Imagini foto-video de la PROTESTUL de susținere a CAMELIEI SMICALĂ, din fața Ambasadei Finlandei (21.05.2017)

Imagini foto-video de la PROTESTUL de susținere a CAMELIEI SMICALĂ, din fața Ambasadei Finlandei (21.05.2017)

 

După cum se știa: Reamintesc: Duminică 21 mai (București) PROTEST DE AUTORIZAT de susținete pentru CAMELIA SMICALĂ și celelalte familii de români rămase fără copii în străinătate 

 

 

Fotografii:

 

 

S-a protestat și pentru Florin Barbu și copiii lui, dar și pentru celelalte familii de români aflate în situații similare:

Un buchet de flori și o icoană pentru ambasadoarea Finlandei, poate s-or mai îndulcii nordicii, cu inimile de gheață…

La Ministerul Afacerilor Externe pentru a depune nota de protest, semnată de toți cei care au participat.

 

 

 

Conform legilor satanice europene, FLORIN BARBU și-a pierdut definitiv cei doi copii, chiar și la CEDO

Să protestăm și pentru Florin Barbu, duminică: Reamintesc: Duminică 21 mai (București) PROTEST DE AUTORIZAT de susținete pentru CAMELIA SMICALĂ și celelalte familii de români rămase fără copii în străinătate 

Fotografia postată de Florin Barbu.

Florin Barbu, românul căruia statul englez i-a luat copiii și i-a dat spre adopție unui cuplu gay britanic, a primit răspunsul la sesizarea pe care a făcut-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ultima instanță de la care spera să obțină dreptul de a-și lua copiii înapoi.

Vă reamintesc faptul că Barbu se stabilise în Marea Britanie împreună cu concubina sa, Claudia Racolța. Împreună au doi copii, Diana, acum în vârstă de 9 ani, și Andy, de 6 ani. În 2014, din cauza certurilor dese dintre părinți, copiii au fost ridicați de asistenții sociali. După doi ani de procese – în care, la un moment dat, se cerea chiar arestarea tatălui natural – copiii au fost pierduți definitiv și dați în adopție unui cuplu gay din Marea Britanie. Acum, Florin Barbu își îndreapta ultimele speranțe către CEDO.

Un amănunt interesant, relevat în EvZ anul trecut, statul român a fost acuzat de un judecător englez că a stat impasibil timp de doi ani, în ceea ce privește acest caz.

Din păcate pentru cauza sa, CEDO i-a comunicat – așa cum se poate vedea din facsimilul alăturat – că nu i-a admis cererea, adică procesele pierdute în Marea Britanie rămân definitive! Hotărârea CEDO este irevocabilă. Din acest moment, legal, copiii nu mai sunt ai lui! – http://www.evz.ro/cedo-decizie-anglia-barbu-copii.html 


E incredibil ce se întâmplă! Unui român îi sunt luați copiii și dați unui cuplu de homosexuali, iar instanțele europene încuviințează asta… Ce legi satanice guvernează această uniune?! Ce minți îndrăcite au plănuit așa ceva?! Și câte familii de români nu au asemenea probleme în Europa… 

Cărui stat nevolnic plătim noi impozite? Ce politicieni de doi bani avem? Ai cui suntem noi? Ai nimănui??? 

Doar în Dumnezeu ne putem încrede!

MARȘ DE SUSȚINERE pentru Camelia Smicală în București, pe 21 mai, pe traseul Ambasada Finlandei – Ministerul Afacerilor Externe

camelia-smicala

Grupuri de initiativa din Bucuresti, Brasov, Iasi, Constanta se raliaza initiativei scriitorului George Alexander de solidaritate cu Dna Dr. Camelia Smicala, ai carei copii au fost rapiti si sunt in prezent abuzati de statul finlandez.

Dupa demonstratiile de la Deva si Piatra Neamt, unde au iesit si preotii orasului si calugarii din Muntii Neamtului, la Bucuresti vom organizeaza, simultan cu celalalte orase, un mars pe traseul Ambasada Finlandei – Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, la aceeasi data si ora, respectiv Duminica, 21 Mai, orele 13.00.

Vom reveni cu detalii. Daca doresc si alti romanii sa intreprinda actiuni similare in alte orase sa o faca! Un stat care isi abandoneaza cetatenii trebuie reprezentat de institutia suprema: noi, romanii. Solidaritate! Doamne, ajuta!
Dati mai departe!
UPDATE: Se propune (si) o zi lucratoare. Revenim. 

Sursa: rodiagnusdei.wordpress.com 

Atenție, blogul sursă este unul al ereticilor neoprotestanți! Nu vă informați despre cele ale credinței de acolo!

Prea Sfințitul LONGHIN iertându-i pe cei care l-au otrăvit

Transcriptul de pe: stranaortodoxa.wordpress.com

”Vă îmbrățișez pe toți, vă dăruiasc lui Dumnezeu și vă mulțumesc! Lui Dumnezeu și vouă, pentru că Dumnezeu v-a dat nouă, pentru că sunteți copiii noștri, fii duhovnicești.Nu contează că ai 80 sau 90 de ani, sunteți fiii noștri duhovnicești,copiii noștri și ai lui Dumnezeu. Daca vii la mama acasă, și mama are 90 de ani și tu ai 70 de ani, eu dacă-ți spun „măi copilule”,ce zici? „-La 70 de ani mă faci copil?” Dar când vii la mama acasă, zice:”dragul mamei, puiul mamii”. Așa te dezmiardă mama. Asa și la Dumnezeu, asa este dragostea parinteasca:”copiii Mei iubiți, copiii Mei vă aștept, copiii Mei va iert! ”Orice păcat se iartă, numai, fraților, să lăsăm deoparte raul, să lăsăm problemele deoparte, toate acelea grele, să ne apropiem de Hristos! Avem nevoie de nașterea din nou, de nașterea ​de Sus, de Duhul Sfânt. Asa Îl rog pe Dumnezeu ca la ​toți să vă ajute!

