Sfinții martiri și mărturisitori năsăudeni – Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra, Vasile din Telciu și cei împreună cu ei

Image result for sfintii nasaudeni

Sfinții Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu au suferit martiriul în ziua de 12 noiembrie 1763. Au fost apărători ai credinţei strămoşeşti şi ai neamului românesc.

Acest sfânt martir al neamului nostru, Atanasie Todoran, s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei, într-o familie de ţărani liberi, înrudit cu familia preoţilor Coşbuc din Hordou, strămoşii poetului George Coşbuc. Există destul de puţine informaţii despre viaţa lui. Fruntaş în comună, cunoscător de carte, fusese jude şi colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului şi a Sălăuţei. Se pare că încă din tinereţe a făcut parte dintr-un regiment care era aşezat undeva lângă Viena şi, tot amânâdu-i-se eliberarea, a dezertat şi s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăţiei, s-a refugiat în Munţii Ţibleşului, în Maramureş şi în Ţara Chioarului. A ajuns în Moldova, unde a slujit ani îndelungaţi, cum atestă fragmentul unui document emis de domnitorul Mihai Racoviţă, din care reiese că îl eliberează din oaste pe Atanasie, în vârstă de 74 de ani, după ce a slujit 13 ani în rang de căpitan, şi că este ridicat la rang de răzeş.

Pentru vechea dezertare, a fost închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu înverşunare împărtăşirii fiului său cu azimă, precum şi spovedirii lui de către un preot unit. Bătrânul şi-a îngropat băiatul în ritul credinţei strămoşeşti; fata îi murise şi ea cu ani în urmă, când era fugar prin munţi.

În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. A fost el însuşi la Viena, împreună cu alţi români, unde s-a încheiat pactul cu guvernul şi li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor beneficia de înlesniri. El a cerut însă ca, prin înfiinţarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa, căci de decenii ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei unite. Întors acasă şi aşteptând roadele înţelegerii, Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut seama de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede că sistemul grăniceresc urmărea să-i convertească la catolocism şi, apoi, că nu li se aplica promisiunea ridicării iobăgiei.

La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirla”, era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurămintelor de către nouă companii ale Regimentului de graniţă nou înfiinţat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul. Când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călare, „moş Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele, le spunea: „De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi! – şi apoi aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească! Jos armele!”. Cuvintele înflăcărate ale bătrânului au dat roade. Soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele jos,în semn de protest şi nesupunere.

La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi.

La 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou de la Slava a avut loc execuţia celor găsiţi vinovaţi de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, „pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…” – după cum se arată în sentinţa de condamnare. Împreună cu Atanasie au fost martirizaţi prin spânzurare, „pentru aceeaşi vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi; mulţi dintre cei bătuţi au murit sub lovituri. Capetele celor martirizaţi au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost aşezate la răscruci de drumuri. Primid moarte martirică, Atanasie şi-a vărsat sângele pentru credinţa strămoşească şi pentru drepturile românilor transilvăneni. De atunci şi până astăzi, cinstirea memoriei lui se face neîntrerupt în conştiinţele ortodocşilor năsăudeni, iar mărturiile vremii îi aşază alături pe cei trei care au pătimit împreună cu el. – doxologia.ro

Video – de la marşul Stop 5G desfăşurat în seara asta în Capitală

5 g.jpg

5 g poze 1.jpg

5 g poze 2.jpg

În această seară s-a desfășurat, în Bucureşti, pe traseul Ministerul Comunicațiilor – Ministerul Justiției – Parcul Izvor marșul Stop 5G.

Iată câteva dintre ideile transmise de protestatari, dar şi înregistrări video de la marş:

„Le spunem foarte clar că dacă (guvernanții) vor insista să încalce legea vom merge în contencios administrativ și îi vom da în judecată! Va fi o premieră în activismul românesc! Suntem hotărâți! Fără studii medicale medicale, nimic nu poate să meargă înainte!”

,,Viața și proprietatea noastră sunt mai importante decât tehnologia voastră!,,

 

 

 

Pe aceeaşi temă:

Protest/marș – Stop 5G! Duminică 20 octombrie ora 16:30 începând de la Ministerul Comunicațiilor

 

Sfântul Valeriu Gafencu către sora sa: „Valentina dragă, căutaţi-mă, că mă veţi găsi!”

Reportaj realizat de istoricul Marius Oprea: Sfinţii de pe strada Crizantemelor / Arheologia crimelor comunismului la Tîrgu Ocna – FOTO

La începutul săptămânii trecute, pe 16 septembrie, am început cea de-a patra campanie a cercetărilor arheologice în cimitirul parohial de lângă biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, aflat peste calea ferată de penitenciarul Tîrgu Ocna.

Aici, la acest peniteciar-spital (reînfiinţat din 1997), au fost încarceraţi din motive politice în anii comunismului 843 de deţinuţi, dintre care (cel puţin, după cum arată evidenţele penitenciare) au murit 73.

„Bastilia sanitară”, cum a fost supranumită în anii ’50 temniţa destinată „politicilor” bolnavi de tuberculoză în stadii avansate a fost pentru unii o nesperată şansă la viaţă, iar pentru cei 73 ultimul liman înaintea drumului spre cer.

 

Între aceştia din urmă, cel mai cunoscut în ”universul concentraţionar” comunist a fost Valeriu Gafencu. El şi-a câştigat o stranie şi răspîndită notorietate mai ales după moartea sa, rămânând mai întâi în amintirea colegilor de detenţie şi apoi în memoria colectivă a românilor aşa cum a fost numit de Nicolae Steinhardt: ”Sfîntul închisorilor”.

De la „Iisus cu viţa de vie”, la ”Sfântul închisorilor”

Cu sora lui Valeriu Gafencu, doamna Valentina Elefteriu, cea mai mare dintre cele trei surori ale lui am vorbit pentru prima dată la telefon în vara anului 2011, pe la sfîrşitul lunii iunie, când mi-a povestit visul său, pe care i-l împărtăşise nu demult părintelui Iustin Pârvu, marele duhovnic de la Mânăstirea Petru Vodă. Acesta îi şi dăduse binecuvântarea şi îndrumarea să mă caute. Spunea că în vis i s-a arătat fratele său Valeriu, aşa cum şi-l amintea de cînd îl văzuse în 1947, la Galda de Jos, în Apuseni. Mânca dintr-un strugure mare, dintre aceia de pe moşia boierului Albini, care avea contract cu penitenciarul Aiud să-i culeagă deţinuţii via şi ”Sfântul închisorilor” s-a întrerupt, pentru a-i spune cu o privire luminoasă : „Valentina dragă, căutaţi-mă, că mă veţi găsi!” Atunci m-au trecut fiorii – telefonul mă întrerupsese din lucru, tocmai curăţam rama unei vechi icoane pe sticlă, din Ţara Făgăraşului, înfăţişîndu-l pe Iisus Hristos din coastele căruia răsare viţa-de-vie, reprezentarea euharistică a ortodocşilor ardeleni, ca răspuns faţă de tendinţele de calvinizare a lor din secolul XVII.

Valeriu Gafencu

Aşa au ajus să mă poarte paşii pe un drum care pleacă din şoseaua naţională ce leagă fostele scaune secuieşti de Moldova, în primele zile din luna septembrie a anului 2011, acum opt ani, alături de bunii mei prieteni şi colegi, arheologii Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă (alături de ei mă aflu şi acum aici), în fostul sat Poieni, astăzi devenit suburbie a oraşului Tîrgu Ocna, acolo unde un mic indicator albastru arată „spre Penitenciarul Spital”. S-a schimbat câte ceva de atunci încoace; numărul maşinilor din parcarea aflată pe o latură a bisericii de pe strada Crizantemelor, care aparţin îndeobşte angajaţilor penitenciarului s-a înmulţit, semn că se plăteşte bine meseria, iar biserica a fost complet renovată de harnicul părinte Cristian Mazilu. Şi a crescut numărul morţilor din parohie, care îşi fac loc printre toţi cei de sub ei: deţinuţii fostei Ocne de sare de la mijlocul secolului XIX şi cei din secolul trecut, precum şi deţinuţii politici din anii ’50, ultimii aruncaţi în gropi săpate fără vreo noimă, fără sicrie şi numai cu hainele pe ei. Peste ei s-au îngropat la sfârşit, vreme de două decenii, bolnavii psihic care au luat locul, din 1977, deţinuţilor din Penitenciarul-spital al ”politicilor”.

