Legea vaccinării a fost retrasă din Parlament, DAR există pericolul să fie inclusă într-un „Cod al Sănătății”

Proiectul legii vaccinării obligatorii, cel care a scos în stradă, anul trecut, câteva zeci de mii de oameni în toată țara, a fost retras de la Camera Deputaților, a anunțat avocatul Gheorghe Piperea, fost consilier guvernamental pe vremea premierului Mihai Tudose.

Acesta a mai spus că noul proiect de lege va fi inclus în Codul Sănătății, iar joi se va afla la Ministerul Sănătății pentru a discuta despre compatibilitatea dintre acest obligativitatea vaccinării și Convenția de la Oviedo.

„Legea vaccinării va fi refacută și introdusă în viitorul Cod al sănătății. La invitația unor parlamentari, voi fi prezent mâine la o întâlnire la Ministerul Sănătății, pentru a prezenta opinia mea referitoare la compatibilitatea cu Constituția și cu Convenția de la Oviedo a obligativității vaccinării. De asemenea, îmi voi expune opinia cu privire la calitatea de consumator a asiguratului și a pacientului în relația cu autoritățile și cu agenții economici privați și, implicit, cu privire la dreptul inalienabil al pacienților la informare și la avertizare asupra riscurilor (ne)vaccinării.

În condițiile în care navigăm (de regulă, în derivă) pe un ocean de informație, nu ne mai putem permite să ne bazăm pe cele spuse de 2-3 specialiști eterni din Ministerul Economiei și pe propaganda plătită de BigPharma. Trebuie să fim informați și avertizați de medicii care ne administrează vaccinul și de autoritățile care susțin campaniile de vaccinare”, a spus avocatul Gheorghe Piperea.
În 2017, asociații non-guvernamentale au protestat în toată țara împotriva obligativității vaccinării. Reprezentanții acestora au contestat anumite prevederi din proiectul de lege al PSD, cum ar fi sancțiunile – care mergeau până la deposedarea de drepturile parentale – pentru cei care nu își vaccinau copilul.
De asemenea, oamenii au contestat constituționalitatea legii, în condițiile în care practic, o persoană ar fi fost obligată să suporte un tratament medical, fără să-și dea acordul, așa numitul „consimțământ prezumat”.
În comisiile din Camera Deputaților, deputatul Varujan Vosganian a arătat că respectivul proiect de lege încalcă Convenția de la Oviedo, document ratificat de România și pe care statul român este obligat să-l respecte.
Mai mulți medici, printre care prof. dr. Vasile Astărăstoae sau prof.dr. Pavel Chirilă, au contestat obligativitatea vaccinării.

În nereuşita acestui proiect de lege a contat opoziția părinților, a medicilor cu o gândire sănătoasă, a asociațiilor şi deputaților care au sufocat cu amendamente evoluția proiectului în Camera Deputatilor. 

Probabil au contat şi semnăturile printate ale Petiției online trimise la Parlament: 
Vom depune semnăturile şi la Ministerul Sănătății şi sperăm să se mai adauge şi alții la cei care au semnat această Petiție: 
Anunțuri
Pentru creștinii care doresc ALTERNATIVĂ LA ACTELE ELECTRONICE nu s-a mai găsit loc… în Comisia pentru administrație din CAMERA DEPUTAȚILOR

Pentru creștinii care doresc ALTERNATIVĂ LA ACTELE ELECTRONICE nu s-a mai găsit loc… în Comisia pentru administrație din CAMERA DEPUTAȚILOR

Marti, 13 februarie, ora 13.00, la Camera Deputatilor a avut loc sedinta Comisiei pentru administratie publica si amenajarea teritoriului in cadrul careia s-a discutat proiectul de lege privind noile acte de identitate.

Un numar de aproximativ 15 de persoane, reprezentanti ai societatii civile, care sunt pe baricade si lupta impotriva actelor cu cip de ani de zile, a dorit sa ia parte la aceasta sedinta – ATENTIE:  PUBLICA !!! – numai ca li s-a refuzat accesul motivandu-se LIPSA SPATIULUI….

Pare intr-adevar o gluma proasta ca in ditamai Palatul Parlamentului, fosta Casa a Poporului, cetatenii simpli sa nu poata participa la sedinte publice pe motiv de spatiu, desi Legea 544 /2001 privind liberul acces la informatii de interes public specifica la art 1 ca ,,Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei. 

Iar la art 2 din aceeasi lege se arata ca: ,,In sensul prezentei legi: 
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei; (n.a. – deci Camera Deputatilor nu face exceptie)
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei; 

Dupa ce in decembrie anul trecut, Proiectul de Lege (575/2017) pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii privind evidenţa persoanelor şi actele de identitate ale cetăţenilor români A TRECUT DE SENAT de urgenta, acum se doreste sa il treaca rapid si prin Camera Deputatilor, care este for decizional. Si daca nu s-o putea altfel, sa treaca macar tacit, adica fara dezbatere si vot, fara asumarea votului, cum s-a mai procedat si in cazul altor legi sensibile care riscau sa provoace nemultumiri, fara stirea cetatenilor.

Si ca sa nu para atat de deplasat au permis totusi in final accesul a 5 persoane dintre cei prezenti, pe ce criterii facandu-se aceasta alegere nu stim, in conditiile in care unii au batut drumul din provincie. nu era vorba de un grup organizat sau de membrii unei singure asociatii….

Dar sigur poate ar trebui sa stim sa ne cerem drepturile si sa cerem sanctiuni pentru cei care fac voluntariat in sprijinul masonilor…

Caci art 21 din Legea 544/2001 spune ca:
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.

 

Art. 22.
1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.


Președintele Comisiei   este Roman Florin Claudiu – PNL.

În acestă privința s-a făcut o sesizare (nr 80/15.02.2018) la Camera Deputaților pentru a primi niște răspunsuri:

