Ați auzit de asta? – VICTORIA trupelor germano-române la Târgu Frumos în aprilie-mai 1944 împotriva sovieticilor, în prima invazie eșuată. Se studiază la Academia americană West Point

Ați auzit de asta? – VICTORIA trupelor germano-române la Târgu Frumos în aprilie-mai 1944 împotriva sovieticilor, în prima invazie eșuată. Se studiază la Academia americană West Point

Din documentele găsite în arhive, în 1944 au fost două bătălii numite Bătălia de la Târgu Frumos. Prima bătălie s-a desfășurat în aprilie (6 aprilie12 aprilie) iar a doua în mai (27 mai) 1944 între trupele aliate ale Germaniei Naziste și României care s-au opus Armatei Roșii a Uniunii Sovietice. În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze șoseaua Iași-Târgu Frumos-Pașcani și să înainteze cât mai mult spre sud și spre Iași, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944.

Potrivit relatărilor lui Hasso von Manteuffel (unul din cei doi comandanți germani de divizie) și Frido von Senger und Etterlin, forțele germane au respins prima ofensiva sovietică din aprilie, provocând pierderi serioase în rândurile Frontului II Ucrainean. Prima bătălie de la Târgu Frumos este folosită drept caz de studiu în educarea tactică a ofițerilor din armata SUA, oferind un exemplu pentru cum o apărare mobilă poate învinge într-o bătălie de blindate. Există totuși întrebări pe seama relatărilor celor doi ofițeri germani, referitor la faptul că nu au inclus și trupele române în declarațiile lor, și asupra numerelor reale în raportul dintre forțele de atac și apărare.

 

În luna aprilie 1944 au avut loc o serie de atacuri ale Armatei Roșii în zona Târgu Frumos, cu scopul de a captura acel important sector strategic. Atacurile se pot încadra în ofensiva Uman-Botoșani sau în prima ofensivă Iași-Chișinău. Erau ultimele eforturi ale Armatei Roșii după ce ajunsese în România. Forțele Germano-Române s-au apărat cu succes în decursul întregii luni (aprilie). Atacul de la Târgu Frumos a fost încercarea finală a Armatei Roșii de a cuceri zona, pentru a avea de unde lansa o ofensivă de vară în România.

Aprilie 1944

Prima bătălie de la Târgu Frumos a fost, de fapt, o serie de încleștări de-a lungul mai multor zile, în timpul cărora forțele blindate ale Corpului de Blindate German LVI (Panzerkorps), în principal Diviziile Grossdeutschland (Germania Mare) și a 24-a Panzer, au angajat al 16-lea Corp de Tancuri al Armatei Roșii, care ataca dinspre nord.

În ciuda succesului inițial al atacului sovietic, care au reușit să ocupe orașul Târgu Frumos, o serie de contra-atacuri au reușit să distrugă „vârful de lance” al Armatei Roșii înaintea luării ca măsuri defensive adecvate să poată fi aplicate. Principalul contraatac german a avut loc de-a lungul șoselei Iași-Târgu Frumos, în ziua de 10 aprilie 1944. Tancurile diviziei Grossdeutschland au înaintat spre Târgu Frumos venind dinspre est, pe două coloane (circa 70 blindate). Contraatacul a fost atât de rapid încât sovieticii s-au retras după 48 de ore din Târgu Frumos. Succesul german a fost favorizat și de faptul că sovieticii au concentrat forțele lor mult spre sudul localității, neașteptându-se la un atac dinspre est. Germanii au reușit în înaintarea lor spre vest să izoleze și apoi să distrugă o parte a unităților sovietice rămase în sudul orașului. Aviația germană a avut o contribuție extrem de importantă la distrugerea tancurilor sovietice. S-a remarcat asul aviației germane, Hans-Ulrich Rudel, care a pilotat personal un Junkers Ju 87 dotat cu tun antitanc. Luptele duse au slăbit în așa hal forțele blindate sovietice încât continuarea atacului în Romania nu mai era posibil. În trei zile de lupte, trupele germane au oprit Armata Roșie și au distrus peste 350 de tancuri sovietice.[1]

Sursele sovietice fac puține referiri la această bătălie. Istoricul David Glantz a găsit câteva mențiuni ale operațiilor din România din lunile aprilie și mai 1944 în jurnale de divizie. Sursa principală a sa este istoria Armatei a 2-a de Tancuri Sovietică, unde se află o referire directă la bătălie. Este menționat că, spre sfârșitul lunii martie 1944, corpul de tancuri a fost trimis în sectorul Armatei a 27-a cu misiunea de

atac în direcția Focuri și Podu Iloaiei. În continuare, armata va lovi și va ocupa orașul Iași.

