Părerea mea despre teoria vaselor comunicante în erezie

Related image

Despre acest lucru am mai scris câte ceva la Comentariu despre Sinaxa de la Roman.

Reproduc un comentariu scris la articolul: https://danielvla.wordpress.com/2018/08/30/din-nefericire-ips-onufrie-mitropolitul-ucrainei-se-complace-in-ecumenism-rugandu-se-in-comun-cu-liderii-pagani-eretici-si-schismatici-la-aniversarea-independetei-acestui-stat-creat-artificial-ac/comment-page-1/#comment-13020

Am luat cazul papei și papismului, dar explicatia se poate aplica tuturor ereziarhilor condamnați oficial.


Stie toata lumea ca papa este eretic condamnat.
Dupa mintea mea ar fi cam asa ( desigur cine crede ca gresesc poate sa ma contrazica):

Daca un patriarh intra in comuniune cu papa, dar comuniune deplina, adica il accepta ca si ierarh cu succesiune apostolica, crede ca in adunatura lui papistasa exista taine, il trece in diptice si il pomeneste la toate slujbele ca pe un egal al sau ori mai rau, ca pe un superior, daca ajunge de slujeste cu el (sau cu cardinalii lui) si se impartasesc din acelasi potir, atunci… acel pseudo-patriarh, nu numai ca este eretic (ceea ce a fost si inainte de aceasta comuniune deplina, ca si cei din zilele noastre) dar se autoexclude din Biserica. Se autoexclude chiar si din forma vazuta a Bisericii.
Din acel moment, orice cleric (episcop sau preot sau diacon) si orice mirean, daca ramane in comuniune cu acel pseudo-patriarh, cade si el din Biserica in mod oficial, asa cum a cazut de exemplu mitropolitul Atanasie Anghel al Ardealului la 1701 (aparitia Uniatiei sau greco-catolicismul) si clericii si credinciosii care au ramas de partea lui.

In zilele noastre patriarhii si ierarhii, desi accepta un grad de bisericitate romano-catolicismului, se intalnesc cu papa sau cu cardinalii, desi se roaga oarecum impreuna, desi ii numesc ca fac parte din „biserici” sau li se adreseaza cu titulatura de „prea sfintiti”, totusi nu au indraznit sa ajunga la o comuniune totala.
Desi sunt eretici care cred in ecumenism (si pentru asta trebuie sa li se intrerupa pomenirea, chiar daca nu toti o fac), inca n-au ajuns la comuniunea totala. Abia de la aceasta comuniune totala se poate aplica teoria vaselor comunicante incepand de la papa, ca si ereziarh condamnat.
Teoria vaselor comunicante se refera la caderea prin intercomuniune (caderea in erezie si din Biserica).

In cazul minciuno-ierarhilor nostri (patriarhi, mitropoliti, episcopi simpli) s-ar putea aplica teoria vaselor comunicante daca ar fi condamnati de un sinod. Pana atunci, INTRERUPEM POMENIREA LOR, sau încă mai asteptam si mai facem iconomie, asa cum s-a facut in tot seculul 20 si inceputul secolului 21 (cazul preotilor si credinciosilor pomenitori antiecumenisti).

In cazul din urma, cred ca un preot care inca aplica iconomia si are comuniune cu un ierarh ecumenist, adica inca il pomeneste, ARE DATORIA SA STRIGE CU TOATA PUTEREA impotriva ereziei ecumenismului, in asa fel incat va junge sa aiba probleme din cauza asta, sa fie persecutat si va ajunge in cele din urma tot la intreruperea pomenirii.
Iconomia cu lipsa de reactie impotriva ecumenismului nu poate insemna ca acel preot are cuget ortodox si nici iconomie nu e, ci delasare si ignoranta.

Asta e parerea mea. Dar pot sa si gresesc… Judecati fiecare.

Reclame

Gruparea Sava-Staicu-Rădeni se desparte “oficial” de toate Bisericile Ortodoxe Locale

Titlul dat de autor esteGruparea schismatică Sava-Staicu-Rădeni se desparte “oficial” de toate Bisericile Ortodoxe Locale. În general am ezitat să-i numesc schimatici considerând că cei care alcătuiesc acest grup vor deveni complet schimatici abia după ce își vor fi găsit un episcop rupt total, ca și ei, de toate Bisericile Locale, adică atunci când vor avea o ierarhie paralelă. Probabil nu mai este mult până atunci, dar gândirea și manifestările lor sunt complet schismatice de pe acum și de mai nainte. Adaugă exagerare la exagerare și se dezic de cele ce le-au crezut, semnat sau declarat în trecut. Am ezitat să-i numesc schismatici și datorită faptului că am considerat că dacă ar fi existat un dialog eficient și insistent între părinții nepomenitori, cu unii dintre acriviști, s-ar fi putut ajunge la o înțelegere comună a luptei antiecumeniste. Probabil că nici dialogul n-a fost eficient, dar și influența unora dintre părinții acriviști foarte exagerați a fost puternică și a dus grupul la această separare totală de toată lumea. Nu rămâne decât să sperăm că unii dintre ei își vor da seama de aceste exagerări și vor reveni la situația din timpul Sinaxei Naționale de la Botoșani. – daniel vla

Image result for sinaxa botosani

Gruparea schismatică Sava-Staicu-Rădeni se desparte “oficial” de toate Bisericile Ortodoxe Locale

de teolog Mihai Silviu Chirilă

De pe unul dintre săitulețele care îi deservesc pe preoții extremiști grupați în ceea ce noi am numit generic “gruparea Sava-Staicu-Rădeni” (gruparea rămâne și cu Rădeni atașată la ea, până când conducerea schitului se va lepăda oficial, public și onest de deciziile schismatice ale grupării și de rătăciții care o conduc, chiar dacă poporul, în majoritate, nu este de acord cu această linie schismatică, existând și între preoți cel puțin unul care, deși merge acolo, nu este de acord cu ce se întâmplă) aflăm că la data de 18 august 2018, în localitatea Mestecăniș din Județul Suceava, s-a desfășurat încă o întâlnire a grupului schismatic respectiv.

Anunțată cu ocazia întâlnirii de la Satu Mare a se desfășura la Brașov, întâlnirea s-a desfășurat la jud. Suceava, în mare taină, nefiind anunțați participanții la ea nici măcar adepții grupării. În schimb, “grupul de inițiativă” care a comunicat așa-zisele hotărâri ale grupării, alcătuit din ieromonahii Xenofont Horga, Tihon Bivolaru și un monah, Anania Burlui, despre care nu a auzit nimeni până acum, ne asigură că toți cei ce au participat achiesează la acele decizii.

Nu știm dacă au participat, de exemplu, monahul Sava Lavriotul sau monahul Efrem Prodromitul. Am citit undeva că preotul Staicu nu a participat pentru că… i s-a stricat mașina, deși într-o postare scrisă în duhul cunoscut deja, încerca să explice cum Rezoluția de la Botoșani nu ar fi “în totalitate ortodoxă”, ceea ce înseamnă că deciziile de la Mestecăniș au și acordul acestui preot. Nu știm cine a participat din Moldova, dacă a participat părintele Antim Gâdioi și ucenicii, sau părintele Ieronim Cozma, oameni importanți în lupta aceasta, ale căror poziții față de tot ce se întâmplă de un an încoace nu le cunoaștem public, ci doar din ceea ce spun ucenicii sfințiilor lor, care par a fi de acord cu ce fac și spun membrii grupului Sava-Staicu-Rădeni.

Nu știm dacă a participat cineva de la Rădeni, măcar ca “observator”, în condițiile în care există zvonuri că egumenul de acolo ar încerca o detașare de politica adoptată la Roman-Satu Mare și, mai nou, Mestecăniș (chiar dacă până acum nu a făcut nimic concret, dimpotrivă, din relatările unora de la Rădeni, duminică ar fi făcut o gafă, imputându-i episcopului Longhin participarea la o slujbă la Putna din… 2015!!!), și având în vedere că unii dintre “pandiții” mișcării schismatice (ieromonah Spiridon Roșu, ieromonah Xenofont Horga) nu mai frecventează schitul nemțean.

Nu știm dacă nu cumva grupusculul a suferit între timp unele mutații la vârf, dat fiind că în locul preotului Staicu îl vedem în prim-plan pe ieromonahul Xenofont. Ar fi interesant (strict jurnalistic, nu din alte motive neapărat) de aflat dacă cei prezenți la Mestecăniș sunt aceiași cu cei prezenți la Roman-Satu Mare sau sunt alții…

Nu știm de ce le este frică (rușine?) celor ce au participat la Mestecăniș să își asume public opțiunea, mai ales că cei trei purtători de cuvânt ne spun că nu a existat nicio abținere. Noi le cerem respectuos tuturor celor care încă nu s-au pronunțat oficial să o facă, să ne arate dacă sunt de acord cu ce susține gruparea Sava-Staicu-Rădeni sau nu.

Un singur lucru este evident din deciziile pe care le-a emis această adunare: ca și la adunările anterioare, nu s-a discutat și nu s-a decis o luptă contra ecumenismului și a ereziei, ci împotriva celor care luptă, la rândul lor, contra ereziei, dar care nu au căzut în excesele grupului Sava-Staicu-Rădeni. În mod suspect, de un an de zile, grupul respectiv nu spune o vorbă contra ereziei și contra ereticilor căzuți, luptându-se în schimb cu ceilalți nepomenitori, pe care îi batjocorește într-o manieră incalificabilă. Oare de ce?

