Vremea este a sluji Domnului!

1.jpeg

De ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, în municipiul Urziceni a avut loc un eveniment important: sfințirea picturii noii biserici cu hramul Sfânta Treime. Momentul a fost așteptat atât de parohieni, cât și de credincioșii municipiului, după numeroase polemici izvorâte din nevoia de a avea în centrul vechi al orașului o biserică nouă, ridicată pe locul unei construcții ce punea în primejdie siguranța credincioșilor, o adevărată ruină ce se dorea închisă și conservată. Însă, a rânduit Dumnezeu ca noul sfânt locaș să fie ridicat pe locul vechii biserici într-un timp foarte scurt, de numai doi ani, fiind apoi târnosit pe 29 mai 2011, în Duminica a șasea după Sfintele Paști, a orbului din naștere.

Inițial, aflând despre eveniment, m-a încercat o ușoară nostalgie, amintindu-mi de slujirea în această biserică pe timpul a zece ani, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu întristări, cu încercări și cu binecuvântări. Ceea ce însă m-a răscolit cel mai tare a fost momentul din noiembrie 2016 când protopopul locului a dat citire hotărârii episcopului Vincențiu de a fi oprit de la slujire, pe o perioadă nedeterminată, pentru faptul că întrerupsesem pomenirea numelui PS sale pe motivul acceptării ereziilor legiferate la Creta, în 2016, în cadru sinodal al BOR, la data de 29 octombrie a aceluiași an, când „s-a luat act cu apreciere” a acelor hotărâri eretice.

Mi-am revenit imediat gândindu-mă la frumoasa lucrare pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o alături de fiii duhovnicești care au urmat calea îngrădirii de erezie.

În cadrul predicii rostite de către PS Vincențiu după încheierea Sfintei Liturghii a surprins neplăcut, conform spuselor unor credincioși ai parohiei Sfânta Treime, cuvintele de dispreț față de nevrednicia mea, prin care spunea, citez cu aproximație din cuvintele acelora, că „a mai trecut unul care s-a spânzurat ca un Iuda”, „un eretic” căruia „nu-i va merge bine nici lui, nici celor ca el până la sfârșit”.

Îmi pare rău că, după atâta vreme, pseudo-episcopul Vincențiu nu a înțeles că un preot poate întrerupe pomenirea ierarhului său conform Canonului 15, I-II Constantinopol, că este „un drept și o datorie” a acestuia (după spusele părintelui profesor Ioan Floca la tâlcuirea Canonului 15) atunci când un pseudo-episcop propovăduiește erezia cu capul descoperit (în public).

De aceea, e firesc să ne întrebăm: cine este trădătorul? Cel care a folosit Canoanele Bisericii îngrădindu-se de erezie, sau cel care a călcat în picioare dogmele Bisericii și învățăturile Sfinților Părinți acceptând legalizarea panereziei ecumenismului la nivel eparhial? De ce am fost asemănat cu „un nou Iuda” în procesul în care PS Vincențiu și-a judecat propria cauză și de ce numește „spânzurare” mărturisirea adevărului ce face parte din misiunea preoțească a fiecăruia dintre noi? Cu alte cuvinte, întreruperea canonică a pomenirii numelui minciuno-episcopului este o practică perimată, căzută în desuetudine, un „privilegiu” pierdut odată cu apariția ereziei episcopocentriste a lui Zizioulas! Să înțelegem că Biserica, în viziunea PS Vincențiu, nu mai este hristocentrică și că erezia poate fi propovăduită cu capul descoperit, fără dreptul canonic ca un cleric să întrerupă pomenirea pseudo-ierarhului său devenit un fel de papă, un locțiitor al lui Hristos în propria eparhie.

Apoi, care este erezia de care mă fac vinovat? Întreruperea pomenirii este erezie? Dacă da, atunci și Sfântul Fotie cel Mare, autorul Canonului 15, poate fi acuzat de „erezie și schismă” împreună cu toți Sfinții care au întrerupt pomenirea de-al lungul timpului! Să nu fie!

Cât despre cei care suntem pe această cale a îngrădirii, de unde știe PS sa că nu mergem bine până la sfârșit, atâta vreme cât facem ceea ce din punct de vedere canonic și patristic nu este greșit? Atunci cine merge bine până la sfârșit? Ierarhia BOR care a legiferat sinodal panerezia ecumenismului, care acum așteaptă venirea papei în România sub clătinarea clopotelor ce vor fi trase la Catedrala Națională, a cavalcadei de la Iași, capitala ortodoxă a moldovenilor și a pseudo-canonizării ce va avea loc la Blaj, a cochetării pe tema autocefaliei cu schismaticii ucrainieni sau cei care se împotrivesc acestor nelegiuiri și trădări cum nu a mai cunoscut neamul ortodox românesc?

