Imagini foto-video de la PROTESTUL de susținere a CAMELIEI SMICALĂ, din fața Ambasadei Finlandei (21.05.2017)

Imagini foto-video de la PROTESTUL de susținere a CAMELIEI SMICALĂ, din fața Ambasadei Finlandei (21.05.2017)

 

După cum se știa: Reamintesc: Duminică 21 mai (București) PROTEST DE AUTORIZAT de susținete pentru CAMELIA SMICALĂ și celelalte familii de români rămase fără copii în străinătate 

 

 

Fotografii:

 

 

S-a protestat și pentru Florin Barbu și copiii lui, dar și pentru celelalte familii de români aflate în situații similare:

Un buchet de flori și o icoană pentru ambasadoarea Finlandei, poate s-or mai îndulcii nordicii, cu inimile de gheață…

La Ministerul Afacerilor Externe pentru a depune nota de protest, semnată de toți cei care au participat.

 

 

 

Conform legilor satanice europene, FLORIN BARBU și-a pierdut definitiv cei doi copii, chiar și la CEDO

Să protestăm și pentru Florin Barbu, duminică: Reamintesc: Duminică 21 mai (București) PROTEST DE AUTORIZAT de susținete pentru CAMELIA SMICALĂ și celelalte familii de români rămase fără copii în străinătate 

Fotografia postată de Florin Barbu.

Florin Barbu, românul căruia statul englez i-a luat copiii și i-a dat spre adopție unui cuplu gay britanic, a primit răspunsul la sesizarea pe care a făcut-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ultima instanță de la care spera să obțină dreptul de a-și lua copiii înapoi.

Vă reamintesc faptul că Barbu se stabilise în Marea Britanie împreună cu concubina sa, Claudia Racolța. Împreună au doi copii, Diana, acum în vârstă de 9 ani, și Andy, de 6 ani. În 2014, din cauza certurilor dese dintre părinți, copiii au fost ridicați de asistenții sociali. După doi ani de procese – în care, la un moment dat, se cerea chiar arestarea tatălui natural – copiii au fost pierduți definitiv și dați în adopție unui cuplu gay din Marea Britanie. Acum, Florin Barbu își îndreapta ultimele speranțe către CEDO.

Un amănunt interesant, relevat în EvZ anul trecut, statul român a fost acuzat de un judecător englez că a stat impasibil timp de doi ani, în ceea ce privește acest caz.

Din păcate pentru cauza sa, CEDO i-a comunicat – așa cum se poate vedea din facsimilul alăturat – că nu i-a admis cererea, adică procesele pierdute în Marea Britanie rămân definitive! Hotărârea CEDO este irevocabilă. Din acest moment, legal, copiii nu mai sunt ai lui! – http://www.evz.ro/cedo-decizie-anglia-barbu-copii.html 


E incredibil ce se întâmplă! Unui român îi sunt luați copiii și dați unui cuplu de homosexuali, iar instanțele europene încuviințează asta… Ce legi satanice guvernează această uniune?! Ce minți îndrăcite au plănuit așa ceva?! Și câte familii de români nu au asemenea probleme în Europa… 

Cărui stat nevolnic plătim noi impozite? Ce politicieni de doi bani avem? Ai cui suntem noi? Ai nimănui??? 

Doar în Dumnezeu ne putem încrede!

MARȘ DE SUSȚINERE pentru Camelia Smicală în București, pe 21 mai, pe traseul Ambasada Finlandei – Ministerul Afacerilor Externe

camelia-smicala

Grupuri de initiativa din Bucuresti, Brasov, Iasi, Constanta se raliaza initiativei scriitorului George Alexander de solidaritate cu Dna Dr. Camelia Smicala, ai carei copii au fost rapiti si sunt in prezent abuzati de statul finlandez.

Dupa demonstratiile de la Deva si Piatra Neamt, unde au iesit si preotii orasului si calugarii din Muntii Neamtului, la Bucuresti vom organizeaza, simultan cu celalalte orase, un mars pe traseul Ambasada Finlandei – Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, la aceeasi data si ora, respectiv Duminica, 21 Mai, orele 13.00.

Vom reveni cu detalii. Daca doresc si alti romanii sa intreprinda actiuni similare in alte orase sa o faca! Un stat care isi abandoneaza cetatenii trebuie reprezentat de institutia suprema: noi, romanii. Solidaritate! Doamne, ajuta!
Dati mai departe!
UPDATE: Se propune (si) o zi lucratoare. Revenim. 

Sursa: rodiagnusdei.wordpress.com 

Atenție, blogul sursă este unul al ereticilor neoprotestanți! Nu vă informați despre cele ale credinței de acolo!

CAMELIA SMICALĂ, mama căreia i-au fost răpiți cei doi copii de statul finlandez, A FOST CONDAMNATĂ LA 6 LUNI DE ÎNCHISOARE CU SUSPENDARE pentru că și-a permis să susțină public că este victima unor abuzuri – PETIȚIE DE SUSȚINERE

Image result for camelia smicala imagini

Semnați petiția: https://www.petitieonline.com/romanii_o_susin_pe_dr_camelia_smicala

Românii o susțin pe Dr Camelia Smicala !

Dr Camelia Smicala a fost condamnata la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru ca și-a permis sa susțină public ca este victima unor abuzuri ! Este acuzata ca ” s-a opus prin violenta autorităților ” care i-au luat abuziv cei doi copii minori și ii tin izolați de un an de zile , ingradindu-le drepturile ! Solicitam anularea unei hotărâri pe care o consideram injusta și prin care i se interzice acum inclusiv dreptul de a profesa ca medic !