Nebuni şi robi

Norocul nostru a fost, de la bun început că, în locurile rămase libere şi pe care le-am putut săpa în primele trei campanii arheologice, din 2011, 2013 şi de anul trecut, ultimii îngropaţi – bolnavii de la Spitalul de psihiatrie – nu au deranjat mormintele de dedesubt, ale deţinuţilor politici. Când am ajuns prima oară aici, acum opt ani şi apoi în campania următoare, am trasat secţiuni într-un teren încă liber, aflat în partea stângă la intrarea în cimitir. Am găsit acolo aproape 30 de morminte, din care numai zece ”politici” şi restul bolnavi psihic. I-am putut deosebi clar, pentru că morţii din anii ’80-’90 erau puşi în sicrie de pal melaminat, deasupra celor dintâi, pe care i-am găsit îngropaţi numai cu hainele pe ei (bolnavi fiind de TBC, deci contagioşi, le-au lăsat îmbrăcămintea de la arestare), în gropi săpate fără nicio noimă, unii câte doi în aceeaşi groapă, alţii cu faţa în jos sau pe o parte, după cum au căzut aruncaţi de sus.

N-am să uit povestea părintelui Mazilu, care s-a ocupat de bolnavii psihic, lăsaţi după 1990 de izbelişte, fără nicio asistenţă şi care au sfârşit unul câte unul, ultimul în 1997. Ei nu aveau pe nimeni, preotul îşi aminteşte că numai în două cazuri a venit cineva la înmormântare. Neavând cine să se ocupe, ca şi în viaţă de aceşti năpăstuiţi ai sorţii, au fost îngropaţi pe seama parohiei, iar sicriele, făcute din ”pefele” de un credincios, erau aduse de bolnavi şi groapa săpată tot de ei. Întotdeauna, bolnavii se opreau când dădeau de oseminte dedesubt şi nu săpau niciodată mai adânc – ceea ce a făcut ca mormintele deţinuţilor să nu fie afectate.

Povestea deci părintele că odată, doi bolnavi, care cărau un asemenea coşciug cu cel mort, s-au oprit pe calea ferată care desparte biserica şi cimitirul de penitenciar, aşezând frumos sicriul pe şine şi s-au apucat să mănânce şi să bea din ”pomana” mortului, primită dinainte de la preot, evocând întâmplări din necunoscuta pentru noi viaţă a acestuia. Muşcând din cozonac şi bând din vin, cei doi bolnavi nu s-au dat duşi de acolo, decât după ce preotul le-a promis că le mai dă ceva, ca răsplată pentru ajutorul dat la înmormântare.

Dumnezeu a ferit să se întâmple atunci o tragedie, trenul de la Siculeni spre Mărăşeşti având o mică întârziere. În acea campanie din 2011, cînd mi-a povestit cele de mai sus şi în următoarele, părintele Mazilu a făcut slujbe pentru toţi cei găsiţi, atât pentru bolnavii din sicriele din pal melaminat, din care se mai întâmpla să iasă câte o bucată de cămaşă sau o pereche de tenişi desperecheaţi, ca şi pentru cei fără de sicriu, aflaţi sub ei – morţii Peniteciarului-Spital Tîrgu-Ocna, între care s-a numărat şi Valeriu Gafencu, „Sfîntul închisorilor”, mort şi îngropat în acest loc la 18 februarie 1952. Şi sufletele tuturor, nebuni şi robi, s-au ridicat împreună la cer.

Sfântul din clopotniţă

Mărturisesc acum că, până anul trecut, oseminele morţilor găsiţi de noi în 2011 şi 2013, în primele două campanii arheologice, au stat sub cheie, în taină, într-o cămăruţă a clopotniţei Bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, de pe strada Crizantemelor din Tîrgu Ocna.

Abia de anul trecut, când am mai găsit trei, adăugaţi la cei zece (şi încă cinci acum), am reuşit, cu sprijinul Direcţiei Parchetelor Militare, a domnului general George Cosneanu şi a procurorilor de caz Toma Octavian şi Gheorghe Stanciu, să introducem toţi deţinuţii morţi de aici în ”circuitul” firesc, prin preluarea lor pentru expertize medico-legale şi prelevarea de ADN. De ce s-a întîmplat atât de târziu? Mai întâi, pentru că în anul 2011, când am făcut primele cercetări, eu înfiinţasem ”Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului” ca ONG, după ce, la presiunile lui Vladimir Tismăneanu, făcute cu girul lui Traian Băsescu, nu numai că am fost înlocuit de la conducerea Instiutului de Investigare a Crimelor Comunismului, dar din activitatea acestuia a fost scoasă orice asemenea ”investigare a crimelor”, urmată de posibilitatea sesizării penale a lor.

Astfel, investigaţiile noastre de la Tîrgu Ocna au rămas pur „arheologice” – deşi era vorba de o ”arheologie a crimei”. Dar, după întreg circul mediatic cu „condamnarea comunismului” de către preşedintele Băsescu, investigarea crimelor acestuia n-a mai interesat pe nimeni, la nivel oficial. Scopul, unul doar de imagine, fusese atins.

În 2013, când am reluat cercetările la IICCMER, unde am fost reîncadrat ca şef al Birolui de Investigaţii Speciale, ne aflam în toiul unui scandal şi a unei presiuni create de Insitututul ”Elie Wiesel”, care ceruse (şi obţinuse) retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tîrgu Ocna, acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu, motivând prin apartenenţa lui la Mişcarea Legionară.

Gafencu a fost condamnat în timpul regimului Antonescu, şi-a continuat pedeapsa şi în timpul regimului comunist şi a ispăşit cu asupra de măsură vina care i-a fost reţinută, chiar prin moartea sa. Nu vedeam de ce mai trebuie omorât încă o dată, deoarece chiar asta s-a întâmplat prin retragerea titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Tîrgu Ocna, la insistenţele Institutului „Elie Wiesel”.

Personal, cred că patimile ar fi trebuit potolite şi de o parte şi de alta, pentru a lăsa loc unor cercetări riguroase, ştiinţifice, asupra a ceea ce s-a întâmplat, inclusiv asupra destinului său. Nu e o situaţie unică; povestea se repetă în cazul Vulcanescu, în cel al călugărului Sandu Tudor, mort la Aiud şi în multe altele, în care a fost vorba de etichetări lipsite de fundament ale Securităţii, preluate ca atare şi fără pic de discernămînt până în ziua de azi.

Oricum, în aceste condiţii, acţiunea noastră, dacă ar fi avut un cadru ”oficial” în 2013, fiind însoţită de o sesizare a Parchetului, ar fi „turnat gaz pe foc”, cum a considerat conducerea de atunci a Institutului. Astfel încât şi osemintele găsite atunci au urcat câteva trepte spre cer, alături de celelalte, stivuite în cutii de carton, în clopotniţa bisericii. Dacă s-a aflat într-una dintre acestea (fapt care va putea fi stabilt cu certitudine numai de efectuarea probelor ADN), ”Sfîntul închisorilor” a privit cu înţelegere şi iertare tot circul ”retragerii” titlului lumesc care i-a fost acordat, apoi recâştigarea în instanţă a calităţii lui de ”cetăţean de onoare” al oraşului Tîrgu Ocna, de acolo, de pe strada strada Crizantemelor, de sub dangătul clopotului care cheamă lumea la rugăciune.

Umiliţi şi după moarte

Morţii de la Tîrgu Ocna au ceva aparte, faţă de toţi ceilalţi pe care i-am dezgropat în alte locuri de detenţie, la Aiud sau Periprava.

