Bătălia de la Vaslui (Podul Înalt) – 10 ianuarie 1475 – Cea mai mare și clară victorie a unui domnitor român asupra turcilor otomani

Imagini pentru bataia de la vaslui stefan cel mare

Bătălia de la Vaslui [Podul Înalt] (10 ianuarie 1475), între Imperiul Otoman şi Moldova, cea mai importantă victorie a domnului Ştefan cel Mare (1457 – 1504) împotriva otomanilor.

Evenimentul are loc atât ca urmare a întreruperii plăţii tributului de către Ştefan, în 1473 – tributul era plătit încă din vremea lui Petru Aron (1451 – 1452, 1454 – 1457), din 1456 –, cât şi a încercărilor domnului Moldovei de a scoate Ţara Românească de sub influenţa Porţii, prin înlăturarea lui Radu cel Frumos (1473 – 1474). În acelaşi timp, otomanii doreau extinderea influenţei la Marea Neagră, prin dobândirea Chiliei şi a Cetăţii Albe.

Ştefan s-a simţit încurajat în acţiunile sale de constituirea unei coaliţii antiotomane (1472), avându-i ca membri pe şahul statului turcmen din Asia Centrală, Uzun Hassan (1453 – 1478), regele Ungariei, Mathias Corvin (1458 – 1490) şi Veneţia. În aceste condiţii, sultanul Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 81) ordonă beylerbey-ului Rumeliei, Süleyman Hadâmbul (Eunucul) să întreprindă o campanie de pedepsire în Moldova. 14

Spre sfârşitul anului 1474, oastea turcească, alcătuită din trupele din Rumelia (c. 30 000 de oameni), trupe de ieniceri şi un contingent din Ţara Românească (c. 17 000), pătrunde în Moldova. Sursele moldoveneşti arată că oastea invadatoare număra în total c. 120 000 de oameni, cifră considerată exagerată. La rândul său, Ştefan dispunea de c. 40 000 de luptători, între care se aflau 5 000 de secui, 1 800 de unguri şi 2 000 de poloni.

Domnul moldovean îşi aşteaptă adversarul la sud de Vaslui, în valea îngustă a Bârladului, într-un loc numit Podul Înalt. Valea era mlăştinoasă şi flancată pe ambele laturi de dealuri împădurite, făcând imposibilă o desfăşurare largă a trupelor invadatoare. Ştefan şi-a întărit tabăra cu şanţuri, iar în pădurile de pe flancuri a plasat artileria. Lupta s-a dat în dimineaţa de 10 ianuarie 1475, în condiţii de ceaţă. Un detaşament dotat cu buciume, trâmbiţe şi tobe, i-a atras pe otomani într-o mlaştină, apoi artileria a început să tragă. La momentul potrivit, Ştefan a atacat cu cavaleria, în flancul drept al inamicului, stârnind panică şi învălmăşeală. Valea strâmtă a Bârladului nu a permis otomanilor să se desfăşoare, iar atacul pedestrimii, în flancul stâng al otomanilor, a decis soarta bătăliei. O parte însemnată a oastei inamice a fost nimicită (c. 40 000, după unele surse), fiind capturate 100 de steaguri şi toată artileria. Resturile au fost urmărite timp de trei zile, lăsând alte victime.

Cronicarul polon Jan Długosz arăta că „foarte puţini turci şi-au putut găsi mântuirea prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns până la Dunăre, au fost ucişi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi de valuri. Aproape pe toţi prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, i-a tras în ţeapă. Cadavrele celor ucişi le-a ars, iar câteva grămezi cu oasele lor se văd până astăzi şi sunt mărturia eternă a unei victorii atât de însemnate… Toată oastea lui s-a îmbogăţit foarte tare din prada luată de la turci: aur, argint, purpură, cai şi alte obiecte preţioase”. De asemenea, o cronică ardeleană contemporană menţiona că „Ştefan… s-a împotrivit bărbăteşte turcilor în mijlocul ţării sale, ca un bun părinte al patriei şi al neamului său, fiind gata să moară pentru ai săi şi având timp de trei zile şi trei nopţi cele mai grele lupte cu ei; ajutându-l şi mila dumnezeiască, a biruit şi a dat pe turci cu totul pieirii”.