Buna ziua
Marti, 13 februarie, ora 13.00, in cadrul Comisiei pentru administratie publica si amenajarea teritoriului a fost discutat proiectul de lege pentru noile carti de identitate electronice si simple.
Un grup de aproximativ 15 persoane, unele venite din provincie, unii jurnalisti fara acreditare la Camera Deputatilor au dorit sa ia parte la sedinta comisiei, pentru ca urmaresc subiectul de ani de zile si pentru ca lupta pentru dreptul de a avea carti de identitate simple, fara cip. Desi prin lege astfel de sedinte sunt publice si societatea civila poate participa – drept garantat prin lege – accesul unora dintre cei prezenti a fost restrictionat pe motive puerile, refuzandu-se chiar dialogul cu noi.
Ca atare va rog frumos sa-mi raspundeti la urmatoarele intrebari:
– in ce sala s-a tinut sedinta comisiei enuntate mai sus
– ce capacitate are sala respectiva din punct de vedere al numarului de persoane care pot participa la o sedinta
– cate persoane au participat la sedinta respectiva si cate au fost din partea sociatatii civile
– cine a fost cel care a decis ca noi cei 15 oameni aflati la intrarea S2 nu mai putem intra, deoarece o doamna care a raspuns la interiorul 1125 a refuzat sa se prezinte si de asemenea a refuzat sa ne spuna cu cine a discutat din comisie despre participarea noastra la sedinta si care este numele functionarei care a refuzat sa se prezinte cine este.
– dupa ce criterii s-au ales cele 5 persoane carora li s-a permis accesul, in conditiile in care nu era vorba de o asociatie sau de un grup organizat ci de cetateni veniti din proprie initiativa.
– cum a fost posibil ca cinci cetateni sa fie lasati sa intre la sedinta iar reprezentantii presei din provincie, nu?
– in mod normal acreditarea jurnalistilor la Camera Deputatilor se face cu doua zile inainte de un eveniment, dar totusi in cazuri exceptionale pentru jurnalisti veniti din provincie nu se poate face o derogare? Nu se ingradeste accesul presei in acest mod?
– exista vreo lege in Romania care specifica ca presa nu poate avea acces la un eveniment/sedinta publica decat cu acreditare? nu e suficienta legitimatia, cartea de identitate? Daca da, va rog sa-mi specificati in baza carei legi a fost interzis accesul presei la aceasta sedinta.
– exista vreo lege in Romania care sa specifice ca accesul societatii civile este permis la o sedinta publica ,,doar in limita locurilor disponibile”? Daca da, va rog frumos sa-mi specificati care este aceasta.
Va multumesc,
Astept un raspuns in cel mai scurt timp posibil in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.
 
…………………………, cetatean roman

Trebuie spus că votul în Comisia pentru administrație, într-un final s-a amânat după ce reprezentantul – Asociatiei Furnizorilor de Servicii de Certificare a ridicat problema semnăturii electronice.

Comisia se va întruni peste două săptămâni  de la data amânării.

S-au depus amendamente pentru modificarea  unor articole din proiectul de lege de către reprezentanții unei asociații, care militează împreună cu noi pentru obținerea unei alternative a actelor fără cip.

Câteva imagini cu cei care au acceptat să fie fotografiați:

IMPORTANT! – Mâine, 13 februarie, ora 13:00, Veniți să cerem ALTERNATIVĂ LA ACTELE ELECTRONICE în Comisia pentru administrație din CAMERA DEPUTAȚILOR

ȘEDINȚELE COMISIILOR DIN PARLAMENT SUNT PUBLICE!

Participanții trebuie să se prezinte cu cartea de identitate la intrarea în camera de ședință și vor fi trecuți pe o listă care va fi inclusă în minuta ședinței.

Image result for specimen al noilor acte de identitate electronice

Foto – moldova24.net

ÎN DECEMBRIE ANUL TRECUT: Proiectul de Lege (575/2017) pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii privind evidenţa persoanelor şi actele de identitate ale cetăţenilor români A TRECUT DE SENAT:

Proiectul de lege pentru noile cărți de identitate cu cip a trecut de Senat. Marii duhovnici: Nu mai luați niciun document nou

https://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=20910

ACUM VOR SĂ ÎL TREACĂ ȘI PRIN CAMERA DEPUTAȚILOR, cât mai pe tăcute! 

CAMERA DEPUTAȚILOR ESTE CAMERĂ DECIZIONALĂ!!!

Deocamdată, mâine, 13 februarie, ora 13:00, vor încerca să obțină avizul Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.

http://www.cdep.ro/co/sedinte2015.ordinezi?ids=16489

ȘEDINȚELE COMISIILOR DIN PARLAMENT SUNT PUBLICE!

Către toți frații care au mai participat la dezbaterile pe acestă temă: Veniți să ne susținem dreptul la o alternativă, neelectronică, (fără cip) a actelor de identitate!

Urmărirea procesului legislativ: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16753

Iată și forma proiectului de lege 575/2017 (în PDF), în forma adoptată de Senat, pe 6 decembrie 2017:

https://www.senat.ro/Legis/PDF/2017/17L414FS.pdf

Adresa Camerei Deputaților:

Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucureşti

webmaster@cdep.ro

CAZ DRAMATIC în Franța! UNEI ROMÂNCE I S-A LUAT FETIȚA, DE LA SÂN, CU FORȚA, LA NUMAI O LUNĂ DE LA NAŞTERE!

Un caz ca atâtea altele în care cetățenii români sunt tratați ca nişte apatrizi. Un caz în care în secolul XXI nevolnicul stat de origine nu este în stare să-şi apere cetățenii, nu numai în străinătate, dar nici chiar pe cei aflați pe propriul său teritoriu. Un caz în care administrația românească se spală pe mâini, ca şi în alte dăţi, de nişte suflete de români. Mai ales de copiii răpiți de instituțiile altor state de lângă proprii părinți (români plecați pentru un trai mai bun prin țările Europei).

La fel se întâmplă şi cu ALEXANDARA POPA, prunca care la numai o lună de viață a fost răpită, la Paris, de la sânul mamei de angajați abrutizați ai unor instituții create, chipurile să apere copiii, în nici un caz să-i răpească. 

Trei aspecte de o mare graviate:

– copila este nebotezată şi a fost lipsită de hrănirea la sân cu laptele matern; 

– mama (IULIA) a fost supusă unui cumplit şoc emoțional şi a fost privată de posibilitatea de a-şi alăpta copilul (din iunie 2016, timp de un an şi câteva luni, cât a avut lapte);

– în cele din urmă fetița a fost dată în plasament unei musulmance divorțate, care mai are încă trei copii.

Iată povestea relatată de bunica fetiței, doamna Tania (un text scris probabil în 2017): 


Va relatez marea tragedie a familiei mele :

Nepotica mea Alexandra POPA este sechestrata de statul francez ( “plasament provizoriu “) de pe data de 24 iunie 2016 ( avea o luna , e nascuta pe 24 mai 2016) )  

O echipa de 15 persoane (cativa politisti si asistente sociale de la ASE Sartrouville, Franta) au patruns pe fereastra apartamentului meu, in lipsa mea si fara a prezenta nici o hartie justificativa, au impins o pe fata mea Iuliana POPA in bucatarie, i-au smuls copilasul de la san, i-au scotocit prin geanta sa ia actele copilului, i-au luat mobilul sa nu ma poata suna, au plecat si cu bebelusa de o luna si cu toate lucrurile ei ( o parte din lucrurile mele ). 

Nu am stiut nimic despre fetita cateva zile, am gasit-o pe sefa de la ASE ( un fel de protectia copilului )  Sartrouville care mi-a spus ca ar fi fost un denunt la procuror ( OPP) dar nu mi-a prezentat acea hartie, ceea ce e un abuz.

OPP ul spunea ca de la maternitate cineva ar fi sunat sa spuna ca fiica mea Iuliana, mama bebelusei ar fi facut depresie “baby blue” si ca protectia copilui voia sa stie daca copilul e bine.

Medicul care a urmarit-o pe fiica mea in timpul sarcinii, care a asistat-o la nastere si o luna dupa sarcina, Dr Fauck, a spus clar ca el a lasat-o pe fiica mea sa iasa din maternitate pentru ca era bine si ne-a dat si atestatia din fisierul atasat ( el a fost foarte indignat ca asistentele sociale nu l-au sunat pe el, ca autoritate medicala, inainte sa intre cu forta sa ia copilul . )

La audienta din 13 iulie 2016 judecatorul a recunoscut ca Alexandra, bebelusa, era bine ingrijita in momentul in care a fost luata cu forta dar ca li se pare ca Iuliana, mama fetitei, se prezinta nervoasa si revendicativa si ca ii acuza de discriminare, deci nu pot sa-i dea copilul inapoi pentru ca cica e mult prea nervoasa.

