Mărturisirea publică a ierodiaconului Antonie Cazacu de la Mânăstirea Doroteia (județul Suceava) împotriva pseudo-sinodului cretan și de întrerupere a comuniunii cu ierarhul ecumenist

 

 

Image result for manastirea doroteia

Încă de la începutul acestei scrisori deschise aș vrea să vă afirm poziția mea fermă în relație cu așa zisul sinod din Creta și erezia ecumenistă. Am întrerupt pomenirea episcopului în urmă cu cinci luni, timp în care nu am fost lăsat să mai slujesc la Sfânta Liturghie și nici să mă împărtășesc cu Sfintele Taine, lucru ce s-a hotărât în cadrul obștii, consider eu în mod necanonic, întrucât doar episcopul poate să hotărască oprirea de la slujire a unui clerit hirotonit. Am acceptat decizia ca oprire din partea starețului de slujire în cadrul mănăstirii conduse de el, ca o măsură administrativă. Cu toate acestea hotărârea de oprire pe termen nelimitat sfidează Sfintele Canoane si Sfânta Tradiție. Ar mai fi de menționat că am fost de asemenea oprit și de la Sfânta Împărtășanie în mod necanonic întrucât nu se aplică două pedepse pentru aceeași faptă. Aceste decizii au avut un singur scop menționat de stareț și alti membri ai obștii, acela de a mă îndepărta din mănăstire. Desigur și acest lucru este necanonic, împotriva tradiției și a lucrării duhovnicești a unui stareț sau duhovnic, sfinții părinți și canoanele îndeamnă starețul sau duhovnicul să insiste de multe ori cu lacrimi pentru întoarcerea unui călugăr care pleacă din mănăstire iar nu să îl forțeze să plece pe unul care dorește să stea. Si în nici un caz să îl forțeze să trăiască și să se manifeste împotriva propriei conștiințe.

În urma opririi de la slujire de către stareț, după întreruperea pomenirii, am rugat să anunțe atitudinea mea la episcopie, în mod oficial, pentru a obține o decizie arhierească în legătură cu acest fapt. Întreruperea pomenirii ierarhului are ca scop tocmai conștientizarea problemelor canonice și dogmatice apărute, care determină reacția de conștiință a clericilor și mirenilor pentru îndreptarea situației și revenirea la ortodoxie. Pentru acest motiv am cerut ca situația și atitudinea mea să fie prezentate ierarhului. Am primit ca răspuns că sunt schismatic și rupt de Biserică și atât timp cât nu îmi pomenesc ierarhul eu nu aparțin de nici un ierarh și el nu anunță pe nimeni. Meționez iarăși că a fi schismatic înseamnă să refuzi tu însuți să ai comuniune cu obștea și restul comunității ceea ce în cazul meu nu s-a întâmplat, ci am fost oprit de ei de la Sfânta Împărtășanie și de la slujire. Acest lucru demonstrează că ei nu au mai vrut să aibă comuniune cu mine și prin urmare ei sunt schismatici. Cât privește atitudinea mea în raport cu ierarhul, eu am oprit pomenirea pentru că îmi pasă de ierarhul meu și doresc să îl conștientizez de problemele în care se află, și deci am ierarh și mă procupă mântuirea lui… „Și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”(II Tesaloniceni 2: 10-12).

Ca rezultat al celor întâmplate am fost invitat să părăsesc mănăstirea în mod tacit pentru a nu face tulburare. Mi s-a spus explicit: „du-te frate, nu mai face tulburare, du-te la cei care nu pomenesc.” Desigur acest lucru ar fi rămas secret după plecarea mea iar starețul ar fi răspuns că am plecat pentru că nu am făcut ascultare sau nu am făcut față la viața monahală, în cazul în care aș fi plecat așa cum mi s-a sugerat. Deși eu am încercat să urmez această cerere și să o pun în aplicare, Iubitorul de oameni Dumnezeu a refuzat și a dorit ca eu să îmi prezint mărturisirea public în fața arhiereului, sau / și a credincioșilor. Astfel, nu a fost posibilă plecarea mea fără o întâlnire cu arhiereul și nici plecarea mea fără o mărturisire publică, întrucât secretariatul nu mi-a eliberat acte și arhiereul nu a aprobat plecarea. În această situație sunt nevoit să mărturisesc public atitudinea și convingerea mea, nădăjduind în mila și ajutorul lui Dumnezeu. „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15: 4-5).

Revenind la istoria evenimentelor, ei bine, eu nu am plecat și am acceptat cinci luni, tacit, aceasta dublă pedeapsă necanonică, sperând ca starețul să revină asupra deciziei sau să se rezolve situația la nivelul episcopului sau a sinodului. Această așteptare a fost un răspuns la acuzațiile de schismă și lipsă de răbdare. În ciuda răbdării mele nimic nu s-a îndreptat nici în sinod, nici la episcopie și nici în mănăstire, așteptarea fiind zadarnică.

Trebuie să observ aici că ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, au fost alungați și exilați în diferite moduri, uneori brutale, din mănăstirile sau parohiile lor pe motivul păstrării dreptei credințe și împotrivirii față de sinodul cretan și față de ecumenism. Stareții, starețele și protopopii care i-au alungat precum și ierarhii care i-au caterisit pe unii dintre ei au susținut și susțin public că au plecat pentru neputințe și păcate, mințind loruși, poporului și Duhului Sfânt, arătându-se pe ei ca lupi în piei de oaie care răpesc și risipesc turma lui Hristos din interior. „Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ”(Matei 7:15-16).

Când, în sfârșit, am ajuns la episcopie și mi-a fost dat să mărturisesc înaintea arhiepiscopului, am fost uimit să aflu din gura sa că nu consideră sinodul din Creta ca fiind sfânt și mare, ci lipsit de valoare, unde s-au semnat fleacuri și prostii, și neputând fi considerat în rând cu celelate șapte sinoade ale sfinților părinți. Astfel se scuză pentru semnătura dată prin faptul că nu are nici o valoare, nici sinodul și nici semnătura. La întrebarea mea de ce a mai semnat sau de ce nu își retrage semnătura dacă nu are nici o valoare am primit răspuns că singura soluție este un alt sinod care să decline și să conteste sinodul din Creta. Desigur alt sinod care să împlinescă acestă mărturisire de credință este de dorit și așteptat, dar până atunci nu putem să ne ascundem și trebuie să mărturisim. Cu siguranță nu se va organiza nici un sinod care să retracteze sau să repare răul facut, cu sau fără valoare, daca nu vor fi mărturisitori care să lupte pentru aceasta. Iar noi, credincioșii, nu putem aștepta în stare de lepădare de Hristos, ci suntem nevoiți și forțați de conștiința noastră să mărturisim adevărul și să ne lepădăm de erezie și necurăție în fiecare secundă a vieții noastre. Cu atât mai mult cu cât nu există garanții că un asemenea sinod se va organiza vreodată, întrucât mulți din arhiereii care au trădat credința au făcut-o intenționat, convinși fiind de ereziile pe care le susțin public. „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;”( 2 Petru 2:1).

În urma acestei întâlniri nu-mi rămâne decât să afirm și eu un singur lucru către și despre arhiepiscopul Pimen: ori sunteți inconștient și vă lipsește cu desăvârșire discernământul, ori cei ce vă amenință și șantajează au făcut o treabă destul de bună. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28); „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

Regret atitudinea ierarhilor români care nu mai au frică de Dumnezeu și așteaptă un sinod ulterior care să rezolve problema pe care ei însiși au creat-o, fără a-și asuma răspunderea și repararea situației. Să aștepți pe Dumnezeu să repare ceea ce tu însuți ai stricat este greșit și nu se va întâmpla niciodată. Dumnezeu ajută omul după ce acesta a făcut tot ce ține de el, a mărturisit greșeala, a făcut tot ce poate pentru a o repara, chiar prin sacrificii și jertfe, arătând adevărată pocăință pentru faptele sale rele. „Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.”(Matei 6: 23-24).

Regret deci atitudinea ierarhilor români care au fost într-un accord deplin în lepădarea de Hristos, chiar așa nesemnificativă cum li se pare că e, dar uriașă în fapt, așa cum Domnul descoperă iubiților săi în Duh. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (1 Ioan 4:1).

Gândiți-vă că pe baza semnăturii voastre sunt protopopi, stareți, starețe care sunt proecumeniști sau fără discernământ, învață, aplică sau propovăduiesc aceste erezii, învățând și îndoctrinând poporul, având acoperire de la ierarh. Încă peste acestea prigonesc pe adevărații creștini care susțin și trăiesc în adevăr. Și mai spuneți că sinodul acesta nu a făcut nici un rău! Dacă situația este lăsată așa pe un termen mai lung nu va mai rămâne nimeni ortodox în Biserica Ortodoxă Română.

