Din pacate, protestele din Bucuresti au debutat la Universitate cu violente si abuzuri ale jandarmilor asupra unui protestatar ce nu purta masca. Acesta a fost incatusat si tarat pur si simblu la duba. Ulterior a avut nevoie si de ingrijiri medicale la sectia de politie la care a fost dus.
Protestatarii s-au strans in doua locatii: Piata Universitatii si Piata Victoriei. Cei de la Universitatea a plecat in mars spre Piata Obor si inapoi spre Universitate, apoi spre Victoriei.
Odata cu sosirea cat mai multor tineri, sensul initial al protestelor a fost oarecum deturnat, caci acestia sunt probabil in mare parte votanti ai PNL-ului, daca nu chiar ai USR-ului si nu scandau decat lozinci ca LIBERTATE, rareori DEMISIA, la general, ROMANIA…, OLE, OLE, uneori impotriva mastii si impotriva lui Arafat.
Nimic despre vaccinuri, plandemie, Iohannis, Citu si toata clasa politica.
Un element de remarcat este iesirea in piete a tiganimii Bucurestiului, care, in general nu striga pentru Romania, nu poarta tricolor, nu are treaba cu Iohannis, ci e doar deranjata de restrictiile orare, de noapte, cand tiganii viermuiesc pe strazi, pe la intersectii si prin cluburi.
Dupa ora 23:30, in general vechii protestari, antisistem, pentru romanism si pentru credinta s-au cam retras. Cei ramasi la Victoriei au incercat provocarea jandarmilor prin lansarea petardelor in directia acestora, apoi, dupa un timp, s-au deplasat spre Universitate si ulterior spre Unirii unde o parte (probabil membri ai galeriilor de fotbal, care in mod ciudat nu se manifestasera deloc pana acum de la inceputul plandemiei) au inceput razboiul aruncarii cu pietre din caldaram spre jandarmii si masinile Jandarmeriei, dar si spre vitrinele magazinelor din zona.
Spun unii că aceștia ar fi spărgătorii de proteste. Adică, prin acțiuni violente ei determină intervenția forțelor de ordine și în acest fel protestul se sparge, se încheie practic, căci majoritatea oamenilor pașnici se retrage.