Este vorba de dispreţul, de cruzimea de după moarte cu care trupurile lor au fost tratate. Cum am spus, niciunul nu a avut parte de coşciug, dar ei au fost aruncaţi, câte unul, doi sau chiar trei la un loc, în câte o groapă săpată la întâmplare, neţinându-se cont câtuşi de puţin de rânduiala unui cimitir, unde totuşi se îngropau în parcela ”rezervată” lor şi deţinuţii politici ai Penitenciarului-Spital.

În acest an, de pildă, am găsit într-o singură groapă aruncaţi trei morţi, doi dintre ei unul cu capul la picioarele celuilalt şi peste el. Într-un altul, alţi trei deţinuţi unul peste altul, cel de la mijloc stând cu capul sub mijlocul celui de deasupra şi picioarele în sus, proptite în marginea gropii, de parcă ar fi sărit în moarte ca într-o apă adâncă. Am găsit, ca în toate cazurile anterioare, resturi de la îmbrăcămintea lor – nasturi de cămaşă, căci hainele mai groase au rămas probabil să încălzească trupurile bolnave ale celorlalţi rămaşi în temniţă. În buzunarul cămăşii celui de deasupra, o pastă de dinţi ”Nivea” şi o periuţă, fabricate la Braşov, până spre instaurarea comunismului. Toate sunt acum ”probe” la dosar, însoţind fiecare rând de oseminte spre laboratoarele de medicină legală, pentru expertiza antropoogică şi prelevarea probelor ADN.

Despre Valeriu Gafencu se spune că, presimţindu-şi moartea, şi-a rugat colegii de celulă să-l îmbrace cu o cămaşă albă şi să-i fie adusă o lumânare, care să-i fie pregătite pentru ziua de 18 februarie. A mai cerut ca o cruciuliţă din argint pe care o avea de la logodnica lui Seta să-i fie pusă în gură, spre a fi recunoscut la dezgropare.

Dar sălbăticia cu care au fost trataţi morţii acestei închisori mă face să mă îndoiesc că lucrurile, dacă au stat aşa, au şi rămas aşa.

Puşcăriaşii de drept comun de la Tîrgu Ocna, puşi de ofiţerul politic Augustin Şleam să facă îngroparea „politicilor” erau aleşi după chipul şi asemărea gardienilor lor – numai aşa se poate explica dispreţul cu care au tratat trupurile tuturor celor morţi. Şi, după ”rânduiala hoţilor”, fireşte că aceştia erau căutaţi şi jefuiţi de bunurile lor de preţ – între care şi lucrări dentare din aur, condiţii în care cruciuliţa de argint din legendă n-ar fi avut scăpare.

Pentru identificarea morţilor, rămâne relevantă numai viitoarea expertiză a ADN-ului victimelor. Doamna Valentina a urcat de câţiva ani la cer, lângă fratele său, dar la începutul acestui an i s-a recoltat o probă ADN Eleonorei, sora mai mică a lui Valeriu Gafencu, acum de 92 de ani, în baza căreia, într-un viitor care rămîne deocamdată incert, se va putea stabili dacă l-am găsit sau nu pe „Sfîntul închisorilor”.

Surorile lui Valeriu Gafencu

În opinia mea (şi nu numai a mea, pentru că ei sunt pomeniţi deja ca atare în biserici), toţi cei 18 morţi găsiţi până acum la Tîrgu Ocna sunt martiri mărturisitori ai temniţelor comuniste şi şed în cer, unde s-au ridicat din mormintele chinului lor de pe urmă, de-a dreapta sfinţilor.

Călăul care a vrut să fie îngropat printre sfinţi

Augustin Şleam a fost, aşa cum o arată documentele din arhivele fostei Securităţi, ofiţerul care a răspuns operativ de Spitalul Penitenciar Tîrgu Ocna, în anii ’50.

Securistul a fost protagonistul unei încercări de a introduce şi la Tîrgu Ocna ”reeducarea” în luna mai a anului 1951, după modelul şi cu ajutorul unor deţinuţi veniţi aici de la Piteşti, acţiune care a fost zădărnicită de o grevă a deţinuţilor, încurajaţi şi de prezenţa printre ei a lui Valeriu Gafencu.

După propria-i dorinţă, cel puţin stranie, Augustin Şleam, care a murit în 1998, a ţinut să fie îngropat alături de victimele lui, în cimitirul Bisericii cu hramul ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, din strada Crizantemelor. Şi la nici zece metri de locul unde erau îngropaţi deţinuţii politici morţi în Penitenciarul-spital, în cel mai strict secret, sub supravegherea şi după ordinele lui. Ce o fi fost în mintea bătrânului securist pensionar Şleam e imposibil de aflat (nu a avut copii) şi greu de înţeles: poate că, trăind cu conştiinţa încărcată, a căutat să-şi ispăşească vina, însoţindu-i după moarte.

Dacă este aşa şi nu că s-a gândit să-i păzească pe deţinuţi şi în continuare, e de socotit şi aceasta drept o minune.

Ca şi în cazurile investigaţiilor pe care le-am făcut în cimitirul lagărului de la Periprava sau la Aiud, cunoaştem numele deţinuţilor morţi din fişele matricole penitenciare şi în cazul celor 73 de la Tîrgu Ocna, din care am găsit până acum 18 – şi este sigur că nu vom avea cum să-i găsim pe toţi, din cauza îngropării peste ei a ”morţilor tranziţiei”.

Dacă printre ei se află sau nu şi Valeriu Gafencu, ”Sfîntul închisorilor”, pentru mine, ca şi pentru prietenii mei Gheoghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, alături de care i-am dezgropat şi scos cu mâinile noastre din morminte pe deţinuţii bolnavi de tuberculoză, aruncaţi de-a valma în ele după ce au avut parte în temniţa-spital de la Tîrgu Ocna de o lungă şi sfâşietoare agonie este mai puţin relevant.

Noi l-am găsit deja: se află în fiecare dintre cei 18 sfinţi din cimitirul bisericii de pe strada Crizantemelor.

Emanuel Iscru: Lămuriri cu privire la situația creată în privința celor spuse de pr. Ioan de la Sihăstria Rarăului, după o nouă vizită la acesta

Image result for pr ioan de la rarau

Situația a fost prezentată și la articolul de aici:

Pr. Ioan de la Rarău este neștiutor, naiv sau cu totul înșelat! Declară că nu a spus niciodată să se plece în comunități

Iată și ce ne spune fratele Emanuel Iscru, după o nouă vizită la părintele Ioan: 

Într-adevăr, trăim nişte vremuri groaznice, nişte vremuri cum nu au mai fost niciodată în istoria crestinătății, în istoria omenirii! Un timp al nestatorniciei aproape depline!

Arh. Averchie Tausev

Cu durere în suflet, am decis a scrie acest mesaj, venind ca o întărire a unor afirmații, pe care le-am făcut nu cu mult timp în urmă, deoarece am văzut cât de ușor poate sminti un cuvânt rău și cu câtă rapiditate poate fi difuzat. În același timp, mă doare sufletul și pentru Părintele Ioan de la Rarău, căci nu cunosc neputințele lui, nici promisiunile ori amenințările care i-au fost aduse de către alte persoane, ajungând să îi fie tulburate sufletul și mintea…

Prin urmare, vă rog, fraților, să nu cădem în cursele vrăjmașului, făcându-i pe plac și dezbinându-ne, fiindcă el știe a încurca mintea noastră prin amestecarea luminii cu adevărul, pentru ca oamenii să nu mai înțeleagă ce se întâmplă.
Din Mila Domnului, acele vorbe, pe care le-a spus părintele, au ajuns la mine printr-un frate credincios. Crezând totuși că pot fi exagerări, i-am cerut și numărul de telefon al persoanei cu care am vorbit, confirmându-mi de două ori aceste afirmații, care-i aparțin Părintelui Ioan și pe care le-a prezentat celor care se aflau în jurul dumnealui în acea zi. Mai mult, postarea relativă a acestui subiect a avut undeva la aproximativ 110 mii de vizualizări și la peste 1500 de distribuiri – era de aşteptat să vină ispite deoarece știm că cel mai mult îl doare pe vrăjmaş când omul încet încet iese din acest sistem antihristic și plus că în aceea postare au putut citi doua prorocii atât de importante.