Acele detalii nesemnificative pe care le-ați aprobat se manifestă în lucrare puternică de smintire a credincioșilor și de prigonire a adevăraților clerici și mireni ortodocși. Sunt scrise cărți și se dau norme de către ierarhii ecumeniști, despre cum să se facă cununii între ortodocși si eterodocși, sunt modificate manuale privind dogmele și canoanele bisericii. Lucruri condamnate și de neconceput pentru sfinții părinți ai bisericii. „Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;” (Apocalipsa 2:2).

Eu am întrerupt pomenirea ierarhilor care au semnat în Creta, sau au aprobat ulterior, nu pentru că vă judec, de care sunt nevrednic, nici pentru a mă separa într-o atitudine schismatică, care este de asemenea greșită înaintea Domnului, ci pentru a susține adevărul și a mărturisi credincioșilor și episcopului însuși despre Adevăr. Prin această atitudine fac un apel către conștiința, nădăjduiesc încă neadormită în totalitate a ierarhilor români, și a tuturor celor ce au semnat pentru sinodul din Creta, erezia ereziilor, voluntar sau involuntar.

Eu cred cu tărie că hotărârile adunării din Creta sunt hulă împotriva Duhului Sfânt și cei ce au votat, încuviințat și semnat pentru ele au hulit și hulesc necontenit, până la retragerea semnăturii împotriva Duhului Sfânt. Acestea fiind spuse declar că nu pot fi în comuniune liturgică cu aceștia care s-au lepădat și hulesc atâta timp cât se află în această stare. În momentul în care se vor întoarce și se vor pocăi în mod public și se vor uni cu Dumnezeu, voi reveni la comuniune liturgică. În acest timp însă voi recunoaște pozițiile administrative de clerici sau ierarhi atât timp cât nu sunt decăzuți din poziții de un sinod ortodox. Prin această atitudine doresc și susțin că sunt în Adevăr, și nu cad nici în schismă nici în erezie. „Oricine va mărturisi întru Mine (en emi) înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu întru el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui.”(Matei 10: 32-36).

Având în vedere toate cele menționate mai sus și situația în care ne aflăm, am dorit să plec din eparhia Sucevei și Rădăuților pentru a-mi trăi viața conform cu conștiința, într-un loc unde se practică și propovăduiește ortodoxia fără compromisuri. Acest lucru este în acord cu cerința Starețului și a obștii de a pleca. Întrucât ați afirmat în prezența starețului că mă veți caterisi așa cum m-ați hirotonit dacă voi pleca, vă aduc la cunoștință că plecarea nu este motiv de caterisire canonică, iar mănăstirea nu este pușcărie sau lagăr. Am venit la mănăstire liber și de bunăvoie pentru mântuire și am dreptul să plec liber și oricând doresc pentru a-mi urma conștiința spre mântuire. De asemenea vă reamintesc că hirotonirea se face în numele Lui Hristos nu a ierarhului, iar ierarhul prin care se împlinește nu are autoritatea să dispună de sluga altuia dupa cum doreste! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea. ” (Romani 14:4).

Prin urmare biserica are în Sfânta Tradiție și regulamente, judecarea clericului pe baza unei comisii și nu doar a dorinței episcopului. Dacă aceste reguli sunt călcate în picioare și vă pronunțați în legătură cu caterisirea mea înaintea oricarei judecăți, sunteți dovada clară a funcționării defetuoase și neortodoxe a episcopiei pe care o slujiți. Aceste practice sunt papistașe și dovedesc rezultatele atitudinii ecumeniste prin care v-ați asumat o gândire eretică și greșită, în afara bisericii.

Eu înaintea Lui Dumnezeu sunt cu conștiința împăcată și curată, căci așa după cum spune Domnul: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.”(Apocalipsă 22: 11-12).

Doresc să vă transmit de asemenea că ceea ce ați afirmat: „semnătura pe care am pus-o pe erezie nu are nici o valoare și nu contează” este fals, iar eu vă contrazic și susțin că are valoare și contează, datorită faptului că prin aceasta, pentru a vă păstra scaunul de ierarh l-ați trădat pe Hristos și ați încălcat jurământul pe care l-ați depus înaintea Lui; prin urmare consider că semnătura pe care ați pune-o pe caterisirea mea nu are nici o valoare și nu contează, întrucât eu slujesc în continuare Lui Hristos de care v-ați lepădat!

După cum au arătat și alți mărturisitori s-ar putea obiecta că acţiunile de apropiere ecumeniste nu trebuie luate drept normative. Însă, din păcate, argumentele teologice folosite pentru justificarea mişcării ecumeniste sunt la fel de defectuoase şi tulburi, cum au fost caracterizate de foarte mulţi teologi de seamă. Enumerăm câteva idei concrete, indubitabil eronate, pe lângă alte numeroase expresii interpretabile, care se regăsesc în documentele Sinodului din Creta:

Simbolul de Credinţă a fost răstălmăcit în mod manipulatoriu.

Art. 1: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei [de sine – cuvinte omise în traducerea românească oficială] eclezială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.”

Surprinzător, participarea la „promovarea unităţii creştine” este întemeiată chiar din primul paragraf al Documentului 6 pe faptul că Biserica Ortodoxă este „Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. Această afirmaţie pare a fi desprinsă din Crez şi ar fi trebuit să ducă la concluzia contrară, anume că Biserica, fiind una (unică), nu poate participa la promovarea unei alte unităţi ecleziastice. La nivel social este de dorit formarea unei unităţi creştine, dar formularea are în vedere „conştiinţa de sine (self-consciousness) eclezială”, adică propria identitate, care este una dogmatică. Mai mult, unitatea creştină este prezentată ca fiind evident una dogmatică şi în restul documentului (art. 5, 6, 12, 24). Ne întrebăm cum poate ocupa Biserica Ortodoxă un loc în promovarea unei astfel de unităţi alături de celelalte confesiuni, chiar dacă ar fi unul central?

Cum se poate accepta că Biserica Ortodoxă ocupă un loc central în promovarea unității creștinilor când s-a acceptat în chip viclean că Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, Trupul Lui Hristos, este dezbinată și într-un cuvânt că Hristos nu este Dumnezeu? Căci unitatea Bisericii dovedește venirea Lui Hristos în Trup, Dumnezeirea Lui și faptul că Hristos este trimis de Tatăl. „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine”(Ioan 17: 22-23). „În aceasta să cunoașteți duhul Lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine, și acum este chiar în lume.” (Ioan 4: 2-3).

Sunt recunoscute drept Biserici celelalte Confesiuni și erezii.

Art. 6: „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi tulburată. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici şi Confesiuni creştine eterodoxe, care nu se află în comuniune cu ea… ”

Natura ontologică a Bisericii ar trebui să fie una harică, dată de lucrarea lui Hristos în ea. Atunci care Biserică este avută aici în vedere? Cea Ortodoxă? Cum se poate spune că unitatea ei potrivit naturii ontologice nu este afectată de apariţia unor eventuale schisme şi erezii? Sau este vorba cumva de o Biserică mai largă, ce cuprinde şi celelalte Confesiuni, cu care noi nu am fi în comuniune, dar le recunoaştem apartenenţa la Biserica lui Hristos prin decizie sinodală? Pentru că doar o astfel de Biserică poate avea o unitate „netulburată” de schisme şi erezii.

Biserica este privită ca un conglomerat neomogen din diferite Confesiuni, nefiind limitată doar la Ortodoxie.

Art. 18: „Biserica Ortodoxă… în timp ce participă la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional.”

Deşi este un lucru pozitiv faptul că nu este acceptată „ideea egalităţii confesiunilor”, totuşi Biserica a cărei unitate este avută în vedere aici nu poate fi cea Ortodoxă pentru simplul motiv că unitatea ei nu ţine de celelalte confesiuni. Mai degrabă este vorba de un compozit „interconfesional” inegal ce se doreşte să ajungă la unitate pentru a forma Biserica. Iarăşi, este un lucru lăudabil că este exclus orice compromis, însă implicarea în realizarea acestei unităţi porneşte de la compromisul acceptării că Biserica lui Hristos este formată din toate confesiunile creştine, lucru contrar dogmelor ortodoxe. Ce fel de încredere putem avea într-un astfel de demers?

Este recunoscută și validată teoria eretică a lui Calvin despre Biserica văzută şi nevăzută.