Au urmat vizite mediatizate cu fiica mea si fetita ei, in care asistentele sociale au facut totul ca sa o destabilizeze pe fiica mea, o insultau in timp ce era cu copilul la san, i-au interzis sa alapteze , etc.

In momentul in care fiica mea a facut apel la decizia judecatoreasca, i s-au intrerupt vizitele la fetita  in mod abuziv fara sa i se dea hotararea judecatoreasca. Imediat, fara vreun motiv valabil.

Vazand ca fiica mea este in soc emotional si nu are sanse sa recupereze copilul imediat, in ianuarie 2017 am cerut prin avocata mea sa-mi dea mie copilul in custodie, eu fiind cel mai apropiat membru de familie al Alexandrei.

Am prezentat la dosar toate documentele, contract de munca, fise de salariu, impozite, am o functie buna, am o locuinta buna, lucrez si sunt in perfecta stare de sanatate.

Mi s-au aprobat numai vizite “mediatizate” o ora la doua saptamani, urmand ca poate imi vor da vizite libere ( adica sa o iau cateva ore pe luna la domiciliul meu). 

Cum fiica mea a facut apel si la ultima decizie judecatoreasca, dupa ce am facut 7 vizite cu nepotica mea care s au petrecut foarte bine, acum cele de la protectia copilului incearca sa ma scoata si pe mine din circuit : la ultima vizita nu am putut vedea fetita pentru ca chipurile o streseaza locul respectiv, nu au spus inca nimic de mine.

Cele de la protectia copului au abuzat de hotararea judecatoreasca care imi dadea dreptul la vizite « mediatizate » si m-au obligat sa fac vizite in prezenta la doua psiholoage adica “terapeutice” , in timp ce sunt cu copilul in brate ma intreba de toate decesele din familie si daca mi am facut doliul, pe mine care lucrez si sunt o femeie de un mare echilibru.

Pe scurt incearca sa ma elimine si pe mine ca sa nu iau copilul sa creasca in familie. Nu pot sa ma faca nebuna dar pot inventa ca nu mi-am facut doliul sau alte tampenii.

Va rog sa ma ajutati , cum credeti ca ar fi mai bine sa actionez ? Ma gandeam daca ati putea semnala cazul la Ambasadorul Frantei la Bucuresti  si sa-i precizati ca Alexandra copila sechestrata, are familie, ma are pe mine care am o situatie foarte buna, sunt sanatoasa si am posibilitatea sa-i angajez bona sau sa o dau la cresa , in rest ma ocup eu.

Mama ei Iuliana este de asemenea sanatoasa, nu are nici o problema psihica ci numai probleme de tiroida care sunt tratate. Problema este ca in fata autoritatilor nu poate sa-si ascunda revolta pentru ce i s-a facut si nu se prezinta calma. A dovedit prin acte si prin fapte ca a ingrijit bine copilul.

1. Au fost doua audiente la tribunalul pentru copii din Versailles ( una pe 12 iulie 2016 si alta pe 3 ianuarie 2017) avand consecinta prelungirea plasamentului provizoriu.

A mai fost o contestatie la curtea de Apel din Versailles pe 14 octombrie 2016, judecatoarea a recunoscut ca bebelusa Alexandra a fost bine ingrijita de mama ei Iuliana in momentul in care a fost luata, si ca fiica mea s-a preocupat de Alexandra cu multa dragoste si dupa plasamentul provizoriu.

Apelul a fost respins pentru ca fiica mea nu a prezentat atestatie ca merge la psihiatru, a prezentat numai atestatie de la endocrinolog  cum ca era in hipertiroidie dupa ce a nascut.

2. Procesul in curs este in faza de contestatie a doua oara la curtea de Apel Versailles, audienta este pe 23 iunie 2017. Din pacate fiica mea nu intelege ca trebuie sa mearga la expert, si-a pierdut increderea in sistem si ii e frica sa nu i se inventeze lucruri in plus fata de socul post traumatic smulgerii copilului de la san. Apelul l-a facut ea, eu incerc sa obtin deocamdata vizite libere prin avocata mea urmand sa cerem la urmatoarea audienta din ianuarie 2018 sa mi dea mie garda copilului.

3. Am cerut anul trecut sprijinul consulatului pentru ca fetita Alexandra era plina de eczeme pe ceafa si era crescuta de o asistenta frantuzoaica care avea peste 70 de ani. Consulatul a trimis cateva scrisori recomandate si la judecatorul de la tribunalul de copii si la ASE Sartrouville (care negau problema in ciuda fotografiilor). Nu li s-a raspuns nimic dar in schimb cele de la ASE Sartrouville au schimbat asistenta maternala cu o tanara araboaica si au spus ca cea in varsta a iesit la pensie in decembrie 2016 ( avea de mult varsta de pensionare)

4. Referitor la cererea mea de a lua garda provizorie , mie mi s a raspuns ca se va face o acheta printr-o asociatie SJIE ( “neutra”, dupa ei, dar nu prea am incredere) ca sa evalueze relatia mea cu fetita Alexandra , locul unde locuiesc, relatia cu fiica mea ( desi nu vom locui impreuna).

Dna  Pucheu de la SJIE mi a spus la telefon ca imi va face raport bun ( acolo vizita cu fetita s-a petrecut foarte bine, si a fost multumita si de conditiile in care locuiesc)

Intrebarile “capcana “ au fost ce faceti daca bate fiica dumenavoastra la usa ? De stiut ca fiica mea nu a facut nimic rau copilului din contra s-a ocupat foarte bine si avem atestatii si documente la dosar.

Nu e vorba de maltraitance ci de faptul ca vorbeste mult si acuzator si se enerveaza. – (cine nu s-ar enerva dacă i s-ar răpi propriul copil și ar avea de-a face numai cu personaje sinistre care nu înțeleg că fetița are nevoie de mamă și mama de fetiță? – n. adm).

Ultima vizita cu fetita la ASE si cu cele doua psiholoage pe 24 mai s-a petrecut bine, nu cred ca vor avea tupeul sa-mi inventeze si mie tulburari psihice.

Problema este ca si-a pierdut increderea (Iuliana, mama – n. adm.) in sistem si vrea sa iasa din soc singura, nu stii ce pot sa-i inventeze ca sa-si justifice actiunea “commando “ cand au luat copilul fara nici o hartie.


După cum am subliniat la început fetița, care acum are aproape 2 ani, a fost dată în plasament în casa unei musulmance divorțată şi cu încă trei copii. Fapt cu atât mai grav cu cât fetiţa încă nu este botezată. 

Tatăl este cetățean fracez, dar mama, Iuliana, nu a fost căsătorită cu el şi nu stau împreună. Tatăl n-a recunoscut copilul şi numele de familie este cel al bunicii și evident al mamei. 

