Super-acriviștii s-au întâlnit într-o „sinaxă”, în județul Neamț și printre hotărâri a fost și repudierea ieromonahului Tihon Bivoleanu care nu este de acord cu formula de pomenire „Pe episcopul nostru…”

Dovada înșelării este această fărâmițare continuă. 

Când creezi o grupare ai cărei membri se declară singurii ortodocși, pe ceilalți considerându-i eretici (pe toți pomenitorii), concluzia logică la care ajung mulți dintre ei este aceea că dacă toți sunt în erezie înseamnă că nu au nici har.

Concluzie logică, dar greșită totuși, la fel ca și premiza de la care se pleacă (cum că toți cei ce nu întrerup pomenirea ar fi eretici).

Așa s-a desprins dintre ei,  mai întâi preotul Ioan Miron, apoi Claudiu Vasile Maria. A urmat ieromonahul Onisim Banu.

Din nefericire în aceeași prăpastie a căzut și Schitul Rădeni, schit ce se afirmase ca o citadela a Ortodoxiei, timp de un an de zile.

Acum, aflăm că ceata acriviștilor exagerați s-a întâlnit în „sinaxă” undeva în județul Neamț și una din hotărârile luate de participanți ar fi fost și delimitarea de poziția pr. Tihon Bivolenu care nu e de acord cu formula de pomenire/nepomenire „Pe episcopul nostru…”

Aici vedem că ieromonahul Tihon nu alunecă într-o cădere mai mare, ca cei amintiți mai sus, ci rămâne măcar pe poziția  unei formule de pomenire corecte neacceptând ciudățenia impusă de monahul Sava Lavriotul celorlalți acriviști exagerați ca și el.

Bine ar fi dacă acest ieromonah și-ar reveni cu totul și ar părăsi ideile schismatice sau semi-schimatice ale pr-lui Antim și ale celor dimpreună cu el și cu Sava Lavriotul.

Redau mai jos un fragment de pe un blog care se pare că îl susține pe pr. Tihon, deși în trecut îi sprijinea cu totul pe semi-schismaticii acriviști.

Acuzatii grave si nefondate aduse parintelui Tihon de asa zisi parinti marturisitori la sinaxa recent desfasurata in judetul Neamt

Recent in zona judetului Neamt a fost organizata o sinaxa la care au participat majoritatea parintilor ingraditi de erezie (parintele Antim, parintele Ieronim, parintele Spiridon, parintele Xenofont, parintele Elefterie, parintele Ghervasie etc…), mai putin cel acuzat de inselare (parintele Tihon , care nici nu a fost invitat ) .

Imediat dupa aceasta sinaxa , un grup de credinciosi si maici au venit la parintele Tihon si i-au transmis ca duhovnicii de la sinaxa le-au zis ca parintele Tihon este inselat si sa nu mearga la el pentru ca nu foloseste formula eretica episcopul nostru in ectenie. Parintele argumenteaza ca aceasta formula este eretica cu ajutorul invataturii Sf Ipatie Din cartea Strajerii Ortodoxiei de la pagina 101.

La aceasta sinaxa s-a decis de comun acord ca parintele Tihon este inselat. De ce oare acesti duhovnici nu au curajul sa afirme si public acest lucru?

Vom aduce argumente in viitoare articole cu inselarile acestor duhovnici si chiar erezii a unora dintre ei.

Parintele Antim si nu numai, cand vrea sa scape de niste ucenici (cei mai prosti si fara bani) ii trimite la parintele Tihon, desi la alti ucenici le spune ca parintele Tihon este inselat si nu ii lasa sa mearga la el. Spuneti voi daca aceasta atitudine este ortodoxa.

Mai nou aflam de la parintele Xenofont Horga ca nu este bine sa dai in vileag un inselat, desi si acesta la unii ucenici (care au portofele pline de bani) le spune ca parintele Tihon este inselat .

In privinta acestei ectenii asteptam argumente canonice .