În mijlocul acestor necunoscute, se cuvine să ne ocupăm de cele două decizii prezentate publicului ca realizări ale întâlnirii de la Mestecăniș, deoarece prin acestea gruparea duce la capăt lucrarea de separare de întreaga Biserică Ortodoxă, un plan pe care monahul Sava l-a avut încă din vremea sinaxei grecești de la Oreocastro (aprilie 2017) și pe care nu l-a putut pune în practică cu credincioșii greci, care l-au respins, dar îl pune cu câțiva dintre credincioșii nepomenitori români.

Sub acest aspect, nu putem să nu ne punem întrebarea: Cum se face că preot profesor Theodor Zisis, o somitate în materie teologică, și protopresviter Matei Vulcănescu, cetățean român și botezat în BOR, sunt considerați personae non gratae în Patriarhia Română, datorită mărturisirii lor antiecumeniste înscrise perfect în limitele canonice, pe când monahul Sava Lavriotul, care s-a mutat practic în România și conduce un grup schismatic alcătuit din preoți și credincioși BOR, nu are nicio supărare din partea autorităților bisericești românești?

Textul comunicatului spune că adunarea a avut ca scop “să soluționăm câteva probleme apărute în interiorul comunității noastre, a celor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă”. De erezie și de sinodul din Creta ne-am îngrădit mulți, dar care nu facem parte din această “comunitate”, ci continuăm să fim membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Prima decizie de la Mestecăniș este de atacare a punctului 10 din Rezoluția de la Botoșani din iunie 2017, punctul prin care participanții la Sinaxa Ortodoxă Națională de la Botoșani își manifestau păstrarea comuniunii cu toți cei ce mărturisesc public împotriva sinodului mincinos din Creta și a ecumenismului în general.

Textul punctului 10 al Rezoluției de la Botoșani sună așa:

“Respingem cu tărie acuzația că, prin întreruperea pomenirii ierarhilor părtași ai ecumenismului și ai adunării din Creta, am comis un act schismatic sau o revoltă contra arhiereilor Bisericii noastre. Suntem în comuniune cu Bisericile locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora, precum și cu preoții și credincioșii care au întrerupt comuniunea cu episcopii care le acceptă, rămânem în Biserica Ortodoxă Universală, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, neavând intenția de a ne separa de ea, de a adera la organizații eretice sau schismatice, de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului”.

Adunații la Mestecăniș au decis să respingă afirmația din punctul 10 “suntem în comuniune cu Bisericile Locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii lor” și să introducă ideea că se află în comuniune cu aceștia doar cu condiția întreruperii pomenirii ierarhilor semnatari la Creta.

Prin această decizie, gruparea schismatică afirmă că nu se află în comuniune, de exemplu, cu episcopi precum IPS Longhin, IPS Damianos, IPS Serafim de Pireu, deoarece acești episcopi mărturisitori nu au întrerupt pomenirea tuturor episcopilor care au participat în Creta: IPS Longhin este acuzat cu toate prilejurile că îl pomenește pe mitropolitul Onufrie, care nu a participat la Creta și despre care reprezentanții ecumeniști ai grupării schismatice a lui Filaret din Ucraina spun că este principala piedică în calea ecumenismului în Ucraina și în lumea ortodoxă, alături de episcopul de la Bănceni, IPS Serafim este insultat de obicei ca eretic sau “pseudoepiscop”, deși a anatemizat ecumenismul și sinodul din Creta și la slujbe pomenește doar ierarhia la modul general, la fel ca și arhiepiscopul Sinaiului, care rezistă unor presiuni uriașe prin care se dorește anularea mărturisirii antiecumeniste a arhiepiscopului, făcută în ianuarie 2018.

Faptul că acești arhierei și alții ca înaltpreasfințiile lor sunt mărturisitori, că fac mărturisire cu riscul vieții (IPS Longhin a fost otrăvit de câteva ori, IPS Damianos a suferit un accident imediat după mărturisirea sa, IPS Serafim este hărțuit și amendat de către statul grec etc.) nu înseamnă nimic pentru “luptătorii” grupului Sava-Staicu-Rădeni, dintre care unii nici măcar nu și-au făcut mărturisirea de întrerupere a pomenirii în mod public, iar din acest motiv nu sunt deranjați de nimeni cu nimic.

Decizia de la Mestecăniș anulează și eforturile unor Biserici Locale de a lupta contra ecumenismului, în special ale Bisericii Ortodoxe Bulgare, care a părăsit ecumenismul încă din 1998, nu a participat la Creta, nu a semnat la Chieti, sau ale Bisericii Ortodoxe Georgiene, care a ieșit cam tot atunci din CMB, nu a participat la Creta și a afirmat că “deciziile sinodului din Creta trebuia să reflecte învățăturile Bisericii Ortodoxe, ceea ce nu este cazul setului de documente adoptate acolo”, ale Bisericii Ortodoxe a Sinaiului, al cărei episcop s-a despărțit de toate ereziile de tip ecumenist, ale Bisericii Antiohiei, ale Arhiepiscopiei Bănceni, ale Mitropoliei Pireului, ale Mitropoliei Nafpaktelor, al cărei mitropolit, IPS Ierotheos, a scris o carte care arată toate detaliile care au compus minciunosinodul din Creta, și ale tuturor episcopiilor conduse de episcopi antiecumeniști.

Eforturile unor Biserici Locale sunt recunoscute de către Rezoluția de la Botoșani, în articolul 9, în care se spune:

Salutăm poziția acelor Biserici locale care au decis să nu participe la adunarea din Creta, să nu-i recunoască deciziile și să rămână ferme împotriva ecumenismului și pe cea a episcopilor care nu au semnat sau au respins documentele și mărturisesc public împotriva acelei adunări eretice, adresându-le rugămintea de a folosi toate instrumentele canonice și pastorale puse la îndemână de Sfintele Sinoade și Sfinții Părinți pentru a împiedica răspândirea și permanentizarea în Biserică a ereziei ecumeniste legiferate în Creta și a determina întrunirea unui sinod ortodox, care să condamne oficial adunarea din Creta, ecumenismul și, nominal, pe episcopii ce vor rămâne adepți ai acestora”.

Punctul 9 al Rezoluției legitimează de fapt prevederile punctului 10, în sensul că recunoaște că există Biserici locale sau episcopi locali care luptă activ, prin mărturisire și nepomenire (IPS Longhin), prin mărturisire (IPS Serafim, IPS Damianos), prin nepartipare (BO Bulgară, BO Georgiană) contra ecumenismului. Acestor Biserici li se cere să se folosească de toate mijloacele canonice pentru a lupta contra minciunosinodului din Creta (inclusiv nepomenirea, atunci când și cum vor considera potrivit să o facă). Cum se face că participanții la Mestecăniș au acceptat punctul 9, adică au recunoscut eforturile unor Biserici Locale de a lupta contra ecumenismului, dar totuși refuză comuniunea cu acestea?

Prin această decizie, gruparea Sava-Staicu-Rădeni se plasează în afara comuniunii cu Bisericile locale din lumea ortodoxă, cu preoții din Ortodoxie care nu a întrerupt pomenirea și cu orice preot, care, deși a întrerupt pomenirea, nu mărturisește în duhul schismatic de la Roman-Satu-Mare-Mestecăniș. Membrii și simpatizanții acestui grup schismatic ne insultă și pe noi, cei ce am întrerupt pomenirea și luptăm de la început împotriva ecumenismului, numindu-ne “eretici”, “criptoecumeniști”, “frații mincinoși”, pentru simplul motiv că nu acceptăm afirmații care nu reflectă cugetul ortodox, cum greșit se exprimă comunicatul de la Mestecăniș, ci un radicalism schismatic extrem de periculos (ale cărui consecințe se pot vedea în tragedia preotului Ioan Miron, de care cei de la Mestecăniș nu sunt foarte departe; diferența este doar că preotul Miron a alergat mai sprinten decât sfințiile lor spre “linia de sosire”).

Această atitudine se poate vedea și într-un textuleț halucinant, în care, caricaturizând stilul epistolar al Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe, preotul Staicu își asumă un fel de rol de “sfânt părinte” (mai mult în sensul în care îi spun papistașii “sfânt părinte” conducătorului lor) și dă răspunsuri, cu o autosuficiență care arată că nu a învățat nimic de la grecul filosof care spunea pe vremuri: “Știu că nu știu nimic”. Astfel, la întrebarea incredibilă: “Este adevărat că unii părinți au trimis credincioși la slujbele preoților de același cuget cu MS Chirilă?”, preotul schismatic Staicu răspunde: “Eu nu am făcut niciodată așa ceva. MS Chirilă este eretic”. Atât. Fără nicio explicație de ce este eretic MS Chirilă sau care este erezia pe care o învață acesta sau despre cum poți să nu trimiți credincioși la slujbele preoților care sunt nepomenitori, doar pentru că la acele biserici participă și MS Chirilă, care este mirean și stă în biserică, nu împreună-liturghisește. Pentru toate acestea, ar trebui să îl credem pe cuvânt pe preotul Staicu, pentru că, fiind doctor în teologie, cum nu uită să amintească la fiecare frază, în cazul în care nu se înțelege asta din scrierile și zicerile sfinției sale, vorbește ex cathedra. Sfinția sa și unul de la Roma, pe care “ucenicii” îl numesc pentru acest lucru “sfinte părinte”. Cu părere de rău, nu îl credem și sperăm că nici oamenii de bună credință nu o fac.

