Legea minelor din 1924 în comparație cu legile de după 1990

Pentru că se tot vorbeşte de gazele şi petrolul din Marea Neagră, pe care conducătorii alogeni sau trădători ai României sunt pe cale să le cedeze aproape gratis către companiile străine, iată un articol despre ce prevedea Legea Minelor din 1924 față de legile făcute după asasinarea lui Ceauşescu.

DE PROF. DR. AFRODITA IORGULESCU

Legea minelor  apărută în Monitorul Oficial din 4 iulie 1924  este comună pentru aur și pentru petrol;  are  271 articole și  37 pagini. Începe așa:

 „București, 3 iulie

MINISTERUL DE JUSTIȚIE

FERDINAND I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Corpurile legiuitoare au adoptat și Noi sancționăm ce urmează:

LEGEA MINELOR”

Consider  că Legea  minelor din 1924  este o perlă  a coroanei României interbelice  prin formă, claritate și expresie a interesului național și privat românesc, în comparație cu  Legile minelor  61/1998 și 85/2003 și cu Legile petrolului   134/1995 și 238/2004 ale republicii României postdecembriste. Motivez această opinie prin prezentarea câtorva  articole semnificative din această lege din 1924   în comparație cu  prevederile corespunzătoare, comentate, din  legile postdecembriste legate  de aur   și de petrol  și cu  aplicarea acestora în afacerea  Roșia Montană.

***

 Legea minelor din 1924 prevede, printre altele,  următoarele (sublinierile îmi aparțin):

 Art. 16:

„ …….

Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanțe minerale, însă numai pentru substanțe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordată. Această acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferință concesionarului.

……..

 Observații: În Legea minelor 61/1998, la  Art 15 corespunzător scrie:

„În limitele unui perimetru de exploatareautoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru unele  resurse minerale, cu acordul titularului.”

Acest articol,  vag ca formulare, a  fost folosit de  Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM  pe scurt)  ca să facă  din  Licența de exploatare 47/1999 pentru Roșia Montana o „licență mixtă”:

–         atât de exploatare pentru  compania de stat Minvest la mina veche de la Roșia Montană (o carieră deschisă în masivul Cetate,  cu capacitate de circa 500.000 de tone minereu anual), mină închisă în 2006,

–          cât și de explorare  pentru Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC pe scurt)  pentru proiectul său, definitivat în 2001 în forma  sa gigantică cu 4 cariere deschise în masivele Cetate, Cârnic, Orlea și Jig-Văidoaia,  cu capacitate de 13 milioane tone de minereu anual);

o licență cu titular și afiliat, deși Legea 61  prevede doar titular și prevede că licențele de exploatare (sau de explorare) sunt exclusive .

După ce ANRM   a cuplat pe  RMGC  caafiliat,fără concurs public de ofertă, cu Minvest  ca titular al Licenței de exploatare nr. 47/1999 și apoi, prin transferul licenței 47  în 2000 întrei cei doi,  l-a făcut pe RMGC catitular cuplat cu  Minvest  care a rămas afiliat în licența 47  (și „ingineria cu licența mixtă” a fost aplicată și în alte licențe de explorare sau de exploatare în care a fost implicată aceeași companie străină), legea a fost adusă la normal. Astfel, în Legea minelor  85/2003,   Art 25 corespunzător spune:

” În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.”

Deci,  nici conform articolului  16 din Legea minelor din 1924, nici conform articolului 25 din Legea minelor din 2003, licența mixtă nu ar fi fost posibilă. Licența mixtă a fost un punct cheie al afacerii Roșia Montană, alături de celălalt punct cheie, societatea mixtă RMGC.

Art. 32. –  „Concesiunile  (de exploatare n.n.)  se acordă numai întreprinderilor constituite ca societăți anonime miniere române….

     Capitalul societății va trebui să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.

…”

Observații:  A se compara acest text  concis și clar din legea din 1924 privitor la mărimea capitalului societății  cu formulările generale, vagi ale articolelor 58, 59, 60, 61 din Normele pentru aplicarea Legii minelor  nr. 85/2003,  privitoare la capacitatea financiară   a candidaților la o concesiune minieră. Așa se face că la Roșia Montană, investitorul canadian  Gabriel Resources Ltd. (Gabriel, pe scurt),  ales de statul român fără licitație de oferte, declara și  la  31 decembrie 2010 că „nu are resursele financiare  pentru a finaliza procesul de obținere a permiselor, pentru a achiziționa toate  suprafețele necesare, sau pentru a construi mina la Roșia Montană”. („While Gabriel has sufficient financial resources to fund its current permitting activities, it does not have the financial resources to complete the permitting process, acquire all necessary surface rights, or construct the mine at Rosia Montana.”)(2010  Gabriel Quarterly Report,  pag. 26). 