Art. 19: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. ”

Citatul acesta din „Declaraţia de la Toronto” vorbeşte limpede de existenţa mai multor Biserici, dar şi de o Biserică ce le cuprinde pe toate şi a cărei unitate trebuie studiată şi dezbătută. Pe lângă faptul că Declaraţia menţionată cuprinde multe alte afirmaţii inacceptabile, ce nu o fac deloc să fie „de o importanţă capitală”, chiar şi asumarea tezei de mai sus reprezintă recunoaşterea unor teorii eretice despre Biserică, vehiculate în lumea protestantă începând cu Calvin şi Zwingli şi conturate sub forma teoriei ramurilor sau a Bisericilor surori sau a Bisericii văzute şi nevăzute. Cum pot fi acceptate astfel de concepţii în documente interne sinodale ale Bisericii Ortodoxe?

Sunt acordate privilegii cezaro-papiste episcopilor adunaţi în Sinod.

„…păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal…” (art. 22).

Credem că exprimarea, iar nu păstrarea credinţei ortodoxe este asigurată prin Sinoade. Păzitorul credinţei este întreg trupul Bisericii, format din cler şi credincioşi fideli credinţei apostolice. „Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!” (Faptele apostolilor 15:23).

Citatele scripturistice sunt folosite denaturat pentru a promova un spirit sincretist contrar cuvintelor și mesajului real ale Mântuitorului. Astfel, El S-a rugat „ca toţi să fie una” (In. 17, 21) având în vedere o unitate de iubire adevărată între cei drept-credincioşi, nu una de credinţă provenită din „dialogurile cu ceilalţi creştini” (art. 8). Mai mult, chiar de la Cincizecime s-a format „o turmă şi un Păstor” (In. 10, 16) şi ea a fost păstrată până astăzi în sânul Bisericii Ortodoxe, neavând nevoie „să se apropie ziua” (art. 24) în care să se reunească această turmă. Distorsionarea mesajului biblic până la concepţii eretice nu este o cinste pentru un Sinod ortodox, ci o ruşine de neimaginat.

Credem că sunt suficiente exemplele de mai sus pentru a documenta convingerea că deciziile luate au un caracter dogmatic şi sunt în contradicţie flagrantă cu doctrina Bisericii noastre. Pe lângă acestea, documentul legat de relaţii cu restul lumii creştine este plin de afirmaţii îndoielnice de la cap la coadă, ce vădesc o inspiraţie ecumenistă, nu patristic ortodoxă. Învăţătura dreaptă despre Biserică afirmă că unitatea Bisericii se păstrează prin condamnarea ereticilor, prin scoaterea lor din sânul ei pentru a scăpa restul trupului de boala ereziei. Aceştia pot fi primiţi din nou la unitatea Bisericii dacă se pocăiesc de atitudinea lor. Aceasta este cugetarea tuturor Sfinţilor Părinţi, în conformitate cu canonul 95 Trulan, care îi tratează pe eretici ca fiind în afara Bisericii, cu posibilitatea de a reveni în sânul ei.

Documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” dă posibilitatea de a face o iconomie interzisă de canonul 72 Trulan în privinţa căsătoriilor mixte. Deşi este menţionată acrivia ce interzice căsătoriile cu necreştinii şi cu cei de altă religie, totuşi este legiferată şi iconomia în privinţa căsătoriilor mixte cu ne-ortodocşi (art. II.5). Cum se poate explica această nouă reglementare, ce intră în contradicţie cu norme canonice mai vechi, de vreme ce canonul 72 Trulan hotărăşte desfacerea căsătoriilor mixte dacă acestea ar fi contractate?

Alte două subiecte ce ţin de dogmă, care se regăsesc în rândurile „Enciclicei” şi ale documentului „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”, sunt teologia persoanei si ecleziologia euharistică. Primul a fost prezentat elocvent de IPS Ierotheos Vlachos în intervenţiile sale şi nu pare a fi fost rezolvat suficient de convingător. Iar al doilea reprezintă teoria conform căreia împărtăşania sfinţeşte în mod automat pe credincioşi şi se regăseşte în textele menţionate prin tâlcuirea eronată a ecfonisului „Sfintele sfinţilor!” (Enciclica, 1.4).

În rândurile de mai sus au fost prezentate câteva din problemele mai grave ce le-am sesizat în articolele documentelor sinodului din Creta, așa cum sunt ele de fapt, nu cum mi-au fost prezentate de arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, și în nici un caz așa cum sunt ele prezentate mai nou în acea broșură emisă de patriarhie, în care patriarhul Daniel ține să ne convingă că ecumenismul nu e aprobat de un Sinod Ortodox nici ca dogmă și nici condamnat a fi erezie. Prin această afirmație ce să înțelegem, că ar fi bun, că se poate manifesta și că nu e nimic de condamnat la mișcarea ecumenistă, lucru susținut și vădit în multe locuri din broșura pe care a lansat-o. Îl vedem pe Mântuitorul nevoit să le spună și acestora de azi: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23:13); „Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.” (Luca 6:24); „Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.” (Luca 6:25).

Fraților luați bine aminte la voi înșivă să nu vă înșele unii ca aceștia, ce nu sunt altceva decât lupi în piei de oaie, să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte: ecumenismul este erezia ereziilor. Nu cum afirmă și susține patriarhul Daniel despre catolici, romano-catolici, protestanți, etc. că sunt confesiuni creștine și recunoscute ca biserici de către sinodul din Creta. „Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15:14); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.” (Matei 23:15).

Această învățătură a patriarhului Daniel este eretică și total în contradictoriu cu învățăturile celor șapte Sinoade ale Sfinților Părinți, chiar dacă el a învelit-o sub diferite forme, încercând să ascundă mizeria făcută, care în cele din urmă tot o mizerie este, deși acoperită, ambalată frumos și prezentată ca un cadou credincioșilor, prin declarațiile din acea broșură tipărită de patriarhie. „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.” (Matei 23:25); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.” (Matei 23:27).

În acea broșură, despre cei ce mărturisesc adevărul și au oprit pomenirea ierarhilor ce au semnat pentru sinodul din Creta, patriarhul Daniel afirmă că aceștia sunt schismatici, eretici și că nu mai fac parte din Biserica Ortodoxă, iar pe catolici, romano-catolici, protestanți, etc. îi numesc biserici. Stupoarea mea crește și mai mult, referitor la această broșura editată de patriarhie, unde se aduce ca argument al unității Bisericii tocmai pe Sfântul Marcu Evghenicul, cel care a refuzat unirea cu ereticii, pentru a păstra Adevărul-Hristos. „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.” (Luca 11:52); „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44).

În concluzie cine vrea să deschidă ochii și să vadă adevărul o poate face, trebuie doar să vrea și Dumnezeu îl va ajuta, Adevărul ne face liberi. „V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21); „Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37); „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.” (Romani 1:18); „Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.” (Romani 2:2).

Închei această mărturisire tot cu o mărturisire, dau slavă Lui Dumnezeu că sunt botezat ortodox, că mama și tata m-au crescut ortodox, am fost tuns în monahism ortodox, am fost hirotonit ortodox, sunt ortodox și vreau cu ajutorul Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să rămân în veci ortodox. Amin.

Data: 06.12.2017
Ierodiacon Antonie (Petruș) Cazacu
Mănăstirea Doroteia Județul Suceava

Sursa: ortodoxinfo.ro

Anunțuri

Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia – 19 Decembrie 2017

sinaha din Volos - clerici teologi monahi

„A doua extremă (să-i spunem de-a drepta) este a celor care au întrerupt pomenirea și susțin că Biserica rezidă numai în cei care au întrerupt pomenirea, iar cei care nu au întrerupt pomenirea, chiar dacă sunt în mărturisire ortodocși, ei sunt de fapt eretici, pe baza teoriei vaselor comunicante (deși ereziarhii nu au fost condamnați de un Sinod). Această teorie este de fapt o filosofie de tip protestant, care dinamitează în fapt sistemul sinodal al Bisericii, iar cei care hotarăsc acum cine face și cine nu face parte din Biserica fiind o mană de oameni care refuză comuniunea cu Bisericile Locale (episcopii și sinoadele) ce mărturisesc ortodox, provocând schismă în Biserică”.

Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia – 19 Decembrie 2017

Am participat cu multă bucurie și entuziasm la Sinaxa Clericilor și a Monahilor din Grecia în data de 19 Decembrie 2017.

Sinaxa a avut loc în Tesalonic, în Sala Institutului de Studii Patristice.

Cu aceasta ocazie, președintele Institutului de Studii Patristice, părintele Theodoros Zisis, care este și președinte al comitetului organizator al Sinaxei Clericilor și Monahilor din Grecia, a prezentat un istoric al Sinaxei din ultimul an.

