În acest clip explică cum ne afectează organismul și cum ne putem proteja de radiațiile emise de antene, routere și alte surse de unde electromagnetice:
Reclame
Energie
Pr. Ieronim Cozma despre vizita ereticului papă în România
Deși părintele Ieronim a îmbrățișat oarecum poziția semischismatică a monahului Sava Lavriotul, postez această predică pentru mesajul ei eficient.
Nicola Tesla: „La început a fost lumina, o sursă nesfârșită din care provine materia”
Dincolo de eventualele erori, marele inventator exprimă și multe adevăruri.
„Materia este creată din energia inițială și veșnică care este lumina.
„Materia este expresia formelor infinite de lumină.”
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” – Ioan 1, 1-5
- „Eu sunt Lumina lumii;” – Ioan 8, 12
Cotropirea gazului – Despre legea offshore
de Dan Diaconu
La momentul adoptării legii offshore, am spus că în forma trimisă Plăvanului se obţine ceva ceva, dar nu mare lucru, că forma încârligată a legii nu-i un avantaj, ci poate ascunde cărări destul de dubioase pentru cei care vor să extragă gazele pe gratis. De asemenea, am spus cât se poate de apăsat că interesul pentru extragerea gazelor din Marea Neagră nu e al nostru, ci al şmecherilor care vor să-şi marcheze cât mai rapid profitul. Din punctul nostru de vedere, cu cât stau mai mult acolo gazele, cu atât mai bine deoarece avem de-a face cu o rezervă certă, a cărei valoare în timp nu poate decât să crească.
Există două moduri de taxare: unul simplu, transparent şi, logic, unul complex, care poate ascunde nenumărate capcane. Să pornim de la un exemplu banal. Eu am un teren. Vine la mine un individ care-mi spune că vrea să cultive ceva pe el şi mă întreabă ce pretenţii am. Aici am variante multiple, după cum urmează:
- Pot să-i spun că împărţim jumătate-jumătate recolta. Sistemul e simplu: după cules eu îmi opresc jumătate şi el îşi ia cealaltă jumătate. Dacă e un an productiv ne-am îmbogăţit amândoi, dacă nu, eu am câştigat mai puţin, iar el posibil să şi piardă;
- A doua variantă ar fi ca eu să-i percep o sumă fixă şi să-i spun că nu mă interesează ce face, dar el trebuie să-mi dea suma aceea. La fel, dacă e un an bun el câştigă, dacă e un an rău, pierde. Eu însă, indiferent dacă anul e bun sau rău îmi iau banii;
- A treia variantă ar fi cea a parteneriatului: el îmi spune că investeşte, dar că sunt investiţiile mari şi că-mi permite să fiu partener cu el, dar că el trebuie să-şi deducă investiţiile din profit pentru a mă face pe mine parte şi că, până la amortizarea echipamentelor, să împărţim profitul abia după deducere.
Dacă aţi fi în locul meu ce variantă aţi alege? Cred că e limpede pentru oricine că primele două variante sunt de preferat întrucât aduc proprietarului venituri certe. Cea de-a treia e o variantă destul de dubioasă întrucât e practic imposibil pentru proprietar să controleze dacă dimensiunea investiţiilor făcute nu cumva e scoasă din burtă. Asta deoarece „investitorul” ar putea să cumpere echipamentele de la o firmă proprie, cu adaos comercial mare, ar putea factura cheltuieli aiuristice(consultanţă, software, etc.) s.a.m.d.
În cazul gazelor din Marea Neagră lucrurile stau cumva similar. Avem nişte rezerve cu grad mare de certitudine pe care le putem exploata. Orice om normal ar face calculul după cum urmează:
- ori investitorul îmi dă un procent din ceea ce extrage;
- ori, dacă ştiu cât gaz am acolo, îi cer o sumă fixă care să-mi fie dată înainte(sau într-o perioadă scurtă).
Ce-au făcut politicienii noştri? Au ieşit la înaintare şi-au spus că nu pot creşte redevenţa pentru că s-au înţeles cu investitorii să blocheze nivelul redevenţelor(când?, de ce? şi cu acordul cui?, nu spun!). Asta probabil pentru a bloca varianta taxării transparente. Ceea ce e o ticăloşie fără margini. Redevenţa fixă şi anemică a fost fixată prin legea de privatizare a companiei Petrom. Ceea ce nu spun politicienii noştri e că, prin acea lege, statul român se obliga să menţină redevenţele la nivelul de dinaintea privatizării pentru o perioadă de zece ani. Perioadă care a expirat în 2014, însă redevenţele au fost lăsate, pe blat, la acelaşi nivel. Aşadar, când vorbesc despre intangibilitatea redevenţelor, politicienii mint! Ele pot fi modificate fără probleme, astfel încât asigurarea unui venit fix prin intermediul redevenţelor este în continuare posibil.
