MARȘ ÎMPOTRIVA PACTULUI PENTRU MIGRAȚIE, București, miercuri 5 decembrie, ora 15:00 (plecare din fața Ministerului de Externe)

ÎN AN CENTENAR SUNTEM CHEMAȚI SĂ APĂRĂM ȚARA!

Voievozii români își pun nădejdea în voi!


Un grup de asociații naționaliste se împotrivesc categoric colonizării României cu populații străine!

Facem un Marș de protest în București, miercuri 5 decembrie, începând cu ora 15:00.

Politicienii nu au niciun mandat din partea poporului român să semneze infamul Pact pentru Migrație de la Marrakesh, din 10-11 decembrie.

Constituția României nu poate fi încălcată pentru niciun motiv! Ea precizează cât se poate de clar că ”România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil” (Art.1, alin.1) și că ”Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine” (Art. 3, alin. 4).

Atragem atenția că nu s-a verificat constituționalitatea prevederilor acestui Pact! S-ar fi văzut că legea fundamentală nu permite politicienilor să-l semneze.

Pentru aderarea României la o înțelegere internațională, poporul român trebuie consultat prin dezbateri publice, conform Legii Tratatelor 590/2003. Or, există chiar și parlamentari care încă nu știu ce prevede acest Pact!

Prevederile Pactului pentru Migrație duc la încălcarea suveranității țării noastre deoarece vom fi obligați să primim imigranți, indiferent dacă vrem sau nu!

Conform voinței poporului român de a NU fi colonizați cu străini, trebuie să refuzăm acest Pact și să ne alăturăm țărilor care deja au făcut-o: SUA, Israel, Ungaria, Croația, Austria, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Italia, Australia etc.

La 100 de ani de la victoria de la Marășești trebuie să strigăm din nou, de data aceasta către propria noastră clasă politică: Pe aici nu se trece!

Cerem retragerea completă și definitivă a României din Pactul pentru Migrație.

Miercuri la ora 15:00 pornim pe următorul traseu:
Ministerul Afacerilor Externe (Aleea Alexandru nr. 31, sector 1, București);
Guvern (Piața Victoriei);
Ministerul Afacerilor Interne (Piața Revoluției);
Piața Universității (în fața statuii lui Mihai Viteazul);
Palatul Cotroceni (17:30-17:45).

Organizatori (în ordine alfabetică):

Asociația Bucovina Profundă;
Asociația Calea Neamului;
Asociația Pro Consumatori;
Asociația pentru Cultură, Educație și Valori Europene;
Asociația Gogu Puiu;
Asociația Noua Dreaptă;
Asociația pentru Revigorarea Tradiției;
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public;
Asociația Scut Botoșănean;
Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni;
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu;
Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Sursa: https://www.facebook.com/NouaDreaptaBucuresti/


Reclame
CUM S-A FĂCUT MAREA UNIRE acum 100 de ani. Principalele evenimente care au dus la unirea provinciilor românești cu Regatul României

CUM S-A FĂCUT MAREA UNIRE acum 100 de ani. Principalele evenimente care au dus la unirea provinciilor românești cu Regatul României

Regiunile României

Wikipedia

România după 1 decembrie 1918

Iată cum arăta harta Regatului României în 1916, înainte de întrarea în primul război mondial:

Image result for harta romaniei 1916

Așadar, România, în 1916, la începutul primului război mondial, precum și imediat după recâștigarea teritoriilor pierdute în fața Puterilor Centrale, în 1918, cuprindea: Muntenia, Oltenia, Dobrogea cu sudul acesteia – Cadrilaterul (câștigat în 1913 de la bulgari) – și Moldova până la Prut, dar fără județul Suceava.

În continuare vom vedea cronologia evenimentelor care au dus la unirea cu Patria Mamă a provinciilor înstrăinate (Basarabia, Bucovina – care cuprindea și județul Suceava, Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat.

Dar, TREBUIE SPUS că „România Mare” NU a atins întinderea maximă pe care putea și trebuia să o aibă! Au rămas în afara granițelor Țării vechi teritorii românești, iar frații români din aceste teritorii au fost supuși de vecinii noștri „binevoitori” unui regim crud de deznaționalizare și chiar de exterminare!

CUM S-A FĂCUT MAREA UNIRE. ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

……………………………………..

Desideratul românilor de a trăi într-un singur stat a fost împlinit în urma participării României la primul război mondial, participare care a avut tot sprijinul opiniei publice româneşti. Dăm câteva exemple de luări de poziţie: Take Ionescu, cuvântare în sala Dacia pe 15 Februarie 1915 – „nu este suficient să adere la această politică, un grup ci o întreagă ţară. Nu este vorba domnilor să trăim într-o Românie mai mică sau mai mare; toate pot să iasă din războiul acesta, un singur lucru nu poate să iasă: să rămână lucrurile cum au fost” (Take Ionescu, Pentru România Mare. Discursuri din război, 1915 – 1917, Bucureşti, 1919, p. 5); În cadrul aceleiaşi întruniri, Nicolae Filipescu făcea apel la rege: „prin urmare domnilor, regele actual care nu domneşte numai pentru el, ci pentru toţi urmaşii lui, el are cel dintâi datoria ca el să ia iniţiativa şi prin vitejia pe care nu mă îndoiesc că o are, să lege definitiv soarta noastră de a lui. Noi avem o singură problemă, unitatea naţională; el are două: unitatea naţională a poporului peste care domneşte şi întărirea dinastiei în virtutea căreia domneşte” îşi încheia discursul, cerându-i regelui să „dea poporului unitatea sacră pentru că împreună să facem România Mare, căci în România Mică nu mai este loc nici pentru noi nici pentru tine” (Nicolae Filipescu, Pentru România Mare, Cuvântări din război, 1914-1916, Brăila, 1925, p. 138-139). Filipescu considera că România fără Ardeal era „o absurditate geografică, o fâşie de pământ întortocheată, frântă în semicerc” (Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României, 1916 – 1919, Ed. a III – a, note de Mircea Popa, Bucureşti, 1989. p. 128).

Iar dincolo de linia vestică a semicercului Filipescu prevedea viitorul românilor transilvăneni astfel: „Şcolile vor fi măturate şi statuia lui Arpad de pe Tâmpa Braşovului va fi ridicată din nou ca un simbol al omorârii unui popor” (A.N.I.C., fond Casa Regală – Ferdinand, dos 2/1915, f. 123). În concluzie, „cine nu înţelege instinctul de viaţă al acestui popor ce se zbuciumă grozav de furiile morţii, cine se simte mai aproape sufleteşte de bronzurile grădinilor din Berlin decât de barda din mâna lui Mihai Viteazul nu are ce căuta la praznicul nostru” (A.N.I.C., fond Casa Regală – Ferdinand, dos 2/1915, f 115).

Acţiunea proantantistă a fost susţinută de profesorii universitari, animaţi de dr. Ioan Cantacuzino, dr. Thoma Ionescu, rectorul Universităţii din Bucureşti, Const. Dissescu, Dimitrie Onciul şi Ermil Pangrati (A.N.I.C., fond Casa Regală – Ferdinand, dos. 45/1914, f. 34), din partea cărora regele a primit un memoriu. Răspunsul suveranului adresat profesorilor universitari suna: „nu pot avea alt sentiment şi alt ideal decât acela al naţiunii române. Domnii profesori nu au numai dreptul dar şi datoria să se amestece în marile mişcări ale neamului” („Facla”, an V, nr 358/29 oct. 1914, p. 2). În esenţă regele le declară că sentimentul său personal, dorinţele sale nu pot fi separate de cele ale poporului român, prin urmare nici de ale lor. O declaraţie foarte încurajatoare, făcută mai mult politicos decât cordial.

………………………………………………

România Mare s-a format ca urmare a voinţei populare din Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia. Aceasta cu atât mai mult cu cât aceste provincii româneşti se aflau în stăpânirea a două imperii (austro-ungar şi rusesc) din care unul era aliat al României în război iar celălalt inamic. Mai mult, la sfârşitul lui 1917 România avea cea mai mare parte a teritoriului sub ocpuaţie germană şi un aliat care încheiase pace separată cu inamicul, fiind practic în imposibilitate de a continua războiul. La nici un an de zile, în urma capitulării Germaniei în fata aliaţilor occidentali ai României, avea să ia naştere România Mare, prin dezmembrarea Imperiilor ţarist şi austro-ungar, prin voinţa liberă a transilvănenilor şi moldovenilor. În concluzie, tratatul încheiat între România şi statele ce compuneau Antanta Cordială şi soldaţii români (în rândurile ei aflându-se foarte mulţi ardeleni, fugiţi peste munţi din Transilvania sau dezertori din armata austro-ungară şi înrolaţi voluntar în armata română) au stat la baza Marii Uniri. Ultimul cuvânt l-au avut însă reprezentanţii poporului din Basarabia, Bucovina, Banat şi Transilvania unde nu mai exista autoritate rusească sau maghiară. „Veritabilul fundament al unităţii româneşti – aprecia istoricul Gh. Brătianu – nu a fost stabilit nici la Saint Germain, nici la Trianon, el este rezultatul existenţei însăşi a poporului român, «enigmă şi miracol al istoriei din sud-estul european»” (Gheorghe I. Brătianu, Originile şi formarea unităţii româneşti, Iaşi 1998, p. 289-90). La fel de exactă şi declaraţia delegaţiei Bucovinei condusă de Iancu Flondor care a prezentat regelui la 28 noiembrie actul unirii. „Aducem Maiestăţii Voastre, regele tuturor românilor, unirea unei ţări întregi, a Ţării Bucovina. Această ţară ţi-o închinăm Măria-ta, noi toţi […] nu e o cucerire a armelor ci întoarcerea la vatră a fraţilor despărţiţi, care în Majestatea Voastră regăsesc pe părintele de mult pierdut şi mult dorit”.

România întregită s-a realizat într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive, pe cale democratică, prin adunări cu caracter reprezentativ: unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu țara-mamă.

23 ianuarie/5 februarie 1918 – Ultimatum adresat României de Puterile Centrale, prin care era somată, ca, în termen de patru zile, să-și facă cunoscute intențiile în vederea încheierii păcii.

24 ianuarie/6 februarie 1918 – Chișinău. Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă, votează, în unanimitate, independența Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Director se dizolvă, puterea executivă fiind încredințată unui Consiliu de Miniștri, sub președinția lui Daniel Ciugureanu. „(…) Ne proclamăm, în unire cu voința poporului, Republică Democratică Moldovenească slobodă, de sine stătătoare și neatârnată, având ea singură dreptul de a-și hotărî soarta în viitor” – se spune în proclamația Sfatului Țării.

28 ianuarie/10 februarie 1918 – România acceptă începerea tratativelor de pace cu Puterile Centrale.

11/24 februarie 1918 – Plenipotențiarii Puterilor Centrale impun primului ministru, generalul Alexandru Averescu, trei condiții principale ale încheierii păcii: cedarea întregului teritoriu al Dobrogei, până la Dunăre, importante rectificări de frontieră în zona Porților de Fier, în Valea Jiului și între Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc, precum și grele concesiuni economice.

20 februarie/5 martie 1918 – Se semnează, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România și Puterile Centrale, pe baza căruia încep la București, la 9/22 martie, tratativele în vederea încheierii păcii, pe următoarele baze: cedarea Dobrogei până la Dunăre, Puterile Centrale urmând să amenajeze un drum comercial între România și Constanța; rectificări de frontieră în favoarea Austro-Ungariei; impunerea unor grele condiții economice etc.

3/ 16 martie 1918 – Bălți. Adunarea generală a zemstvei din districtul Bălți adoptă, în unanimitate, o moțiune în care se spune „Proclamăm astăzi în mod solemn (…) în fața lui Dumnezeu și a întregii lumi, că cerem unirea Basarabiei cu Regatul României sub al cărei regim constituțional și sub ocrotire legilor ei (…) vedem siguranța existenței noastre naționale și a propășirii economice”.

5/18 martie 1918 – Demisia guvernului condus de generalul Alexandru Averescu. Regele Ferdinand îl însărcinează pe Alexandru Marghiloman cu formarea unui nou guvern, cu speranța că șeful conservatorilor, grație încrederii ce inspira Puterilor Centrale, va putea încheia o pace în condiții mai ușoare.

9/22 martie 1918 – Încep tratativele de pace de la Cotroceni între România și Puterile Centrale.

27 martie/9 aprilie 1918 – La Chișinău, Sfatul Țării întrunit în ședință solemnă votează unirea Basarabiei cu Țara – Mamă, România (86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 abțineri și 13 absenți). După anunțarea rezultatului votului de către Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, primul – ministru Alexandru Marghiloman, aflat la Chișinău, împreună cu alți reprezentanți ai guvernului român, este invitat la tribuna de la care declară: În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască România Mare!

9/22 aprilie 1918 – Decret regal de ratificare a Hotărârii de unire a Basarabiei cu România, semnat de Ferdinand I, regele României, și contrasemnat de Alexandru Marghiloman, președintele Consiliului de Miniștri.

17/30 aprilie 1918 – Înființarea, la Paris, a „Comitetului național al românilor din Transilvania și Bucovina”, sub președinția lui Traian Vuia, iar mai apoi a dr. Ion Cantacuzino; a militat pentru dobândirea independenței Transilvaniei și unirea acesteia cu România.

24 aprilie/7 mai 1918 – Semnarea Tratatului de pace de la București și a anexelor sale dintre România, pe de o parte, și Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altă parte. România era nevoită să cedeze Dobrogea, care urma să fie anexată de Bulgaria, să accepte rectificări de frontieră în Carpați, în favoarea Austro-Ungariei (prin care se cedau teritorii însumând 5.600 kmp, cu o populație de 724.957 locuitori), să demobilizeze armata, menținându-se numai patru divizii cu efective complete și 8 divizii cu efective de pace (20.000 de infanteriști, 3.200 de cavaleriști și 9.000 de artileriști) și să încheie convenții economice (agricolă, a petrolului, a pădurilor etc.), prin care, în fapt, se instituia monopolul Germaniei asupra principalelor bogății ale țării. Regele Ferdinand I refuză, în ciuda presiunilor Puterilor Centrale, să sancționeze Tratatul.

2/15 septembrie 1918 – Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonilor, sârbilor, croaților și rutenilor votează o moțiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei și eliberarea tuturor popoarelor asuprite.

29 septembrie/12 octombrie 1918 – Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania, întrunit la Oradea, adoptă în unanimitate o declarație, redactată de Vasile Goldiș, privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se așeza „printre națiunile libere”, în temeiul dreptului ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa. Se revendică recunoașterea conducerii P.N.R. ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei. Se constituie un „Comitet de acțiune”, cu sediul la Arad, avându-l în frunte pe Vasile Goldiș.

5/18 octombrie 1918 – Declarația de independență a Transilvaniei, adoptată în ședința de la Oradea, este citită în Parlamentul de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida – Voevod.

14/27 octombrie 1918 – Deputații români bucovineni din Parlamentul vienez, foștii deputați din Dieta Bucovinei, primarii români din localitățile Țării de Sus a Moldovei, împreună cu alți reprezentanți ai provinciei istorice s-au întrunit în Sala Mare a Palatului Național din Cernăuți și au hotărât constituirea Adunării Constituante. Adunarea alege un Consiliu Național condus de Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Doru Popovici și Sextil Pușcariu – vicepreședinți, Vasile Bodnărescu, Radu Sbierea și Laurent Tomoioagă – secretari.

17/30 octombrie 1918 – Constituirea, la Budapesta, a Consiliului Național Român Central (din 21 octombrie, cu sediul la Arad), ca organ de conducere al românilor format din șase reprezentanți ai P.N.R și șase social-democrați.

18/31 octombrie 1918 – Proclamarea către Națiunea Română, în care se aduce la cunoștință opiniei publice constituirea Consiliului Național Român Central ca unicul for de conducere al românilor transilvăneni, precum și principiile sale de acțiune.

25 octombrie/7 noiembrie 1918 – Consiliul Național Român Central hotărăște înființarea de gărzi naționale și de gărzi civile sătești pe întreg teritoriul locuit de români în Transilvania și Ungaria, pentru „păstrarea liniștii și averii fiecăruia”.

31 octombrie/13 noiembrie 1918 – Consiliul Național din Basarabia adoptă o „lege fundamentală asupra puterilor Țării Bucovinei”, prin care își asumă întreaga putere de stat.

5/18 noiembrie 1918 – Manifest către popoarele lumii, prin care Consiliul Național Român Central afirmă în fața opiniei publice mondiale dorința românilor transilvăneni de a se uni cu România.

7/20 noiembrie 1918 – Manifest al Marelui Sfat Național din Transilvania privind convocarea la 18 noiembrie/1 decembrie a Marii Adunări Naționale la Alba Iulia.

9/22 noiembrie 1918 – Consiliul Național Român Central din Transilvania cere, ultimativ, guvernului maghiar să-i recunoască puterea deplină asupra teritoriului Transilvaniei.

15/28 noiembrie 1918 – Congresul Bucovinei hotărăște în unanimitate „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechiile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

1 decembrie 1918 – Are loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați (deputați) aleși. Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, declară Adunarea Națională de la Alba Iulia „constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele: ”Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Proiectul de rezoluție este adoptat cu ovații prelungite. Pentru cârmuirea Transilvaniei, Adunarea Națională procedează la alegerea unei adunări legislative numită Marele Sfat Național, compus din 250 de membrii; acesta, la rându-i, va numi un guvern provizoriu – Consiliul Dirigent. După adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea, aprobă cu aclamații entuziaste hotărârea de unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. Unirea Transilvaniei cu România încheie procesul de făurire a statului național unitar român, proces început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918.Suprafața României Mari: 295.049 km pătrați, cu o populație de 16.500.000 de locuitori.

2 decembrie 1918 – Întrunirea Marelui Sfat Național în sala Tribunalului din Alba Iulia care hotărăște constituirea unui Consiliu Dirigent format din 15 membrii și având președinte pe Iuliu Maniu pentru administrarea Transilvaniei. Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent își stabilesc sediul la Sibiu.

11/24 decembrie 1918 – Regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.

18/31 decembrie 1918 – Decret-lege privind unirea Bucovinei cu România.

26 decembrie 1918/8 ianuarie 1919 – Are loc la Mediaș, Adunarea națională a sașilor, care se declară de acord cu actul politic înfăptuit la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 la Alba Iulia.

28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919 – O delegație săsească transmite Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România.

29 decembrie 1918/11 ianuarie 1919 – Decret-lege prin care se stabilește că locuitorii României, majoritari, fără deosebire de religie, se vor bucura de toate drepturile cetățenești și vor putea să le exercite dacă vor face dovadă că sunt născuți în țară și sunt sau n-au fost supuși unui stat străin.

28 iunie 1919 – Se semnează, la Versailles, Tratatul de Pace dintre Puterile Aliate și Germania. Privitor la România, Tratatul prevedea încetarea tuturor drepturilor, titlurilor, privilegiilor de orice natură asupra cablului Constanța – Istanbul, ce intră în posesia României. Germania era obligată să renunțe la Tratatul de la București din 24 aprilie/7 mai 1918. În problema Dunării, Tratatul prevedea menținerea Comisiei Europene a Dunării și înființarea pentru traseul Brăila – Delta Dunării până la Marea Neagră a unei Comisii Internaționale a Dunării. Tratatul a fost ratificat de România la 14 septembrie 1920.

10 decembrie 1919 – România semnează Tratatele de pace cu Austria și Bulgaria, precum și Tratatul minorităților, care pentru România prevede obligația de a acorda „tuturor locuitorilor, fără deosebire de naștere, de naționalitate, de limbă, de rasă sau de religie deplina și întreaga ocrotire a vieții și libertății lor”.

29 decembrie 1919 – Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România.

4 iunie 1920 – Se încheie, la Trianon, Tratatul de pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria. Recunoașterea pe plan internațional a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, a Slovaciei și Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croației, Sloveniei și părții de vest a Banatului cu Serbia etc. (intră în vigoare la 25 iulie 1921).

LA MULŢI ANI ROMÂNIA, LA MULȚI ANI ROMÂNILOR, ORIUNDE S-AR AFLA!

Sursa: mesageruldecovasna.ro

Despre drama românilor rămași în afara granițelor României Mari într-un viitor articol…

Să dea Dumnezeu să revină toate teritoriile românești între granițele Țării!

Dumnezeu să ajute România și pe români să-i ducă la mântuire!

Documentar „În premieră” (Antena 3) despre uriașa TRĂDARE NAȚIONALĂ: Legea offshore – CEDAREA GAZULUI din Marea Neagră

După cum știți:

TRĂDĂTORII NU POT ALTFEL: Legea Offshore a fost adoptată de Camera Deputaților. Aproape tot gazul din Marea Neagră va fi al străinilor!

Iată și ancheta „În Premieră”:

Despre trădătorii României: regele Mihai, generalii Aurel Aldea, Mihai Racoviță și alții – Emisiuni din 2016 la Vâlcea TV

Despre trădătorii României: regele Mihai, generalii Aurel Aldea, Mihai Racoviță și alții – Emisiuni din 2016 la Vâlcea TV

regele mihai si un general sovietic

Emisiunea „Diplomația” cu tema Trădarea la români realizată de Dumitru Lovin la Vâlcea TV.

Partea a treia a seriei de emisiuni „Trădarea la români” – Despre actul de la 23 august 1944, în fapt trădarea și lovitura de stat dată de regele Mihai ajutat de comuniști și de camarila sa, lașitatea și iresponsabilitatea de a-l aresta pe mareșalul Ion Antonescu în perioada în care acesta negocia cu rușii un armistițiu real pentru ieșirea din război. 

Actul iresponsabil de la 23 august a avut urmări catastrofale asupra armatei române existentă pe front, asupra populației României, asupra resurselor țării și asupra viitorului politic, economic, social etc.

Invitat Adrian Bușu (vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea).

Despre soarta generalilor trădători:

 

Alte detalii aici:

Istoria neştiută a fugii Regelui Mihai din calea nemţilor. Monarhul s-a ascuns timp de trei săptămâni într-un sătuc din Gorj

Regele Mihai si Lucretiu Patrascanu

Related image

Regele Mihai si Petru Groza

Credeați că nu mai e nimic de vândut în România? Ne arată Gabriela Firea CĂ MAI E!

În ultimii doi ani, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat înfiinţarea a 22 de „companii municipale”, societăţi comerciale cu capital PRIVAT, al Primăriei, dar privat, nu public. Aceste companii municipale au ca obiect de activitate prestarea de servicii publice, care, după 1989, au fost realizate de regiile autonome şi administraţiile publice aflate în subordinea Primăriei Capitalei. Capitalul, format din terenuri, construcţii, maşini, echipamente etc, aflat în patrimonial regiilor autonome şi al administraţiilor publice este capital PUBLIC. El nu poate fi vândut, „privatizat”.

Cu câteva zile în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat desfiinţarea Administraţiei Străzilor, Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement, Administraţiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane şi Administratiei Fondului Imobiliar. Hotărârea adoptată de Consiliul General prevede ca serviciile prestate de administraţiile desfiinţate să fie preluate de către companiile municipale înfiinţate la propunerea Gabrielei Firea.

Cu câteva săptămâni în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a hotărât „reorganizarea” Regiei Autonome Bucureşti, RATB, în Societatea de Transporturi Bucureşti, STB, societate comercială cu capital PRIVAT, care poate fi vândut. Această hotărâre prevede, printre altele, şi trecerea clădirii, cu o suprafaţă construită de 6.900 mp, şi a terenului aferent, cu o suprafaţă de 1.500 mp, unde se află sediul central al STB, din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al aceluiaşi Municipiu.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, consiliile locale au puterea de a hotărî reorganizarea regiilor autonome din subordinea lor în societăţi comerciale, cu capital privat, precum şi puterea de a trece în domeniul privat orice bun aflat în domeniul public al localităţii respective, au puterea de a scoate la mezat, la “privatizare”, tot capitalul creat de poporul român care a ajuns în administrarea lor prin legislaţia adoptată în ultimii 28 de ani.

Gabriela Vrânceanu Firea, produs reuşit al FSN-ului, metamorfozat în PDSR şi, apoi, în PSD, beneficiind şi de buni sfetnici, a înţeles bine legislaţia creată pentru jefuirea poporului român şi s-a hotărât să o aplice la capitalul ajuns în administrarea Primăriei Capitalei României.

Este de aşteptat ca aceiaşi majoritate PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, să hotărască „reorganizarea” RADET, Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice, desfiinţarea Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale, a Inspectoratelor şcolare, a tuturor instituţiilor publice din subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti, înfiinţarea de noi „companii municipale”, cu capital PRIVAT, trecerea tuturor bunurilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul PRIVAT al aceluiaşi municipiu şi preluarea lor de către „companiile municipale”.

Urmează împingerea companiilor municipale în incapacitate de plată, în faliment. Majoritatea  PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, va avea grijă să numească în funcţiile de administratori ai „companiilor municipale” numai pesedişti şi aldişti sadea, incompetenţi şi hoţi, şi să le lase fără contracte, fără bani.Odată intrate în incapacitate de plată, presa ticăloşită va avea grijă să declare aceste companii  municipale „găuri negre”, care înghit banii publici, ai contribuabililor. Ele trebuie fie închise, demolate, fie scoase la vânzare, la privatizare, pe doi lei, aşa cum s-a întâmplat cu întregul capital care, în 1989, se afla în aşa-zisa proprietate socialistă de stat.

FSN-ul şi urmaşele sale, PSD, ALDE, PDL, PNL, UNPR, PMP, au „privatizat”, adică au trecut în proprietatea transnaţionalilor un capital de peste 500 miliarde de euro şi au încasat, la bugetul public naţional, în schimb, 7 miliarde de euro, plus ceva „comisioane” pentru cozile de topor implicate direct în această megahoţie, nedeclarate.

Exemplul Primăriei Capitalei va fi, repede, extins la toate primăriile din ţară, indiferent de coloratura politică a consiliilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Vântul va duce mirosul de os de ros peste tot.

Toate regiile şi instituţiile publice din subordinea autorităţilor locale vor fi transformate în societăţi comerciale, în „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Toate bunurile din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor vor fi trecute în domeniul PRIVAT al acestora şi preluate de către „companiile” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. În scurt timp, toate aceste „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene vor intra în incapacitate de plată şi vor fi scose la „privatizare”.

Valoarea bunurilor aflate în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor ţării este, desigur, mult mai mică decât aceea a capitalului care a făcut obiectul Legii 15/1990, peste 500 miliarde de euro, pe care statul român le-a „privatizat”, adică le-a trecut în proprietatea transnaţionalilor şi a slugilor puse de ei la conducerea statului, pentru care a încasat suma de 7 miliarde de euro.

Institutul Naţional de Statistică nu ne spune câte din cele 150 miliarde de euro reprezentând valoarea imobilizărilor corporale (terenuri, construcţii, utilaje, echipamente etc) ale administraţiei publice aparţin administraţiei centrale şi câte aparţin administraţiei locale, dar putem estima că cel puţin jumătate din acest capital, adică 75 miliarde de euro, se află în proprietatea autorităţilor publice locale, a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.

Păstrând proporţiile, prin „privatizarea” companiilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene, transnaţionalii şi slugile lor de prin primării vor plătii mai puţin de un miliard de euro, pentru a deveni proprietarii unei averi de peste 75 miliarde de euro.

Furt în toată regula, pe faţă, cu tupeul caracteristic transnaţionalilor. De data asta nu mai este, însă, vorba de furt de fabrici, uzine, bănci, maşini, utilaje, echipamente, construcţii, terenuri, agricole şi silvice. Acum ne vor fura străzile, şoselele, uliţele, drumurile, spitalele, şcolile, universităţile, grădiniţele, parcurile, primăriile, bisericile, cimitirele. Ne vor fura şi limba, istoria, cultura, tradiţiile, obiceiurile, credinţele. Ne vor fura şi sufletele.

Dacă nu îi oprim, ne vor fura tot, ne vor fura ţara şi ne vor transforma în roboţi, buni de muncă şi mulţumiţi pentru gamela de supă pe care ne-o vor oferi, rânjind la noi cu dispreţ şi ură.

Nimeni şi nimic nu îi poate opri, în afară de poporul român. Putem să o facem, cu condiţia să ne unim şi să alungăm cozile de topor de la conducerea statului şi, apoi, să scăpăm de transnaţionalii care ne fură prin escrocherii juridice şi financiare.

Precizez. Nu sunt xenofob. Nici eu, nici conaţionalii mei români. Îi respectăm şi îi iubim pe străinii care ne iubesc şi ne respectă. Îi iubim şi îi respectăm pe străinii care vor să vină la noi ca turişti, sau ca negustori.

Nu îi iubim şi nu îi respectăm pe străinii hoţi, care vin la noi să ne fure şi să devină proprietarii pământului lăsat nouă de Dumnezeu şi de strămoşii noştri, care vin la noi să ne fure capitalul creat de noi, prin munca noastră, care vin la noi să ne distrugă ţara şi neamul.

Nu îi iubim şi nu îi respectăm nici pe hoţii noştri. Suntem un popor care nu iubeşte hoţia. Punctum.

                                                                                                         Constantin COJOCARU

Sursa: justitiarul.ro

TRĂDĂTORII NU POT ALTFEL: Legea Offshore a fost adoptată de Camera Deputaților. Aproape tot gazul din Marea Neagră va fi al străinilor!

Image result for camera deputatilor

Camera Deputaților a votat controversata lege offshore, după ce parlamentarii puterii și ai opoziției s-au certat și și-au aruncat acuzații pe marginea adoptării acestui proiect de lege. Deputații PSD s-au văzut puși în situația de a fi în minoritate, după ce un articol din această lege, referitor la redevențe, a fost susținut de toate celelalte grupuri parlamentare – inclusiv de colegii lor din coaliție de la ALDE.

Dan Chitic, avocatul care a avertizat in repetate rânduri că Parlamentul este pe cale să renunțe la resursele României din Marea Neagră prin votarea acestui act normativ, exact în Anul Centenarului, a postat pe Facebook un mesaj pe fundal negru: „A fost votată  Legea offshore. End of hope. End of story.
Într-un ultim apel către parlamentarii români, înaintea votului de miercuri, în care cerea respingerea Legii offhsore, Chitic arăta că, indiferent de cum ambalează această lege politicienii și jurnaliștii, „Legea offshore care urmează să fie adoptată azi nu este o reușită, nu este o victorie a României, ci una din cele mai mari și rușinoase umilințe și înfrângeri a poporului român. O înfrângere de care își vor aminti generații. La fel cum își vor aminti și de cozile de topor și trădătorii care vor fi făcut posibilă această înfrângere, această umilință.”

Reamintim că, miercurea trecută, PSD și ALDE convenisera asupra modificărilor la legea offshore, liderul deputaților PSD Daniel Suciu precizând că, în urma ședinței din coaliție, s-a decis ca 50% din producția de gaz din Marea Neagră să se tranzacționeze pe bursa din România, iar investiția celor care operează să se deducă maxim 30% din impozitul pe venitul suplimentar.

„Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore (…) se calculează prin aplicarea unuia sau unor procente de calcul, după caz, asupra veniturilor suplimentare obținute din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore, așa cum acestea sunt determinate potrivit Anexei nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege, impozit din care se deduce valoarea investițiilor în segmentul upstream. Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore ține seama de prețul de referință stabilit de ANRM pentru calculul redevențelor. Tranzacțiile desfășurate sub prețul de referință se impozitează la prețul de referință. Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza prețurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de prețuri ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al prețurilor de consum, după cum urmează: 30% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv, 15% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 85 lei/MWh și mai mici sau egale cu 100 lei/MWh, 30% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 100 lei/MWh și mai mici sau egale cu 115 lei/MWh”, se arată în proiectul de lege.

Conform acestuia, limita maximă a deducerii investițiilor în segmentul upstream nu poate depăși 30% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare offshore.

Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special, utilizat pentru finanțarea și extinderea rețelelor de distribuție a gazelor naturale și a racordurilor la sistemului național de transport gaze naturale, precum și pentru finanțarea altor investiții stabilite prin hotărâre a Guvernului, mai prevede proiectul.

Deputații au adoptat, miercuri, în plen, un amendament al PNL la proiectul legii offshore potrivit căruia titularilor acordurilor petroliere aflate în curs de executare li se aplică regimul fiscal specific destinat activității de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare, desfășurate în baza acordurilor existente la data intrării în vigoare a actului normativ.

Camera Deputaților este for decizional pentru acest proiect. – activenews.ro

Sorin Ovidiu Vântu: „ieșirea României din UE este vitală pentru menținerea integrității teritoriale”

Nu pun în discuție calitatea morală a individului sau apartenența lui la grupuri infracționale. Pur și simplu citez ideile interesante pe care le expune.

3 octombrie 2018

Confundând uniunea de state europene cu o corporație strict economică, măruntul președinte francez s-a decis s-o recruteze, prin eliminarea activelor neperformante din bilanțul contabil, așa cum face orice corporatist indolent și incompetent. România ar trebui să profite de oportunitatea apărută, să-și marcheze uriașele pierderi generate de această aventură și să se întoarcă acasă. Aderarea țării noastre la UE a fost cea mai mare greșeală pe care nația noastră a făcut-o, atât pe plan politic, cât și pe plan economic. Pe plan politic ne-am pierdut autonomia iar pe plan economic ni s-a luat pielea de pe noi. Dacă sistemul decizional din interiorul UE nu se modifică în sensul că fiecare decizie importantă să se ia prin consens, atunci România trebuie să se decupleze și să-și caute alt drum. Cum dracu să te bucuri de respect în condițiile în care tu accepți să fii condus prin dictat, directive, avertizări și amenințări? Ce a avut de câștigat România supunându-se acestui tratament? Cum dracu să performezi economic dacă ei ți-au supt toată forța de muncă mediu și superior calificată? Cu parteneri ca ei și ca americanii, România nu mai are nevoie de dușmani.

Culmea este că România are un milion de argumente să-i pună la respect pe ăștia, dar nu are un lider care s-o reprezinte și care să vorbească în numele ei. Din nefericire, cei care generează astăzi imaginea total deformată a țării noastre sunt niște politicieni de duzină care, fie că sunt extrem de modești intelectual, fie sunt șantajați de eternii securiști care sunt băgați în tot ce mișcă.

Generație, România este manipulată de 30 de ani de Occident și condusă de 14 ani de SUA, Germania și Franța. Ești mai bogată? Ești mai fericită? Ești mai optimistă? Nici pomeneală!

Ai fost învățată doar să urăști, iar cei mai la îndemână sunt cei pe care-i vezi, colegi, vecini, conducători. Pe cei care trag cu adevărat sforile nu-i vezi și de aceea nu crezi că există. Dacă îndrăznești totuși să întinzi un deget acuzator către ei, imediat armata de țucălari ai acestora începe să zbiere că ești tâmpit, că suferi de mania conspirației, pe care oamenii de bun simț o dejectează imediat ca fiind produsul unei minți bolnave, iar în final iau câte o gură din țucalul stăpânilor și te împroașcă din cap până în picioare.

Hai să facem un efort de imaginație și să zicem că Iohannis n-ar fi doar o paiață trasă de sfori și ar acționa de sine stătător. Bărbat înalt, chipeș, vorbitor fluent de limba engleză, de germană, profesor de fizică și ajuns prin forțe proprii primar al unui oraș important, Iohannis poate fi considerat ca fiind inteligent, perseverent, abil și luptător (eu când l-am făcut prost, mă refeream strict la acțiunile lui politicei din fruntea țării). Un asemenea om poate vorbi credibil și demn în numele țării lui, poate pune la punct pe oricine ar îndrăzni să-și bată joc de țara lui, făcându-se astfel iubit de români și respectat de către toate cancelariile străine. Fii convinsă, generație, că dacă ar fi acționat de sine stator, Iohannis nu și-ar fi folosit toate pârghiile instituționale pentru a distruge PSD-ul, care, cu toate păcatele lui, este singura ancoră de stabilitate politică din România. Acesta este și motivul real al urii pe care occidentalii o poartă PSD-ului, încă de pe când acesta se numea FSN. Grație acestui partid și a primului său șef, Ion Iliescu, România n-a putut fi dezmembrată în 1990 și nici n-a căzut pradă apoi unei instabilități politice, oricât de tare și-au dorit-o occidentalii. Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea, cu toate bunele și relele lor, și-au iubit țara și au refuzat s-o lase scoasă la mezat, plătind pentru asta cu reputația sau chiar cu libertatea.

De asemeni, Iohannis n-ar fi continuat opera de distrugere a coeziunii sociale începută de Băsescu. S-a lăsat păcălit de cei care l-au pus acolo și care acum îi trag sforile. Probabil că dacă Iohannis ar fi acționat de sine stătător, s-ar fi ocupat de construcția unei drepte puternice care să se constituie într-o a doua ancoră de stabilitate politică, absolut necesară echilibrului și evoluției politice a României.

În cealaltă parte, Liviu Dragnea, un politician rural obișnuit cu jocurile mărunte din județul lui, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, în care atunci când apare câte o situație de criză se întâlnesc cu toții la o cârciumă și-și rezolvă problemele ca între oameni, a crezut că Bucureștiul este guvernat de aceleași reguli. A crezut că este suficient să te duci cu porcul la „cei mari”, să-l prăjești, să bei un pahar de vin cu ei, să bați palma și totul se aranjează. Cu un program de guvernare bazat pe visuri în loc de știință, dar în care el a crezut sincer, Dragnea reușește să-și aducă partidul la guvernare și, conform înțelegerii, cedează funcția de premier securiștilor iar el își dă celebra ordonanță 13 ca să scape de pușcărie. Proteste de o amploare nemaivăzută de la Revoluție încoace îl obligă să revoce ordonanța. Securiștii se jură pe mama și pe roșu că n-au avut nicio treabă cu organizarea protestelor și reușesc să-l convingă că Soros este cel care le-a organizat. Ruralul nostru nu-și pune problema că asemenea manifestații se gândesc cu luni înainte și se organizează doar cu masiv și calificat sprijin intern, și le dă securiștilor iarăși poziția de premier. După câteva luni, își dă în sfârșit seama că „cei mari” nu sunt altceva decât niște simple instrumente în mâinile „partenerilor noștri strategici” și că miza lor este distrugerea ancorei de stabilitate politică a României, însă este prea târziu pentru el. Slăbit politic, slăbit psihic și cu lațul pușcăriei foarte aproape de propriul gât, Dragnea nu mai are nici puterea politică și nici mijloacele prin care ar putea face ceva pentru România.

Deci, cu un Iohannis capabil de orice porcărie la adresa țării al cărei președinte este, pentru un nou mandat, cu un Dragnea incapabil să mai lupte, cu o clasă politică ignorantă și obtuză, cu o populație învrăjbită și disperată, cu o economie jefuită de occidentali iar restul ruinată de nepricepere și decidență politică cvasi inexistentă, occidentalii sunt mai aproape ca oricând să-și vadă visul cu ochii:  dezmembrarea României.

Iată de ce, generație, ieșirea României din UE este vitală pentru menținerea integrității teritoriale. Nu datorăm loialitate celor care vor să ne distrugă. Nu suntem europeni pentru că așa au decis ei, ci pentru că asta au decis strămoșii noștri, care ne-au format în această parte a lumii. Suntem obligați să ne luăm soarta în propriile noastre mâini, să decidem singuri ce avem de făcut pentru a ne fi bine. Se vede clar în ce hal ne-au adus ăștia și începe să devină evident unde vor să ne ducă.

Stabilirea formei de republică (prezidențială sau parlamentară), cererea celei de-a doua ancore de stabilitate politică prin unificarea dreptei sub conducerea unei lider puternic, ieșirea urgentă din UE și un proiect de țară inteligent, acestea sunt soluțiile pentru a avea „o țară ca afară”. O vrei? Fă-ți-o singură, generație!

P.S.  Felicitări doamnei Dăncilă pentru prestația de astăzi din Parlamentul European!

Sursa: sov.ro