Cei doi copii minori , Maria ( care are 10 ani)  și Mihai ( 11 ani) , striga după ajutor, vor acasă, vor sa fie împreuna ( sunt in doua case de copii diferite ) și au scris inclusiv scrisori la ONU !

Autoritățile romane cunosc situația.  Unii se implica. Iar cazul a ajuns inclusiv in atenția organismelor internaționale ! Pe 3.05 Finlanda e chemată la ONU tocmai pentru discuții care sa anuleze astfel de acuzații care se aduc ! Iată și scrisoarea unui deputat care explica nedreptățile și cere dreptate pentru Camelia și pentru copiii ei !

Un nou abuz al justitiei asupra unor cetateni romani
de data aceasta din Finlanda!
​Semnalăm tuturor autorităţilor române un alt caz de încălcare gravă a drepturilor omului ale unui cetățean român: o mamă a trei copii – dna Camelia Smicală-Jalaskoski – ce locuiește în Finlanda – este victima unor grave abuzuri din partea justiției și poliției finlandeze, precum și a Serviciului de protecție a copilului din Finlanda – Lastensuojelu.
Poliția finlandeză a refuzat să facă cercetări asupra violenței domestice prin dnei Smicală-Jalaskoski i-a fost afectat – în 2010 şi 2016 – dreptul la viaţă şi la integritatea fizică; plângerile făcute la poliție atât împotriva fostului soţ finlandez, care a agresat-o, cât şi împotriva executorilor judecătoreşti – care au folosit masuri brutale, excesive si nenecesare în timp ce puneau în aplicare o sentinţă abuzivă a justiţiei – nefiind soluţionate! Mai mult chiar, reprezentanții Serviciului de protecție a copilului din Finlanda – Lastensuojelu – chemați și ei, conform procedurii finlandeze pentru apeluri din cadrul serviciului de urgență 112, au asistat impasibili,în vara aceasta, la agresarea celor doi copii şi a mamei care încerca să şi-i protejeze!
Comisia noastră a fost sesizata în cazul dnei Smicală, la apelul pentru susţinere adresat de domnia sa, autorităților române, apel din care prezentăm extrasele esenţiale:
”Timp de 8 ani protecția copilului şi poliția finlandeză au refuzat să ne asculte. Tatăl copiilor nu a plătit niciodată pensie alimentară și toți oficialii finlandezi ne-au agresat psihic, din motive de xenofobie, apărând tatăl, care ne-a agresat. Sistemul juridic finlandez a apărat tatăl, lui i s-a dat avocat din oficiu. Eu nu am primit avocat și nici copiii ( deși, potrivit legii finlandeze, aveau și ei acest drept!- n.n.)
Copiii au refuzat să-și vadă tatăl agresor și ca urmare, sistemul juridic finlandez m-a obligat să plătesc amenzi uriașe (două amenzi însumând 40.000 euro), chiar dacă eu nu m-am opus relației tată-copii. Cei trei executori judecătorești care au venit la noi acasă nu au prezentat nicio hârtie oficială, ci ne-au agresat pe mine și pe copii. Copiii au fost duși la casa de copii, fără nicio hotărâre oficială.. Consider că timp de 10 ani, oficialitățile finlandeze, din motive rasiste, au încălcat toate drepturile omului în cazul nostru, precum și legile finlandeze.”
Apreciem că, în cazul dnei Camelia Smicală-Jalaskoski, s-au încălcat grav drepturile omului, drepturi garantate de convențiile și tratatele internaționale la care Finlanda este parte semnatară, precum și cele garantate de Constituția finlandeză (art.6 și art.7) și de legislația finlandeză – cel mai grav dintre toate fiind refuzarea accesului la justiție de către autoritățile judecătorești, atât în cazul contestării amenzilor injuste, cât şi în cazul sentinţei nedrepte prin care i s-au încredinţat copiii fostului soţ.
După cum am fost informaţi recent de dna Smicală, instanţa care dăduse sentinţa nedreaptă prin care încredinţa copiii către tată, a decis – fără să-i fi permis dnei Smicală atacarea acesteia – să-şi anuleze sentinţa anterioară şi a hotărât încredinţarea copiilor către mamă. Din nefericire, în continuare, Serviciul de protecţie socială a copilului, Lastensuojelu, refuză să aplice ultima decizie a instanţei!…
Considerăm că au fost, de asemenea, violate următoarele articole din Convenția Europeană a drepturilor omului (Roma, 1950): art.5 – referitor la libertatea și integritatea persoanei, art.6 – referitor la asigurarea unui proces echitabil, precum și art.14 – referitor la discriminare, în funcție de originea etnică și sex, în acest caz.
De asemenea, apreciem că – în calitate de stat-membru al Uniunii Europene – Finlanda a încălcat FLAGRANT mai multe drepturi ale unui cetățean european, dna Smicală-Jalaskoski, ce sunt prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (2000), astfel: art.3 – dreptul la integritatea propriei persoane, art.6 – dreptul la libertate și securitate, art.20 – egalitatea în fața legii, art.22 – discriminarea pe bază de origine etnică și limbă, art.24 – drepturile copilului, art.47 – dreptul la un proces echitabil și art.48 – prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare.
În sprijinul celor de mai sus poate fi accesat site-ul
http://yle.fi/uutiset/academic_disputed_theory_used_in_child_custody_cases_violates_child_protection_law/8984022, aparţinând Televiziunii finlandeze – unde există ştirea referitoare la abuzurile la care a fost supusă concetăţeana noastră.
Considerăm că cetățenii români – care aparțin unui stat membru al Uniunii Europene ca și Finlanda – nu trebuie tratați ca nişte “cetățeni europeni de mâna a doua”, de aceea trebuie să cerem împreună autorităţilor finlandeze să respecte drepturile fundamentale ale românilor, în calitate de cetățeni europeni, precum și legăturile sacrosancte dintre părinți și copii.
Potrivit convingerilor noastre, este de datoria Românilor şi, mai ales, a celor din Diaspora să ia atitudine, ca și-n alte cazuri, faţă de aceste grave abuzuri la adresa unor cetățeni români comise de către justiția, poliţia şi Serviciul de protecție a copilului din Finlanda.

Deputat Mircea Lubanovici
Colegiul 3 Diaspora


Iată și îndemul lui George Alexander, militantul pentru drepturile familiilor de români din străinăte: 

Haideți să semnăm PETIȚIA şi SĂ IEŞIM ÎN STRADĂ!
Domnul Preşedinte şi Domnul Premier, bineînțeles, pot să ni se alăture.

CUM VREȚI SĂ-ŞI REAMINTEASCĂ OAMENII DE VOI, DOMNULE IOHANNIS ŞI DOMNULE GRINDEANU?!…
Ca de nişte fețe triste, care tremură în fața altora, duplicitari, laşi, orbi la suferințele propriului popor sau ca de nişte ființe de lumină?

Dumnezeu să-i ajute fiecăruia după sufletul său! – https://www.facebook.com/GeorgeAlexander1961?fref=ts

CAMELIA SMICALĂ, românca căreia i s-au luat copiii în Finlanda este LA UN PAS DE ÎNCHISOARE

Fotografia postată de George Alexander. Fotografia postată de George Alexander.

DR. CAMELIA SMICALĂ LA UN PAS DE ÎNCHISOARE
de George Alexander

Joi, 23 martie 2017, este o zi crucială. După intimidări nenumărate şi demonstrații de forță îndreptate împotriva unei Mame singure, căreia, în mod abuziv, i-a luat copiii, statul finlandez, prin Justiția sa, poate hotărî acum aruncarea în închisoare a Cameliei Smicală, într-un exercițiu care ține de esența războiului: să ucizi, ca să ştergi toate urmele!

Motivele invocate de instanța finlandeză, pentru care Camelia Smicală riscă închisoarea, nici nu mai trebuie menționate. Oricum, dosarul sau dosarele pe care o întreagă industrie de manipulare le fabrică!, sunt atât de bine întocmite încât oricine rămâne fără apărare în fața lor!

Statul român, care este prea ocupat să se ia la trântă cu conştiința lor, tace. Încă un cetățean român şi copiii săi este lăsat pe drumuri, fără apărare.
Deci, să recapitulăm… Spre Binele Suprem al Copilului, statul finlandez a confiscat doi copii români, i-a condamnat să crească, despărțiți!, în casele de copii, le-a încălcat drepturile fundamentale, i-a tratat mai rău decât pe criminali, iar acum vor să le închidă şi Mama, singura care nu i-a abandonat niciodată!… Iar statul român tace…
Puținii politicieni români cu conştiință, ex. deputatul Matei Adrian Dubrovie, care au chemat ambasadoarea Finlandei de la Bucureşti la raport, au fost atacați ei înşişi precum că ar strica, vezi Doamne!, relațiile “prieteneşti” dintre România şi Finlanda!

Nu!, a lupta pentru cetățenii români, a le lua apărarea – oriunde s-ar afla ei- este unul dintre cele mai nobile lucruri. Demnitatea începe de undeva, din interiorul nostru. Nu gudurându-ne în fața altora, evitând lupta pentru oamenii noştri, construim ceva benefic pentru țara noastră! Relațiile reciproce dintre noi sau dintre noi, România, şi alte țări le strică laşitatea, frica, impostura. Neprofesionalismul celor care ne reprezintă în fața străinilor.

Cât de mic poți să fii încât să-i vezi pe cei din neam cu tine că suferă, că sunt călcați în picioare prin străinătate, iar tu să închizi ochii şi să nu ridici un deget pentru ei?
Cât de diletant şi de orb încât să te joci cu viața lor?

… După luni întregi de aşteptare, după tatonări şi presiuni, i s-a permis, în sfârşit!, ambasadei române din Helsinki să vorbească la telefon cu Mihai, fiul Cameliei Smiclă… Ce credeți, însă, că l-a întrebat acel consul atât de inteligent, în cele două minute de conversație?… Cum este vremea acolo! Şi cum este şcoala finlandeză! Nimic mai mult!… Nu dacă-i e dor de acasă, dacă suferă după mama şi surorile lui, dacă vorbeşte în limba română, limba lui maternă!, dacă se roagă la Dumnezeu… Dacă vrea să trăiască în casa de copii! Dacă mai are vreo dorință… Sau vreo speranță, când e părăsit de către toți!

… Camelia este singură acum. Este disperată şi are nevoie de ajutor. În afară de multe vorbe frumoase pe care le-a tot auzit, nu prea a mai primit nimic…

Să fim solidari cu ea! Este bine că o avem în gânduri pe ea şi pe copiii săi, dar a sosit vremea faptelor concrete! Distribuiți acest articol căci, cât mai mulți, trebuie să-l citească! Scrieți politicienilor şi autorităților române! Televiziunilor şi ziarelor!
… Iar, dacă nimic nu se întâmplă, vocea străzii trebuie să-i trezească…

Sursa: facebook.com/GeorgeAlexander

Pr. CLAUDIU BUZĂ face recurs împotriva hotărârii caterisirii sale necanonice

https://i1.wp.com/www.glasulstramosesc.ro/Pics/parintele_Claudiu_Buza.jpg

,,De la Ana la Caiafa!”

După ,,Cuvântul Pastoral” al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, prin care se anunța ,,caterisirea” mea, fac public, pentru cei interesați,  Recursul către Sinodul Mitropolitan prin care ,,solicit constatarea lipsei de temei canonic a Hotărârii nr. 1/2017 a Consistoriului eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor şi anularea pedepsei de caterisire”.

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Subsemnatul, preot Claudiu Buză, preot II la Parohia “Sfânta Treime”, Protopopiatul Urziceni, Judeţul Ialomiţa, domiciliat în Urziceni, în calitate de parte care a declarat recurs împotriva Hotărârârii nr. 1/2017 pronunţată de Consistoriul Eparhial al Sfintei Episcopii a Sloboziei şi Călăraşilor, prin care am fost condamnat cu pedeapsa caterisirii, prevăzută de art. 5, paragraful (B), alin. (1), lit. e) al Regulamentului autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale BOR, depun în 3 exemplare:

Motivele de formă:

Adresa nr. 593/17 februarie 2017 prin care mi se aduce la cunoştinţă Hotărârea nr. 1/2017 lasă să se înţeleagă că Hotărârea are caracter definitiv şi executoriu, în ciuda faptului că Consistoriul eparhial este prima instanţă de judecată, iar hotărârea nu are caracter definitiv decât după epuizarea ultimei căi de atac.

Într-o intervenţie publică, PS Vincenţiu, Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, a vorbit despre mine, în termeni viscerali, numindu-mă “domnul Claudiu Buză”, „un nou Iuda”, m-a comparat cu un demon (a cărui voinţă este “întărită în rău”), şi a proclamat public, în faţa întregii episcopii, caterisirea mea ca pe un fapt definitiv împlinit, ignorând faptul că Hotărârea nr. 1/2017 este atacabilă cu recurs, şi cădevine definitivă şi executorie numai după epuizarea ultimei căi de atac.

Prin aceste atitudini, mă consider lezat în dreptul meu de recurs faţă de decizia dată în prima instanţă de judecată.

Motivele de fond:

ÎN FAPT:

Abaterile în baza cărora am fost judecat şi condamnat nu reflectă faptele pentru care am fost trimis în judecată.

Încadrarea canonică a faptelor care mi se impută este cu totul eronată.

A fost ignorat principiul canonic impus de canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, care permit preotului să oprească pomenirea ierarhului, atunci când acesta este convins că ierarhul profesează o erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau Sfinţii Părinţi.

Au fost ignorate limitele impuse de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe ascultării faţă de autoritatea ierarhului.

ÎN DREPT:

Am fost acuzat de manifestare a schismei prin refuzul de a pomeni ierarhul la sfintele slujbe, în baza unor sfinte canoane şi regulamente bisericeşti. Acuzaţia este nefondată, întrucât toate canoanele şi regulamentele invocate se referă la situaţia în care preotul întrerupe pomenirea ierarhului pentru orice alt motiv decâtparticiparea ierarhului la o erezie.

Canonul 31 apostolic cere caterisirea preotului care s-a despărţit prin nepomenire de episcopul său, “nicio vină ştiind asupra episcopului întru buna credinţă şi întru dreptate”, adică dacă întrerupe pomenirea pentru alt motiv decât părtăşia la erezie sau nedreptatea episcopului. Tâlcuirea canonului spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de sinodiceasca cercetare pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau vreun eres, unii ca aceştia nu numai că certării celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor”[1]. Profesorul de Drept canonic arhid. prof. dr. Ioan N. Floca tâlcuieşte canonul 31 apostolic astfel: “Se apreciază că şi complicii clericilor schismatici cad sub aceeaşi pedeapsă, bineînţeles dacă aceştia nu se despart de episcopul lor din motive întemeiate, cum ar fi abaterea episcopului de la dreapta credinţă şi de la comportarea după dreptate. Din textul canonului rezultă că, în asemenea cazuri, clericii sunt liberi să se despartă de episcopul lor, adică să iasă de sub ascultarea lui. În alte texte canonice se prevede că dacă un cleric constată că episcopul său profesează vreo erezie, este liber să se despartă de acesta fără nicio formalitate (can. 15 I-II), pentru că nu se desparte de un episcop, ci de o erezie[2].

Din acest canon rezultă că în cazul în care episcopul a propovăduit o erezie în public, preotul poate întrerupe pomenirea. În speţă, deciziile eretice ale sinodului din Creta.

Deşi admite, în mod corect, că preotul poate face ruperea comuniunii cu episcopul în anumite circumstanţe clare, în speţă în momentul în care episcopul devine părtaş la erezie, Consistoriul eparhial refuză să înţeleagă faptul că acel canon nu impune preotului să depună o acuzaţie contra episcopului, iar declararea publică a motivelor întreruperii pomenirii nu reprezintă o acuzare a episcopului, ci doar o justificare a motivelor întreruperii pomenirii, pentru a se evita acuzele de schismă.

Toată procedura din care rezultă că preotul trebuie să facă petiţie la sinod şi să nu se separe de episcop înainte de judecată nu are nicio bază în prevederile canonice ale canoanelor 31 apostolic şi 15 I-II, fiind adaptată după modelul plângerilor contra episcopilor pentru orice altă vină decât participarea la vreo erezie.      

Canonul 74 apostolic vorbeşte despre învinuiri aduse episcopului şi despre modul în care se soluţionează pâra adusă episcopului şi nu are nicio legătură cu acuzaţiile aduse mie, deoarece eu nu aduc nicio pâră episcopului, ci îl înştiinţez doar că am întrerupt pomenirea pentru motiv de participare a sa la erezie. Din alte canoane invocate pe tema pârii aduse episcopului rezultă că aceste canoane se aplică doar în cazul acuzaţiilor aduse pe diverse motive obişnuite, nicidecum pentru participarea sa la erezie.

 Canonul 6 al sinodului al II-lea ecumenic prevede ca atunci când asupra episcopului se aduce o “bisericească pâră”, să se caute la faţa pârâtorului, iar dacă acesta nu este eretic, sau schismatic, sau oprit de la cele sfinte pentru vreo pricină, atunci pâra să se judece de instanţele de judecată, iar dacă pârâşul îl nedreptăţeşte pe pârât, adică pe episcop, să primească pedeapsa pe care o cerea pentru episcopul respectiv. Tâlcuirea ne vorbeşte despre natura plângerilor la care se referă canonul: “furarea celor sfinte, sfinţita lucrare în afara hotarelor şi altele”[3], de unde rezultă că nici una nu are legătură cu părtăşia la erezie a episcopului respectiv. Oprirea pomenirii episcopului pentru situaţia în care episcopul este părtaş la erezie nu este o pâră introdusă împotriva episcopului într-o instanţă bisericească, ci o îngrădire de erezia propovăduită de acesta, iar motivarea acestei decizii prin mărturisire publică are doar scopul de a arăta că oprirea pomenirii are o motivaţie canonică, nu de a introduce o anumită pâră împotriva episcopului.

Nu am introdus nicio pâră împotriva episcopului datorită faptului că, potrivit canonului 15 I-II Constantinopol, preotul poate să constate că episcopul său propovăduieşte o erezie şi să ia măsură întreruperii pomenirii. Canonul nu stipulează nicăieri că preotul este dator sau că are dreptul să introducă o pâră bisericească contra episcopului pe lângă Sfântul Sinod. Faptul că eu nu am introdus nicio pâră contra episcopului şi prin urmare nu mi se aplică nici acest canon, nici altele referitoare la acuzaţii oficiale aduse episcopului, este consemnat şi de către Hotărârea 1/2017, în care, la fila 5, se spune: “preotul suspendat îl acuză pe chiriarh în mass-media… dar nu-l reclamă Sfântului Sinod, potrivit regulamentului şi canoanelor…”.

Consistoriul eparhial reţine corect că sinodul este singurul în măsură să îl declare oficial eretic pe episcop, însă interpretarea că preotul poate să întrerupă pomenirea doar dacă episcopul persistă în învăţătura eretică după ce a fost condamnat nu are niciun fundament, fiind contrară prevederii canonului 15 I-II, care spune că preotul se poate îngrădi prin nepomenire de episcopul eretic înainte de cercetarea sinodicească a episcopului. Din acest motiv, nu trebuia să aştept judecata sinodului pentru a întrerupe pomenirea episcopului, motiv pentru care acuza că aş fi judecător de episcop nu are niciun temei.  

Canonul 14 Sardica prevede instanţele de apel ale preotului caterisit şi afurisit de episcop şi faptul că preotul trebuie să aştepte cu cuviinţă hotărârea apelului, fără a cârti contra episcopului. Acest canon se aplică mai bine situaţiei prezentului apel decât acuzaţiei că aş fi creat schismă.   

Canonul 13 I-II prevede despărţirea de episcop “pentru oarecare vinovăţii”. Din păcate, la fila 5 a Hotărârii 1/2017 ni se spune că membrii Consistoriului Eparhial au reţinut ideea de “osândire a episcopului”, dar nu şi expresia esenţială “pentru oarecare vinovăţii”, care face ca, pentru orice altceva în afară de erezie, preotul să se abţină de la aduce acuze episcopului sau să le dovedească, dacă le aduce. Expresia “pentru oarecare vinovăţii” este explicată în tâlcuirea canonului 15 I-II, unde se spune: “pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (furare de cele sfinte)şi altele ca acestea[4].

Spre deosebire de aceste învinuiri pentru fapte ordinare, partea a doua a canonului 15 I-II introduce o excepţie, “excepţia de erezie”, pe care tâlcuirea din Pidalion a canonului o exprimă astfel: “Iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor s-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru aceasta se despart de ei mai înainte de sinodiceasca judecată pentru eresul acela, unii ca aceştia despărţindu-se de unii ca aceia nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenită ca nişte dreptslăvitori sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schismă şi eresul minciuno-episcopilor acelora[5]. Din această argumentare rezultă că acuzaţia de schismă pentru situaţia în care preotul opreşte pomenirea pentru participarea la erezie a ierarhului nu de temei canonic. De aceeaşi opinie este şi profesorul Ioan N. Floca, în cartea sa despre canoanele Bisericii Ortodoxe, în care canonul 15 I-II este prezentat în maniera următoare: “Canonul 15 (Osânda schismei). Schisma faţă de patriarh. Care despărţire nu este schismă?” (s.n.). Vorbind despre partea a doua a canonului, cunoscutul profesor de Drept afirmă: “În cazul în care superiorul propovăduieşte în public în biserică vreo învăţătură eretică, atunci respectivii [clericii – n.n.] au dreptul şi datoria de a se despărţiimediat de acel superior. În acest caz, nu numai că nu vor fi sancţionaţi, dar vor fi şi lăudaţi, pentru că au osândit legal pe cel vinovat şi nu s-au răsculat împotriva acestuia” (s.n.)[6].

Din toate aceste interpretări rezultă că potrivit canonului 15 I-II preotul are dreptul să constate că episcopul său propovăduieşte erezia înainte ca sinodul să sesizeze şi să judece starea de erezie a episcopului respectiv, prin aceasta neconsiderându-se şi nefiind “judecător de episcop”, cum eronat reţine Consistoriul în fila 5 din Hotărârea 1/2017. Modul în care interpretează Consistoriul aceste canoane le anulează de drept conţinutul.

Dreptul preotului de a constata erezia derivă din capacitatea sa de a compara învăţătura falsă a episcopului cu învăţătura ortodoxă şi de a constata că învăţătura eretică a episcopului a fost condamnată anterior de către Biserică prin Sfintele Sinoade sau de către Sfinţii Părinţi. În cazul de faţă, ideile eretice ale ecumenismului au fost condamnate de către Sinoadele Ecumenice, care au statuat că nu există decât o singură Biserică, Biserica Ortodoxă, că dialogul cu ereticii este posibil numai în condiţiile în care ereticul doreşte îndreptarea şi revenirea la Ortodoxie, nu pentru “refacerea unităţii creştine”, că unitatea creştină este deplină în Biserica Ortodoxă, iar în afara acesteia se află doar secte şi erezii, care nu pot fi numite “biserici” în niciun fel, că doar Biserica Ortodoxă are Sfinte Taine, că este interzisă căsătoria ortodoxului cu ereticul. De asemenea, Sfinţii Părinţi ai secolului XX, reprezentând cea mai curată formă de conştiinţă creştină a veacului, datorită vieţii lor îmbunătăţite, au condamnat la unison ecumenismul, iar sinodul Bisericii Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) l-a anatemizat în mod oficial, iar această decizie sinodală a fost împropriată şi de către Biserica Ortodoxă Rusă, în momentul fuziunii cu ROCOR. Mitropolia Pireului a anatemizat chiar şi în Duminica Ortodoxiei de anul acesta sinodul din Creta.

Canonul 34 Trulan legiferează contra uneltirilor la adresa episcopilor şi nu mi se poate aplica în niciun fel, deoarece eu nu am făcut decât să opresc pomenirea ierarhului părtaş la erezie.

Canonul 6 Gangra prevede sancţionarea celor ce defaimă Biserica şi pe preoţii ei, neavând nicio relevanţă pentru situaţia mea, deoarece eu nu am făcut acest lucru.

Canonul 11 Cartagina prevede instanţele de apel pentru preoţii osândiţi de episcopi şi nu are nicio relevanţă pentru acuzaţia de schismă.

Canonul 5 Antiohia este o completare a dispoziţiilor canonului 31 apostolic şi, prin urmare, se referă la fapte săvârşite de preoţi care îşi defaimă episcopii pentru orice altă cauză decât participarea acestora la erezie.

Nu mi se poate imputa în niciun fel încălcarea dispoziţiilor art. 49, 50 din Statutul BOR, care prevăd drepturile şi obligaţiile preotului paroh.

Abaterea dogmatică de schismă prevăzută de art. 11, alin. (1) dinRegulamentul instanţelor de judecată ale BOR nu mi se poate imputa, deoarece nu am interpretat în mod deosebit norme de disciplină, morală sau cult, ci doar am aplicat prevederile canonul 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol pentru situaţia în care episcopul este participant la o erezie, în speţă erezia ecumenistă a sinodului din Creta. De asemenea, am rămas ascultător faţă de autoritatea bisericească în toate celelalte aspecte care nu ţin de datoria mea directă de a-mi proteja conştiinţa şi turma de erezia propovăduită de către episcopul locului prin acceptarea documentelor sinodului din Creta.

Abaterea pastoral-liturgică prevăzută de către art. 28, alin. 2) nu mi se poate aplica, deoarece eu nu am slujit cele sfinte nici împreună cu ereticii, nici împreună cu schismaticii. Ideea că participarea mea la Sinaxa de la Rădeni ar putea fi interpretată ca o împreună-slujire cu schismaticii nu are niciun fundament, întrucât niciunul dintre preoţii sau credincioşii prezenţi în acea zi la Rădeni nu este condamnat ca schismatic de către Biserică, pentru faptul că niciunul dintre ei nu este schismatic, ci preoţi şi credincioşi care mărturisesc credinţa ortodoxă şi se opun, ca şi mine, în limitele permise de către Sfintele Canoane invocate mai sus, pătrunderii ereziei în Sfânta noastră Biserică, prin participarea ierarhilor ortodocşi români la sinodul din Creta şi aprobarea deciziilor eretice ale acestuia. Nu pot fi condamnat şi caterisit ca preot în baza unor păreri şi afirmaţii propagandistice.

Articolul 34, alin. 1), litera b) din Regulament se referă la răzvrătirea împotriva deciziilor autorităţii ierarhice superioare şi se întemeiază pe canoanele 18 de la sinodul al IV-lea ecumenic şi 34 V-VI ecumenic. Aceste două canoane osândesc conspiraţia şi tentativa de conspiraţie contra oricărui membru al clerului şi nu mi se pot aplica mie, deoarece eu nu am organizat nicio formă de conspiraţie contra episcopului. Afirmaţiile cuprinse în rapoartele preotului Bogdan Mihai Dărândău (fila 4 a Hotărârii 1/2017), potrivit cărora aş avea o susţinere media puternică şi aş intenţiona înfiinţarea unei parohii schismatice în Urziceni nu sunt susţinute de nicio probă.

Art. 40, alin. 1) din Regulament prevede că preotul care slujeşte în altă parohie fără încuviinţarea preotului se sancţionează cu dojana sau destituirea din slujirea clericală. Eu am slujit la Rădeni cu aprobarea preotului paroh de acolo, deci nu pot fi sancţionat pentru acest fapt. Alin. 2) al articolului vorbeşte despre săvârşirea unei lucrări preoţeşti în altă eparhie fără încuviinţarea scrisă a ierarhului, dar se sancţionează numai pentru recidivă cu caterisirea, ceea ce nu este cazul.