Sunt menționate următoarele unități sovietice participante la ofensivă: Armata a 2-a de Tancuri și Armata a 27-a. Din aceste armate au participat efectiv Corpul 35 al Armatei 27 și Corpul 3 de Tancuri. Se menționează că, probabil, Corpul 3 de Tancuri a ocupat Târgu Frumos, dar a fost respins de contraatacurile germane. Corpul 16 de Tancuri, identificat de ofițerii germani, nu este menționat în documentele rusești.[2]

A doua bătălie de la Târgu Frumos, din luna mai 1944, a fost o luptă confuză în care sovieticii au fost, iarăși, respinși. Ca și în prima bătălie, rolul hotărâtor l-au avut blindatele germane care au restabilit mereu linia frontului (unitățile de blindate Großdeutschland și Totenkopf și Divizia 24 Panzer). Infanteria română a avut pierderi grele în această bătălie (lângă Târgu Frumos, Ruginoasa și Pașcani), dar a reușit să reziste. De-a lungul frontului, Armata a 4-a română, comandată de generalul Mihail Racoviță, a aliniat trei corpuri de armată ce totalizau aproape 12 divizii. Sectorul Târgu Neamț era apărat de Corpul 1 armată comandat de către generalul Gheorghe Radu și format din circa 5 divizii. Tot aici au luptat Grupurile 103 și 104 munte. Sectorul Târgu Frumos era apărat de Corpul 5 armată român comandat de către generalul Constantin Niculescu și format din patru divizii situate între Pașcani și Târgu Frumos. Diviziile 1 și 4 române erau dispuse pe linia întărită. Alte două noi divizii au fost trimise în acoperirea frontului Corpului 5: Divizia 6 la est de Pașcani și Divizia de Gardă la vest de Târgu Frumos (zona Strunga). Sectorul din fața Iașului era comandat de generalul Nicolae Stoenescu și avea 2-3 divizii. S-a remarcat, de această dată, aviația română care, alături de cea germană, a reușit să distrugă numeroase tancuri. Dintre așii aviației, au participat la câteva acțiuni pe acest front Constantin Cantacuzino, Alexandru Șerbănescu, Ioan Milu (ași creditați cu circa 50 de avioane doborâte în Al II-lea Război mondial). În această perioadă aviația română lupta atât contra sovieticilor, cât și a americanilor.

În pofida afirmațiilor germane că atacul sovietic a fost o ofensivă în toată regula, în prezent, se pare că prima bătălie de la Târgu Frumos a fost o operațiune de scară relativ mică în contextul luptelor din 1944 de pe Frontul de Est, deși un succes sovietic ar fi oferit Armatei Roșii o poziție cu mult superioară pentru următorul atac în România.[3]

După bătălia de la Târgu Frumos din aprilie, linia frontului s-a stabilizat, dar sovieticii au continuat atacurile în luna mai, când a avut loc a doua bătălie pentru Târgu Frumos, în care au fost iarăși opriți. Tot din aceste poziții de lângă Târgu Frumos, sovieticii au lansat Bătălia pentru România (1944) (sau Operațiunea Iași-Chișinău) la sfârșitul lunii august 1944. După bătăliile de la Târgu Frumos, germanii au fost extrem de solicitati pe frontul din Bielorusia și Polonia și au fost nevoiți să trimită toate blindatele spre acel front. Frontul românesc a rămas fără sprijinul acestor divizii de elită, având în rezervă doar Divizia 1 blindate a generalului Radu Korne. Divizia 1 va lupta la 20 august 1944 la Scobâlțeni, unde a reușit să oprească pentru numai o zi blindatele sovietice, după care se va retrage spre sud. Linia frontului a fost împânzită cu mii de mine antiinfanterie și antitanc. La zeci de ani după război încă se mai găsesc mine și muniție neexplodate în Moldova.