Practica preotului Staicu de a le spune credincioșilor că noi, cei ce am refuzat să cădem în schismă, suntem eretici, este comună și unor duhovnici din Moldova, care au îndemnat credincioșii să nu meargă la slujbe la Orășeni sau la Ivești, pentru că cei ce merg acolo au comuniune cu MS Chirilă, care este “eretic”, “evreu”, sau pentru că au “comuniune cu Zisis” sau pentru că “au semnat Proiectul de Rezoluție” etc. Acesta este duhul deciziei de la Mestecăniș, de rupere a legăturilor cu toți cei ce nu sunt de acord cu linia pe care merge gruparea Sava-Staicu-Rădeni.

Se cuvine la acest moment să facem câteva precizări legate de Rezoluția din Botoșani, din iunie 2017. Încă din luna aprilie 2017 se întrezărea o mișcare centrifugă a monahului Sava Lavriotul, care părăsea linia așezată a antiecumeniștilor greci, reafirmată la Salonic, în conferința din iunie 2018, pentru a implementa o linie radicală, sortită eșecului, la fel ca cea a luptătorilor împotriva calendarului nou, care au eșuat în diverse grupări schismatice, deoarece nu au dus o luptă teologică corectă.

Față de această tendință, mai ales față de tendința monahului atonit de a-i despărți pe români de sfatul și rugăciunea singurului episcop de limbă și inimă română mărturisitor al dreptei credințe împotriva ecumenismului, IPS Longhin Jar, s-a luat decizia organizării Sinaxei Ortodoxe Naționale de la Botoșani și s-a redactat Rezoluția de la Botoșani, al cărei punct 10 viza tocmai statornicirea unei linii de luptă a antiecumenismului românesc în duhul Sfinților Părinți, pentru a se evita o deraiere de tip schismatic, ca cea pe care o vedem astăzi la adepții liniei Roman-Satu-Mare-Mestecăniș.

Punctul 10 al Rezoluției a fost, putem spune, dedicat în mod special monahului Sava Lavriotul și partenerilor săi atoniți, arătându-le că noi, antiecumeniștii români, recunoaștem eforturile altor Biserici de a lupta împotriva ecumenismului și păstrăm comuniunea cu ele și cu toți cei ce se află ca membri ai lor. Anularea de către grupul de la Mestecăniș a acestei prevederi reprezintă o mișcare prin care monahul Sava Lavriotul a reușit să le impună celor care se află încă alături de cuvioșia sa punctul de vedere schismatic, împotriva celui patristic și împotriva voinței poporului ortodox român, care s-a exprimat în favoarea tuturor prevederilor Rezoluției de la Botoșani.

De asemenea, atacarea Rezoluției de la Botoșani este o încercare de a anula cel mai important document și cel mai semnificativ moment de unitate națională în lupta antiecumenistă de până acum, pentru a se pune în loc o suită de adunări cu un mental sectar, menite a produce disensiuni și învrăjbire. Atacarea punctului 10 nu este întâmplătoare, deoarece în acest punct se manifestă și atașamentul nostru față de Biserica Ortodoxă Română, ai cărei membri rămânem. Cei de la Mestecăniș nu au avut curajul să se refere la acest lucru în comunicat, dar unii dintre preoții simpatizanți ai lor afirmă de mult că nu mai au nicio legătură cu Biserica Ortodoxă Română, că se află în “Biserica Universală”, în “Biserica Sfinților”, motiv pentru care resping cu fermitate atât Rezoluția de la Botoșani, cât mai ales Proiectul de Rezoluție din ianuarie 2018.

Se cuvine să adăugăm că, la momentul respectiv, Rezoluția de la Botoșani a fost dată spre analiză tuturor preoților participanți la Sinaxa din 18 iunie 2017, și a fost acceptată de toți, fără nicio rezervă (a existat o singură rezervă cu privire la oportunitatea condamnării francmasoneriei, dar decizia finală a fost ca francmasoneria să fie condamnată ca începătoare a ereziei ecumeniste).

Rezoluția a fost prezentată și dezbătută la o întâlnire organizată de preotul Staicu la domiciliul personal prin luna mai 2017, la care au participat foarte mulți preoți nepomenitori, când preotul respectiv a dat citire unui document scris de preotul Ioan Miron, pe care, la acea vreme, îl prezenta ca pe cel mai mare canonist din BOR, cunoscător “al Pidalionului pe de rost”, pentru ca, mai apoi, când acel preot a căzut într-o cumplită înșelare, în loc să îl susțină pe cel care i-a fost mereu alături și care avea și are și acum nevoie de ajutor pentru a ieși din iadul în care a intrat, l-a condamnat în minciunoadunări regizate ca niște tribunale inchizitoriale, la Roman, la Satu Mare (despre tragedia părintelui Ioan Miron, despre cauzele căderii sale cumplite și despre ce se poate face pentru a-l ajuta, sperăm într-un material viitor).

Rezoluția a fost dezbătută public la Rădeni, într-o întâlnire presinaxală, la care au participat cei mai mulți preoți nepomenitori, reprezentanți ai fraților din Republica Moldova și popor credincios, venit să îl cinstească pe părintele Justin Pârvu, cu ocazia unei pomeniri a acestuia. Cu acel prilej, s-au discutat multe aspecte legate de acea rezoluție și s-au adus completări necesare, dar nu s-a pus în discuție de către nimeni articolul 10 al acesteia.

Textul Rezoluției a fost supus dezbaterii pe mail și a fost aprobat de toți, a fost citit public la Botoșani în cadrul sinaxei și a fost primit de către poporul credincios, adunat în număr foarte mare la Botoșani, și de către toți preoții nepomenitori adunați cu acea ocazie, unii dintre ei aflați în prezidiu. A fost tradus în limba greacă și dat partenerilor greci, care nu au avut nicio obiecție față de punctul 10. Nu în ultimul rând, a fost semnată de către toți preoții nepomenitori. Și atunci, cum se face că după un an unii semnatari s-au gândit că punctul 10 nu este ortodox? Ce revelații au avut între timp?

În completarea acestei lepădări de prevederea esențială a articolului 10 al Rezoluției de la Botoșani, care asigură linia ortodoxă și păzește de rătăcirile schismatice, adunarea de la Mestecăniș mai introduce un text extrem de important și de periculos. Documentul spune:

“De asemenea, în ceea ce privește afirmația ambiguă de la punctul 10 al rezoluției de la Botoșani, anume că: nu avem intenția «de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cel al locului», noi, subsemnații, ținem să precizăm că: nu vom intra sub ascultarea niciunui episcop (nici membru al BOR, nici din alte Biserici Ortodoxe Locale), dacă intrând sub ascultarea respectivului episcop ar însemna să încălcăm în vreun fel Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, care sunt clare în privința condițiilor în care trebuie făcută ascultarea de episcop”.

La această formulare, prima întrebare care se pune este: Dar dacă, intrând sub ascultarea respectivului episcop, NU ar însemna să încălcăm în vreun fel Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți? Sau mai corect: Există vreo situație în care intrând sub ascultarea respectivului episcop nu am încălca Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți?

Noi spunem că nu, dar membrii grupării schismatice de la Mestecăniș par a spune altceva. Din felul în care este formulată această lepădare de principiul simplu și lapidar al articolului 10 alRezoluției de la Botoșani, care stipulează că nu vom intra sub nicio formă în altă ascultare canonică, rezultă că membrii grupării schismatice nu vor intra sub ascultarea altui episcop,dacă asta ar însemna să încalce canoanele și cugetarea patristică, dar dacă nu ar fi contra canoanelor și cugetării patristice, ei ar putea intra liniștiți sub ascultarea altui episcop.

În realitate, această formulare nu trebuia să existe, deoarece nu există nicio situație în care intrarea sub ascultarea canonică a altui episcop, fără acordul episcopului de la care te muți în altă eparhie sau fără ca acesta să fi fost condamnat de către un sinod ca eretic și scos în afara Bisericii, să nu încalce Sfintele Canoane și cugetarea patristică. Însă corifeii mișcării s-au chinuit timp de luni de zile să ne arate că episcopul sârb Artemie, care s-a rupt de Biserica Ortodoxă Sârbă și și-a hirotonit episcopi de unul singur, este cu totul canonic. Săitulețele mișcării au abundat în interpretări greșite ale cuvintelor Sfântului Teodor Studitul, din care schismaticii au tras concluzia că, în timpul ereziei, hotarele canonice nu mai pot fi respectate și cumva totul este permis, lucru pe care Sfântul Teodor și nici alt Sfânt Părinte nu l-au afirmat niciodată.

Și ajungem astfel la această condiționare, inexistentă în Sfintele Canoane și în cugetarea Sfinților Părinți, a posibilității ascultării de alt episcop, dacă acest lucru nu încalcă Sfintele Canoane. Încă de la întâlnirea de la Barajevo, din aprilie 2018, s-a spus că episcopul Artemie este un mare mărturisitor ortodox, un episcop fără nicio problemă, care trimite slujitori hirotoniți de el în Rusia, pentru că, nu e așa, în timp de erezie hotarele canonice nu mai există și sfânta Ortodoxie trebuie să continue cumva, de vreme ce toți sunt eretici.