Revenit la Suceava, Ştefan îşi anunţa victoria principilor creştini, arătând că „am mers împotriva duşmanilor Creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi i-am trecut prin ascuţişul sabiei noastre”. El îndemna, totodată, la continuarea luptei, turcii fiind slăbiţi în urma dezastrului de la Vaslui, domnul Moldovei temându-se de reacţia sultanului, care nu putea lăsa nerăzbunată o asemenea înfrângere.

Replica a constat într-o nouă campanie, în 1476, soldată cu înfrângerea lui Ştefan la Războieni.

Bibliografie orientativă

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

Sursa: enciclopediaromaniei.ro

Iată ce spuneau cronicarii turci despre bătălia de la Podul Înalt:

De acolo, Suleiman pașa, mergând cu oastea aceea în Moldova și întâlnindu-se cu oastea moldovenească, tare s-au războit. Era o iarnă aspră, cu zile foarte geroase. Oastea turcească era și obosită, căci tocmai ce îndurase greutățile expediției în Iskenderia. De aceea, neputând ține piept oștii Moldovei, oastea musulmană a fost înfrântă și nimicită – Orudj bin Adil

Într-o zi, pe când turcii ședeau nepăsători și oastea era puțină și străină de locuri, acel afurisit simțindu-i nepăsători a venit asupra lor. Mulți dintre musulmani au murit acolo ca niște martiri – Așîk Pașa Zade

Dar moldoveanul nu s-a supus poruncii sultanului. După aceea, beilerbeiul Hadîm, luând oastea din Rumelia a trecut în Moldova. Acel afurisit, venind pe neașteptate și hărțuind oastea islamică, i-a atacat pe turci pe când aceștia umblau ca niște străini cu ochii legați. Mulți musulmani au murit ca niște martiri – Mehmed Neșri.Sursa: „Cronici turcești privind țările române”, vol. 1, traduse de Mihail Guboglu și Mustafa Mehmet, via George Damian.

După bătălie, într-o scrisoare trimisă cancelariilor occidentale, Ștefan cel Mare promitea că „pe credința noastră creștinească și cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru”.

„Către Coroana ungurească și către toate țările în care va ajunge această scrisoare, sănătate.

Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun Domniilor Voastre cănecredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și în fiecare zi se gândește cum ar putea să supună și să nimicească toată creștinătatea.

De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman pașa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toți curtenii sus-numitului turc, și toate popoarele din Romania (n.r. fostul teritoriul bizantin), și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan beg, și Ali beg, și Schender beg, și Grana beg, și Oșu beg, și Valtival beg, și Serefaga beg, domnul din Sofia, și Cusenra beg, și Piri beg, fiul lui Isac pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești mai sus-numiți erau toți căpitanii cei mari, cu oștile lor.

Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare, și pe toți i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să se răzbune și să vie, în luna lui mai, cu capul său și cu toată puterea sa împotriva noastră și să supună țara noastră, care e poarta creștinătății și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e țara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de așa ceva – atunci toată creștinătatea va fi în mare primejdie.

De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri într-ajutor împotriva dușmanilor creștinătății, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulți potrivnici și din toate părțile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână.Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credința noastră creștinească și cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru.

Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiți gata, fără întârziere.”

Dată în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.

Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei.

O mulțime uriașă de iranieni a întâmpinat sicriul cu trupul generalului Qasem Soleimani, ucis de americani în Bagdad

Zeci de mii de iranieni au strigat: „Moarte Americii!”

 

Qasem Soleimani

Foto – mid-day.com

Două atacuri cu rachete au fost lansate sâmbătă seară asupra forţelor americane din Irak

Două atacuri au vizat aproape simultan sâmbătă seară Zona Verde ultrasecurizată din Bagdad şi o bază aeriană irakiană în care se aflau soldaţi americani aflată la nord de capitală, au declarat responsabili ai serviciilor de securitate citaţi de AFP.

Două obuze de mortieră au lovit Zona Verde din Bagdad, unde se află ambasada americană atacată marţi de mii de combatanţi şi susţinători ai grupărilor pro-Iran din Irak, au declarat responsabili de securitate din Zona Verde.

În acelaşi timp, la mai puţin de o sută de km mai la nord, două rachete Katiuşa s-au abătut asupra bazei aeriene Balad, bază irakiană de mari dimensiuni în care se află soldaţi şi avioane americane, au precizat surse de securitate de la faţa locului.

Potrivit comandamentului militar irakian, nu a existat nicio victimă în urma acestor atacuri. Imediat după aceste tiruri, drone americane au survolat baza în misiuni de recunoaştere, au adăugat sursele citate.