Art. 33. –” La constituirea societăților anonime române, statutele vor trebui să respecte următoarele principii:

a)      Acțiunile vor fi nominative și de valoare nominală maximă de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administrație. Între români această autorizare nu este necesară.

b)      Numărul voturilor fiecărui acționar va fi limitat;

c)       La sporiri de capital, numai 70% din spor  se va da vechilor acționari; echivalentul salariului pe un an, însă cel mult până la 10% se va rezerva funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii în aceleași condițiuni ca și vechilor acționari; restul va fi distribuit la acționarii noui, dându-se preferință subscriitorilor cu sume mici. Subscripțiunile vor fi publice;

d)      Capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, cari în decurs de 10 ani dela promulgarea legii se obligă a se naționaliza, procentul capitalului românesc se reduce la 55%;

e)      Două treimi dintre membrii consiliului de administrație, ai comitetului de direcție și dintre censori, precum și președintele consiliului de administrație, vor fi cetateni români.

………..”

Observații:  Acest articol a fost punctul forte al Legii din 1924, pentru care a fost îndelung contestată, prin intermediari,  de trusturile petroliere internaționale ale vremii. La presiunea acestora, după câțiva ani, cu ocazia unui împrumut financiar extern al României  necesar stabilizării monetare, legea a fost revizuită: capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 50,1% din capitalul social (conform Gh. Buzatu, O istorie a petrolului românesc, București, Editura Enciclopedică, 1998, pp. 215-216). Nu se pomenește nicăieri în legile minelor  sau petrolului postdecembriste   de aceste restricții, care în fond definesc interesul național în domeniul respectiv. Constituția  din 2003 și ea spune foarte vag, la Art. 135, că:

(2) „Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;…”

dar interesul național nu este definit nicăieri, în Constituție sau în Legea minelor sau petrolului postdecembriste. Așa s-a ajuns ca statul român să considere că este  de „interes național” să  intre prin Minvest  în combinație  cu  compania  Gabriel în societatea mixtă RMGC,  acceptând  33,8% în 1997, la înființarea RMGC,   procente care scad la 19,31% în 1999 și  ajung practic  la aproape 0% în dec. 2009, în urma a două majorări de capital (în dec. 2004 și în dec. 2009) în RMGC. 

Art. 35. – ” Concesiunea minieră se va institui și acorda de Stat  prin una din următoarele forme:

a)      Pe bază de redevență către Stat;

b)      Sub forma unei asociațiuni între Stat și întreprinderea concesionară;

c)      Sub forma unei combinațiuni a sistemelor de mai sus.”

ObservațiiLegile minelor 61/1998 și 85/2003  prevăd  concesiunea cu redevență în bani, nu în natură,  către stat, ca formă de contract. Concesiunea a fost  acordată  pentru Roșia Montană unei societăți mixte între stat  și o companie străină. Să amintim aici că în anul 1966, în Indonezia,  a apărut o formă nouă de contract, legat de petrol, numit Production-Sharing Agreement (PSApe scurt), foarte răspândită în ziua de azi în lume. Primele contracte postdecembriste  pe petrol au fost PSA-uri (a se vedea contractul cu Sterling din 1992, desecretizat și afișat  pe site-ul ANRM), până în 1995, când a apărut Legea petrolului 134/1995, care  a înlocuit PSA-ul cu  „acordul petrolier” și  „concesiunea petrolieră” . Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor stabilește „concesiunea”  ca singură modalitate de  acord în România. Să mai observăm că PSA-ul  este mai favorabil statului și proprietății publice  decât concesiunea.

Art. 48.– „Ministrul, pe baza avizului conform al consiliului superior de mine, întemeiat pe raportul Institutului Geologic, și după ce caietul de sarcine a fost acceptat și semnat de solicitatorul ales, propune Consiliului de Miniștri, printr’un raport motivat, concesionarea perimetrului asupra acestui solicitator. …” 

Art. 148. – „Consiliul superior de mine se compune din 17 membri, cetățeni români, și anume:     Doi magistrați dintre cari unul dela înalta Curte de casație, iar celălalt dela Curtea de apel din București.    Directorul Institutului Geologic al României.    Doi membri ai Parlamentului, un deputat și un senator, aleși de fiecare adunare pe toată durata legislaturii.  Un delegat al consiliului superior de control și îndrumarea întreprinderilor comercializate ale Statului.      Un inginer delegat de consiliul superior al energiei.  Un membru din consiliul Societății Naționale de credit industrial, delegat de acest consiliu. Un inginer de mine  și patru juriști  numiți de ministru.  Patru ingineri specialiști din principalele categorii ale industriei miniere și industriilor conexe, câte unul pentru:  a) cărbuni; b) petrol și gaze; c) mine metalifere, cariere și ape minerale;

 d) siderurgia și metalurgia în genere.