Decizia de la Mestecăniș nu corectează o ambiguitate a Rezoluției de la Botoșani, ci introduce posibilitatea intrării sub ascultarea canonică a altui episcop, printr-o interpretare unilaterală schismatică a Sfintelor Canoane și a cugetării Sfinților Părinți. Dacă nu ar fi așa, decizia ar fi trebuie să fie scurtă: noi, subsemnații, ținem să precizăm că: nu vom intra sub ascultarea niciunui episcop (nici membru al BOR, nici din alte Biserici Ortodoxe Locale)”. Punct. Fără condiționarea: dacă intrând sub ascultarea respectivului episcop ar însemna să încălcăm în vreun fel Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, care sunt clare în privința condițiilor în care trebuie făcută ascultarea de episcop.

Această nuanță vine în completarea prieteniei cu episcopul sârb Artemie, considerat ortodox la Satu Mare, considerat ortodox la Cacak, în Serbia, unde unii dintre participanții de la Mestecăniș au fost în “grupul de monahi și monahii” care au scris, tot sub anonimat, despre cât de frumos a fost “să fie frații [de schismă] împreună”, elogiat ca ortodox într-una dintre explicațiile date de preotul Staicu în textulețul în care, închipuindu-și că este vreun mare părinte duhovnicesc, după ce ne spune că s-a întâlnit în urmă cu două săptămâni cu episcopul Artemie în Serbia, în drum spre Muntele Athos (în urmă cu vreun an făcea un titlu de glorie din faptul că este interzis în Sfântul Munte; Ce a determinat oare schimbarea de atitudine a autorităților atonite?) postulează că “vlădica Longhin este, datorită comuniunii cu ecumenistul Onufrie, și el ecumenist, deci eretic. Vlădica Artemie este ortodox, în niciun caz schismatic”.

După ce au respins comuniunea cu toți episcopii și Bisericile luptătoare ortodoxe antiecumeniste, membrii grupării nu exclud o ascultare față de alt episcop, dacă prin aceasta nu se încalcă Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, în ciuda faptului că în orice situație imaginabilă (în afara condamnării sinodale a unui episcop ca eretic și excluderea sa din Biserică sau a plecării în altă episcopie cu binecuvântarea episcopului din episcopia căruia se pleacă) canoanele interzic acest lucru.

În privința celei de-a doua decizii a adunării tainice de la Mestecăniș, nu sunt prea multe de spus. Ideea enunțată la Roman că un copil născut în familie pomenitoare ar fi eretic de la naștere a fost puternic criticată chiar și de unii dintre fanaticii care alcătuiesc această grupare. Încercând să dreagă busuiocul, “canoniștii” de la Mestecăniș au îmblânzit un pic afirmația delirantă de la Roman, introducând un prag de vârstă absolut arbitrar, prin invocarea canonului 18 al Sfântului Timotei al Alexandriei, care, întrebat la ce vârstă se osândesc de Dumnezeu păcatele, a răspuns: “După cunoștința și înțelepciunea fiecăruia. Unii de la vârsta de zece ani, iar alții de la mai mare vârstă”.

Cu alte cuvinte, ieromonahul Xenofont și ceilalți participanți la adunare au decis cu de la sine putere că nu de la botez este copilul părtaș la erezie (s-a folosit în text termenul patristic “părtășie la erezie”, chiar dacă s-a formulat “comuniune cu erezia”, concept care a fost piatra de poticnire a tuturor schismaticilor români), ci de la 10 ani, vârstă la care el ar trebui să înțeleagă și să știe și să facă ceea ce nu reușesc să facă nici oameni maturi, aflați la vârste mult mai înaintate. În felul acesta, adunarea de la Mestecăniș ne dă un prag minim pentru considerarea ca eretici a celor care încă nu au reușit să se delimiteze prin nepomenire de erezia ecumenistă. Faptul că păcatul comis de acești tineri nu este erezia propriu-zisă, pe care nu o mărturisesc deschis, ci delăsarea, neștiința, ignoranța, teama, ascultarea de părinți sau de preoți, nu pare a interesa pe membrii grupării schismatice Sava-Staicu-Rădeni.

Se cuvine la final să punem câteva întrebări, la care așteptăm răspunsuri:

  1. Cine a autorizat această adunare?
  2. Cine a organizat această adunare?
  3. Cine a participat la această adunare?
  4. Cine a făcut convocarea la această adunare?
  5. De ce nu au fost convocați toți preoții nepomenitori la această adunare?
  6. De ce se păstrează această taină maximă cu privire la participanții la această adunare?
  7. Ce au de ascuns participanții la această adunare?
  8. Sunt preoții care nu se află în grupul celor trei semnatari ai deciziilor de la Mestecăniș de acord cu interpretările deciziilor acestei adunări?
  9. Sunt preoții din Moldova, care cochetează cu grupul schismatic Sava-Staicu-Rădeni, de acord cu ele sau cu tot ce grupul respectiv a făcut până acum?
  10. Înseamnă afirmarea ieromonahului Xenofont în locul preotului Staicu că gruparea și-a schimbat cumva conducerea (gândirea nu și-a schimbat-o în niciun caz)?
  11. Cum percep conducătorii schitului Rădeni aceste decizii? Sunt de acord cu ele? Le resping? Le acceptă?

Și o constatare finală: există informația că mai sunt preoți care se pregătesc să întrerupă pomenirea ierarhilor lor, ceea ce este foarte bine. Acești preoți trebuie să fie însă foarte înțelepți și să urmeze calea corectă a întreruperii pomenirii, pentru că, o dată întreruptă pomenirea, există un risc major de a cădea în schismă și, dacă întrerupând comuniunea cu un ierarh eretic, intră în legătură cu o grupare schismatică nu au realizat nimic pentru mântuirea proprie și a credincioșilor sfințiilor lor.

De aceea, îi sfătuim să se informeze foarte serios, atunci când fac acest pas, și să evite gândirea schismatică, doar pentru că ea pare mai corectă, din pricina radicalismului care, la prima vedere, pare mai justificat decât atitudinea temperată.

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Sursa:  ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

Predica părintelui Cosmin Tripon la Duminica lucrătorilor celor răi – 26 august 2018

Gruparea acriviștilor se declară ca fiind singurii ortodocși, resping punctul 10 al Sinaxei de la Botoșani (deși majoritatea dintre ei au semnat-o în 2017) și aplică în toate direcțiile teoria „vaselor comunicante”, înaintea unui sinod care să-i condamne pe ecumeniști

Related image

Foto: pressone.ro

Iată ce aflăm dintr-un comunicat a trei părinți prezenți la „sinaxa” acriviștilor de la Mestecăniș, județul Suceava (la 18 km nord de Vatra Dornei):

În data de 18 august 2018, în cadrul unei sinaxe clerico-monahale, de la Mestecăniș (județul Suceava), ne-am întrunit să dezbatem și să soluționăm câteva probleme apărute în interiorul comunității noastre, a celor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă și de hotărârile eretice ale Sinodului din Creta.

În continuare prezentăm două aspecte clarificate în cadrul acestei sinaxe, acestea fiind în legătură cu unele din sinaxele precedente:

  1. Afirrmația greșită din cadrul punctului 10 al rezoluției Sinaxei de la Botoșani (iunie 2017) unde scrie că: „suntem în comuniune cu Bisericile Locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora…” o respingem conform conștiinței ortodoxe și în locul ei mărturisim că suntem în comuniune doar cu ortodocșii care s-au îngrădit prin cuvânt și faptă de erezia ecumenismului, conform Sfintelor Canoane și învățăturilor Sfinților Părinți. Facem acest lucru pentru că nicio Biserică Ortodoxă Locală nu s-a îngrădit de hotărârile eretice ale Sinodului din Creta, iar noi nu putem să fim în comuniune cu cei care au luat acele hotărâri și cu cei care sunt în comuniune euharistică cu aceia. Prin îngrădirea de erezie înțelegem întreruperea comuniunii bisericești cu organizatorii, semnatarii și susținătorii adunării din Creta și cu cei care se află în comuniune cu aceștia.
  2. De asemenea, adăugăm la Mărturisirea de Credință a Sinaxei de la Roman (ianuarie 2018) faptul că, copiii nu sunt răspunzători pentru comuniunea cu erezia până la împlinirea vârstei înțelegerii. A se vedea Canonul 18 al Sfântului Timotei al Alexandriei.

Vă facem cunoscut faptul că, la momentul desfășurării sinaxei, toți preoții, monahii și monahiile, care au participat la această sinaxă, au aprobat cele hotărâte mai sus. Nu au existat abțineri sau împotriviri față de cele hotărâte.

Subsemnații, Ieromonah Tihon Bivoleanu, Ieromonah Xenofont Horga și Monah Anania Burlui, în calitate de participanți la dezbateri, mărturisim public că susținem cu fermitate aceste hotărâri ale Sinaxei de la Mestecăniș din 18 august.

De asemenea, în ceea ce privește afirmația ambiguă de la punctul 10 al rezoluției de la Botoșani, anume că: nu avem intenția „de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului”, noi, subsemnații, ținem să precizăm că: nu vom intra sub ascultarea niciunui episcop (nici membru al BOR, nici din alte Biserici Ortodoxe Locale) dacă intrând sub ascultarea respectivului episcop ar însemna să încălcăm în vreun fel Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți, care sunt clare în privința condițiilor în care trebuie făcută ascultarea de episcop.

Despre copii mai precizăm că: părinții copiilor, nașii acestora și preoții ce i-au botezat, sunt responsabili pentru înscrierea pruncilor pe calea comuniunii cu erezia copiii neavând posibilitatea de a discerne până la o anumită vârstă, conform Canonului 18 al Sfântului Timotei al Alexandriei. Însă, la vârsta înțelegerii, vor decide de bunăvoie dacă vor rămâne sau nu în erezie.

Îndemnăm pe toată lumea la responsabilitate și atragem atenția că nu există altă soluție pentru a rămâne ortodocși, decât îngrădirea de erezie prin întreruperea oricărei comuniuni bisericești cu cei care o acceptă.

Au luat inițiativa consemnării,

 

Ieromonah Tihon Bivoleanu

Ieromonah Xenofont Horga

Monah Anania Burlui

alături de … (numele celorlalți participanți la sinaxă care urmează să confirme cele de mai sus)

 

 

Notă: Toate precizările de mai sus aparțin în exclusivitate subsemnaților

Sursa: Hotărârile Sinaxei de la Mestecăniș și unele precizări


Anul trecut, preotul Ioan Miron spunea că nepomenitorii singuri sunt Biserica. Între timp, a căzut cumplit… Acum, aceștia spun că doar nepomenitorii (cei îngrădiți de erezie) sunt singurii ortodocși. Și nu orice nepomenitori, ci doar cei care gândesc ca ei – schismatic. Tot ceilalți, chiar dacă nu au cuget eretic, dar sunt în comuniune cu ecumeniștii, ar fi eretici. Se acceptă o excepție: copiii până la „vârsta înțelegerii”.

Deci în afara nepomenitorilor de acest gen, Biserica ar fi înțesată de eretici. Eretici prin cuget și eretici prin comuniune cu adevărații eretici. Și cam toți se împărtășesc spre osândă, conform gândirii lor.

Brusc, după Creta, Biserica a devenit plină de eretici… Până atunci n-au fost, căci chipurile ar fi fost iconomie… cu voie de la acriviști. Acum nu  mai e pentru că nu mai vor ei.

Unde e Părintele Iustin Pârvu să-i țină în frâu pe acești… zelotiști?…

Ce duh al despătimirii, de care fac caz unii dintre ei, îi îndeamnă să declare erezia prin comuniune quasi-total răspândită (teoria vaselor comunicante)?

Încă o dată, citiți ce spune Sfântul Teodor Studitul despre aceasta:

Comentariu despre Sinaxa de la Roman

Infirmarea teoriei vaselor comunicante!

Iar despre celelalte întrebări (dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter și îl numește adunătură mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă deci trebuie să ne împărtășim de la un preot al [acelui] episcop ortodox) am răspuns și în alte [dăți], în scrisorile către Evod, că:

  • Pentru iconomie, trebuie [să ne împărtășim], numai el să nu liturghisească împreună cu ereticii. Căci nu e nimic, de vreme ce îl pomenește pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomenește pe mitropolitul său eretic.

  • Dacă preotul unui astfel de [episcop] este chemat la priveghere, trebuie să mergem, iar biserica dată lui trebuie acceptată și trebuie îngăduit ca el [preotul; să vină, să liturghisească în ea sau să pomenească vreun mort, desigur ortodox; și este iertat și nimic nu-l oprește pe [preotul] care a primit [biserica de la acel episcop] să liturghisească în ea. – Sf. Teodor Studitul (†826): Scrisoarea (49), Fiului Naucratie

Infirmarea teoriei vaselor comunicante, adică iconomie înainte de condamnarea sinodală! – Teodor de Mopsuestia a fost condamnat la mulți ani după moartea sa, la Sinodul 5 Ecumenic.

În legătură cu întrebările tale, felurit va fi răspunsul. Ai întrebat pentru ce dumnezeiescul Chiril a făcut iconomie ca să nu se despartă de cei din Răsărit care pomeneau în diptice pe Teodor al Mopsuestiei, acesta fiind eretic, dacă [aceia] țineau întregi dogmele cele mai drepte și cele mai importante ale dreptei credințe? Căci așa a scris și cel ce a pomenit acestea, cel întru sfinți Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei, în cuvântul lui Despre iconomie, de care ne-am și folosit în lucrarea scrisă de noi cu multă osteneală și intitulată: Despre universala iconomie. Așadar, dezlegarea a dat-o însuși cel ce a și istorisit-o (și nu a spus [rezolvarea] în altă parte, și e destul să nu mai căutăm alta; iar din pricina limpezimii ei, și cele ținute de noi să urmeze aceeași gândire).

………………….

Așa au făcut sfinții prin iconomii, după cum și marele Chiriil în acest caz. Căci pe bună dreptate a răbdat puțin încetineala răsăritenilor decât, neprimindu-l [ei] pe cel cu adevărat eretic, să primească aplecare către ceea ce era eretic. Căci ce altceva era această acceptare a lor pe jumătate, odată ce credința era propovăduită în chip ortodox, și prin aceasta ei dădeau anatemei chiar pe cel pomenit de ei? Fiindcă tot cel ce este ortodox întru toate, dă potențial anatemei pe orice eretic, chiar dacă nu prin cuvânt. Apoi, când au ajuns desăvârșiți la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.

Oare nu și noi ne arătăm făcând același lucru? Când unii care sunt într-un cuget cu noi se deosebesc în ceva de noi iar faptul de a renunța la acrivie nu aduce multă întristare, și noi, de bună seamă, primim părtășia cu ei, ca nu cumva din cauza a ceva mic — ceva mic care mai pe urmă s-ar putea îndrepta — să nimicim totul. Dar acest lucru ține de cei neiscusiți, nu de iconomii tainelor lui Dumnezeu. Un asemenea fapt este a face pentru o vreme iconomie în cuvânt și purtare în ceea ce privește judecata și adevărul și legea, dar nicidecum în ce privește fărădelegea și minciuna. – Sf. Teodor Studitul (†826): Scrisoarea (49), Fiului Naucratie


Citiți și: Preotul Ciprian Ioan Staicu declară că Rezoluția de la Botoșani nu este în totalitate ortodoxă! A fost o nouă „sinaxă” a acriviștilor la Vatra Dornei

Preotul Ciprian Ioan Staicu declară că Rezoluția de la Botoșani nu este în totalitate ortodoxă! A fost o nouă „sinaxă” a acriviștilor la Vatra Dornei

Image result for ciprian staicu

Image result for ciprian staicu sinaxa botosani

Așa cum ne-a obișnuit, preotul Ciprian Staicu se dezice de încă una din adeziunile sale din trecut.

Într-un articol pe site-ul sfinției sale, „constantul” teolog afirmă, nici mai mult nici mai puțin, că Rezoluția Sinaxei Naționale de la Botoșani nu ar fi ortodoxă în totalitate.

Articolul este alcătuit dintr-o serie de întrebări formulate de unii credincioși acriviști la care răspunde sfinția sa:

Unii mireni se întreabă…

După ce reînoiește acuzațiile, nedrepte, de erezie la adresa lui Mihai Silviu Chirilă, a celor de un cuget cu el și a ÎPS-ului Longhin, răspunde și următoarei întrebări:

15.Toate punctele rezoluției Sinaxei de la Botoșani sunt ortodoxe? Se spune: „ne îngrădim de toți cei care au semnat și au primit Sinodul tâlhăresc din Creta, însă rămânem în comuniune cu Bisericile Locale neparticipante la Sinod (adică a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei și a Antiohiei)”. Știm însă că aceste Biserici, deși nu au participat și semnat, nu au condamnat și nu s-au îngrădit de Bisericile Locale care au primit Sinodul tâlhăresc, fiind în continuare în comuniune și în același cuget cu ele.

Răspuns: ultimele puncte ale rezoluției menționate mai sus trebuie schimbate, nefiind nici ortodoxe, nici valabile; starea de fapt a lucrurilor a arătat că majoritatea și-au asumat comuniunea cu ecumeniștii, deci au căzut în erezie.

În Rezoluție, n-am găsit textul în această formă: „ne îngrădim de toți cei care au semnat și au primit Sinodul tâlhăresc din Creta, însă rămânem în comuniune cu Bisericile Locale neparticipante la Sinod (adică a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei și a Antiohiei), dar probabil întrebarea se referă la punctele 9 și 10 din TEXTUL REZOLUȚIEI DE LA BOTOȘANI:

9. Salutăm poziția acelor Biserici locale care au decis să nu participe la adunarea din Creta, să nu-i recunoască deciziile și să rămână ferme împotriva ecumenismului și pe cea a episcopilor care nu au semnat sau au respins documentele și mărturisesc public împotriva acelei adunări eretice, adresându-le rugămintea de a folosi toate instrumentele canonice și pastorale puse la îndemână de Sfintele Sinoade și Sfinții Părinți pentru a împiedica răspândirea și permanentizarea în Biserică a ereziei ecumeniste legiferate în Creta și a determina întrunirea unui sinod ortodox, care să condamne oficial adunarea din Creta, ecumenismul și, nominal, pe episcopii ce vor rămâne adepți ai acestora.

10. Respingem cu tărie acuzația că, prin întreruperea pomenirii ierarhilor părtași ai ecumenismului și ai adunării din Creta, am comis un act schismatic sau o revoltă contra arhiereilor Bisericii noastre. Suntem în comuniune cu Bisericile locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora, precum și cu preoții și credincioșii care au întrerupt comuniunea cu episcopii care le acceptă, rămânem în Biserica Ortodoxă Universală, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, neavând intenția de a ne separa de ea, de a adera la organizații eretice sau schismatice, de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului.

În răspuns se spune că ultimele puncte din Rezoluție ar trebui schimbate „nefiind nici ortodoxe, nici valabile”. Probabil se referă la punctele 6, 9 și 10.

Așadar preotul Ciprian Ioan Staicu, după ce a a semnat cu două mâini textul Rezoluției de la Botoșani, în iunie 2017, se dezice acum de unele puncte cu care atunci a fost perfect de acord. La fel, au fost de acord și grecii gheron Sava Lavriotul și Ieromonahul Hariton, prezenți pe 18 iunie la Botoșani și aflați acum în același cuget cu respectivul părinte.

Despre acuzațiile de erezie aduse ÎPS-lui Longhin și altor episcopi care cugetă ortodox și totuși au rămas în comuniune mai  mult sau mai puțin cu ceilați episcopi ecumeniști (ÎPS Damian al Sinaiului sau ÎPS Serafim de Pireu și altii) este suficient să studiem când și cum se aplică teoria vaselor comunicante în erezie, în scrierile Sfinților Părinți, teorie de care abuzează acum gruparea acrivistă Sava-Staicu-Rădeni.

Despre asta am scris câte ceva în articolul: Comentariu despre Sinaxa de la Roman.

I-aș aduce aminte acestui preot despre momentul când mi-a recomandat să retrag un articol critic la adresa ÎPS-ului Ieremia de Gortina, în care se vorbea despre încetarea opoziției acestui mitropolit grec față de pseudo-sinodul din Creta.

Eu îl criticam, iar sfinția sa m-a mustrat zicând că mitropolitul Ieremia are ani grei de lupta împotriva ecumenismului și că să nu mă iau de Prea-Sfințitul. L-am ascultat și am șters textul de pe blog. Acum, sfinția sa a ajuns să-i considere eretici pe toți acești ierarhi.

Mă întreb, cum pot avea încredere credincioșii acestor preoți acriviști în ei? Dacă sunt așa înțelepți și inspirați duhovnicește de ce nu sunt constanți? De ce odată zic ceva și pe urmă altceva? De ce odată sunt de acord și semnează o rezoluție și apoi se dezic de ea? Evoluează teologia lor? Și noi trebuie să „evoluăm” odată cu ei? Nu cumva sunt niște bâjbâitori? Cum să ai încredere în așa teologi?!

Duhul nu se schimbă! Dacă odată te-a inspirat să declari ceva – și cu atât mai mult cu cât nu inspiră pe unul, ci, la momentul iunie 2017, pe aproximativ toți preoții care au întrerupt pomenirea și sute de mireni împreună cu ei –  NU se poate ca altă dată Duhul să-ți insufle altceva!

Tot în același articol pr. Ciprian Staicu anunța o nouă „sinaxă” a grupării din care face parte, de data aceasta la (lângă) Vatra Dornei. Se pare că deja a fost. Oare ce exagerari vor mai fi adoptat acolo?

Până acum au mai făcut două asemenea „sinaxe„, separați de restul participanților de la Botoșani. Reamintesc articolele pe care le-am scris despre acestea:

Comentariu despre Sinaxa de la Roman.

O afirmație falsă (sau cel puțin incompletă) și un adevăr aproximativ la sinaxa de la Negrești Oaș

Și nu întâmplător, din aceeași categorie, a teologilor bâjbâitori face parte și cel despre care se vorbește în acest articol:

Ortodocșii și ereticii preotului Vasile Savin

daniel vla

Minunea Sfântului Ilie în privința întreruperii pomenirii

manolis_salonic.jpg

Referat prezentat la Conferința „Ortodoxia și Colimbari, după doi ani. Erezie, Caterisire, Rezistență Ortodoxă”, care a avut loc sâmbătă, 16 iunie 2018, în Tesalonic, la Grand Hotel Palace.

Protopresv. Nikólaos Manolis

Cinstiți părinți, dragi participanți,

Titlul omiliei mele, „Minunea întreruperii pomenirii”, li se va părea cu siguranță straniu unora, care se vor întreba: este o minune întreruperea pomenirii? Este minune îngrădirea? În timpul care-mi revine voi încerca să dau un răspuns la aceste întrebări, prezentând situații, trăiri și experiențe.

În primul rând cred și mărturisesc că este o acțiune inspirată de Sfântul Duh, întrucât este fundamentată pe experiența Bisericii și pe modul în care procedau sfinții atunci când aveau de a face cu erezii. Nu este ceva necunoscut în tradiția noastră, chiar dacă trebuie să mărturisim că este necunoscut în epoca noastră. Nu am crescut cu cunoașterea și învățarea acestei metode, a instrumentului ultim, pe care credinciosul îl are la dispoziție în fața unei erezii care înaintează galopant. Nu am fost învățați despre această metodă în școli, la școlile catehetice sau la Facultățile de Teologie. Duhovnicii noștri nu ne-au vorbit niciodată despre asta și acest lucru este adeverit de atitudinea oscilantăn a acestora în cazurile de îngrădire. Nu ne-am născut în perioade în care a dominat o erezie clară și persecuții, așa cum a fost perioada iconomahiei, ci ne-am format într-o epocă în care a existat sentimentul că ne aflăm în cadrul „Bisericii celei vii și libere”. Chiar dacă nu sunt foarte îndepărtate cazurile de îngrădire din Sfântul Munte din anul 1969 sau cel al celor trei episcopi care au întrerupt menirea Patriarhului Atenagora, puțini își amintesc și se gândesc totuși la acea perioadă.

În zilele noastre, odată cu năvala ecumenismului și consolidarea „sinodală” a acestuia de către sinodul din Colimbari și după aceea, întreruperea pomenirii ierarhilor cu cuget eretic, binecuvântata îngrădire, devine mai actuală decât oricând. Propovăduit altădată în ascuns, de conducători religioși și teologi din domeniul universitar, la conferințe inter-creștine și inter-religioase, ecumenismul a urcat acum la amvon, a devenit oră de religie în școli și este predat și la lecțiile de cateheză. S-au descoperit până și cei mai ascunși ecumeniști, notabilități colaboraționiste ale Bisericii, care, din dragostea pentru cârja episcopală, Îl urăsc pe Hristos. Se află însă în pericolul de a trăi o înfrângere totală, prin dezavuarea lor deplină de către poporul credincios. Erezia lor riscă să fie caterisită. Toți cei care am văzut lumina lui Hristos putem vedea că ecumeniștii se află în întuneric. Noi Îl slujim pe Hristos, iar ei îl slujesc pe Antihrist.

1. Înțelegerea credinței și recunoașterea ereziei sunt o minune

„Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este el și el mi-a deschis ochii” (Ioan 9, 30). Cu aceste cuvinte, le-a răspuns cel ce mai înainte era orb iudeilor celor vicleni și neîncrezători, care subestimau minunea și se îndoiau de semnul tămăduirii acestuia. Aceste cuvinte descoperă, în același timp, erezia lor. Acest lucru se întâmplă și în zilele noastre. În mijlocul negurii, al întunecimii și al orbirii apostaziei contemporane de la voia lui Dumnezeu, luminarea credinței și osebirea înșelării și a ereziei sunt o minune. Și la fel de minunată este cunoașterea personală a Ortodoxiei, care are în centrul său Învierea și care păstrează creștinul în credință și-l păzește de erezie. În câteva cuvinte, este o minune faptul că Dumnezeu nu ne-a părăsit, că încă și în epoca noastră credința continuă să fie înțeleasă și trăită și că înșelarea și erezia generalizate sunt recunoscute și li se opune rezistență.

În mod concret, erezia ecumenismului a căpătat dimensiuni gigantice grație extraordinarei sale capacități de a se ascunde, de a folosi diverse stratageme, de a-și schimba vocabularul în funcție de public, de a-și ține ascunsă agenda de lucru și de a se îmbrăca în haina cucerniciei. A înțelege că sub masca discursurilor despre dragoste și despre cucernicie, ținute de teologi, monahi, egumeni, episcopi și patriarhi, se ascunde erezia eshatologică a ecumenismului, reprezintă o minune a credinței. Dar și recunoașterea învățăturii eretice a sinodului din Colimbari reprezintă o minune la fel de mare. Din nefericire, oameni și grupuri de oameni care până de curând înțelegeau că ecumenismul este o erezie, nu au reușit să discearnă că erezia aceasta s-a strecurat și în hotărârile pseudosinodului.

Același har care ne-a inspirat înainte de sinod și înainte de îngrădire, ca să ne opunem negurii ecumeniste a secularizării din sânul Bisericii și catehezei postpatristice, a lucrat înăuntrul nostru minunea îngrădirii în har de înșelare și erezie acum, când ecumenismul a devenit, prin sinodul din Colimbari, o vijelie ce amenință să dezrădăcineze ortodoxia din istorie și din lume.

Prigonit fiind și scos în afara sinagogii, respins de arhierei, cel care mai înainte fusese orb și care fusese învrednicit să-L afle pe Dumnezeu, a strigat cu toată tăria: „Cred, Doamne!” (In. 9, 38). Aceste cuvinte ale sale sunt un strigăt de bucurie și recunoștință pentru lumina care a strălucit înăuntrul său. Însă această mărturisire este importantă și dintr-un alt motiv; cel vindecat nu numai că nu a fost influențat de prigonirea pe care a trăit-o, ci s-a întărit și prigoana a devenit prilej de mărturisire. „Cred, Doamne!” Această mărturisire ar putea fi formulată cu alte cuvinte de către Sfântul Iosif Isihastul, în felul următor:

Nu știi că Iisus se face în fiecare tămăduire a fiecărei nevoi? Adică hrană celui înfometat, apă celui însetat, sănătate celui bolnav, îmbrăcăminte celui gol, glas celor ce cântă, vestire celui ce se roagă. Tuturor, toate, spre mântuire (Epistola 30).