Părintele Grigorie Hatzinikolau, Starețul Mănăstirii Sfânta Treime (Ano Gatzeea) va găzdui în continuare Sinaxa la Volos.

La Sinaxă participă clerici și monahi pomenitori și nepomenitori.

A fost prezentat Calendarul tipărit pentru anul 2018, Calendar ce conține sărbătorile Sfinților ce au oprit pomenirea de-a lungul istoriei de 2000 de ani de creștinism ortodox sau au subliniat importanța mărturisirii și a opririi pomenirii episcopilor ce învățau erezii. Redăm câteva nume: Sfântul Grigorie Teologul, Cuviosul Macarie, Cuviosul Nikita Mărturisitorul, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul Serghie Mărturisitorul, Sfântul Nichifor al Constantinopolului, Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ghenadie Scholarios, Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Ștefan cel Nou, Sfântul Ioan Damaschin și alții.

A fost prezentată Broșura „Oprirea pomenirii nu este schismă”, scrisă de părintele Theodoros Zisis.

Părintele Theodoros Zisis a fost felicitat de Mitropolitul Serafim al Pireului pentru curajul mărturisirii și al dragostei pentru ortodoxie și pentru oprirea pomenirii Arhiepiscopului Antim al Salonicului care a semnat erezia din Creta, predică erezia în Arhiepiscopia Salonicului și i-a interzis prin document oficial Părintelui Theodoros Zisis să mai predice împotriva ecumenismului sau a pseudo-sinodului din Creta, pentru care motiv Părintele Theodoros Zisis a recurs la ultima măsură canonică și anume aplicarea Canonului 15 de la I-II Constantinopol (întreruperea pomenirii numelui arhiepiscopului Antim la toate sfintele slujbe).

Părintele Theodoros Zisis a fost izgonit din Biserica Sfântul Antonie unde slujea, și acum slujește împreună cu părintele Nikolaos Manolis și părintele Fotios Vezinias într-o sală amenajată în orașul Tesanonic special pentru Sfânta Liturghie. La această Sfântă Liturghie participă sute de oameni, spațiul fiind neîncăpător.

Am să redau câteva din punctele dezbătute în broșură:

  1. Ne îngrădim de erezie, nu de Biserică.

Este foarte important discernământul spiritual al Părinților care să călăuzească viața noastră.

Sinaxa Clericilor și Monahilor respinge cu fermitate două extreme în care unii frați antiecumenisti au căzut:

Prima extremă (să-i spunem de-a stânga) este a celor care spun că cine întrerupe pomenirea episcopului său este schismatic, pentru că episcopul ar fi „izvorul preoției” (iar nu Hristos – Marele Arhiereu) și, în felul acesta, oricine s-ar îngrădi pe sine de episcopul și preotul ce ar predica o erezie ar fi schismatic. Din păcate această mentalitate este de influență latină, papală, învățătură scolastică bazată pe teoria episcopocentristă, anume că episcopul, indiferent de învățătura lui, este infailibil, adică episcopatul lui lucrează  ex opere operato – un fel de papă local.

A doua extremă (să-i spunem de-a drepta) este a celor care au întrerupt pomenirea și susțin că Biserica rezidă numai în cei care au întrerupt pomenirea, iar cei care nu au întrerupt pomenirea, chiar dacă sunt în mărturisire ortodocși, ei sunt de fapt eretici, pe baza teoriei vaselor comunicante (deși ereziarhii nu au fost condamnați de un Sinod). Această teorie este de fapt o filosofie de tip protestant, care dinamitează în fapt sistemul sinodal al Bisericii, iar cei care hotarăsc acum cine face și cine nu face parte din Biserica fiind o mană de oameni care refuză comuniunea cu Bisericile Locale (episcopii și sinoadele) ce mărturisesc ortodox, provocând schismă în Biserică.  Aceștia se caracterizează prin lipsa discernământului duhovnicesc, a dragostei și a bunei rânduieli și a lipsei ascultării de  conglăsuirea părinților. E foarte interesant că ei se contrazic flagrat în afirmații – la început au avut o poziție echilibrată, apoi schimbâdu-se radical – dovedind astfel o lipsa de stabilitate duhovnicească.

Ambele extreme au ca numitor comun respingerea credincioșilor de la Sfântul Potir, și lipsa de conslujire cu preoții mărturisitori pomenitori  sau cu cei nepomenitori, în cazul celor pomenitori.

  1. Sfintele Taine sunt valide și fără pomenirea episcopilor (se referă la episcopii dovediți a fi eretici – un episcop care cugetă eretic, dar nu propovaduiește public erezia, nu i se poate opri pomenirea, sau pe baza de bănuială, etc).

Bineînțeles că nu oricărui episcop i se întrerupe pomenriea, ci numai a celui care învață erezia ecumenistă, a semnat în Creta, nu se dezice de pseudo sinod, etc.

Oprirea pomenirii să nu se facă fără sfătuire și discernământ duhovnicesc, fără povățuitor și fără multă răbdare și așteptare. Oprirea pomenirii nu este un act de bravură, ci este un act de credință adâncă și maturitate duhovnicească ce trebuie să cântărească bine acest gest ultim folosit ca armă împotriva ereziei.

  1. Sfânta Liturghie nu se ține în numele episcopului.
  2. Ecumenismul este erezie întru cunoștință. El a fost subliniat ca erezie de Sfinții Părinți contemporani – Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Serafim Sobolev, Sfântul Averchie de Jordanville, Sfântul Iustin Popovici, etc.

Linia pe care o păstrează Sinaxa Clericilor si a Monahilor este o linie a discernământului duhovnicesc, această Sinaxă nu are autoritatea și nici nu încearcă să traseze linia graniței Bisericii doar la nepomenitori, ci scopul ei este de a ține trează linia ortodoxă care are ca bază Mărturisirea Ortodoxă a Credinței și utilizarea tacticilor care se impun de la Biserică Locală la Biserică Locală, fiecare tactică fiind folosită în funcție de căderea Bisericii Locale sau din contră de stabilizarea Bisericilor Locale în Adevăr (avem exemplul multor Mitropoliți din Serbia care nu au semnat în Creta textul eretic vădit, a multor Mitropoliți din Grecia care au făcut la fel, a Bisericii Bulgare, a multor Mitropoliți din Biserica Rusă care recent a respins Creta, a Bisericii Georgiene și a Bisericii Antiohiene).

Sinaxa Clericilor și Monahilor este alcătuită din parinți și monahi pomenitori și nepomenitori, dar toți sunt în același cuget, anume Mărturisirea Dreptei Credințe.

(*sublinierile aparțin blogului)

A consemnat de la Sinaxa Clericilor și Monahilor

părintele Matei Vulcănescu

Protoprezbiter al Sfintei Mitropolii a Pireului.

Sursa: ortodoxiamarturisitoare

Carte utilă: Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta

Patriarhia Română a editat în vara acestui an o broșură numită Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta (16-26 iunie 2017). Întrebări și răspunsuri, prin care urmărește (dez)informarea tuturor credincioșilor ortodocși de pe cuprinsul Patriarhiei Române cu privire la sinodul din Creta, desfășurat cu un an înainte. Potrivit editorilor săi, “broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate”1.

Demersul Patriarhiei pune în aplicare articolul 13, alin. 2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod, care prevede că, după acceptarea deciziilor sinodului din Creta, “deciziile sinodale semnate, ca și Mesajul Sfântului și Marelui Sinod sunt trimise prin scrisori patriarhale ale Patriarhului Ecumenic către toți Întâistătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care trebuie să le comunice Bisericilor lor. Aceste texte au o autoritate panortodoxă2 (s.n.).

Prin această broșură, Patriarhia face o “receptare” a sinodului în duhul celor stabilite la Creta, urmând ca deciziile acestuia să capete o autoritate panortodoxă și să fie puse în practică, lucru care se vede din ce în ce mai clar din multele relatări de presă despre evenimente ecumeniste la care ierarhi și preoți români se fac părtași sau din persecuția fără scrupule contra celor ce se opun sinodului din Creta, aplicată în duhul art. 22 din documentul despre relațiile cu ansamblul lumii creștine” și cu ajutorul complice al puterii seculare, devenită brusc foarte favorabilă ierarhiei BOR.

Textul broșurii patriarhale prezintă punctul de vedere oficial al BOR, potrivit căruia sinodul din Creta a fost un succes și o mărturisire a ortodoxiei, iar delegația română și-a adus o contribuție esențială la acest succes. Stilul lucrării este manipulator, mizând pe necunoașterea de către publicul larg a problematicii teologice, riscând să creeze un atașament deplin al populației ortodoxe față de deciziile acestui sinod eretic.

Lucrarea Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta. Răspuns la “minicatehismul ecumenist” editat de către Patriarhia Română sub numele Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri a apărut la sfârșitul verii ca un răspuns la această broșură a BOR, pe care autorul o numește “minicatehism ecumenist”, deoarece este scrisă sub formă de întrebări și răspunsuri, asemenea unui catehism3.

Motivul acestei apariții editoriale a fost dorința de a oferi publicului larg posibilitatea de a se informa corect în legătură cu deciziile eretice ale pseudosinodului din Creta, cu reacția clericilor și credincioșilor ortodocși care au respins aceste decizii, întrerupând pomenirea ierarhilor fideli acestora, și cu calea de urmat de către cei ce doresc să nu se facă părtași la erezia ecumenistă, ci să continue să trăiască în curăția învățăturii ortodoxe, așa cum au făcut generațiile de ortodocși dinainte.

Lucrarea a fost publicată spre dezbatere publică pe data de 8 septembrie, pe siteul OrtodoxINFO4, fiind trimisă spre studiu și analiză și părinților care au întrerupt pomenirea ierarhilor responsabili pentru acceptarea deciziilor din Creta de către BOR. Cei mai mulți dintre părinți prezenți la întâlnirea de la Beiuș, din 11-12 septembrie 2017, au fost de acord ca textul să fie publicat sub formă de carte și să fie dat spre lectură publicului larg.

Publicarea acestui răspuns în format neelectronic devine o necesitate, în condițiile în care, în ciuda asigurărilor pe care le dădea cineva părinților nepomenitori că știe din surse sigure de la Patriarhie că broșura BOR nu va fi publicată niciodată sub formă de carte și nu va fi distribuită în teritoriu, pentru că Patriarhia nu dorește să irosească foarte mulți bani și se va mulțumi numai cu publicarea pe internet, broșura BOR a fost deja distribuită aproape în toate parohiile din țară, fidelizându-i pe preoți și pe credincioși față de teologia ecumenistă pe care aceasta o conține și devenind cea mai concretă formă de propovăduire publică în masă, din fața Sfântului Altar, a ereziei ecumenismului de către întregul sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Răspunsul la broșura BOR are 130 de pagini și este structurată în cinci capitole: „Despre sinodul ecumenic și sinodul panortodox”, Despre «sfântul și marele sinod» din Creta”, “Despre erezia aprobată de pseudosinodul din Creta”, „Despre documentele «sfântului și marelui sinod» din Creta, “Despre întreruperea pomenirii ierarhului eretic”. Este alcătuită sub forma de întrebări și răspunsuri, ca și broșura căreia îi dă răspuns, și încearcă să dea răspunsuri corecte și oneste teologic la multe dintre întrebările formulate de către autorii scrierii BOR.

Încercând să cuprindă în cele cinci capitole cele mai multe dintre aspectele foarte complexe pe care atitudinea față de erezie le presupune în Biserica Ortodoxă, având un limbaj accesibil chiar și celor ce nu au o instrucție teologică solidă, lucrarea se adresează în primul rând preoților și credincioșilor care nu au avut posibilitatea să se informeze corect în legătură cu ceea s-a întâmplat în Creta anul trecut, în speranța că, odată ce vor afla adevărul care le este sistematic ascuns de către autoritățile bisericești, vor reacționa față de erezia ecumenistă promovată de sinodul din Creta, așa cum au făcut creștinii de-a lungul istoriei, în situații de infestare a Bisericii cu erezie, întrerupând pomenirea ierarhilor și comuniunea bisericești cu cei ce rămân în ascultarea ierarhilor eretici.

Din acest motiv, îi rugăm pe toți cei ce vor achiziționa cartea să o dea mai departe spre lectură și altora, în așa fel încât ea să se difuzeze cât mai mult la cât mai mulți. Suntem conștienți că nu putem să facem față resurselor și dispozitivului de difuzare ale Patriarhiei Române, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu lucrarea asiduă a celor ce doresc ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie pătată de erezia ecumenismului, cei interesați să știe adevărul despre ce s-a decis în Creta anul trecut vor avea acces la informațiile necesare lecturând această carte.

Mulțumim tuturor celor care și-au exprimat puncte de vedere pertinente în legătură cu conținutul lucrării. Autorul a încercat să țină seama în forma finală a textului, adăugită și îmbunătățită față de cea publicată pe site, de cât mai multe dintre sugestiile și criticile formulate.

Cartea a apărut sub patronajul Asociației Sfinților Martiri ai Închisorilor –Bucovina”, din resursele proprii ale editorilor, și are prețul de 7 lei, urmând ca banii încasați din vânzarea acesteia să fie reinvestiți în tipărirea altor exemplare, în așa fel încât ea să poată ajunge de cât mai mulți cititori.

Lectură plăcută și cu folos duhovnicesc!

1 http://basilica.ro/ebook-intrebari-si-raspunsuri-despre-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/.

2 http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/.

3 Un catehism care să înglobeze hotărârile pseudosinodului din Creta și alte concepte ecumeniste a pregătit și Biserica Ortodoxă Rusă, chiar dacă nu a participat la acest sinod: https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/11/27/ps-longhin-va-fi-sf-sinod-al-bisericii-au-pregatit-un-catehism-nou-eretic-se-vor-discuta-lucruri-grele-rugati-va-rugati-va-fierbinte/.

4 Coincidență sau nu, la scurt timp după apariția acestei lucrări pe siteul nostru, asupra autorului ei s-a dezlănțuit în mediul online o campanie furibundă de denigrare, dusă cu o ură viscerală, urmărindu-se discreditarea sa ca teolog și luptător împotriva ecumenismului.

Sursa: ortodoxinfo.ro

RĂZBOI TOTAL: Sătenii din Schit Orășeni i-au dat în judecată pe mitropolitul Teofan și pe prefectul județului pentru abuzurile la care sunt supuși de luni întregi

Sătenii din localitatea Schit Orășeni au depus astăzi, 7 decembrie 2017, o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție împotriva mitropolitului Teofan al Moldovei și Bucovinei, a prefectului județului Botoșani, Dan Șlincu, a primarului Comunei Cristești, Lucian Borfotină, și a comandanților județeni ai Inspectoratelor de Poliție respectiv de Jandarmerie din Botoșani. O plângere similară a fost depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, împotriva vicarului administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, preot Marian Timofte, a inspectorului bisericesc preot Florin Chirilă și a protopopului de Botoșani, preot Lucian Leonte.

Gama de acuzații este largă și cuprinde infracțiuni precum:

  1. constituirea unui grup infracțional organizat (art. 367 NCP),
  2. hărţuire (art. 208 NCP);
  3. loviri și alte violențe (art. 193, alin. 2 NCP);
  4. distrugerea unui monument de patrimoniu cultural (art. 253 alin. 1 şi 3 NCP);
  5. profanarea unui lăcaș de cult (art. 382 NCP);
  6. instigarea publică (art. 368 alin. 2 şi 3 NCP);
  7. tulburarea de posesie (art. 256 NCP);
  8. împiedicarea exercitării libertăţii religioase şi obligarea prin violență la îndeplinirea unui ritual interzis de cultul căruia îi aparţine victima (art. 381 alin. 1,2 şi 3 NCP);
  9. furt (288 NCP)
  10. fapte asimilate faptelor de corupţie (art. 13 din Legea 78/2000).

Din descrierea faptelor pe care sătenii semnatari le reclamă în plângere, rezultă că, în data de 12.11.2017, un grup de indivizi neidentificați au năvălit în biserica parohială din Schit Orășeni, însoțiți de vicarul administrativ preot Marian Timofte, inspectorul bisericesc preot Florin Chirilă, protopopul Lucian Leonte, primarul Comunei Cristești, dl. Lucian Borfotină, și asistați la scurtă vreme de efective de jandarmerie și poliție. Indivizii încă neidentificați au întrerupt slujba pe care preotul paroh o săvârșea la acel moment în biserică, au spart ușa monument istoric, lovindu-l pe preotul Ioan Ungureanu, care încerca să împiedice accesul lor în sfânta biserică.

Funcționarii bisericești, pretextând că au mandat de la mitropolitul Moldovei și Bucovinei să îl înlocuiască pe preotul Ioan Ungureanu, au procedat la scoaterea afară din Sfântul Altar prin forță și imobilizarea acestuia, după care l-au introdus în Sfântul Altar pe preotul Ovidiu Lăzărescu, adus din satul vecin Draxini1. Luând în serios afirmația funcționarilor MMB că execută un ordin al mitropolitului, sătenii l-au cuprins în plângerea penală și pe mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, pentru instigare la fapte de violență, intrare prin efracție, hărțuirea și molestarea credincioșilor, obligarea acestora prin violență să îl pomenească la slujbe etc.

Slujba pe care preotul adus de funcționarii MMB a început-o s-a desfășurat în prezența jandarmilor, echipați cu armament de luptă, care au organizat un cordon în interiorul bisericii, fără a ține seama de o conduită obligatorie pe care oricine intră într-o biserică ortodoxă trebuie să o aibă față de sfintele icoane și celelalte bunuri sacre din lăcaș sau chiar față de serviciul religios pe care cel pe care îl aduseseră începuse să o săvârșească. Rolul cordonului era de a izola preotul adus și delegația MMB de poporul credincios, care își manifesta refuzul de a asculta slujba celui impus prin violență de către funcționarii mitropolitani. Unul dintre jandarmi, poziționat în fața sfintelor uși ale altarului, cu spatele la ele, într-o poziție în care, în bisericile ortodoxe, numai preotului slujitor îi este permis să slujească, făcea o filmare, în baza căreia ulterior unii dintre săteni au fost identificați și amendați cu amenzi în cuantumuri uriașe, de până la 4000 de lei, în condițiile în care ei erau de fapt victimele agresiunii, iar desfășurarea de forță nu a înregistrat violențe notabile, cu excepția lovirii preotului paroh, care a avut nevoie de trei zile de îngrijire medicală, după cum rezultă din certificatul medico-legal atașat la plângere. (Sătenii au contestat amenzile primite în instanță, cerând printre altele inclusiv neacceptarea în instanță a filmărilor Jandarmeriei, deoarece s-au făcut ilegal, prin săvârșirea faptei de profanare de lăcaș de cult.)

Din textul plângerii mai rezultă că, la un moment dat, inspectorul preot Florin Chirilă a intrat în Sfântul Altar al bisericii, de unde a sustras Sfântul Antimis pe care se slujește Sfânta Liturghie, urmărind prin aceasta să-l determine pe preotul Ioan Ungureanu să renunțe la slujba din acea zi și să părăsească biserica, în condițiile în care Sfântul Antimis i-a fost dat personal preotului de către mitropolit cu mult înainte de sinodul din Creta. (În filmarea în care preotul relatează ce s-a întâmplat în acea zi, se spune că o altă metodă de a-l scoate pe preot din biserică ar fi fost o încercare a unora dintre indivizii neidentificați de a o răpi pe preoteasă, gândindu-se că preotul va veni să o caute și va fi astfel scos din biserică. Planul a eșuat, dar preoteasa s-a ales cu o amendă de 1000 de lei de la Jandarmerie, pentru că… ar fi organizat un grup cu care a creat o tulburare a ordinii publice în biserică, deși domnia sa nici nu se afla în biserică la acel moment.)

Unul dintre membrii forțelor de ordine a tăiat frânghia clopotului, fără nicio preocupare pentru faptul că acesta este un obiect liturgic indispensabil într-o zi de duminică.

La aceste fapte, sătenii mai adaugă și că de luni de zile comunitatea lor este asediată de către funcționarii mitropolitani, care pretind că execută ordinele mitropolitului, fiind intimidați, hărțuiți, împiedicați să se roage în liniște în biserica pe care ei au construit-o în localitate, alături de preotul față de care și-au manifestat în nenumărate rânduri susținerea.

Primarului comunei îi reproșează faptul că de luni de zile domnia sa a devenit practic funcționar MMB, sprijinind fără rezervă planul de înlăturare a preotului Ioan Ungureanu, în ciuda faptului că Legea cultelor 489/2006 cere ca autoritățile publice să nu favorizeze vreunul dintre cultele legal recunoscute.

În urmă cu câteva zile, din ordinul primarului și al viceprimarului, s-a tăiat alimentarea cu curent electric a curții interioare a Schitului Orășeni, la câteva zile după ce doi indivizi, aparținând grupului care îl contestă pe preotul paroh, au agresat doi credincioși în fața bisericii, pe unul, în vârstă de peste 70 de ani, lovindu-l cu pumnul în tâmplă, pe celălalt amenințându-l cu un cuțit, iar un vecin al preotului, rudă cu cei doi, a proferat amenințări cu moartea la adresa acestuia.

De câteva zile primăria Cristești este în febra căutării documentelor bisericii Schit Orășeni, acesta fiind singurul lucru care îi preocupă pe angajați, la ordinul aceluiași primar. Chiar astăzi, vicarul administrativ preot Marian Timofte a fost văzut la primărie, căutând actele bisericii respective, fără prea mare succes, se pare.

Prefectului i se reproșează implicarea de partea Mitropoliei în acest scandal, în condițiile în care preotul Ioan Ungureanu i-a trimis două memorii în care îi cerea să pună capăt abuzurilor primarului Borfotină. Memoriile au rămas fără niciun răspuns.

Imediat după scandalul din 12.11.2017, prefectul județului a ținut o întrunire cu toți cei participanți la agresiunea din dimineața acelei zile de la Schit Orășeni. Cu acea ocazie, în loc să înfiereze și să îi tragă la răspundere pe cei responsabili, prefectul a cerut un plan de atac care să urgenteze înlocuirea preotului Ungureanu. Cu acea ocazie, domnia sa și-a exprimat dorința obținerii, în cel mai scurt timp, a unui ordin judecătoresc” de înlăturare a preotului din parohia pe care o păstorește de 17 ani.

Față de această situație, preotul Ioan Ungureanu a depus un memoriu primului-ministru2, solicitându-i să intervină pentru a reinstaura legalitatea funcționării instituțiilor statului la nivelul județului Botoșani. Într-o audiență pe care a avut-o cu o delegație a sătenilor din Schit Orășeni, într-o încercare a acestora de rezolvare amiabilă a acestui conflict, prefectul i-a informat că zilele acestea va primi o anchetă a corpului de control al primului-ministru, exprimându-și convingerea că ea se va desfășura fără probleme, fără a spune însă sătenilor de unde știe cum vor reacționa funcționarii guvernamentali și că totul va fi bine.

Aceasta nu este singura declarație problematică pe care prefectul județului a făcut-o cu acea ocazie. Domnia sa și-a exprimat convingerea că în cel mult două săptămâni se va obține un ordin judecătoresc de evacuare a părintelui Ioan Ungureanu, în condițiile în care nu există niciun proces deschis de către MMB contra sfinției sale și, chiar dacă ar exista, nimeni nu poate ști, în condiții normale, ce decizii poate lua un judecător, atunci când are în față un dosar. De unde știe prefectul de Botoșani cu atâta siguranță că un judecător local va da un ordin de evacuare a preotului Ioan Ungureanu?

Pe aceeași linie, domnia sa a respins cele 204 semnături cu care sătenii și-au însoțit memoriul pe care i l-au adus, pe motiv că ar fi false, însă a acceptat ca adevărate cele 30 de semnături ale celor care susțin înlăturarea părintelui Ioan Ungureanu din parohie (domnia sa a avansat cifra de 30 de semnături ale celor care îl contestă pe părinte). De unde putea ști prefectul că semnăturile sunt false, dacă le văzuse cu câteva minute înainte, iar oamenii i-au promis că vor proba că semnăturile sunt adevărate prin aducerea tuturor semnatarilor într-o demonstrație pașnică și legală în fața prefecturii?

Conducătorilor forțelor de ordine din județ li se reproșează faptul că nu au intervenit pentru a-i apăra pe săteni de abuzurile MMB, ci au susținut discret sau direct, acțiunile mitropoliei. La întâlnirea cu prefectul din ziua de 12.11.2017, comandanții structurilor MAI au afirmat că “intervențiile pe care le-au avut până acum au avut la bază strict solicitările preoților3. Cu alte cuvinte, unitățile de luptă MAI au venit la Schit Orășeni chemate de către MMB și au asistat fără niciun fel de reacție la abuzurile MMB, în ciuda faptului că MMB venea la Schit Orășeni pentru a agresa o comunitate, pe care jandarmeria și poliția trebuie să o apere de aceste acțiuni ilegale, mai ales că funcționarii MMB nu sunt executori judecătorești, pentru a pune în aplicare o hotărâre judecătorească executorie și definitivă, emisă de vreo judecătorie din județ, nu au o asemenea hotărâre judecătorească, iar hotărârile bisericești nu pot fi puse în aplicare prin forță de către slujbașii mitropoliei, ci se pot pune în aplicare numai după ce MMB obține o hotărâre definitivă și executorie de la o instanță. În niciunul dintre aceste cazuri, jandarmeria și poliția nu se pot comporta ca unități aflate în subordinea MMB, deoarece între cele trei instituții nu există nicio relație de subordonare.