Fetița este cetățean român.

În urma audienței, la tribunal, din 15 decembrie 2017 i-au fost acordate în sfârșit două vizite „mediatizate” pe lună, după ce nu își mai văzuse fetița de 6 luni.

Bunicii Alexandrei i s-a respins cererea de a lua fetița, dar i s-a dat o vizită liberă de două ore pe lună.

S-a făcut cerere de botez și a fost respinsă de către judecătoare.

Se pare ca au primit de la Ambasada României de la Paris ceva promisiuni de ajutor, dar cam știm cum sunt ambasadele românești…

Închipuiți-vă o mamă, la numai o lună de la naştere, să i se smulgă copilul de la sân, în mod brutal de către un grup de polițişti şi de angajați ai unei instituții satanice, apoi purtată prin tribunale şi comisii de evaluare, suspectată că ar avea probleme psihice. Prin ce traumă poate să treacă sărmana femeie! 

Cei care vor să o ajute în orice fel, pot să-i scrie pe adresa de facebook: 

http://https://www.facebook.com/julie.dupont.5439

Impresionante sunt fotografiile cu hăinuțe întinse, dar pe care nu are cine să le îmbrace!

Putem scrie Ministerului de Externe, Ambasadei Franței de la Bucureşti, Ambasadei României de la Paris, Ministerului pentru Românii de Pretutindeni etc. Dar de mare folos vor fi rugăciunile!

 

 

 

VIDEO – Lansarea cărții lui Mihai Silviu Chirilă „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta” în parohia românească din Pireu

O delegație formată din teologul Mihai Silviu Chirilă, părintele Claudiu Buză și părintele Grigorie Sanda s-a deplasat în Grecia pentru lansarea cărții/broșurii antiecumeniste „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta” elaborată de către primul menționat, în mijlocul parohiei românești Panaghia Odighitria din Pireu.

La conferința ținută cu ocazia lansării acestei cărți au participat și credincioși greci precum și  părintele Anghelos Anghelakopoulos, din parte mitropolitul Serafim de PireuTraducător a fost pr. Matei Vulcănescu, parohul comunității românești din Pireu.

Partea I

 

 

 

Partea a II-a

 

Partea a III-a

Reprezentantul Mitropoliei Pireului, parintele Anghelos Anghelakopoulos, transmite felicitarile Mitropolitului Serafim fața de proiectul de rezoluție al celor șase membri ai sinaxei

Prezent la Sfanta Liturghie la Parohia Odighitria din Pireu, parintele Anghelos a adresat urari de bun venit in Mitropolia Pireului teologului Mihai-Silviu Chirila cu ocazia lansarii carții sale. Cu acest prilej, reprezentantul mitropolitului a transmis felicitarile Mitropolitului Serafim fața de textul proiectului roman de rezoluție, pe care l-a considerat a fi echilibrat, respectand calea imparateasca a Sfintilor Parinți.

Sursa: ortodoxinfo.ro

Mărturisirea publică a ierodiaconului Antonie Cazacu de la Mânăstirea Doroteia (județul Suceava) împotriva pseudo-sinodului cretan și de întrerupere a comuniunii cu ierarhul ecumenist

 

 

Image result for manastirea doroteia

Încă de la începutul acestei scrisori deschise aș vrea să vă afirm poziția mea fermă în relație cu așa zisul sinod din Creta și erezia ecumenistă. Am întrerupt pomenirea episcopului în urmă cu cinci luni, timp în care nu am fost lăsat să mai slujesc la Sfânta Liturghie și nici să mă împărtășesc cu Sfintele Taine, lucru ce s-a hotărât în cadrul obștii, consider eu în mod necanonic, întrucât doar episcopul poate să hotărască oprirea de la slujire a unui clerit hirotonit. Am acceptat decizia ca oprire din partea starețului de slujire în cadrul mănăstirii conduse de el, ca o măsură administrativă. Cu toate acestea hotărârea de oprire pe termen nelimitat sfidează Sfintele Canoane si Sfânta Tradiție. Ar mai fi de menționat că am fost de asemenea oprit și de la Sfânta Împărtășanie în mod necanonic întrucât nu se aplică două pedepse pentru aceeași faptă. Aceste decizii au avut un singur scop menționat de stareț și alti membri ai obștii, acela de a mă îndepărta din mănăstire. Desigur și acest lucru este necanonic, împotriva tradiției și a lucrării duhovnicești a unui stareț sau duhovnic, sfinții părinți și canoanele îndeamnă starețul sau duhovnicul să insiste de multe ori cu lacrimi pentru întoarcerea unui călugăr care pleacă din mănăstire iar nu să îl forțeze să plece pe unul care dorește să stea. Si în nici un caz să îl forțeze să trăiască și să se manifeste împotriva propriei conștiințe.

În urma opririi de la slujire de către stareț, după întreruperea pomenirii, am rugat să anunțe atitudinea mea la episcopie, în mod oficial, pentru a obține o decizie arhierească în legătură cu acest fapt. Întreruperea pomenirii ierarhului are ca scop tocmai conștientizarea problemelor canonice și dogmatice apărute, care determină reacția de conștiință a clericilor și mirenilor pentru îndreptarea situației și revenirea la ortodoxie. Pentru acest motiv am cerut ca situația și atitudinea mea să fie prezentate ierarhului. Am primit ca răspuns că sunt schismatic și rupt de Biserică și atât timp cât nu îmi pomenesc ierarhul eu nu aparțin de nici un ierarh și el nu anunță pe nimeni. Meționez iarăși că a fi schismatic înseamnă să refuzi tu însuți să ai comuniune cu obștea și restul comunității ceea ce în cazul meu nu s-a întâmplat, ci am fost oprit de ei de la Sfânta Împărtășanie și de la slujire. Acest lucru demonstrează că ei nu au mai vrut să aibă comuniune cu mine și prin urmare ei sunt schismatici. Cât privește atitudinea mea în raport cu ierarhul, eu am oprit pomenirea pentru că îmi pasă de ierarhul meu și doresc să îl conștientizez de problemele în care se află, și deci am ierarh și mă procupă mântuirea lui… „Și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”(II Tesaloniceni 2: 10-12).

Ca rezultat al celor întâmplate am fost invitat să părăsesc mănăstirea în mod tacit pentru a nu face tulburare. Mi s-a spus explicit: „du-te frate, nu mai face tulburare, du-te la cei care nu pomenesc.” Desigur acest lucru ar fi rămas secret după plecarea mea iar starețul ar fi răspuns că am plecat pentru că nu am făcut ascultare sau nu am făcut față la viața monahală, în cazul în care aș fi plecat așa cum mi s-a sugerat. Deși eu am încercat să urmez această cerere și să o pun în aplicare, Iubitorul de oameni Dumnezeu a refuzat și a dorit ca eu să îmi prezint mărturisirea public în fața arhiereului, sau / și a credincioșilor. Astfel, nu a fost posibilă plecarea mea fără o întâlnire cu arhiereul și nici plecarea mea fără o mărturisire publică, întrucât secretariatul nu mi-a eliberat acte și arhiereul nu a aprobat plecarea. În această situație sunt nevoit să mărturisesc public atitudinea și convingerea mea, nădăjduind în mila și ajutorul lui Dumnezeu. „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15: 4-5).