Drept urmare, joi (29. 08. 2019) am decis a merge la chilia părintelui, pentru a lămuri aceste aspecte, am fost 4 persoane la dânsul în chilie și suntem martori la cele spuse de sfinția sa. Trebuie subliniat faptul că părintele a recunoscut ca sa iesim din sistem, dar când vine antihrist (la acele persoane a spus clar la primavara, iar unu-i frate Mihai mai nou i-a zis o Maica ca parintele Ioan a zis să iasă călugării și maicile în comunități), a recunoscut ca a dat acele prorocii acelor oameni. Noi vedem cum masonii pregătesc criza economică, introducerea cipului în mână, vaccinarea obligatorie, legalizarea homosexualității, plus multe alte legi împotriva lui Dumnezeu.

Domnul cu Grupul Cuvant de Folos de pe fb a spus urmatoarele: Cristian (baiatul care a pus pe yotube filmuletul) a spus ca a primit un mesaj in privat pe youtube de la cineva. Si acel cineva a spus ca ai dreptate cand ai spus de plecatul in primăvară, asta a auzit si acea persoana de la parintele Ioan.

Mihaela spune:

Comentariul unei fete la articolul de pe OrtodoxInfo cu Pr Ioan: 15 august 2019 la 11:00

In urma cu 8 ani am fost la pr. Justin. De pe atunci ne-a spus sa plecam din oraș, sa ne luam o casuta cu teren undeva la țară, unde sa cultivam pământul cu mâna noastră caci vor veni vremuri ff grele si vom muri la propriu de foame altfel. Stim de vremurile care sunt aproape. Dumnezeu să ne ajute!

Astfel, ar fi de preferat ca sa ne pregatim si noi nu? Parintele Justin Parvu ne spunea din 2009 sa iesim in comunitati pentru a ne simplifica viața și a ne lepăda de sistemul antihristic. Si nu vad ce rau s-ar intampla de exemplu sa iesim mai devreme de exemplu in comunitati?  De ce trebuie sa ne tulburam? cand noi stim ca in lume sunt atatea placeri si sminteala si suntem prinsi din ce in ce mai mult cu grijile desarte in loc sa ne invatam cu greul dinainte, apoi sa ne fie mai usor. Noi incercam sa tot amanam acel moment, iar cand vor scoate banii din circulatie sa ne trezim prinsi in capcana.

În același timp, l-am întrebat dacă știa că este filmat de către acele persoane care au pus videoul pe Youtube, dumnealui declarând că nu. După cum bine ați observat, bărbatul care-i adresa întrebări părintelui a susținut că s-a menționat pe web a merge în comunități cu un preot, fiind o afirmație falsă. Nu doresc nicidecum a denigra acest părinte, căci, după cum am spus mai sus, este bătrân și nu-i știm neputintele, însă clar este că cineva ʺse ocupăʺ special de el (îl susține pe Iohannis care a dat lege impotriva legionarilor, este protestant si cate altele, plus ca nu înțelege subiectul îngrădirii de erezie, pentru a putea întrerupe pomenirea celor care au semnat documentele la sinodul tâlhăresc din Creta, din 2016). Când i-am spus ca nu-l votam pe presedintele Iohanis tare mult s-a suparat.

Părintele Gheorghe Calciu:

Eu, de exemplu, nu votez. N-am votat nici aici, nici în America. Nu mă interesează, fiindcă ştiu că votul meu nici nu îmbunătățește, nici nu distruge organizaţia lor demonică.

Am incercat sa-i explicam ca noi tinem linia Părintelui Theodor Zisis, Ips Longhin, a ucenicului Sf. Paisie Aghioritul, a ultimului duhovnic al Sf Paisie Aghioritul: părintele Maximos Karavas si ca avem canonul 15 care ne permite aceasta îngrădire de erezie care a fost legalizată în Biserica noastră, la Sinodul din 2016. I-am explicat ca noi nu ii numim eretici pe oamenii care merg unde se pomeneste sau pe preotii care pomenesc, noi nu spunem ca numai exsista har în Biserica. Apoi i-am citit următorul fragment din Pr. Justin Pârvu:

„A SOSIT VREMEA PROFEȚITĂ DE PĂRINTELE MĂRTURISITOR JUSTIN PÂRVU? …

Părintele (Justin Pârvu) a fost foarte ferm în a rămâne în Biserica în care ne-am născut, pentru că încă mai avem ierarhi care să țină cârma, dar ne-a atenționat totuși că va veni vremea când nu vom mai putea să îi pomenim nici pe aceștia, și că ne vom retrage în peșteri și catacombe, dar fără să trecem la nicio altă biserică stilistă sau de altă natură. Părintele a zis că Îl vom avea pe Însuși Hristos cârmă și Arhiereu și că, așa cum Biserica a început în peșteri și catacombe, tot așa va și sfârși.”

Oricum la noi, la români, tăcerea este o calitate veche în rândul clerului; dacă mai vorbesc așa, sporadic, pe ici-colo. (…) Dacă înainte era ateismul comunist, să nu credem că acum nu mai este același ateism; ateismul acum este manifestat prin frica de a mărturisi, prin tăcere. Acum, acest curent te învață o falsă iubire și, prin asta, ei urmăresc nu numai să te dezmoștenească de Ortodoxie, dar să schimbe și structura Ortodoxiei.

Noi trebuie să fim cu urechile ciulite acum și să nu primim ușor orice învățătură, trebuie să vedem de unde vine acea învățătură și încotro bate, de la cine și din ce împrejurări vine. În curând nu vom mai avea la cine să ne spovedim, foarte puțini preoți dacă vom găsi și comunicarea va fi anevoioasă. ” Părintele Iustin, Revista Atitudini nr. 10, martie 2010.

Apoi i-am citit și acest cuvânt: Sf. Mitropolit Chiril, care îl regăsim în cartea Sfinții Catacombelor Rusiei, la pagina. 221, după care ne putem ghida în aceste vremuri foarte grele:

Tainele săvârșite de serghianiștii care sunt hirotoniți corect și nu sunt caterisiți de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credință, în simplitate, fără discuții și îndoieli privind eficiența lor, și nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă a Bisericii. Dar, în același timp, ele slujesc spre judecată și spre condamnare pentru cei care le săvârșesc și pentru cei care se apropie de ele înțelegând bine neadevărul care există în serghianism și, prin lipsa lor de opoziție față de acesta, arată o indiferență criminală față de batjocorirea Bisericii.

– De aceea, este esențial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se rețină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiștii. Același lucru este esențial pentru laicii care au o atitudine conștientă față de toate detaliile vieții bisericești.”

Dar din pacate părintele Ioan nu a vrut sa inteleaga sau sa accepte sa cerceteze mai multe documente. Repet vremurile sunt grele si oricand oricare putem cădea, Mila Domnului si a Maicii Sale. Dacă as povesti ce ispite si piedici am avut de cand mergem prin tara cu marturisirea ați înțelege unii dintre voi de ce se intampla acum aceasta noua ispita.

Luați aminte la faptul că ieșirea din sistem este extrem de dureroasă și-i dă o lovitură foarte grea vrăjmașului, care răcnește ca un leu gata să ne înghită. În lume există nespus de mult păcat; mâncarea- super-procesată- se cumpără din lanțuri mari de magazine, tot în lume ajungem să ne folosim de actele cu cip, dacă nu suntem întăriți în credință, care conțin cifra celui rău, 666; nu mai vorbim de vaccinurile care au nenorocit atâția copii si in care sunt introduse nanoparticule (Oameni de știință ne-au confirmat prin țară ca de 2-3 ani se introduc în ele nanoparticule dar ca le este frica sa spuna pentru ca sunt dați afara apoi de la muncă); tehnologia 5G a început a fi implementată pe teritoriul țării noastre (un domn cu care ne-am întâlnit la mănăstirea Putna a spus ca lucrează în domeniu si a zis ca va fi prăpăd cu aceasta tehnologie și ca nu poate spune mai multe că are familie și ii este teamă), urmând a fi răspândită în marile orașe în lunile viitoare – instrument criminal împotriva ființei umane, în principal. Așadar, în lume se poate observa cum stilul de viață al oamenilor și toată tehnologia nou-creată trag omul către păcat și către confort.
Am postat cu mult timp în urmă – nu știu câți dintre dumneavoastră vă mai amintiți – faptul că vrăjmașul nu va mai crea contextul în așa fel încât să apară martiri, prin vărsare de sânge, ci va căuta să elimine prin alte mijloace: prin discreditarea în fața altor oameni, pentru a fi pierdut sentimentul de încredere ori chiar pentru a fi distrus, etc. Trăim în vremurile lui antihrist, totul e atât de clar, putem observa atâtea trădări, dar noi nu vrem să credem.