SUA au desfăşurat în această săptămână soldaţi suplimentari pentru a proteja diplomaţii şi soldaţii americani în Irak, unde sentimentul anti-american s-a intensificat puternic după asasinarea vineri, într-un atac cu dronă, a puternicului general iranian Qassem Soleimani şi a locotenentului său Abu Mehdi al-Muhandis.

Apelurile la “răzbunare” s-au înmulţit la Bagdad şi la Teheran, în contextul în care americanii consideră de mai multe luni că facţiunile armate pro-Iran din Irak sunt o ameninţare mai mare decât jihadiştii afiliaţi grupării Statului Islamic (SI).

De la sfârşitul lui octombrie, 13 atacuri au rachetă au vizat interesele americane în Irak, provocând pe 27 octombrie moartea unui subcontractor american într-o bază a centrului petrolier al ţării. Atacurile nu au fost revendicate, dar Washingtonul acuză de comiterea lor facţiunile pro-Iran din coaliţia de paramilitari Hashd al-Shaabi

Sursa: Agerpres

Generalul iranian Qassem Soleimani şi locotenentul său Abu Mehdi al-Muhandis au fost ucis vineri, 3 ianuarie (din ordinul lui Donald Trump) după ce pe 31 decembrie Ambasada SUA din Bagdad aflată în zona verde a fost atacată de mai mulți manifestanți irakieni iritați de atacurile americane asupra milițiilor irakiene pro-Iran:

Mii de manifestanţi furioşi au atacat, marţi, ambasada Statelor Unite de la Bagdad, arzând drapele, spărgând camere de supraveghere şi strigând „Moarte Americii!”, după raiduri americane contra unui grup armat irakian pro-iranian, informează News.ro.

Participanţii la un cortegiu funerar cu 25 de combatanţi ucişi în urma raidurilor aeriene, duminică, în Irak, au ajuns să traverseze fără probleme toate punctele de control a Zonei verzi ultrasecurizate din Bagdad, unde se află sediul ambasadei. Dar forţele de securitate irakiene s-au interpus la porţile ambasadei atunci când manifestanţii au devenit violenţi.

Manifestanţii sunt bărbaţi în uniformă din cadrul Hachd al-Chaabi (Forţele de Mobilizare Populară), o coaliţie paramilitară dominată de facţiuni şiite pro-iraniene din care fac parte brigăzile Hezbolah, facţiunea vizată de raiduri, dar şi femei care fluturau steaguri irakiene.

Purtând banderole cu mesaje în care cereau ca „Parlamentul trebuie să elibereze trupele americane, dacă nu, noi le vom elibera”, „Închideţi ambasada americană de la Bagdad” şi au strigat „America este marele Satan”.

Sentimentul antiamerican a fost reînviat după aceste raiduri contra unei baze din Irak, nerevendicate dar atribuite de Washington facţiunii şiite din brigăzile Hezbolah.

Hachd al-Chaabi, care a ajutat puterea irakiană în lupta împotriva jihadiştilor (Statul Islamic), a fost integrată forţelor obişnuite. – bursa.ro

Generalul Soleimani are deja un înlocuitor: Esmail Ghaani

Cine este Esmail Ghaani, noul lider al Forţei Quds din Iran?

„După martiriul gloriosului general Qassem Soleimani, îl numesc pe generalul de brigadă Esmail Ghaani drept comandant al Forţei Al-Quds a Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice. Ordinele pentru Forţa Al-Quds rămân exact aceleaşi ca şi sub conducerea martirului Soleimani”, a anunțat ayatollahul Ali Khamenei, citat de Mediafax.

Ghaani a fost descris de Khamenei drept „unul dintre cei mai decoraţi comandanţi” ai Gardienilor Revoluţiei în timpul războiului între Iran şi Irak din perioada 1980-1988. Generalul a fost timp de două decenii adjunctul lui Soleimani, liderul Forţei Quds. În 2017, Ghaani a susţinut că SUA au încercat şi nu au reuşit să distrugă Iranul, acuzând Washingtonul că a creat grupările teroriste al-Qaeda şi Stat Islamic – o teorie a conspiraţiei deseori vehiculată de unii oficiali iranieni. Armata americană l-a ucis, vineri dimineaţă, pe generalul iranian Qassem Soleimani, comandantul Forţei Quds din cadrul Gardienilor Revoluţiei din Iran. Atacul a avut loc cu o dronă, pe aeroportul din oraşul irakian Bagdad, la ordinul lui Donald Trump. – libertatea.ro

Un român din Londra despre români și neputința de a salva România

Acesta este adevărul. Ceea ce scapă totuși acestui român este dimensiunea credinței, a cărui diluare are un rol covârșitor în uriașa drama a neamului românesc.

Titlul clipului are legătură cu Alexandru Cumpănașu, care a postat pe acest cont, ce îi aparține, filmarea românului Aurel Dumitru de pe facebook.

Gelu Voican Voiculescu înjurat și lovit cu o cârjă în cap în Piața Universității, la ceremonia de comemorare a celor uciși în decembrie 1989

VOICAN-VOICULESCU

Foto – digi24.ro

Gelu Voican Voiculescu, personaj important al loviturii de stat din decembrie 1989 și cel care a dirijat asasinarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu.

Despre el istoricul Corvin Lupu spunea:

„În fruntea Institutului Revoluției Române este asasinul Gelu Voican, un complotist notoriu, agent al Securității, participant la multe evenimente, poziționat în toiul lor. Cine își poate închipui că acesta militează pentru promovarea adevărului istoric nu este un prost simplu, ci este prostul proștilor. Voican va lupta până la moarte să ascundă adevărul despre evenimente, să ascundă crimele odioase comise de noua putere din România și va face totul pentru a șterge urmele faptelor mizerabile ale grupului din care făcea parte.”SECURITATEA A TRĂDAT. Așa a fost posibilă lovitura de stat din decembrie 1989

 

Momentul când este lovit cu cârja în cap, aici la minutul 1,48:

Nicolae Ceașescu despre Timișoara 16-17 decembrie `89. Multe adevăruri spuse printre frazele de tip socialisto-comunist

 

Da, Ceaușescu era dictator și din acestă poziție a făcut și rău, dar datorită lui s-a construit extrem de mult în România.

Da, Ceaușescu era comunist, dar un comunist care a trădat cauza comunismului „deraind” în naționalism.

La acel moment (sfârșitul lui 1989), chiar dacă erau mulți nemulțumiți, ajutați în nemulțumirea lor și de sabotarea economică a occidentului față de România, Ceaușescu reprezenta Țara. Interesele României coincideau cu existența lui Ceaușescu. Din păcate s-a înconjurat de multe secături, care n-au ezitat să-l trădeze.

Vedeți și: 

SECURITATEA A TRĂDAT. Așa a fost posibilă lovitura de stat din decembrie 1989

Lansarea cărții „TRĂDAREA SECURITĂȚII” (21.09.2015) și nemulțumirea unor securiști din asistență

 

Proiectul Legii antițigănismului a fost adoptat tacit de Senat

Image result for senat

 

Conform proiectului, „prin antiţigănism se înţelege atât percepţia referitoare la romi exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice motivate de ură împotriva romilor, îndreptate împotriva romilor ori a proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor/ONG-urilor, liderilor comunităţilor rome sau lăcaşurilor lor de cult, tradiţiilor şi limbii romani”.
Consiliul legislativ spune că „antițigănismul” este definit ca un  proiect similar cu antisemitismul și are la bază realități istorice specifice, clar determinate.

„Prevederi din proiect dublează reglementări din Ordonanța de urgență a Guvemului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar,
rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, mai precizează Consiliul Legislativ, care a dat un aviz pozitiv proiectului.

Proiectul de lege a primit aviz negativ de la Consiliul Economic și Social, motivând că „măsurile propuse în cadrul inițiativei legislative creează o situație de discriminare pozitivă, că se ajunge la suprareglementare, fiind în vigoare OUG 31/2002 și că nu este dezirabil ca în cuprinsul unei legi să fie folosiți termeni peiorativi”.

 

De asemenea, Comisia juridică și cea pentru drepturile omului din Senat au adoptat un raport comun de respingere a inițiativei legislative.

Legea este organică, iar Camera Deputaţilor este for decizional.