Acuzaţia de neascultare faţă de autoritatea bisericească este nefondată, deoarece nu ţine seama de natura atitudinii mele, motivată de participarea ierarhului la erezia din Creta şi propovăduirea acesteia prin acordul dat documentelor semnate.Canoanele 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol şi cugetarea şi practica Sfinţilor Părinţi stabilesc limitele ascultării faţă de ierarhia superioară a Bisericii, stipulând că ascultarea este necondiţionată atât timp cât autorităţile bisericeşti propovăduiesc şi ţin dreapta credinţă ortodoxă. În momentul în care acestea devin părtaşe la o erezie, este un drept şi o obligaţie a preotului să continue să fie ascultător faţă de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, de care ierarhul părtaş la erezie nu mai este ascultător, rămânând din punct de vedere jurisdicţional în eparhia în care se află. Exact această atitudine am adoptat eu.

Pe lângă înţelegerea incorectă a limitelor ascultării faţă de ierarhie, Consistoriul face şi o încadrare eronată din punct de vedere canonic a pretinsei mele neascultări faţă de ierarhie.

Canonul 11 apostolic vorbeşte de împreună-slujirea cu un cleric caterisit. Nu mi se poate aplica, deoarece eu nu am slujit cu niciun cleric caterisit, iar motivarea Consistoriului Eparhial nu reţine o astfel de faptă în seama mea.

Canonul 12 apostolic se referă la situaţia unui cleric afurisit care merge fără scrisori de recomandare. Nu mi se aplică, deoarece nici eu nu sunt afurisit, nici cei ce m-au primit.

Canonul 39 apostolic vorbeşte despre obligaţia preotului de a nu face nimic fără încuviinţarea episcopului. Tâlcuirea sa din Pidalion arată ce fel de fapte nu poate săvârşi preotul fără încuviinţarea episcopului locului (a nu spovedi, nici ierta pe cei ce se pocăiesc…, a afierosi lui Dumnezeu pe fecioare…, a nu hirotonisi anagnost, sau monahi şi altele asemenea)[7]. Interpretarea pe care o dă acestui canon profesorul de drept Ioan N. Floca explică faptul că dependenţa strictă faţă de episcop din vremea în care a fost scris acest canon se datora condiţiilor Bisericii primare, în care “preoţii şi diaconii îndeplineau funcţii sacerdotale în dependenţă strictă faţă de episcop”. Profesorul continuă: “Când mai târziu, preoţii au dobândit unităţi pastorale, pe care le cârmuiau pe proprie răspundere, aşa cum este situaţia de azi, această dependenţă strictă de episcop cu privire la orice lucrare a preoţiei a încetat, ei rămânând totuşi supuşi supravegherii şi controlului din partea episcopului, căruia îi datorează ascultare canonică”[8] (s.n.). Ascultarea canonică pe care preotul o datorează episcopului este explicată de către profesorul Floca într-o notă de subsol, în care spune: “Canonul nu trebuie înţeles în sens unilateral,adică în sensul că într-adevăr preoţii şi diaconii nu ar putea să săvârşească nimic fără încuviinţarea episcopului, ci în acel sens mai larg în care canonul 34 apostolic îi obligă pe episcopi să nu săvârşească nimic mai important fără încuviinţarea întâistătătorului lor, mitropolit, arhiepiscop etc. Preotul însuşi este un păstor, deţinând puterea harică şi misiunea de a sfinţi viaţa credincioşilor şi de a-i duce la mântuire, iar această lucrare o desfăşoară pe baza dreptului său propriu, şi nu numai ca simplu delegat al episcopului” (s.n.). Această interpretare, care desfiinţează viziunea episcopocentrică cu privire la relaţia dintre episcop şi preot, arată că eu, în calitate de preot, am dreptul, în baza puterii harice conferite mie şi misiunii de a sfinţi vieţile credincioşilor şi a-i duce la mântuire, să iau decizii personale, mai ales în situaţii ca cea de faţă, în care erezia pune în pericol mântuirea credincioşilor. Prin urmare, invocarea canonului 39 apostolic mă exonerează de învinuirea de schismă care mi se aduce.

Canonul 41 apostolic statuează faptul că episcopul este supremul ocârmuitor al eparhiei. Nu văd în ce măsură se poate aplica situaţiei mele, de vreme ce eu nu am contestat niciodată acest lucru.

Canonul 18 al sinodului al IV-lea ecumenic se referă la vina conspiraţiei, eu nefiind vinovat de aşa ceva.

Canoanele 19 şi 27 V-VII se referă la obligaţia preotului de a predica şi de a purta haină clericală. Nu văd cum mi se pot mie aplica.

Canonul 4 Antiohia se referă la preoţi deja caterisiţi şi nu poate să îmi fie mie aplicabilă înainte de caterisire.

Canonul 15 Cartagina interzice apelul la instanţele civile, iar canonul 77 vorbeşte despre judecarea în absenţă.

Art. 25, alin. 1), lit. a) din Regulament sancţionează ocărârea şi defăimarea episcopului şi înţelege prin acest lucru defăimarea acestuia pentru orice acuză omenească posibilă, mai puţin pentru participarea la erezie, după cum reiese din canoanele 31 apostolic şi 15 I-II pe care se sprijină această abatere din Regulament[9].

Art. 100 din Regulament nu indică obligativitatea prezenţei la judecată, după cum reiese şi din art. 98, alin. 1), în care se stipulează că în lipsa unei părţi din proces acesta continuă în lipsă, cu condiţia ca partea lipsă să nu solicite amânarea, şi art. 99, alin. 3), care spune că o cauză se judecă, chiar dacă părţile lipsesc. De asemenea, lipsa de la un proces nu este trecută în Regulament ca abatere de vreun fel. În plus, fila 4 a Hotărârii 1/2017, consemnează faptul că am depus o apărare în scris.

Motivele de drept ale recursului

Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 152, alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) din Regulamentul Autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor bisericeşti de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.

Obiectul recursului:

Solicit constatarea lipsei de temei canonic a Hotărârii nr. 1/2017 a Consistoriului eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor şi anularea pedepsei de caterisire.

Probe

Ataşez prezentei cereri înscrisuri care îmi folosesc drept probe.

Data                                                                                                    Cu deosebit respect,

11. 03. 2017                                                                                        Preot Claudiu Buză

Preafericirii Sale Daniel, Mitropolit al Ungrovlahiei

[1]Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa Strămoşească”, 2007, p. 70.

[2] Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, f.e., Sibiu, 2005, p. 26.

[3] Pidalion, ed. cit., p. 180.

[4] Pidalion, ed. cit., p. 362.

[5] Ibidem.

[6] Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 347.

[7] Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, “Credinţa strămoşească”, 2007, pp. 79-80.

[8] Ioan N. Floca, op. cit., p. 32.

[9] Vezi nota 110 din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor bisericeşti de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, Bucureşti, 2015, p. 36.

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

George Alexander: CEREM ELIBERAREA LUI DUMITRU NAN!

Trăim vremuri incredibile. Cumplite, aş spune.

După descoperirea celei mai mari rețele pedofile din istoria Norvegiei, cu ramificații, probabil, prin toate colțurile Europei, ca o dovadă în plus, că nimic nu e logic, totul este alambicat numai, primim din nou veşti de groază…

Dumitru Nan, soțul Mihaelei Nan şi tatăl celor doi copii furați de Barnevernet la începutul anului, a fost arestat!

Familia Nan îşi câştigase în instanță, nu cu mult timp înainte, copiii. Toate acuzațiile împotriva lor fuseseră înlăturate. Instanța norvegiană a decis acest lucru!
Ca şi în toate cazurile, însă, Sistemul nu cedează! Părinții sunt urmăriți sistematic, într-o mie şi una de feluri. Până se improvizează ceva…

Ca şi în cazul familiei Bodnariu, familiei Nan i se deschisese şi dosar penal în paralel cu dosarul deschis de Barnevernet! Dacă familia Nan şi-a primit copiii înapoi, însă, atunci era de aşteptat ca dosarul penal să devină o simplă formalitate şi să se închidă, nu?
Soții Nan au fost, de aceea, în instanță, apărându-se, iar pe data de 2 decembrie 2016 trebuia să se dea sentința şi în dosarul penal. Erau încrezători şi bucuroşi că, în sfârşit, îşi vor putea relua viața de la capăt. Credeau în Justiție!

Acum câteva zile, Mihaela Nan s-a deplasat cu copiii săi în România pentru a-şi vizita familia pe care nu o mai văzuse de nu ştiu când. Tuturor le era dor să se revadă, şi le era dor, mai ales, de copii. De Dragoş şi Bianca.
Tatăl copiilor, Dumitru, rămăsese în Norvegia, să lucreze.
Familia Nan nu avea interdicție de părăsire a Norvegiei şi, ca orice oameni liberi, se puteau deplasa oriunde. Mihaela Nan intenționa să se reîntoarcă în Norvegia cu copiii pe data de 30 noiembrie.

În după-amiaza zilei de luni, 21 noiembrie, poliția norvegiană, FĂRĂ NICIUN MANDAT DE ARESTARE, descinde la adresa familiei Nan, năvălind în casa lor, într-o demonstrație de forță, deteriorând chiar lucrurile din casă!, şi-l arestează pe Dumitru Nan!

Când scriu aceste rânduri, nici nu îmi vine să cred… Parcă trăiesc un coşmar repetat, parcă totul se clatină în fața mea… Mă gândesc, însă, la cei doi copii, traumatizați prin grija acelei instituții de groază, Barnevernet! Mă gândesc la Mihaela Nan care a trecut prin atâtea încercări, iar acum o ia de la capăt!

Sentința în procesul penal, amintesc, urma să se dea pe data de 2 decembrie! Nu am însă o pregătire juridică şi cred, de aceea, că am înțeles eu greşit… Căci, după cum se vede, sentința s-a dat înainte de proces!

… Este drept că în România este campanie electorală. Dar este un mare păcat dacă ne fotografiem numai cu oamenii, iar apoi le întoarcem spatele şi îi lăsăm pe drumuri… Cine poate, cine vrea!, să ajute familia Nan, s-o facă imediat! Acum!
Dumitru Nan este arestat ILEGAL. Iar, dacă, Mihaela Nan face imprudența să se reîntoarcă în Norvegia, va fi arestată! Copiii le vor fi luați din nou! (Uriaşa rețea de pedofilie din Norvegia, se întinde ca o caracatiță…).

CEREM ca statul român să ia atitudine şi să-şi apere propriii cetățeni!
CEREM eliberarea lui Dumitru Nan!
CEREM protejarea mamei Mihaela Nan şi a copiilor săi, care trebuie să rămână în țara lor! 

Sursa: facebook.com/GeorgeAlexander

Vedeți și: 

DUMITRU NAN A FOST ARESTAT!!! – AR TREBUI DECLARAT RĂZBOI DIPLOMATIC NORVEGIEI