….. De pe: invataturilesfintilorparinti.wordpress.com

 

Reclame

Predică la Acoperământul Maicii Domnului – pr. Claudiu Buză

 

Împreună-slujire a unor părinți mărturisitori antiecumeniști la Beiuș, într-o episcopie rămasă fără păstor

Duminică a avut loc o întâlnire informală ad hoc a câtorva dintre părinții nepomenitori care țin calea corectă a nepomenirii.
Întâlnirea a fost o surpriză pentru toți cei ce am venit din diverse părți ale țării fără a ști că vor fi prezenți și ceilalți. Pe fiecare ne-a adus la Beiuș Dumnezeu pentru diverse treburi și ne-am întâlnit cu localnicii, pe care i-am încurajat în lupta contra ereziei unui episcop care se pare că a trecut deja la uniație, dacă este să ne uităm la ectenia greco-catolică în care a fost pomenit ca „episcopul nostru”.
A fost prima slujbă oficiată de preoți nepomenitori la care a participat un părinte diacon.

Duminică, 15 septembrie 2019, a avut loc o slujbă în sobor la Paraclisul „Sfântul Andrei” din Beiuș, unde slujește părintele Cosmin Tripon, preot nepomenitor caterisit pe nedrept în luna ianuarie a anului 2017 de către episcopul ecumenist Sofronie Drincec, care a participat cu o duminică în urmă la o slujbă a greco-catolicilor, la care a fost pomenit ca și când ar fi „ierarh” greco-catolic.

La slujbă au participat părinți nepomenitori din zonă: părintele Vasile Iovița și părintele Mihai Cantor, din Zalău, județul Sălaj, și părintele diacon Lucian Miclăuș, diacon misionar și profesor de limba română din Timișoara.

Slujba a cuprins Utrenia, Sfânta Liturghie și Sfântul Maslu și s-a desfășurat în prezența a aproape 120 de credincioși veniți din localitate și din județele învecinate pentru a participa la slujbe unde nu sunt pomeniți ierarhi ecumeniști.

Părintele Mihai Cantor a ținut un frumos cuvânt de învățătură, iar părintele Cosmin Tripon a mulțumit celor care au participat la slujbă, venind, unii dintre ei, de departe.

După slujbă, preoții și credincioșii au participat la o agapă frățească în curtea paraclisului, unde s-au discutat problemele actuale ale Bisericii, un subiect foarte disputat fiind cel local, legat de participarea ierarhului local, episcopul Sofronie, la o „liturghie” greco-catolică, unde a fost pomenit cu titulatura „episcopul nostru”, de ca și când ar fi fost „episcop” al acestei grupări religioase. Imaginile filmate ne arată că episcopul Oradiei s-a închinat evlavios, în loc să protesteze pentru că a fost trecut în rândul ereticilor.

În discuții, credincioșii și-au manifestat îngrijorarea că episcopul a participat la o slujbă eretică în ziua în care în Biserica Ortodoxă se sărbătorea Nașterea Maicii Domnului, neparticipând la slujba Bisericii din care face încă formal parte.

Beiușenii care au o conștiință teologică vie sunt scandalizați și de faptul că participarea episcopului Sofronie la astfel de slujbă, care elogiază „păstorirea” pseudoepiscopului greco-catolic, arată că păstorul eparhiei nu are niciun respect față de istoria de trei secole a zonei, unde ortodocșii au opus o rezistență îndârjită efortului de trecere la uniație, mulți fiind uciși pentru dreapta credință, dar nici pentru istoria recentă a zonei, unde ortodocșii actuali au dus lupte grele cu greco-catolicii pentru a păstra sau recupera bisericile pe care statul postcomunist a dorit să li le dea ca „reparație” pentru că au fost trecuți la Ortodoxie prin decret prezidențial în 1945, acțiune prin care au reușit să injecteze în trupul Bisericii Ortodoxe Române virusul ecumenismului și papismului, creând complicații liturgice și canonice uriașe.

