Se pare că eretic ecumenist de la eretic ecumenist se inspiră. Așa cum minciuno-patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu, a creat o obște paralelă la Mânăstirea Esfigmenu din Muntele Athos (chipurile oficială) pentru că adevărata obște de călugări a întrerupt pomenirea acestuia cu mulți ani în urmă, se pare că așa dorește să facă și minciuno-mitropolitul Teofan de la Iași în Schit Orățeni, inființând o parohie, cu un preot pomenitor, paralelă cu cea deja existentă, ai cărei membrii îl apără cu îndârjire pe adevăratul preot paroh, părintele Ioan Ungureanu – cel care a rupt comuniunea cu mitropolitul ecumenist.
de teolog Mihai-Silviu Chirilă
UPDATE: În urmă cu o oră, viceprimarul comunei Cristești s-a prezentat la casa parohială pentru a verifica câte becuri sunt racordate la iluminatul public, cu intenția de a debranșa de la iluminatul public biserica parohială, care este monument istoric. Sătenii s-au alertat și au apărut imediat în curtea bisericii în număr mare, ceea ce l-a determinat pe viceprimar să fugă de la fața locului. La scurtă vreme a reapărut cu o mașină a poliției și cu câțiva jandarmi. La vederea mulțimii adunate în curtea bisericii au părăsit zona, neplecând însă de tot din localitate și fără a explica ce caută jandarmeria la o oră atât de târzie pentru a-l apăra pe viceprimar în activitatea sa din afara orelor de program?
Un număr de cetățeni din Schit Orășeni au reclamat la Eon faptul că viceprimarul a stins de câteva ori de la transformatorul din localitate curentul electric în tot satul.
Surse de la fața locului relatează că, în cursul zilei, polițistul din localitate a fost văzut la câteva case din sat, unde le spunea cetățenilor să nu îl mai apere pe preotul Ioan Ungureanu, pentru a nu avea probleme. Dacă această informație se confirmă, acțiunea organului legii de intimidare a cetățenilor lezează grav drepturile constituționale ale acestora la liberă conștiință și la exprimare în cadrul legal.
„Parohia” părintelui Constantin Bolohan (in mijloc este protopopul)
De mai bine de o lună, în Parohia Schit Orășeni din Botoșani și-a făcut apariția un preot pomenitor, trimis de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei să îl înlocuiască pe părintele Ioan Ungureanu, sau mai bine zis, să le ofere servicii religioase celor câteva familii care s-au răzvrătit contra părintelui Ungureanu și susțin planul MMB de alungare a acestuia din parohie.
Părintele Constantin Bolohan, preotul trimis de MMB, este din Botoșani, este profesor de religie la un liceu din localitate, este pomenitor, deși recunoaște că părintele Ioan Ungureanu are dreptate în privința nepomenirii, dar afirmă, în fața credincioșilor care îl întreabă, că sfinția sa nu poate face ceea ce a făcut părintele Ioan, deoarece are copii și familie. În schimb, s-a angajat cu toate resursele disponibile să ducă la îndeplinire planul necanonic și ilegal al MMB de izgonire din parohie a singurului preot din Mitropolie care a întrerupt pomenirea ierarhului semnatar al documentelor eretice din Creta și a avut sprijinul poporului pentru a putea rămâne în parohie, după ce MMB l-a caterisit contrar sfintelor canoane.
Prima acțiune a preotului trimis de MMB a fost aceea de organizare a unui pelerinaj la care au participat toți cei din parohie ce se opun părintelui Ioan Ungureanu. Scopul demersului a fost prezentarea noului preot comunității restrânse pe care o are în sat. Imediat după acest pelerinaj, prin localitate, adepții noului preot avansau prognoze fanteziste, conform cărora părintele Ioan va fi scos de jandarmi la începutul lunii martie, apoi în Duminica Ortodoxiei și tot așa. Se pare însă că părintele Constantin are alt plan, încercând să realizeze prin mijloace “pastorale” ceea ce autoritățile MMB au eșuat să obțină prin încălcarea grosolană a sfintelor canoane și a legilor statului.
Strategia părintelui Bolohan pare a fi axată pe cucerirea cât mai multor credincioși de partea sfinției sale și a episcopului semnatar al documentelor eretice din Creta, pentru a putea emite, în viitor, pretenții asupra bisericii satului. În acest plan, alături de șarmul personal, părintele mizează probabil și pe sprijinul discret al MMB, de natură financiară și de altă natură (cadouri, ajutoare pentru sătenii nevoiași, oportunități pentru cei mai întreprinzători, “conlucrarea” cu autoritățile locale, județene, pe care părintele Ioan a denunțat-o deja în justiție ca excedând cadrului legal etc.). Până în acest moment, strategia avansează cu pași mici, deoarece majoritatea sătenilor nu sunt dispuși să își vândă sufletul și credința pe un mărțișor de la noul preot sau pe un ajutor social cumpărat din banii MMB. Au existat totuși câteva cazuri de oameni care au cedat diferitelor presiuni sau propunerilor de nerefuzat ale MMB, dar sunt încă foarte puțini pentru ca MMB să poată emite vreo pretenție suficient de serioasă la biserica satului, încât să o și poată obține într-o instanță, împotriva voinței majorității credincioșilor care îl susțin pe părintele Ioan Ungureanu.
Din registrul pe care MMB îl folosește pentru a-i aduce alături părintelui Constantin Bolohan pe credincioșii ortodocși nepomenitori din sat fac parte deja cunoscutele dezinformări, de genul “de ce îl mai susțineți pe preotul Ungureanu, nu vedeți că până și Mihai-Silviu Chirilă l-a părăsit?”, dar și interpretări ale realității de genul “de ce îl mai susțineți pe preotul Ungureanu, nu vedeți că nepomenitorii nu îl mai susțin, că nu a fost la Roman la sinaxă și a rămas singur?”, prin care MMB încearcă să întoarcă împotriva părintelui Ungureanu ca vină faptul că… acesta dorește ca nepomenirea sa să nu depășească acel cadru canonic stabilit de sfintele canoane și de cugetarea Părinților Bisericii. Nu lipsesc nici înscenările prin care unor oameni naivi li se pun libertatea și bunăstarea în primejdie, fiind instigați să reclame la autoritățile statului cetățeni nevinovați, cum s-a întâmplat acum câteva seri, când unul dintre capii revoltei contra părintelui Ioan Ungureanu a reclamat la poliție că a fost agresat într-o cârciumă de şase tineri, doi dintre aceștia nefiind măcar prezenți acolo la momentul respectiv, așa cum vor demostra în instanță, când vor contesta amenda de 1000 de lei pe care polițistul local le-a dat-o fără niciun motiv, precum şi ameninţările pe care şeful de post le proferează la adresa lor, nici șicanele pe care le fac cei de la primărie, care, de exemplu, schimbând becurile de pe stâlpii de iluminat public nu au pus niciun bec în fața bisericii monument istoric, pentru că “nu îl recunosc pe fostul preot”, sau afirmații de genul celor făcute de polițistul local care lăsa să se înțeleagă că are informații că “noul preot nu poate trăi în sat din cauza fostului preot”, deși nu există niciun motiv ca astfel de afirmații să fie făcute. Falsa impresie că defăimările sau calomniile angajaţilor locali din Primărie şi Poliţie printre săteni la adresa părintelui Ioan Ungureanu pot intimida şi slăbi vigilenţa şi curăţia inimii celor cu adevărat credincioşi, mai rămăsese singura armă pe care să o fi folosit cei care urăsc adevărul, aducând mărturii mincinoase şi chiar groteşti care să le motiveze concret acţiunile.
Cu această strategie fixată și cu sprijinul MMB de toate felurile, părintele Bolohan s-a pus pe treabă, încercând să îi tragă spre reluarea pomenirii pe credincioșii care au întrerupt de aproape doi ani legătura cu ierarhul și cu erezia pe care acesta o propovăduiește public. Mieros și amabil, preotul cutreieră haotic satul, salutând pe credincioșii pe care îi întâlnește, deşi nu cunoaşte pe nimeni, discutând cu aceștia și explicându-le că ascultarea față de mitropolit este cel mai important lucru pentru un preot (din câte s-a văzut până acum, în viziunea ecumenistă, ascultarea față de ierarh este mai importantă și decât ascultarea față de Hristos, de Sfinții Părinți și de Sfintele Canoane). Într-o discuție directă cu sfinția sa, părintele Ioan Ungureanu l-a întrebat: “Părinte, pe mine m-a trimis Hristos aici, în această parohie, acum 18 ani, când am primit Sfântul Agneț din mâna mitropolitului de atunci, care mi-a spus să vin și să îl slujesc pe Hristos în această parohie. Ceea ce am și făcut de atunci încoace. Pe sfinția voastră cine v-a trimis?”. Părintele Constantin a replicat: “Pe mine m-a trimis părintele mitropolit şi duhovnicul meu, părintele Ioan Harpa de la Popăuţi, şi fac ascultare”. Părintele Ioan a răspuns: “Vedeți, părinte, asta e diferența. Pe sfinția voastră v-au trimis oamenii, pe mine m-a trimis Hristos”. Explicându-i că decizia sa de a întrerupe pomenirea este canonică, părintele Constantin a replicat că trebuie “să mai lăsăm canoanele și să facem ascultare, pentru a nu cădea în înşelare”.
Ca un ecumenist care se respectă, preotul “paralel” din Schit Orășeni și-a stabilit cartierul general în casa unui turc, care trăiește în concubinaj cu o localnică stabiliţi în Turcia și și-au făcut în sat o casă, în care locuiește doar când vine în țară din Turcia. Atunci când femeia a venit, în urmă cu câțiva ani să-și boteze pruncul, părintele Ioan i-a pus în vedere că nu este canonic modul în care conviețuiește cu bărbatul musulman și a sfătuit-o să facă ceea ce cer sfintele canoane. Pe turc l-a întrebat dacă nu dorește să treacă la Ortodoxie, iar acesta a răspuns că respectă toate religiile, dar nu dorește să părăsească islamul. Înainte de a se stabili în casa turcului, părintele Constantin a fost refuzat de către unii dintre capii răzvrătirii din sat, care nu au dorit să îl primească pe preot, împreună cu cei patru copii și cu soția să stea provizoriu în casele lor, deși acesta este în mare parte a timpului navetist, în parohie stând sporadic.
“Cartierul general” al “parohiei” pe care încearcă să și-o construiască părintele Bolohan este la cârciuma soției fostului primar, unde părintele este văzut intrând și ieșind uneori fără haina preoțească, “în civil”, spre indignarea unora dintre săteni, care nu l-au văzut niciodată pe părintele Ioan Ungureanu mergând în civil, nici măcar după ce a fost dat în judecată pentru port ilegal de uniformă, sau intrând într-o cârciumă (respectul față de conduita morală pe care părintele l-a impus în cei 18 ani de vrednică păstorire poate fi văzut pe străzile satului, unde chiar și cei care îl contestă pe părintele își ascund țigările aprinse când trec pe lângă sfinția sa sau își corectează orice alt comportament necorespunzător, atunci când părintele Ioan îi întâlnește și îi salută). Prezența preotului în cârciumă pare a ține de filosofia părintelui Bolohan de “a mai lăsa canoanele”, deoarece canonul 54 apostolic, canonul 9 Trulan, canonul 24 Laodiceea și canonul 40 Cartagina opresc prezența preotului în cârciumi. Canonul 24 Laodiceea este foarte clar în acest sens: “Nu se cuvine ca cei ierarhicești, de la presbiteri până la diaconi, și apoi cei din tagma bisericească până la slujitorii bisericești, ori citeți, ori cântâreți, ori exorciști, ori ușieri, ori cei din tagma asceților să intre în cârciumă”. La rândul său, cu privire la nepurtarea reverendei, canonul 27 al sinodului Trulan spune: “niciunul dintre cei ce se numără în cler să nu se îmbrace cu haină nepotrivită, nici petrecând în cetate, nici pe cale mergând, ci să întrebuințeze îmbrăcămințele care sunt rânduite pentru cei ce se numără în cler. Iar dacă cineva ar face lucru ca acesta, să se afurisească pe o săptămână”. Acest canon e întărit de canonul 16 al sinodului al VII-lea ecumenic. Prezența în cârciumă a clericilor au văzut-o însă credincioșii din Schit Orășeni și la cei care l-au trimis pe părintele Constantin, slujbașii MMB, care, în vara anului trecut, au încercat să îl scoată cu forța din parohie și au eșuat lamentabil.
Tot în această cârciumă părintele Bolohan a afișat în prima săptămână din Post un “program liturgic provizoriu” pe perioada Postului (există posibilitatea ca locul să fi fost ales și pentru că unii dintre cei ce îi sunt “enoriași” acum sunt cunoscuți mai mult din cârciumă decât din biserica satului). Atrage atenția că din acest program liturgic lipsesc cu totul actele liturgice, adică slujbele bisericești propriu-zise. Nu vedem nicio Sfântă Liturghie, nicio slujbă a Canonului Mare în prima săptămână și în a cincea, nicio indicație despre slujbele din Săptămâna Patimilor sau despre Sfânta Slujbă a Învierii. Există câteva referiri la spovedanie la domiciliu, împărtășanii și prezența la Sfântul Maslu la Mănăstirea Zosin și o cateheză de duminică seara la reședința “interreligioasă” a preotului. Cu asemenea program liturgic părintele Constantin se poate considera un “nepomenitor” în toată regula, pentru că nu are ocazia să îl pomenească pe episcopul semnatar al documentelor eretice. Și atunci întrebarea este: De ce nu îi trimite MMB pe cei ce vor un preot nou înapoi la biserica lor de parohie, unde au deja un preot de 18 ani, care își face exemplar datoria față de ei?
.