Tot din Mila Domnului, timp de un an și jumătate umblăm prin țară, întâmpinând diverse ispite, și încercând să tragem un semnal de alarma, noi știm că deranjăm pe cel viclean care de mult incearca sa conduca si sa distruga creatia lui Dumnezeu si pentru asta nu ne vom lăsa, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Sale și al Sfinților Mărturisitori din temnițe vom merge mai departe…

Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu ne încurajează:

„Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său, nu va fi învins niciodată.”

De asemenea, faptul că am participat în mod activ la protestul împotriva papei l-a înfuriat pe diavol, căci, în timp ce vorbeam, am fost uimit să observ cum o persoană din mulțime a tras de microfon pentru a mi-l lua și a nu mai putea mărturisi. După prostest, DIICOT-ul a chemat la audieri persoane care au manifestat împotriva înaintemergătorului antihristului (a papei de la Roma). Încă nu înțelegem ispitele care vor veni peste noi, căci foarte ușor ne speriem și ne lepădăm. Noi suntem datori a mărturisi Adevărul, a ne iubi aproapele, a-l ajuta, a avea răbdare cu el, dar și a ne iubi și ierta dușmanul.

Este un mare pericol a judeca și a osândi, căci de acolo vine căderea cea mare, însă când este vorba de erezie, nu trebuie să tăcem, căci este pierzătoare de suflete… Trebuie să fim curajoși, să nădăjduim în Bunul Dumnezeu și-n Maica Domnului, să le cerem ajutorul tuturor Sfinților din Rai, pentru a ne feri de deznădejde, trimisă de vrăjmaș, care dorește a ne tulbura pentru ca nu cumva să mergem pe calea cea strâmtă.

Fraților, eu vă iubesc și voiesc să luptați cu toții pentru Adevăr. În mine pot lovi, merit, din cauza păcatelor mele. Motivul pentru care scriu aceste rânduri este acela de a vă înțelepți, cu ajutorul lui Dumnezeu (fiți înțelepți ca șerpii). Îmi este frică de gândul că v-ați putea pierde sufletele- din iubire și cu durere în suflet vă scriu acestea. Dacă doriți a mă cunoaște, a verifica veridicitatea informațiilor pe care le răspândesc, puteți căuta în istoricul facebook-ului meu, Iscru Emanuel. De altfel, aveți libertatea de a-mi cunoaște viața prin a citi cartea pe care am redactat-o (cu Mila Domnului și a Maicii Sale) pentru tineri, având scopul de a trezi din înșelarea acestei lumi pline de păcat.

Menționez că în continuare o să mărturisesc, cu Mila Domnului, cu o atenție sporită la detalii, pentru a evita posibilele incidente.

Mă rog Bunului Dumnezeu și Maicii Sale să nu cad în ispite și să îl ajute și pe Părintele Ioan, căci este bătrân, iar mafia masoneriei este infiltrată în toate structurile societății, lucrând puternic cu scopul de a distruge scumpa noastră Ortodoxie.

Vă relatez o întâmplare ca să înțelegeți de ce se schimbă oamenii duhovnicești peste noapte și ce presiuni sunt de sus. Anul trecut cu Mila Domnului am fost la părintele Simeon de la Poaiana lui Ioan, unde am stat de vorba de problemele actuale, acesta a dat anatema sinodul din Creta, era împotriva lui, dar nefiind în putere și prigonit, acesta nu a mai putut să oprească pomenirea cum a promis în acea filmare. Când ieșim de la dânsul de la chilie vine un călugăr și ne întreabă: l-ați filmat? Eu ii zic nu, zice apoi haideți spuneți-mi dacă l-ați filmat ca să știm ce ne așteaptă. Deci vă dați seama ce o fi venit peste săracul pr. Simeon, fiind și în vârstă de peste 94 de ani. În drumul nostru am întâlnit om care îl cunoștea de mult timp pe părintele Justin Pârvu și acesta ne-a zis că dacă am ști noi câte servicii secrete erau la Petru Vodă acolo nu vă vine sa credeți… Așa că oameni buni, ei știu cum să manipuleze lumea și cum să aleagă oamenii duhovnicești cu renume pe care sa-i corupă, să-i amenințe sau să le distrugă mintea prin diferite mijloace viclene. La Părintele Justin nu au reușit sub nicio formă…

Sf. Paisie Aghioritul ne îndrumă la fel ca Părintele Justin:

De aceea, dacă fiecare se va îngriji să traiască de pe acum simplu, în cumpătare, va putea trăi în acei ani. Să aibă un ogoraș, să cultive grâu, cartofi. Să pună puțini măslini și atunci, cu vreun animal, cu vreo capră, cu puține găini va putea înfrunta nevoile familiei sale.

din Cartea: Ce legătura este între buletinele cu cip și lepădarea de Dumnezeu?

Pr. Justin Pârvu:

Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

din Cartea: Ce legătura este între buletinele cu cip și lepădarea de Dumnezeu?

Pr. Justin Pârvu: Acum or să vină şi cipurile acestea şi alte metode de control al minții. Acesta este examenul cel mai greu prin care va trece omenirea. Acum va fi căderea şi pierzarea multora. Vor cădea toți cei care sunt legați de cele pământeşti. Nu poate să lase bogatul bogăția lui, maşinile, întreprinderile, casele şi toată averea..

Țin să vă anunț ca de curând o persoana de incredere 100% mi-a marturisit ca o ruda de-a sa din Bucuresti care lucreaza la ANAF a fost anuntata ca pe viitor sa se pregătească sa primeasca cipul în mana daca vrea sa mai lucreze acolo. In Otopeni la parcul de distractii Terme, de curand a fost cineva acolo cu familia si ca sa poata avea acces la acele distractii au trebuit sa accepte brățară cu cip la mana cu care sa plateasca acolo in interior. Avem de curand plata cu amprenta la Auchan si chiar o fata a primit acasa un pliant de la Auchan in care scria ca la prima plata cu amprenta va avea bonus 10% reducere plus multe alte beneficii.

Sa nu uitam ca noi trebuie: sa uram păcatul, erezia, înșelările multe și subtile cum sunt sa le demascam, pe oameni si pe vrajmasi trebuie sa-i iubim si sa ne rugam pentru ei, sa le facem bine, foarte usor lovim, clevetim si ne facem rau unii altora. Daca nu vom avea dragoste intre noi nu vom putea face fata la ce va venii peste noi si nici in comunități nu rezistăm si vom ajunge cu spun Sfintii: Oamenii ca dracii si preotii ca mirenii. Sa luam aminte caci vremurile sunt foarte inselatoare, acum mergem pe muchie de cutit. Pr Ioanichie Balan a zis asa: Sa fim cum sunt Rusii: ori ca Sfintii ori ca dracii, romanii sunt de fel caldicei… Sa ma iertati daca v-am suparat cu ceva si imi pare rau pentru tulburarea creata.

Urmatoarele citate sunt sa ne intareasca pe viitor pe toti si sa nu cedati ispitelor cat ar fi de multe si de viclene, sa rabdam fratilor, sa ne smerim, sa fim intelepti si foarte important pentru zilele acestea: CURAJOSI

Starețul Varsanufie de la Optina:

Antihrist vine in lume și totusi lumea nu crede aceasta. Omul va ramane mai mult sau mai putin sub stapanirea lui si cu cat puterea celui viclean il are mai mult (pe om) in stapanirea sa, cu atat omul va fi mai putin conștient de ceea ce face.