Unități participante

Sovietice

  • Al 2lea Front Ucrainean
    • Armata a 27-a
      • Corpul 35 Pușcași
      • Divizia 89 Gărzi Pușcași
      • Divizia 180 Pușcași
    • A 2-a Armată de Tancuri
      • Al 3-lea Corp de Tancuri
      • Al 16-lea Corp de Tancuri (neconfirmat)

Germane

  • Grupul de Armată Ucraina Sud
    • Armata a8a
      • Divizia 24 Panzere (Tancuri, rezervă)
      • LVI Panzerkorps
      • Corpul de Armată L

Române

  • Divizia 18 Vânători de Munte
  • Divizia 1 Gărzi
  • Forțele Aeriene 1
    • Grupul de Bombardiere 5
    • Grupul de Asalt 8 (pilotând avioane germane Henschel Hs 129)
    • Grupul de Asalt 9

Note

  1. ^În timpul bătăliei, Hasso von Manteuffel, comandantul Diviziei Grossdeutschland, a întâlnit pentru prima oară noile tancuri sovietice Stalin: „La Târgu Frumos am dat peste tancuri Stalin. Am fost șocați să aflăm că, deși (tancurile noastre) Tiger au început să le lovească de la o distanță de 3000 metri, proiectilele noastre nu le-au penetrat până când ne-am apropiat la jumătatea acelei distanțe. Totuși am reușit să contracarez superioritatea rușilor prin manevre și mobilitate, făcând uz maxim de teren.”
  2. ^Glantz, D. Slaughterhouse (Abatorul)
  3. ^Glantz, D. Slaughterhouse; Istoricii sunt, așadar, lăsați să se întrebe dacă ofensiva sovietică a fost sau nu un efort major de a pătrunde în România, sau a fost doar un simplu asalt local cu scopul îmbunătățirii pozițiilor operaționale sovietice și a posibilităților pentru o nouă ofensivă în viitor. Germanii susțin că ar fi prima variantă, având în vedere faptul că au fost distruse peste 350 tancuri sovietice. Acest autor a decis că a fost însă a doua variantă și că a fost în relație cu planurile deceptive pentru viitoarele operațiuni din Belarus (de a fixa viitoarea prezență a Corpului 2 de Tancuri în România, în timp ce, la scurt timp, a fost mutată în alt loc). Această dezbatere nu va fi rezolvată decât după facerea publică a materialelor din arhivele sovietice.

Referințe

Sursa: ro.wikipedia.org

Anunțuri

SUA, Marea Britanie și Franța au bombardat Siria în această noapte, până spre ora 4 dimineață

După cum știm, Rusia s-a dat la o parte, pentru a-i lăsa pe agresorii internaționali să-și facă mendrele:

Să nu ai niciodată încredere în politica rusească!

Și iată că SUA, Franța și M. Britanie se țin de „treaba”:

Atacul militar coordonat este al doilea moment din ultimul an în care Trump folosește forța împotriva regimului Assad și vine la nici două săptămâni după ce liderul american a anunțat ”retragerea” completă din Siria.

Presupusul atac chimic din orașul Douma nu a fost acțiunea unui ,,om”, a declarat Trump, vineri seară, într-un discurs adresat națiunii. ”A fost crima unui monstru”, a continuat el.

Exploziile s-au auzit în capitala Damasc, dar și în două locuri din apropierea de orașul Homs, a spus Pentagonul.

Generalul american Joseph Dunford le-a declarat jurnaliștilor americani acreditați la Pentagon că cel puțin trei ținte au fost lovite:

  • un laborator științific din Damasc despre care se crede că are legătură cu producerea armeloc chimice și biologice;
  • un depozit de arme chimice din vestul orașului Homs;
  • un depozit pentru echipamente aferente armelor chimice și un important post de comandă, tot în apropiere de Homs.

Generalul a precizat că au fost alese ținte care să reducă riscul de a exista victime rusești. Pe de altă parte, însă, Dunford susține că Moscova nu a fost notificată în prealabil cu privire la țintele alese.

Cu toate acestea, un oficial sirian pro-Assad a declarat pentru Reuters că bazele militare lovite au fost evacuate în urmă cu câteva zile datorită unui avertisment primit din partea Rusiei. Oficialul a mai arătat că aproximativ 30 de rachete au fost lansate de către SUA, Franța și Marea Britanie și că o treime au fost doborâte.

Televiziunea de stat siriană a anunțat că forțele guvernamentale au doborât peste 12 rachete înainte ca acestea să-ți atingă ținta, relatează BBC.