Din punct de vedere teoretic, presupunând că redevenţele ar fi fost blocate de relaţia contractuală cu OMV, statul putea impune o redevenţă superioară pentru noile exploatări. Nimeni nu-i interzice acest lucru. Nu e nicăieri statutat că tu ca stat, pentru un proiect nou, nu poţi impune o anumită schemă de taxare sau că n-ai voie să ai o redevenţă mai mare pentru ceea ce se extrage din mare faţă de ceea ce se extrage de pe uscat. Poate fi considerat absurd, dar ilegal în niciun caz.
Toată flexarea muşchilor politicienilor se face însă pentru o chestie de-a dreptul ticăloasă: acordarea dreptului de exploatare pe gratis unor tâlhari. Ce se propune în noua variantă a legii offshore? În primul rând spinoasa problemă a deducerilor şi, de asemenea, blocarea modului de impozitare nu doar pe perioada derulării acordurilor petroliere offshore, ci şi „pe durata oricăror prelungiri subsecvente”(probabil ei ştiu bine că e o cantitate imensă de gaze pe care n-o vor putea extrage atât de repede şi-şi securizează încă de-acum câştigurile viitoare).
Modul în care companiile îşi pot deduce investiţiile este unul de-a dreptul hoţesc. Legea stabileşte acum că investiţiile companiilor se pot deduce în limita a 60% din veniturile lor excepţionale. Ce înseamnă asta e limpede pentru oricine: petroliştii tocmai ce au rezolvat fentarea statului cu 60% din banii pe care Dragnea îi anunţa victorios. Cu alte cuvinte, statul pretinde că va avea un câştig X, dar, în realitate, va încasa doar 40% din acest câştig. Aici intervine Dragnea care spune dezinvolt că „ce, nu e normal ca oamenii să-şi deducă investiţiile?”. De-aici e necesar să începem discuţia politică.
În toată perioada cât a fost prim ministru, Ponta a mimat cearta cu băsescu şi absolut orice ticăloşie făcea, o masca dibaci cu o criză dintre el şi preşedinte. La circul acela era părtaş şi băsescu, iar „băeţii” din servicii erau partenerii de nădejde care supervizau „pas cu pas” fiecare acţiune. În fapt nu era niciun scandal, doar un blat la care populaţia asista neputincioasă şi se îngrozea de ticăloşia lui băsescu, acordându-i sprijin necondiţionat „bietului Ponta”. Vuvuzelele media turau motoarele pentru a menţine la fel de radicalizat cercul spălaţilor pe creier care „mergeau cu băsescu până la capăt”. De fiecare dată când Ponta o punea de-o ticăloşie, era atacat de băsescu, iar apoi ieşea cu aceeaşi placă: băsescu e de vină, e normal ceea ce trebuie să facem.
Părerea mea e că întreg scandalul la care am asistat în PSD nu e decât o fumigenă controlată care-a fost menită strict ascunderii nemerniciei modificării acestei legi. Nu ştiu dacă e presiune politică sau s-au dat bani grei, dar întreaga lege pute extrem de rău. În realitate România nu câştigă nimic, ba, mai mult, îşi pune la bătaie inutil o resursă valoroasă în profitul strict al tâlharilor din Vest.
Când spune că „România va avea un beneficiu de 50% din gazele extrase”, Dragnea minte de îngheaţă apele. El chiar crede că are de-a face cu proştii. Cei 50% se referă la cantitatea de gaze care trebuie tranzacţionate pe piaţa românească. Adică cei care extrag, vând pe piaţa autohtonă unui Gigel care, la rândul lui, vinde gazul pe o bursă din afară. Care-i beneficiul României? Un schimb de acte şi un comision anemic pe care-l încasează Bursa de Mărfuri sau o altă piaţă. Asta dacă nu cumva petroliştii îşi vor face în România o bursă proprie unde să nu perceapă niciun comision, fentând statul.
Toată tevatura cu legea offshore este una falsă. În realitate, legea nu trebuie să aibă decât un singur articol în care să specifice faptul că pentru exploatările offshore 50% din ceea ce se extrage intră în proprietatea statului român. Fără deduceri, fără redevenţe, fără alte artificii fiscale. 50% nu e mult, e chiar puţin faţă de alte state. Şi e cât se poate de transparent. Ai scos din Marea Neagră două kilograme de apă? Perfect: unul îl ia statul, celălalt îl iei tu. Şi toată lumea e fericită.