Ce prevede proiectul de lege pentru „antițigănism”

  1. Cei care promovează în public idei sau doctrine antiţigăniste riscă pedepse cuprinse între 3 luni şi 10 ani.  „Pedepse cuprinse între 3 luni şi 10 ani pentru cei care promovează, în public, idei, concepţii sau doctrine antiţigăniste, pentru distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului de materiale din aceeaşi categorie sau iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter antiţigănist, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, la un astfel de grup”, se arată în proiect.
  2. Dacă fapta este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public, nu constituie infracţiune.
  3. Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele menţionate, dacă denunţă autorităţilor existenţa organizaţiei, înainte ca aceasta să fi fost descoperită şi să fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.
  4. Prin organizaţie cu caracter antiţigănist se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor antiţigăniste.
  5. Sunt considerate simboluri antiţigăniste drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antiţigănismul.
  6. În categoria materialelor antiţigăniste intră imagini, mesaje text, conţinut audio-video, precum şi orice alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antiţigănismul.

Sursa:

Legea „antițigănismului” a trecut tăcit de Senat/Ce presupune proiectul

Proiectul a fost iniţiat de parlamentari din cadrul minorităţilor naţionale, PSD, UDMR, USR, ALDE, PMP.

Francisco Franco a fost deshumat din Mausoleul de la Vale de Los Caidos (și mutat într-un cimitir obișnuit) de socialiștii spanioli pe 24 octombrie 2019, în ciuda opoziției familiei și a unor forțe naționaliste

Notă: Deși romano-catolicismul este o erezie desprinsă din Biserica lui Hristos, gestul socialiștilor și comuniștilor spanioli e clar un afront adus creștinismului (așa cum îl înțeleg spaniolii) și naționalismului. Amintesc că de partea forțelor naționaliste ale generalului Francisco Franco a luptat și o echipă a Mișcării Legionare, iar comandanții legionari Ionel Moța și Vasile Marin și-au dat viața în 1937 în războiul civil spaniol.

Florin Dobrescu scria în octombrie:

Buciumul:

de Florin DOBRESCU

Francisco Franco va fi mutat din mausoleul grandios de la Vale de Los Caidos. Fox News anunță că profanarea mormântului generalului care a salvat de comunism Spania, și odată cu ea întreaga Europă, va avea loc joi, când rămășițele pământești vor fi scoase din cripta în care și-au găsit odihna din 1975 încoace.

Guvernul îl va muta pe fostul conducător al Spaniei în cimitirul familial Mingorrubio El Pardo, situat în apropiere de Madrid. Mai multe televiziuni au anunțat că vor transmite în direct evenimentul, considerat de o mare importanță, nu doar pentru Spania, ci pentru întreaga Europă.

În ciuda opoziției familiei sale, după ani de zile de procese și de proteste, în septembrie, Curtea Supremă a Spaniei a decis că rămășițele lui Francisco Franco pot fi exhumate și mutate din mausoleul în care se află în prezent, într-un cimitir obișnuit, nota la acea dată BBC News.

Inițiativa relocării osemintelor lui Franco aparține guvenului socialist condus de Pedro Sanchez și se înscrie în seria de măsuri care, în ultimii ani, a vizat înlăturarea absolut tuturor monumentelor, statuilor, plăcilor memoriale care aminteau de Franco, de Falanga Spaniolă și în general de tabăra naționalistă din timpul războiului civil din 1936-39.

Ideea mutării osemintelor lui Franco a divizat opinia publică spaniolă în ultimii ani, întâmpinând o firească și puternică opoziție din partea forțelor de dreapta.

Socialiștii lui Sanchez au salutat decizia instanței spaniole ca pe o  ”victorie a democraţiei”,  dar în realitate măsura nu face decât să anuleze orice posibilitate de reconciliere și să deschidă din nou răni vechi ale trecutului.

Mausoleu de la Vale de Los Caidos a fost construit la inițiativa lui Franco tocmai într-un gest de reconcililere națională, acolo fiind aduse atît rămășițele pământești ale celor ce au luptat în tabăra naționalistă, învingătoare, cât și ale celor din tabăra așa zis republicană, în realitate comunistă, care a pierdut.

Excluderea după zeci de ani a osemintelor generalului biruitor din 1939, care a condus țara cu mînă de fier până în 1975 (ulterior vor urma cu siguranță și rămășițele altor reprezentanți ai taberei naționaliste), nu face decât să arunce în aer un echilibru și așa precar, anulând practic mult trâmbițatul proces de reconciliere națională despre care atât de mult s-a vorbit după moartea lui Franco.

Practic, în oarba lor dorință de revanșă, socialiștii și comuniștii spanioli se dovedesc ei înșiși extremiști, intoleranți și generatori de instabilitate, răzbunându-se pe niște oseminte și distrugând simbolica reconciliere dincolo de mormânt, care se realizase prin înhumarea comună, sub același memorial, a combatanților ambelor tabere, de stînga și de dreapta, din războiul civil spaniol. În ultimă instanță, generalul Franco făcuse un remarcabil gest de reconciliere în fața veșniciei, aducând laolaltă pe învinși și pe învingători.

În fine, mutarea lui Franco din mausoleul de la Vale de Los Caidos reprezintă doar încă un simptom al ascensiunii puterii Stângii în Europa și o grea lovitură primită de naționaliștii spanioli.

Gestul, pe cât de absurd, pe atât de iresponsabil, duce cu gîndul la răfuiala republicanilor Revoluției Franceze cu rămășițele pământești ale regilor Franței, deshumate din necropola regală pentru a fi decapitate. Revanșa de azi a Stângii denotă cât de periculoasă este mentalitatea adepților ei, incapabili de astfel de orice etică și fără limite în ura lor față de tot ceea ce înseamnă fundamente ale vechii civilizații creștine.

Ceea ce se întâmplă zilele acestea în Spania ar trebui să ne pună pe gânduri.

Noul comunism soft, aflat pe cai mari pe întregul continent, nu va fi cu nimic mai bun decât cel prăbușit în 1989 în Est.

Dumnezeu să aibă în pază Europa!

*

Autoritățile aservite guvernului socialist au mers până la capăt cu profanarea mormântului fostului conducător:

ActiveNews:

După 44 de ani de la înhumare, rămășițele pământești ale fostului conducător spaniol, Francisco Franco, cel care a învins în sângerosul război civil dintre anii 1936-1939, au fost scoase din mausoleul fastuos unde fuseseră depuse în 1975 și mutate într-un cimitir obișnuit, potrivit BBC News.

Relocarea osemintelor fostului lider de dreapta, o promisiune îndelung clamată de guvernul de stânga de la Madrid, a fost motivată de o reevaluare a trecutului recent, prin care socialiștii doresc o disociere publică de simbolul eroic al celui care a determinat victoria forțelor naționaliste în războiul civil din Spania, alimentat chiar de socialiștii și comuniștii spanioli interbelici. În egală măsură, socialiștii actuali contestă modul în care Franco a condus Spania în deceniile următoare, până în 1975.

Decizia de mutare a mormântului generalului Franco a fost oficializată de Guvernul de la Madrid printr-un decret din vara anului 2018. Familia defunctului a contestat în justiție relocarea osemintelor acestuia, fără a obține câștig de cauză.

După ce rămășițele au fost exhumate în cadrul unei ceremonii private, membrii familiei au scos sicriul din bazilica din Valea celor Căzuți, monument național sculptat într-un munte la aproximativ 50 de kilometri de Madrid. Necropola din Valea celor Căzuți odihnesc peste 30.000 de morți din ambele tabere ale războiului civil spaniol din anii 1936-1939, în care forțele naționaliste au învins forțele republicane (liberalii anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști, potrivit Wikipedia).

Rămășițele lui Franco au fost apoi preluate de un elicopter și duse în capitala Spaniei, unde au fost depuse într-o criptă privată deținută de familie într-un cimitir din Madrid. Franco a fost reînhumat lângă defuncta lui soție.

Doar un număr limitat de persoane au avut permisiunea să participe la eveniment, care a necesitat măsuri sporite de securitate. Printre cei prezenți s-au numărat Ministrul spaniol al Justiției, un expert în criminalistică, un preot catolic și 22 de descendenți ai lui Francisco Franco. Accesul presei a fost interzis, însă peste 200 de jurnaliști au asistat din afara zonei ceremoniei.

Operațiunea a necesitat intervenția unei macarale, care a ridicat o placă de beton de 1,5 tone ce acoperea sicriul. Prețul total al exhumării și reînhumării, suportat de Guvernul Spaniol, este estimat la  circa 63.000 de euro.

Într-o intervenție televizată, premierul socialist Pedro Sánchez a declarat joi că exhumarea lui Franco reprezintă „un pas către reconciliere”, adăugând: „Spania modernă se întemeiază pe iertare, dar nu poate fi clădită pe uitare”.

Sursa:

Francisco Franco DESHUMAT!

%d blogeri au apreciat asta: