Un vis profetic cu Căpitanul

Un vis profetic cu Căpitanul

Image result for corneliu zelea codreanu imagini

Foto: miscarea.net

Un vis profetic cu Căpitanul

Era iarna, în ianuarie februarie 1950. Directorul închisorii Aiud era vestitul Farcaş. În faza de atunci, distrugerea deţinutului politic la Aiud, se realiza printr-o sălbatică înfometare, prin frig şi printr-o teroare a miliţianului dusă până la exercitarea dreptului de viaţă şi de moarte asupra deţinutului politic, prin pedepse corporale (inclusiv bătaia), izolare, neagra, lanţuri etc. Asistenţa medicală lipsea cu desăvârşire. Asupra sistemului nervos se apăsa cu lipsa totală a celor mai elementare instrumente care ar fi putut înfiripa o brumă de preocupări intelectuale: creionul, cartea etc. Ele constituiau pentru noi, acum, amintiri dintr-un trecut îndepărtat, ceţos. Având aşa ceva era un delict prin comiterea căreia riscai să-ţi pierzi viaţa, ca şi pentru privitul pe geam sau cârpitul unui ciorap. Mai presus de toate erau: foamea, frigul şi teroarea fără limita miliţianului. Aceste instrumente, aplicate cu sălbăticie, începuseră a-şi arăta roadele prin apariţia deceselor, ici, acolo… tot mai multe.

Mă aflam în Celular, etajul 3, pe nord, a doua celulă de lângă ,,neagra,,, cu următorii camarazi, legionari (legionarii ocupau atunci celulă cu celulă, toate spaţiile mai expuse frigului din întreg Celularul, îi înşir în ordinea în care ocupam priciul, de la geam spre uşă): subsemnatul, Aurel Câmpan, Mitică Huţanu, Aurel Timuş, Ilie Stângă şi Paul Cojocaru. Profesiunea şi vârsta:

  • subsemnatul învăţător, 25 ani;
  • Aurel Câmpan, profesor Liceul Industrial Oradea, 30 ani;
  • Aurel Timuş, funcţionar, 26 ani;
  • Mitică Huţanu, muncitor;
  • Ilie Stângă, avocat, fost chestor şef al Poliţiei Capitalei în1940, 43 ani;
  • Paul Cojocaru, avocat, fost şef al Poliţiei Legionare la Ploieşti în 1940, 46 ani.

Toţi erau condamnaţi pentru activitate legionară.

Într-o seară am avut un vis.

Se făcea că, cineva din ierarhia legionară, mi-a comunicat că trebuie să mă prezint Căpitanului (Corneliu Zelea Codreanu). Mi-a indicat: ,,Mergi, iată (arătând cu mâna), în direcţia aceasta. Vei întâlni o apă curgătoare, adâncă şi lată. Este o singură punte pentru traversarea ei; o vei găsi. Traversezi apa. Mergi apoi drept înainte, în direcţia pe care ţi-o indică puntea. După câteva sute de metri este un codru, la marginea căreia te aşteaptă Căpitanul,,.

Am plecat copleşit de emoţii, topit de bucurie. Îl voi cunoaşte pe Căpitan. Voi avea cinstea să mă prezint lui, ca urmare a unei dispoziţii a sa. (la data când a fost asasinat Căpitanul, eu eram complet străin de ceea ce se petrecea în ţara noastră. Aveam 13 ani şi eram un oarecare elev al Şcolii Normale din Iaşi).

Am găsit râul. Era destul de lat, curgea tumultuos, învolburat, dar am nimerit uşor puntea. Avea o lăţime de circa 30 de centimetri. Se bălăbănea. Nu avea bară sau frânghie de susţinere cu mâna. Am pornit. Încă de la primii paşi am constatat că era şubredă. Pe măsură ce înaintam, balansul era tot mai mare, stânga-dreapta, sus-jos. Pe la jumătate a început să pârâie şi s-a rupt. N-am căzut în apă ci am sărit pe puntea care ducea spre malul opus şi care era ancorată de mal. Pe coate, în genunchi, făcându-mă una cu puntea, am ajuns pe mal. M-am ridicat în picioare şi m-am orientat în direcţia pe care mi-o indica puntea. În faţa mea, se desfăşura orizontal o pajişte, mărginită, după câteva sute de metri, de poala unui codru.

Iarba proaspătă, imaculată, se înălţa până peste glezne şi era năpădită de flori fragede de toate culorile posibile. Pajiştea emana un miros îmbătător. Mângâiate de razele soarelui, aici viaţa palpita din plin: fluturi de toate culorile şi mărimile, zumzetul albinelor, cântecul în triluri diferite ale păsărilor dintre care unele se urcau în înaltul cerului, altele se rostogoleau printre flori la picioarele mele iar altele făceau cununa deasupra şi în jurul capului meu, gata-gata să mă sărute.

Îmi venea să mă tăvălesc prin iarbă, în flori, şi n-aş mai fi plecat de acolo. Dar trebuia să merg la Căpitanul.

Am privit spre codru. Era năpădit de un verde sănătos, nu avea goluri: urca în pantă, urca fără întreruperi până sus, sus, când la un moment dat se împreuna cu norii. Acelaşi soare mângâietor îl poleia de jos până sus. Înotând prin iarbă şi prin flori, urmărit de fluturi, de albine şi de păsări, am pornit în direcţia stabilită.

L-am văzut. Stătea jos, sub umbra unui gorun, îngropat în iarbă şi în flori care îi ajungeau până la umeri. Când m-am apropiat s-a ridicat. Era înalt, larg în umeri, adunat la mijloc, era îmbrăcat într-un costum vernil, cu o cravată de culoarea codrului care îl învecina. Faţa-i smeadă, luminată de doi ochi mari, verzi, era adumbrită de sprâncene negre, bogate. Fruntea, potrivit de lată, era continuată de un păr negru, bogat, pieptănat peste cap, cu şuviţe bogate, uşor ondulate, care tindeau, pe dreapta şi pe stânga, să-i ocrotească urechile. Era aşa cum mi-l închipuiam din povestirile unora care îl cunoscuseră şi din poze. Era un Făt –Frumos al frumuseţilor paradisiace care îl înconjurau.

Învăluindu-mă cu o privire blândă, încurajatoare, cu o voce sensibil baritonală, mi s-a adresat:

,,Ai venit. Foarte bine. Ia stai jos aici,,. S-a aşezat şi el lângă mine. ,,Uite aici registrul acesta. Poftim linie şi creion. Deschide la prima filă. Scrie sus, cu caractere mari: TABEL NOMINAL. Liniază doar această rubricaţie: numărul de ordine, un spaţiu mic, apoi un spaţiu suficient pentru numele şi prenumele,,.

În câteva minute am executat prima pagină.

,,Scrie acum la numărul 1: Huţanu Dumitru,,.

Am scris.

,,La numărul 2: Câmpan Aurel,,.

– Am scris.

,,La numărul 3: Timuş Aurel,,.

Abia terminasem de scris numele lui Timuş şi, din seninul care ne înconjura, s-au dezlănţuit tunete şi fulgere. O zdreanţă de nor era deja deasupra noastră, aruncându-ne câteva picături. Căpitanul a pus palma streaşină la ochi, a privit cercetător cerul şi mi-a spus:

– ,,Închide registrul. Pune-l sub haină. Vom continua după ce trece norul acesta, că e mic… ,,.

Şi…m-am trezit. Era noapte, n-am putut stabili cât să fi fost ceasul. Celula era învăluită în întuneric. Viscolul urla şi făcea să se scârţâie uşile de la WC-uri. Nu se petrecea nimic deosebit în Celular. Nu se simţea umbră de miliţieni, părea că încremenise totul. După respiraţie, după imperceptibile gemete sau suspine, după sforăitul uşor al lui nenea Paul (sforăia aşa cum toarce motanul lângă sobă), am înţeles că cei cinci camarazi dormeau somn adânc, fiecare înlănţuit în propriile-i zdrenţe.

Gândeam cu faţa în sus, cu ochii închişi, străduindu-mă să păstrez în minte imaginile vii din vis, chipul Căpitanului. Nu mi-a venit greu să păstrez vii în minte acele imagini pentru că visul a fost de o claritate cristalină. Mi-am mai potrivit puţin sub cap, ,,perna,, (foloseam drept pernă gamela, cu gura pe scândura priciului), mi-am mai strâns, pe sub coaste, boarfele, pentru că mă ,,trăgea,, de la geam, şi m-am cufundat în cel de-al doilea somn.

A doua zi am povestit visul, fără să fi omis vreun amănunt. Toţi au fost impresionaţi de apariţia Căpitanului în vis, de altfel ca şi mine. Prezentarea visului meu n-a avut alt efect decât acela de a provoca pe cei doi mai vârstnici, care îl cunoscuseră pe Căpitan, la povestirea altor şi altor amintiri în legătură cu el. Cui să-i fi dat atunci prin minte că visul avea o semnificaţie şi încă una foarte mare?

Abia după ce la scurtă vreme, în împrejurări tragice, Mitică Huţanu, Aurel Câmpan şi Aurel Timuş, au murit repede unul după altul, exact în ordinea în care au fost înscrişi în ,,registrul,, Căpitanului, am descoperit elementul atât de limpede semnificativ în vis.

Sursa:  Mihai Pușcașu, „Mărturii din iadul închisorilor comuniste”, pag. 73-77, editura Agaton, Făgăraș 2010.

Anunțuri

Să ne amintim ce spunea Mugur Vasiliu despre CĂPITAN – Video

Legionarismul – Căpitanul nostru (18 februarie 2016)

Veșnica pomenire lui Corneliu Zelea Codreanu!

Veșnica pomenire lui Mugur Vasiliu!

Mâine, vineri 8 septembrie, UN NOU TERMEN ÎN PROCESUL ÎMPOTRIVA MEGA-MOSCHEEI

Mâine, vineri 8 septembrie, UN NOU TERMEN ÎN PROCESUL ÎMPOTRIVA MEGA-MOSCHEEI

NU DORESTI MEGA MOSCHEE SI COTE OBLIGATORII????
VINO VINERI LA PROCES!!!!!!

Vineri, 08-09-2017, ora 14:00, avem un nou termen in procesul intentat de noi, Catalin Ioan Berenghi si Gornic Catalin Ioan, impotriva HG 372/2015, data de Guvernul Romaniei.

Adresa este:
Curtea de Apel Bucuresti
Splaiul Independentei nr 5, sector 4 Bucuresti.
Cod postal 050091
Sala E 23 „Paul Negulescu”, etaj 1.
Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.
Dosar 2315/2/2016

Ambasadorul turc la Bucureşti: „Moscheea nu mai este o chestiune bilaterală, ci naţională, a românilor. Ne vom retrage dacă poporul se opune”

MA VOI OPUNE DIN TOT SUFLETUL MEU!!! – Cătălin Ioan Berenghi

Războiul româno-ungar din 1919. Scurt documentar

Războiul româno-ungar din 1919. Scurt documentar

Români, treceți Tisa!

Cititți și:

Aniversare – 4 august – 97 de ani de la ocuparea Budapestei de către Armata Română, în 1919

3-4 august 1919 – Armata Română cucerește Budapesta! Republica bolșevică a lui Bela Kun este desființată

Gest de demnitate al lui Iohannis în Covasna și Harghita: a evitat să pună mâna pe steagul secuiesc oferit de primarul orașului Miercurea Ciuc. În schimb i-a ignorat pe reprezentații românilor de acolo

Image result for iohannis in secuime imagini

Iată o analiză a vizitei făcută de Dan Tănasă:

ANALIZĂ. Iohannis în Covasna și Harghita. Unde a greșit și unde a procedat corect

Vizita Preşedintelui Klaus Iohannis în județele Covasna și Harghita de ieri a marcat un moment important pentru comunitățile locale din cele două județe. Din păcate, din anumite puncte de vedere, modul în care a fost pregătită această vizită lasă loc unor speculații.

Vezi și EXCLUSIV. Sentință DEFINITIVĂ: primarul din Gheorgheni, OBLIGAT de instanță să îndepărteze steagul secuiesc de pe primărie

Unde a greșit Președintele Iohannis

În primul rând, organizarea vizitei a fost lăsată în mâna autorităților publice locale, controlate de UDMR, în timp ce prefecții celor două județe, reprezentanții statului în teritoriu, au fost complet ignorați. O astfel de vizită, de protocol zero, în care se pun la punct absolut toate detaliile, ar fi trebuit organizată de prefecți, iar cei doi prefecți ar fi trebuit să-l însoțească pe Președintele Iohannis peste tot.

Fără să-și propună acest lucru, Iohannis a subminat autoritatea prefecților în cele două județe și a transmis un mesaj eronat, acela că în acea zonă partenerii lui de discuție nu sunt reprezentanții guvernului ci grofii locali ai UDMR. Evident, este necesară cunoașterea opiniilor autoritățile publice locale din zonă, însă în această zonă există o particularitate, aceea că toată administrația publică locală este controlată de UDMR. De altfel, Iohannis s-a întâlnit cu liderii UDMR într-o instituție publică a statului, Consiliul Județean Harghita, în timp ce întâlnirea cu prefecții celor două județe a avut loc în Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc.

Apoi, Președintele Iohannis a stat la aceeași masă cu un lider UDMR trimis în judecată pentru fapte de corupție, un „penal”. Este vorba despre liderul UDMR Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita (detalii aici).

Dezbaterea „Coerență și transparență, exemple de bune practici la nivelul județelor Harghita și Covasna”, care a avut loc în incinta Consiliului Județean Harghita în prezența Președintelui Klaus Iohannis, a fost o mascaradă ieftină pusă la punct de UDMR cu acordul stafului prezidențial. Cu excepția primarului UDMR din orașul Covasna, toți ceilalți vorbitori (exclusiv maghiari) s-au plâns Președintelui Iohannis despre chestiuni identitare închipuite. De altfel, UDMR a dovedit o dată în plus că nu este o formațiune de oameni politice serioși ci una de circari. În primul rând pentru că, contrar protocolului stabilit, l-au forțat pe Președintel Iohannis să asculte drepți „imnul secuiesc” (imn despre care Marko Bela sau Kelemen Hunor nu știau nimic în 1990 sau 2000) iar în al doilea rând pentru că, din nou contrar protocolului stabilit, „dezbaterea” nu a fost o dezbaterea ci un prilej de campanie electorală pentru liderii ultra-naționaliști ai UDMR din zonă.

Românii din Covasna și Harghita au fost discriminați pe criterii etnice chiar sub ochii Președintelui Klaus Iohannis, organizatorii „dezbaterii” permițând doar unor etnici maghiari să se adreseze Președintelui, în vreme ce românilor prezenți în sală li s-a refuzat pur și simplu oportunitatea de a se adresa Președintelui. Liberalii covăsneni au reacționat public și au tansmis că sunt nemulţumiţi de faptul că niciun reprezentant al comunităţii româneşti „nu a fost lăsat să vorbească” la întâlnirea pe care preşedintele Klaus Iohannis a avut-o marţi, la sediul Consiliului Judeţean, din Miercurea Ciuc, cu reprezentanţii administraţiei publice locale din Covasna şi Harghita, transmite Agerpres preluat de Mesagerul de Covasna.

Liderul PNL Covasna, Olimpiu Floroian, care este şi consilier judeţean, a declarat pentru AGERPRES că termenul „dezbatere” menţionat în program de către organizatori a fost impropriu, întâlnirea, la care au participat circa 300 de primari şi consilieri locali şi judeţeni din cele două judeţe, printre care şi el, fiind, în fapt, o „informare” privind aspecte ce vizează comunitatea maghiară.

„Nu a fost, practic, o dezbatere, ci o informare a comunităţii maghiare despre cum trăiesc şi ce s-a întâmplat de o sută de ani încoace, de când românii îi ‘domină’. Despre asta s-a discutat. Niciun reprezentant al comunităţii româneşti nu a fost lăsat să vorbească, nu s-a putut discuta pe temele stabilite, pentru că nu s-au respectat. (…) Suntem revoltaţi de faptul că am fost martorii unui scenariu, prin faptul că atunci când a dorit să ia cuvântul un reprezentant al comunităţii româneşti, nu a fost lăsat. Şi, mai mult decât atât, cei care au luat cuvântul au fost numiţi de moderatorul dezbaterii, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că a fost un scenariu bine gândit şi stabilit dinainte. (…) Ar fost bine ca şeful statului să ne asculte şi pe noi şi să acceptat o întâlnire cu reprezentanţii comunităţii româneşti, aşa cum i s-a cerut de fapt”, a armat Olimpiu Floroian.

Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, a negat aceste acuzaţii, susţinând că nu a fost un gest intenţionat. „Moderatorul nu ştia etnia celor care au ridicat mâna şi care nu au putut să ia cuvântul. (…) Nu a fost nominal pe bază de listă”, a declarat, pentru AGERPRES, Tamas Sandor. În mod evident, afirmația grofului UDMR este o minciună.

În cursul zilei de luni, conducerea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, ce reuneşte aproape 40 de organizaţii nonguvernamentale din cele trei judeţe, i-a solicitat preşedintelui Klaus Iohannis să includă în programul vizitei sale în judeţele Covasna şi Harghita şi o întrevedere cu reprezentanţii comunităţii româneşti, pentru a informat cu privire la „aspectele particulare” cu care se confruntă populaţia românească din această zonă, minoritară din punctul de vedere numeric, care este supusă unui „proces de erodare şi pierdere a identităţii naţionale”. Din păcate, Președintele Klaus Iohannis a refuzat să dea curs cererii legitime a Forumului Civic.

După dezbaterea de marţi cu autorităţile locale, la care s-a referit liderul PNL Covasna, şeful statului s-a întâlnit, tot la Miercurea Ciuc, cu episcopul Covasnei şi Harghitei, Andrei Moldovan, care i-a înmânat o scrisoare prin care românii din cele două judeţe îi solicită sprijinul pentru păstrarea identităţii naţionale şi culturale. Președintele Iohannis s-a întâlnit cu liderii comunității maghiare într-o instituție publică a statului român în timp întâlnirea cu prefecții și comunitatea românească din cele două județe s-a întâlnit într-o catedrală. Mesajul transmis astfel de Președintele Iohannis este unul tot de desconsiderare a comunităților de români din zonă. 

Unde a procedat corect Președintele Iohannis

Unele detalii ale vizitei Președintelui Iohannis au fost bine pregătite de către staful prezidențial. În sală nu au fost arborate nici steagul secuiesc și nici steagurile județelor Covasna și Harghita, toate trei simboluri separatiste maghiare. Panoul din spatele Președintelui Iohannis a fost inscripționat corect, mai întâi în limba oficială de stat.

Președintele Iohannis a procedat corect și elegant în cazul episodului cu steagul secuiesc. În mod evident, staful prezidențial a fost pregătit pentru un astfel de episod de circ, pus la punct de UDMR. Grofii UDMR nu puteau rata o nouă poză cu steagul secuiesc și un important lider, mai ales că de această dată sperau la o poză cu Președintele Iohannis și steagul secuiesc. Iohannis a procedat elegant și i-a arătat grofului UDMR că nu coboară la nivelul lui. De altfel, Iohannis nici măcar nu a pus mâna pe steagul secuiesc.

Mesajele transmise de Președintele Iohannis au fost echilibrate și au dovedit că, deși a susținut că a venit să se informeze, domnia sa cunoaște foarte bine realitățile zonei. „Este o problemă care trebuie depășită, pentru că doar astfel putem conviețui în armonie, dar și pentru că doar așa le putem asigura acestor tineri un viitor. Maghiarii bine educați au dreptul la șansa de a-și construi o carieră, fiind capabili să lucreze și aici, dar și la București sau în orice altă parte a țării. De aceea, reprezentanții comunității maghiare și ai Ministerului Educației trebuie să se așeze la masa dialogului și să găsească urgent soluțiile cele mai bune. Să nu îi privăm pe copiii și pe tinerii maghiari de aceste oportunități, să nu le limităm viitorul din cauza unor concepții care țin uneori prea mult de politicianism și prea puțin de oameni”, a afirmat șeful statului citat de Agerpres.

De asemenea, Președintele Iohannis a tranșat și subiectul autonomiei teritoriale pe criterii etnice, subiect pe care liderii UDMR sperau să primească un semnal pozitiv de la sasul Iohannis. „Descentralizarea este obligatorie, regionalizarea este de dorit, dar numai dacă duce la modernizarea administrației, dar autonomia pe criterii etnice nu este de dorit, fiindcă ar inhiba dezvoltarea”, a declarat marți președintele Klaus Iohannis citat de Agerpres.

Per ansamblu, organizarea vizitei Președintelui Klaus Iohannis, foarte binevenită în zonă, putea fi îmbunătățită. Comunitatea de români din zonă este obișnuită să fie ignorată de către autoritățile de la București. Cei care au pierdut însă sunt liderii UDMR pentru că nu au găsit în minoritarul sas Iohannis un interlocutor în chestiunea autonomiei sau măcar o poză cu steagul secuiesc.

 

FLORIN BARBU din ce în ce mai slăbit ÎN GREVA FOAMEI. Interviu pentru Radioumbrela.ro

De 25 de zile în Greva Foamei pentru copii săi răpiți ilegal de sistemul britanic și dați spre adopție, culmea blasfemiei, unui cuplu de homesexuali!

Mă întreb: România e cea mai neputincioasă țărișoară din lumea a treia?!!! Oare?!!! Eu știam că nu suntem în lumea a treia!

Oricine vrea, dintre țările, chipurile civilizate și mai bogate, ne poate lua orice cetățean să facă ce vrea cu el?!!! Ce este sau ce a devenit România? Pepinieră de sclavi???!!!

🇷🇴 #Salvati-ne aduceti copii acasa 🇷🇴Jandarmii au venit. Multumesc! Politia a venit. Multumesc ! Asistenta Medicală si Perfuziile ? nu au sosit inca… si am 60 de KG deja.Cum am mai spus voi continua aici in perfuzii greva foamei pana vorbesc cu copiii si se obtine repatrierea lor. Eu rog public sa am asistenta medicala 24 din 24 aici si am facut-o si in scris, atat eu cat si Primaria Capitalei, inainte sa intru in greva foamei. Chiar daca nu veniti eu raman in continuare aici! Sunt aici pentru un sigur scop: COPIII ! Pana la urma mare lucru nu veti putea face, decat sa imi prelungiti zilele. Multumesc tuturor celor care lupta pentru Repatrierea copiilor! Rugam autoritatile romane si cele engleze sa se grabeasca in demersurile lor! Si va mai rog sa nu ma mai rugati sa inchei greva foamei ca si putina energie ramasa sa o consum explicandu-va clar motivele de ce nu renunt . LACRIMILE COPIILOR MEI SI BUNUL DUMNEZEU imi dau putere sa merg mai departe! Doamne Ajuta-ne! 

 Iată și câteva comentarii de pe facebook:
Jerramy Papanas Sunt criminali care fabrica motive si dovezi inpotriva familiei si pentru distrugerea ei . Sunt experimente care se fac pentru A Observa cum decurg evenimentele dupa o asemenea diabolica decizie de separare a familiei.Rusine. !!!

Nadejda Roibu Rugam aotoritatile sa IASA PUBLIC si sa raspunda la intrebarile: 1.Recunoasteti ca Marea Britanie a incalcat legile UE si ONU privind drepturile copilului?. 2. Recunoasteti ca a fost incalcata legea adoptiei din Romania care interzice / nu recunoaste adoptiile internationale si nici un alt stat nu este apt sa dea in adoptie copii/cetateni romani numai in baza resedintei? 3. Cunoasteti bune legile? Va cunoasteti bine obligatiile? Daca da ce masuri concreste aveti sa luati pentru a anula adoptia copiilor Barbu tinand cont de legile incalcate?

Larisa Elena Klaus Iohannis , Liviu Dragnea, Ministerul Afacerilor Externend veti lua o pozitie FERMĂ in acest caz? Stim ca personal nu va intereseaza ce se intampla cu copiii Romaniei dati in adoptii in mod ilegal, dar OFICIAL aveti datoria sa luptati pentru ei. Cand o veti face?

Corina Yna 😦 sunt sigura ca din umbra te urmaresc autoritatile..dar spera sa renunti…pt.ca nu au curajul sa faca ceva pt.tine si copilasii tai
Ei spera sa renunti..sunt conviinsa ca alte tari critica nepasarea autoritatilor noastre .. :((((

 

POMENIREA SFINȚILOR DIN ÎNCHISORI – 14 MAI 2017… în duminica Samarinencii

Reiau articolul de anul trecut: 

ZIUA NEOFICIALĂ A SFINȚILOR DIN ÎNCHISORI -14 mai. Cele mai mari arestări din istoria României (noaptea de 14 spre 15 mai 1948)

Ziua de 14 mai a fost aleasă de Părintele Iustin Pârvu pentru pomenirea Sfinților din închisori.

Prigoana împotriva tinerilor legionari

Cel mai mare pericol pentru comuniştii aflaţi la putere îl reprezentau însă studenţii, deoarece ideile legionare în­cepuseră să-şi facă tot mai mult simţită prezenţa în rândurile lor. Diriguitorii de la Moscova şi Bucureşti ştiau foarte bine că tinerii reprezintă o categorie vulnerabilă, mai lesne de manipulat, prin urmare mai uşor de influenţat, dar care s-ar putea adapta ceva mai repede noului regim politic.

Locul cel mai nimerit de a cunoaşte şi aprofunda con­cepţiile marxist-leniniste era închisoarea, ferită de ochii unor curioşi şi unde se puteau utiliza metode de constrângere.

In noaptea de 14/15 mai 1948 au avut loc masive arestări ale unor membri aparţinând Mişcării Legionare ori Frăţiilor de Cruce. Această acţiune de amploare s-a desfăşurat pe tot cu­prinsul ţării. Ea s-a derulat concomitent în marile oraşe, la ora stabilită. Factorul surpriză a făcut ca mulţi legionari să nu se poată ascunde la rude sau prieteni. Martor al drama­ticelor evenimente, fostul deţinut politic Traian Popescu susţine, după aproape şase decenii, într-o discuţie cu Gabriel Stănescu, că numeroasele arestări s-au făcut potrivit unui plan dinainte stabilit, conform Ordinului nr. 5 al lui Teohari Georgescu din 13 mai 1948. Organele de ordine şi Siguranţa au întocmit din vreme tabele nominale cu persoanele care trebuiau să fie reţinute în acea nouă „noapte comunistă a Sfântului Bartolomeu”. Potrivit aceluiaşi, „s-au alcătuit echipe speciale formate din trei persoane. Şeful echipei era de regulă agent al Siguranţei Statului, organism încă în func­ţiune. El a primit un plic închis conţinând adresele celor care urmau să fie arestaţi, dar nu avea voie să-l deschidă înainte de plecare”.

La rândul său, părintele Gheorghe Calciu, la vremea aceea student la Medicină, notează în nişte însemnări con­fiscate de Securitate că „arestările au început în ziua de 15 mai. Era o acţiune masivă, spectaculoasă, desfăşurată pe în­treaga ţară şi după un plan minuţios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne şi Ana Pauker şi-au calculat lovi­tura cu sânge rece. Securitatea [Siguranţa – n. n.] întocmise vreme de peste trei ani dosarele tuturor grupărilor care pro­liferau în ţară şi al tuturor indivizilor periculoşi […] Comu­niştii, care fuseseră o simplă fracţiune a Internaţionalei co­muniste, suplineau lipsa totală de popularitate prin forţă şi violenţă. Nici nu exista altă cale […]. Teohari Georgescu şi consilierii lui s-au servit de vechea poliţie, care deţinea şi informaţiile despre Mişcarea Legionară, dar şi unele date compromiţătoare despre membrii Partidului Comunist, date care puteau fi folosite la nevoie împotriva oricui”.

Comuniştii au utilizat şi Siguranţa Statului. Membrii ei, dar şi poliţiştii, respectiv jandarmii în mare parte, au dovedit în acei ani tulburi exces de zel în favoarea noilor autorităţi prosovietice, în speranţa menţinerii lor pe posturile deţinute şi înainte de 6 martie 1945. Când şi-au format ca­drele necesare proprii, comuniştii români nu numai că i-au alungat din posturile respective, dar i-au aruncat, după pro­cese sumare, în închisori şi lagăre.

Dumitru Bacu susţine în excelenta sa lucrare dedicată „fenomenului Piteşti” că „organele de ordine publică au reţi­nut o mie de studenţi din centre universitare – Bucureşti, Iaşi şi Cluj”.

În schimb, un alt deţinut politic, Grigore Dumitrescu, considera într-o carte publicată la Munchen în limba româ­nă, acum mai bine de trei decenii, că avem de a face cu cinci mii de tineri studenţi arestaţi. Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa, care a trăit acele momente cumplite, susţine în­tr-o discuţie amplă cu Monahul Moise de la Mănăstirea Oaşa, că atunci, în mai 1948, „au fost peste zece mii de arestaţi”.

La rândul său, tânărul avocat buzoian Nicolae (Nicu) Păun afirmă în memoriile sale, publicate după aproape cinci decenii, că „în noaptea de 14/15 mai 1948, în toată ţara s-au făcut masive arestări. Duba neagră, devenită celebră, funcţi­ona fară întrerupere în cursul nopţii, după procedee necu­noscute până atunci. Sunt informaţii că în Buzău fuseseră arestate cam 60-70 de persoane din toate categoriile sociale: muncitori, ţărani, intelectuali’.

Un alt martor al acestor evenimente dramatice, Cornel Drăgoi, notează în însemnările sale, tipărite după decembrie 1989, că noaptea respectivă a fost „cea mai celebră a Se­curităţi!, când au arestat pe toţi elevii şi studenţii care erau în evidenţa lor ca legionari […]. în satul Olaru [lângă Călăraşi – n. n.], unde mă găseam, erau douăzeci şi patru. Într-o şoapte i-au luat pe toţi”.

Aflat şi el printre miile de reţinuţi, scriitorul şi eseistul Dan Lucinescu descrie în cartea sa de rememorări aceste clipe de coşmar astfel: „Tot ce a fost frumos şi nobil a fost călcat în picioarele hâde de cel mai monstruos fenomen al istoriei comunismului bolşevic. Pericolul morţii întinse aripa neagră asupra miilor de tineri care erau legaţi de tradiţiile poporului”.

Nu peste multă vreme va începe procesul de reeducare a tinerilor arestaţi şi azvârliţi în Gulagul românesc.

(Constantin I. Stan – Crucea reeducării) 

Sursa: fericiticeiprigoniti.net

Și cum nimic nu este întâmplător…. Având în vedere că principalii promotori ai comunismului au fost evrei, iar cei care au organizat și înfăptuit teribila prigoană din România dupa 1948, tot evrei, iată ca 14 mai 1948 coincide cu data proclamării statului Israel:

 În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai1948, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sionisteși al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU.Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire, cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Șase state arabe, au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare”. Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949 teritoriul care ar fi trebuit, după hotărârea ONU (neacceptată de partea arabă), să revină unui stat arab palestinian, a fost, în cele din urma împărțit între Israel și două state arabe beligerante, Transiordania și Egiptul. În urma acordurilor de armistițiu încheiate in urma Războiului de Șase Zile din iunie 1967, porțiuni din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel – Ierusalimul de Est inclusiv Orașul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan, – au intrat in controlul Israelului. Peninsula Sinai a fost retrocedată Egiptului în urma unui tratat de pace, dar celelalte granițe încă nu au fost definite. Multe state consideră linia de încetare a focului din 1949 (armistițiul din 1949), așa numita „Linie verde”, ca o graniță temporară a Israelului, iar teritoriile ocupate de Israel în cursul războiului din iunie 1967, ca „teritoriile ocupate” – https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Vedeți și: 

Ziua Sfinţilor Închisorilor – 14 mai – SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE