Prima cucerire a Constatinopolului (12 aprilie 1204) de către ereticii cruciați. Deturnarea Cruciadei a Patra

Foto – mixanitouxronou.com.cy

12 aprilie 1204: Căderea Constantinopolului ortodox în mâinile Cruciaților Occidentali. Istoric: A fost un JAF și o DISTRUGERE fără precedent în istorie. S-au oprit doar ca să bea și să violeze

La 12 aprilie 1204, armate cruciaților din Occident au ocupat capitala Imperiului Roman, Constantinopolul ortodox, pe care l-au supus jafului și distrugerii.

Papa Inocențiu al III-lea, care inițial a binecuvântat expediția, a descris în termeni duri ocupația catolică a Constantinopolului.

„Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfântul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (…) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve”.

Notă: Termenii de „latini” și de „greci” nu se referă la etnia celor în cauză, ci la ritul creștin de care aparțineau: latinii desemnau pe cei de religie catolică, ce aveau scaunul la Roma,  iar grecii erau ortodocșii cu scaunul patriarhal la Constantinopol.  De altfel, atât „latinii” cât și „grecii” formau imperii și regate multi-etnice. De asemenea, occidentalii se fereau să folosească numele oficial al Imperiului, respectiv Imperiul Roman, pentru că se dorea restaurarea ideii de romanitate în Vest. Constantinopolul a fost capitala Imperiului Roman din 330 și a rămas astfel până la cucerirea sa de către turci în 1453.

Înstăpâniți pe capitala Bizanțului, cruciații au incendiat cea mai mare parte din oraș și au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost uciși 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o țintă predilectă a Cruciaților. Episcopii și alți clerici au suferit chinuri teribile și au fost măcelăriți cu o furie ieșită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculț și dezbrăcat, abia a reușit să scape trecând pe țărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor.

Biblioteca din Constantinopol a fost distrusă. Valoarea celor furate din Constantinopol depășea, conform surselor vremii, peste 900.000 de mărci de arginți.

Iată descrierea jafului, după cum a văzut-o istoricul american Speros Vryonis în cartea Bizanțul și Europa:

„Soldații latini au supus cel mai măreț oraș din Europa la un jaf de nedescris. Timp de trei zile au ucis, au violat, au furat și au distrus la o scară pe care nici măcar vechii vandali sau goți nu aspirau. Constantinopole devenise un muzeu al artei antice și bizantine, un magazin de bogăție pe care latinii nu-l credeau posibil. Deși venețienii aveau o apreciere pentru arta pe care au descoperit-o (până la urmă erau și ei semi-bizantini) și au salvat cât au putut, francezii și ceilalți au distrus totul, oprindu-se doar ca să bea, să violeze călugărițele și să ucidă clericii ortodocși. Cruciații și-au manifestat ura pentru greci în modul cel mai spectaculos: distrugând cea mai măreață biserică a creștinătății. Au distrus iconostasul, icoanele și cărțile sfinte din Aghia Sofia și au pus pe scaunul patriarhal o prostituată care cânta melodii porcoase. Înstrăinarea dintre Est și Vest care începuse de secole, a culimnat cu masacrul teribil care a acompaniat distrugerea Constantinopolului. Grecii erau convinși că până și turcii, dacă ar fi cucerit orașul, ar fi fost mai blânzi. Cucerirea Constantinopolului a accelerat căderea Bizanțului în mâinile turcilor. În ultimă instanță, a patra cruciadă a avut ca efect direct victoria Islamului, adică exact opusul intenției sale inițiale”.
Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogățiile Orașului în Apus, unde împodobesc și astăzi biserici, muzee și colecții particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogății a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneția. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse.

Mai rău, sursele apusene ale vremii descriu evenimentele ca pe o „victorie a creștinătății„: cucerirea Constantinopolului este văzută ca o pedepsire a „ereticilor” greci, care erau „nelegiuiți și mai răi decât evreii”.

Cum au ajuns cruciații la Constantinopol

În august 1198, Papa Inocențiu a chemat la o nouă cruciadă pentru eliberarea Ierusalimului. Chemările la luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir organizat la Écry-sur-Seine de Theobald al III-lea de Champagne, conte de Champagne în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în rebeliune față de opera de reconstrucție a statului, desfășurată de regele Filip II August): din Blois, Champagne, Amiens, Saint-Pol, Ile-de-France și Burgundia. Au sosit contingente și din alte regiuni ale Europei Occidentale precum Flandra, Montferrat, Sfântul Imperiu Roman sau din Veneția. Theobald a fost ales conducătorul cruciadei, dar a murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat.

Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști.

O dată ajunși la Veneția, cruciații întâmpină problema banilor. Aceștia nu erau suficienți pentru a acoperi suma convenită cu dogele. În acel moment dogele propune cucerirea cetății Zara de pe coasta dalmată. Cruciații sunt scandalizați la auzul propunerii, deoarece Zara aparținea regelui maghiar care, de altfel, promisese să ofere sprijin cruciadei. Pontiful, de asemenea, se opune hotărât acestei idei. Cu toate acestea însă, armata cruciaților atacă Zara și o cucerește.

Elementul surpriză

În mijlocul acestor evenimente, își face apariția un nou personaj: Alexios Angelos. Acesta era fiul basileului detronat, Isaac II Angelos, și cere ajutorul cruciaților. El dorea eliberarea tatălui său și reinstaurarea lui pe tronul Imperiului. Alexios merge în Germania pentru a purta tratative cu Philip de Swabia, fiul lui Barbarossa și ginerele lui Isaac II Angelos. Alexios îi propune lui Philip să deturneze expediția cruciaților spre Constantinopol în vederea restabilirii tatălui său pe tron. Prințul inconștient îi face lui Philip promisiuni exorbitante. În schimbul serviciului adus lui și tatălui său , Alexios se obligă la plata a 200 000 mărci de argint, la unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romei și recunoașterea supremației papale, participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni și la întreținerea permanentă în Palestina a unei armate de 500 de cavaleri.

Cruciații ajung la Constantinopol, iau orașul cu asalt și îl detronează pe Alexios III Angelos. Acesta fuge din oraș împreună cu ultimii banii ai trezoreriei imperiale. La conducerea imperiului revine Isaac II Angelos împreună cu fiul său, Alexios, care era garantul îndeplinirii promisiunilor.

Următoarele luni sunt foarte grele pentru bizantini. Împăratul îi supune unor taxe enorme în vederea strângerii banilor necesari. În cele din urmă, se plătește jumătate din sumă. Pentru ca mai târziu cruciații să primească vestea că imperiul nu mai are niciun ban de dat.

În ceea ce privește cruciații, acesta era momentul mult așteptat pentru a putea cucerii Constantinopolul. Nerespectarea promisiunilor era motivul perfect. Atât venețienii, cât și ceilalți cruciați așteptau acest moment de mult timp.

Se realizează așadar un program de cucerire și se scrie un document solemn, Partitio Romaniae (Împărțirea Romaniei). Acest document stabilea cotele ce revin din pradă fiecărei părți. Potrivit documentului venețienii primeau 3/8 din teritoriile imperiale, iar cruciații 5/8, dintre care 1/4 îi erau rezervate viitorului împărat. Suveranul urma să fie ales dintre cruciați, iar patriarhul dintre venețieni. Toate acestea fiind stabilite, cruciații pornesc lupta. Constantinopolul este asediat 3 zile, după care este cucerit. Metropola-regină al creștinătății este supusă unui jaf înspăimântător timp de 3 zile de ”soldații lui Hristos”. „Orașul este despuiat de bogățiile, moaștele sfinte și monumentele sale istorice, care iau drumul Occidentului.”

Și astfel Constantinopolul, marea capitală a Imperiului Roman, cade răsunător. Constantinopolul a fost recâștigat în 1261, dar nu a mai fost niciodată cel dinainte.

Surse: historia.ro,  Căderea de la 1204 și consecințele ei – Gheorghe Metallinos, wikipedia.

Sursa: activenews.ro

Reclame

Video – Ce spune „Suveranul” amendat de poliție la Brașov

După cum s-a aflat zilele trecute, un „suveran” (adică o persoană care refuză actele cu CNP și să plătească impozite statului) a fost prins în trafic, la Brașov, fără permis de conducere, cu un autoturism neînmatriculat, conform legilor în vigoare. A fost amendat și i s-a întocmit dosar penal.

VIDEO. Cu numere de “suveran” la mașină. “Priviți cum imi vandalizeaza motorul meu motorizat”

Iată ce a declarat după ce a fost suspus unei evaluări psihiatrice, la care a fost declarat perfect sănătos și cu discernământ:

Dacă unele din cele spuse de el, ar putea fi corecte, iată că cel de mai jos deja îndrugă multe aberații:

Un sofer prins in trafic, la Brasov, fara permis de conducere si cu masina neinmatriculata scoate la iveala o miscare ce castiga tot mai multi adepti in tara noastra. E vorba de oameni care nu recunoasc actele de dentitate emise de stat si, ca urmare nu se legitimeaza in fata autoritatilor. Isi spun „suverani – fiinte nascute vii” si viseaza sa nu mai plateasca taxe si impozite, sa nu se mai supuna niciunei legi sau reguli sociale. „Suveranul” descoperit in trafic a fost internat pentru o evaluare psihiatrica prilej cu care mai multi adepti ai miscarii s-au strans sa il sustina.

Muntele Athos – CHILII ALE NEPOMENITORILOR DISTRUSE de muncitorii albanezi, instigați de ecumeniști!

Oamenii ereziarhului Bartolomeu, din îngăduința lui Dumnezeu (pseudo)patriarh al Constatinopolului, au pus  muncitorii albanezi să distrugă chiliile unor părinți athoniți care au întrerupt pomenirea lui la Sfintele Slujbe.

Actele de vandalism s-au petrecut pe 6/19 februarie 2018.

Se pare că sunt chilii de pe teritoriul Marii Lavre, iar muncitorii erau angajați de stăreția acestei mânăstiri. Dintre cei doi monahi ale căror chilii au fost distruse, unul este român – monahul Petru.

 

Chilia părintelui Daniil înainte de distrugere:

Ce a mai rămas din chilia părintelui Daniil, după distrugere:

Icoana Maicii Domnului Prodromița aruncată printre dărâmături:

La chilia părintelui Petru:

Ce a mai rămas din chilia părintelui Petru (monah român):

Sursa: opaidagogos.blogspot.ro

După modelul lui Bartolomeu la Mânăstirea Esfigmenu, pseudo-mitropolitul Teofan crează o parohie paralelă la Schit Orășeni

Se pare că eretic ecumenist de la eretic ecumenist se inspiră. Așa cum minciuno-patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu, a creat o obște paralelă la Mânăstirea Esfigmenu din Muntele Athos (chipurile oficială) pentru că adevărata obște de călugări a întrerupt pomenirea acestuia cu mulți ani în urmă, se pare că așa dorește să facă și minciuno-mitropolitul Teofan de la Iași în Schit Orățeni, inființând o parohie, cu un preot pomenitor, paralelă cu cea deja existentă, ai cărei membrii îl apără cu îndârjire pe adevăratul preot paroh, părintele Ioan Ungureanu – cel care a rupt comuniunea cu mitropolitul ecumenist.

---

de teolog Mihai-Silviu Chirilă

UPDATE: În urmă cu o oră, viceprimarul comunei Cristești s-a prezentat la casa parohială pentru a verifica câte becuri sunt racordate la iluminatul public, cu intenția de a debranșa de la iluminatul public biserica parohială, care este monument istoric. Sătenii s-au alertat și au apărut imediat în curtea bisericii în număr mare, ceea ce l-a determinat pe viceprimar să fugă de la fața locului. La scurtă vreme a reapărut cu o mașină a poliției și cu câțiva jandarmi. La vederea mulțimii adunate în curtea bisericii au părăsit zona, neplecând însă de tot din localitate și fără a explica ce caută jandarmeria la o oră atât de târzie pentru a-l apăra pe viceprimar în activitatea sa din afara orelor de program?

Un număr de cetățeni din Schit Orășeni au reclamat la Eon faptul că viceprimarul a stins de câteva ori de la transformatorul din localitate curentul electric în tot satul.

Surse de la fața locului relatează că, în cursul zilei, polițistul din localitate a fost văzut la câteva case din sat, unde le spunea cetățenilor să nu îl mai apere pe preotul Ioan Ungureanu, pentru a nu avea probleme. Dacă această informație se confirmă, acțiunea organului legii de intimidare a cetățenilor lezează grav drepturile constituționale ale acestora la liberă conștiință și la exprimare în cadrul legal.

„Parohia” părintelui Constantin Bolohan (in mijloc este protopopul)

De mai bine de o lună, în Parohia Schit Orășeni din Botoșani și-a făcut apariția un preot pomenitor, trimis de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei să îl înlocuiască pe părintele Ioan Ungureanu, sau mai bine zis, să le ofere servicii religioase celor câteva familii care s-au răzvrătit contra părintelui Ungureanu și susțin planul MMB de alungare a acestuia din parohie.

Părintele Constantin Bolohan, preotul trimis de MMB, este din Botoșani, este profesor de religie la un liceu din localitate, este pomenitor, deși recunoaște că părintele Ioan Ungureanu are dreptate în privința nepomenirii, dar afirmă, în fața credincioșilor care îl întreabă, că sfinția sa nu poate face ceea ce a făcut părintele Ioan, deoarece are copii și familie. În schimb, s-a angajat cu toate resursele disponibile să ducă la îndeplinire planul necanonic și ilegal al MMB de izgonire din parohie a singurului preot din Mitropolie care a întrerupt pomenirea ierarhului semnatar al documentelor eretice din Creta și a avut sprijinul poporului pentru a putea rămâne în parohie, după ce MMB l-a caterisit contrar sfintelor canoane.

Prima acțiune a preotului trimis de MMB a fost aceea de organizare a unui pelerinaj la care au participat toți cei din parohie ce se opun părintelui Ioan Ungureanu. Scopul demersului a fost prezentarea noului preot comunității restrânse pe care o are în sat. Imediat după acest pelerinaj, prin localitate, adepții noului preot avansau prognoze fanteziste, conform cărora părintele Ioan va fi scos de jandarmi la începutul lunii martie, apoi în Duminica Ortodoxiei și tot așa. Se pare însă că părintele Constantin are alt plan, încercând să realizeze prin mijloace “pastorale” ceea ce autoritățile MMB au eșuat să obțină prin încălcarea grosolană a sfintelor canoane și a legilor statului.

Strategia părintelui Bolohan pare a fi axată pe cucerirea cât mai multor credincioși de partea sfinției sale și a episcopului semnatar al documentelor eretice din Creta, pentru a putea emite, în viitor, pretenții asupra bisericii satului. În acest plan, alături de șarmul personal, părintele mizează probabil și pe sprijinul discret al MMB, de natură financiară și de altă natură (cadouri, ajutoare pentru sătenii nevoiași, oportunități pentru cei mai întreprinzători, “conlucrarea” cu autoritățile locale, județene, pe care părintele Ioan a denunțat-o deja în justiție ca excedând cadrului legal etc.). Până în acest moment, strategia avansează cu pași mici, deoarece majoritatea sătenilor nu sunt dispuși să își vândă sufletul și credința pe un mărțișor de la noul preot sau pe un ajutor social cumpărat din banii MMB. Au existat totuși câteva cazuri de oameni care au cedat diferitelor presiuni sau propunerilor de nerefuzat ale MMB, dar sunt încă foarte puțini pentru ca MMB să poată emite vreo pretenție suficient de serioasă la biserica satului, încât să o și poată obține într-o instanță, împotriva voinței majorității credincioșilor care îl susțin pe părintele Ioan Ungureanu.

Din registrul pe care MMB îl folosește pentru a-i aduce alături părintelui Constantin Bolohan pe credincioșii ortodocși nepomenitori din sat fac parte deja cunoscutele dezinformări, de genul “de ce îl mai susțineți pe preotul Ungureanu, nu vedeți că până și Mihai-Silviu Chirilă l-a părăsit?”, dar și interpretări ale realității de genul “de ce îl mai susțineți pe preotul Ungureanu, nu vedeți că nepomenitorii nu îl mai susțin, că nu a fost la Roman la sinaxă și a rămas singur?”, prin care MMB încearcă să întoarcă împotriva părintelui Ungureanu ca vină faptul că… acesta dorește ca nepomenirea sa să nu depășească acel cadru canonic stabilit de sfintele canoane și de cugetarea Părinților Bisericii. Nu lipsesc nici înscenările prin care unor oameni naivi li se pun libertatea și bunăstarea în primejdie, fiind instigați să reclame la autoritățile statului cetățeni nevinovați, cum s-a întâmplat acum câteva seri, când unul dintre capii revoltei contra părintelui Ioan Ungureanu a reclamat la poliție că a fost agresat într-o cârciumă de şase tineri, doi dintre aceștia nefiind măcar prezenți acolo la momentul respectiv, așa cum vor demostra în instanță, când vor contesta amenda de 1000 de lei pe care polițistul local le-a dat-o fără niciun motiv, precum şi ameninţările pe care şeful de post le proferează la adresa lor, nici șicanele pe care le fac cei de la primărie, care, de exemplu, schimbând becurile de pe stâlpii de iluminat public nu au pus niciun bec în fața bisericii monument istoric, pentru că “nu îl recunosc pe fostul preot”, sau afirmații de genul celor făcute de polițistul local care lăsa să se înțeleagă că are informații că “noul preot nu poate trăi în sat din cauza fostului preot”, deși nu există niciun motiv ca astfel de afirmații să fie făcute. Falsa impresie că defăimările sau calomniile angajaţilor locali din Primărie şi Poliţie printre săteni la adresa părintelui Ioan Ungureanu pot intimida şi slăbi vigilenţa şi curăţia inimii celor cu adevărat credincioşi, mai rămăsese singura armă pe care să o fi folosit cei care urăsc adevărul, aducând mărturii mincinoase şi chiar groteşti care să le motiveze concret acţiunile.