2. Hotărârea întreruperii pomenirii

În ziua anunțării întreruperii pomenirii spuneam: „Politica pe care o urmați (Înaltpreasfințite Antim), de a adopta hotărârile pseudosinodului din Creta și de a încerca să le strecurați în mitropolia dumneavoastră prin distribuirea preamincinosului text «Către popor», întocmit de Sinodul Bisericii Greciei, este picătura care a umplut paharul. Propovăduiți în mod nerușinat, cu capul descoperit, erezia ecumenismului și hotărârile eretice ale pseudosinodului. Sufletul meu nu suportă această amărăciune, conștiința mea preoțească se revoltă, flacăra credinței mele, flacăra Ortodoxiei, care arde în sufletul meu, mă conduce spre decizia eroică a binecuvântatei întreruperi a pomenirii episcopului meu, a binecuvântatei îngrădiri de erezie. Este cea din urmă reacție binecuvântată pe care am dreptul să fac uz ca preot al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, pentru a mă proteja pe mine însumi, pe enoriașii mei și pe toți fiii mei duhovnicești de întinarea ereziei și de schisma care se instaurează în Tesalonic, avându-vă ca promotor pe dumneavoastră”.

Aceasta declaram atunci și inima mea știe prin ce am trecut până am ajuns în acest punct. Fiindcă este o minune faptul că trăiesc îngrădirea ca pe o virtute, ca pe un rod al Harului.Gândindu-mă la atacul brutal pe care l-am primit din partea apărătorilor acriviei prost înțelese și la insuportabilele și nerușinatele presiuni din partea contestatarilor iconomiei Sfinților Părinți și din partea susținătorilor îngrădirii utopice forțate [s.n. OrtodoxINFO], faptul că am ajuns la momentul acestei declarații întreg și cu pace se datorează cu adevărat intervenției lui Dumnezeu. Fiindcă m-am cercetat pe mine însumi și am observat elemente ale Ηarului care m-au umbrit toate acele zile pline de frământare, în care am luat hotărârea îngrădirii, dar și în zilele următoare, în care am făcut experiența unei stări paradisiace. Nu am venit aici pentru a tăinui mila lui Hristos în spatele unei false cucernicii și a unei false smerenii, ci pentru a mărturisi binecuvântarea deosebită, după cuvintele: „Mărturisim harul Tău, vestim mila Ta, nu tăinuim facerea Ta de bine” (Slujba Aghiasmei Mari).

Am avut în gând starea în Duhul Sfânt, pe care o descrie Sfântul Iosif Isihastul, despre trăsăturile caracteristice ale harului, atunci când mă aflam sub ocrotirea părintelui meu duhovnicesc Agathon, care s-a îngrijit de mine și m-a apărat… „Dumnezeiescul Har”, scrie Sfântul Iosif, „este dulce, plin de pace, smerit, liniștit, curățitor, luminător, dătător de bucurie și nu încape nicio îndoială că este Harul Dumnezeiesc”. Acest Har m-a însoțit, acesta m-a întărit, acesta m-a îndrumat. Aceasta am trăit, aceasta descriu, despre aceasta vorbesc! Dumnezeu îmi este martor, am trecut prin nenumărate încercări, am ajuns în Iad, am fost lovit de gânduri și de vrăjmași și acolo, față către față, am cunoscut Harul îngrădirii! Și acesta a fost atât de diferit față de cum mi-l imaginam, temându-mă, și cum mi-l prezentau figuri dure și necruțătoare, posace și nemiloase… Cel Blând și Smerit a mers alături de mine și m-a îndrumat spre loc de odihnă!

Nu sunt nedrept, fraților, nici nu spun acestea pentru a primi premii! Grija mea cea mai mare a fost turma a cărei răspundere o simțeam ca pe o greutate atârnată de epitrahil. „Cum să o părăsesc?, îmi spuneam! “O s-o las pradă poftelor ereticilor, ca să mă salvez pe mine însumi? Îl voi lăsa pe cel ce se închină papei să boteze, să cunune, să spovedească și să împărtășească turma?” Durere, săgetături în coaste mă străpungeau de fiecare dată când gândul acesta îmi săgeta mintea. Această stare este insuportabilă, frații mei, doare și face ca sufletul duhovnicului să se sufoce. Doar Harul te izbăvește de durere și te încredințează că turmei îi este de folos să fii prigonit pentru întreruperea pomenirii.

Această deosebită trăire duhovnicească am constatat-o la toți părinții. Din clipa în care am cunoscut care va fi consecința mărturisirii, harul a strigat și a răsunat înăuntrul nostru, că mântuirea turmei noastre depinde de asumarea acestei căi mucenicești. Este o minune că la câteva zile după îngrădire am văzut cum sămânța luptei noastre de ani de zile a început să încolțească, să crească, iar planta credinței să stăpânească în fiii noștri duhovnicești; cu binecuvântare cerească primeau vestea despre sfințenia deciziei noastre. Până în ziua de azi alegerea pe care am făcut-o dă naștere la minuni, cu toți trăiesc înaintarea pe calea spre cele nematerialnice, poporul așteaptă într-un cuget revărsarea acestui har de la preot, de la fiecare preot care nu renunță, care nu cedează.

3. Episcopocentrismul și minunea Prorocului Iile

După ce a cucerit inimile episcopilor ecumeniști de toate tipurile, învățătura eretică a episcopocentrismului, care este plasată cu îndemânare de către cunoscuți ierarhi ecumeniști ai Patriarhiei Ecumenice și din întreaga Grecie, a cucerit și inimile arhimandriților „plini de dorințe”. Nutrind speranța că vor primi un scaun episcopal și dorind să fie acoperiți, aceștia pregătesc terenul, ca să nu aibă situații neplăcute, generate de cazuri de întrerupere a pomenirii etc.

Astfel, inspirați fiind de mentalitatea despotică a superiorilor lor, declară cu fiecare ocazie că Sfânta Liturghie este imperfectă, dacă nu este pomenit un anumit episcop în timpul săvârșirii ei. Adică taina reprezintă pentru aceștia posibilitatea de „spălare” a acțiunilor eretice. Cer să se facă pomenirea chiar și a episcopilor cu cuget eretic! Iar atunci când le vorbești despre atitudinea tradițională a Bisericii în perioade în care dominau ereziile și anume întreruperea pomenirii episcopului locului la sfintele slujbe, nu vor să audă niciun cuvânt despre aceasta. „Fără pomenirea episcopului nu există Sfântă Liturghie”, zic, „fiindcă Taina se săvârșește în numele acestuia!”.

Cu adevărat o taină este faptul că cei care vor sluji credinței noastre, preluând poziții înalte în conducere, aleg ignoranța. Νici nu vor măcar să audă că Sfintele Taine sunt săvârșite în numele marelui Arhiereu, Hristos, și persistă în opinia lor ticăloasă. Pe aceasta se bazează și resping nepomenirea episcopului. Iar practica tradițională, potrivit căreia în cazurile de îngrădire, în locul numelui episcopului eretic sunt pomeniți „toţi episcopii ortodocşi” [s.n. OrtodoxINFO], o consideră eronată. Insistă asupra faptului că doar prin pomenirea numelui episcopului, fie acesta și eretic ecumenist, avem Taină canonică.

Dumnezeu însă altfel rânduiește, îi rușinează prin sfintele Sale apariții și întărește trăirile sfinților care au slujit cuvântului Său în persoanele părinților mărturisitori de astăzi. Un frate duhovnicesc, preot, care a întrerupt de curând pomenirea episcopului său, mi-a descris o mărturie cutremurătoare. Era chinuit de presiunile altor preoți, care îl bombardau cu informații potrivit cărora Sfânta Liturghie pe care o săvârșește este lipsită de har, atâta vreme cât nu îl pomenește pe episcopul local și toate cele pe care le-am amintit anterior. Frământat fiind, pe de o parte, de aceste îndoieli și simțind prezența sensibilă a Harului pe de altă parte, în timpul săvârșirii sfintelor slujbe, slujea la privegherea făcută de praznicul Sfântului Proroc Ilie. Terminând citirea Sfintei Evanghelii la Sfânta Liturghie, s-a îndreptat spre altar pentru a rosti ectenia mare și ectenia catehumenilor, înainte de cântarea heruvimică, fără să fie însă concentrat asupra celor săvârșite – în acel moment în mintea sa domina neatenția. Nefiind deci atent, zicând „Să zicem toţi, …”, a ajuns la momentul în care trebuia să spună „pentru toţi episcopii ortodocşi …”. În loc de aceasta însă era gata să îl pomenească pe episcopul său, așa cum obișnuise în toți anii anteriori. În clipa în care a vrut să spună „pentru arhiepiscopul …” a primit o îmbrâncitură de la Prorocul Ilie, pe care l-a auzit spunându-i cu voce serioasă: „Bine, pe acesta o să pomenești acum, la sărbătoarea mea?” Nu pot să-ți descriu, mi-a spus, ce Sfântă Liturghie a urmat! Atâta Har nu am mai simțit niciodată.

4. Minunea iubirii celei dintre noi

„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”. (Ioan 13, 35).

Părinte Teodor, Părinte Fotie, Părinte Maxim și ceilalți părinți, țineți seama de faptul că suntem urmăriți prin telescoape în interiorul și în afara Greciei, așteptându-se distrugerea relației noastre, alienarea iubirii noastre. „Iată, dintr-o clipă în alta”, își spun, „se vor despărți și acesta va fi semnul că se află în înșelare”. Și vor avea dreptate, fiindcă semnul lipsei Harului dumnezeiesc va fi dacă vom lăsa să se infiltreze între noi demonii încrederii de sine iubitoare de conducere, ai complexelor de inferioritate și ai tuturor mișcărilor egoiste care și-au făcut apariția în oameni cu care ne-am aflat în legătură, care s-au luptat mai înainte pentru credință și care au avut tendințe schismatice [s.n. OrtodoxINFO]. Însă există un adevăr, părinților, pe care vrăjmașii noștri nu-l cunosc, fiindcă le este necunoscut, Adevărul…

Cu adevărat în mod minunat suntem până astăzi un trup. Mulți a încercat să ne despartă, loviturile din partea prietenilor au durat mai mult și au provocat lacrimi în sufletele noastre. Mitropoliți plini de invidie, s-au silit precum niște demoni și au pariat pe zdruncinarea statorniciei noastre prin propuneri de a ne cumpăra, unii dintre aceștia – tirani barbari, cu intenții mizerabile – ne-au amenințat cu lucruri care provoacă groază de moarte oricui. Alții, precum niște hiene (și nedreptățesc animalele spunând aceasta), au plănuit riguros acțiuni ce aveau ca scop împrăștierea poporului care ne urmează. Iadul însuși a complotat împotriva noastră. Nu este o minune faptul că până în momentul de față am rămas uniți, untrup, un suflet, având dragostea lui Hristos întreolaltă? Fiindcă aceasta este taina, acesta este adevărul! Chiar dacă fiecare avem propria cale de propășire duhovnicească, suntem cu toții ai lui Hristos și avându-L pe El drept model, înaintăm pe calea perihorezei întreolaltă, a respectului și a iubirii jertfelnice.

Nu suntem singuri, iubiții mei frați. Părinții care ne susțin sunt puterea noastră. Comunitatea acoperită de Har a părinților îngrădiți sau nu, tradiționaliști și mărturisitori, care au cuget comun și același țel, sunt o rană în trupul ereziei. Iar poporul credincios, poporul curat al Bisericii, care este astăzi aici, la binecuvântata noastră manifestare și poporul care, din întreaga lume, urmărește cu neliniște pe internet, conștientizează însemnătatea critică a acestor clipe, arată dispoziție mucenicească, credință nezdruncinată, forță sufletească ce ne inspiră pe toți, ne susține, ne dă putere. Fără acest popor jertfa și lupta noastre ar fi zadarnice. Acest popor se roagă ca noi să fim statornici și viteji în linia întâi a luptei. Dă lupte pentru a ne sprijini, plătind de multe ori la nivel personal și familial. Cu toții constituim Biserica cu sfintele trăiri dumnezeiești, cu darurile pline de har de care ne bucurăm cu toții. Fiindă suntem ai lui Hristos și pentru Hristos suntem gata să ne vărsăm și sângele. Avându-L pe El ca pildă, părinți și frați, nu avem de ce să ne temem. „Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră.”

Epilog

În încheiere aș vrea să salut efortul celor patru asociații ale noastre. Am fost întemeiate pentru a transmite credința ortodoxă în lume și pentru a se opune până la sfârșit ereziilor și voracei și Noi Ere. Le urez comitetelor de conducere și membrilor asociațiilor să se afle în harul lui Iisus și în binecuvântările Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Unica lor preocupare să fie slăvirea lui Dumnezeu și slujirea credinței ortodoxe. Nu așteptați, frații mei, cinstiri lumești, lumea vă urăște, aceasta este soarta creștinilor în această lume. Însă voi, precum aurul în încercări, prigoniri și calomnii, să străluciți și mai mult. Astfel, în împreună-lucrare, zidiți biserica lui Hristos și vestiți slujirea voastră.

Mulțumesc și sponsorilor media ai prezentei manifestări, celor trei site-uri web, care depun emoționante eforturi, de a transmite ortodoxia „pe aripile vântului”, până la marginea pământului. Deosebite mulțumiri adresez site-ul luptător Katánixi, care, dincolo de neîntrerupta sârguință și contribuția la răspândirea cuvântului ortodox, prin luarea de atitudine în mod esențial în problemele de actualitate, trasând linia ortodoxă, plătește și un mare preț, devenind receptorul mâniei mitropolitane și patriarhale și a susținătorilor Noii Ere. Cine luptă astăzi împotriva ecumenismului și a masoneriei, a paradelor Gay Pride și a ateismului, va plăti. Site-ul „Katánixi” cunoaște foarte bine acest lucru și îi mulțumim. Tuturor vă dedic aceste cuvinte pline de înțelepciune ale sfântului Iosif Isihastul, spre întărire în viitoarele dumneavoastră lupte:

„Trebuie ca omul să treacă prin foc și prin apă și astfel să se arate valoarea sa. Însemnătate are câtă cinste vei primi de la Domnul, nu de la oameni. Oamenii nu știu să prețuiască. Trebuie să ne cinstească El, cel care dă răsplata luptelor, care rânduiește luptele, stabilește regulile după care se desfășoară lupta, dăruiește puterea, îi supune pe vrăjmași, îi încununează pe câștigători și răsplătește slava” (Epistola 42, pag. 259).

În final le adresez calde mulțumiri tuturor celor care urmăresc manifestarea noastră. Transmit tuturor binecuvântările părintelui meu duhovnic, preacuviosul părinte arhimandrit, egumen al Sfintei Mănăstiri Konstamonitou, gheronda Agathon.

Fie, frații mei, ca această manifestare teologică să constituie o mică pietricică pe calea reușitei întrunirii la un moment dat a unui cu adevărat mare și Sfânt Sinodul al Bisericii noastre, care să condamne panerezia ecumenismului, să anuleze pseudosinodul din Creta și să îi condamne pe toți ecumeniștii.

Vă salut cu dragostea lui Hristos, urându-vă ca toți, împreună, așa cum ne aflăm acum aici, să ne regăsim și în Rai! Vă mulțumesc!

NOTĂ OrtodoxINFO

Nota teologului Mihai-Silviu Chirilă

Atrag atenția în acest discurs extraordinar câteva aspecte foarte concrete:

  1. Dacă întreruperea pomenirii nu este o lucrare a Harului Duhului Sfânt, ea este o lucrare omenească, ce nu trebuie urmată. De unde se vede dacă este sau nu o lucrare a Harului Duhului? Din roadele Duhului (Gal. 5,22-23). Nu poate să fie o lucrare a Duhului Sfânt, atunci când ea produce o lucrare schismatică de genul celei cunoscute în România sub denumirea grupului Sava-Staicu-Rădeni (și aproape toți ceilalți preoți și ieromonahi și protosingheli din Moldova care achiesează discret la schisma de la Roman-Satu Mare), lucru despre care ne vorbește și părintele N. Manolis în referirea la atacurile primite din partea minciunoacriviștilor (probabil referirea este la grupul schismatic al monahului Sava Lavriotul, căruia părintele Nicolaos Manolis i-a dat o lecție de teologie pe siteul ortodox antiecumenist Katanixis). Nu poate fi ortodoxă și lucrarea Duhului Sfânt, când în urma sa lasă un val de ură demonică, de delațiuni, de minciuni desăvârșite, de dezbinare și de căderi cumplite (există un preot român care a întrerupt pomenirea și care a ajuns să își nege… propria preoție, după ce a parcurs toți pașii către schisma stilistă. Toți care au adoptat calea radicalismului extrem vor ajunge la astfel de “raționamente”. Atunci când ai postulat că toți ierarhii români sunt eretici din 1961, când au acceptat intrarea în CMB a BOR, atunci negarea propriei preoții vine ca o concluzie “logică).
  2. Lucrarea ecumenistă este una care se bazează pe minciună și disimulare. Despre ierarhii care disimulează cucernicia și duhul ortodox, vezi articolul recent publicat „Mitropolitul Teofan, patriarhul Daniel, sau jocul de-a polițistul bun și polițistul rău”.
  3. Părintele Nicolaos Manolis și toți cei prezenți la Conferința de la Salonic au ales calea unei atitudini patristice corecte, fără exagerări și radicalisme, în care principiul mărturisirii dreptei credințe împotriva ecumenismului este criteriul luptei contra acestei cumplitei erezii. Acești părinți nu s-au grăbit să îi judece ca eretici pe toți cei care nu au ascultat apelul de întreruperea pomenirii, așa cum au făcut minciunoacriviștii români, care la Roman și Satu Mare i-au condamnat ca eretici pe toți cei care auîndrăznit” să nu le urmeze îndemnul de a întrerupe pomenirea, fără să țină seama de dificultatea momentului, de greutatea pe care o întâmpină o generație slabă duhovnicește, fără exercițiul întreruperii pomenirii, de a se despărți de episcopi, biserici, preoți și confrați creștini.
  4. Episcopocentrismul propovăduit în Biserică de către episcopii ecumeniști este necanonic și nepatristic. Dacă ar fi adevărat că fără pomenirea episcopului Sfânta Liturghie nu este ortodoxă și nu există, atunci canoanele 31 apostolice și 15 I-II ar fi… “schismatice”. Ceea ce, slavă Domnului, nu este adevărat.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/08/05/minunea-intreruperii-pomenirii/

Via: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

SĂ SE CUTREMURE ECUMENIȘTII ȘI PRIGONITORII! Cuvântul părintelui Ioan Ungureanu la Schimbarea la Față a Domnului, la Schit Orășeni. Predica părintelui Claudiu Buză

Schit Orășeni – 6 august 2018 – Schimbarea la Față a Domnului