Sfântul Justin Pârvu:

„ -Este bine în zilele noastre să mai căutăm povăţuitori duhovniceşti?  

-Este mai bine să dobândeşti tu puţină pricepere duhovnicească, căci vin vremuri când nu numai că nu veţi mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvânt din Scriptură sau din Sfinţii Părinţi. Sfinţii Părinţi până acum recomandau povăţuirea după Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, însă vin vremuri când vor lipsi şi acestea.

fântul Vasile cel Mare

„Oricine poate să spună adevărul și nu-l spune, va fi osândit de Dumnezeu, și aceasta când credința este primejduită… căci, a fi liniștit în acestea este egal cu lepădarea, IAR A MUSTRA ESTE EGAL CU O MĂRTURISIRE SINCERĂ”.

Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Orice om se sfințește prin mărturisirea corectă a Credinței. Cel care are credință nefalsificată în Hristos, acela are în el toate harismele Dumnezeiești. Fără credință nefalsificată, nu poate nimeni să mărturisească Adevărul și să sufere martiriu, nu are harisme și nu se poate mântui. ”

Protopresbiter Theodor Zisis: „Este impresionant faptul că persoane, care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea, în mod eronat, ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică faptul că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează de decenii nestăvilită, pune stăpânire pe persoane și instituții, sinoade, ierarhii, episcopi, facultăți de teologie

Atentie mare:

Pr. Hristofor din Tula: Aceasta este particularitatea timpului nostru. Toate faptele noastre bune, jurământul monahal, rânduielile din chilie, rugăciunile, milostenia, frecventarea bisericii, slujbele divine, împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine, toate acestea îşi vor pierde sensul, dacă nu vom recunoaşte acţiunea ispitei. De aceea, păstrarea raţiunii trează, a discernământului sănătos şi neprimirea animic nou, nimic de la actuala putere, părintele le considera ca fiind virtutea supremă. Va avea loc o mare lepădare de adevărul Dumnezeiesc, oamenii vor primi numere, paşapoarte şi alte acte ale lui antihrist. Sfinţii Părinţi au scris că ultimii creştini vortrebui să parcurgă calea lui Hristos, să fie la fel de respinşi, prigoniţi şi trădaţi de proprii păstori.

Sf. Efrem Sirul: Sa nu socotim ca fiind madulare ale Bisericii celei adevarate, suntem. scutiti de amagire.,, Va fi de trebuinta un suflet curajos, care va putea sa-si pastreze viata in mijlocul ispitelor acestora. Caci daca un om se dovedeste a fi chiar si in mica masura nepasator, va fi usor de biruit si va fi robit semnelor rautatii si fiarei celei viclene .

Sf. Iacob Hozevitul: Din nestiinta se vor insela cei mai multi pe calea cea larga si neteda care duce la pierzare.

Sf. Ignatie Briancianinov: Nestinta este cel mai sigur iad

Arh. Averchie Tausev: O, cat este de mare acum intunecarea constiintei, chiar si a acelor oameni care se socotesc credinciosi-innegurarea mintilor si a inimilor lor este atat de mare, incat,, uitandu-se, nu vad si auzind, nu aud, nici nu inteleg cu inima. Dupa cum a spus Prooroc Isaia9, 10

Trebuie sa incepem sa ne punem de pe acum in lucrare puterile sufletesti si sa ne osebim de viclenia lumii acesteia, intr-o lupta constienta impotriva duhului vremurilor-duhul apostaziei. Orice ocolire a unei asemenea lupte acum, orisice invoiala cu raul facuta astazi, fie chiar si cea mai neinsemnata, nu va face decat sa sporeasca greutatea luptei de maine.

Gheron Iosif Isihastul: „Stii ce inseamna sa nu ispitesti si sa fii ispitit?  Sa nu furi si sa fii furat?  Sa binecuvantezi si sa te blesteme?  Sa miluiesti si sa te nedreptateasca?  Sa lauzi si sa te osandeasca?  Sa vina sa te mustre fara motiv si sa strige neincetat ca esti inselat?  Si aceasta toata viata… Iar tu sa stii ca nu este asa cum spun ei. Si sa-l vezi pe ispititorul cum ii atata, iar tu sa te pocaiesti si sa plangi ca unul ce este vinovat… Aceasta este cea mai grea lupta. Deoarece esti razboit si de oameni, dar te razboiesti si tu cu sinea ta ca sa o convingi ca este asa cum spun ei, fara insa sa fie asa. Sa vezi ca dreptatea este in intregime de partea ta, dar sa te convingi pe tine insuti ca nu ai dreptate. Aceasta, sora mea, este arta artelor si stiinta stiintelor. Sa te lovesti pana cand te vei convinge pe tine insuti, sa numesti lumina intuneric si intunericul lumina. Sa te lipsesti de orice drept si sa piara cu desavarsire trufia. Sa devii nebun intru deplina cunostinta…

Arhim Emilianos Simonpetritul: Daca intiparirea este rezultatul unei lovituri, putem spune ca, raportat la noi, este si experienta vietii noastre, rezultatul de pe urma multelor lovituri pe care le-am primit in viata. Omul care nu a fost lovit in viata sa duhovniceasca este un imatur, un om neformat, nu are nicio siguranta in ceea ce priveste propriul viitor. Doar cel lovit poate simti siguranta, pentru ca are experienta si stie unde sa paseasca. Omul care nu a fost lovit de necazuri, de dureri sau de cel rau, in orice fel, care nu a invatat sa rabde loviturile, sa le rabde pe cele care ni se par a fi rautatea oamenilor, pe cele care par a fi soarta, cum le numim, pe cele care ni se par intamplari neprevazute, esecuri, omul fara nu poate reusi in viata.

Doamne, ajută tuturor!

REVINE Legea vaccinării obligatorii ca prioritate legislativă!!!

Sistemul antihristic nu se lasă. Vor cu orice preț vaccinare obligatorie!

vaccinare 2 720x406 Legea vaccinării obligatorii, băgată în prioritate legislativă

De anul viitor, niciun copil nu va mai fi primit în școală dacă nu a efectuat vaccinurile obligatorii. Guvernul a decis la Legea privind vaccinarea persoanelor din România să intre în prioritățile legilative ale apropiatei sesiuni parlamentare.

Copiii care nu se prezintă cu dovada vaccinării împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomelitei, rujeolei, rubeolei, oreionului și hepatitei B nu vor mai fi primiți în școli. Înscrierea acestora într-o colectivitate de învățământ se va face numai după prezentarea documentelor care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii sau a unei scheme de recuperare pe care să o realizeze în termen de un an. Cel puțin așa prevede controversata Lege a vaccinării, care va fi adoptată de Parlament în acest an. ”România se confruntă în ultimii ani cu scăderea constantă a acoperirii vaccinale pentru toate tipurile de vaccinuri utilizate. Cauzele sunt multiple, de la neprezentarea la vaccinare, refuzul vaccinării, până la lipsa de informare corectă a părinților, campaniile antivaccinare promovate de diverse grupuri, insistându-se pe reacțiile adverse rare ale vaccinurilor, și nu pe beneficiile acestora. În plus, în ultimii ani se realizează cu dificultate aprovizionarea constantă cu vaccinuri, datorită numărului mic de producători și a problemelor de producție care apar frecvent și care afectează și alte state europene. Strategia de vaccinare adoptată de fiecare stat membru al UE diferă, astfel încât tipurile de vaccinări, tipurile de vaccinuri utilizate în programe, numărul de doze sau vârstele eligibile pentru fiecare tip de vaccin, modalitatea de finanțare sunt stabilite de fiecare țară, pe baza recomandărilor specialiștilor din domeniu, dar și pe baza dovezilor științifice și a recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății”, se arată în expunerea de motive a proiectului legislativ.