În ceea ce privește pomenirea sa la slujbele greco-catolice, părerea generală este că prin pomenirea sa la slujbe și prin acceptarea acestei pomeniri episcopul Sofronie a apostaziat de la Ortodoxie, devenind „prelat” al „Bisericii” Greco-Catolice și ar trebui caterisit de către sinodul BOR, care l-a iertat în 2008, după ce a săvârșit Agheasma Mare împreună cu același „episcop” greco-catolic.

Se poate vedea pe acest link, la ora 1:17:47, cum numele episcopului Sofronie este pomenit ca „preasfințit episcopul nostru”, https://www.youtube.com/watch?v=CZuZD0G2ZZo&feature=player_embedded.

Din informațiile pe care le avem, episcopul Sofronie a participat la o slujbă de Înălțarea Sfintei Cruci chiar la parohia din Beiuș din care l-a scos abuziv pe părintele Cosmin Tripon, un gest cu evidente conotații de încercare de salvare a imaginii și de contracarare a poziției ortodoxe pe care părintele Cosmin a luat-o prompt prin articolul publicat pe siteul nostru.

Întâlnirea de la Beiuș a fost o surpriză atât pentru părinții de la Zalău, cât și pentru mine, niciunul dintre noi neștiind de participarea celorlalți. Părintele Cosmin ne-a făcut tuturor o surpriză, profitând de faptul că l-am anunțat că voi participa la slujbă deoarece eram în zonă.

La agapa frățească ținută sâmbătă seara, despre care a relatat succint de siteul sfinției sale părintele Vasile Iovița, am rememorat și întâlnirea de la Beiuș, din 11-12 septembrie 2017, ultima întâlnire a tuturor nepomenitorilor din România, înainte de diversiunea pusă la cale de cei ce au scindat lucrarea.

Întâlnire frăţească a clericilor şi mirenilor îngrădiţi de erezie

Într-o atmosferă de frățietate și preocupare pentru problemele cu care se confruntă Biserica noastră, am discutat temele pe care părintele Iovița le-a enumerat, dialogul nefiind unul oficial, ci o consultare a unor oameni care se află în același gând.

Pe măsură ce situația din Episcopia Oradei degenerează din pricina atitudinii filouniate a episcopului său, comunitatea mărturisitorilor antiecumeniști din Beiuș va deveni o soluție pentru cei ce nu doresc să meargă pe calea trecerii la uniație, pe care merge episcopul Sofronie Drincec și care vor avea curajul și puterea duhovnicească de a se despărți de un asemenea ierarh, care trebuie să răspundă pentru recidiva în împreună-rugăciune cu ereticii în fața sinodului Bisericii.

Sursa:

Împreună-slujire a unor părinți mărturisitori antiecumeniști la Beiuș, într-o episcopie rămasă fără păstor

 

Predică la Duminica după înălțarea Sfintei Cruci – Pr. Ghedeon (15 septembrie 2019)

În ce privește cuvintele de la minutul 20:42, cum că părintele Teodor Zisis „nu este de gândul nostru” și că „el nu este în zona noastră” și că ar avea „niște mici deraieri”, a fost întrebat pr. Ghedeon la ce anume s-a referit.

Răspunsul a fost că a avut în vedere atitudinea greșită a marelui patrolog grec în privința actelor cu cip (electronice), în privința numărului 666, dar și faptul că susține ideea iconomiei prea largi în privința întreruperii pomenirii fiind favorabil conslujirii cu preoții pomenitori antiecumeniști și recomandând ca mirenii, în lipsa unor preoți nepomenitori, în zona lor, să poată merge și la slujbele acestora (adică a preoților pomenitori antiecumeniști).

Ecumenism – De Nașterea Maicii Domnului, pseudo-episcopul Oradiei Sofronie Drincec, a ales să cinstească mortăciunile greco-catolicilor

Un „vrednic” urmaș al apostatului Atanasie Anghel, minciuno-episcopul Sofronie Drincec al Oradiei, a ales să fie prezent la slujba ereticilor greco-catolici, în catedrala acestora din Oradea, cu ocazia primirii unor fragmente din rămășițele pământești ale celor 7 dușmani ai Ortodoxiei, chipurile beatificați de ereziarhul Francisc, pe 2 iunie anul acesta.

