Blasfemie la adresa Mântuitorului și a hainei monahale ortodoxe în piesa de teatru „Eu sunt! Și?”, folosită de homosexualii de la „Cluj Pride”

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni stând jos şi text

M-am gândit de câteva ori dacă ar fi bine sau nu să postez asta, însă cumva cred că este absolut necesar să știm ce se întâmplă și cine/ce ne înconjoară. Și, mai ales, să avem habar ce țintă are campania pro LGBTQxyz din România. Inițial nu mi-a venit a crede că imaginile astea au legătură cu România, însă da, ele sunt parte din manifestația LGBTQ de la Cluj. Da, vedeți bine, se ia în râs haina monahală, ba chiar se taie mâncare pe icoana Mântuitorului.

Și noi, noi trebuie să îndurăm toate blasfemiile astea în numele toleranței și al „iubirii” creștinești. Ei bine, nu, lucrurile nu trebuie să stea așa.

Cluj Pride, ce a vrut să zică „autorul”? Ne lămuriți și pe noi, „habotnicii”?

P.S: Nu uitați că unele partide ies alături de ei în stradă și îi sprijină necondiționat. De acum încolo măcar, votați cu cap.

De fapt imaginile sunt dintr-un spectacol de teatru anticreștin ce s-a jucat în mai multe orașe din țară: 

„Spectacol de teatru prezentat luni seară (10 iunie 2019, n. adm.) pe o scenă din Cluj, cu ocazia Săptămânii Mândriei Minorităților Sexuale. Piesa se numește „Eu sunt! Și?”, titlul făcând trimitere la moda recunoașterii publice a orientării sexuale sau de gen, celebrul ”coming out” și la faptul că acest lucru nu trebuie să intereseze pe nimeni.

La un moment dat, cei patru actori, îmbrăcați în versiuni pornografice ale hainelor călugărești, taie legume, folosind ca fund o icoană a Mântuitorului…” – un articol anticreștin de pe evz.ro

Suntem creștini – pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă

Avea mâini moi, bunica. Brăzdate de vremuri și de munci, însă din acea asprime s-au născut cele mai fine mângâieri ale copilăriei.

La bunica în bucătărie era întotdeauna cald și mirosea bine. Și avea candela aprinsă și busuioc la icoana cu ștergar. Avea o soba de fier, cu rolă. Și pat la geamul dinspre drum. Mi-era cald și bine și liniște. Cu muntele în față, căsuța părea de turtă dulce.

Nu avea multe bunătăți. Era o simplitate ce te copleșea. Fragi cu zahăr. Sau zmeură pe săturate. Sau dulceață de soc. Dar nimic nu se compara cu lumina ce cobora din candelă. Cobora peste tot. Peste noi, peste pernele puse la milimetru, peste peretele cu icoane, ce avea streșini din ștergare apretate.

Apropo, știți de ce noi românii, ori mai bine spus, bunicii noștri, cinsteau icoana înconjurându-o cu un ștergar frumos alcătuit? Multe răspunsuri se găsesc. Eu mă gândesc doar la faptul că icoana și Sfântul din icoană, sunt „înfășați” precum un bebeluș de către mama sa. Ca să-i fie bine și cald. Așa au înțeles strămoșii noștri să aibă grijă de Dumnezeu. Să-i fie bine și cald în casele noastre, ale românilor.

Am cunoscut o bătrână, care în serile de iarnă, mergea și plângea în fața troiței întroienite de zăpadă și ger – plângea pentru Hristosul răstignit ce rămânea afară, în timp ce noi, ceilalți, mergeam să ne bucurăm la căldură…

Și nu de ieri, ori de azi, românii, au știut ce este o icoană. Și cum să se raporteze la ea. Dincolo de teologia icoanei, întreabă pe orice român, credincios sau ateu, ortodox sau musulman, dacă știe sau ba, că acea bucată de lemn este un simbol religios?

Noi, creștinii mărturisim faptul că în icoană avem prezența chipului lui Dumnezeu. Este un adevăr. Pentru noi, mulți sau puțini. Duși sau nu la biserică, practicanți sau nepracticanți. Este însă doar adevărul nostru și nu obligăm pe nimeni să creadă în el.

Când un simbol, adică ceva foarte important, pentru o anumită categorie de persoane este călcat în picioare, chiar și sub scuza artei teatrale, situația devine problematică. Cu toții ne amintim de Charlie Hebdo și sfârșitul nedorit de către nimeni, al unui gest de „luare în căruță” al unui simbol. Tot religios…

Dar noi suntem creștini. Iar pe icoanele noastre se poate tăia și ceapă…

Două poze din prima zi de la Pride Cluj-Napoca. Trei bărbați și o domnișoară îmbrăcați în haina monahală mănâncă ceva, probabil pâine, de pe o icoană cu Iisus Hristos. Cineva taie o ceapă…pe icoană.

Hristosul din icoană, pentru noi creștinii, plânge. Și nu plânge de la mirosul puternic al cepei. Plânge, din pricina drumului ales de către un popor ce a fost odată evlavios. Când a fost greu pentru țară, pentru neam, pentru familie, am alergat la icoane după ajutor. Tot poporul. Timpul a trecut, noi cu religia am rămas în Evul Mediu Timpuriu, iar acum alții, strănepoți ai sfinților de odinioară, au ajuns să creadă că a face artă înseamnă a tăia solzișori ori cubulețe, ceapă pe icoane. Spre hazul și acceptarea unora.

Unora, cărora nimeni nu le-a zis vreodată că nu-i acceptă. Ba chiar îi și iubim și ne rugăm pentru ei!

Toate persoanele au dreptul de a-și manifesta religia……………..

 

Dar noi suntem creștini. Și pe icoanele noastre se poate tăia chiar și ceapă. Noi putem înțelege. Pentru că așa ne-a învățat Hristos care a murit pentru toți. Chiar și pentru acești actori, strănepoți de Sfinți români. Hristos sigur i-a iertat pentru mirosul de ceapă. Și noi i-am iertat! Ori măcar încercăm. Însă mă tem că, bunicii lor, străbunicii, neamul românesc ce a învelit icoana în ștergar ca într-un scutec, îi va ierta mai greu…

La final, cu toată iertarea desprinsă din chipul plâns a lui Hristos se naște totuși, o întrebare. Pentru noi, cei care ne mai simțim români și crestini – spre ce ne îndreptăm, unde ne vedem oare viitorul? Ca neam!

Reclame

La Mitingul pentru Familie de la Cluj, steagul curcubeu al comunității LGBTQ+ a fost călcat în picioare și aruncat la gunoi de participanți

Sâmbătă, 15 iunie 2019 – Cluj-Napoca

Foto – Cristina Beligăr

Asociația Noua Dreaptă a organizat sâmbătă, 15 iunie, o nouă ediție a Mitingului pentru Familie la Cluj-Napoca în semn de protest la adresa celui de-al treilea Marș Pride programat în aceeași zi de comunitatea LGBTQ+ (lesbiene, gay, bisexuali și transgen) din Cluj. Evenimentul a fost organizat de Asociația Noua Dreaptă și activiști implicați în campania pentru DA la Referendumul din 6-7 Octombrie 2018.

Mitingul pentru familie a început cu rugăciunea Tatăl Nostru și cu un discurs susținut de liderul Noua Dreaptă Cluj, Codrin Goia, în fața celor în jur de 100 de persoane prezente în Piața Avram Iancu.

Foto: Cristina Beligăr

„Familia tradițională este sfântă și există un singur fel de familie. Adversarii creștinismului spun că există și alte alternative și le vom da dreptate atunci când două femei sau doi bărbați vor putea să se reproducă. Suntem aici să susținem normalitatea. Nu am venit să dăm în cap nimănui. Ce le transmitem este să se întoarcă la Dumnezeu, la calea cea dreaptă. Avem și noi păcatele noastre, dar nu facem parade din ele în mijlocul străzii, sub ochii copiilor noștri. Avem aici steagul homosexual și neomarxist. Îl călcăm în picoare cu toții”, a spus Codrin Goia.

Mai târziu, steagul a fost aruncat la unul dintre coșurile de gunoi din apropiere. Steagul LGBT, denumit sugestiv steagul curcubeu, este un steag în culorile curcubeului, cel mai des identificat ca un simbol al comunității și identității LGBT, folosit mai ales ca o manifestare a mândriei gay.

„Mitingul pentru familie vine să dea voce activiștilor care la referendumul de anul trecut au făcut campanie, care au muncit zi de zi în timpul campaniei, care au mers din ușă în ușă atunci pentru a convinge românii de importanța exprimării votului. După cum se știe, rezultatul referendumului a fost foarte bun, în sensul că 92% din cei care s-au prezentat la vot au spus Da, pentru normalitate, pentru familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Faptul că nu s-a atins cvorumul este un aspect secundar. Astăzi sărbătorim acest procent obținut la referendum, pentru a da voce creștinilor din Cluj și pentru a ne arăta opoziția la parada homosexualilor”, a precizat, la rândul său, avocatul Tudor Ionescu, președintele Noii Drepte.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Cu privire la faptul că în acest an, marșul Cluj Pride 2019 va avea loc în centrul orașului, pe un traseu care cuprinde Piața Unirii – Bulevardul Eroilor – Calea Dorobanților – Bulevardul 21 Decembrie 1989, Tudor Ionescu a precizat că Primăria a făcut un pas înapoi.

„Credem că primăria a făcut un pas înapoi prin faptul că a cedat centrul cetății, ceea ce va avea consecințe în anii următori. O astfel de manifestare nu ar fi trebuit autorizată. Faptul că unii oameni se mândresc cu o perversiune sau cu orientarea lor sexuală, ni se pare ridicol. Clujul nu se poate mândri cu parada lor. Dacă era o paradă a oamenilor de știință, a medicilor, a academicienilor, a inginerilor, a oamenilor din presă care au câștigat premii deosebite, atunci am fi aplaudat inițiativa. Dar o paradă a homosexualilor la Cluj-Napoca este o rușine. Pentru noi Clujul rămâne un oraș profund creștin și faptul că această minoritate tulbură apele, faptul că participanții vin din alte țări, sau că ambasadele susțin astfel de manifestări ne arată cât de jos suntem ca societate. Condamnăm turismul homosexual. Efectiv nu avem nici un motiv de mândrie”, a precizat Tudor Ionescu.

Participanții la miting care au luat cuvântul au făcut referire și la spectacolul de teatru ”Eu sunt. Și?”, care a fost prezentat în prima zi a Festivalului Cluj Pride 2019 și care i-a indignat pe anumiți creștini și inclusiv Patriarhia Română în contextul în care spectacolul ironizează tabăra creștină care se manifestă contra relațiilor între persoane de același sex. „Niște așa-zis actori au adus batjocură la adresa bisericii. Și tot ei vin apoi și vorbesc de toleranță. Noi vom apăra mereu familia, vom apăra România și orașul Cluj-Napoca”, au transmis reprezentanții Noii Drepte scandând mai departe „Familia normală, comoară națională”, „Uniți, salvăm familia naturală” și „Credința, familia, patria”.

În fața participanților a fost adusă și o familie tradițională pentru ca cei prezenți să vadă modelul de familie pe care îl încurajează Noua Dreaptă și susținătorii ei. „Așa arată o familie normală. Așa arată o familie creștină. Niciodată în România familia nu va putea fi recunoscută din căsătoria din doi bărbați sau două femei. Cine crede că mama va putea fi înlocuită de către un bărbat cu apucături sexuale deviate?Agenda persoanelor LGBT este să obțină parteneriate, căsătorii și adopții. Totul este la vedere din partea lor”, au avertizat participanții Mitingului pentru Familie.

Foto: Cristina Beligăr

Momentul în care Călin Marincuș aruncă steagul simbol al comunității LGBTQ+/Foto: Cristina Beligăr

În cursul zilei de sâmbătă, ora 17.00, va avea loc în Piața Unirii din Cluj-Napoca a treia ediție a marșului LGBTQ+, Cluj Pride 2019.

Citiți și: Comunitatea LGBTQ+, oficial vizibilă în centrul orașului: O săptămână de festival și pregătiri pentru marșul Cluj Pride 2019

Sursa:

Steagul curcubeu, simbolul comunității LGBTQ+, călcat în picioare și aruncat la gunoi de participanții la Mitingul pentru Familie: „Suntem aici să dăm voce creștinilor”

De la câte o zi au trecut la: Săptămâna SODOMEI la Timișoara

Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul
Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia. Facerea 19 – 24,25

 

Image result for festival lgbt la timisoara

Prima „Săptămână a Mândriei” minorităților sexuale (PRIDE Week) organizată vreodată la Timișoara se va desfășura în perioada 3-9 iunie 2019, având în vedere că luna iunie a fost autointitulată de adepții mișcării în cauză „LGBT Pride Month” (luna mândriei de a fi membru LGBT).
„Aceasta reprezintă o sărbătoare a progresului, incluziunii și a artei. De la spectacole și muzică la vernisaje și discuții libere, Pride TM are menirea de a transmite un mesaj simplu: toți facem parte din aceeași comunitate mai mare și diversă a orașului”, se arată în descrierea de pe pagina de socializare a „organizației în curs de formare” Identity.Education, care se revendică parteneră a organizației comunitare Timișoara 2021 (Timișoara-Capitală Europeană a Culturii 2021).
Sub sloganul #Mandriefarajudecata, membrii și aliații minorităților sexuale din Timișoara vor desfășura în săptămâna ulterioară Zilei Copilului activități zilnice de promovare, precum: expoziție a unor lucrări ale artiștilor locali despre comunitatea LGBTQ, conferință despre drepturile persoanelor LGBTQI+ și parteneriatul civil, lansarea unei edituri, spectacol de teatru și dans, dezbatere „Storytelling (Arta de a spune povești-n.red.) ca instrument al schimbării”, concerte de muzică și degustare de vinuri ș.a.
Săptămâna PRIDE TM este implementată de organizația Identity.Education, cu sprijinul Timișoara2021 și MozaiQ prin Fondul Comunitar. Acesta nu este singurul eveniment desfășurat de ONG-ul timișorean, care planifică acțiuni în fiecare lună, având și un parteneriat cu organizația comunitară Timișoara 2021 în dezvoltarea proiectelor pentru traseul „Perspective Fluide: Depășirea vechilor mentalități prin puterea culturii”. – activenews.ro

ABUZ IREDENTIST: Primarul din Sânmartin a încuiat cu lanțuri și lacăt poarta cimitirului Eroilor de la Valea Uzului

Primarul din Sânmartin a încuiat cu lanțuri și lacăt poarta cimitirului Eroilor de la Valea Uzului
ACTUALIZARE 30:05/ 9:23 Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita, s-a deplasat personal pentru a pune lanțuri pe poarta de acces a cimitirului Eroilor de la Valea Uzului. Gestul este unul ilegal, o infracțiune conform Codului Penal, cu atât mai mult cu cât autoritatea asupra acestui cimitir este una centrală, anunță adevărul.ro.
ACTUALIZRE 21:43 Cimitirul de la Valea Uzului a fost închis pentru public pentru 30 de zile, în urma unei decizii a Consiliului Local din Sânmartin, anunță Consiliul Județean Harghita. „Cimitirul militar a devenit focarul provocărilor, iar pentru a pune capăt scandalului acesta trebuie închis”, a spus șeful CJ Harghita, Borboly Csaba. Într-un comunicat de presă transmis de CJ Harghita se arată că, miercuri, primarul localității Sânmartin, Gergely Andras, a închis temporar, pentru 30 de zile, cimitirul de la Valea Uzului, în urma unei hotărâri a Consiliului Local. La eveniment au fost prezenți și Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita, Becze István și Salamon Zoltán, consilieri județeni, Ferencz Csaba, primarul localității Păuleni Ciuc, și Kencse Előd, primarul localității Sântimbru.
„Cimitirul militar a devenit focarul provocărilor, iar pentru a pune capăt scandalului acesta trebuie închis”, a spus Borboly Csaba, citat în comunicat.

ACTUALIZARE 14:01 Instituția Prefectului Harghita va ataca în instanță o hotărâre a Consiliului Local Sânmartin prin care se interzice accesul în cimitirul eroilor din Valea Uzului, aceasta fiind ilegală, a anunțat, miercuri, prefectul Jean-Adrian Andrei.

Acesta a explicat, în ședința Colegiului Prefectural, că hotărârea în cauză a ajuns marți în instituție, a fost analizată temeinic și s-a constatat că este ilegală, motiv pentru care va fi atacată în instanța de contencios administrativ.
„Ieri (marți – n.r.) am primit la sediul instituției, pentru a ne exercita atribuția de tutelă administrativă, o hotărâre numărul 13 a Consiliul Local Sânmartin prin care Consiliul Local, ca și autoritate deliberativă, a hotărât interzicerea accesului în cimitirul eroilor din Valea Uzului. Este foarte clar că, împreună cu colegii juriști din Instituția Prefectului am analizat și ieri și în această dimineață acest act administrativ, care, vă spun foarte clar, trebuie analizat strict din punct de vedere juridic, fără alte interpretări. De aceea, Instituția Prefectului, eu personal consider că această hotărâre, acest act administrativ, nu este în concordanță cu prevederile legale, deci este ilegal. În cursul zilei de astăzi vom face demersurile necesare pentru a demara o acțiune la instanța de contencios administrativ pentru anularea acestei hotărâri, a acestui demers extrem de nesănătos și care vine în contradicție cu legea”, a declarat Jean-Adrian Andrei.
Prefectul a prezentat câteva din motivele pentru care se va cere anularea hotărârii în instanță, punctând faptul că se încalcă atât Constituția, cât și alte prevederi legale.
„Pentru a vă spune doar câteva din motivele pentru care acest act este ilegal este faptul că se aduce atingere dreptului la liberă circulație, garantat de articolul 25 din Constituția României și a Tratatului de aderare a României la UE și nu respectă dispozițiile articolului 13 din legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea unui act normativ. Dincolo de toate tensiunile create în ultimul timp, nu cred că această soluție adoptată de Consiliul Local Sânmartin aduce un plus, ca dovadă Instituția Prefectului va reacționa ca atare și, în cursul zilei de astăzi (miercuri – n.r.), vom depune la instanța de contecios administrativ, până la ora 13. Pentru că am înțeles că până la ora 13, cu presă și cu toată lumea se va închide acest cimitir. Eu vă spun că nu se va închide, pentru că actul administrativ, în momentul atacării lui, este suspendat de drept”, a conchis prefectul.
Știrea inițială

Primăria din localitatea Sânmartin, pe raza căruia se află cimitirul internațional de la Valea Uzului, a emis o hotărâre prin care „se interzice accesul în incinta Cimitirului Eroilor din Valea Uzului cu excepția acțiunilor de mentenanță, pe o durată de 30 de zile de la data intrării în vigoare prezentei hotărâre”(am păstrat grafia originală).

Decizia a fost luată de Consiliul Local al comunei Sânmartin, „întrunit în ședința extraordinară din data 23 mai 2019” și la inițiativa primarului Gergely Andras, se arată în documentul primit pe adresa redacției.
Decizia vine în contextul în care mai multe organizații și-au anunțat intenția de a veni la Valea Uzului, pentru a-i comemora pe eroii români îngropați acolo, cu ocazia Zilei Eroilor.
Reamintim că decizia de a marca prezența soldaților români îngropați în cimitirul internațional de la Valea Uzului a stârnit un scandal în rândurile UDMR, care a amenințat că rupe protocolul cu coaliția PSD-ALDE, dacă aceasta nu „rezolvă problema”.
La un moment dat, câțiva etnici maghiari au acoperit crucile soldaților români cu saci de plastic.

27 MAI 1600 – ZIUA UNIRII LUI MIHAI VITEAZUL

27 mai 1600: Ziua în care Mihai Viteazul devine „domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”

Mihai Viteazul, domn al Țării Românești, a deschis în istoria poporului român o nouă epocă, care va avea drept scop unirea celor trei principate române. Acesta a venit la tronul Țării Românești într-o situație de cumpănă, într-o conjunctură internațională complexă, când presiuni externe și dificultăți politice și economice interne puneau sub semnul întrebării durabilitatea statului român.

Mihai Viteazul s-a dovedit a fi un bun organizator și comandant militar, parcurgând între 1588-1593 întreaga ierarhie administrativ-politică a țării. Domnia sa (1593-1601), prin evenimentele care au avut loc, cunoaște două perioade distincte – dar strâns legate între ele: lupta de eliberare de sub dominația otomană (1594-1598), respectiv unirea politică a celor trei țări române (1599-1601) .

De la 1600, nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie tragică, scria Nicolae Iorga despre Mihai Viteazul

Întru realizarea primului obiectiv Mihai-Viteazul a întreprins o serie de acțiuni: a făcut însemnate comenzi de armament în Transilvania, a refăcut atelierele de tunuri și pulberăriile de la Târgoviște, a crescut dotarea artileristică, a dotat infanteria cu arme de foc portabile, a restructurat instituțiile tradiționale în consens cu obiectivele politice și cerințele militare ale epocii, în fruntea unităților sale armate a numit oameni apropiați, persoane de nădejde, buni profesioniști, potriviți locului și momentului și, nu în ultimul rând, a știut să-și apropie masele largi populare, fără al căror aport nu și-ar fi putut atinge obiectivele sale, cărora le-a dedicat totul, inclusiv viața, se scrie pe istoria.md
A dus o serie de bătalii precum cele de la Călugăreni, Hîrșova, Brăila, Putineiu etc. După mai multe încercări de înlaturare a suzeranității otomane, Mihai-Viteazul a înțeles că acest lucru este posibil numai prin unirea eforturilor celer trei țări românești.
Colaborarea însa s-a destrămat atît în urma instaurării în Moldova a domnului Ierimia Movilă, cît și în Transilvania a cardinalului polonez Andrei Bathory. Aceștia încheind pace cu Imperiul Otoman i-au cerut lui Mihai să plece de la tronul țării. În curând domnul Țării Românești a hotărât o campanie peste munți a cărei scop era cucerirea Transilvaniei. Hotărâtoarea bătălie dintre Mihai Viteazul și Andrei Bathory a fost la 18-28 octombrie 1599. Victoria s-a dovedit a fi a lui Mihai Viteazul. La 1 noiembrie 1599  Mihai Viteazul își face intrarea în Alba Iulia. La 10 mai a fost cucerit Bacăul, iar la 16 mai 1600 Suceava a fost luată fără luptă, din cauza că apărătorii cetății s-au predat.
Astfel la 27 mai 1600  Mihai Viteazul a fost intitulat într-un hristov în care scria că el este „Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”.
Realizând unificarea principatelor Mihai Viteazul a dorit ca acest fapt să dureze cât mai mult. Însă el a domnit cu cele trei țări doar câteva luni. La începutul lui septembrie 1600 stările previlegiate din Transilvania se rascoală împotriva sa. În ajutorul lor a venit oastea Imperială și în urma luptei de la 18 septembrie de la Miraslău, Mihai pierde Ardealul. În același timp Movileștii recapătă Moldova. În zorii zilei de 9 august 1601, stil vechi (19 august 1601, stil nou), Mihai Viteazul este asasinat mișelește din ordinul generalului Habsburgic Gheorghe Basta. – activenews.ro

Pentru primirea papei în Iași, Inspectoratul Școlar Județean, la solicitarea Primăriei, cere de la toate liceele din oraș CÂTE 50 DE ELEVI „VOLUNTARI”

INCREDIBILĂ SLUGĂRNICIE! Ca pe vremea comunismului. Dar măcar atunci, aveam un conducător local. Astăzi românii, fără identitate și fără mândrie națională se fac preș în fața oricui.

Arhiereticul papă este primit ca un mare lider religios, inclusiv de ortodocși.

Instituții ale administrației românești pun umărul la injosirea politică și religioasă a neamului.

Priviți, mai jos adresa prin care Inspectoratul Școlar Județean Iași cere tuturor liceelor și colegiilor să dea câte 50 de voluntare fiecare pentru al întâmpina pe mega-ereticul înaintemergător al antihristului. Mai marii noștri care ne conduc atentează direct la sufletele copiilor noștri pe care îi vor încolonați și slugi satanei, inchinători ereticului papa Francisc….

Mai jos, documentul integral cu tabelele tip și cu tot cu solicitarea din partea Primariei Iași, către Inspectoratul Școlar:

Adresa_voluntariat_vizita_Papa_Francisc-2-1

Părinți, nu vă lăsați copiii să participe la o asemenea urăciune în fața lui Dumnezeu, a Sfântului Apostol Andrei care ne-a încreștinat și a Sfinților Ardeleni mucenici! Nu-i lăsați să devină aplaudaci ai slugii antihristului!

Vedeți și: 

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Bulgarii l-au lăsat pe papă să se roage singur în Catedrală. Ca un eretic, în fața Altarului ADEVĂRATEI BISERICI!

PROTEST autorizat împotriva papei și ecumenismului – Sâmbătă 25 mai, la baza Dealului Patriarhiei

LEGIUNEA DIN CER – A trecut la Domnul Petre Petre, fost partizan în Munții Buzăului

A mai plecat un luptător… PETRE PETRE a trecut la cele veșnice…

Primim de la Buzău trista veste a plecării dintre noi a camaradului nostru PETRE PETRE, luptător în Rezistența anticomunistă, fost deținut politic, un suflet ales, de o noblețe aparte, încununare fericită a virtuților creștine și a bunului simț românesc.
Pe 6 iulie ar fi împlinit 98 de ani… Și nu știm cum vor arăta de aici înainte, fără dânsul, manifestările memoriale la care era nelipsit, când zeci sau sute de participanți, cel mai adesea tineri, îl înconjurau cu dragostea lor și savurau amintirile depănate de dânsul.
În lumea Rezistenței anticomuniste va rămâne neștearsă amintirea firii blajine și chipului luminos pe care strălucea voioșia, bunătatea și dragostea ce o revărsa neîncetat în jurul său. Apariția lui Petre Petre crea oriunde sentimentul întâlnirii cu un sfânt. Părea atât de nelumesc și răspândea atâta isihie, încât aducea pretutindeni pacea și înțelegerea între oameni.
Casa lui din apropierea Buzăului devenise în ultimii ani un adevărat loc de pelerinaj pentru tinerii care descopereau, sub părul argintiu și modestia deosebită, un munte de dârzenie și mărturisire, un atlet al lui Hristos. De multe ori ne-am întrebat: ce socoteli tainice va fi avut Dumnezeu, păstrându-l pe acest om ieșit nevătămat din atâtea întâlniri cu moartea? La începutul mileniului al treilea, Petre Petre, apropiind binecuvântata vârstă a centenarului, a fost unul dintre acei martori ai unui ev de sânge și foc, puși deoparte de Dumnezeu, asemenea Proorocului Ilie, pentru a da mărturie. Mărturie asupra vitejiei unei generații întregi rămasă în gropile comune ale lagărelor și temnițelor. Mărturie că se poate trăi demn și fără compromisuri. Mărturie că fără Hristos, omenirea riscă să devină, de fiecare dată, doar o nouă hetacombă a suferinței și ororii.
Dumnezeu să îi facă drumul lin și fie ca sufletul său, de acolo, din ceata drepților, să vegheze asupra noastră și asupra acestei țări pe care a iubit-o mai mult ca pe orice altceva, și căreia i-a închinat toate suferințele și durerile sale.
„Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…!
Camaradul PETRE PETRE! Prezent!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu
Președinte, Coriolan Baciu ; Secretar: Florin Dobrescu

REPERE ALE UNEI EXISTENȚE EXEMPLARE

Petre Grigorescu (acesta era numele sub care s-a născut) a fost unul dintre acei români care la cumpăna veacului trecut au îndrăznnit să se opună fățiș ocupației sovietice și regimului ateo-comunist instaurat de aceasta, aderând la un grup de rezistență armată localizat în Munții Buzăului și organizat de avoatul Nicolae Păun (apărător al lui Corneliu Codreanu în 1938) și doctorul Corneliu Șercăianu.
În timpul masivelor arestări din 14-15 mai 1948, Petre Grigorescu, pe atunci angajat al schelei petroliere Berca, a ascuns un camarad fugar în propria vie, iar în iunie același an a reușit el însuși să scape de arestare, alăturându-se grupării de partizani conduse de cei doi lideri legionari locali. Petre Petre avea să fie însărcinat cu aprovizionarea cu alimente a grupului, ceea ce necesita dese deplasări nocturne, pe o distanță de circa 60 km, până în satul Pleșcoi. În iarna 1948-48, într-o noapte cu lună, reușeste cu greu să scape dintr-o încercuire a Securității.
Îmbolnăvindu-se, este internat clandestin de un prieten medic. Aici va afla de capturarea grupului de Rezistență și de căderea în luptă cu Securitatea a învățătorului Constantinescu. dar trebuie să părăsească spitalul atunci când Securitatea începe să facă verificări în fișele pacienților.
După un periplu prin mai multe sate unde a fost adăpostit, avea să fie arestat în casa surorii sale din Valea Sibiciului. După o scurtă anchetă la Securitatea din Pătârlagele, a fost dus la Buzău, unde a trecut printr-o anchetă deosebit de violentă, fiind bătut de securiști și strivit sub cizme. Tratat o perioadă pentru as e reface, anchetele au reînceput cu o virulență și mai mare. S-a remarcat în cruzime sublocotenentul Nelu Dumitrescu, acest călău aplicând un arsenal inimaginabil de torturi, de la bătaia la tălpi și pe corp cu țevi de fier, cabluri sau bastoane de corn și până electrocutare repetată, precum și simularea execuției în câmp. În acel infern a trecut pe lânga ispita sinuciderii, dar a fost salvat miraculos de o viziune a mamei sale…
După îndelungi anchete, a fost condamnat la patru ani detenție, în cadrul unui lot numeros de buzoieni, dintre care 12 erau preoți. Torturile din timpul anchetei îi rupseseră însă coastele, acestea străpungând pielea și formând plăgi infectate. Timp de aproape un an nu i s-a acordat nici un ajutor medical, fiind lăsat să se chinuiască astfel, după care a fost trimis la spital, unde a fost îngrijit cu multă omenie de medicul maghiar Papp, care i-a făcut mai multe intervenții chirurgicale, vindecându-se cu greu.
A urmat o perioadă petrecută în penitenciarul-spital TBC de la Tîrgul Ocna, unde a cunoscut pe mulți marturisitori ai lui Hristos din temnițele comuniste, între care Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Victor Corbuț, Jenică Popescu, Aristide Lefa, viitorii preoți Constantin Voicescu, Mihai Lungeanu.
Cumplita temniță suterană de la Fortul 13 Jilava a fost, de asemenea, unul din locurile sale de suferință, după care a urmat Caransebeș.
Eliberat în 1955, după șase ani de detenție, cu doi peste expirarea pedepsei, a fost primit cu bucurie de famailia care îl crezuse mort, neavând nici o veste despre el.
A lucrat la schela petrolieră din Moinești și la o întreprindere din Onești, unde s-a și căsătorit, întemeind mult dorita familie și primind de la Dumnezeu primul copil. Dar avea să fie din nou arestat, în noaptea de 17-18 iunie 1958, în cadrul unui alt mare val de arestări politice, fiind condamnat la 18 ani muncă silnică și confiscându-i-se puțina sa avere. Anchetele au durat 15 luni, fiind presărate cu torturi foarte violente, în care i-au fost distruse iremediabil timpanele, dar și cu utilizarea unor substanțe psihotrope, în vederea anihilării voinței. Detenția a fost executată în penitenciarul Aiud, destinat în cea mai mare parte legionarilor. Aici, fără nici o asistență medicală, s-a vindecat în mod inexplicabil de ulcer. Ultima parte a detenției a petrecut-o în lagărele de muncă forțată de la Salcia și Insula Mare a Brăilei.
Eliberat odată cu toți deținuții politici, ca urmare a grațierii din 1964, adoptată de comuniști la presiunile internaționale, s-a angajat la mai multe întreprinderi, fiind în repetate rânduri convocat la Securitate, unde i s-a cerut să devină informator, Petre Petre refuzând întotdeauna aceste propuneri. Ca urmare a refuzurilor sale, a fost nevoit să muncească doar ca muncitor necalificat, calificându-se la locul de muncă și ducându-și viața în demnitate. Al doilea copil i s-a născut după eliberare.

După evenimentele din decembrie 1989, a participat entuziast la acțiunile de regrupare și reorganizare a foștilor luptători, activând în Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, în Partidul „Totul pentru Țară” și Fundația „George Manu”, participând la înființarea și activitățile Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Era nelipsit, în fiecare an, de la manifestările Zilelor Rezistenței de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde era înconjurat cu drag de participanții care savurau amintirile depănate de dânsul.

Dumnezeu să-l ierte!