,,Libellus” sau ,,certificatul de jertfă” similar cu certificatul verde sau mai grav?

Acest document este un ,,certificat de jertfă” eliberat celor care au mituit administrația imperială în timpul persecuției lui Deciu asupra creștinilor, potrivit Oxyrhynchus Papyri. A fost emis undeva între 25 iunie și 24 iulie, în anul 250, potrivit aceleiași surse.

Împăratul Decius (249-251), considerând creștinismul ca fiind un element distructiv în cadrul Imperiului, hotărăște desființarea lui, aplicând pentru aceasta o strategie aparte.
În anul 249 a promulgat legea privitoare la ,,certificatul de cetăţenie”, care s-a dovedit a fi de fapt un adevărat edict de persecuție.
Astfel toți cetățenii Imperiului Roman, indiferent de vârstă sau stare socială, erau obligați să se prezinte în faţa magistraţilor şi să ceară un „libellus”, adică un ,,certificat” de cetăţean bun şi loial statului.
Acest ,,libellus” se elibera numai acelora care, în prealabil, aruncau câteva boabe de tămâie pe jăraticul aflat înaintea statuilor idolești.
A jertfi zeilor era, deci, o obligație cetățenească.

Celor care fugeau din calea persecuției li se confiscau averile, iar dacă se întorceau erau supuși la chinuri, urmărindu-se nu atât uciderea lor, cât mai ales apostazia.

De această apostazie obligatorie, mulţi creştini au încercat să scape, cumpărând certificatele de la funcţionarii publici care le vindeau clandestin.

Aceşti creştini au fost numiţi „libellatici”, iar cei care şi-au renegat credinţa au fost numiţi „lapsi” – căzuţi.

Au fost mulți creștini care au apostaziat în acele vremuri, fiind împărțiți în patru categorii, după gradul apostaziei:
1. ,,sacrificați” erau denumiți cei care sacrificau zeilor;
2. ,,thurificați” erau cei care aduceau numai ardere de tămâie;
3. ,,libellatici” erau cei care obțineau un certificat (lat. libellus) pe bani, conform căruia au sacrificat zeilor, dar fără să fi sacrificat;
4. ,,acta facientes” erau cei care declarau că nu sunt creștini.

După încetarea prigoanei, Sf. Ciprian al Cartaginei a cerut convocarea unui Sinod al tuturor episcopilor din Africa, spre a lua o hotărâre comună privind reprimirea în Biserică a ,,libelaticilor” şi a celor apostaţi.

La propunerea episcopului Ciprian şi după lungi discuţii, s-a hotărât ca primii să fie admişi în comunitatea bisericească după ce vor fi împlinit penitenţa prescrisă de episcop, iar apostaţii, adică cei ce jerfiseră concret zeilor, să fie reprimiţi la sfintele taine numai în ceasul morţii, dacă vor da dovadă de statornicie în trăirea vieţii de buni creştini întru pocăință.

Întrebare:
Acest ,,Libellus” ca și ,,certificat de jertfă” se aseamănă cu așa-zisul ,,certificat verde” de azi?
Cumva istoria se repetă?

Primit pe Telegram