„Duminică, 8 septembrie 2019, catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea va primi moaștele Fericiților Episcopi martiri beatificați de Papa Francisc pe 2 iunie a.c. la Blaj, în cadrul unei celebrări arhierești. Programul va începe cu o procesiune a moaștelor, de la ora 9.45, urmând ca de la ora 10.00 să fie celebrată Sfânta Liturghie arhierească de PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, cu participarea mons. Miguel Maury Buendia, Nunțiu Apostolic în România și a PSS László Bocskei, episcop romano-catolic de Oradea, împreună cu un sobor de preoți ai Eparhiei de Oradea, dintre care 20 împlinesc 25 de ani de la hirotonirea întru preoție.

La final, după rugăciunea către Fericiții Episcopi martiri, credincioșii sunt invitați să  venereze și să ceară cu încredere mijlocirea tuturor Episcopilor martiri. Moaștele vor fi așezate într-un relicvariu, care va rămâne în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea spre venerare, urmând ca apoi să ajungă, pe rând, în parohiile Eparhiei de Oradea printr-un pelerinaj dedicat lor.” – 7 septembrie – egco.ro

În locul serbării Nașterii Maicii Domnului în Ortodoxie, i-a ales pe frații lui greco-catolicii. Probabil știe unde îi este locul, căci cu ei va fi judecat.

Însoțit de un cleric (diacon sau preot) din Episcopia Oradiei, trădătorul Sofronie s-a prezentat destul de devreme la slujba ereticilor și a plecat la final. Pe parcursul slujbei a ascultat cu evlavie ceremonia eterodoxă, ridicându-se respectuos în picioare la momentele solemne. La fel de evlavios cred că a fost și în timpul predicii nunțiului apostolic papistaș, Miguel Maury Buendia.

Și bineînțeles, avem parte de lipsa oricărei reacții din partea sinodului BOR. Tăcerea aceasta nu ne mai miră, căci nu face decât să confirme iar și iar, dacă mai este nevoie, cât sunt de ecumeniști pseudo-ierarhii ce compun acest sinod.

Nu știu ce mai așteaptă preoții ce se pretind a avea cuget ortodox în episcopia Oradiei pentru a întrerupe pomenirea acestui eretic. Nu este mai mult decât evident că este frate cu greco-catolicii? Nu este atât de evident că încalcă cu buna știință și cu totală nepăsare canoanele? 

Pentru informare și NU pentru a urmări această ne-slujbă, îi puteți observa prezența aici (de la minutul 6:50):

Pentru o expunere mai detaliată a evenimentului, preiau articolul părintelui Cosmin Tripon de pe

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

:

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, unul dintre cei mai înveterați episcopi  ecumeniști din Biserica Ortodoxă Română, nu încetează să ne surprindă cu încălcări repetate ale Sfintelor Canoane. Deși rânduielile bisericești interzic rugăciunile în comun cu ereticii, Preasfinția Sa, aplicând hotărârile mincinosinodului din Creta unde a participat și și-a asumat prin semnătură învățături eretice, nu ratează ocazia, ori de câte ori este invitat, să participe la manifestări cu caracter religios împreună cu papistașii, greco-catolicii, protestanții, neoprotestanții sau mozaicii.

Astfel, duminică 8 septembrie, când în Biserica Ortodoxă se prăznuiește Nașterea Maicii Domnului, Preasfinția Sa care, potrivit portalului de știri Basilica al Patriarhiei Române, trebuia să liturghisească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea, a lipsit de la slujbă, find prezent însă la evenimentele ocazionate de sărbătorirea a 25 de ani de „episcopat” a „episcopului” greco-catolic Virgil Bercea.

Potrivit cotidianului Bihoreanul,

La evenimentul care s-a dorit unul modest au participat, printre mulţi alţii, Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, Monseniorul Maury Buerdia, episcopul romano-catolic László Bocskei şi cel ortodox Sofronie Drincec care a participat la slujbă în calitate de invitat.