Doar 11 state europene au decis obligativitatea vaccinării

vaccinare 2 720x406 Legea vaccinării obligatorii, băgată în prioritate legislativă

Reacțiile adverse ale vaccinurilor vor fi stabilite prin hotărâre de Guvern

Din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, doar Belgia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Franța, Grecia, Polonia, Letonia, Slovacia, Slovenia și Malta au legiferat obligativitatea vaccinării. ”În prezent, la nivel național se înregistrează o scădere dramatică a acoperirii vaccinale la vaccinurile incluse în Calendarul Național de vaccinare, care se situează sub limita de 95% recomandată de către OMS. Astfel, vaccinarea în România a scăzut constant de la an la an la toate vaccinurile. Din cauza aceasta, în 2017 au fost înregistrate peste 8.000 de cazuri de rujeolă în 41 de județe, soldate cu 32 de decese”, se mai precizează în expunerea de motive a proiectului de lege. Una dintre măsurile prevăzute în viitoarea lege este ca statul român, prin Ministerul Sănătății și Ministerul Educației Naționale, să asigure pregătirea studenților facultăților de medicină și a medicilor rezidenți, dar și a asistenților medicali în însușirea noțiunilor de vaccinologie.

Efectele adverse, compensate de stat

Potrivit proiectului de lege, statul român, prin Ministerul Sănătății, va asigura condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacții adverse ale vaccinării, precum și compensarea oricăror efecte de durată, dacă sunt dovedite relațiile de cauzalitate. Tipurile de reacții adverse postvaccinare și măsurile compensatorii se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, iar confirmarea reacțiilor adverse și a relației de cauzalitate se va face de către Grupul Tehnic de Coordonare a Activității de Vaccinare. În situația în care reacțiile adverse sunt datorate unei deficiențe imputabile producătorului vaccinului, Ministerul Sănătății va urmări recuperarea contravalorii plătită ca măsură compensatorie.

Sursa: https://www.national.ro/news/legea-vaccinarii-obligatorii-bagata-in-prioritate-legislativa-667687.html/#ixzz5y5iAoP1s

Pr. Ioan de la Rarău este neștiutor, naiv sau cu totul înșelat! Declară că nu a spus niciodată să se plece în comunități

A

În principal arhimandritul Ioan Neagoe de la Mânăstirea Sihastria Rarăului ține să infirme știrea care a apărut pe internet cum că ar fi îndemnat să se plece în comunități după ce trece această iarnă.

Avertismentul Părintelui Ioan de la Rarău: „La primăvară să plecați în comunități”. Mărturia fratelui Emanuel Iscru

Din câte îl cunosc pe fratele Emanuel Iscru, pot spune că nu minte. Cel mult poate să înțeleagă greșit… Dar pr. Ioan declară nici mai mult nici mai puțin că nici n-a vorbit cu el. Adică ori minte părintele, ori are amnezie, ori face parte din aceeași categorie cu pr. Simeon de la Sihăstria:

Video – Părintele Simeon Zaharia a reintrat sub ,,ascultare” faţă de ereticii cretani

Din ce spune pr Ioan:

– Emanuel Iscru „e un mincinos”

– că (sfinția sa) n-a vorbit astfel

– „E o minciună. Cum poți să scrii pe internet niște lucruri neadevărate? Io nici nu-l cunosc, n-am vorbit cu el!”

– „O fi fost aici… a lăsat niște cărticele aici… (le-am??) pus pe foc… Ce să fac cu ele?”

– „nepomenitorii sunt … schismatici” – (probabil se referă la toți nepomenitorii – n. admin)

– nepomenitorii sunt răzvrătiți

– episcopii nu au scos pe nimeni din mânăstiri (sic!)

– reia ce a spus în alt interviu, cum că sfinția sa a vorbit la telefon cu mai mulți mitropoliți care l-au asigurat ca sunt „ortodocși până la moarte” – Sfaturi nepotrivite și anacronice ale părintelui Ioan de la Sihăstria Rarăului despre pseudo-sinodul din Creta și întreruperea pomenirii

– „Biserică fără episcop nu există”

– nepomenitorii fac propagandă împotriva Bisericii

– „Episcopul te-a făcut pe tine preot ortodox… tu îl judeci…”

– unde se duc nepomenitorii? de ce au ieșit din mânăstiri? (se referă la monahi)

– „cine ești tu ca să te rezvrătești contra episcopului sau a Bisericii?”

– „nu tu l-ai făcut pe episcop episcop, ci episcopul te-a făcut pe tine preot”

– „poate un condamnat, un penitent să judece un judecător?”

– „Tre să fim smeriți, cu capul plecat supuși lui Dumnezeu și supuși mai-marelui tău”.

– „lămurești poporul să nu meargă la Biserică, să nu se spovedească, să se-mpărtășească

– Păi ce dac-o semnat (în Creta). Dacă episcopul e eretic, e treaba lui. Dacă menține Biserica ortodoxă io îl pomenesc. El e șeful Bisericii Ortodoxe. Treaba lui despre ce face. Dacă episcopul se leapădă și numai că se leapădă, asta e treaba lui; dar dacă caută să strice Biserica lui Hristos, să  schimbe rânduielile bisericești, să schimbe crucea, să puie altceva în locul crucii, să schimbe Botezul, să facă amestul astă ca la turnul lui Babel, să amestece toate credințele… cu papa de la Roma să le facă – ăsta e omul lu satana papa de la Roma. (și probabil urma să precizeze ca  numai în ultimele cazuri trebuie sa ne răzvrătim împotriva episcopului, dar a fost întrerupt de cel ce-i lua interviul – n. adm).

– papa a venit la catolicii lui, a venit pentru ei

– pe papa l-a chemat doamna Dăncilă, nu președintele sau patriarhul

– patriarhul nu s-a rugat cu papa și nici restul românilor din catedrală

– afirmă că i-a cerut pseudo-mitropolitului Teofan să lepede semnătura din Creta și Teofan ar fi afirmat că poate să o lepede oricând, dar că n-a fost singur. Și că până și Muntele Athos a rămas pe aceeași  poziție.

– „să fim supuși mai-marilor noștri, ai Bisericii, a mitropoliților și episcopilor ortodocși”

– „să lepădăm toate minciunile și toate instigațiile la răzvrătire a nepomenitorilor, că  nu-i dracu acuma, ca să schimbe credința. Când va veni antrihistrul atunci va fi ce va fi, Dumnezeu știe.”

– afirmă că nepomenitori nu vor să se spovedească și să se împărtășească și îndeamnă ca toți credincioșii să meargă la Biserică să facă asta.

– Iohannis a făcut bine că s-a dus la americani

– „Cel mai bun președinte al țării noastre este și a fost Iohannis! Un creștin… (NĂUCITOARE AFIRMAȚIE – n admin) Când s-a făcut președintele țării unde a fost prima dată la slujbă? La catedrala din Sibiu.”

– în continuare îl ridică în slăvi pe Iohannis pe care îl consideră potrivit să apere țara, în contradicție cu homsexualii, marxiștii, sataniștii etc

– sfaturi obișnuite duhovnicești, pentru vremuri obișnuite și din nou îndemnul de a nu ne răzvrăti

– „să se șteargă prostia aceea din internet unde spune că am spus eu”, dar adaugă: „Nu se știe ce aduce ziua de mâine..”

Și ceva foarte grav! – „Eu nu știu ce aș face dacă aș fi io conducător de țară … Sau să fiu patriarh…Aspru… Cum hulești tu Biserica, măi? (către nepomenitori n. adm) Unde te-ai născut și ce vrei să faci acuma?”

– sfaturi duhovnicești, de întoarcere a românilor din străinătate…

– din nou rugămintea să se șteargă articolul cu îndemnul de a ne retrage în comunități. Nu mai este sigur dacă a venit la sfinția sa Emanule Iscru („o fi fost”) și crede că acesta a înțeles greșit.

***

Pentru cei care vor citi și nu sunt în temă cu problema întreruperii pomenirii adaug niște răspunsuri:

De la început pot spune că pr. Ioan de la Sihăstria Rarăului îmi face impresia unui bătrân slab informat, cu precare cunoștințe teologice și de istorie bisericească și cu un discernământ îndoielnic.