Părintele Bolohan ar putea să se apere că nu are un loc unde să săvârșească slujbele religioase. Însă în situații de provizorat, cum este cea a sfinției sale, care are toate șansele să împlinească proverbul franțuzesc care spune că nu există nimic mai permanent decât provizoratul, slujbele bisericești pot fi săvârșite și în aer liber, și într-un loc acoperit dedicat special acestui lucru cu binecuvântarea episcopului. Ar putea să se inspire și din experiența părinților nepomenitori. Cei mai mulți dintre aceștia, alungați din parohii, au făcut paraclise unde slujesc cele sfinte.
Sâmbăta, spre amuzamentul unora dintre săteni, părintele Constantin agață niște clopote în copacii de la intrarea în cimitir sau pe poartă și săvârșește slujba de pomenire a morților. După ce termină slujba, își ia clopotele din copaci și se duce acasă. Primăria MMB-istă din Cristești se chinuie să îi facă o capelă părintelui Constantin, fiind vizat un teren din interiorul cimitirului, acestei idei opunându-i-se vehement comunitatea, care are nevoie de pământul din interiorul cimitirului pentru a-și îngropa morții.
Chiar dacă acel consiliu parohial “din exil” ales în mod nestatutar la Mănăstirea Zosin la mijlocul lunii ianuarie 2018, ar aproba un plan al primăriei de construcție a unei capele în interiorul cimitirului, acest plan nu ar putea fi dus la îndeplinire, deoarece consiliul parohial real, constituit în ziua de 14 ianuarie 2018 prin alegeri la biserica parohială a contestat deja în instanță, după ce anterior o făcuse la Consiliul eparhial Iași, legalitatea constituirii consiliului parohial „din exil” de la Zosin, pe motiv că la acea adunare parohială nu au fost primiți câțiva credincioși care doreau să participe la vot și nu s-a întrunit cvorumul necesar conform Statutului BOR pentru ca adunarea să poată funcționa valid.
Dincolo de toată această luptă surdă care se duce la ora actuală pentru cucerirea parohiei Schit Orășeni, un simbol național al rezistenței la nivel de parohie contra ecumenismului pe care Patriarhia se simte obligată să-l destructureze, pentru ca acest exemplu să nu dea curaj și altor preoți să facă ceea ce conștiința lor de preoți îi îndeamnă să facă, adică să mărturisească dreapta credință și să se îngrădească de erezie, rămâne durerea profundă a părintelui Ioan Ungureanu, care vede cum unor fii iubiți din parohie MMB le exploatează cele mai ascunse patimi, folosindu-se de acestea pentru a-i despărți de Hristos și de păstorul lor duhovnicesc, preotul satului, cu care unii au crescut din pruncie. Mai mult decât oriunde în România, creștinii din Schit Orășeni sunt cernuți în aceste zile prin cele mai dese site posibile; nicio slăbiciune omenească a lor nu rămâne neexploatată, nicio prietenie de decenii sau relație de familie nu mai contează în ochii celor care vor să își vadă cu orice preț scopul dus la bun sfârșit: triumful ecumenismului asupra Ortodoxiei.
Toată această adevărată tragedie se derulează în acest sat, în care până de curând domneau armonia și dragostea creștină, pentru că ierarhului locului îi este greu să recunoască faptul că, în urmă cu aproape doi ani, în Creta, a greșit profund față de sfânta credință ortodoxă, semnând niște documente care oficializau la cel mai înalt nivel ortodox erezia ecumenismului, care face ravagii în Biserica Ortodoxă de mai bine de un secol, dar care în Creta a fost propusă pentru prima dată deschis, în fața întregii suflări ortodoxe, ca politică bisericească și doctrină despre Biserica lui Hristos. Să recunoască greșeala și să o corecteze prin retragerea semnăturii de pe acele documente și să îl cinstească pe părintele Ioan Ungureanu ca pe un apărător al dreptei credințe, cum îl proclamă canonul 15 I-II Constantinopol.
Peste această durere acută, părintele Ioan Ungureanu presară la fiecare slujbă pe care o ține balsamul nădejdii nestrămutate că sfinții Sila, Paisie și Natan, ocrotitorii parohiei, și cei 420 de viețuitori ai schitului din istorie, “pe piepturile cărora slujim noi astăzi”, cum frumos amintește părintele cu lacrimi în ochi și vocea tremurândă, nu vor permite ca erezia să triumfe asupra dreptei credințe, și minciuna, dezinformarea și folosirea puterii lumești să triumfe asupra celor care vin la acea biserică pentru a mărturisi și a trăi ortodox, așa cum au făcut-o strămoșii lor timp de două milenii.
Sursa: ortodoxinfo.ro
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