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Iertați-mi îndrăzneala de a vă întreba , dar „vremea este a sluji Domnului”: ați vorbit în predicile de la amvon, în pastorale sau în conferințele preoțești despre aceste provocări ale ecumenismului, papalității și schismei ucrainene? Ați îndemnat preoții să facă misiune de catehizare și informare cu privire la aceste probleme pe care le considerăm de maximă importanță și de actualitate? Ați luat atitudine în Sinod împotriva „Săptămânii de rugăciune ecumenistă” și ați mărturisit împotriva prezenței BOR în CMB, hotărârilor de la Balamand, Chambessy, Busan, Kolymbari? Tăcerea în eparhie sau căutarea altor vinovați decât cei reali poate fi un răspuns!

Făcând ceea ce trebuie în eparhia pe care o păstoriți, mărturisind adevărul, veți aduce bucurie Îngerilor și Sfinților în cer, Maicii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru păcatele noastre, veți da viață și motivație păstorilor ca să fie făclii luminoase pentru păstoriți și veți ajuta ca bisericile să fie împodobite nu doar cu veșmânt pictural, ci și cu virtuțile creștinești întrupate în credincioși dornici de mântuire, să fie cetăți întărite din care să răsune ca un tunet glasul Evangheliei și a păstorilor care drept învață cuvântul adevărului.

PS voastră,

Eu nu vă consider asemenea lui Iuda și nu văd starea în care vă găsiți ca pe o mergere la spânzurătoare, ci văd în acestea timpul pe care Dumnezeu vi l-a dat pentru pocăință și îndreptare. Încă vă mai puteți ridica din această cădere și încă mai puteți lua atitudine în Sinodul BOR. Altfel, puterile sufletești vor slăbi, conștiința se va toci, mintea se va întuneca și inima se va învârtoșa, călcând cu totul în picioare făgăduințele făcute la hirotonie că veți păstra Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți neschimbate.

Preot Claudiu Buză, Urziceni

23 mai 2019

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

Vedeți și: 

Video – Părintele CLAUDIU BUZĂ este APĂRAT DE CREDINCIOȘII MĂRTURISITORI DIN BISERICĂ în momentul când se anunță oficial oprirea (necanonică) de la slujire

Reclame

LEGIUNEA DIN CER – A trecut la Domnul Petre Petre, fost partizan în Munții Buzăului

A mai plecat un luptător… PETRE PETRE a trecut la cele veșnice…

Primim de la Buzău trista veste a plecării dintre noi a camaradului nostru PETRE PETRE, luptător în Rezistența anticomunistă, fost deținut politic, un suflet ales, de o noblețe aparte, încununare fericită a virtuților creștine și a bunului simț românesc.
Pe 6 iulie ar fi împlinit 98 de ani… Și nu știm cum vor arăta de aici înainte, fără dânsul, manifestările memoriale la care era nelipsit, când zeci sau sute de participanți, cel mai adesea tineri, îl înconjurau cu dragostea lor și savurau amintirile depănate de dânsul.
În lumea Rezistenței anticomuniste va rămâne neștearsă amintirea firii blajine și chipului luminos pe care strălucea voioșia, bunătatea și dragostea ce o revărsa neîncetat în jurul său. Apariția lui Petre Petre crea oriunde sentimentul întâlnirii cu un sfânt. Părea atât de nelumesc și răspândea atâta isihie, încât aducea pretutindeni pacea și înțelegerea între oameni.
Casa lui din apropierea Buzăului devenise în ultimii ani un adevărat loc de pelerinaj pentru tinerii care descopereau, sub părul argintiu și modestia deosebită, un munte de dârzenie și mărturisire, un atlet al lui Hristos. De multe ori ne-am întrebat: ce socoteli tainice va fi avut Dumnezeu, păstrându-l pe acest om ieșit nevătămat din atâtea întâlniri cu moartea? La începutul mileniului al treilea, Petre Petre, apropiind binecuvântata vârstă a centenarului, a fost unul dintre acei martori ai unui ev de sânge și foc, puși deoparte de Dumnezeu, asemenea Proorocului Ilie, pentru a da mărturie. Mărturie asupra vitejiei unei generații întregi rămasă în gropile comune ale lagărelor și temnițelor. Mărturie că se poate trăi demn și fără compromisuri. Mărturie că fără Hristos, omenirea riscă să devină, de fiecare dată, doar o nouă hetacombă a suferinței și ororii.
Dumnezeu să îi facă drumul lin și fie ca sufletul său, de acolo, din ceata drepților, să vegheze asupra noastră și asupra acestei țări pe care a iubit-o mai mult ca pe orice altceva, și căreia i-a închinat toate suferințele și durerile sale.
„Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…!
Camaradul PETRE PETRE! Prezent!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu
Președinte, Coriolan Baciu ; Secretar: Florin Dobrescu

REPERE ALE UNEI EXISTENȚE EXEMPLARE

Petre Grigorescu (acesta era numele sub care s-a născut) a fost unul dintre acei români care la cumpăna veacului trecut au îndrăznnit să se opună fățiș ocupației sovietice și regimului ateo-comunist instaurat de aceasta, aderând la un grup de rezistență armată localizat în Munții Buzăului și organizat de avoatul Nicolae Păun (apărător al lui Corneliu Codreanu în 1938) și doctorul Corneliu Șercăianu.
În timpul masivelor arestări din 14-15 mai 1948, Petre Grigorescu, pe atunci angajat al schelei petroliere Berca, a ascuns un camarad fugar în propria vie, iar în iunie același an a reușit el însuși să scape de arestare, alăturându-se grupării de partizani conduse de cei doi lideri legionari locali. Petre Petre avea să fie însărcinat cu aprovizionarea cu alimente a grupului, ceea ce necesita dese deplasări nocturne, pe o distanță de circa 60 km, până în satul Pleșcoi. În iarna 1948-48, într-o noapte cu lună, reușeste cu greu să scape dintr-o încercuire a Securității.
Îmbolnăvindu-se, este internat clandestin de un prieten medic. Aici va afla de capturarea grupului de Rezistență și de căderea în luptă cu Securitatea a învățătorului Constantinescu. dar trebuie să părăsească spitalul atunci când Securitatea începe să facă verificări în fișele pacienților.
După un periplu prin mai multe sate unde a fost adăpostit, avea să fie arestat în casa surorii sale din Valea Sibiciului. După o scurtă anchetă la Securitatea din Pătârlagele, a fost dus la Buzău, unde a trecut printr-o anchetă deosebit de violentă, fiind bătut de securiști și strivit sub cizme. Tratat o perioadă pentru as e reface, anchetele au reînceput cu o virulență și mai mare. S-a remarcat în cruzime sublocotenentul Nelu Dumitrescu, acest călău aplicând un arsenal inimaginabil de torturi, de la bătaia la tălpi și pe corp cu țevi de fier, cabluri sau bastoane de corn și până electrocutare repetată, precum și simularea execuției în câmp. În acel infern a trecut pe lânga ispita sinuciderii, dar a fost salvat miraculos de o viziune a mamei sale…
După îndelungi anchete, a fost condamnat la patru ani detenție, în cadrul unui lot numeros de buzoieni, dintre care 12 erau preoți. Torturile din timpul anchetei îi rupseseră însă coastele, acestea străpungând pielea și formând plăgi infectate. Timp de aproape un an nu i s-a acordat nici un ajutor medical, fiind lăsat să se chinuiască astfel, după care a fost trimis la spital, unde a fost îngrijit cu multă omenie de medicul maghiar Papp, care i-a făcut mai multe intervenții chirurgicale, vindecându-se cu greu.
A urmat o perioadă petrecută în penitenciarul-spital TBC de la Tîrgul Ocna, unde a cunoscut pe mulți marturisitori ai lui Hristos din temnițele comuniste, între care Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Victor Corbuț, Jenică Popescu, Aristide Lefa, viitorii preoți Constantin Voicescu, Mihai Lungeanu.
Cumplita temniță suterană de la Fortul 13 Jilava a fost, de asemenea, unul din locurile sale de suferință, după care a urmat Caransebeș.
Eliberat în 1955, după șase ani de detenție, cu doi peste expirarea pedepsei, a fost primit cu bucurie de famailia care îl crezuse mort, neavând nici o veste despre el.
A lucrat la schela petrolieră din Moinești și la o întreprindere din Onești, unde s-a și căsătorit, întemeind mult dorita familie și primind de la Dumnezeu primul copil. Dar avea să fie din nou arestat, în noaptea de 17-18 iunie 1958, în cadrul unui alt mare val de arestări politice, fiind condamnat la 18 ani muncă silnică și confiscându-i-se puțina sa avere. Anchetele au durat 15 luni, fiind presărate cu torturi foarte violente, în care i-au fost distruse iremediabil timpanele, dar și cu utilizarea unor substanțe psihotrope, în vederea anihilării voinței. Detenția a fost executată în penitenciarul Aiud, destinat în cea mai mare parte legionarilor. Aici, fără nici o asistență medicală, s-a vindecat în mod inexplicabil de ulcer. Ultima parte a detenției a petrecut-o în lagărele de muncă forțată de la Salcia și Insula Mare a Brăilei.
Eliberat odată cu toți deținuții politici, ca urmare a grațierii din 1964, adoptată de comuniști la presiunile internaționale, s-a angajat la mai multe întreprinderi, fiind în repetate rânduri convocat la Securitate, unde i s-a cerut să devină informator, Petre Petre refuzând întotdeauna aceste propuneri. Ca urmare a refuzurilor sale, a fost nevoit să muncească doar ca muncitor necalificat, calificându-se la locul de muncă și ducându-și viața în demnitate. Al doilea copil i s-a născut după eliberare.