Revenind la istoria evenimentelor, ei bine, eu nu am plecat și am acceptat cinci luni, tacit, aceasta dublă pedeapsă necanonică, sperând ca starețul să revină asupra deciziei sau să se rezolve situația la nivelul episcopului sau a sinodului. Această așteptare a fost un răspuns la acuzațiile de schismă și lipsă de răbdare. În ciuda răbdării mele nimic nu s-a îndreptat nici în sinod, nici la episcopie și nici în mănăstire, așteptarea fiind zadarnică.

Trebuie să observ aici că ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, au fost alungați și exilați în diferite moduri, uneori brutale, din mănăstirile sau parohiile lor pe motivul păstrării dreptei credințe și împotrivirii față de sinodul cretan și față de ecumenism. Stareții, starețele și protopopii care i-au alungat precum și ierarhii care i-au caterisit pe unii dintre ei au susținut și susțin public că au plecat pentru neputințe și păcate, mințind loruși, poporului și Duhului Sfânt, arătându-se pe ei ca lupi în piei de oaie care răpesc și risipesc turma lui Hristos din interior. „Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ”(Matei 7:15-16).

Când, în sfârșit, am ajuns la episcopie și mi-a fost dat să mărturisesc înaintea arhiepiscopului, am fost uimit să aflu din gura sa că nu consideră sinodul din Creta ca fiind sfânt și mare, ci lipsit de valoare, unde s-au semnat fleacuri și prostii, și neputând fi considerat în rând cu celelate șapte sinoade ale sfinților părinți. Astfel se scuză pentru semnătura dată prin faptul că nu are nici o valoare, nici sinodul și nici semnătura. La întrebarea mea de ce a mai semnat sau de ce nu își retrage semnătura dacă nu are nici o valoare am primit răspuns că singura soluție este un alt sinod care să decline și să conteste sinodul din Creta. Desigur alt sinod care să împlinescă acestă mărturisire de credință este de dorit și așteptat, dar până atunci nu putem să ne ascundem și trebuie să mărturisim. Cu siguranță nu se va organiza nici un sinod care să retracteze sau să repare răul facut, cu sau fără valoare, daca nu vor fi mărturisitori care să lupte pentru aceasta. Iar noi, credincioșii, nu putem aștepta în stare de lepădare de Hristos, ci suntem nevoiți și forțați de conștiința noastră să mărturisim adevărul și să ne lepădăm de erezie și necurăție în fiecare secundă a vieții noastre. Cu atât mai mult cu cât nu există garanții că un asemenea sinod se va organiza vreodată, întrucât mulți din arhiereii care au trădat credința au făcut-o intenționat, convinși fiind de ereziile pe care le susțin public. „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;”( 2 Petru 2:1).

În urma acestei întâlniri nu-mi rămâne decât să afirm și eu un singur lucru către și despre arhiepiscopul Pimen: ori sunteți inconștient și vă lipsește cu desăvârșire discernământul, ori cei ce vă amenință și șantajează au făcut o treabă destul de bună. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28); „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

Regret atitudinea ierarhilor români care nu mai au frică de Dumnezeu și așteaptă un sinod ulterior care să rezolve problema pe care ei însiși au creat-o, fără a-și asuma răspunderea și repararea situației. Să aștepți pe Dumnezeu să repare ceea ce tu însuți ai stricat este greșit și nu se va întâmpla niciodată. Dumnezeu ajută omul după ce acesta a făcut tot ce ține de el, a mărturisit greșeala, a făcut tot ce poate pentru a o repara, chiar prin sacrificii și jertfe, arătând adevărată pocăință pentru faptele sale rele. „Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.”(Matei 6: 23-24).

Regret deci atitudinea ierarhilor români care au fost într-un accord deplin în lepădarea de Hristos, chiar așa nesemnificativă cum li se pare că e, dar uriașă în fapt, așa cum Domnul descoperă iubiților săi în Duh. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (1 Ioan 4:1).

Gândiți-vă că pe baza semnăturii voastre sunt protopopi, stareți, starețe care sunt proecumeniști sau fără discernământ, învață, aplică sau propovăduiesc aceste erezii, învățând și îndoctrinând poporul, având acoperire de la ierarh. Încă peste acestea prigonesc pe adevărații creștini care susțin și trăiesc în adevăr. Și mai spuneți că sinodul acesta nu a făcut nici un rău! Dacă situația este lăsată așa pe un termen mai lung nu va mai rămâne nimeni ortodox în Biserica Ortodoxă Română.

Acele detalii nesemnificative pe care le-ați aprobat se manifestă în lucrare puternică de smintire a credincioșilor și de prigonire a adevăraților clerici și mireni ortodocși. Sunt scrise cărți și se dau norme de către ierarhii ecumeniști, despre cum să se facă cununii între ortodocși si eterodocși, sunt modificate manuale privind dogmele și canoanele bisericii. Lucruri condamnate și de neconceput pentru sfinții părinți ai bisericii. „Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;” (Apocalipsa 2:2).

Eu am întrerupt pomenirea ierarhilor care au semnat în Creta, sau au aprobat ulterior, nu pentru că vă judec, de care sunt nevrednic, nici pentru a mă separa într-o atitudine schismatică, care este de asemenea greșită înaintea Domnului, ci pentru a susține adevărul și a mărturisi credincioșilor și episcopului însuși despre Adevăr. Prin această atitudine fac un apel către conștiința, nădăjduiesc încă neadormită în totalitate a ierarhilor români, și a tuturor celor ce au semnat pentru sinodul din Creta, erezia ereziilor, voluntar sau involuntar.

Eu cred cu tărie că hotărârile adunării din Creta sunt hulă împotriva Duhului Sfânt și cei ce au votat, încuviințat și semnat pentru ele au hulit și hulesc necontenit, până la retragerea semnăturii împotriva Duhului Sfânt. Acestea fiind spuse declar că nu pot fi în comuniune liturgică cu aceștia care s-au lepădat și hulesc atâta timp cât se află în această stare. În momentul în care se vor întoarce și se vor pocăi în mod public și se vor uni cu Dumnezeu, voi reveni la comuniune liturgică. În acest timp însă voi recunoaște pozițiile administrative de clerici sau ierarhi atât timp cât nu sunt decăzuți din poziții de un sinod ortodox. Prin această atitudine doresc și susțin că sunt în Adevăr, și nu cad nici în schismă nici în erezie. „Oricine va mărturisi întru Mine (en emi) înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu întru el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui.”(Matei 10: 32-36).

Având în vedere toate cele menționate mai sus și situația în care ne aflăm, am dorit să plec din eparhia Sucevei și Rădăuților pentru a-mi trăi viața conform cu conștiința, într-un loc unde se practică și propovăduiește ortodoxia fără compromisuri. Acest lucru este în acord cu cerința Starețului și a obștii de a pleca. Întrucât ați afirmat în prezența starețului că mă veți caterisi așa cum m-ați hirotonit dacă voi pleca, vă aduc la cunoștință că plecarea nu este motiv de caterisire canonică, iar mănăstirea nu este pușcărie sau lagăr. Am venit la mănăstire liber și de bunăvoie pentru mântuire și am dreptul să plec liber și oricând doresc pentru a-mi urma conștiința spre mântuire. De asemenea vă reamintesc că hirotonirea se face în numele Lui Hristos nu a ierarhului, iar ierarhul prin care se împlinește nu are autoritatea să dispună de sluga altuia dupa cum doreste! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea. ” (Romani 14:4).

Prin urmare biserica are în Sfânta Tradiție și regulamente, judecarea clericului pe baza unei comisii și nu doar a dorinței episcopului. Dacă aceste reguli sunt călcate în picioare și vă pronunțați în legătură cu caterisirea mea înaintea oricarei judecăți, sunteți dovada clară a funcționării defetuoase și neortodoxe a episcopiei pe care o slujiți. Aceste practice sunt papistașe și dovedesc rezultatele atitudinii ecumeniste prin care v-ați asumat o gândire eretică și greșită, în afara bisericii.

Eu înaintea Lui Dumnezeu sunt cu conștiința împăcată și curată, căci așa după cum spune Domnul: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.”(Apocalipsă 22: 11-12).

Doresc să vă transmit de asemenea că ceea ce ați afirmat: „semnătura pe care am pus-o pe erezie nu are nici o valoare și nu contează” este fals, iar eu vă contrazic și susțin că are valoare și contează, datorită faptului că prin aceasta, pentru a vă păstra scaunul de ierarh l-ați trădat pe Hristos și ați încălcat jurământul pe care l-ați depus înaintea Lui; prin urmare consider că semnătura pe care ați pune-o pe caterisirea mea nu are nici o valoare și nu contează, întrucât eu slujesc în continuare Lui Hristos de care v-ați lepădat!

După cum au arătat și alți mărturisitori s-ar putea obiecta că acţiunile de apropiere ecumeniste nu trebuie luate drept normative. Însă, din păcate, argumentele teologice folosite pentru justificarea mişcării ecumeniste sunt la fel de defectuoase şi tulburi, cum au fost caracterizate de foarte mulţi teologi de seamă. Enumerăm câteva idei concrete, indubitabil eronate, pe lângă alte numeroase expresii interpretabile, care se regăsesc în documentele Sinodului din Creta:

Simbolul de Credinţă a fost răstălmăcit în mod manipulatoriu.

Art. 1: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei [de sine – cuvinte omise în traducerea românească oficială] eclezială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.”

Surprinzător, participarea la „promovarea unităţii creştine” este întemeiată chiar din primul paragraf al Documentului 6 pe faptul că Biserica Ortodoxă este „Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. Această afirmaţie pare a fi desprinsă din Crez şi ar fi trebuit să ducă la concluzia contrară, anume că Biserica, fiind una (unică), nu poate participa la promovarea unei alte unităţi ecleziastice. La nivel social este de dorit formarea unei unităţi creştine, dar formularea are în vedere „conştiinţa de sine (self-consciousness) eclezială”, adică propria identitate, care este una dogmatică. Mai mult, unitatea creştină este prezentată ca fiind evident una dogmatică şi în restul documentului (art. 5, 6, 12, 24). Ne întrebăm cum poate ocupa Biserica Ortodoxă un loc în promovarea unei astfel de unităţi alături de celelalte confesiuni, chiar dacă ar fi unul central?

Cum se poate accepta că Biserica Ortodoxă ocupă un loc central în promovarea unității creștinilor când s-a acceptat în chip viclean că Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, Trupul Lui Hristos, este dezbinată și într-un cuvânt că Hristos nu este Dumnezeu? Căci unitatea Bisericii dovedește venirea Lui Hristos în Trup, Dumnezeirea Lui și faptul că Hristos este trimis de Tatăl. „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine”(Ioan 17: 22-23). „În aceasta să cunoașteți duhul Lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine, și acum este chiar în lume.” (Ioan 4: 2-3).

Sunt recunoscute drept Biserici celelalte Confesiuni și erezii.

Art. 6: „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi tulburată. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici şi Confesiuni creştine eterodoxe, care nu se află în comuniune cu ea… ”

Natura ontologică a Bisericii ar trebui să fie una harică, dată de lucrarea lui Hristos în ea. Atunci care Biserică este avută aici în vedere? Cea Ortodoxă? Cum se poate spune că unitatea ei potrivit naturii ontologice nu este afectată de apariţia unor eventuale schisme şi erezii? Sau este vorba cumva de o Biserică mai largă, ce cuprinde şi celelalte Confesiuni, cu care noi nu am fi în comuniune, dar le recunoaştem apartenenţa la Biserica lui Hristos prin decizie sinodală? Pentru că doar o astfel de Biserică poate avea o unitate „netulburată” de schisme şi erezii.

Biserica este privită ca un conglomerat neomogen din diferite Confesiuni, nefiind limitată doar la Ortodoxie.

Art. 18: „Biserica Ortodoxă… în timp ce participă la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional.”

Deşi este un lucru pozitiv faptul că nu este acceptată „ideea egalităţii confesiunilor”, totuşi Biserica a cărei unitate este avută în vedere aici nu poate fi cea Ortodoxă pentru simplul motiv că unitatea ei nu ţine de celelalte confesiuni. Mai degrabă este vorba de un compozit „interconfesional” inegal ce se doreşte să ajungă la unitate pentru a forma Biserica. Iarăşi, este un lucru lăudabil că este exclus orice compromis, însă implicarea în realizarea acestei unităţi porneşte de la compromisul acceptării că Biserica lui Hristos este formată din toate confesiunile creştine, lucru contrar dogmelor ortodoxe. Ce fel de încredere putem avea într-un astfel de demers?

Este recunoscută și validată teoria eretică a lui Calvin despre Biserica văzută şi nevăzută.

Art. 19: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. ”

Citatul acesta din „Declaraţia de la Toronto” vorbeşte limpede de existenţa mai multor Biserici, dar şi de o Biserică ce le cuprinde pe toate şi a cărei unitate trebuie studiată şi dezbătută. Pe lângă faptul că Declaraţia menţionată cuprinde multe alte afirmaţii inacceptabile, ce nu o fac deloc să fie „de o importanţă capitală”, chiar şi asumarea tezei de mai sus reprezintă recunoaşterea unor teorii eretice despre Biserică, vehiculate în lumea protestantă începând cu Calvin şi Zwingli şi conturate sub forma teoriei ramurilor sau a Bisericilor surori sau a Bisericii văzute şi nevăzute. Cum pot fi acceptate astfel de concepţii în documente interne sinodale ale Bisericii Ortodoxe?

Sunt acordate privilegii cezaro-papiste episcopilor adunaţi în Sinod.

„…păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal…” (art. 22).

Credem că exprimarea, iar nu păstrarea credinţei ortodoxe este asigurată prin Sinoade. Păzitorul credinţei este întreg trupul Bisericii, format din cler şi credincioşi fideli credinţei apostolice. „Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!” (Faptele apostolilor 15:23).

Citatele scripturistice sunt folosite denaturat pentru a promova un spirit sincretist contrar cuvintelor și mesajului real ale Mântuitorului. Astfel, El S-a rugat „ca toţi să fie una” (In. 17, 21) având în vedere o unitate de iubire adevărată între cei drept-credincioşi, nu una de credinţă provenită din „dialogurile cu ceilalţi creştini” (art. 8). Mai mult, chiar de la Cincizecime s-a format „o turmă şi un Păstor” (In. 10, 16) şi ea a fost păstrată până astăzi în sânul Bisericii Ortodoxe, neavând nevoie „să se apropie ziua” (art. 24) în care să se reunească această turmă. Distorsionarea mesajului biblic până la concepţii eretice nu este o cinste pentru un Sinod ortodox, ci o ruşine de neimaginat.

Credem că sunt suficiente exemplele de mai sus pentru a documenta convingerea că deciziile luate au un caracter dogmatic şi sunt în contradicţie flagrantă cu doctrina Bisericii noastre. Pe lângă acestea, documentul legat de relaţii cu restul lumii creştine este plin de afirmaţii îndoielnice de la cap la coadă, ce vădesc o inspiraţie ecumenistă, nu patristic ortodoxă. Învăţătura dreaptă despre Biserică afirmă că unitatea Bisericii se păstrează prin condamnarea ereticilor, prin scoaterea lor din sânul ei pentru a scăpa restul trupului de boala ereziei. Aceştia pot fi primiţi din nou la unitatea Bisericii dacă se pocăiesc de atitudinea lor. Aceasta este cugetarea tuturor Sfinţilor Părinţi, în conformitate cu canonul 95 Trulan, care îi tratează pe eretici ca fiind în afara Bisericii, cu posibilitatea de a reveni în sânul ei.

Documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” dă posibilitatea de a face o iconomie interzisă de canonul 72 Trulan în privinţa căsătoriilor mixte. Deşi este menţionată acrivia ce interzice căsătoriile cu necreştinii şi cu cei de altă religie, totuşi este legiferată şi iconomia în privinţa căsătoriilor mixte cu ne-ortodocşi (art. II.5). Cum se poate explica această nouă reglementare, ce intră în contradicţie cu norme canonice mai vechi, de vreme ce canonul 72 Trulan hotărăşte desfacerea căsătoriilor mixte dacă acestea ar fi contractate?

Alte două subiecte ce ţin de dogmă, care se regăsesc în rândurile „Enciclicei” şi ale documentului „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”, sunt teologia persoanei si ecleziologia euharistică. Primul a fost prezentat elocvent de IPS Ierotheos Vlachos în intervenţiile sale şi nu pare a fi fost rezolvat suficient de convingător. Iar al doilea reprezintă teoria conform căreia împărtăşania sfinţeşte în mod automat pe credincioşi şi se regăseşte în textele menţionate prin tâlcuirea eronată a ecfonisului „Sfintele sfinţilor!” (Enciclica, 1.4).

În rândurile de mai sus au fost prezentate câteva din problemele mai grave ce le-am sesizat în articolele documentelor sinodului din Creta, așa cum sunt ele de fapt, nu cum mi-au fost prezentate de arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, și în nici un caz așa cum sunt ele prezentate mai nou în acea broșură emisă de patriarhie, în care patriarhul Daniel ține să ne convingă că ecumenismul nu e aprobat de un Sinod Ortodox nici ca dogmă și nici condamnat a fi erezie. Prin această afirmație ce să înțelegem, că ar fi bun, că se poate manifesta și că nu e nimic de condamnat la mișcarea ecumenistă, lucru susținut și vădit în multe locuri din broșura pe care a lansat-o. Îl vedem pe Mântuitorul nevoit să le spună și acestora de azi: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23:13); „Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.” (Luca 6:24); „Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.” (Luca 6:25).

Fraților luați bine aminte la voi înșivă să nu vă înșele unii ca aceștia, ce nu sunt altceva decât lupi în piei de oaie, să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte: ecumenismul este erezia ereziilor. Nu cum afirmă și susține patriarhul Daniel despre catolici, romano-catolici, protestanți, etc. că sunt confesiuni creștine și recunoscute ca biserici de către sinodul din Creta. „Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15:14); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.” (Matei 23:15).

Această învățătură a patriarhului Daniel este eretică și total în contradictoriu cu învățăturile celor șapte Sinoade ale Sfinților Părinți, chiar dacă el a învelit-o sub diferite forme, încercând să ascundă mizeria făcută, care în cele din urmă tot o mizerie este, deși acoperită, ambalată frumos și prezentată ca un cadou credincioșilor, prin declarațiile din acea broșură tipărită de patriarhie. „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.” (Matei 23:25); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.” (Matei 23:27).

În acea broșură, despre cei ce mărturisesc adevărul și au oprit pomenirea ierarhilor ce au semnat pentru sinodul din Creta, patriarhul Daniel afirmă că aceștia sunt schismatici, eretici și că nu mai fac parte din Biserica Ortodoxă, iar pe catolici, romano-catolici, protestanți, etc. îi numesc biserici. Stupoarea mea crește și mai mult, referitor la această broșura editată de patriarhie, unde se aduce ca argument al unității Bisericii tocmai pe Sfântul Marcu Evghenicul, cel care a refuzat unirea cu ereticii, pentru a păstra Adevărul-Hristos. „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.” (Luca 11:52); „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44).

În concluzie cine vrea să deschidă ochii și să vadă adevărul o poate face, trebuie doar să vrea și Dumnezeu îl va ajuta, Adevărul ne face liberi. „V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21); „Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37); „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.” (Romani 1:18); „Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.” (Romani 2:2).

Închei această mărturisire tot cu o mărturisire, dau slavă Lui Dumnezeu că sunt botezat ortodox, că mama și tata m-au crescut ortodox, am fost tuns în monahism ortodox, am fost hirotonit ortodox, sunt ortodox și vreau cu ajutorul Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să rămân în veci ortodox. Amin.

Data: 06.12.2017
Ierodiacon Antonie (Petruș) Cazacu
Mănăstirea Doroteia Județul Suceava

Sursa: ortodoxinfo.ro

Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia – 19 Decembrie 2017

sinaha din Volos - clerici teologi monahi

„A doua extremă (să-i spunem de-a drepta) este a celor care au întrerupt pomenirea și susțin că Biserica rezidă numai în cei care au întrerupt pomenirea, iar cei care nu au întrerupt pomenirea, chiar dacă sunt în mărturisire ortodocși, ei sunt de fapt eretici, pe baza teoriei vaselor comunicante (deși ereziarhii nu au fost condamnați de un Sinod). Această teorie este de fapt o filosofie de tip protestant, care dinamitează în fapt sistemul sinodal al Bisericii, iar cei care hotarăsc acum cine face și cine nu face parte din Biserica fiind o mană de oameni care refuză comuniunea cu Bisericile Locale (episcopii și sinoadele) ce mărturisesc ortodox, provocând schismă în Biserică”.

Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia – 19 Decembrie 2017

Am participat cu multă bucurie și entuziasm la Sinaxa Clericilor și a Monahilor din Grecia în data de 19 Decembrie 2017.

Sinaxa a avut loc în Tesalonic, în Sala Institutului de Studii Patristice.

Cu aceasta ocazie, președintele Institutului de Studii Patristice, părintele Theodoros Zisis, care este și președinte al comitetului organizator al Sinaxei Clericilor și Monahilor din Grecia, a prezentat un istoric al Sinaxei din ultimul an.

Părintele Grigorie Hatzinikolau, Starețul Mănăstirii Sfânta Treime (Ano Gatzeea) va găzdui în continuare Sinaxa la Volos.

La Sinaxă participă clerici și monahi pomenitori și nepomenitori.

A fost prezentat Calendarul tipărit pentru anul 2018, Calendar ce conține sărbătorile Sfinților ce au oprit pomenirea de-a lungul istoriei de 2000 de ani de creștinism ortodox sau au subliniat importanța mărturisirii și a opririi pomenirii episcopilor ce învățau erezii. Redăm câteva nume: Sfântul Grigorie Teologul, Cuviosul Macarie, Cuviosul Nikita Mărturisitorul, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul Serghie Mărturisitorul, Sfântul Nichifor al Constantinopolului, Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ghenadie Scholarios, Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Ștefan cel Nou, Sfântul Ioan Damaschin și alții.

A fost prezentată Broșura „Oprirea pomenirii nu este schismă”, scrisă de părintele Theodoros Zisis.

Părintele Theodoros Zisis a fost felicitat de Mitropolitul Serafim al Pireului pentru curajul mărturisirii și al dragostei pentru ortodoxie și pentru oprirea pomenirii Arhiepiscopului Antim al Salonicului care a semnat erezia din Creta, predică erezia în Arhiepiscopia Salonicului și i-a interzis prin document oficial Părintelui Theodoros Zisis să mai predice împotriva ecumenismului sau a pseudo-sinodului din Creta, pentru care motiv Părintele Theodoros Zisis a recurs la ultima măsură canonică și anume aplicarea Canonului 15 de la I-II Constantinopol (întreruperea pomenirii numelui arhiepiscopului Antim la toate sfintele slujbe).

Părintele Theodoros Zisis a fost izgonit din Biserica Sfântul Antonie unde slujea, și acum slujește împreună cu părintele Nikolaos Manolis și părintele Fotios Vezinias într-o sală amenajată în orașul Tesanonic special pentru Sfânta Liturghie. La această Sfântă Liturghie participă sute de oameni, spațiul fiind neîncăpător.

Am să redau câteva din punctele dezbătute în broșură:

  1. Ne îngrădim de erezie, nu de Biserică.

Este foarte important discernământul spiritual al Părinților care să călăuzească viața noastră.

Sinaxa Clericilor și Monahilor respinge cu fermitate două extreme în care unii frați antiecumenisti au căzut:

Prima extremă (să-i spunem de-a stânga) este a celor care spun că cine întrerupe pomenirea episcopului său este schismatic, pentru că episcopul ar fi „izvorul preoției” (iar nu Hristos – Marele Arhiereu) și, în felul acesta, oricine s-ar îngrădi pe sine de episcopul și preotul ce ar predica o erezie ar fi schismatic. Din păcate această mentalitate este de influență latină, papală, învățătură scolastică bazată pe teoria episcopocentristă, anume că episcopul, indiferent de învățătura lui, este infailibil, adică episcopatul lui lucrează  ex opere operato – un fel de papă local.

A doua extremă (să-i spunem de-a drepta) este a celor care au întrerupt pomenirea și susțin că Biserica rezidă numai în cei care au întrerupt pomenirea, iar cei care nu au întrerupt pomenirea, chiar dacă sunt în mărturisire ortodocși, ei sunt de fapt eretici, pe baza teoriei vaselor comunicante (deși ereziarhii nu au fost condamnați de un Sinod). Această teorie este de fapt o filosofie de tip protestant, care dinamitează în fapt sistemul sinodal al Bisericii, iar cei care hotarăsc acum cine face și cine nu face parte din Biserica fiind o mană de oameni care refuză comuniunea cu Bisericile Locale (episcopii și sinoadele) ce mărturisesc ortodox, provocând schismă în Biserică.  Aceștia se caracterizează prin lipsa discernământului duhovnicesc, a dragostei și a bunei rânduieli și a lipsei ascultării de  conglăsuirea părinților. E foarte interesant că ei se contrazic flagrat în afirmații – la început au avut o poziție echilibrată, apoi schimbâdu-se radical – dovedind astfel o lipsa de stabilitate duhovnicească.

Ambele extreme au ca numitor comun respingerea credincioșilor de la Sfântul Potir, și lipsa de conslujire cu preoții mărturisitori pomenitori  sau cu cei nepomenitori, în cazul celor pomenitori.

  1. Sfintele Taine sunt valide și fără pomenirea episcopilor (se referă la episcopii dovediți a fi eretici – un episcop care cugetă eretic, dar nu propovaduiește public erezia, nu i se poate opri pomenirea, sau pe baza de bănuială, etc).

Bineînțeles că nu oricărui episcop i se întrerupe pomenriea, ci numai a celui care învață erezia ecumenistă, a semnat în Creta, nu se dezice de pseudo sinod, etc.

Oprirea pomenirii să nu se facă fără sfătuire și discernământ duhovnicesc, fără povățuitor și fără multă răbdare și așteptare. Oprirea pomenirii nu este un act de bravură, ci este un act de credință adâncă și maturitate duhovnicească ce trebuie să cântărească bine acest gest ultim folosit ca armă împotriva ereziei.

  1. Sfânta Liturghie nu se ține în numele episcopului.
  2. Ecumenismul este erezie întru cunoștință. El a fost subliniat ca erezie de Sfinții Părinți contemporani – Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Serafim Sobolev, Sfântul Averchie de Jordanville, Sfântul Iustin Popovici, etc.

Linia pe care o păstrează Sinaxa Clericilor si a Monahilor este o linie a discernământului duhovnicesc, această Sinaxă nu are autoritatea și nici nu încearcă să traseze linia graniței Bisericii doar la nepomenitori, ci scopul ei este de a ține trează linia ortodoxă care are ca bază Mărturisirea Ortodoxă a Credinței și utilizarea tacticilor care se impun de la Biserică Locală la Biserică Locală, fiecare tactică fiind folosită în funcție de căderea Bisericii Locale sau din contră de stabilizarea Bisericilor Locale în Adevăr (avem exemplul multor Mitropoliți din Serbia care nu au semnat în Creta textul eretic vădit, a multor Mitropoliți din Grecia care au făcut la fel, a Bisericii Bulgare, a multor Mitropoliți din Biserica Rusă care recent a respins Creta, a Bisericii Georgiene și a Bisericii Antiohiene).

Sinaxa Clericilor și Monahilor este alcătuită din parinți și monahi pomenitori și nepomenitori, dar toți sunt în același cuget, anume Mărturisirea Dreptei Credințe.

(*sublinierile aparțin blogului)

A consemnat de la Sinaxa Clericilor și Monahilor

părintele Matei Vulcănescu

Protoprezbiter al Sfintei Mitropolii a Pireului.

Sursa: ortodoxiamarturisitoare