1 http://ortodoxinfo.ro/2017/11/15/parintele-ioan-ungureanu-se-adreseaza-primului-ministru-cu-privire-la-implicarea-prefectului-de-botosani-scandalul-de-la-schit-oraseni/.

2 http://ortodoxinfo.ro/2017/11/15/parintele-ioan-ungureanu-se-adreseaza-primului-ministru-cu-privire-la-implicarea-prefectului-de-botosani-scandalul-de-la-schit-oraseni/.

3 https://www.botosaneanul.ro/stiri/edinta-fara-concluzii-la-prefectura-cu-scandalul-de-la-biserica-schit-oraseni-/.

Sursa: ortodoxinfo.ro

Un vis profetic cu Căpitanul

Un vis profetic cu Căpitanul

Image result for corneliu zelea codreanu imagini

Foto: miscarea.net

Un vis profetic cu Căpitanul

Era iarna, în ianuarie februarie 1950. Directorul închisorii Aiud era vestitul Farcaş. În faza de atunci, distrugerea deţinutului politic la Aiud, se realiza printr-o sălbatică înfometare, prin frig şi printr-o teroare a miliţianului dusă până la exercitarea dreptului de viaţă şi de moarte asupra deţinutului politic, prin pedepse corporale (inclusiv bătaia), izolare, neagra, lanţuri etc. Asistenţa medicală lipsea cu desăvârşire. Asupra sistemului nervos se apăsa cu lipsa totală a celor mai elementare instrumente care ar fi putut înfiripa o brumă de preocupări intelectuale: creionul, cartea etc. Ele constituiau pentru noi, acum, amintiri dintr-un trecut îndepărtat, ceţos. Având aşa ceva era un delict prin comiterea căreia riscai să-ţi pierzi viaţa, ca şi pentru privitul pe geam sau cârpitul unui ciorap. Mai presus de toate erau: foamea, frigul şi teroarea fără limita miliţianului. Aceste instrumente, aplicate cu sălbăticie, începuseră a-şi arăta roadele prin apariţia deceselor, ici, acolo… tot mai multe.

Mă aflam în Celular, etajul 3, pe nord, a doua celulă de lângă ,,neagra,,, cu următorii camarazi, legionari (legionarii ocupau atunci celulă cu celulă, toate spaţiile mai expuse frigului din întreg Celularul, îi înşir în ordinea în care ocupam priciul, de la geam spre uşă): subsemnatul, Aurel Câmpan, Mitică Huţanu, Aurel Timuş, Ilie Stângă şi Paul Cojocaru. Profesiunea şi vârsta:

  • subsemnatul învăţător, 25 ani;
  • Aurel Câmpan, profesor Liceul Industrial Oradea, 30 ani;
  • Aurel Timuş, funcţionar, 26 ani;
  • Mitică Huţanu, muncitor;
  • Ilie Stângă, avocat, fost chestor şef al Poliţiei Capitalei în1940, 43 ani;
  • Paul Cojocaru, avocat, fost şef al Poliţiei Legionare la Ploieşti în 1940, 46 ani.

Toţi erau condamnaţi pentru activitate legionară.

Într-o seară am avut un vis.

Se făcea că, cineva din ierarhia legionară, mi-a comunicat că trebuie să mă prezint Căpitanului (Corneliu Zelea Codreanu). Mi-a indicat: ,,Mergi, iată (arătând cu mâna), în direcţia aceasta. Vei întâlni o apă curgătoare, adâncă şi lată. Este o singură punte pentru traversarea ei; o vei găsi. Traversezi apa. Mergi apoi drept înainte, în direcţia pe care ţi-o indică puntea. După câteva sute de metri este un codru, la marginea căreia te aşteaptă Căpitanul,,.

Am plecat copleşit de emoţii, topit de bucurie. Îl voi cunoaşte pe Căpitan. Voi avea cinstea să mă prezint lui, ca urmare a unei dispoziţii a sa. (la data când a fost asasinat Căpitanul, eu eram complet străin de ceea ce se petrecea în ţara noastră. Aveam 13 ani şi eram un oarecare elev al Şcolii Normale din Iaşi).

Am găsit râul. Era destul de lat, curgea tumultuos, învolburat, dar am nimerit uşor puntea. Avea o lăţime de circa 30 de centimetri. Se bălăbănea. Nu avea bară sau frânghie de susţinere cu mâna. Am pornit. Încă de la primii paşi am constatat că era şubredă. Pe măsură ce înaintam, balansul era tot mai mare, stânga-dreapta, sus-jos. Pe la jumătate a început să pârâie şi s-a rupt. N-am căzut în apă ci am sărit pe puntea care ducea spre malul opus şi care era ancorată de mal. Pe coate, în genunchi, făcându-mă una cu puntea, am ajuns pe mal. M-am ridicat în picioare şi m-am orientat în direcţia pe care mi-o indica puntea. În faţa mea, se desfăşura orizontal o pajişte, mărginită, după câteva sute de metri, de poala unui codru.

Iarba proaspătă, imaculată, se înălţa până peste glezne şi era năpădită de flori fragede de toate culorile posibile. Pajiştea emana un miros îmbătător. Mângâiate de razele soarelui, aici viaţa palpita din plin: fluturi de toate culorile şi mărimile, zumzetul albinelor, cântecul în triluri diferite ale păsărilor dintre care unele se urcau în înaltul cerului, altele se rostogoleau printre flori la picioarele mele iar altele făceau cununa deasupra şi în jurul capului meu, gata-gata să mă sărute.

Îmi venea să mă tăvălesc prin iarbă, în flori, şi n-aş mai fi plecat de acolo. Dar trebuia să merg la Căpitanul.

Am privit spre codru. Era năpădit de un verde sănătos, nu avea goluri: urca în pantă, urca fără întreruperi până sus, sus, când la un moment dat se împreuna cu norii. Acelaşi soare mângâietor îl poleia de jos până sus. Înotând prin iarbă şi prin flori, urmărit de fluturi, de albine şi de păsări, am pornit în direcţia stabilită.

L-am văzut. Stătea jos, sub umbra unui gorun, îngropat în iarbă şi în flori care îi ajungeau până la umeri. Când m-am apropiat s-a ridicat. Era înalt, larg în umeri, adunat la mijloc, era îmbrăcat într-un costum vernil, cu o cravată de culoarea codrului care îl învecina. Faţa-i smeadă, luminată de doi ochi mari, verzi, era adumbrită de sprâncene negre, bogate. Fruntea, potrivit de lată, era continuată de un păr negru, bogat, pieptănat peste cap, cu şuviţe bogate, uşor ondulate, care tindeau, pe dreapta şi pe stânga, să-i ocrotească urechile. Era aşa cum mi-l închipuiam din povestirile unora care îl cunoscuseră şi din poze. Era un Făt –Frumos al frumuseţilor paradisiace care îl înconjurau.

Învăluindu-mă cu o privire blândă, încurajatoare, cu o voce sensibil baritonală, mi s-a adresat:

,,Ai venit. Foarte bine. Ia stai jos aici,,. S-a aşezat şi el lângă mine. ,,Uite aici registrul acesta. Poftim linie şi creion. Deschide la prima filă. Scrie sus, cu caractere mari: TABEL NOMINAL. Liniază doar această rubricaţie: numărul de ordine, un spaţiu mic, apoi un spaţiu suficient pentru numele şi prenumele,,.

În câteva minute am executat prima pagină.

,,Scrie acum la numărul 1: Huţanu Dumitru,,.

Am scris.

,,La numărul 2: Câmpan Aurel,,.

– Am scris.

,,La numărul 3: Timuş Aurel,,.

Abia terminasem de scris numele lui Timuş şi, din seninul care ne înconjura, s-au dezlănţuit tunete şi fulgere. O zdreanţă de nor era deja deasupra noastră, aruncându-ne câteva picături. Căpitanul a pus palma streaşină la ochi, a privit cercetător cerul şi mi-a spus:

– ,,Închide registrul. Pune-l sub haină. Vom continua după ce trece norul acesta, că e mic… ,,.

Şi…m-am trezit. Era noapte, n-am putut stabili cât să fi fost ceasul. Celula era învăluită în întuneric. Viscolul urla şi făcea să se scârţâie uşile de la WC-uri. Nu se petrecea nimic deosebit în Celular. Nu se simţea umbră de miliţieni, părea că încremenise totul. După respiraţie, după imperceptibile gemete sau suspine, după sforăitul uşor al lui nenea Paul (sforăia aşa cum toarce motanul lângă sobă), am înţeles că cei cinci camarazi dormeau somn adânc, fiecare înlănţuit în propriile-i zdrenţe.

Gândeam cu faţa în sus, cu ochii închişi, străduindu-mă să păstrez în minte imaginile vii din vis, chipul Căpitanului. Nu mi-a venit greu să păstrez vii în minte acele imagini pentru că visul a fost de o claritate cristalină. Mi-am mai potrivit puţin sub cap, ,,perna,, (foloseam drept pernă gamela, cu gura pe scândura priciului), mi-am mai strâns, pe sub coaste, boarfele, pentru că mă ,,trăgea,, de la geam, şi m-am cufundat în cel de-al doilea somn.

A doua zi am povestit visul, fără să fi omis vreun amănunt. Toţi au fost impresionaţi de apariţia Căpitanului în vis, de altfel ca şi mine. Prezentarea visului meu n-a avut alt efect decât acela de a provoca pe cei doi mai vârstnici, care îl cunoscuseră pe Căpitan, la povestirea altor şi altor amintiri în legătură cu el. Cui să-i fi dat atunci prin minte că visul avea o semnificaţie şi încă una foarte mare?

Abia după ce la scurtă vreme, în împrejurări tragice, Mitică Huţanu, Aurel Câmpan şi Aurel Timuş, au murit repede unul după altul, exact în ordinea în care au fost înscrişi în ,,registrul,, Căpitanului, am descoperit elementul atât de limpede semnificativ în vis.

Sursa:  Mihai Pușcașu, „Mărturii din iadul închisorilor comuniste”, pag. 73-77, editura Agaton, Făgăraș 2010.

IPS Longhin avertizează că va fi un sinod panortodox la Moscova, unde se va adopta un nou catehism, foarte probabil cu elemente neortodoxe. Patriarhul Daniel e invitat să participe în perioada 2-5 decembrie

KYRIL al Rusiei va organiza un alt sinod panortodox? Între 2-5 decembrie, ss Daniel alături de alți patriarhi ortodocși vor merge la Moscova

Conform unor surse din Patriarhia România, Prea Fericitul Daniel, patriarhul României și mitropolitul Munteniei și Dobrogei, va efectua, la începutul lunii decembrie, o vizită la Moscova, la invitația Patriarhului Kirill al Moscovei şi al Întregii Rusii.

PF Daniel participă alături de alți patriarhi ortodocși la Moscova, la sărbătorirea celor 100 de ani de la restaurarea patriarhatului Bisericii Ruse. Vizita PF Daniel va avea loc între 2 și 5 decembrie, spun sursele STIRIPESURSE.RO..

La fel ca și vizita istorică a patriarhului Kiril în România, luna trecută, prima după 1990, și cea a PF Daniel în Rusia are acest caracter. Conform informațiilor noastre, ultimul patriarh român care a vizitat Moscova a fost PF Nicodim, între 23 octombrie – 7 noiembrie 1946.

După al Doilea Război Mondial, la cererea puterii sovietice, autorităţile române au făcut presiuni intense la adresa patriarhului Nicodim de relansare a relaţiilor bisericeşti româno-ruse după întreruperea survenită de măsurile antireligioase luate de puterea bolşevică după 1918. A fost ultima vizită a unui patriarh român la Moscova. Urmașii săi, Justinian, Iustin și Teoctist, nu au acceptat vreo invitație venită din partea bisericii ortodoxe ruse.

Patriarhia Română, prin vocea purtătorului său de cuvânt, Vasile Bănescu, a confirmat informația prezentată de STIRIPESURSE.RO.

”Da, intre 2 și 5 decembrie, PF Daniel este invitat, alături de alți patriarhi și întâistătători ortodocși, la aniversarea celor 100 de ani de la restaurarea patriarhatului Bisericii Ruse. Nu este, așadar, o vizită bilaterală!”, a punctat Vasile Bănescu.

La fel ca și vizita istorică a patriarhului Kirill în România, luna trecută, prima după 1990, și cea a PF Daniel în Rusia are acest caracter. Sunt prevăzute întâlniri cu liderii Bisericii Ruse, în frunte cu patriarhul Kirill, și, foarte probabil, și cu președintele Vladimir Putin. Vizita a fost convenită după discuția din 26 octombrie dintre Întâistătătorii celor doua biserici. Ei au făcut schimburi de informații cu privire la problemele religioase și relațiile între cele doua biserici.

 

Slugile lui Teofan terorizează localnicii din Orășeni și familia părintelui IOAN UNGUREANU

Spune o vorbă de duh că errare humanum est, perseverare diabolicum (“a greși este omenesc, a persevera în greșeală este drăcesc”). Parcă pentru a întări aceste vorbe, funcționarii MMB au descins din nou în satul Schit Orășeni astăzi, pentru a recolta alte semnături de la credincioși pentru scoaterea părintelui Ioan Ungureanu din slujirea preoțească, pe care cu vrednicie o duce în această comunitate de 17 ani.

S-ar părea că pentru MMB parohia Schit Orășeni a devenit cea mai importantă parohie din întreaga Mitropolie. Niciuna dintre parohiile celelalte nu poate pretinde că i se acordă nici măcar o parte din atenția care se acordă micii comunități de la marginea orașului Botoșani.

Poate fi ordin de la înalta conducere de la Iași, poate fi ambiția personală a celor doi, inspectorul bisericesc preot Florin Chirilă, care i-a spus acum două duminici părintelui Ioan “Ce prost ești, Ionică!”, parcă preștiind planul ce avea să se pună în mișcare, și vicarul administrativ preot Marian Timofte de a duce la bun sfârșit o însărcinare primită. Cert este că cei doi își continuă campania de intimidare a populației din Schit Orășeni absolut netulburați de către autoritățile statului, în ciuda numeroaselor petiții, procese, apeluri pe care părintele Ioan Ungureanu le-a tot depus la instituțiile de resort.

Nu pare a păsa nimănui că în România, de câteva luni, unei familii, familia preotului Ioan Ungurenu, i s-au… suspendat toate drepturile cetățenești, cu atâta emfază clamate în discursul public, că cei doi soți sunt călcați în picioare de dimineața până seara, că sunt duși în pragul spitalizării, și asta pentru că au avut curajul să facă ceea ce părintele Ioan Ungureanu a promis la hirotonie că va face: să apere cu orice preț comoara de spiritualitate și trăire ortodoxă, pe care i-au dat-o Sfinții Părinți în grijă, împotriva încercării de a o înlocui cu moneda calpă a învățăturilor eretice, rodite din mintea păcătoasă a omului.

De la hărțuirea și păcălirea sătenilor, la intimidarea membrilor familiei, de la amenințarea cu cătușele până la spargerea ușii bisericii cu topoarele, de la înscenarea unui comportament neadecvat la catedră până la acuzația uluitoare de trafic de arme și terorism, toate metodele sunt permise, se pare, pentru dărâmarea psihică și fizică a preotului Ioan Ungureanu și a preotesei sfinției sale, în speranța că vor pleca din parohia pe care au construit-o de la zero și au făcut-o un adevărat colț de rai, într-o localitate în care primarii au avut grijă ca patina timpului să se păstreze intactă, neimplicându-se în nicio acțiune edilitară și lăsându-o să arate ca pe vremea Măriei Sale Ștefan sau a vrednicilor de pomenire sfinți Sila, Paisie și Natan. O parohie pe care, în urmă cu câțiva ani, când a fost invitat să o vadă și să o binecuvânteze, înaltul ierarh a numit-o “o văgăună”.

Astăzi, în jurul orei 10.00 dimineața, preotul Marian Timofte, preotul Florin Chirilă, preotul Ovidiu Lăzărescu și preotul Daniel Țăranu au colindat pe la casele câtorva dintre familiile din satul Orășeni, cerându-le semnături împotriva părintelui Ioan. Unii au acceptat să le dea, alții au ezitat, alții au refuzat cu totul. Se pare că în ciuda eforturilor susținute de cei doi funcționari, ajutați și de primarul comunei, numărul de semnături nemulțumește conducerea de la Iași și nu se potrivește cu planurile pe care aceasta le are în sat.

Ce au de gând să facă cu aceste semnături cei de la MMB vom vedea. Până una alta, toți cei păcăliți să semneze aceste liste semnează de fapt în favoarea ereziei ecumeniste, parafate în cadrul sinodului din Creta și de mâna ierarhului nostru. Semnătura acelor săteni pentru izgonirea preotului Ioan Ungureanu din sat este asemănătoare cu semnătura mitropolitului nostru pentru oficializarea ecumenismului, erezia ereziilor, la nivelul tuturor Bisericilor Ortodoxe ca politică misionară și viziune eclesiologică.

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/11/21/slujbasii-mmb-isi-continua-actiunea-de-destabilizare-parohiei-schit-oraseni/

via: sinodultalharesc.tk