Prezența unui episcop care se pretinde ortodox la slujbele săvârșite într-un lăcaș de cult greco-catolic este mai mult decât smintitoare pentru preoții și credincioșii ortodocși din Eparhia Oradiei, în condițiile în care cultul greco-catolic este deopotrivă atât schismatic, cât și eretic. Schismatic pentru că s-a rupt din trupul Bisericii Ortodoxe din Transilvania la începutul secolului al XVIII-lea și eretic pentru că a adoptat în timp dogmele papismului asupra cărora sinodul Sfintei Biserici din Constantinopol a aruncat anatema în anul 1054.

Pe de altă parte, oamenii acestui „episcop” greco-catolic, în speță avocați, „preoți”, „protopopi” au făcut un calvar din viața preoților și credincioșilor ortodocși din fostele parohii greco-catolice, bulversându-le într-un mod inimaginabil viața și liniștea personală, în special din Țara Beiușului, dar și din alte colțuri ale Bihorului, târându-i pe aceștia în tribunale unde au revendicat pământ, case parohiale și biserici, în unele cazuri au pierdut, iar acolo unde au avut câștig de cauză, credincioșii ortodocși, cu mari jertfe materiale, au clădit bisericii noi din temelie.

Nu peste multă vreme aceste biserici urmează să fie târnosite, si nu putem să nu ne întrebăm cum va explica Preasfințitul Sofronie acestor preoți și credincioși că au procedat corect construindu-și biserici noi, dar că și Preasfinția Sa a procedat politic corect, omagiindu-l pe cel care a încuviințat maltratarea psihică a acestora timp de mai mulți ani.

În atare situație este perfect normal ca acești preoți și credincioși să se simtă trădați de episcopul lor care, cel puțin din solidaritate cu păstoriții săi, dar și din conștiința misiunii sale, nu ar fi trebuit să participe niciodată la astfel de evenimente. Situația este cu atât mai ciudată, mai greu de înțeles, cu cât în urmă cu câțiva ani, prin 2003, Preasfințitul Sofronie prezent la un simpozion care marca 90 de ani de învățământ teologic ortodox la Oradea a spus despre Atanasie Anghel următoarele:  „Faptul că a acceptat să fie rehirotonit e o palmă pe obrazul dialogului dintre biserici şi un model de laşitate!”, acuzându-l pe acesta de sperjur, pentru că „a jurat în faţa patriarhului Ierusalimului că va rămâne ortodox şi, întorcându-se în Transilvania, acasă, a trecut la ceilalţi”.

Observăm că există o mare diferență între modul cum aborda atunci problema greco-catolicismului și cum o abordează azi. Atunci mărturisea un adevăr istoric, iar azi s-a lepădat de el de ca și cum aceste afirmații nu le-ar fi rostit niciodată, sau de ca și cum nu ar cunoaște împrejurările istorice în care a luat ființă greco-catolicismul sau metodele prin care a fost impus românilor ortodocși transilvăneni sau despre existența mucenicilor ortodocși care s-au opus acestuia.

Gravitatea acestei situații constă întâi de toate în faptul că prin astfel de gesturi, Preasfințitul Sofronie, îi legitimizează pe schismaticii și ereticii greco-catolici, dând impresia că între Ortodoxie și aceștia nu există diferențe, sau dacă totuși ele există nu sunt atât de mari sau atât de grave încât dacă de acum înainte unii ortodocși ar imita gestul Preasfinției Sale, nu ar exista niciun pericol ca aceștia să-și pună în primejdie propria mântuire. În esență, gestul Episcopului Sofronie desființează granițele dintre Ortodoxie și schisme sau erezii, contribuind la dezideratul ecumenist de nivelare a religiilor, de „unitate în diversitate”, care în mod concret înseamnă dragoste fără discernământ. În mod normal acestora se aplică axioma teologică enunțată de părintele Theodor Zisiss: „Pe eretici nu-i cinstim, îi condamnăm”.