UPDATE ora 9.00: Atacul coordonat din Siria nu reprezintă o intervenție în războiul civil sau o tentativă de schimbare a regimului, ci o acțiune menită să descurajeze regimul de la Damasc orice altă țară se gândește să folosească arme chimice, a declarat premierul britanic Theresa May după bombardamentele din Damasc și Homs.

UPDATE 8.30: Șeful NATO și-a exprimat susținerea pentru loviturile asupra Siriei. “Folosirea armelor chimice este inacceptabilă, iar cei vinovaţi trebuie să fie traşi la răspundere“, a anunțat Jens Stoltenberg, într-un comunicat.

Sursa: libertatea.ro

Prima cucerire a Constatinopolului (12 aprilie 1204) de către ereticii cruciați. Deturnarea Cruciadei a Patra

Related image

Foto – mixanitouxronou.com.cy

12 aprilie 1204: Căderea Constantinopolului ortodox în mâinile Cruciaților Occidentali. Istoric: A fost un JAF și o DISTRUGERE fără precedent în istorie. S-au oprit doar ca să bea și să violeze

La 12 aprilie 1204, armate cruciaților din Occident au ocupat capitala Imperiului Roman, Constantinopolul ortodox, pe care l-au supus jafului și distrugerii.

Papa Inocențiu al III-lea, care inițial a binecuvântat expediția, a descris în termeni duri ocupația catolică a Constantinopolului.

„Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfântul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (…) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve”.

Notă: Termenii de „latini” și de „greci” nu se referă la etnia celor în cauză, ci la ritul creștin de care aparțineau: latinii desemnau pe cei de religie catolică, ce aveau scaunul la Roma,  iar grecii erau ortodocșii cu scaunul patriarhal la Constantinopol.  De altfel, atât „latinii” cât și „grecii” formau imperii și regate multi-etnice. De asemenea, occidentalii se fereau să folosească numele oficial al Imperiului, respectiv Imperiul Roman, pentru că se dorea restaurarea ideii de romanitate în Vest. Constantinopolul a fost capitala Imperiului Roman din 330 și a rămas astfel până la cucerirea sa de către turci în 1453.

Înstăpâniți pe capitala Bizanțului, cruciații au incendiat cea mai mare parte din oraș și au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost uciși 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o țintă predilectă a Cruciaților. Episcopii și alți clerici au suferit chinuri teribile și au fost măcelăriți cu o furie ieșită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculț și dezbrăcat, abia a reușit să scape trecând pe țărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor.

Biblioteca din Constantinopol a fost distrusă. Valoarea celor furate din Constantinopol depășea, conform surselor vremii, peste 900.000 de mărci de arginți.

Iată descrierea jafului, după cum a văzut-o istoricul american Speros Vryonis în cartea Bizanțul și Europa:

Soldații latini au supus cel mai măreț oraș din Europa la un jaf de nedescris. Timp de trei zile au ucis, au violat, au furat și au distrus la o scară pe care nici măcar vechii vandali sau goți nu aspirau. Constantinopole devenise un muzeu al artei antice și bizantine, un magazin de bogăție pe care latinii nu-l credeau posibil. Deși venețienii aveau o apreciere pentru arta pe care au descoperit-o (până la urmă erau și ei semi-bizantini) și au salvat cât au putut, francezii și ceilalți au distrus totul, oprindu-se doar ca să bea, să violeze călugărițele și să ucidă clericii ortodocși. Cruciații și-au manifestat ura pentru greci în modul cel mai spectaculos: distrugând cea mai măreață biserică a creștinătății. Au distrus iconostasul, icoanele și cărțile sfinte din Aghia Sofia și au pus pe scaunul patriarhal o prostituată care cânta melodii porcoase. Înstrăinarea dintre Est și Vest care începuse de secole, a culimnat cu masacrul teribil care a acompaniat distrugerea Constantinopolului. Grecii erau convinși că până și turcii, dacă ar fi cucerit orașul, ar fi fost mai blânzi. Cucerirea Constantinopolului a accelerat căderea Bizanțului în mâinile turcilor. În ultimă instanță, a patra cruciadă a avut ca efect direct victoria Islamului, adică exact opusul intenției sale inițiale”.
Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogățiile Orașului în Apus, unde împodobesc și astăzi biserici, muzee și colecții particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogății a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneția. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse.

Mai rău, sursele apusene ale vremii descriu evenimentele ca pe o „victorie a creștinătății„: cucerirea Constantinopolului este văzută ca o pedepsire a „ereticilor” greci, care erau „nelegiuiți și mai răi decât evreii”.

Cum au ajuns cruciații la Constantinopol

În august 1198, Papa Inocențiu a chemat la o nouă cruciadă pentru eliberarea Ierusalimului. Chemările la luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir organizat la Écry-sur-Seine de Theobald al III-lea de Champagne, conte de Champagne în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în rebeliune față de opera de reconstrucție a statului, desfășurată de regele Filip II August): din Blois, Champagne, Amiens, Saint-Pol, Ile-de-France și Burgundia. Au sosit contingente și din alte regiuni ale Europei Occidentale precum Flandra, Montferrat, Sfântul Imperiu Roman sau din Veneția. Theobald a fost ales conducătorul cruciadei, dar a murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat.

Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști.

O dată ajunși la Veneția, cruciații întâmpină problema banilor. Aceștia nu erau suficienți pentru a acoperi suma convenită cu dogele. În acel moment dogele propune cucerirea cetății Zara de pe coasta dalmată. Cruciații sunt scandalizați la auzul propunerii, deoarece Zara aparținea regelui maghiar care, de altfel, promisese să ofere sprijin cruciadei. Pontiful, de asemenea, se opune hotărât acestei idei. Cu toate acestea însă, armata cruciaților atacă Zara și o cucerește.

Elementul surpriză

În mijlocul acestor evenimente, își face apariția un nou personaj: Alexios Angelos. Acesta era fiul basileului detronat, Isaac II Angelos, și cere ajutorul cruciaților. El dorea eliberarea tatălui său și reinstaurarea lui pe tronul Imperiului. Alexios merge în Germania pentru a purta tratative cu Philip de Swabia, fiul lui Barbarossa și ginerele lui Isaac II Angelos. Alexios îi propune lui Philip să deturneze expediția cruciaților spre Constantinopol în vederea restabilirii tatălui său pe tron. Prințul inconștient îi face lui Philip promisiuni exorbitante. În schimbul serviciului adus lui și tatălui său , Alexios se obligă la plata a 200 000 mărci de argint, la unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romei și recunoașterea supremației papale, participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni și la întreținerea permanentă în Palestina a unei armate de 500 de cavaleri.

Cruciații ajung la Constantinopol, iau orașul cu asalt și îl detronează pe Alexios III Angelos. Acesta fuge din oraș împreună cu ultimii banii ai trezoreriei imperiale. La conducerea imperiului revine Isaac II Angelos împreună cu fiul său, Alexios, care era garantul îndeplinirii promisiunilor.

Următoarele luni sunt foarte grele pentru bizantini. Împăratul îi supune unor taxe enorme în vederea strângerii banilor necesari. În cele din urmă, se plătește jumătate din sumă. Pentru ca mai târziu cruciații să primească vestea că imperiul nu mai are niciun ban de dat.

În ceea ce privește cruciații, acesta era momentul mult așteptat pentru a putea cucerii Constantinopolul. Nerespectarea promisiunilor era motivul perfect. Atât venețienii, cât și ceilalți cruciați așteptau acest moment de mult timp.

Se realizează așadar un program de cucerire și se scrie un document solemn, Partitio Romaniae (Împărțirea Romaniei). Acest document stabilea cotele ce revin din pradă fiecărei părți. Potrivit documentului venețienii primeau 3/8 din teritoriile imperiale, iar cruciații 5/8, dintre care 1/4 îi erau rezervate viitorului împărat. Suveranul urma să fie ales dintre cruciați, iar patriarhul dintre venețieni. Toate acestea fiind stabilite, cruciații pornesc lupta. Constantinopolul este asediat 3 zile, după care este cucerit. Metropola-regină al creștinătății este supusă unui jaf înspăimântător timp de 3 zile de ”soldații lui Hristos”. „Orașul este despuiat de bogățiile, moaștele sfinte și monumentele sale istorice, care iau drumul Occidentului.”

Și astfel Constantinopolul, marea capitală a Imperiului Roman, cade răsunător. Constantinopolul a fost recâștigat în 1261, dar nu a mai fost niciodată cel dinainte.

Surse: historia.ro,  Căderea de la 1204 și consecințele ei – Gheorghe Metallinoswikipedia.

Sursa: activenews.ro

100 de ani de la UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA – 27 martie

După o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918), venea în sfârșit și rândul Basarabiei de a se uni cu România. Această unire va căpăta un cadru legal la data de 27 martie 1918, când în ședința Sfatului Țării de la Chișinău se proclama unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) cu România (n.r. Unirea a fost posibilă, inclusiv în urma susţinerii Armatei Române care pus capăt atacurilor banditeşti ale bandelor bolşevice din Basarabia în cadrul Revoluţiei din 1917). Condițiile ca această unire să fie posibilă erau următoarele:

  1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;
  2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
  3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
  4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
  5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;
  6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
  7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
  8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
  9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
  10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;
  11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Din cei 135 de deputați prezenţi ai Sfatului Ţării, 86 au votat în favoarea unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți. Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!” Despre acest eveniment, Anton Mărgărit spunea că „fără dorința, energia și voința basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă”.

Într-o perioadă confuză, creată de Primul Război Mondial și mai ales de izbucnirea Revoluției Ruse din 1917, Basarabia, trecând mai întâi de la gubernie la autonomie și de la autonomie la independență, își va găsi adevăratul ei loc în sânul mamei sale, România. În Decretul regal promulgat de Regele Ferdinand I al României la data de 9 aprilie 1918 se menționa printre altele că, potrivit hotărârii Sfatului Țării, Basarabia „în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagra și vechile granițe cu Austria… de azi înainte și pentru totdeuna se unește cu mama sa România”. Acest eveniment măreț înscris în istoria României, l-a făcut pe Regele Ferdinand să-l aprecieze ca pe ”un vis frumos” ce s-a îndeplinit. Acest precedent fericit al istoriei noastre a favorizat procesul lărgirii granițelor României, așa că la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea cu România. Falimentul politicii naționale a guvernului maghiar condus de Mihály Károlyi s-a adeverit prin hotărârea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, unde s-a decis statutul și dreptul Transilvaniei ca parte din România, pe baza principiului naționalităților.

După 1900, solidaritatea intelectualilor români din Basarabia se amplifică, după ce cu sprijinul material venit din partea lui Vasile Stroescu, a apărut la Chișinău gazeta românească numită Cuvânt moldovenesc. În jurul acestei reviste periodice care pătrundea și în Transnistria și chiar în Siberia, Pantelimon Halippa, redactorul publicației, a reușit să adune un număr mare de intelectuali români, cu toții pătrunși de acel ideal de unitate națională a tuturor regiunilor locuite de români. După cum bine remarca M. Bruhis în 1991, numai istoricii sovietici s-au grăbit să spună că unele cazuri izolate de rezistență ale țăranilor basarabeni față de autoritățile române s-au datorat dorinței basarabenilor de a se întoarce la Rusia.

Pe plan extern, Ionel Brătianu a fost nevoit să pledeze la Conferința de la Paris din 1919 pentru „drepturile românilor asupra Basarabiei dar și pentru valabilitatea actului Sfatului Țării”. La acel moment, personajul care putea oferi ajutor cel mai mult delegației române era profesorul de la Sorbona Em. De Martonne, care era referentul Conferinței de Pace pentru problemele de natură geografică si etnografică. În urma unei călătorii de anchetă în Basarabia, acesta și-a format convingerea fermă despre caracterul românesc al provinciei, urmând a susține la Conferința de la Paris drepturile României asupra Basarabiei cu toată autoritatea și cu toată puterea convingerilor sale. Drept urmare, în nota Consiliului suprem emisă atunci, se menționa că „după ce s-a luat în considerație, aspirațiile de ansamblu ale populației basarabene, caracterul moldovenesc al acestei provincii din punct de vedere geografic și etnografic, precum și în argumentele economice și istorice, principalele puteri aliate se pronunță pentru aceste motive în favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal proclamată și de către reprezentanții Basarabiei…”.

Izgonirea bolşevicilor din fosta Basarabie ţaristă de către Arata Română, urmată de Proclamarea Unirii acestei provincii cu Patria Mamă România (27 martie 1918), de rînd cu Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918) şi cruntul război româno-ungar de la 1919, toate acţiuni ferme, justificate de către diplomaţia română în occident i-au făcut pe delegații Franței, Imperiului Britanic, Italiei și Japoniei să semneze la 28 octombrie 1920, Tratatul de la Paris, unde se recunoștea unirea Basarabiei cu România, iar la 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon, care recunoştea alipirea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului la România. Sovieticii niciodată nu au semnat Tratatul de la Paris chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România.

Clasa politică românească a început un proiect intern de susținere și consolidare a noului stat (cunoscut astăzi ca România Mare). Basarabia, ca și restul provinciilor românești, trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra etniilor din România, s-au adăugat două reforme mari: votul universal și împropietărirea țăranilor. Această măsură privea în egalitate pe toți locuitorii Regatului.

Sursa: istoria.md 

Camera Deputaţilor şi Senatul se vor reuni, marţi, într-o şedinţă solemnă dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, în care va fi adoptată o „Declaraţie solemnă pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918”. – Şedinţă solemnă a Parlamentului, astăzi, la 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

Pentru creștinii care doresc ALTERNATIVĂ LA ACTELE ELECTRONICE nu s-a mai găsit loc… în Comisia pentru administrație din CAMERA DEPUTAȚILOR

Pentru creștinii care doresc ALTERNATIVĂ LA ACTELE ELECTRONICE nu s-a mai găsit loc… în Comisia pentru administrație din CAMERA DEPUTAȚILOR

Marti, 13 februarie, ora 13.00, la Camera Deputatilor a avut loc sedinta Comisiei pentru administratie publica si amenajarea teritoriului in cadrul careia s-a discutat proiectul de lege privind noile acte de identitate.

Un numar de aproximativ 15 de persoane, reprezentanti ai societatii civile, care sunt pe baricade si lupta impotriva actelor cu cip de ani de zile, a dorit sa ia parte la aceasta sedinta – ATENTIE:  PUBLICA !!! – numai ca li s-a refuzat accesul motivandu-se LIPSA SPATIULUI….

Pare intr-adevar o gluma proasta ca in ditamai Palatul Parlamentului, fosta Casa a Poporului, cetatenii simpli sa nu poata participa la sedinte publice pe motiv de spatiu, desi Legea 544 /2001 privind liberul acces la informatii de interes public specifica la art 1 ca ,,Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei. 

Iar la art 2 din aceeasi lege se arata ca: ,,In sensul prezentei legi: 
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei; (n.a. – deci Camera Deputatilor nu face exceptie)
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei; 

Dupa ce in decembrie anul trecut, Proiectul de Lege (575/2017) pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii privind evidenţa persoanelor şi actele de identitate ale cetăţenilor români A TRECUT DE SENAT de urgenta, acum se doreste sa il treaca rapid si prin Camera Deputatilor, care este for decizional. Si daca nu s-o putea altfel, sa treaca macar tacit, adica fara dezbatere si vot, fara asumarea votului, cum s-a mai procedat si in cazul altor legi sensibile care riscau sa provoace nemultumiri, fara stirea cetatenilor.

Si ca sa nu para atat de deplasat au permis totusi in final accesul a 5 persoane dintre cei prezenti, pe ce criterii facandu-se aceasta alegere nu stim, in conditiile in care unii au batut drumul din provincie. nu era vorba de un grup organizat sau de membrii unei singure asociatii….

Dar sigur poate ar trebui sa stim sa ne cerem drepturile si sa cerem sanctiuni pentru cei care fac voluntariat in sprijinul masonilor…

Caci art 21 din Legea 544/2001 spune ca:
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.

 

Art. 22.
1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.


Președintele Comisiei   este Roman Florin Claudiu – PNL.

În acestă privința s-a făcut o sesizare (nr 80/15.02.2018) la Camera Deputaților pentru a primi niște răspunsuri:

Buna ziua
Marti, 13 februarie, ora 13.00, in cadrul Comisiei pentru administratie publica si amenajarea teritoriului a fost discutat proiectul de lege pentru noile carti de identitate electronice si simple.
Un grup de aproximativ 15 persoane, unele venite din provincie, unii jurnalisti fara acreditare la Camera Deputatilor au dorit sa ia parte la sedinta comisiei, pentru ca urmaresc subiectul de ani de zile si pentru ca lupta pentru dreptul de a avea carti de identitate simple, fara cip. Desi prin lege astfel de sedinte sunt publice si societatea civila poate participa – drept garantat prin lege – accesul unora dintre cei prezenti a fost restrictionat pe motive puerile, refuzandu-se chiar dialogul cu noi.
Ca atare va rog frumos sa-mi raspundeti la urmatoarele intrebari:
– in ce sala s-a tinut sedinta comisiei enuntate mai sus
– ce capacitate are sala respectiva din punct de vedere al numarului de persoane care pot participa la o sedinta
– cate persoane au participat la sedinta respectiva si cate au fost din partea sociatatii civile
– cine a fost cel care a decis ca noi cei 15 oameni aflati la intrarea S2 nu mai putem intra, deoarece o doamna care a raspuns la interiorul 1125 a refuzat sa se prezinte si de asemenea a refuzat sa ne spuna cu cine a discutat din comisie despre participarea noastra la sedinta si care este numele functionarei care a refuzat sa se prezinte cine este.
– dupa ce criterii s-au ales cele 5 persoane carora li s-a permis accesul, in conditiile in care nu era vorba de o asociatie sau de un grup organizat ci de cetateni veniti din proprie initiativa.
– cum a fost posibil ca cinci cetateni sa fie lasati sa intre la sedinta iar reprezentantii presei din provincie, nu?
– in mod normal acreditarea jurnalistilor la Camera Deputatilor se face cu doua zile inainte de un eveniment, dar totusi in cazuri exceptionale pentru jurnalisti veniti din provincie nu se poate face o derogare? Nu se ingradeste accesul presei in acest mod?
– exista vreo lege in Romania care specifica ca presa nu poate avea acces la un eveniment/sedinta publica decat cu acreditare? nu e suficienta legitimatia, cartea de identitate? Daca da, va rog sa-mi specificati in baza carei legi a fost interzis accesul presei la aceasta sedinta.
– exista vreo lege in Romania care sa specifice ca accesul societatii civile este permis la o sedinta publica ,,doar in limita locurilor disponibile”? Daca da, va rog frumos sa-mi specificati care este aceasta.
Va multumesc,
Astept un raspuns in cel mai scurt timp posibil in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.
 
…………………………, cetatean roman

Trebuie spus că votul în Comisia pentru administrație, într-un final s-a amânat după ce reprezentantul – Asociatiei Furnizorilor de Servicii de Certificare a ridicat problema semnăturii electronice.

Comisia se va întruni peste două săptămâni  de la data amânării.

S-au depus amendamente pentru modificarea  unor articole din proiectul de lege de către reprezentanții unei asociații, care militează împreună cu noi pentru obținerea unei alternative a actelor fără cip.

Câteva imagini cu cei care au acceptat să fie fotografiați:

IMPORTANT! – Mâine, 13 februarie, ora 13:00, Veniți să cerem ALTERNATIVĂ LA ACTELE ELECTRONICE în Comisia pentru administrație din CAMERA DEPUTAȚILOR

ȘEDINȚELE COMISIILOR DIN PARLAMENT SUNT PUBLICE!

Participanții trebuie să se prezinte cu cartea de identitate la intrarea în camera de ședință și vor fi trecuți pe o listă care va fi inclusă în minuta ședinței.

Image result for specimen al noilor acte de identitate electronice

Foto – moldova24.net

ÎN DECEMBRIE ANUL TRECUT: Proiectul de Lege (575/2017) pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii privind evidenţa persoanelor şi actele de identitate ale cetăţenilor români A TRECUT DE SENAT:

Proiectul de lege pentru noile cărți de identitate cu cip a trecut de Senat. Marii duhovnici: Nu mai luați niciun document nou

https://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=20910

ACUM VOR SĂ ÎL TREACĂ ȘI PRIN CAMERA DEPUTAȚILOR, cât mai pe tăcute! 

CAMERA DEPUTAȚILOR ESTE CAMERĂ DECIZIONALĂ!!!

Deocamdată, mâine, 13 februarie, ora 13:00, vor încerca să obțină avizul Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.

http://www.cdep.ro/co/sedinte2015.ordinezi?ids=16489

ȘEDINȚELE COMISIILOR DIN PARLAMENT SUNT PUBLICE!

Către toți frații care au mai participat la dezbaterile pe acestă temă: Veniți să ne susținem dreptul la o alternativă, neelectronică, (fără cip) a actelor de identitate!

Urmărirea procesului legislativ: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16753

Iată și forma proiectului de lege 575/2017 (în PDF), în forma adoptată de Senat, pe 6 decembrie 2017:

https://www.senat.ro/Legis/PDF/2017/17L414FS.pdf

Adresa Camerei Deputaților:

Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucureşti

webmaster@cdep.ro