De ce nu se face aşa e simplu: marii mahări care-au intrat în combinaţie vor s-o facă pe gratis. Asta pentru că aşa au fost învăţaţi. E o ticăloşie care e întrecută doar de ticăloşia politicienilor noştri antinaţionali.
Sursa: Trenduri economice
Legea minelor din 1924 în comparație cu legile de după 1990
Pentru că se tot vorbeşte de gazele şi petrolul din Marea Neagră, pe care conducătorii alogeni sau trădători ai României sunt pe cale să le cedeze aproape gratis către companiile străine, iată un articol despre ce prevedea Legea Minelor din 1924 față de legile făcute după asasinarea lui Ceauşescu.
DE PROF. DR. AFRODITA IORGULESCU
Legea minelor apărută în Monitorul Oficial din 4 iulie 1924 este comună pentru aur și pentru petrol; are 271 articole și 37 pagini. Începe așa:
„București, 3 iulie
MINISTERUL DE JUSTIȚIE
FERDINAND I,
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,
La toți de față și viitori, sănătate:
Corpurile legiuitoare au adoptat și Noi sancționăm ce urmează:
LEGEA MINELOR”
Consider că Legea minelor din 1924 este o perlă a coroanei României interbelice prin formă, claritate și expresie a interesului național și privat românesc, în comparație cu Legile minelor 61/1998 și 85/2003 și cu Legile petrolului 134/1995 și 238/2004 ale republicii României postdecembriste. Motivez această opinie prin prezentarea câtorva articole semnificative din această lege din 1924 în comparație cu prevederile corespunzătoare, comentate, din legile postdecembriste legate de aur și de petrol și cu aplicarea acestora în afacerea Roșia Montană.
***
Legea minelor din 1924 prevede, printre altele, următoarele (sublinierile îmi aparțin):
Art. 16:
„ …….
Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanțe minerale, însă numai pentru substanțe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordată. Această acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferință concesionarului.
……..”
Observații: În Legea minelor 61/1998, la Art 15 corespunzător scrie:
„În limitele unui perimetru de exploatareautoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului.”
Acest articol, vag ca formulare, a fost folosit de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM pe scurt) ca să facă din Licența de exploatare 47/1999 pentru Roșia Montana o „licență mixtă”:
– atât de exploatare pentru compania de stat Minvest la mina veche de la Roșia Montană (o carieră deschisă în masivul Cetate, cu capacitate de circa 500.000 de tone minereu anual), mină închisă în 2006,
– cât și de explorare pentru Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC pe scurt) pentru proiectul său, definitivat în 2001 în forma sa gigantică cu 4 cariere deschise în masivele Cetate, Cârnic, Orlea și Jig-Văidoaia, cu capacitate de 13 milioane tone de minereu anual);
o licență cu titular și afiliat, deși Legea 61 prevede doar titular și prevede că licențele de exploatare (sau de explorare) sunt exclusive .
După ce ANRM a cuplat pe RMGC caafiliat,fără concurs public de ofertă, cu Minvest ca titular al Licenței de exploatare nr. 47/1999 și apoi, prin transferul licenței 47 în 2000 întrei cei doi, l-a făcut pe RMGC catitular cuplat cu Minvest care a rămas afiliat în licența 47 (și „ingineria cu licența mixtă” a fost aplicată și în alte licențe de explorare sau de exploatare în care a fost implicată aceeași companie străină), legea a fost adusă la normal. Astfel, în Legea minelor 85/2003, Art 25 corespunzător spune:
” În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.”
Deci, nici conform articolului 16 din Legea minelor din 1924, nici conform articolului 25 din Legea minelor din 2003, licența mixtă nu ar fi fost posibilă. Licența mixtă a fost un punct cheie al afacerii Roșia Montană, alături de celălalt punct cheie, societatea mixtă RMGC.
Art. 32. – „Concesiunile (de exploatare n.n.) se acordă numai întreprinderilor constituite ca societăți anonime miniere române….
Capitalul societății va trebui să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.
…”
Observații: A se compara acest text concis și clar din legea din 1924 privitor la mărimea capitalului societății cu formulările generale, vagi ale articolelor 58, 59, 60, 61 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, privitoare la capacitatea financiară a candidaților la o concesiune minieră. Așa se face că la Roșia Montană, investitorul canadian Gabriel Resources Ltd. (Gabriel, pe scurt), ales de statul român fără licitație de oferte, declara și la 31 decembrie 2010 că „nu are resursele financiare pentru a finaliza procesul de obținere a permiselor, pentru a achiziționa toate suprafețele necesare, sau pentru a construi mina la Roșia Montană”. („While Gabriel has sufficient financial resources to fund its current permitting activities, it does not have the financial resources to complete the permitting process, acquire all necessary surface rights, or construct the mine at Rosia Montana.”)(2010 Gabriel Quarterly Report, pag. 26).
Art. 33. –” La constituirea societăților anonime române, statutele vor trebui să respecte următoarele principii:
a) Acțiunile vor fi nominative și de valoare nominală maximă de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administrație. Între români această autorizare nu este necesară.
b) Numărul voturilor fiecărui acționar va fi limitat;
c) La sporiri de capital, numai 70% din spor se va da vechilor acționari; echivalentul salariului pe un an, însă cel mult până la 10% se va rezerva funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii în aceleași condițiuni ca și vechilor acționari; restul va fi distribuit la acționarii noui, dându-se preferință subscriitorilor cu sume mici. Subscripțiunile vor fi publice;
d) Capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, cari în decurs de 10 ani dela promulgarea legii se obligă a se naționaliza, procentul capitalului românesc se reduce la 55%;
e) Două treimi dintre membrii consiliului de administrație, ai comitetului de direcție și dintre censori, precum și președintele consiliului de administrație, vor fi cetateni români.
………..”
Observații: Acest articol a fost punctul forte al Legii din 1924, pentru care a fost îndelung contestată, prin intermediari, de trusturile petroliere internaționale ale vremii. La presiunea acestora, după câțiva ani, cu ocazia unui împrumut financiar extern al României necesar stabilizării monetare, legea a fost revizuită: capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 50,1% din capitalul social (conform Gh. Buzatu, O istorie a petrolului românesc, București, Editura Enciclopedică, 1998, pp. 215-216). Nu se pomenește nicăieri în legile minelor sau petrolului postdecembriste de aceste restricții, care în fond definesc interesul național în domeniul respectiv. Constituția din 2003 și ea spune foarte vag, la Art. 135, că:
(2) „Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;…”
dar interesul național nu este definit nicăieri, în Constituție sau în Legea minelor sau petrolului postdecembriste. Așa s-a ajuns ca statul român să considere că este de „interes național” să intre prin Minvest în combinație cu compania Gabriel în societatea mixtă RMGC, acceptând 33,8% în 1997, la înființarea RMGC, procente care scad la 19,31% în 1999 și ajung practic la aproape 0% în dec. 2009, în urma a două majorări de capital (în dec. 2004 și în dec. 2009) în RMGC.
Art. 35. – ” Concesiunea minieră se va institui și acorda de Stat prin una din următoarele forme:
a) Pe bază de redevență către Stat;
b) Sub forma unei asociațiuni între Stat și întreprinderea concesionară;
c) Sub forma unei combinațiuni a sistemelor de mai sus.”
Observații: Legile minelor 61/1998 și 85/2003 prevăd concesiunea cu redevență în bani, nu în natură, către stat, ca formă de contract. Concesiunea a fost acordată pentru Roșia Montană unei societăți mixte între stat și o companie străină. Să amintim aici că în anul 1966, în Indonezia, a apărut o formă nouă de contract, legat de petrol, numit Production-Sharing Agreement (PSApe scurt), foarte răspândită în ziua de azi în lume. Primele contracte postdecembriste pe petrol au fost PSA-uri (a se vedea contractul cu Sterling din 1992, desecretizat și afișat pe site-ul ANRM), până în 1995, când a apărut Legea petrolului 134/1995, care a înlocuit PSA-ul cu „acordul petrolier” și „concesiunea petrolieră” . Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor stabilește „concesiunea” ca singură modalitate de acord în România. Să mai observăm că PSA-ul este mai favorabil statului și proprietății publice decât concesiunea.
Art. 48.– „Ministrul, pe baza avizului conform al consiliului superior de mine, întemeiat pe raportul Institutului Geologic, și după ce caietul de sarcine a fost acceptat și semnat de solicitatorul ales, propune Consiliului de Miniștri, printr’un raport motivat, concesionarea perimetrului asupra acestui solicitator. …”
Art. 148. – „Consiliul superior de mine se compune din 17 membri, cetățeni români, și anume: Doi magistrați dintre cari unul dela înalta Curte de casație, iar celălalt dela Curtea de apel din București. Directorul Institutului Geologic al României. Doi membri ai Parlamentului, un deputat și un senator, aleși de fiecare adunare pe toată durata legislaturii. Un delegat al consiliului superior de control și îndrumarea întreprinderilor comercializate ale Statului. Un inginer delegat de consiliul superior al energiei. Un membru din consiliul Societății Naționale de credit industrial, delegat de acest consiliu. Un inginer de mine și patru juriști numiți de ministru. Patru ingineri specialiști din principalele categorii ale industriei miniere și industriilor conexe, câte unul pentru: a) cărbuni; b) petrol și gaze; c) mine metalifere, cariere și ape minerale;
d) siderurgia și metalurgia în genere.
Consiliul alege în fiecare an, din sânul său, un președinte și un vice-președinte; în lipsa acestora ședințele vor fi prezidate de cel mai în vârstă consilier. ”
Observații: Așadar, prin legea din 1924, se ocupau de mine Ministerul Economiei și Comerțului, consiliul superior de mine și Institutul geologic al României. Corupția era astfel imposibilă. Prin legile postdecembriste ale minelor si petrolului, taie și spânzură în domeniu ANRM, înființată în 1995. Mai are rol foarte mic Ministerul Economiei și Comerțului.
Art. 39. – ” Oricare ar fi regimul concesiunilor, participarea la redevență aproprietarilorsuprafeței cuprinsă în perimetrul concesionat, când o atare participare este prevăzută, se regulează după regimul fixat în partea a doua a legii de față….”
Art. 50. – „La instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru, Statul atribuieproprietarului suprafeței dreptul de a participa, în anume condițiuni, la capitalul întreprinderii concesionare.
Cota rezervată proprietarilor suprafețeicuprinse în perimetru, la capitalul
întreprinderii concesionare, va fi fixată de …., până la 10% din capitalul afectat la exoloatarea acestui perimetru. …
Acțiunile liberate proprietarilor suprafeței vor fi nominative și pot fi transmise
numai cetățenilor români.
……………”
Observație: Proprietarii suprafețelor cuprinse în perimetrul minier/petrolier nu au practic nici un drept prin legile postdecembriste.
Art. 43. – ” Întreprinderile miniere și stabilimentele industriale sau metalurgice în strânsă legatură cu exploatarea sunt obligatesă prevadă în statute și să preleveze din beneficiul realizat anual, o cotă-parte spre a institui un fond pentru instalațiuni și instituțiuni de folos general sau participări la beneficii în favoarea funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii, în vederea ușurării condițiunilor de viață și înălțării nivelului cultural.
Cota-parte prelevată din beneficiu pentru alimentarea regulată a acestui fondva reprezenta minimum 15% din beneficiul net al anului respectiv, după ce s’a prelevat un prim dividend de 5% acționarilor și cotele pentru fondul de rezervă și pentru amortizările investițiunilor.
………………….”
Observație: Nu există aceste fonduri prevăzute în legile postdecembriste.
Art. 49. – „Decretul de concesiune arată numele și domiciliul concesionarului, natura, situațiunea și limitele proprietății concesionate, precum și forma sub care se acordă concesiunea..
Decretul fixează drepturile cuvenite Statului pentru acordarea concesiunii, redevența atribuită proprietarilor suprafeței și exploratorului.
Decretul și câte un exemplar al planului concesiunii și al caietului de sarcine, în original, vor fi păstrate în arhiva Ministerului Industriei și Comerțului.
Al doilea exemplar original al planului și caietului de sarcine vor fi înaintate instanței judecătorești unde se ține cartea minieră.”
Art. 50. – „Caietul de sarcini va trebui să conțină între altele:
a) Obligațiunile generale ale concesionarului;
b) Durata concesiunii, expirarea, renunțarea sau retragerea concesiunii;
c) Clauzele referitoare la repartizarea beneficiilor prevăzute de lege;
d) Condițiuni particulare ale concesiunii și diverse clauze potrivit naturei concesiunii.
Decretul și caietul de sarcine vor fi publicate în Monitorul Oficial.
Copii certificate de pe aceste acte și o copie a planului vor fi predate autorității miniere regionale și concesionarului.
O copie a decretului și a planului vor fi trimise la autoritatea minieră regională,primăriei comunei pe al cărei teritoriu se găsește perimetrul concesionat.
Primaria este obligată a afișa decretul.”
Art. 51. –” Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar, luându-se ca bază planul anexat la decretul de concesiune.
…………………………..”
Observații: În perioada postdecembristă există un secret absolut asupra licențelor de exploatare (sau de explorare). Se publică în Monitorul oficial doar Hotărârea de Guvern de aprobare a licenței de exploatare încheiată între ANRM, ca reprezentant al statului (concendent) și numele și adresa companiei concesionare. Nu se specifică nici măcar perimetrul concesionat. Așa s-a ajuns că la Roșia Montană nu se cunoaște public perimetrul (inițial) al Licenței de exploatare 47/1999, eliberată pentru mina veche, cu o carieră (în masivul Cetate). Din rapoartele anuale ale companiei Gabriel către acționarii săi am dedus că perimetrul inițial era de circa 1200 ha, că a fost modificat de ANRM în folosul lui Gabriel de mai multe ori (2122 ha în 1999, 4282 ha în 2001, 2388 ha în 2004) prin acte adiționale la licență, și acelea secrete, deși Legile minelor 61 și 85 spun explicit că prevederile licenței de exploatare (deci și perimetrul) nu se modifică, iar perimetrul unei licențe de explorare poate fi doar micșorat. S-a ajuns astfel la situația absurdă că uzina de prelucrare din Gura Roșiei nu a mai făcut parte din perimetrul licenței 47 din 2004 până în 2006, când mina veche a fost închisă. Menționăm că ANRM nu publică nici un fel de informații pe site-ul agenției legat de licențele atribuite, în afară – mai nou – de perimetru.
Art. 70. –” Pe terenuri pe cari se află monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, căi ferate, diguri și alte lucrări publice, autoritatea minieră regională, în interesul conservării acestor lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei și Comerțului, luându-se avizul autorității în drept, o zonă de protecțiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeței sau executarea de lucrări miniere.”
Observații: Să observăm că acest articol apare mult modificat și foarte permisiv în legea minelor 61/1998, Art. 6:
„(8) Accesul la terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit și rezervații naturale se face cu avizul organelor în drept.”
ceea ce a permis acordarea Licenței 47/1999 la Roșia Montană, deși zona era cunoscută de foarte mult timp ca având monumente istorice și situri arheologice de interes universal.
Se revine la interzicerea activităților miniere abia în Legea minelor nr. 85/2003, Art. 11:
(1) „Efectuarea de activități miniere pe terenurile pe care sunt amplasatemonumente istorice, culturale, religioase,situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale,…., precum și instituirea dreptului de servitute pentru activități miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.
(2): Excepțiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităților competente în domeniu și cu stabilirea de despăgubiri și alte măsuri compensatorii.”
Să observăm că acest articol protejează astăzi Roșia Montană și face imposibilă aprobarea proiectului minier, mai ales după redeclararea masivului Cârnic ca protejat de lege și înscrierea lui în întregime, în oct. 2010, pe lista monumentelor istorice.
Art. 80. – „Ministerul Industriei și Comerțului va fixa, prin regulamente și deciziuni, categoriile de funcțiuni, în fiecare categorie personalul trebuind să fie format din cel puțin 75% români.
Exploatările miniere și întreprinderile industriale și metalurgice au obligațiunea de a primi cu plată și la cerere practicanți dintre elevii școalelor speciale din țară cari după absolvire sunt susceptibili de a putea deveni șefi de exploatare sau conducători tehnici, potrivit cu normele ce se vor fixa prin regulament.”
Observație: Nu mai există prevederi în acest sens în legile postdecembriste
Art. 86. – „Atât întreprinderile miniere, cât și organizațiunile pentru desfacerea produselor miniere brute sau transformate, sunt obligate ca în limitele producțiuniisă asigure regulata și normala aprovizionare a țării, …
Ele vor fi obligate, la cererea Ministerului, de a creia, pentru nevoile apărării naționale, o rezervă care va fi fixată după normele înscrise în regulament.”
Observație: Legile postdecembriste nu prevăd aceste obligații.
Art. 87. –” Exploatatorii de platină și aur sunt obligați să predea Statului, prin oficiul respectiv de cumpărare, tot metalul obținut.
Nimeni, afară de Stat, n’are dreptul să cumpere sau să-și apropieze în nici un mod aceste metale obținute din exploatare.
Prețul de cumpărare este prețul mondial corespunzător calității aurului.
În categoria acestor metale vor putea fi înscrise prin deciziune ministerială și alte metale …”
Observații: Nu mai există aceste prevederi în legile minelor 61/1998 și 85/2003. Concesiunea prevede doar o redevență în bani către stat de 4% din 2009 (2% până în 2009). Restul metalului revine concesionarului. Și cum statul avea la Roșia Montană practic 0% din afacere, înseamnă că practic tot aurul care s-ar fi scos la Roșia Montană, dacă proiectul minier gigantic al RMGC ar fi fost aprobat, ar fi fost luat de Gabriel și ar fi ieșit din țară (căci BNR a declarat că nu are nevoie de aur).
Art. 164. – Pe lângă fiecare mină mare sau pe lângă mai multe mine mici, asociate în acest scop, vor funcționa case de ajutor pentru lucrători și personalul inferior, alimentate din fondul prevăzut la Art. 43.
Observație: Nici urmă de aceste prevederi în legile postdecembriste ale minelor sau petrolului.
„Partea DOUA” a Legii minelor din 1924, referitor la „bitumine lichide”:
Art. 176. –” Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 până la 400 hectare.”
Art. 179. –” Concesiunea (de exploatare n.n.) pe primul perimetru format în jurul punctului explorat cu rezultat favorabil va avea o suprafață de 50 hectare.
……………
Perimetrele formate în jurul primului perimetru vor fi reunite în trei grupe, pe cât posibil egale între ele, ca suprafață, și în fiecare grupă se va forma acelaș număr de loturi, pe cât posibil de aceeaș suprafață.”
Art. 180. – „Concesionarea perimetrelor din fiecare grupă se face după normele următoare:
a) Prima grupă aleasă de Stat constitue rezerva Statului. ……….
b) Perimetrele din grupa II-a și a III-a vor putea fi concesionate numai întreprinderilor, constituite ca societăți anonime miniere române conform legii de față. ……..”
Art. 181. – „O întreprindere nu poate dobândi in concesiune, într’o grupă, decât două perimetre cel mult. ……….
Mărimea perimetrelor acordate va fi în raport cu importanța întreprinderilor ce le solicită și cu participarea sau interesul ce Statul dorește a dobândi în acele întreprinderi. Se va da preferință societăților în cari capitalul și personalul românesc participă în o măsură mai mare.”
Art. 186. – ” La concesiunile redevențiare, redevența se va stabili trimestrial după normele următoare:
În fiecare trimestru sondele și puțurile productive vor fi grupate după media zilnică a fiecăruia pe trimestrul respectiv în două grupe și anume:
a) Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi până la 10 tone inclusuv;
b) Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi peste 10 tone.
……………
Redevența din producția trimestrială a primei grupe de sonde și puțuri va fi de 8%.
Redevența din producția trimestrială a celei de a doua grupe de sonde și puțuri se stabilește după …. și după următoarea scară progresivă:
11% din prod. când media pe sondă și zi nu întrece 20 t,
12% …………………………………………………………………30 t,
14% ………………………………………………………………….40 t.
16%…………………………………………………………………..50 t,
18%…………………………………………………………………..60 t,
21%…………………………………………………………………..70 t,
22%……………………………………………………………………80 t,
23%……………………………………………………………………90 t,
24%…………………………………………………………………..100 t,
25%……………………………………………………………………110 t,
30%……………………………………………………………………150 t,
35%…………………………………………….. depășește 150 t.
Când media pe sondă și zi, începând dela 10 tone în sus, e cuprinsă între cifrele arătate în acest tablou, redevențele se vor calcula prin interpolație liniară. ………….”
Observații: În legile petrolului din 1995 și 2004 nu există restricții referitoare la perimetre. În timp ce în legea din 1995, redevența era în natură și fără valori date prin lege (cotă procentuală din producția brută realizată, convenită între ANRM și titularul acordului petrolier pentru fiecare zăcământ în parte, la încheierea acordului petrolier), în legea din 2004, redevența este în bani (cotă procentuală din valoarea producției brute) și are valori date prin lege de maximum 13%.
Art. 196. –” … Toată producțiunea de țițeiu trebuie să fie prelucrată în rafinăriile de petrol din țară….”
Art. 198. –” Consumațiunea internă din fiecare fel de produs, trebuie sa fie complet satisfăcută și cu întâietate……………”
Observație: Legile petrolului din 1995 și 2004 nu prevăd aceste lucruri, cu consecințe nefaste pentru România.
Pentru minereuri metalifere și alte minerale, inclusiv aur, Legea din 1924 prevede:
Art. 203. –”Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi dela 50 hectare până la 100 hectare……..”.
Observație: Nu există limite ale perimetrului în legile minelor postdecembriste. Licența 47/1999 de exploatare, cu care RMGC făcea din 1998 explorare (!), a avut un perimetru modificat variind între circa 1200 ha și 4282 ha.
Art. 205. – „Concesiunea se acordă pe bază de redevență……….
Pentru platină și aur redevența se fixează la 2% din conținutul în aur sau platină, constatat la analiză în laboratoarele oficiale indicate de Ministerul Industriei și Comerțului…..
Redevența se va lua în natură, fie ca metal pur, fie ca produs concentrat ……”
Observații: Legile minelor 61/1998 și 85/2003 prevedeau o redevență de 2% din valoarea producției miniere realizate anual. Din 2009, redevența a fost mărită la 4%.
Legea minelor din 1924 a fost votată de Adunarea deputaților la 27 iunie 1924, cu unanimitate de 134 voturi. Această lege a fost votată în Senat la 28 iunie 1924, cu majoritate de 66 voturi contra 2 (deci total 68 senatori). Ministrul Industriei și Comerțului era Tancred Constantinescu.
Observații: Să observăm că acum nu se mai publică numărul voturilor pentru/contra în Monitorul Oficial. În 1924, deci la vremea Constituției din 1923, erau doar 134 deputați și 68 senatori în Parlamentul României.
În concluzie, apreciez că este în interesul național:
– să fie definit urgent interesul național în domeniul minelor/petrolului, și nu numai;
– să fie reorganizat domeniul minier după modelul interbelic, adică să fie desființată ANRM și să fie înființat un consiliu superior de mine;
– să fie analizate și alte forme moderne de contract în domeniul minier/petrolier, în afară de concesiune, ca de exemplu PSA-ul, și să se stabilească care deservește mai bine interesul național;
– să fie analizate statutele societăților mixte în care este implicat Statul din domeniul minier/petrolier și să fie dizolvate acele societăți în care interesul național este prejudiciat, cum este cazul RMGC-ului;
– să fie modificate legile minelor/petrolului după modelul legii din 1924, actualizat;
– să fie desecretizate toate licențele emise în domeniul minier/petrolier, în semn de transparență, și ca o modalitate de control al publicului asupra avuției naționale și de luptă contra corupției din sistem;
– să se revină la 134 deputați și 68 senatori în Parlamentul României.
(Acest articol reia informațiile dintr-un articol din 10 aprilie 2011 al Grupului pentru Salvarea Roșiei Montane din Academia de Studii Economice)
Sursa: m.activenews.ro
Aveam cândva o flotă comercială…
Le vedeți aici mai bine:
Avuția românilor pe piața internațională: Chinezii cumpără pachetul majoritar de acțiuni al Rompetrol
Iată cum circulă resursele noastre din mână în mână printre străini:
China Energy Company (CEFC) a convenit preluarea unei participatii de 51% la KMG International (KMGI), fostul Rompetrol Group, in cadrul unor acorduri in valoare totala de 4 miliarde de dolari semnate luni la Beijing, in industria petrolului si gazelor, telecomunicatii si energie nucleara, anunta Reuters, preluata de Mediafax.
O sursa apropiata situatiei a evaluat KMGI la 500 milioane dolari-1 miliard de dolari, transmite Reuters.
Reprezentantii KMGI nu au fost disponibili pentru comentarii.
La nivel european, KMG International detine peste 1.000 de puncte de alimentare cu carburanti in Romania, Republica Moldova, Bulgaria, Franta, Spania, Georgia. Grupul opereaza doua rafinarii – Petromidia Navodari si Vega Ploiesti.
CEFC si-a inceput activitatea in sectorul financiar, iar apoi s-a extins in industria petrolului si gazelor. Compania chineza intentioneaza sa investeasca „miliarde” de dolari pentru extinderea retelei de retail la peste 3.000 de benzinarii, a spus sursa.
O parte din finantare va proveni din fondul de dezvoltare a infrastructurii „Drumul Matasii” al Chinei, in valoare de 40 de miliarde de dolari.
„Kazakhstanul este bogat in petrol si gaze si este un vecin bun al Chinei. Acordul corespunde strategiei guvernamentale”, a aratat sursa.
China vrea sa relanseze vechiul Drum al Matasii, cun un plan ambitios de constructie de linii ferate, autostrazi, facilitati de petrol si gaze, retele electrice si alte legaturi cu tarile din Asia Centrala, Vestica si de Sud, in cadrul initiativei „O centura, Un drum”.
CEFC, care isi desfasoara majoritatea activitatilor in Shanghai si Beijing, si-a dezvoltat echipa de trading in Singapore, angajand 12 manageri de la grupurile energetice PetroChina si Sinopec, precum si alti fosti directori cu experienta in achizitii in industria energetica.
Totodata, CGN Mining, o subsidiara listata a companiei de stat China General Nuclear Power Corporation, a anuntat luni seara ca a incheiat un acord cu compania kazaha Kazatomprom pentru o participatie minoritara la aceasta, in vederea exploatarii zacamintelor de uraniu din Kazahstan.
CGNPC Uranium Resources, o alta subsidiara, a China General Nuclear Power Corporation, va colabora la randul ei cu Kazatomprom pentru furnizarea de carburant clientilor din China, Kazakhstan si alte state.
Grupul KMG International (fostul Rompetrol Grup) a inregistrat in primele noua luni un profit net de 11,4 milioane dolari, fata de pierderi de 30 milioane dolari in perioada similara din 2014, chiar daca afacerile au scazut, ca urmare a declinului cotatiei titeiului la nivel international.
Pe fondul deprecierii majore a materiilor prime (titei) si a produselor finite, cifra de afaceri bruta inregistrata de grup in primele noua luni a scazut cu 25%, de la aproximativ 10,3 miliarde dolari in aceeasi perioada a anului trecut la 7,7 miliarde dolari in ianuarie-septembrie anul acesta.
Sursa: comisarul.ro