Mult mai bine ar face dacă n-ar mai declara nimic pe tema tulburărilor apărute în Biserică după pseudo-sinodul din Creta și mult mai bine ar face dacă și-ar vedea de mânăstirea lui. Cu toate acestea, nu-i pun la îndoială statura duhovnicească și patorală. Dar atât. La restul nu se pricepe.

Am spus mai sus că pe fratele Emanuel Iscru nu îl știu de mincinos. Se pare că sunt mai multe persoane care l-au auzit pe pr Ioan că a dat aceste îndemnuri. Cred că i-a primit pe cei trei (E. Iscru, încă un băiat și o fată), căci la sfârșit nici chiar sfinția sa nu  mai este sigur daca au fost sau nu pe acolo. Nu știu dacă le-a spus lor direct despre plecarea în comunități sau au auzit de la alții.

Nepomenitorii, în general, nu sunt schismatici! Întreruperea pomenirii este o măsură patristică, la care au apelat mulți sfinți în decursul istoriei bisericești. Este adevărat că unii dintre cei ce au întrerupt pomenirea au început să aibă exagerări și și-au însușit idei schismatice afirmând că Biserica ar fi numai ei sau că nu  mai este Har la pomenitori sau că toți în afară de ei sunt eretici necondamnați. Dar îngrădirea sau întreruperea pomenirii, în sine, dacă este aplicată corect, NU este în nici un caz schizmă. Pr Ioan ar trebui să mai citească.

Ne pomenitori nu sunt răzvrătiți, ci sunt luptători pentru adevărul de credință. Sunt mărturisitori împotriva ereziei ecumenismului și nu numai și împotriva relativizării dogmelor și canoanelor ortodoxe.

Există episcopi prigonitori care au scos ieromanahi, monahi și monahii din mânăstiri pe motiv de antiecumenism.

Biserica poate funcționa, temporar, și fără episcop, dacă acesta cade în erezie și nu mai este folositor Trupului Bisericii. Aceasta până la realegerea unui alt episcop ortodox sau până la condamanarea celui căzut în erezie. A se vedea cazul Bisericii din Ardeal, de după uniație, în secolul XVIII, când ortodocșii nu au avut episcop ortodox timp de câteva zeci de ani. Preoții erau hirotoniți în Muntenia sau Moldova.

Nepomenitorii nu fac propagandă împotriva Bisericii, ci împotriva pseudo-episcopilor ecumeniști.

Dacă episcopul cade în erezie, ai dreptul să-l judeci.

Dar dacã cineva este eretic, trebuie judecat?

– Acum, dacã este eretic, se poate vorbi pe faţã, cãci judeci erezia în sine, care nu trebuie cruţatã cu nimic, chiar dacã – sã zicem – un episcop are o greşealã din aceasta. Trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi.

Dacã este eretic, îl judeci. Au fost judecaţi toţi ereticii ca Arie, toţi aceştia care au greşit şi au fost condamnaţi de Sinoadele ecumenice şi locale.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 111-112)

Nepomenitorii, așa cum au mai fost numiți, se îngrădesc de erezia episcopului și a celorlalți clerici ecumeniști.

Orice creștin este dator să apere adevărul de credință, oricât de neînsemnat ar fi.

NU episcopul este în centrul Biserici sau a slujbelor, ci Mântuitorul Iisus Hristos!

Înainte ca pseudo-episcopii să-i judece pe nepomenitori, aceștia din urmă i-au condamnat pe primii pentru propovăduirea, semnarea, și apărarea ereziei. Episcopii în culpă nu pot să-și judece judecata lor.

Trebuie să fim smeriți, dar în fața ereziilor trebuie să ridicăm capul și să luptăm.

Nepomenitorii îndeamnă oamenii conștienți de erezie, să nu meargă la bisericile unde se pomenesc episcopi ecumeniști (în România se pare ca sunt cam toți ecumeniști), să nu se spovedească și să nu se împărtășească de la ei, ci de la preoți ce s-au îngrădit de ecumenism. Sfinți precum Sf. Teodor Studitul și Sf Ierarh Kiril de Kazan recomandă asta.

Dacă episcopul e eretic NU mai e treaba lui. Este și a noastră. Nu putem avea comuniune cu ereticii, pentru că treptat, ne îmbolnăvim și noi de erezia lor. Trebuie întreruptă pomenirea. Sfinții părinți și canoanele o spun.

Papa NU a venit doar la catolicii lui, ci a venit în „vizită apostolică”, având pretenția să „mergem împreună”,  noi ortodocșii cu el.

Pe papa l-a chemat în primul rând președintele Iohannis și apoi Viorica Dăncilă. Patriarhul, într-adevăr, nu a avut nici un rol în venirea papei aici, dar a jubilat proababil că a avut ocazia să se mândrească în fața ereziarhului de la Vatica cu realizările lui arhitectonice, reușind să-i păcălească pe mulți cum că s-ar fi comportat ca un ierarh ortodox ne-rugându-se cu acesta. Realitatea e alta. 

Pseudo-mitropolitul Teofan este unul din cei mai falși și vicleni ierarhi. El caută să-și justifice prin orice poziția neortodoxă pe care a afișat-o de multe ori. Dacă ar fi cinstit și cu gândire ortodoxă ar putea să facă multe, de unul singur, nu doar să-și retragă semnătura din Creta.

Putem fi supuși cu drag mai-marilor episcopi și mitropoliți, cu condiția ca aceștia sa mărturisească Ortodoxia pe față și să se lepede de cumplita erezie a ecumenismului și de trădările de până acum.

Noi suntem datori să luptăm oricând împotriva ereziilor și să apărăm credința, nu doar în vremea antihristului! 

Nepomenitorii se spovedesc și se împărtășesc la preoți care au întrerupt pomenirea. Sfinții ne spun să facem astfel.

Iohannis e un TRĂDĂTOR! Mai nimic din ce face nu face bine.

Iohannis e fals creștin. ESTE ERETIC LUTHERAN! Nu e nici măcar botezat. Nu are ce căuta în biserici și la slujbe ortodoxe!

Același Iohannis e de partea homosexualilor și marxiștilor și e el însuși eretic satanist. Nu e n stare să apere nici o țară. Pr. Ioan a fost păcălit de cineva în privința asta.

Ce ar face sfinția sa dacă ar fi conducător de țară sau patriarh?? Ne-ar prigoni pe noi cei care am întrerupt pomenirea?? Numai atitudine duhovnicească nu e asta.

Poate ne vom lămuri și cine a înțeles greșit până la urmă…

ANUNȚ! Știe cineva unde poate fi găsit cu exactitate părintele Elpidie?

Tot ce am găsit pe internet despre el sunt cam aceste lucruri: 

– Elpidios Vagianakis este arhimandrit grec din insula Rodos;

– în jurul anului 2013 avea 55 de ani (acum ar trebui sa aiba 61);

– în anul 2000 a fondat ONG-ul „Lumina lui Hristos”; 

– în 2005 a început programul „”Salvați copiii”;

– a construit mai multe orfelinate în Uganda și din câte înțeleg, un sat, școli, un spital și avea de gând să înfiițeze ferme de vaci. Informații preluate de aici.

Cam atât am putut afla. 

În România există persoane care intenționează să meargă în Africa pentru a-i lua un interviu părintelui Elpidie pe tema actelor electronice și a vremurilor antihristice pe care le trăim. 

Pentru asta trebuie aflată locația exactă unde poate fi găsit.  

Dacă poate da cineva detalii, este rugat să scrie la rubrica de comentarii a acestui articol!

Reamintesc profețiile pe care le-a transmis acest părinte în ultimii ani: 

PROFETIA PARINTELUI ELPIDIE: „Voi, cei mici, îl veţi vedea pe ANTIHRIST”. Despre noul papa – profetul mincinos, razboi, foamete, ELITE, cipuri. Text integral preluat din revista Atitudini

Profeția Pr. Elpidie despre ultimele trei împărății ale lumii: Aceste trei regate vor fi: Împărăția Ursului(Rusia), Împărăția Dragonului(China), Împărăția Șarpelui(antihristul, falsul Mesia)

 

%d blogeri au apreciat asta: