MODUS OPERANDI al islamului – Bruxelles, capitala islamului european

MODUS OPERANDI islam

               Extrase din:  

    „The historical roots and contemporary threat…”

        de Dr. Peter Hammond (autorul deţine un doctorat în teologie)

 

MODUS OPERANDI islam

 

> Islamul nu este o religie sau un cult. În forma sa, este un stil de viaţă  complet.

 

> Islamul are componente religioase, juridice, politice, economice, sociale şi militare. Componenta religioasă serveşte pentru a le masca pe toate celelalte.

 

> Islamizarea  demarează atunci când o ţară are suficient de mulţi musulmani încât aceştia încep să pretindă concesii de natură  religioasă.

 

> Când societăţile  deschise la diversitatea culturală, la corectitudinea politică şi la toleranţă consimt la cererile de natură religioasă ale comunităţii musulmane, celelalte  componente se înfiltrează treptat.

 

> Iată cum funcţionează:

 Atâta timp cât populaţia musulmană rămâne  în jurul valorii de 2% sau mai puţin, indiferent de ţară, aceasta va fi percepută de către alţi cetăţeni ca fiind o minoritate paşnică, şi nu ca o ameninţare. Acesta este cazul în prezent în:

 

> Australia: musulmani 2,25%

> Spania: musulmani 2,3%

> Statele Unite ale Americii: musulmani 2%

> Italia: musulmani 2,6%

> Între 2% şi 5%, conversia din cadrul celorlalte minorităţi etnice şi din grupurile marginalizate începe prin recrutarea de deţinuţi în închisori şi de tineret din zona marginalizată a  bandelor de stradă. Acesta este cazul în:

 

> Germania: musulmani 5%

> Canada: musulmani 3%

> Danemarca: musulmani 4,1%

> Norvegia: musulmani 3%

> Marea Britanie: musulmani 4,6%

 

> Când ajung la 5%, musulmanii au deja o influenţă excesivă în raport cu procentul lor în populaţie. Ei vor  începe să facă presiuni pentru introducerea de produse alimentare „Halal”  (curate, conform standardelor islamice), asigurând  angajarea musulmanilor în prepararea lor. Vor spori  presiunea asupra lanţurilor de desfacere / comercializare a alimentelor, astfel încât acestea să introducă asemenea produse în vânzările lor, ameninţându-i  cu represalii până la faliment dacă nu se conformează cererilor lor. Asta se întâmplă în:

 

> Olanda: musulmani 5,5%

> Suedia: musulmani 4,9%

> Elveţia: musulmani 5,7%

> Olanda: musulmani 5,5%

> Trinidad / Tobago: musulmani 7%

 

> Ajunşi în acest stadiu, musulmanii se vor înfiltra treptat în toate sferele de influenţă şi vor acţiona pentru ca Guvernele să le permită să se guverneze ei înşişi (în interiorul  unor enclave de tip „ghetou”) în conformitate cu legislaţia sharia (legea islamică), scopul final al islamiştilor fiind instaurarea sharia în toate ţările din lume.

 

> Când numărul musulmanilor se apropie de 10% din populaţie, se amplifică nerespectarea legilor mergând până la provocări deschise, pledând pentru condiţii de viaţă conforme cu cultura şi credinţele lor. La Paris, vedem cu regularitate incendieri de automobile în enclavele musulmane. Orice acţiune percepută ca anti-musulmană are ca rezultat revolte şi ameninţări ale mulţimilor, ca în Amsterdam, unde s-au opus violent la benzile de  desene animate cu Mohamed şi filmele despre Islam. La momentul când scriem aceste rânduri, 12 persoane au fost tocmai ucise în Charlie Hebdo Paris… Astfel de tensiuni apar zilnic, în special în enclavele musulmane din:

 

> China: musulmani 10% – (în China este o situația mai specială din cauza comunismului – notă admin.)

> Franţa: musulmani 9,6%

> Guyana: musulmani 7%

> Israel: musulmani 16% – (în Israel este o altă situație mai specială, căci sionismul evreisc ține sub asuprire populația islamică – notă admin)

> Filipine: musulmani 10%

> Thailanda: musulmani 10%

 

> Când ajung la 20% din populaţie, ţările receptoare se confruntă cu focare de violenţă declanşate chiar pentru probleme minore, formarea miliţiilor jihadiste, crime, incendierea  de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti, ca în:

 

> India: musulmani 20%

> Kenya: musulmani 33%

> Rusia: musulmani 19%

 

> La 40%, naţiunile gazdă vor experimenta masacre sporadice, atacuri teroriste repetate şi de gherilă militare, incendieri de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti fără răgaz, cum se întâmplă în prezent în:

 

> Ciad: musulmani 50%

> Etiopia: musulmani 50%

 

> De la 60%, naţiunile vor asista la persecuţia neîngrădită a cetăţenilor nemusulmani (necredincioşi) aparţinând tuturor religiilor  (inclusiv musulmani care nu se conformează ideologiei  fundamentaliste), purificarea etnică, utilizarea legii sharia ca o armă de represiune şi aplicarea „Jizya” (taxă asupra necredincioşilor), astfel ca în:

 

> Albania: musulmani 79,9%

> Bosnia: musulmani 60%

> Malaezia: musulmani 60,4%

> Qatar: musulmani 77,5%

> Dincolo de 80%, întimidarea este permanentă, opresiunea şi jihadul violente şi agresive, epurarea etnică este etatizată mergând până la genocid. Fundamentaliştii persecută sau elimină toţi necredincioşii (neconvertiţii) căci ţările pe care le ocupă trebuie să devină 100% musulmane, ca în:

 

> Bangladesh: musulmani 90,4%

> Egipt: musulmani 95%

> Indonezia: musulmani 88%

> Iran: musulmani 99%

> Irak: musulmani 97%

> Iordania: musulmani 94%

> Liban: 99% musulmani

> Maroc: musulmani 99%

> Pakistan: musulmani 96,3%

> Palestina: musulmani 98%

> Sudan: musulmani 97%

> Siria: musulmani 90%

> Turcia: musulmani 99,8%

 

Când scopul final este atins şi populaţia a devenit 100% musulmană, s-ar putea presupune că asta va conduce la „Dar es Salaam”, Casa Islamică a Păcii. Toţi locuitorii sunt musulmani, madrasele sunt singurele şcoli, iar Coranul este singurul cuvânt admis, aşa ca în:

Afganistan: musulmani 100%

Arabia Saudită: musulmani 100%

Somalia: musulmani 100%

Yemen: musulmani 100%

Din păcate, niciodată nu va fi pace, pentru că în aceste ţări, 100% musulmane, cei mai radicali vor exercita un control total, vor deţine puterea absolută şi îşi vor satisface setea insaţiabilă de sânge ucigându-i pe coreligionarii lor care sunt mai puţin radicali decât ei…..

Este foarte important să înţelegem că, în unele ţări, cu populaţii musulmane mult sub 100%, cum ar fi Franţa, oamenii care trăiesc în aceste enclave (ghetouri) sunt 100% musulmani; această populaţie trăieşte în conformitate cu legislaţia Sharia. Poliţia naţională franceză nu intră în interiorul acestor enclave. Acolo nu există nici jurisdicţie de stat, nici şcoli, nici facilităţi religioase nemusulmane. Copiii frecventează madrasa (şcoli religioase islamice), învaţă doar Coranul. Simplul fapt de a avea contacte cu necredincioşii este pasibil de pedeapsa cu moartea. În consecinţă, în unele locuri din aceste ţări, Imamii musulmani şi extremiştii exercită mai multă putere decât autorităţile alese ale statului şi forţele de poliţie…

Astăzi, cei peste 2 miliarde de musulmani constituie 28% din populaţia lumii. În acelaşi timp, rata natalităţii la musulmani depăşeşte cu mult rata natalităţii la creştini, hinduşi, budişti, evrei şi alţi credincioşi sau necredincioşi. În acest fel, musulmanii vor depăşi 50% din populaţia lumii până la sfârşitul secolului.

–––––––––––––––––––––––––––––-

Vă rugăm să transmiteţi aceste informaţii tuturor acelora dintre apropiaţii dvs. care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de viitorul sumbru care stă în faţa noilor generaţii, dacă nu vom avea curajul şi forţa morală să blocăm acest curent religios malefic pentru umanitate. Este şi lupta voastră!

„Înainte de vârsta de nouă ani am învăţat canonul care guvernează viaţa arabă: eu împotriva fratelui meu, eu şi fratele meu împotriva tatălui meu, familia mea contra verilor clanului, clanul contra tribului, tribul contra întregii lumi şi noi toţi contra necredincioşilor”.

Leon Uris, „The Haj” (citat din roman)

„Un mediator este cineva care hrăneşte un crocodil, sperând că va fi ultimul care urmează să fie mâncat.”  Winston Churchill

„Singura condiţie pentru triumful răului este pasivitatea oamenilor de bine.”   Edmund Burke

Bruxellistan, capitala Eurabiei

19 martie 2016 · de bogdancalehari

Statul Islamic are capitala și cartierul general la Raqaa, în Siria. Și școlarii știu acum lucrul acesta. Cu excepția celor din serviciile secrete europene, puțini știu însă că Statul Islamic are un cartier general și în Europa, la Bruxelles, în cartierul Molenbeek, la nici doi kilometri de sediul Uniunii Europene. De aici au plecat cei 8 teroriști, care au ucis pe 13 noiembrie, la Paris, 132 de oameni și aici s-a refugiat vestitul Salah Abdeslam – singurul  terorist care a scăpat.

De altfel, imediat dupa Bataclan, Sindicatul Polițiștilor Francezi (SPF) a pus degetul pe rană, cerând  ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, “cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeană.” Constare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și Belgia – țară care a furnizat, raportat la numărul populației, cel mai mare număr de jihadiști, Statului Islamic și Europei. Însă a pune Belgia sub monitorizarea UE, în scopul eradicării terorismului islamic, este același lucru cu a pune o gașcă de nebuni, for tutelar la un ospiciu.

Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului, decât să aplice cu consecvență politica UE în materie de imigrație musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios. Imigrația masivă și necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 de ani un adevărat șoc imigrațional, social și cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o țară cu 10 milioane de locuitori. Așa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populația Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigrație), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetățeniei pe baza unei simple dovezi de reședință, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria și Irak !), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio, decât cu niște localități europene.

Adevărate laboratoare, în care politica de ingineria socială promovată de socialiștii și ecologistii belgieni și-a definit utopia și și-a proclamat falimentul. Ani de zile, politicienii, presa și intelectualitatea belgiană au cultivat mitul “traiului împreună” și al “diversității multiculturale”, Bruxelles-ul și casbah-urile sale fiind evocate ca exemple de urmat, cu toate că puținele voci raționale vorbeau despre “Mollahbeek” și calificau Bruxelles-ul drept un Waterloo al politicii de stânga.

Molenbeek – Saint- Jean l-a avut primar, timp de 20 de ani, pe socialistul Philippe Moureaux, timp în care și-a pierdut nu numai numele incorect politic, “Saint Jean”, ci și pe toți locuitorii de origine belgiană. A devenit astfel o “no go zone”, un pământ al islamului, populat în totalitate de magrebieni și turci – noul “proletariat” și electorat al lui Philippe Moreaux și al Partidului Socialist. Vestit pentru inițierea și susținerea legii “contra rasismului și xenofobiei” (1981), lege adoptată în perioada când era ministru al Justiției și reformelor instituționale, odată ajuns primar, Philippe Moreaux a finanțat asociațiile musulmane și constructia de moschei (50 numai în Molenbeek), a pus la dispoziția școlilor coranice (madrassa) locațiile publice și a promovat pe listele electorale ale socialiștilor atât predicatori ai islamului salafist, cât și oamenii de încredere ai traficanților de droguri. Mohamed Abdeslam, fratele mai mare al lui Salah Abdeslam, s-a numărat printre membri cabinetului său. Urmându-i exemplul, Partidul Socialist își editează azi manifestele electorale în urdu, arabă și turca, iar la nivelul Bruxelles-ului peste jumătate din candidații săi sunt musulmani. În 2010, Moureaux a divorțat, iar în 2011, la 72 de ani, s-a căsătorit cu marocana Latifa Benaicha (35 de ani), o colaboratoare a ministrului bruxellez, Charles Picque.

Așa a adevenit Molenbeek, dintr-o zonă urbană model, un cartier în intregime musulman, un fief al islamului radical și o placă turnantă a traficului de droguri. Un Afganistan in miniatură. Sub conducerea socialiștilor și a ecologiștilor, celelalte cartiere i-au urmat exemplul, în aplauzele unanime ale establishmentului politic și indiferența abulică a belgienilor. Totul s-a întâmplat, repet, la câțiva pași de sediul Uniunii Europene, într-o țară ce a trimis-o în Parlamentul european pe Mahinur Ozdemir, nu numai prima deputată europeană cu hijab, ci și o mare suporteră a dictatorului islamist, Recep Erdogan. O țară al cărui ministru de interne a tratat plecarea jihadiștilor belgieni în Siria și Irak dintr-un unghi umanitar, prezentându-i drept victime ale societății, când ei erau doar niște teroriști periculoși, și care a facilitat reîntoarcerea din Siria a unui jihadist, pentru ca soția acestuia “să poată naște în condiții bune”! O țară ca un ospiciu.

În aceste condiții, era normal ca Bruxelles-ul – dopat fiind cu un drog letal, obținut prin sinteza dintre negarea realității și multiculturalism – să “sărbătorească”, în genunchi, reîntoarcerea de la jihadul din Franța a fiului său iubit, Salah Abdeslam. Zile întregi metroul nu a circulat, iar creșele, grădinițele, școlile și universitățile au rămas închise. La fel și marile centre comerciale, sălile de sport, piscinele, sălile de cinema, teatrele și muzeele. Întâi s-a anulat meciul de fotbal cu Spania, după aia etapa de campionat, iar când s-au anulat sărbătorile Crăciunului si ale Anului Nou, bruxelezii, care au stat mult timp închiși în case, s-au gândit că se vor revanșa postind de Ramadan. S-au înregistrat pierderi economice imposibil de calculat. Bruxelles-ul a fost umilit, dar era fericit: Islamul dobândise o mare victorie. De aia nu s-a înregistrat nici cel mai mic semn de mânie sau de revoltă, iar sentimentul de indignare a lipsit cu desăvârșire. Chiar și atunci când Salah Abdeslam a scăpat, iar, de urmărirea poliției, pentru ca aceasta nu are voie să facă percheziții în timpul nopții; nici chiar atunci când este vorba de terorism!

Marți după amiază, în casbah-ul Forest din Bruxelles, o operațiune mixtă a polițistilor belgieni și francezi a fost întampinată de gloanțele teroriștilor islamiști. Era a o suta operațiune de acest fel, din ultimele 4 luni. Patru politiști au fost răniți ușor, iar islamistul algerian Mohamed Belkaid – aflat ilegal pe teritoriul Belgiei, dar condamnat pentru furt în 2014 – a fost ucis de un lunetist. Alți doi teroriști au scăpat! S-au găsit arme, muniție și un steag al Statului Islamic lângă cadavrul lui Mohamed Belkaid. Primul ministru, Charles Michel, a cerut miercuri belgienilor, deși nu era nevoie, “să-si pastreze calmul și sângele rece”.

Vineri, după 126 de zile de urmărire, Salah Abdeslam a fost prins, după un puternic schimb de focuri, într-un apartament dintr-un imobil situat chiar în mijlocul Molenbeek-ului – cartier în care a crescut și a locuit. La aflarea veștii capturării eroului local, tineri musulmani, toți locuitori ai cartierului și adepți ai Statului Islamic, au atacat cu pietre forțele de poliție!

În condițiile în care Comisia Europeană, Angela Merkel, lideri europeni marcanți, precum și oligarhia media și patronală sprijină necondiționat invazia imigrațională, considerând-o o șansă pentru Europa, deși aceasta a intrat sub tutela Islamului, mulți europeni își manifestă ingrijorarea, neștiind ce le rezervă viitorul. Pentru cei curioși și nelămuriți, un singur sfat: cine vrea să cunoască viitorul Europei, nu are decât să se uite atent la prezentul Bruxelles-ului.

Sursa: bogdancalehari.wordpress.com

Au fost 500 de persoane la protestul de la Cotroceni împotriva moscheii și imigranților musulmani

Duminică, 10 aprilie – La protestul organizat de PRU au participat aproximativ 500 de persoane. Autorizația pentru protest s-a dat pentru 250 de persoane, iar în presa oficială a fost vehiculat acest număr de participanți. 

Au venit cei de la PRU, în frunte cu Bogdan Diaconu, alți creștini și bucureșteni, care sunt împotriva musulmanilor și a moscheii, Cătălin Berenghi, un grup din fosta obște a părintelui Mihai Andrei Aldea, Daniel Ghiță (campionul de k1) și alții. 

S-au cântat imne patriotice, Imnul Național, rugăciuni, Tatăl nostru, Cu noi este Dumnezeu, Cuvine-se cu adevărat, troparul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, două cântece legionare și s-au scandat lozinci de genul: „Iohannis trădător”, „Masonerie vrea să distrugă România”, „Nu vrem să fim pașalâc turcesc” etc. 

O parte dintre participanți au fost îmbrăcați în costume populare cu icoane, steaguri tricolore și cartoane pe care erau scrise lozinci împotriva moscheii pe pământ românesc. 

După protest, Bogdan Diaconu a fost amenințat pe facebok, de pe un cont cu  nume arăbesc:

Noi ne apărăm credința, ei ne amenință cu bombe!

Iată mesajul primit de mine de pe un cont cu nume arăbesc în urma protestului PRU de ieri împotriva moscheii și a migranților: ”Dacă aș avea o bombă ți-aș trimite-o cadou de paști…” 

Sursa: facebook.com 
Iată câteva imagini de la protest: 
DSC04369 DSC04370
DSC04373 DSC04374
DSC04382 DSC04383
DSC04388   DSC04389
DSC04390

Cătălin Berenghi a depus astăzi (11 februarie) o cerere la Guvern pentru anularea HG 372/2015 prin care se cedează terenul pentru construirea moscheii:

 

Cererea mea depusă astăzi la Guvernul României.
Aşa cum am stabilit anterior,astăzi 11-04-2016, m-am prezentat la sediul Guvernului României, la Registratura Generală, unde am depus o nouă cerere de anulare a HG 372/2015.
Cererea mea a fost luată in evidenţă, cu numărul
4968 / 11.04.2016.
Acţiunea noastră a beneficiat de prezenţa a 8 călugări si preoţi veniţi special din toate colţurile ţării. Acestora li sa alăturat Arhimandritul Dr. Ştefan Popa, Rectorul Comunitaţii Române in Italia venit special in ţară, pentru a participa la această acţiune.
Cei care din anumite motive obiective , nu pot veni personal la sediul Guvernului României, pot depune cererea prin postă la adresa : Piața Victoriei 1, București 011791.
In format electronic cererea poate fi depusa la adresa de email pm@gov.ro
Pentru alte informaţii si detalii, vă rog sunaţi la Guvern.
Telefon : 021 314 3400
Program: Deschis astăzi · 09:00 –17:00.

P.S. HG 372/2015 este hotararea de guvern prin care statul roman cedeaza cultului musulman cu titlu gratuit, o suprafata de teren de 11.295mp, situat in Bucuresti, Bd Expozitiei nr 22-30 sector 1.
Pe acel teren se doreste construirea unei Mega moschei de 10.000 locuri si o scoala de invatatura islamica de 8 000 de locuri.
Terenul cedat, conform hotararii de guvern valoreaza 4.000.000 euro,insa in realitate acest teren este evaluat la o valoare cuprinsa intre 11.000 000 – 14.000.000 euro.

12987024_1795624420661383_1521249194731877748_n12993626_1795624437328048_3728906261241486708_n

Sursa: facebook.com

Luni 21 martie, ora 11:00 – PROTEST ÎMPOTRIVA PRIMIRII REFUGIAȚILOR MUSULMANI la Ministerul Administrației și Internelor

Luni 21 martie, ora 11:00 – PROTEST ÎMPOTRIVA PRIMIRII REFUGIAȚILOR MUSULMANI la Ministerul Administrației și Internelor (Piaţa Revoluţiei nr.1 A, sector 1, Bucureşti)

Localizare pe hartă

Mugur Vasiliu – unul din organizatorii protestului.

Detalii la minutele: 7:49 și 16:40

Prea Sfinţitul Longhin şi dragostea lui pentru semeni

MihailJar3

Omul lui Dumnezeu, părintele Longhin, prin jertfa sa, încununată de iubirea de semeni, ne cheamă la rugăciune pentru salvarea fraţilor ortodocşi de pretutindeni.
Se mişcă lumea din temelii, sângele curge şiroaie în mereu alte margini de pământ, hidra ucigătoare de suflet omenesc s-a abătut pustiitor peste ortodoxie.
În Ucraina, tot mai multe familii au dat jertfa supremă. Taţi, soţi şi fii s-au întors acasă în sicrie. Mamele, fiicele, soţiile celor plecaţi în veşnicie au pe obraz şi-n suflet săpate brazdele suferinţelor fără de margini. Nu ştiu ce să mai facă, încotro s-o apuce. Unul din locurile de scăpare este şi Bănceniul, mânăstirea unde sunt primiţi cu nesfârşită iubire şi înţelegere.

WP_20150811_001
Aşa, aici, pe lângă cei peste 400 de copii, părintele Longhin a luat sub aripa lui ocrotitoare multe familii refugiate din toată zona Doneţk. Sunt primite şi familii nevoiaşe, mame părăsite, femei cu probleme grave în viaţa lor. „Casa pelerinului‟, unde poposeau rugătorii în descoperirea minunilor lui Dumnezeu, s-a transformat, în vremurile de bejanie pe care le trăim, în căminul a zeci de copii, victime ale conflictului din Ucraina.

WP_20150811_13_06_00_Pro
Toţi beneficiază de cele mai bune condiţii, dar mai ales de sfinţenia locului şi de iubirea jertfelnică a părintelui Longhin. Au venit să li se citească rugăciuni la racla cu sfinte moaşte (şi multe sfinte moaşte veghează la Bănceni!), au venit cu speranţa că vor primi alinarea la atâtea probleme ce au căzut pe capul lor.

WP_20150811_13_05_46_Pro
Ce ai face tu, mamă, din orice colţ al lumii, dacă ai fi nevoită să îţi trimiţi copilul la luptă? Şi să vezi cum soţul, sprjinul tău din lumea aceasta, se-ntoarce acasă în sicriu? Cum este, Doamne, să trăieşti cu inima cât un purice? Să fii mamă şi soţie de refugiat? La cine să te gândeşti mai întâi? WP_20150811_13_16_19_Pro
Pentru astfel de oameni, părintele Longhin n-a pregetat să se transforme în jertfă vie, pentru ca omul aflat sub vremuri să nu uite să ţină aprinsă în suflet candela iubirii către Dumnezeu. Părintele Longhin le-a readus oamenilor în suflet speranţa.

De ce atâta durere în lume, Doamne, de ce? De ce nu mai au ochii lacrimi să plângă, de ce? De ce pustiirea asta, Doamne, de ce?
Să avem curajul să privim în adâncurile sufletului nostru şi să nu-l facem răspunzător pe Dumnezeu de faptele noastre pline de păcat. Să eliberăm, mamelor, pe copiii noştri, aruncaţi în întuneric cu bună ştiinţă, de grozăvia avorturilor făcute. Să nu mai judecăm pe fraţii noştri şi să învăţăm să spunem din suflet: „Iartă-mă, Doamne!‟

WP_20150811_16_34_49_ProWP_20150811_16_34_00_Pro

Copiii aduc jertfă lui Dumnezeu sufletul lor nevinovat. Dima şi Ivan, Colea, Saşa, Anton, Heruvima, Serafima, Nicolai, Karina, dar câţi alţii, nu realizează încă grozăvia evenimentelor care le-au schimbat viaţa… Ochii lor mai sunt în stare să zâmbească din toată inima…

„Dacă dragoste nu e, nimic nu e‟, de aceea suspinul nostru să fie marea rugăciune înălţată spre Dumnezeu. WP_20150811_13_20_34_ProDe aceea, părintele Longhin primeşte la Bănceni pe tot omul credincios din orice colţ de lume, fie el rus, ucrainean, român sau altceva.

De aceea, Bănceniul a devenit reduta lui Dumnezeu, greu încercată şi ea, căci este luată cu asalt din toate părţile de puterile întunecate ale lui Satan. De aceea, părintele Longhin ne roagă să ne rugăm pentru dânsul.
Pentru mine, semnatara acestor rânduri, maica Lavrentia (pelerină din România) a fost purtătoarea de cuvânt a sfinţeniei de la Bănceni şi a rugăciunii părintelui Longhin.

Livia-Dorina

Zeci de mii de refugiaţi din estul Ucrainei au trecut în Rusia şi Bielorusia

În jur de 21 de mii de refugiaţi ucraineni se află în Rusia

ZECI DE MII de cetateni ucrainieni au cerut statutul de refugiat in Rusia si Bielorusia

În timp ce zonele din estul Ucrainei sunt afectate de războiul dintre separatişti şi armată, zeci de mii de cetăţeni, majoritatea etnici ruşi, aleg să se regugieze din zona frontului în Rusia şi Bielorusia.
Peste 48.000 de cetăţeni ucrainieni au solicitat statutul de regugiaţi în Rusia, anunţă agenţia de presă RIA Novosti, care citează oficiali din Ministerul situaţiilor de urgenţă. Deasemenea 27.000 dintre refugiaţi au aplicat şi pentru obţinerea cetăţeniei ruse. Acestora li se adaugă până la 500.000 de ucrainieni care au fugit în Rusia la prieteni şi rude pentru a scăpa din zona de conflict.
În acelaşi timp şi autorităţile din Bielorusia au înregistrat un număr tot mai mare de ucrainieni care solicită statutul de regugiat, informează agenţia BelTA.
“Numărul cererilor a crescut de la începutul anului. Cetăţenii ucrainieni nu aplică doar pentru statutul de refugiat. Mulţi cer şi permisiunea de munci aici sau drept de şedere permanent”, a declarat un oficial al Ministerului de interne din Minsk, care a mai precizat că “zilnic suntem contactaţi la Serviciul pentru migrări de circa 200 de ucrainieni, fie personal, fie prin telefon sau online”. Conform spuselor acestuia, numărul ucrainienilor din Bielorusia a crescu cu 13 procente faţă de anul trecut. Majoritatea refugiaţilor sunt din regiunile Lugansk şi Doneţk.
Fluxul de refugiaţi ucrainieni s-a mărit din luna iunie, când armata a iniţiat o ofensivă majoră împotriva rebelilor pro-ruşi.
Conform estimărilor ONU, peste 1.100 de persoane au murit în urma operaţiunilor militare coordonate de Kiev în estul ţării. Sursa: FrontPress.ro