Cu această strategie fixată și cu sprijinul MMB de toate felurile, părintele Bolohan s-a pus pe treabă, încercând să îi tragă spre reluarea pomenirii pe credincioșii care au întrerupt de aproape doi ani legătura cu ierarhul și cu erezia pe care acesta o propovăduiește public. Mieros și amabil, preotul cutreieră haotic satul, salutând pe credincioșii pe care îi întâlnește, deşi nu cunoaşte pe nimeni, discutând cu aceștia și explicându-le că ascultarea față de mitropolit este cel mai important lucru pentru un preot (din câte s-a văzut până acum, în viziunea ecumenistă, ascultarea față de ierarh este mai importantă și decât ascultarea față de Hristos, de Sfinții Părinți și de Sfintele Canoane). Într-o discuție directă cu sfinția sa, părintele Ioan Ungureanu l-a întrebat: “Părinte, pe mine m-a trimis Hristos aici, în această parohie, acum 18 ani, când am primit Sfântul Agneț din mâna mitropolitului de atunci, care mi-a spus să vin și să îl slujesc pe Hristos în această parohie. Ceea ce am și făcut de atunci încoace. Pe sfinția voastră cine v-a trimis?”. Părintele Constantin a replicat: “Pe mine m-a trimis părintele mitropolit şi duhovnicul meu, părintele Ioan Harpa de la Popăuţi, şi fac ascultare”. Părintele Ioan a răspuns: “Vedeți, părinte, asta e diferența. Pe sfinția voastră v-au trimis oamenii, pe mine m-a trimis Hristos”. Explicându-i că decizia sa de a întrerupe pomenirea este canonică, părintele Constantin a replicat că trebuie “să mai lăsăm canoanele și să facem ascultare, pentru a nu cădea în înşelare”.

Ca un ecumenist care se respectă, preotul “paralel” din Schit Orășeni și-a stabilit cartierul general în casa unui turc, care trăiește în concubinaj cu o localnică stabiliţi în Turcia și și-au făcut în sat o casă, în care locuiește doar când vine în țară din Turcia. Atunci când femeia a venit, în urmă cu câțiva ani să-și boteze pruncul, părintele Ioan i-a pus în vedere că nu este canonic modul în care conviețuiește cu bărbatul musulman și a sfătuit-o să facă ceea ce cer sfintele canoane. Pe turc l-a întrebat dacă nu dorește să treacă la Ortodoxie, iar acesta a răspuns că respectă toate religiile, dar nu dorește să părăsească islamul. Înainte de a se stabili în casa turcului, părintele Constantin a fost refuzat de către unii dintre capii răzvrătirii din sat, care nu au dorit să îl primească pe preot, împreună cu cei patru copii și cu soția să stea provizoriu în casele lor, deși acesta este în mare parte a timpului navetist, în parohie stând sporadic.

“Cartierul general” al “parohiei” pe care încearcă să și-o construiască părintele Bolohan este la cârciuma soției fostului primar, unde părintele este văzut intrând și ieșind uneori fără haina preoțească, “în civil”, spre indignarea unora dintre săteni, care nu l-au văzut niciodată pe părintele Ioan Ungureanu mergând în civil, nici măcar după ce a fost dat în judecată pentru port ilegal de uniformă, sau intrând într-o cârciumă (respectul față de conduita morală pe care părintele l-a impus în cei 18 ani de vrednică păstorire poate fi văzut pe străzile satului, unde chiar și cei care îl contestă pe părintele își ascund țigările aprinse când trec pe lângă sfinția sa sau își corectează orice alt comportament necorespunzător, atunci când părintele Ioan îi întâlnește și îi salută). Prezența preotului în cârciumă pare a ține de filosofia părintelui Bolohan de “a mai lăsa canoanele”, deoarece canonul 54 apostolic, canonul 9 Trulan, canonul 24 Laodiceea și canonul 40 Cartagina opresc prezența preotului în cârciumi. Canonul 24 Laodiceea este foarte clar în acest sens: “Nu se cuvine ca cei ierarhicești, de la presbiteri până la diaconi, și apoi cei din tagma bisericească până la slujitorii bisericești, ori citeți, ori cântâreți, ori exorciști, ori ușieri, ori cei din tagma asceților să intre în cârciumă”. La rândul său, cu privire la nepurtarea reverendei, canonul 27 al sinodului Trulan spune: “niciunul dintre cei ce se numără în cler să nu se îmbrace cu haină nepotrivită, nici petrecând în cetate, nici pe cale mergând, ci să întrebuințeze îmbrăcămințele care sunt rânduite pentru cei ce se numără în cler. Iar dacă cineva ar face lucru ca acesta, să se afurisească pe o săptămână”. Acest canon e întărit de canonul 16 al sinodului al VII-lea ecumenic. Prezența în cârciumă a clericilor au văzut-o însă credincioșii din Schit Orășeni și la cei care l-au trimis pe părintele Constantin, slujbașii MMB, care, în vara anului trecut, au încercat să îl scoată cu forța din parohie și au eșuat lamentabil.

Tot în această cârciumă părintele Bolohan a afișat în prima săptămână din Post un “program liturgic provizoriu” pe perioada Postului (există posibilitatea ca locul să fi fost ales și pentru că unii dintre cei ce îi sunt “enoriași” acum sunt cunoscuți mai mult din cârciumă decât din biserica satului). Atrage atenția că din acest program liturgic lipsesc cu totul actele liturgice, adică slujbele bisericești propriu-zise. Nu vedem nicio Sfântă Liturghie, nicio slujbă a Canonului Mare în prima săptămână și în a cincea, nicio indicație despre slujbele din Săptămâna Patimilor sau despre Sfânta Slujbă a Învierii. Există câteva referiri la spovedanie la domiciliu, împărtășanii și prezența la Sfântul Maslu la Mănăstirea Zosin și o cateheză de duminică seara la reședința “interreligioasă” a preotului. Cu asemenea program liturgic părintele Constantin se poate considera un “nepomenitor” în toată regula, pentru că nu are ocazia să îl pomenească pe episcopul semnatar al documentelor eretice. Și atunci întrebarea este: De ce nu îi trimite MMB pe cei ce vor un preot nou înapoi la biserica lor de parohie, unde au deja un preot de 18 ani, care își face exemplar datoria față de ei?

.

Părintele Bolohan ar putea să se apere că nu are un loc unde să săvârșească slujbele religioase. Însă în situații de provizorat, cum este cea a sfinției sale, care are toate șansele să împlinească proverbul franțuzesc care spune că nu există nimic mai permanent decât provizoratul, slujbele bisericești pot fi săvârșite și în aer liber, și într-un loc acoperit dedicat special acestui lucru cu binecuvântarea episcopului. Ar putea să se inspire și din experiența părinților nepomenitori. Cei mai mulți dintre aceștia, alungați din parohii, au făcut paraclise unde slujesc cele sfinte.

Sâmbăta, spre amuzamentul unora dintre săteni, părintele Constantin agață niște clopote în copacii de la intrarea în cimitir sau pe poartă și săvârșește slujba de pomenire a morților. După ce termină slujba, își ia clopotele din copaci și se duce acasă. Primăria MMB-istă din Cristești se chinuie să îi facă o capelă părintelui Constantin, fiind vizat un teren din interiorul cimitirului, acestei idei opunându-i-se vehement comunitatea, care are nevoie de pământul din interiorul cimitirului pentru a-și îngropa morții.

Chiar dacă acel consiliu parohial “din exil” ales în mod nestatutar la Mănăstirea Zosin la mijlocul lunii ianuarie 2018, ar aproba un plan al primăriei de construcție a unei capele în interiorul cimitirului, acest plan nu ar putea fi dus la îndeplinire, deoarece consiliul parohial real, constituit în ziua de 14 ianuarie 2018 prin alegeri la biserica parohială a contestat deja în instanță, după ce anterior o făcuse la Consiliul eparhial Iași, legalitatea constituirii consiliului parohial „din exil” de la Zosin, pe motiv că la acea adunare parohială nu au fost primiți câțiva credincioși care doreau să participe la vot și nu s-a întrunit cvorumul necesar conform Statutului BOR pentru ca adunarea să poată funcționa valid.

Dincolo de toată această luptă surdă care se duce la ora actuală pentru cucerirea parohiei Schit Orășeni, un simbol național al rezistenței la nivel de parohie contra ecumenismului pe care Patriarhia se simte obligată să-l destructureze, pentru ca acest exemplu să nu dea curaj și altor preoți să facă ceea ce conștiința lor de preoți îi îndeamnă să facă, adică să mărturisească dreapta credință și să se îngrădească de erezie, rămâne durerea profundă a părintelui Ioan Ungureanu, care vede cum unor fii iubiți din parohie MMB le exploatează cele mai ascunse patimi, folosindu-se de acestea pentru a-i despărți de Hristos și de păstorul lor duhovnicesc, preotul satului, cu care unii au crescut din pruncie. Mai mult decât oriunde în România, creștinii din Schit Orășeni sunt cernuți în aceste zile prin cele mai dese site posibile; nicio slăbiciune omenească a lor nu rămâne neexploatată, nicio prietenie de decenii sau relație de familie nu mai contează în ochii celor care vor să își vadă cu orice preț scopul dus la bun sfârșit: triumful ecumenismului asupra Ortodoxiei.

Toată această adevărată tragedie se derulează în acest sat, în care până de curând domneau armonia și dragostea creștină, pentru că ierarhului locului îi este greu să recunoască faptul că, în urmă cu aproape doi ani, în Creta, a greșit profund față de sfânta credință ortodoxă, semnând niște documente care oficializau la cel mai înalt nivel ortodox erezia ecumenismului, care face ravagii în Biserica Ortodoxă de mai bine de un secol, dar care în Creta a fost propusă pentru prima dată deschis, în fața întregii suflări ortodoxe, ca politică bisericească și doctrină despre Biserica lui Hristos. Să recunoască greșeala și să o corecteze prin retragerea semnăturii de pe acele documente și să îl cinstească pe părintele Ioan Ungureanu ca pe un apărător al dreptei credințe, cum îl proclamă canonul 15 I-II Constantinopol.

Peste această durere acută, părintele Ioan Ungureanu presară la fiecare slujbă pe care o ține balsamul nădejdii nestrămutate că sfinții Sila, Paisie și Natan, ocrotitorii parohiei, și cei 420 de viețuitori ai schitului din istorie, “pe piepturile cărora slujim noi astăzi”, cum frumos amintește părintele cu lacrimi în ochi și vocea tremurândă, nu vor permite ca erezia să triumfe asupra dreptei credințe, și minciuna, dezinformarea și folosirea puterii lumești să triumfe asupra celor care vin la acea biserică pentru a mărturisi și a trăi ortodox, așa cum au făcut-o strămoșii lor timp de două milenii.

Sursa: ortodoxinfo.ro

Marți, 20 februarie, PROTEST al Noii Drepte la Muzeul Țăranului Român împotriva redifuzării filmului homosexual „120 de bătăi pe minut”

Protestul Noii Drepte va fi organizat marți 20 februarie, la ora 18:00, față de redifuzarea filmului „120 bătăi pe minut” la studioul Horia Bernea din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român.

După ce la proiecția din data de 4 februarie a.c. mai mulți spectatori și-au manifestat deschis dezgustul față de scenele la limita pornografiei din filmul „120 bătăi pe minut”, conducerea Muzeului Național al Țăranului Român recidivează și anunță REDIFUZAREA în data de 20 februarie a acestui film provocator, care glorifică lupta activiștilor pro-homosexualitate.

Ne-am fi așteptat să vedem anul acesta la cinematograful Muzeului Țăranului Român filme dedicate Centenarului Marii Uniri. Ne-am fi așteptat să vedem cum managerul acestui muzeu promovează valorile tradiționale ale poporului român, în buna tradiție a regretatului Horia Bernea, care a făcut din acest muzeu un adevărat templu al civilizației arhaice românești.

Ceea ce primim în schimb sunt filme care fac propagandă homosexualității, care abundă în violență, limbaj vulgar și manele, și care nu au ce căuta în programul de cinematograf al unui muzeu al civilizației tradiționale, care evocă spiritul satului românesc și care ar trebui să aducă un elogiu țăranului român, spiritualității, culturii și valorilor specifice lui.

Satul românesc a fost dintotdeauna un reper de bun simț și de virtuți creștine autentice, în atiteză cu decadența, imoralitatea, vulgaritatea ridicate la rang de artă în filmele cu tematică homosexuală.

Or, difuzarea unor astfel de pelicule într-un muzeu al tradițiilor, al spiritualității tradiționale românești este o provocare ieftină prin care se testează răbdarea românilor, se urmărește provocarea majorității creștine din România și se întinează memoria lui Horia Bernea, pe care activiștii homosexuali nu îl pot ierta pentru cuvintele sale mai actuale ca niciodată: „Știu că lumea e condusă, în bună măsură, de o mafie homosexuală”.

Pe cale de consecință, Noua Dreaptă somează public conducerea MNȚR să anuleze redifuzarea filmului „120 bătăi pe minut” și să ceară scuze tot public tuturor românilor pentru terfelirea imaginii și a bunei reputații a muzeului. În caz contrar, vom fi prezenți marți 20 februarie în fața muzeului la ora 18:00 pentru a spune STOP acestui asalt al noii stângi neomarxiste asupra Muzeului Național al Țăranului Român, asalt care a generat deja suficiente tensiuni în societatea românească.

Președinte,
Av. Tudor Ionescu

Sursa: nouadreapta.org

CAZ DRAMATIC în Franța! UNEI ROMÂNCE I S-A LUAT FETIȚA, DE LA SÂN, CU FORȚA, LA NUMAI O LUNĂ DE LA NAŞTERE!

Un caz ca atâtea altele în care cetățenii români sunt tratați ca nişte apatrizi. Un caz în care în secolul XXI nevolnicul stat de origine nu este în stare să-şi apere cetățenii, nu numai în străinătate, dar nici chiar pe cei aflați pe propriul său teritoriu. Un caz în care administrația românească se spală pe mâini, ca şi în alte dăţi, de nişte suflete de români. Mai ales de copiii răpiți de instituțiile altor state de lângă proprii părinți (români plecați pentru un trai mai bun prin țările Europei).

La fel se întâmplă şi cu ALEXANDARA POPA, prunca care la numai o lună de viață a fost răpită, la Paris, de la sânul mamei de angajați abrutizați ai unor instituții create, chipurile să apere copiii, în nici un caz să-i răpească. 

Trei aspecte de o mare graviate:

– copila este nebotezată şi a fost lipsită de hrănirea la sân cu laptele matern; 

– mama (IULIA) a fost supusă unui cumplit şoc emoțional şi a fost privată de posibilitatea de a-şi alăpta copilul (din iunie 2016, timp de un an şi câteva luni, cât a avut lapte);

– în cele din urmă fetița a fost dată în plasament unei musulmance divorțate, care mai are încă trei copii.

Iată povestea relatată de bunica fetiței, doamna Tania (un text scris probabil în 2017): 

---

Va relatez marea tragedie a familiei mele :

Nepotica mea Alexandra POPA este sechestrata de statul francez ( “plasament provizoriu “) de pe data de 24 iunie 2016 ( avea o luna , e nascuta pe 24 mai 2016) )  

O echipa de 15 persoane (cativa politisti si asistente sociale de la ASE Sartrouville, Franta) au patruns pe fereastra apartamentului meu, in lipsa mea si fara a prezenta nici o hartie justificativa, au impins o pe fata mea Iuliana POPA in bucatarie, i-au smuls copilasul de la san, i-au scotocit prin geanta sa ia actele copilului, i-au luat mobilul sa nu ma poata suna, au plecat si cu bebelusa de o luna si cu toate lucrurile ei ( o parte din lucrurile mele ). 

Nu am stiut nimic despre fetita cateva zile, am gasit-o pe sefa de la ASE ( un fel de protectia copilului )  Sartrouville care mi-a spus ca ar fi fost un denunt la procuror ( OPP) dar nu mi-a prezentat acea hartie, ceea ce e un abuz.

OPP ul spunea ca de la maternitate cineva ar fi sunat sa spuna ca fiica mea Iuliana, mama bebelusei ar fi facut depresie “baby blue” si ca protectia copilui voia sa stie daca copilul e bine.

Medicul care a urmarit-o pe fiica mea in timpul sarcinii, care a asistat-o la nastere si o luna dupa sarcina, Dr Fauck, a spus clar ca el a lasat-o pe fiica mea sa iasa din maternitate pentru ca era bine si ne-a dat si atestatia din fisierul atasat ( el a fost foarte indignat ca asistentele sociale nu l-au sunat pe el, ca autoritate medicala, inainte sa intre cu forta sa ia copilul . )

La audienta din 13 iulie 2016 judecatorul a recunoscut ca Alexandra, bebelusa, era bine ingrijita in momentul in care a fost luata cu forta dar ca li se pare ca Iuliana, mama fetitei, se prezinta nervoasa si revendicativa si ca ii acuza de discriminare, deci nu pot sa-i dea copilul inapoi pentru ca cica e mult prea nervoasa.

Au urmat vizite mediatizate cu fiica mea si fetita ei, in care asistentele sociale au facut totul ca sa o destabilizeze pe fiica mea, o insultau in timp ce era cu copilul la san, i-au interzis sa alapteze , etc.

In momentul in care fiica mea a facut apel la decizia judecatoreasca, i s-au intrerupt vizitele la fetita  in mod abuziv fara sa i se dea hotararea judecatoreasca. Imediat, fara vreun motiv valabil.

Vazand ca fiica mea este in soc emotional si nu are sanse sa recupereze copilul imediat, in ianuarie 2017 am cerut prin avocata mea sa-mi dea mie copilul in custodie, eu fiind cel mai apropiat membru de familie al Alexandrei.

Am prezentat la dosar toate documentele, contract de munca, fise de salariu, impozite, am o functie buna, am o locuinta buna, lucrez si sunt in perfecta stare de sanatate.

Mi s-au aprobat numai vizite “mediatizate” o ora la doua saptamani, urmand ca poate imi vor da vizite libere ( adica sa o iau cateva ore pe luna la domiciliul meu). 

Cum fiica mea a facut apel si la ultima decizie judecatoreasca, dupa ce am facut 7 vizite cu nepotica mea care s au petrecut foarte bine, acum cele de la protectia copilului incearca sa ma scoata si pe mine din circuit : la ultima vizita nu am putut vedea fetita pentru ca chipurile o streseaza locul respectiv, nu au spus inca nimic de mine.

Cele de la protectia copului au abuzat de hotararea judecatoreasca care imi dadea dreptul la vizite « mediatizate » si m-au obligat sa fac vizite in prezenta la doua psiholoage adica “terapeutice” , in timp ce sunt cu copilul in brate ma intreba de toate decesele din familie si daca mi am facut doliul, pe mine care lucrez si sunt o femeie de un mare echilibru.

Pe scurt incearca sa ma elimine si pe mine ca sa nu iau copilul sa creasca in familie. Nu pot sa ma faca nebuna dar pot inventa ca nu mi-am facut doliul sau alte tampenii.

Va rog sa ma ajutati , cum credeti ca ar fi mai bine sa actionez ? Ma gandeam daca ati putea semnala cazul la Ambasadorul Frantei la Bucuresti  si sa-i precizati ca Alexandra copila sechestrata, are familie, ma are pe mine care am o situatie foarte buna, sunt sanatoasa si am posibilitatea sa-i angajez bona sau sa o dau la cresa , in rest ma ocup eu.

Mama ei Iuliana este de asemenea sanatoasa, nu are nici o problema psihica ci numai probleme de tiroida care sunt tratate. Problema este ca in fata autoritatilor nu poate sa-si ascunda revolta pentru ce i s-a facut si nu se prezinta calma. A dovedit prin acte si prin fapte ca a ingrijit bine copilul.

1. Au fost doua audiente la tribunalul pentru copii din Versailles ( una pe 12 iulie 2016 si alta pe 3 ianuarie 2017) avand consecinta prelungirea plasamentului provizoriu.

A mai fost o contestatie la curtea de Apel din Versailles pe 14 octombrie 2016, judecatoarea a recunoscut ca bebelusa Alexandra a fost bine ingrijita de mama ei Iuliana in momentul in care a fost luata, si ca fiica mea s-a preocupat de Alexandra cu multa dragoste si dupa plasamentul provizoriu.

Apelul a fost respins pentru ca fiica mea nu a prezentat atestatie ca merge la psihiatru, a prezentat numai atestatie de la endocrinolog  cum ca era in hipertiroidie dupa ce a nascut.

2. Procesul in curs este in faza de contestatie a doua oara la curtea de Apel Versailles, audienta este pe 23 iunie 2017. Din pacate fiica mea nu intelege ca trebuie sa mearga la expert, si-a pierdut increderea in sistem si ii e frica sa nu i se inventeze lucruri in plus fata de socul post traumatic smulgerii copilului de la san. Apelul l-a facut ea, eu incerc sa obtin deocamdata vizite libere prin avocata mea urmand sa cerem la urmatoarea audienta din ianuarie 2018 sa mi dea mie garda copilului.

3. Am cerut anul trecut sprijinul consulatului pentru ca fetita Alexandra era plina de eczeme pe ceafa si era crescuta de o asistenta frantuzoaica care avea peste 70 de ani. Consulatul a trimis cateva scrisori recomandate si la judecatorul de la tribunalul de copii si la ASE Sartrouville (care negau problema in ciuda fotografiilor). Nu li s-a raspuns nimic dar in schimb cele de la ASE Sartrouville au schimbat asistenta maternala cu o tanara araboaica si au spus ca cea in varsta a iesit la pensie in decembrie 2016 ( avea de mult varsta de pensionare)

4. Referitor la cererea mea de a lua garda provizorie , mie mi s a raspuns ca se va face o acheta printr-o asociatie SJIE ( “neutra”, dupa ei, dar nu prea am incredere) ca sa evalueze relatia mea cu fetita Alexandra , locul unde locuiesc, relatia cu fiica mea ( desi nu vom locui impreuna).

Dna  Pucheu de la SJIE mi a spus la telefon ca imi va face raport bun ( acolo vizita cu fetita s-a petrecut foarte bine, si a fost multumita si de conditiile in care locuiesc)

Intrebarile “capcana “ au fost ce faceti daca bate fiica dumenavoastra la usa ? De stiut ca fiica mea nu a facut nimic rau copilului din contra s-a ocupat foarte bine si avem atestatii si documente la dosar.

Nu e vorba de maltraitance ci de faptul ca vorbeste mult si acuzator si se enerveaza. – (cine nu s-ar enerva dacă i s-ar răpi propriul copil și ar avea de-a face numai cu personaje sinistre care nu înțeleg că fetița are nevoie de mamă și mama de fetiță? – n. adm).

Ultima vizita cu fetita la ASE si cu cele doua psiholoage pe 24 mai s-a petrecut bine, nu cred ca vor avea tupeul sa-mi inventeze si mie tulburari psihice.

Problema este ca si-a pierdut increderea (Iuliana, mama – n. adm.) in sistem si vrea sa iasa din soc singura, nu stii ce pot sa-i inventeze ca sa-si justifice actiunea “commando “ cand au luat copilul fara nici o hartie.

---

După cum am subliniat la început fetița, care acum are aproape 2 ani, a fost dată în plasament în casa unei musulmance divorțată şi cu încă trei copii. Fapt cu atât mai grav cu cât fetiţa încă nu este botezată. 

Tatăl este cetățean fracez, dar mama, Iuliana, nu a fost căsătorită cu el şi nu stau împreună. Tatăl n-a recunoscut copilul şi numele de familie este cel al bunicii și evident al mamei. 

Fetița este cetățean român.

În urma audienței, la tribunal, din 15 decembrie 2017 i-au fost acordate în sfârșit două vizite „mediatizate” pe lună, după ce nu își mai văzuse fetița de 6 luni.

Bunicii Alexandrei i s-a respins cererea de a lua fetița, dar i s-a dat o vizită liberă de două ore pe lună.

S-a făcut cerere de botez și a fost respinsă de către judecătoare.

Se pare ca au primit de la Ambasada României de la Paris ceva promisiuni de ajutor, dar cam știm cum sunt ambasadele românești…

Închipuiți-vă o mamă, la numai o lună de la naştere, să i se smulgă copilul de la sân, în mod brutal de către un grup de polițişti şi de angajați ai unei instituții satanice, apoi purtată prin tribunale şi comisii de evaluare, suspectată că ar avea probleme psihice. Prin ce traumă poate să treacă sărmana femeie! 

Cei care vor să o ajute în orice fel, pot să-i scrie pe adresa de facebook: 

http://https://www.facebook.com/julie.dupont.5439

Impresionante sunt fotografiile cu hăinuțe întinse, dar pe care nu are cine să le îmbrace!

Putem scrie Ministerului de Externe, Ambasadei Franței de la Bucureşti, Ambasadei României de la Paris, Ministerului pentru Românii de Pretutindeni etc. Dar de mare folos vor fi rugăciunile!

 

 

 

Trei fanfaroni – preotul Eugen Tănăsescu, Vasile Bănescu și Teodor Baconschi – îi critică pe mărturisitorii de la Muzeul Țăranului Român

Aproximativ 20 de persoane au manifestat (duminica, 4 februarie – n. adm.) împotriva proiectării filmului „120 bătăi pe minut” în cadrul Studioului „Horia Bernea” din cadrul Muzeul Țăranului Român.

În momentul începerii peliculei, aceștia s-au ridicat în picioare, au afișat câteva mesaje și icoane. Printre mesaje se putea citi „România nu e Sodoma și Gomora” sau „Hey Soros, leave them kids alone”.

De asemenea, aceștia au rostit rugăciunea „Tatăl Nostru” și au cântat Troparul Înălțării Sfintei Cruci. „Proiecția unui film de propagandă explicită homosexuala ce urma să fie proiectată în centrul sacru al spiritualității tradiționale românești este inadmisibila. Ceva trebuia făcut. Dacă mijloacele indirecte au fost toate respinse, am fost forțați să facem ceva direct, să oprim fizic blasfemia, insultarea, jignirea Poporului Român și a Ortodoxiei. Ne-am poziționat pașnic în fața ecranului. Proiecția s-a oprit și apoi a fost anulată. Am fost legitimați de poliția chemată de mafioții organizatori, am fost insultați de mafioții prezenți, am rostit un Tatăl Nostru și toată lumea s-a dus acasă”,  a spus unul dintre participanții la protest.

Poliția a apărut la fața locului, i-a legitimat pe cei prezenți și totul s-a încheiat, proiecția fiind anulată. Evenimentul s-a petrecut la cinci ani de la ultima ispravă de acest gen a conducerii MȚR, și atunci lăsându-se cu proteste vehemente din partea comunității creștine din România, după cum a informat ActiveNews.

---

Iată și filmarea făcută de un jurnalist pro-homosexualitate. Unii spectatori deranjați au replicat cu un limbaj obșcen:

---

Iată și un articol de pe m.adevarul.ro:

Părintele Eugen Tănăsescu şi teologul Teodor Baconschi condamnă protestul care a întrerupt duminică seara proiecţia filmului „120 de bătăi pe minut“ de la Muzeul Ţăranului Român.

Eugen Tănăsescu spune că atitudinea protestatarilor nu este una în ton cu ceea ce propovăduiesc ei. „Ortodoxia nu apelează la forme violente de exprimare, ortodoxia nu cenzurează. Libertatea ideilor este fundamentul credinţei. A alege liber o credinţă este esenţa darului suprem pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Prin urmare, eventualele diferenţe de opinii, chiar şi în privinţa homosexualilor, se rezolvă pe tărâmul disputelor de argumente, nu pe cel al forţei, violenţei, cenzurii, prin metode necreştineşti“, spune părintele.

Protestul or nu a rezolvat nimic, pentru că filmul va fi redifuzat. „Ceea ce au făcut ei nu rezolvă problema. De altfel, pe Internet sunt o grămadă de extremişti radicalişti care se justifică spunând că sunt ortodocşi: începând de la cei anti-CIP la cei anti-vaccin. Niciodată nu sunt pro“.

Eugen Tănăsescu spune că oamenii pot să aibă şi păreri contrare, dar să fie argumentate şi pledate în mod civilizat. „Nu mai trăim în vremurile în care creştinismul era declarat ilegal şi trebuia să apelăm la forme supreme de existenţă ascunzându-ne în catacombe sau mărturisindu-ne credinţa pe ascuns sau în public cu preţul martirajului“.

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, spune că acele persoane nu au nicio legătura cu instituţia Patriarhiei Române. „Dreptul la opinie exprimată public este însă unul firesc, dar modul în care acest drept este exercitat va ţine cont de context şi de regulile de civilitate ce trebuie respectate într-o instituţie publică. Creştinii de orice confesiune, ca şi membrii altor culte religioase recunoscute de stat, au dreptul fundamental să îşi exprime public dezacordul fata de promovarea unor mesaje, inclusiv subversive, care lezează sensibilitatea morala personală şi publică.

O formă elegantă de protest va ţine însă totdeauna cont de respectarea legii şi ordinii. Stilistica unor asemenea manifestări indică la rândul ei gradul de înţelegere şi de cultura al celor care aleg să se exprime public. Cred ca o stilistică rudimentară sau agresiva a protestului, oricât de întemeiat moral, nu e niciodată una în beneficiul bunei cauze pentru care se militează“, consideră Vasile Bănescu.

Teologul Teodor Baconschi, doctor în antropologie religioasă şi istorie comparată a religiilor al Universităţii din Sorbona, este de părere că orice creştin are datoria de a trăi el, pe cât poate mai fidel, poruncile Evangheliei. „Urmarea Lui Hristos nu presupune întreruperea gălăgioasă a proiecţiei unui film. Nu poţi impune pe căi agresive nici virtutea, nici adevărul de credinţă. Dacă tu, creştin, faci ”ordine morală” aşa, te îndepărtezi de propria mărturisire şi de Dumnezeu.

Scrie un articol în care îţi exprimi opinia, dialoghează, caută pacea şi lasă-L pe Domnul să judece acţiunea fiecăruia, atâta vreme cât acea acţiune nu pune în pericol viaţa ta sau pe a altora. Fundamentalismul şi naţionalismul religios golesc bisericile şi smintesc lumea“, este de părere Teodor Baconschi.

---

Comentariu:

– Pseudo-preotul Eugen Tănăsescu este cunoscut ca un individ vândut sistemului, care mereu îi critică pe ortodocșii cu inițiativă. Și ca un vândut ce e, nu poate să gândească decât strâmb. Chiar dacă creștinii trebuie să fie oameni ai păcii, vin momente când trebuie scoasă și sabia…

– Vasile Bănescu, purtătorul de erezii al Patriarhiei, trebuie să știe că nici instituţia Patriarhiei Române nu prea mai are nici o legătură cu Ortodoxia.

– „Teologul” Teodor Baconschi ar trebui să recitească din Sfânta Evanghelie momentul alungării schimbătorilor de bani din templu de către Mântuirorul nostru Iisus Hristos, cu biciul.

---