După evenimentele din decembrie 1989, a participat entuziast la acțiunile de regrupare și reorganizare a foștilor luptători, activând în Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, în Partidul „Totul pentru Țară” și Fundația „George Manu”, participând la înființarea și activitățile Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Era nelipsit, în fiecare an, de la manifestările Zilelor Rezistenței de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde era înconjurat cu drag de participanții care savurau amintirile depănate de dânsul.

Dumnezeu să-l ierte!

MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ – 1 aprilie 1941

pomenire-romani-cazuti

Pe 1 aprilie 1941,  3.000 de români au fost pur și simplu masacrați la Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de către soldații sovietici.

Prin legea nr.68/10 mai 2011, această zi a fost declarată „Zi Națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântana Albă și alte zone, ale deportărilor, Foametei și a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”.

În iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei. Armata Roșie și NKVD-ul au ocupat imediat teritoriul. Sute de mii de români s-au trezit peste noapte pe un pământ ostil, în care, brusc, tot ceea ce amintea de identitatea lor, de origini, de limbă și de religie se transforma în vină. În primăvara anului 1941, câteva mii de români au decis să sfideze trupele sovietice și să treacă în România.

3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în țara natală pe 1 aprilie, chiar de Paști. Cineva împrăștiase zvonul că românii pot trece granița fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic. Când coloana de români, care purtau steaguri albe, icoane și cruci, a ajuns la doar 3 kilometri de graniță, soldații sovietici, ascunși în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieți. Cei care au scăpat de gloanțe au fost urmăriți de cavalerie și spintecați cu sabia. Apoi, românii au fost aruncați în gropi comune.

Mărturia unui supraviețuitor

Profesorul Gheorghe Mihailiuc a fost unul dintre puținii supraviețuitori ai masacrului. Acesta a redat în cartea Dincolo de cuvintele rostite atrocitățile petrecute la Fântâna Albă.

„Peste sate se abătuse teroare bolșevică. Dacă nu făceai cârdășie cu noii stăpâni, erai pierdut. În aceste condiții insuportabile, o parte din populația română a ținutului a hotărât să fugă din țară ca să scape de prigoană. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemați de dorul libertății, au pornit pașii spre Fântâna Albă, la frontieră. Dar pentru mulți acest drum a fost fără întoarcere. Eram și eu, împreună cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular și am văzut cum s-au desfășurat lucrurile. A fost un adevărat masacru, un genocid.  Ucigașii au așteptat cu degetul pe trăgaci până când mulțimea a ieșit la luminiș. Era o acalmie prevestitoare de rele. Pașii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârșit fatal. Tricolorul din fața coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam și țară a românilor Bucovineni. Deodată, liniștea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morții s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulțime a strigat: «La pământ!». Șuvoiul neîntrerupt de foc ne ținea culcați, cu respirația curmată. În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: «Înainte, fraților, ei nu vor cuteza să ne omoare!». Dar chiar atunci a început măcelul. Tragedia de acum jumătate de secol mă neliniștește până astăzi, deoarece nu sunt convins că-i imposibilă repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am văzut la Varnița. Era un adevărat iad de la pământ până la cer. În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbușit într-o baltă de sânge. Aud și acum strigătele lui cu groaza morții pe buze: «Fugiți, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!». În învălmășeală m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă”.

Localitatea Fântâna Albă se află pe teritoriul de astăzi al Ucrainei. Abia în anul 2000, autoritățile ucrainene au permis să se oficieze o slujbă în memoria românilor uciși. În anul 2013, o delegație din România care mergea la locul masacrului a fost oprită la granița Ucrainei iar unuia dintre membrii acesteia i-a fost interzisă intrarea.

Pe 29 august 1942 preotul Ștefan Ștefanovici, protopop de Storojineț, și I. Vatamanu din Suceveni au organizat un parastas la Fântâna Albă la care au venit 30.000 de oameni din satele bucovinene. Drumul de la Fântâna Albă la Suceveni, pe care se căraseră cei răniți și morți spre Cernăuți și spre alte gropi comune, a fost sfințit cu agheasmă. S-a pus o troiță, sculptată de Tănase Bălan, și s-a hotărât construirea unei biserici acolo.

pomenire fantana-alba-74 fantana-alba slujba-romani-fantana-alba

Masacrul-de-la-Fantana-Alba-13a-Basarabia-Bucovina.Info_1

Sursa: activenews.ro

Dumnezeu să-i ierte și cu drepții să-i odihnească pe toți românii bucovineni uciși atunci de ateii sovietici!

MINCIUNILE doctorului Craiu din dialogul cu Olivia Steer despre vaccinuri

Dialogul dintre Olivia Steer și acest „medic” Mihai Craiu: 

 

Sistemul avansează! Clasa 0 va deveni clasa I. Școala generală va fi de 9 clase

Schimbări radicale în Educație. Andronescu: Clasa pregătitoare devine Clasa I

Ministrul Educației Naționale, Ecaterina Andronescu, a prezentat vineri o serie de propuneri pentru reorganizarea sistemului de educație, conform cărora elevii din clasele I – III vor beneficia doar de îndrumarea profesorilor din învățământul primar, urmând ca din clasa a IV-a să aibă și profesori specializați, precum sunt cei pentru limbi străine, anunță Agerpres.
Propunerile au fost avansate în cadrul evenimentului de lansare a viziunii sistemice „Educația de unește”, organizat de Ministerul Educației Naționale, în aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.
Conform schemei propuse, între 3 și 6 ani, copiii vor beneficia de educație timpurie. Între clasele I – III vor avea profesori pentru învățământ primar, iar între clasele IV – VI vor studia cu același profesor, dar și cu alții specializați pentru anumite discipline. La finalul clasei a III-a va avea loc o evaluare cognitivă și socio-emoțională.
De asemenea, va avea loc o evaluare a nivelului elementar al competențelor, la finalul clasei a VI-a, iar între clasele VII – IX elevii vor avea și un consilier de carieră.
„Urmează clasele IV – VI, a VI-a fiind echivalentul clasei a V-a de acum, în care introducem și profesori la discipline precum limbile străine. Urmează o nouă evaluare, la nivelul elementar al competențelor, iar începând cu clasa a VII-a să avem o consiliere pentru carieră mult mai serioasă decât avem acum, în așa fel încât copiii să poată alege ceea ce li se potrivește”, a detaliat ministrul.
Ecaterina Andronescu a arătat că, ulterior, va urma evaluarea națională, existând propunerea ca elevii care nu fac față să urmeze un an suplimentar.
Ulterior, vor urma programele de studii liceale și formare profesională. – activenews.ro

Părintele Cleopa Jurj din Arad, oprit de la slujire pentru întreruperea pomenirii ierarhului ecumenist

La data de 19 februarie, părintele protosinghel Cleopa Jurj din Arad a fost judecat în lipsă de către Consistoriul Eparhial Monahal al Arhiepiscopiei Aradului, fiind acuzat de:

  1. Schismă,
  2. Sacrilegiu
  3. Abateri cu privire la săvârșirea Sfintelor Taine
  4. Provocarea de tulburări, certuri și folosirea unui limbaj necuviincios
  5. Navetism
  6. Neglijarea datoriei de a predica și a catehiza în Biserică
  7. Neascultarea de autorități
  8. Contrazicerea publică a poziției oficiale a Bisericii
  9. Înființarea de paraclise particulare.

Rechizitoriul este de departe cel mai bogat dintre toate rechizitoriile care le-au fost instrumentate preoților mărturisitori împotriva ecumenismului până în acest moment.

În dezbaterile din 19 februarie 2019, Consistoriul Eparhial Monahal Arad a propus ierarhului, care a aprobat propunerea în ședința Permanenței din 28 februarie 2019, sancționarea părintelui Cleopa Jurj cu sancțiunea fără drept de contestare a opririi totale de la slujire pe o perioadă de 3 luni și canonisirea la mănăstirea de metanie de la Hodoș-Bodrog, mănăstire de metanie și a episcopului locului, după cum reiese din datele biografice ale înaltpreasfinției sale.  La sfârșitul perioadei de canonisire urmează să se facă o evaluare a „stării de pocăință” a părintelui Cleopa.

Decizia arhiepiscopală precizează că dacă la data încheierii termenului acordat pentru a “părăsi schisma și neascultarea” și pentru a înceta activitatea la paraclisul înființat în Municipiul Arad, părintele Cleopa nu se va conforma va fi supus procedurilor de caterisire de către arhiepiscopul Timotei Seviciu.

Părintele Cleopa Jurj a încetat pomenirea ierarhului în anul 2016, după sinodul ecumenist din Creta, fiind singurul cleric arădean care a luat atitudine față de sinodul din Creta și față de ecumenism.

După încetarea pomenirii, întrucât nu s-a mai aflat într-un cuget cu viețuitorii din Mănăstirea Gai, care au continuat comuniunea cu ierarhul semnatar în Creta, părintele Cleopa s-a pensionat și s-a retras din mănăstire, după ani de zile de slujire, în care a condus lucrările de restaurare și construcție de biserică (biserica a fost sfințită cu mare fast în 2008, cu prezența a peste 20 de ierarhi și a Patriarhului României). De doi ani și jumătate slujește într-un paraclis improvizat într-un subsol dintr-o fostă zonă industrială a Aradului, numită Indagrara.

Părintele Cleopa consideră că problemele cu episcopia au apărut ca urmare a acțiunilor vicarului eparhial arhimandrit Teofan Mada, de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, care, după spusele părintelui, l-ar fi reclamat că slujește în paraclisul improvizat după întreruperea pomenirii.

Părintele relatează o întâlnire la care a fost chemat de către arhiepiscopul Timotei Seviciu, care i-a prezentat broșura de fidelizare față de sinodul ecumenist din Creta, editată de Patriarhia Română în 2017, și l-a întrebat ce părere are despre aceasta și dacă este de acord cu ce scrie în ea.

La răspunsul negativ al părintelui Cleopa, arhiepiscopul Timotei ar fi spus că nu îl interesează faptul că părintele Cleopa nu îl pomenește la slujbe, dar că îi cere să înceteze propovăduirea împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.

Arhiepiscopul Timotei Seviciu este unul dintre participanții la sinodul ecumenist din Creta, fiind semnatar al documentelor eretice ale acestui minciunosinod.

Din relatările de presă dedicate Înaltpreasfinției Sale aflăm, printre altele, că este doctor în Teologie, că a avut dosar de colaborare cu fosta Securitate, sub numele de Radu Viorel[1], și că a fost, din încredințarea Sfântului Sinod, reprezentant al BOR la multe întruniri ecumeniste, în țări precum Suedia, Finlanda, SUA, Elveția, Franța, Germania[2].

Despre Înaltpreasfinția sa decanul Facultății de Teologie din Arad, pr. prof. univ. dr. Cristinel Ioja, spune că: “se integrează în pleiada ierarhilor şi profesorilor de teologie ortodoxă din a doua jumătate a secolului al XX-lea care au contribuit semnificativ la aprofundarea temelor ecumenice şi la intensificarea dialogurilor interconfesionale. Mărturii în acest sens sunt numeroasele conferinţe internaţionale la care participă – Franţa, Suedia, Elveţia, Germania, Statele Unite ale Americii – teza de doctorat cu o temă ce trimite spre exigenţele dialogului ecumenic dar şi spre asumarea hristologiei primului mileniu creştin cu accentul pe hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei şi dialogul cu Vechile Biserici Orientale”[3].

În Dicționarul Teologilor Români se consemnează[4] că arhiepiscopul Timotei a făcut studii de specializare la Facultatea de Teologie Protestantă de la Neuchatel, la Institutul Ecumenic de la Bossey și la Facultatea de Teologie de la Fribourg și că are o teză de doctorat despre Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei în lumina tendințelor actuale de apropiere dintre Biserica Ortodoxă și vechile Biserici orientale.

În februarie 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria G-“Cultele” “în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”[5].

Despre „spiritul ecumenic și civic dovedit” de Înaltpreasfințitul Timotei aflăm și dintr-o relatare din presa gorjeană, prilejuită de o tragedie minieră în zonă. Vorbind cu acel prilej, arhiepiscopul Timotei s-a referit la “ecumenismul sănătos” și la “frățietatea” ce se realizează prin împreună-slujirea cu ereticii: “Am găsit aici, în această împestriţare de populaţii, deci şi de toate credinţele, un ecumenism sănătos. Şi-acum au fost nu numai credincioşi ortodocşi. Am fost mai înainte la unul dintre minerii decedaţi care este reformat. Familia şi-a exprimat dorinţa ca să facem şi noi slujbă, să fie totul aşa într-o frăţietate”[6].

Implicat în săptămâna anuală de rugăciune cu ereticii în urbea pe care o păstorește, Arhiepiscopul Timotei a participat și anul acesta la rugăciunea comună cu aceștia, în ianuarie 2019, fiind criticat de către poporul aflat în biserică.

Note:

[1] https://www.mediafax.ro/social/exclusiv-ips-pimen-sidorovici-pentru-securitate-petru-pentru-die-911095.

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Seviciu#Activitatea_didactic%C4%83_%C8%99i_administrativ%C4%83.

[3] https://www.actualitati-arad.ro/ips-timotei-seviciu-arhiepiscop-al-aradului-implineste-80-de-ani/.

[4] http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/TimoteiSeviciu.html.

[5] Decretul președintelui României nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004.

[6]http://www.zvj.ro/articole-22845-Preasfin++ia+Sa+dr++Timotei+Seviciu++Episcopul+Aradului+++i+Hunedoarei+++bdquo+Aici++in+aceasta+zona.html.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

Vedeți și: 

Video – Mărturisire ortodoxă în Arad în timpul săptămânii de rugăciune comună cu ereticii

Ecumenistul pseudo-ierarh Timotei Seviciu al Aradului afirmă că și eterodocșii au botez

 

 

Laura Bretan, a fost depunctată la Finala Eurovision România pentru că a participat la campania pro-familie din octombrie 2018, de doi jurați străini, HOMOSEXUALI

De ce ar fi fost sabotată Laura Bretan de doi juraţi străini la Eurovision România, aceiaşi care recent au ridicat-o în slăvi VIDEO

Foto – adevarul.ro

Finala Eurovision România a stârnit dezbateri aprinse după ce Easter Peony a fost desemnată câştigătoare în urma votului acordat de juriul internaţional, dând astfel peste cap aşteptările fanilor, care au susţinut-o masiv pe Laura Bretan. Acum a ieşit însă la iveală şi motivul pentru care mezina competiţiei ar fi pierdut, existând indicii că ar fi fost sabotată de doi dintre specialiştii străini, aceiaşi care în urmă cu doar o lună o lăudau.

Ester Peony va reprezenta România la Eurovision 2019 după ce a reuşit o victorie surprinzătoare în finala Selecţiei Naţionale graţie juriului internaţional, patru dintre cei şase membri acordându-i punctaj maxim. În schimb, în urma televotingului, câştigătoarea a primit doar trei puncte, preferata publicului fiind Laura Bretan. De altfel, mezina competiţiei a fost privită încă de la anunţul înscrierii sale în concurs drept principala favorită, având o bază de fani uriaşă după ce a câştigat „Românii au talent“ în 2016, an în care a ajuns şi în finala „America’s Got Talent“. Laura a pierdut însă mult la votul juriului şi, la fel de neaşteptat, membrii care i-au acordat cele mai mici note sunt aceiaşi care în urmă cu mai puţin de o lună se declarau fermecaţi de piesa şi interpretarea copilei. Este vorba de Deban Aderemi şi William Lee Adams, jurnalişti wiwibloggs.com, platformă consacrată în fenomenul ESC. Cei doi i-au oferit 4, respectiv 6 puncte, ceea ce a dat peste cap socotelile fanilor. Ce i-a făcut pe cei doi să-şi schimbe părerea? Se pare că Aderemi şi Adams nu au mai dorit-o pe Laura Bretan pe scena de la Tel Aviv după ce au aflat că este o susţinătoare a familiei tradiţionale, ei fiind la rândul lor gay, iar Eurovisionul fiind cunoscut drept un concurs ce susţine comunitatea LGBTQ. De altfel, această teorie este susţinută şi de surse apropiate Laurei Bretan.

Pe 10 februarie, un fan Eurovision, Eric Krüger, a readus în atenţia publicului un scurt clip din octombrie 2018 în care Laura Bretan îi îndemna pe români să susţină referendumul iniţiat de Coaliţia pentru Familie, prin care se cerea redefinirea în Constituţie a căsătoriei. Copila de 16 ani a militat împotriva căsătoriei persoanelor homosexuale, declarând că „familiile noastre trebuie să fie aşa cum le-a lăsat Dumnezeu“.

La scurt timp după finala Eurovision România 2019, Krüger a transmis un mesaj prin care şi-a arătat bucuria de a o fi împiedicat pe Laura Bretan să reprezinte România la Tel Aviv. Bărbatul susţine, de asemenea, că totul a fost posibil cu ajutorul celor doi britanici din juriu, William Lee Adams şi Deban Aderemi, care i-au acordat punctaje mici cântăreţei, deranjaţi fiind de viziunea ei despre homosexualitate. „Am reuşit, băieţi! Laura Bretan, favorita televotului românesc şi clasată în top 3 de aproape toate juriile internaţionale, a fost marcată cu cele mai mici scoruri (4 şi 6 puncte) de William Lee Adams şi Deban, doi frumoşi bărbaţi gay din Marea Britanie care au făcut parte din juriul internaţional al finale din România, în numele wiwibloggs.com. Voturile lor au făcut într-adevăr o diferenţă, având în vedere că între Ester şi Laura a existat o diferenţă de doar 5 puncte. Cu o lună în urmă, Laura a fost favorita lui William şi Deban, dar acum au pedepsit-o cu note mici şi cred că este pentru că ei, ca homosexuali, au simţit că nu este corect să permiţi unui homofob să intre în concursul Eurovision. Eurovision este despre muzică, da, dar este şi despre răspândirea unui mesaj de promovare şi susţinere a unor valori precum toleranţă, deschidere şi incluziune pentru toţi, indiferent de rasă, gen şi orientare sexuală. Am reuşit, băieţi! A fost o luptă strânsă, puţini s-au aşteptat, dar homosexualii au câştigat din nou! Suntem puternici şi, aşa cum a spus Conchita în discursul ei, suntem de neoprit! Şi pentru Laura Bretan, vă rog să vă gândiţi la acest lucru: Când aruncaţi cu ură în ceilalţi, aşteptaţi-vă să primiţi acelaşi lucru de la ei! Se numeşte karma! Pace tuturor! Succes lui Ester la Tel Aviv! Ea merită victoria!“, a transmis Eric Krüger prin intermediul unui mesaj publicat în secţiunea de comentarii de pe YouTube a clipului cu Laura Bretan de mai sus.

Nu înțeleg de ce am avut jurați străini în România! Așa e procedura sau cum?
Din păcate, trebuie spus și faptul că Laura Bretan (16 ani) face parte din comunitatea ereticilor neoprotestanți evangheliști. În contextul ăsta s-a implicat în campania pentru Referendumul din 6- octombrie 2018.
Aș fi vrut să fi fost ortodoxă și să avem o mărturisitoare ortodoxă în fața ofensivei LGBT internaționale.

Laura Bretan – cea mai nouă victimă a DISCRIMINĂRII ideologice LGBT; într-un concurs finanțat de TVR pe bani publici

………………………………………………..

Așadar, Laura ar fi avut O ȘANSĂ REALĂ să câștige finala internațională a Eurovision și era favorita publicului și a juriilor internaționale. Dar și valoarea, și vocea, și talentul nu contează. TVR a avut grijă ca votul publicului să valoreze doar 15%, și să aducă un juriu internațional controlat de activiști LGBTQ. Melodia Laurei trebuia înfierată drept „retrogradă și depășită” (trimitea la valorile familiei?); iar Laura trebuia calificată drept „homofobă” și sancționată, marginalizată, DISCRIMINATĂ de noii bolșevici deoarece a îndrăznit să susțină căsătoria între un bărbat și o femeie. Așa cum, în anii 50, toți cei care îndrăzneau să susțină proprietatea privată și libertatea și demnitatea individului erau sancționați, marginalizați de vechii bolșevici; și etichetați drept „burghezi”, „reacționari”, „retrograzi”, „bandiți”.
Iar toată această înscenare penibilă (cu juriul internațional „imparțial”) a fost plătită de TVR DIN BANI PUBLICI. Doar participarea la finala internațională va costa 100.000 de euro – plătiți DIN BANI PUBLICI. În plus, fiecare eveniment, fiecare semifinală Eurovision a costat – de exemplu, semifinala de la Arad a costat 300.000 de lei, plătiți din bugetul CMCA. Adică tot din BANII PUBLICI. (vedeți un link aici) În ceea ce privește banii pentru juriul internațional homofil – și acest juriu a fost plătit din bani posibil publici, însă nu există o transparență; nu știm cu cât au fost plătiți acest jurați ca să o marginalizeze, sancționeze și DISCRIMINEZE pe Laura Bretan.
Ceea ce se întâmplă pare ireal. Morala? Niște activiști homosexualiști au sancționat, marginalizat și DISCRIMINAT o copilă talentată pentru convingerile ei. Activiști aduși în juriu de Televiziunea Națională, pe care o costă sute de mii de euro participarea la acest concurs. Competiție denumită chiar de Vice „un concurs în mare măsură LGBTQ”.
Mai multe, aici: activenews.ro