalitatea în drepturi

 (2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

Art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii

 (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

In sprijinul soluționării favorabile a sesizării noastre, invocăm următoarele motive :

Articolele 3 lit.c, 12 și 14 din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice sunt incompatibile cu ordinea de drept publică din România, cu setul de valori protejate prin Constituție și în jurisprudența Curții Constituționale a României.

Aceste prevederi introduc pentru prima oară în sistemul de drept român următoarele expresii: „gen”,  „identitate de gen”, ”violența de gen împotriva femeilor”, ”roluri construite social”, ”roluri stereotipe pentru femei și bărbați”, ” roluri de gen nestereotipe”, ”instituții educaționale informale”.

Aceste prevederi introduc concepte și expresii vagi, echivoce, lipsite de claritate și precizie, susceptibile de mai multe interpretări și care adaugă sensuri noi, diferite de conținutul stabilit și recunoscut în prezent în ordinea de drept publică din România și Constituție.

Noțiunea de „gen”, pe baza căreia se definesc și expresiile „identitate de gen”, „violența de gen”, conform convenției, „va insemna rolurile construite social, comportamentele, activitățile și insușirile pe care o societate dată le considera adecvate pentru femei si bărbați”.

Noțiunea de „gen” este un concept nou, diferit de noțiunea de „sex”. Noțiunea de „gen”, are o dimensiune socială, genul fiind determinat de persoana insăși pe baza trăirilor și percepțiilor sale interne. Noțiunea de „sex” are o dimensiune biologică, este determinat la naștere și corespunde sexului civil.

În spiritul Convenției, genul și sexul au semnificații independente, genul persoanei nefiind în legătură nemijlocită cu sexul persoanei. Altfel spus, o persoană se poate identifica cu alt sex decât cel determinat la naștere sau nu se identifică cu ceea ce societatea identifică ca fiind bărbat și femeie.

„Identitatea de gen”  este definită în acești termeni în articolul 4, paragraful 53 din Raportul Explicativ al Consiliului Europei al Convenției (https://rm.coe.int/09000016808d24c6) în care sunt exemplificate categorii de persoane ca transexualii, travestiții si alții care au nevoie de protecție sporită împotriva riscului discriminării. Pentru aceste persoane sunt necesare instrumente legislative proprii care să le clarifice, pe cale separată, problemele specifice.

În ordinea de drept din România, genul apare ca o deviere de la principiul unanim acceptat potrivit căruia specia umană se caracterizează prin doua sexe opuse, masculin și feminin, cu roluri biologice și sociale distincte.

Așa fiind, Constituția a stabilit în articolele 4 al. 2 și 16 că cetațenii se bucură de egalitate în fața legii, fără deosebire de sex, prin „sex” înțelegându-se, în mod neechivoc, sexul masculin și feminin, biologice, determinate la naștere.

În art.41 al. 2 din Constituția României se recunoaște un regim special de muncă pentru femeie, avându-se în vedere, în mod neechivoc caracteristicile biologice ale acesteia, în legătură mai ales cu maternitatea ca stare fiziologică.

Noțiunile de „gen”  și „sex” au sensuri paralele care se exclud reciproc, iar noțiunea de „sex” este singura care este recunoscută în ordinea publică de drept din România. In Convenție acestea sunt noțiuni autonome și cu existență legală proprie.

Introducerea conceptului nou de „gen”, cu sens diferit de cel de „sex” dar cu aptitudinea legală de a îl exclude pe acesta din urmă în anumite contexte legate de ocrotirea drepturilor și libertăților fundamentale va avea consecințe legale imprevizibile.

Rolurile construite social, comportamentele, activitățile și însușirile pe care o societate dată le consideră adecvate pentru bărbați și femei la un anumit moment dat sunt imprevizibile în aceeași măsură. Însă în ordinea publică de drept din România sexul ca atribut al ființei umane este exclus dintre caracteristicile care se dobândesc sau se schimbă în procesul de dezvoltare socială a ființei umane.

Totodată, in Convenție, este acordată o protecție specială genului, și nu sexului, astfel încât îndeplinirea obligațiilor adoptate în aceasta este împiedicată de o neîndoilenică lipsă de claritate cu privire la beneficiarii declarați ai acesteia, femeile, astfel cum se menționeaza în titlul acestui tratat internațional.

Astfel, prin introducerea noțiunii de “gen” se înțeleg drepturi suplimentare și protecție sporită pentru o categorie de persoane care nu se identifică prin criterii obiective, ci prin susțineri proprii legate de experiențe interioare, chestiuni care exced cadrul convenției și care necesită o reglementare, în mod indubitabil, separată.

În opinia noastră, punerea în aplicare a Convenției nu ar întâmpina niciun fel de dificultăți de interpretare dacă aceasta s-ar fi referit la categoria vulnerabilă a femeilor care sunt identificate astfel prin sexul civil și biologic și nu la o categorie nedefinită de persoane care se identifică pe ele însele ca femei sau se comportă în societate ca femei deși nu sunt din punct de vedere biologic.

Această opinie a fost exprimată în jurisprudența mai multor state membre ale Uniunii Europene (ex. Bulgaria) și o împărtășim întrutotul.

Având în vedere cele de mai sus, este evident că art. 3 lit. c, art. 12 și 14 din Convenție încalcă principiile securității juridice și previzibilității legii, precum și a stabilității raporturilor juridice derivând din art. 1 al. 5 din Constituție.

În aceeași ordine de idei, neexistând claritate cu privire la categoria “femeilor” a căror protecție este scopul Convenției, acest instrument internațional sfârșeste prin a fi mai puțin favorabil femeilor decât prevederile deja existente în ordinea de drept public din România, în care sunt recunoscute principiul egalității civile și de șanse dintre bărbați și femei, precum și un regim special de protecție a femeii din punctul de vedere al regimului de muncă și al îngrijirii sănătății în directă legatură cu caracteristicele fizice ale acesteia.

În afară de aceste drepturi fundamentale recunoscute în Constituția României, în ordinea de drept publică română se regăsesc dispoziții legale în codul penal și în legi speciale pe deplin eficiente în ceea ce privește prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Spre exemplu, Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie este un instrument util în prevenirea și combaterea violenței domestice, în care victima este ocrotită fără deosebire de sex.

Prin introducerea noțiunii de “gen”, care desființează distincția instituită în legea fundamentală dintre bărbat și femeie, principiile egalității dintre bărbați și femei și de șanse între bărbați și femei, al căror conținut este de o precizie incontestabilă, sunt eradicate astfel încat ceea ce era până la adoptarea acesteia clar și indispensabil a devenit greu de interpretat și golit de semnificație.

Din acest punct de vedere, Convenția se înscrie în excepția prevăzută de art. 20 al. 2 din Constituția României potrivit căreia, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, nu au prioritate reglementările internaţionale în cazul în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

În cele din urmă, mai arătăm că art. 12 și 14 din Convenție obligă statele membre să ia măsuri legislative prin care societatea actuală să schimbe modelele de comportament și tradițiile existente în prezent, atât în legătură cu promovarea ideii de inferioritate a femeii, cât și cele care nu promovează ideea de inferioritate a femeii.

Textul legal este după cum urmează: “în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și a altor practici care sunt bazate pe ideea de inferioritate a femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei și bărbați.”

În ceea ce privește combaterea ideii de inferioritate a femeii, nu pot exista două interpretari diferite și aici nu pot exista niciun fel de obiecții.

Prin adaugarea conceptului de “roluri stereotipe pentru femei și bărbați”, concept care nu mai are legătură cu ideea de inferioritate a femeii, enunțată în teza precedentă, se instituie obligația de a combate tradiții și practici care nu sunt deloc legate de violență, discriminare sau alte acțiuni ilicite și care nu sunt detaliate în niciun mod. Este sigur, însă, că este vorba de alte tradiții și practici decât cele care promovează ideea de inferioritate a femeii, pentru că acest aspect a fost deja acoperit în mod expres.

În final, solicitam să verificați justețea argumentelor care au fost exprimate mai sus și care au determinat state ca Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Moldova, Slovacia, Ucraina, Marea Britanie, Canada, SUA, Rusia și Japonia să nu ratifice și să nu semneze Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011 și să procedați la sesizarea Curții Constituționale a României în vederea declarării neconstituționalității textelor de lege incompatibile cu ordinea publică de drept din România.

 Cu deosebită considerație,
Asociaţia Pentru Libertatea Românilor
prin Președinte Profesor
Nicolae Livadă

 


PROTEST împotriva Convenției de la Istanbul – Joi 1 noiembrie 2018, ora 14:00, în fața Ministerului Educației Naționale

Joi 1 noiembrie vă invităm să manifestăm la ora 14:00 în fața Ministerului Educației Naționale pentru denunțarea Convenției de la Istanbul, semnată în anul 2014 de actualul ministru al Educației, Rovana Plumb, precum și pentru renunțarea definitivă la proiectul “Strategiei Naționale de Educație Parentală 2018-2025” care, potrivit informațiilor oferite de Ministerul Educației Naționale, „a fost retransmis iniţiatorilor” pentru a „fi îmbunătățit și lansat într-o nouă etapă de dezbatere publică”.

Vom înainta totodată un memoriu ministrului interimar al Educației, doamna Rovana Plumb, care a primit misiunea ingrată de a semna în anul 2014 „Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice”, cunoscută și sub numele de „Convenția de la Istanbul”.

Precizăm din start că suntem întru totul de acord ca România să adopte în legislaţie toate măsurile menite să contribuie la prevenirea și protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență. Ca și creștini, dezaprobăm violența și, cu atât mai mult, dezaprobăm violența împotriva femeilor.

Însă, deși scopul enunțat în titulatura Convenției de la Istanbul este lăudabil, această convenție internațională semnată de doamna Rovana Plumb și ratificată de Parlamentul României conține și o serie de aspecte negative care ne stârnesc îngrijorarea:

1. Definirea „genului” ca și construct social independent de realitatea biologică bărbat/femeie

Conform Articolului 3 lit. c, „genul” înseamnă „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați.” Termenul de „gen” folosit în Convenția de la Istanbul se referă la „sexul social”, un construct social care variază și care este, în principiu, independent de realitatea biologică a persoanei (bărbat/femeie). Această definiție se clădește deci pe concepția că omul se naște ca o ființă NEUTRĂ, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții și sub influența diverșilor factori, precum societatea, educația și auto-determinarea. Că nici Dumnezeu Creatorul și nici natura umană nu joacă vreun rol în ceea ce suntem ca persoane, și ne definește ca bărbat ori femeie, iar așa-zisul „gen” este doar un „construct social” abstract, impus în mod artificial prin educație, de către societate.

2. Încălcarea dreptului fundamental al părinților de a-și instrui copiii

Chiar dacă dreptul părinților de a-și instrui copiii este un drept fundamental, consacrat de articolul 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Articolul 14 din Convenția de la Istanbul impune statelor obligația de „a include material didactic pe probleme cum ar fi (..) rolurile de gen ne-stereotipe (..) în curriculum formal și la toate nivelurile de educație”, „în stabilimentele educaționale informale, precum și în stabilimentele sportive, culturale și recreative, în mass media.” Or, această obligație încalca flagrant dreptul părinților din România de a asigura educația copiilor conform propriilor convingeri și valori. Și, pe cale de consecință, părinții nu vor mai putea să se opună controversatelor ore de educație sexuală, în cadrul cărora copiii sunt încurajați să „exploreze” și să accepte diversele „orientări sexuale” și identități de „gen”. Iar atunci când părinții vor încerca să se opună, vor suporta rigorile legii.

3. Instituirea unui mecanism de monitorizare care încalcă suveranitatea națională

Convenția de la Istanbul instituie un „Grup de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice” (abreviat GREVIO), care va fi responsabil pentru monitorizarea și implementarea Convenției de la Istanbul, va putea adopta rapoarte și evalua fiecare stat care a ratificat Convenția. Publicarea rapoartelor GREVIO va reprezenta o formă de presiune asupra statelor membre pentru a adopta toate recomandările făcute de GREVIO, inclusiv în implementarea ideologiei de gen.

Pentru aceste motive, cerem Guvernului României să denunțe Convenția de la Istanbul în conformitate cu art. 80 din Convenție care prevede că „Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezența convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei”. Acest tratat internațional a fost semnat și asumat din partea Guvernului României la 27 iunie 2014, la Strasbourg, de doamna Rovana Plumb, în absența oricărei dezbateri publice. Convenția a fost ulterior ratificată în 2016 tot în absența oricărei dezbateri publice iar acum înțelegem cu toții de ce: sub „vălul” protecţiei femeii s-a urmărit introducerea într-o manieră nedemocratică, incorectă şi parşivă a ideologiei de gen în legislația şi societatea românească.

În prezent numeroase state membre UE au refuzat să ratifice Convenția de la Istanbul tocmai pentru că dincolo de scopul nobil al eliminării violenţei împotriva femeilor, această convenţie promovată de Consiliul Europei obligă statele membre să recunoască „genul” ca pe un „construct social”, independent de sexul biologic al persoanei. Între aceste state se numără Irlanda, Republica Cehă, Ungaria, Bulgaria, Lituania, Letonia, Slovacia și Marea Britanie.

Astăzi este timpul că și România să se alăture statelor care recunosc nocivitatea acestei convenții! Drept pentru care cerem retragerea României din Convenția de la Istanbul și chemăm alături de noi toți românii preocupați de educația pe care copiii o primesc în școlile din România!

Preşedintele Asociației Noua Dreaptă,
Av. Tudor Ionescu

Organizatori: Noua Dreaptă, Fundația Ogoranu, Frăția Ortodoxă și Asociația Gogu Puiu

Sursa: m.facebook.com

Asociatia ACCEPT și CNCD organizează cursuri pentru instruirea profesorilor împotriva discriminării persoanelor LGBT

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și asociația „Accept” organizează o sesiune de formare pentru profesorii consilieri școlari, în care dascălii vor avea ocazia să învețe„ informații de bază privind problematica LGBTI, istoria comunității din România,informații generale privind prevenirea și combaterea discriminării, atribuțiile și competențele  Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, proceduri administrative și judiciare,dar și modalitatea de a gestiona practic situații de bullying și discriminare în mediul școlar”, se arată într-un document intrat în posesia redacției ActiveNews.
Sesiunea de formare va avea loc în perioada 22 – 25 octombrie 2018, eveniment la care vor participa 20 de profesori consilieri școlari la nivel național. Costurile vor fi suportate integral de către organizatori.
Această sesiune de formare face parte din proiectul „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI”, pe care CNCD – instituție a statului român -, și asociația Accept îl implementează în perioada ianuarie 2018 – iunie 2019.
Proiectul, despre care ActiveNews a informat în luna februarie, „ are ca obiectiv creșterea capacității autorităților publice și a profesioniștilor din domeniul justiției, sănătății, educației și asistenței sociale de a relaționa cu petenți,pacienți, elevi, studenți, clienți care aparțin comunității LGBTI”.
De-a lungul proiectului 160 de persoane din domeniul domeniul justiției (judecători, procurori și avocați), educației (profesori și consilieri școlari), asistenței sociale (asistenți sociali), sănătății (psihologi și endocrinologi), au beneficiat sau urmează să beneficieze de astfel de „sesiuni de formare”.
Conform documentului semnat de președintele CNCD, Csaba Astalosz, motivația acestui proiect este constatarea creșterii, „ a gradului de intoleranță și homofobie din societate, manifestate printr-un discurs al urii din ce în ce mai apăsător față de comunitatea LGBTI”.
Întâmplător sau nu, în ultimii doi ani s-a aflat pe tapet Referendumul pentru Familie, demers cerut de trei milioane de cetățeni români și care s-a finalizat în week-endul 6-7 octombrie.