În al doilea rând, în cadrul acestei slujbe au fost aduse spre închinare „moaștele” „episcopilor martiri” “beatificați” de Papa Francisc la Blaj cu ocazia recentei vizite efectuate în România, către care s-au înălțat rugăciuni. Este de-a dreptul revoltător pentru preoții și credincioșii ortodocși sa-l vadă pe episcopul lor aducând prin simpla sa prezența cinstire unor „episcopi” „martiri” greco-catolici care au preferat moartea decât să accepte Ortodoxia, vreme în care, în calitate de Episcop al Oradiei, Preasfințitul Sofronie, ignoră adevărații martirii ai Bisericii Ortodoxe, preoții Flore din Beiuș și Mihai din Sânmartin, uciși la 1744 alături de alți robi mulți tocmai pentru că nu s-au lepădat de Ortodoxie, refuzând totodată convertirea cu forța la greco-catolicism, credinciosul Găvruța Petru din Pocola, decedat în 1749, ca urmare a bătăilor primite pentru că s-a dus personal la Carloviț să ceară ajutor Mitropolitului sârb ortodox ca să-i scape pe credincioșii ortodocși din părțile Beiușului de cumplitele silnicii și prigoane la care erau expuși din partea papistașilor, care încercau cu orice preț sa-i convertească la greco-catolicism, și pe Episcopul Nicolae Popovici, aprig luptător împotriva fiarei comuniste, scos cu forța din scaun și exilat la Mănăstirea Cheia, unde a murit în urma otrăvirii.

Deși este Episcop al Oradiei din anul 2007, nu avem cunoștință ca Preasfinția Sa să fi propus Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române canonizarea acestor patru adevărați mucenici ai Ortodoxiei bihorene.

Constatăm astfel, cu multă durere sufletească, că Preasfințitul Sofronie arată mai multă aplecare și preocupare spre manifestările religiose, slujbe și rugăciuni în comun cu ereticii, decâ față de problemele propriei eparhii, cum ar fi aceste canonizări, față de care manifestă indolență totală.

În acest caz este firească întrebarea: Cui slujește Presfințitul Sofronie? Ortodocșilor sau ereticilor? Ce se poate înțelege din gesturile acestea decât o aplicare punctuală a îndemnului ereticului papă Francisc „Să mergem împreună!” sub egida căruia s-a desfășurat vizita sa în țara noastră din vara acestui an. Pot merge ortodocșii împreună braț la braț cu ereticii atâta vreme cât nu renunță la ereziile lor? Au slujit sau au participat Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul la slujbele „episcopilor” arieni așa cum s-a întâmplat cu Preasfinția Sa? Desigur că nu.

Înseamnă că episcopul Sofronie n-a înțeles nimic din evenimentele din 2008 când a săvârșit slujba de sfințire a Agheasmei Mari cu acest „episcop” greco-catolic, și care erau pe punctul de a duce la caterisirea Preasfinției Sale. Dar azi printre sinodali nu mai este Mitropolitul Bartolomeu Anania, care a cerut caterisirea de care vorbeam, și de aceea  se manifestă fără nicio frică sau rușine nici față de Dumnezeu, nici față de Sfinții Părinți, nici față de preoții sau credincioșii din Eparhie, căci cine să-l mustre sau să-l îndrepte atâta vreme cât și Mitropolitul Ardealului, și Patriarhul României, și o mare parte dintre membrii Sfântului Sinod sunt de un cuget cu Preasfinția Sa. Doar Dumnezeu o mai poate face, căci de la oameni nu mai putem avea nicio speranță. Și o va face, căci Dumnezeu nu se lasă batjocorit și nici nu-și părăsește Biserica Sa, ci o apără și îi poartă de grijă.

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu vom supune atenției cititorilor noștri ce precizează Sfintele Canoane în privința rugăciunii în comun cu ereticii și a celor ce intră într-un lăcaș de cult eretic ca să se roage.

Canonul 45: „Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească”.

Profesorul sibian Ioan N. Floca arată că, întrucât ereticii sunt afurisiți, adică excomunicați din Biserică, se interzice membrilor Bisericii să se roage cu aceștia, și este de-a dreptul o infracțiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte cu clericii eretici, învederând faptul că aceasta este un act de trădare a Bisericii și trebuie sancționat ca atare.

Canonul 46: “Poruncim să se caterisească episcopul sau prezbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtășire (înțelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”.

În partea a doua a comentariului la acest canon, canonistul arhid. Ioan N. Floca arată cum că ereticii au pierdut succesiunea apostolică, deci și continuitatea preoției, tainele lor nu sunt valide, ei înșiși nemaifăcând parte din Biserică, iar clerul care le va socoti totuși valide, este supus caterisirii.

Canonul 64 apostolic: Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se caterisească și să se și afurisească”. 

Canonistul arhid. Ioan N. Floca, tâlcuind acest canon, explică mai întâi că anumite relații ale creștinilor cu ereticii și necreștinii nu puteau fi evitate și, ca atare, nefiind interzise, desigur, fiind vorba de ralațiile sociale. În privința relațiilor cu caracter religios, care ar fi de natură sa-i aducă în situația de a se ruga împreună cu aceștia nu puteau fi îngăduite, pentru că ar fi însemnat o recunoaștere implicită a credinței lor, fapt care este contrar poziției principale pe care s-a situat Biserica față de eretici și necreștini.

Doar Biserica este singura depozitară a adevărului mântuitor revelat, și ea singură, prin mijloacele harului sfințitor, poate asigura mântuirea credincioșilor. Recunoașterea valorii soteriologice a practicilor religioase ale altor religii și ale ereticilor, înseamnă implicit recunoașterea netemeiniciei poziției pe care s-a situat Biserica față de necreștini și eretici. Pentru aceste motive, oricărui cleric îi este interzis, sub pedeapsa caterisirii și afurisirii, să se roage cu ereticii și necreștinii, fie în locașurile de cult ale acelora, fie în afară. Același lucru este interzis și laicilor, sub pedeapsa afurisirii.

Ce înseamnă afurisire sau excomunicare, ne explică același canonist arhid. Ioan N. Floca în cazul canonului 10 apostolic, care osândește comuniunea cu cei afurisiți: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

Prin afurisire sau excomunicare, orice creștin era pus în afara Bisericii. Celui pedepsit cu excomunicarea nu-i era permis sub nicio formă să păstreze legături cu membrii Bisericii și nici acestora nu le era îngăduit să rămână în contact cu el. Opreliștea mergea atât de departe încât membrilor Bisericii nu li se îngăduia nici măcar să se roage împreună cu cel excomunicat, pentru că orice tratare cu indulgență a celui pedepsit de Biserică, însemna desconsiderarea pedepsei aplicate de Biserică. Prin izolarea impusă astfel celui afurisit se înțelege că respectivul trebuia să mediteze asupra păcatului săvârșit și să se pocăiască, pentru a se face vrednic de a fi primit în Biserică, prin aceasta urmărindu-se nu moartea păcătosului, ci reabilitarea lui.

Nesocotirea de către ceilalți creștini a oricăror pedepse care se aplică vreunuia ce se abate de la rânduiala bisericească, înseamnă uneori sprijinirea greșelii, încurajarea păcatului, iar nu ajutorarea celui căzut ca să se ridice.

În lumina celor enunțate aici, nu vom formula noi un răspuns la întrebare, ci îi vom lăsa pe cititori să concluzioneze singuri dacă episcopul Sofronie mai are cugetare și făptuire ortodoxe, dacă există consens între învățătura si faptele sale cu învățătura și faptele Sfinților Părinți ai Bisericii, și să decidă ceea ce le dictează propria conștiință.

Vom încheia tot cu o întrebare, adresată în mod special preoților și credincioșilor din Eparhia Oradiei. De câte ori și cât de grav mai trebuie ca Preasfințitul Sofronie să încalce și să desconsidere Sfintele Canoane astfel încât sfințiile și frățiile voastre să luați o atitudine în conformitate cu învățăturile Sfinților Părinți în astfel de situații?