Consiliul alege în fiecare an, din sânul său, un președinte și un vice-președinte;  în lipsa acestora ședințele vor fi prezidate de cel mai în vârstă consilier.  

Observații Așadar,  prin legea din 1924, se ocupau de mine Ministerul Economiei și Comerțului, consiliul superior de mine și Institutul geologic al României.  Corupția era astfel imposibilă. Prin legile postdecembriste ale minelor si petrolului, taie și spânzură în domeniu ANRM, înființată în 1995. Mai are rol foarte mic Ministerul Economiei și Comerțului. 

Art. 39. – ” Oricare ar fi regimul concesiunilor, participarea la redevență aproprietarilorsuprafeței cuprinsă în perimetrul concesionat, când o atare participare este prevăzută, se regulează  după regimul fixat în partea a doua a legii de față….”

Art. 50. – „La instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru, Statul atribuieproprietarului suprafeței dreptul de a participa, în anume condițiuni, la capitalul întreprinderii concesionare.

    Cota rezervată proprietarilor suprafețeicuprinse în perimetru, la capitalul

întreprinderii concesionare, va fi fixată de …., până la 10% din capitalul afectat la exoloatarea  acestui perimetru. …

        Acțiunile liberate proprietarilor suprafeței vor fi nominative și  pot  fi transmise

numai cetățenilor români.

……………”

ObservațieProprietarii suprafețelor cuprinse în perimetrul minier/petrolier  nu au practic nici un drept prin legile postdecembriste.

Art. 43. – ” Întreprinderile miniere și stabilimentele industriale sau metalurgice în strânsă legatură cu exploatarea sunt obligatesă prevadă în statute și să preleveze din beneficiul realizat anual, o cotă-parte spre a institui un fond pentru instalațiuni și instituțiuni de folos general sau participări la beneficii în favoarea funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii, în vederea ușurării condițiunilor de viață și înălțării nivelului cultural.

    Cota-parte prelevată din beneficiu pentru alimentarea regulată a acestui fondva reprezenta minimum 15% din beneficiul net al anului respectiv, după ce s’a prelevat un prim dividend de 5% acționarilor și cotele pentru fondul de rezervă și pentru amortizările investițiunilor.

………………….”

ObservațieNu există aceste fonduri  prevăzute  în legile postdecembriste.

Art. 49. –  „Decretul de concesiune arată numele și domiciliul concesionarului, natura, situațiunea și limitele proprietății concesionate, precum    și forma sub care se acordă concesiunea..

     Decretul fixează drepturile cuvenite Statului pentru acordarea concesiunii, redevența atribuită proprietarilor suprafeței și exploratorului.

     Decretul și câte un exemplar al planului concesiunii și al caietului de sarcine, în original, vor fi păstrate în arhiva Ministerului Industriei și Comerțului.

     Al doilea exemplar original al planului și caietului de sarcine vor fi înaintate instanței judecătorești unde se ține cartea minieră.”

 

Art. 50. – „Caietul de sarcini va trebui să conțină între altele:

a)      Obligațiunile generale ale concesionarului;

b)      Durata concesiunii, expirarea, renunțarea sau retragerea concesiunii;

c)      Clauzele referitoare la repartizarea beneficiilor prevăzute de lege;

d)      Condițiuni particulare ale concesiunii și diverse clauze potrivit naturei concesiunii.

Decretul și caietul de sarcine vor fi publicate în Monitorul Oficial.

Copii certificate de pe aceste acte și o copie a planului vor fi predate autorității miniere regionale și concesionarului.

O copie a decretului și a planului vor fi trimise la autoritatea minieră regională,primăriei comunei pe al cărei teritoriu se găsește perimetrul concesionat.

 Primaria este obligată a afișa decretul.”

 

Art. 51. –” Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar, luându-se ca bază planul anexat la decretul de concesiune.

…………………………..”

ObservațiiÎn perioada postdecembristă există un secret absolut asupra licențelor de exploatare (sau de explorare). Se publică în Monitorul oficial doar Hotărârea de Guvern de aprobare a licenței de exploatare încheiată între  ANRM, ca reprezentant al  statului (concendent)   și  numele și adresa companiei concesionare. Nu se specifică nici măcar perimetrul concesionat. Așa s-a ajuns că la Roșia Montană nu se cunoaște public  perimetrul (inițial) al Licenței de exploatare 47/1999, eliberată pentru mina veche, cu o carieră (în masivul Cetate). Din rapoartele anuale ale companiei Gabriel către acționarii săi am dedus că  perimetrul inițial  era de circa 1200 ha, că a fost modificat  de ANRM în folosul lui Gabriel de mai multe ori (2122 ha în 1999, 4282 ha  în 2001, 2388 ha în 2004)  prin acte adiționale la licență, și acelea secrete,  deși Legile minelor 61 și 85 spun explicit că prevederile licenței de exploatare (deci și perimetrul)  nu se modifică, iar perimetrul unei licențe de explorare poate fi doar micșorat.    S-a ajuns astfel la situația absurdă că uzina de prelucrare din Gura Roșiei  nu a mai făcut  parte din  perimetrul licenței  47 din 2004 până în 2006, când mina veche a  fost închisă. Menționăm că  ANRM nu publică nici un fel de informații pe site-ul agenției legat de licențele atribuite, în afară – mai nou –  de perimetru.

Art. 70. –” Pe terenuri pe cari se află monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, căi ferate, diguri și alte lucrări publice, autoritatea minieră regională, în interesul conservării acestor lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei și Comerțului, luându-se avizul autorității în drept, o zonă de protecțiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeței sau executarea de lucrări miniere.”

Observații:  Să observăm că acest articol  apare mult modificat și foarte permisiv  în legea minelor 61/1998, Art. 6: 

„(8) Accesul la terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit și rezervații naturale se face cu avizul organelor în drept.”

ceea ce  a permis acordarea Licenței 47/1999 la Roșia Montană, deși zona era cunoscută de foarte mult timp  ca având monumente istorice și situri arheologice de interes universal.

Se revine la interzicerea  activităților miniere  abia în  Legea minelor nr.  85/2003, Art. 11:

(1)   „Efectuarea de activități miniere pe terenurile pe care sunt amplasatemonumente istorice, culturale, religioase,situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale,…., precum  și instituirea dreptului de servitute pentru activități miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.

(2): Excepțiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităților competente în domeniu și cu stabilirea de despăgubiri și alte măsuri compensatorii.”

Să observăm că acest articol protejează astăzi Roșia Montană și face imposibilă  aprobarea proiectului minier, mai ales după redeclararea masivului Cârnic ca protejat de lege și înscrierea  lui în întregime,  în oct. 2010, pe lista monumentelor istorice.

Art. 80. – „Ministerul Industriei și Comerțului va fixa, prin regulamente și deciziuni, categoriile de funcțiuni, în fiecare categorie personalul trebuind să fie format din cel puțin 75% români.

Exploatările miniere și întreprinderile industriale și metalurgice au obligațiunea de a primi cu plată și la cerere practicanți dintre elevii școalelor speciale din țară cari după absolvire sunt susceptibili de a putea deveni șefi de exploatare sau conducători tehnici, potrivit cu normele ce se vor fixa prin regulament.”

ObservațieNu mai există prevederi în acest sens în legile postdecembriste

Art. 86. – „Atât întreprinderile miniere, cât și organizațiunile pentru desfacerea produselor miniere brute sau transformate, sunt obligate ca în limitele producțiuniisă asigure regulata și normala aprovizionare a țării, …

         Ele vor fi obligate, la cererea Ministerului, de a creia, pentru nevoile apărării naționale, o rezervă care  va fi fixată după normele înscrise în regulament.”

ObservațieLegile postdecembriste nu prevăd aceste obligații.

Art. 87. –” Exploatatorii de platină și aur sunt obligați să predea Statului, prin oficiul respectiv de cumpărare, tot metalul obținut.

Nimeni, afară de Stat, n’are dreptul să cumpere sau să-și apropieze în nici un mod aceste metale obținute din exploatare.

Prețul de cumpărare este prețul mondial corespunzător calității aurului.

În categoria acestor metale vor putea fi înscrise prin deciziune ministerială și alte metale …” 

ObservațiiNu mai există aceste prevederi în legile minelor 61/1998 și 85/2003.  Concesiunea  prevede doar o redevență în bani către stat de 4% din 2009 (2% până în 2009). Restul metalului revine concesionarului. Și cum statul  avea la Roșia Montană practic  0% din afacere, înseamnă că practic tot aurul care s-ar  fi scos la Roșia Montană,  dacă proiectul minier  gigantic al RMGC ar fi  fost aprobat, ar fi fost  luat de Gabriel și ar fi ieșit din țară (căci BNR a declarat că nu are nevoie de aur).

Art. 164. – Pe lângă fiecare mină mare sau pe lângă mai multe mine mici, asociate în acest scop, vor funcționa case de ajutor pentru lucrători și personalul inferior, alimentate din fondul prevăzut la Art. 43. 

ObservațieNici urmă de aceste prevederi în legile postdecembriste ale minelor sau petrolului.

 „Partea DOUA” a Legii minelor din 1924, referitor la „bitumine lichide”:

Art. 176. –”  Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 până la 400 hectare.”

Art. 179. –” Concesiunea (de exploatare n.n.) pe primul perimetru format în jurul punctului explorat cu rezultat favorabil va avea o suprafață de 50 hectare.

……………

Perimetrele formate în jurul primului perimetru vor fi reunite în trei grupe, pe cât posibil egale între ele, ca suprafață, și în fiecare grupă se va forma acelaș număr de loturi, pe cât posibil de aceeaș  suprafață.”

 

Art. 180. – „Concesionarea perimetrelor din fiecare grupă se face după normele următoare:

a)      Prima grupă aleasă de Stat constitue rezerva Statului.  ……….

b)      Perimetrele din grupa II-a și a III-a vor putea fi concesionate numai întreprinderilor, constituite ca societăți anonime miniere române conform legii de față. ……..”

Art. 181. – „O întreprindere nu poate dobândi in concesiune, într’o grupă, decât două perimetre cel mult. ……….

Mărimea perimetrelor acordate va fi în raport cu importanța întreprinderilor ce le solicită  și cu participarea sau interesul ce Statul dorește a dobândi în acele întreprinderi. Se va da preferință societăților în cari capitalul și personalul românesc participă în o măsură mai mare.” 

Art. 186. – ” La concesiunile redevențiare, redevența se va stabili trimestrial  după normele următoare:

      În fiecare trimestru sondele și puțurile productive vor fi grupate după media zilnică a fiecăruia pe trimestrul respectiv în două grupe și anume:

a)      Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi până la 10 tone inclusuv;

b)      Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi peste 10 tone.

……………

Redevența din producția trimestrială a primei grupe de sonde și puțuri va fi de 8%.

Redevența din producția trimestrială a celei de a doua grupe de sonde și puțuri se stabilește după  …. și după următoarea scară progresivă:

11% din prod. când media pe sondă și zi nu întrece 20 t,

12% …………………………………………………………………30 t,

14% ………………………………………………………………….40 t.

16%…………………………………………………………………..50 t,

18%…………………………………………………………………..60 t,

21%…………………………………………………………………..70 t,

22%……………………………………………………………………80 t,

23%……………………………………………………………………90 t,

24%…………………………………………………………………..100 t,

25%……………………………………………………………………110 t,

30%……………………………………………………………………150 t,

35%……………………………………………..   depășește       150 t.

Când media pe sondă și zi, începând dela 10 tone în sus, e cuprinsă între cifrele arătate în acest tablou, redevențele  se vor calcula prin interpolație liniară. ………….” 

Observații:  În legile petrolului din 1995 și 2004 nu există restricții referitoare la perimetre. În  timp ce  în legea din 1995,  redevența era în natură  și fără  valori date prin lege  (cotă procentuală  din producția brută realizată,  convenită între ANRM și titularul acordului petrolier pentru fiecare zăcământ în parte, la încheierea acordului petrolier), în legea din 2004,  redevența este în bani  (cotă procentuală din valoarea  producției brute) și  are valori date prin lege  de maximum 13%.

Art. 196. –” … Toată producțiunea de țițeiu trebuie să fie prelucrată în rafinăriile de petrol din țară….”

 

Art. 198. –” Consumațiunea internă din fiecare fel de produs, trebuie sa fie complet satisfăcută și cu întâietate……………”

ObservațieLegile petrolului din 1995 și 2004 nu prevăd aceste lucruri, cu consecințe nefaste pentru România.

Pentru minereuri metalifere și alte minerale,  inclusiv aur,  Legea din 1924 prevede:

Art. 203. –”Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi dela 50 hectare până la 100 hectare……..”.

ObservațieNu există limite ale perimetrului în legile minelor postdecembriste. Licența 47/1999 de exploatare, cu care RMGC făcea din 1998 explorare (!), a avut un perimetru modificat variind între circa 1200 ha și 4282 ha.

Art. 205. – „Concesiunea se acordă pe bază de redevență……….

Pentru platină și aur redevența se fixează la 2% din conținutul în aur sau platină, constatat la analiză în laboratoarele oficiale indicate de Ministerul Industriei și Comerțului…..

Redevența se va lua în natură, fie ca metal pur, fie ca produs concentrat ……”

ObservațiiLegile minelor 61/1998 și 85/2003 prevedeau o redevență    de 2% din valoarea  producției miniere realizate anual. Din 2009, redevența a fost mărită la 4%.

Legea   minelor din 1924 a fost votată   de Adunarea deputaților la 27 iunie 1924, cu unanimitate de 134 voturi. Această lege a fost votată în Senat la 28 iunie 1924, cu majoritate de 66 voturi contra 2 (deci total 68 senatori). Ministrul Industriei și Comerțului era Tancred Constantinescu.  

Observații:  Să observăm că acum nu se mai publică  numărul voturilor pentru/contra în Monitorul Oficial. În 1924, deci la vremea Constituției din 1923, erau   doar 134 deputați  și 68  senatori în Parlamentul României.

În concluzie,  apreciez că este în interesul național:

–  să fie definit urgent  interesul național în domeniul minelor/petrolului, și nu numai;

– să fie reorganizat domeniul minier după modelul interbelic, adică să fie desființată ANRM și să fie înființat un  consiliu superior de mine;

–  să fie analizate și alte forme moderne de contract în domeniul minier/petrolier, în afară de concesiune, ca de exemplu PSA-ul,  și să se stabilească care deservește mai bine interesul național;

– să fie analizate statutele societăților mixte  în  care este implicat Statul din domeniul minier/petrolier și să fie dizolvate acele societăți  în care interesul național este prejudiciat, cum este cazul RMGC-ului;

– să fie modificate legile minelor/petrolului după modelul legii din 1924, actualizat;

– să fie desecretizate toate licențele emise în domeniul minier/petrolier, în semn de transparență,  și ca o modalitate de  control al publicului asupra  avuției naționale și  de luptă contra corupției din sistem;

– să se revină la 134  deputați și 68 senatori   în Parlamentul României.

(Acest articol reia informațiile dintr-un articol din 10 aprilie  2011   al Grupului pentru Salvarea Roșiei Montane  din Academia de Studii Economice)

Sursa: m.activenews.ro

Reclame

Aveam cândva o flotă comercială…

Le vedeți aici mai bine:

Avuția românilor pe piața internațională: Chinezii cumpără pachetul majoritar de acțiuni al Rompetrol

Iată cum circulă resursele noastre din mână în mână printre străini:

China Energy Company (CEFC) a convenit preluarea unei participatii de 51% la KMG International (KMGI), fostul Rompetrol Group, in cadrul unor acorduri in valoare totala de 4 miliarde de dolari semnate luni la Beijing, in industria petrolului si gazelor, telecomunicatii si energie nucleara, anunta Reuters, preluata de Mediafax.

O sursa apropiata situatiei a evaluat KMGI la 500 milioane dolari-1 miliard de dolari, transmite Reuters.

Reprezentantii KMGI nu au fost disponibili pentru comentarii.

La nivel european, KMG International detine peste 1.000 de puncte de alimentare cu carburanti in Romania, Republica Moldova, Bulgaria, Franta, Spania, Georgia. Grupul opereaza doua rafinarii – Petromidia Navodari si Vega Ploiesti.

CEFC si-a inceput activitatea in sectorul financiar, iar apoi s-a extins in industria petrolului si gazelor. Compania chineza intentioneaza sa investeasca „miliarde” de dolari pentru extinderea retelei de retail la peste 3.000 de benzinarii, a spus sursa.

O parte din finantare va proveni din fondul de dezvoltare a infrastructurii „Drumul Matasii” al Chinei, in valoare de 40 de miliarde de dolari.

„Kazakhstanul este bogat in petrol si gaze si este un vecin bun al Chinei. Acordul corespunde strategiei guvernamentale”, a aratat sursa.

China vrea sa relanseze vechiul Drum al Matasii, cun un plan ambitios de constructie de linii ferate, autostrazi, facilitati de petrol si gaze, retele electrice si alte legaturi cu tarile din Asia Centrala, Vestica si de Sud, in cadrul initiativei „O centura, Un drum”.

CEFC, care isi desfasoara majoritatea activitatilor in Shanghai si Beijing, si-a dezvoltat echipa de trading in Singapore, angajand 12 manageri de la grupurile energetice PetroChina si Sinopec, precum si alti fosti directori cu experienta in achizitii in industria energetica.

Totodata, CGN Mining, o subsidiara listata a companiei de stat China General Nuclear Power Corporation, a anuntat luni seara ca a incheiat un acord cu compania kazaha Kazatomprom pentru o participatie minoritara la aceasta, in vederea exploatarii zacamintelor de uraniu din Kazahstan.

CGNPC Uranium Resources, o alta subsidiara, a China General Nuclear Power Corporation, va colabora la randul ei cu Kazatomprom pentru furnizarea de carburant clientilor din China, Kazakhstan si alte state.

Grupul KMG International (fostul Rompetrol Grup) a inregistrat in primele noua luni un profit net de 11,4 milioane dolari, fata de pierderi de 30 milioane dolari in perioada similara din 2014, chiar daca afacerile au scazut, ca urmare a declinului cotatiei titeiului la nivel international.

Pe fondul deprecierii majore a materiilor prime (titei) si a produselor finite, cifra de afaceri bruta inregistrata de grup in primele noua luni a scazut cu 25%, de la aproximativ 10,3 miliarde dolari in aceeasi perioada a anului trecut la 7,7 miliarde dolari in ianuarie-septembrie anul acesta.

Sursa: comisarul.ro

Iniţiativă extrem de importantă: CEREM CETĂŢENILOR ROMÂNIEI SĂ SEMNEZE PENTRU NAŢIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMÂNIEI

Harta-perimetre-ANRM-1024x695

CEREM CETATENILOR ROMANIEI SA SEMNEZE PENTRU NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu ! – Petitie initiata de Fluierul.ro

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI.

Suntem cetateni ai Romaniei si vrem sa dispunem ca si popor de toate resursele naturale pe care le-am avut si acum nu le mai avem.

Resursele naturale ale Romaniei: aur, argint, cupru, carbune, petrol, gaze, gaze din platform continentala a Marii Negre, etc…au fost instrainate in ultimii 25 de ani fara ca proprietarii lor de drept Cetatenii Romaniei sa fie intrebati daca sunt de acord!

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI !

CEREM REINTRODUCEREA IN CONSTITUTIA ROMANIEI A URMATORULUI ARTICOL



Noul Articolul din Constitutia Romaniei – despre Proprietate va fi:

(1) Statul ocroteste proprietatea

(2) Proprietatea este publica sau privata.

(3) Proprietatea publica, in intregul ei, apartine statului. Ea nu poate fi impartita si trecuta in proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, padurile, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile.

(6) Bunurile proprietate publica pot fi concesionate ori inchiriate unor privati sau date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice, in conditiile legii, numai in urma unui referendum national prin care cetatenii Romaniei sa aprobe acest lucru.

(7) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.

(8) Proprietatea publica a Romaniei va fi gestionata de Fondul National al Romaniei, fond suveran de stat. Conducerea Fondului National al Romaniei va fi aleasa, in conditiile legii, prin votul direct al cetatenilor.



CEREM CA CEI CARE AU INSTRAINAT RESURSELE ROMANIEI IN ULTIMII 25 DE ANI FARA A INTREBA IN NICI UN FEL CETATENII ROMANIEI DACA SUNT DE ACORD CU ACEST LUCRU SA FIE TRASI LA RASPUNDERE SI JUDECATI PENTRU FAPTELE LOR.

Daca si TU te-ai saturat ca altii sa profite de resursele naturale ale tarii noastre, in timp ce parintii si copiii nostri se zbat in saracie, alatura-te acestui demers si distribuie acest mesaj !

AVEM NEVOIE DE 500.000 DE SEMNATURI PENTRU A DEMARA O INITIATIAVA LEGISLATIVA IN ACEST SENS!

SEMNEAZA AICI ACEASTA PETITIE

Citeste si da mai departe !

Va Rugam sa indicati adrese de email corecte ca sa puteti fi contactati in momentul in care vom depune listele nominale cu persoanele si cu cele 500.000 de semnaturi ale lor, la Curtea Constitutionala, pentru a valida aceasta initiativa legislativa.

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !


Care e procesul prin care se revizuieste Constitutia?

TITLUL VII

Revizuirea Constituţiei

Iniţiativa revizuirii ARTICOLUL 150

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

Procedura de revizuire ARTICOLUL 151

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Limitele revizuirii ARTICOLUL 152

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.


CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !

Cum ne vom organiza

Rugam ca fiecare semnatar sa si distribuie petitia la cat mai multe persoane. E necesar ca ea sa fie distribuita de fiecare la cel putin inca 10 pesoane.

De aceea rugam ca fiecare semnatar sa si trimita petitia la cat mai multe persoane: parinti, frati, surori, rude, prieteni, vecini, colegi…

Acest lucru e necesar pentru a avea o sansa sa crestem in numar.

Cand o distribuiti, va rugam, cereti-le celor care sunt de acord sa o semneze, sa o distribuie la randul lor.

Daca se vor strange cele 500.000 de semnaturi, vom trimite petitia tuturor institutiilor statului si tuturor parlamentarilor, si vom trece la faza redactarii listelor oficiale de semnaturi dupa formatul cerut de Curtea Constitutionala (vom notifica fiecarui semnatar sa completeze formularul tipizat cu detaliile necesare si-i vom indica unde anume trebuie sa-l trimita)

Dupa ce vom redacta si vom centraliza listele finale cu semnaturi, le vom depune la Curtea Constitutionala in formatul cerut, pentru a declansa procedura de Modificare a Constitutiei.

Desi numarul de semnaturi e urias, avem speranta ca vom reusi.

Va multumim,

Fluierul.ro


Acţiune importanta şi lăudabilă, dar nu înteleg de ce n-au trecut direct la strângere de semnături pe formulare. Poate din lipsă de oameni care să meargă în teritoriu şi să strângă semnăturile. Sunt curios daca va ieşi ceva din asta, căci se pierde timp preţios. Vor fi atât de motivaţi românii încât să facă fiecare rost de un formular tip (cerut de Curtea Constituţională) şi să-l trimită prin poştă? Să sperăm că da! Doamne ajută!

Şi apoi, e greu cu modificarea Constituţiei… Sunt atâţia care vor să fie introduse articole noi. Iniţiatorii acestei petiţii propun doar un articol. Şi Parlamentul… care poate prelungi mult şi bine adoptarea proiectului…. E greu.

Poate ar fi fost utilă doar propunerea naţionalizării resurselor printr-o lege specială şi după îndeplinirea acestui scop să se propună şi introducerea unui articol în Constituţie.

Oricum e bine să semnăm petiţia!

Ilie Şerbănescu – Tragedia energetică a României

O tragedie caraghioasă

De n-ar fi şi de râs, ar fi doar de plâns! Situaţia prin care trece România în plan energetic are toate datele unei tragedii, dar, în ultimele săptămâni, a devenit şi caraghioasă. Fără existenţa unor minime condiţii care s-o justifice economic şi s-o facă posibilă tehnic, o aşa-zisă liberalizare a preţurilor în energie a fost impusă României de către FMI şi CE. Anomalia acestei impuneri a fost evidenţiată pregnant în 2013 când, sub efectul prăbuşirii consumului de energie primară, preţurile la producător au scăzut, dar, sub efectul asumării guvernamentale a artificialei liberalizări, preţurile la consumator în energie au crescut! Consumatorii industriali ameninţă că închid. Investitorii străini avertizează că pleacă. Discriminatoriu, guvernul îi scuteşte de plăţi pe unii şi îi împovărează pe alţii. Absurdităţile economice abundă. Preţurile cu aprovizionarea cresc când consumul scade! Furnizorii nu mai găsesc cumpărători, dar aceştia din urmă trebuie să plătească mai scump. Si toate acestea într-o ţară care are niscai resurse! Totul este dirijat de la Bruxelles unde nişte birocraţi care nu au nicio legătură cu economia de piaţă pe care o propovăduiesc îşi bat joc de aceasta pe seama ţărilor slabe!

Se credea că s-a atins paroxismul tragediei. Ei bine, nu! Lovite de prăbuşirea consumului au fost înainte de toate importurile. Atenţie, importurile din Rusia (căci altele nici nu există!), care sunt făcute de aşa-zisa liberalizare de la Bruxelles reper în creşterea preţurilor. Mai precis, gazele exploatate din România trebuie să fie vândute pe piaţa din România la preţurile celor importate din Rusia, care sunt de vreo trei ori mai mari! Dar importurile din Rusia aproape au dispărut. Dependenţa consumului de gaze din România de importurile din Rusia a coborât la 3-4%. În schimb, preţurile trebuie să se îndrepte spre preţul gazelor importate din Rusia! Cum ar putea fi calificat aşa ceva decât o crasă prostie?! Păi, poate fi calificat ca o scârboasă jefuire a României! Cui foloseşte o asemenea situaţie? României, ca ţară? Nu, căci i se interzice de fapt să-şi folosească resursele de gaze, atâtea câte mai există, pentru propria dezvoltare! Producătorilor români? Aceştia nu mai deţin decât jumătate din producţia de gaze, restul fiind sub controlul OMV. Distribuitorilor? Desigur, căci aceştia, în situaţia dată, cumpără mai ieftin şi vând mai scump. Dar, vai!, distribuitoriii români nu mai există, distribuţiile de gaze fiind în mâna E.On şi GDF. Pentru cine este deci această liberalizare? Putem nominaliza: pentru austrieci, nemţi şi francezi! Pentru români, deţinătorii resurselor, nu!

Atâta doar că, precum în povestea oii jupuite, dl Hajdinjak, şeful E.On România, cel mai înfocat şi vocal partizan al liberalizării – care ameninţa că E.On va pleca din România dacă oficialităţile de la Bucureşti nu trec la fapte – vine acum şi ne spune public că trebuie oprită liberalizarea întrucât, îl cităm, „rămâne fără clienţi”, circa 140 000 dintre aceştia anunţând că închid. Măi să fie, a jupuit prea multe oi şi rămâne fără lână!

De Ilie Serbanescu – Jurnalul National