Cred că mult se vorbește despre noi. Spuneti-le că încă nu am murit, suntem vii. Le mulțumim, și să vă rugați pentru Pr Cleopa că este cel mai greu pentru că noi am mâncat împreună, înțelegeți despre ce spun. Rugați-va pentru că starea lui este acum cea mai grea. Dar Dumnezeu poate nu ne va lăsa. In ciuda tuturor acelora care au vrut sa ne facă acest rău, îi iertăm din suflet, vă iert din suflet! In numele Domnului Iisus,din inima!
Nu am nici un rau asupra nimănui! Și rog pe Dumnezeu, Doamne, iartă-i! Așa cum iertai de pe crucea Golgotei, așa ajuta-ma și pe mine și pe acei frați care am fost otraviti împreună, să iertăm din suflet, din inima pe toți care caută să ne facă acest rău. Iar cei care vă ocupați de aceste lucruri, ar trebui să vă pocăiți. Sa veniți la Dumnezeu și voi, că vă iartă Dumnezeu.
Vedeți, dacă doctorii din Germania așa mi-au spus,”intr-acea zi trebuia să fiti mort”…Nu știu ce s-a întâmplat,vedeți și voi minunea…
Dar și  dacă muream…Le mulțumesc acelor oameni că mă voi întâlni mai degrabă cu Dumnezeu decat îmi era scris.Moartea pentru mine nu-i o frica fraților, nu contează cum am să mor, pe drum, in pat …Nu contează cum am să mor! Contează dacă mă întâlnesc cu Dumnezeu.
Și vă rog să păstrați Credinta Ortodoxă adevărată!
……………………………………
Niciodată nu ne vom uni cu nimeni! Pe toți îi așteptăm să vină la Hristos! Noi credem în Iisus Hristos cel răstignit! La El ne închinăm și la alți dumnezei nu ne vom pleca genunchii!
Sa ne omoare, să ne chinuie, ce vor vrea cu noi! Suntem ortodocși, am fost ortodocși și vom rămâne ortodocși! Să rămânem în adevărata credință!
Iar în ciuda celor care vor răul Bisericii Lui Hristos, noi mai mult vom mărturisi și nimeni niciodată nu ne va închide gura noastră! Vom muri noi, vor rămâne alții în urma noastră! Uitați-va! Doar nu veți putea omorî (pe) toată lumea!
Voi să strigați că sunteți ortodocși, să spuneți că este singura Credinta Mântuitoare!
Dar, rușine celor care și-au vândut Credinta și au semnat ereziile și au primit cu totul altceva strain, lepadandu-se de Dumnezeul cel adevărat. Sfintii din vechime fraților, au apărat Credinta Ortodoxă. Cand îi schingiuiau …, le scoteau ochii, le tăiau urechile ei mai tare mărturiseau pe Dumnezeu. Si noi astăzi cum le spunem?
Bucura-te! Ați auzit? Le scoate ochii, îi taie de vii, îi chinuie, îi dă la fiare, iar noi le cântăm in Biserica: Bucura-te Mare Mucenice Gheorghe! De ce? „Bucura-te Mare Mucenice Ioan cel Nou de la Suceava!” în sfintele acatiste.Bucura-te că ai suferit, ai răbdat și ai murit pentru Hristos și pentru Credinta adevărată! Așa și voi să rămâneți!
Bucurati-va frați ortodocși!
Păstrați Credinta Ortodoxă!
Iubiți pe toată lumea, dar nu primiti nici o erezie, nici ecumenism că acestea sunt omorâtoare de suflet și de viață veșnică. Amin!
Hristos a înviat!
Dumnezeu să vă ajute pe toți să vă puteți duce crucea până la sfârșit!
Ne vom uni! Dacă nu am făcut-o in libertate, nu am făcut-o in vremurile acestea…
Ne vom uni fraților! Războiul care va fi, sangele care s-a vărsa… Suferința adună pe oameni împreună, atunci vom fi mai aproape!…Voi sa nu va temeti de nimic!
Dumnezeu ce face, face spre binele oamenilor!
Vă binecuvantez să mergeți să faceți bine, să umpleți pământul cu roadele Duhului Sfânt, casele voastre, sufletele…
Faceți bine și nu va temeți de nimic!
Temeți-va doar de păcat. Pacatul distruge și sufletul și trupul! Păcatul ne desparte de Dumnezeu. De aceea vă rog din suflet să părăsiți orice păcat și să veniți spre dragostea Lui Dumnezeu!  Amin!”
Fragment din Predica la Duminica Mironositelor 

Iată și întreaga predică din Duminica Mironosițelor (30 aprilie 2017): 

CAMELIA SMICALĂ, mama căreia i-au fost răpiți cei doi copii de statul finlandez, A FOST CONDAMNATĂ LA 6 LUNI DE ÎNCHISOARE CU SUSPENDARE pentru că și-a permis să susțină public că este victima unor abuzuri – PETIȚIE DE SUSȚINERE

Image result for camelia smicala imagini

Semnați petiția: https://www.petitieonline.com/romanii_o_susin_pe_dr_camelia_smicala

Românii o susțin pe Dr Camelia Smicala !

Dr Camelia Smicala a fost condamnata la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru ca și-a permis sa susțină public ca este victima unor abuzuri ! Este acuzata ca ” s-a opus prin violenta autorităților ” care i-au luat abuziv cei doi copii minori și ii tin izolați de un an de zile , ingradindu-le drepturile ! Solicitam anularea unei hotărâri pe care o consideram injusta și prin care i se interzice acum inclusiv dreptul de a profesa ca medic !

Cei doi copii minori , Maria ( care are 10 ani)  și Mihai ( 11 ani) , striga după ajutor, vor acasă, vor sa fie împreuna ( sunt in doua case de copii diferite ) și au scris inclusiv scrisori la ONU !

Autoritățile romane cunosc situația.  Unii se implica. Iar cazul a ajuns inclusiv in atenția organismelor internaționale ! Pe 3.05 Finlanda e chemată la ONU tocmai pentru discuții care sa anuleze astfel de acuzații care se aduc ! Iată și scrisoarea unui deputat care explica nedreptățile și cere dreptate pentru Camelia și pentru copiii ei !

Un nou abuz al justitiei asupra unor cetateni romani
de data aceasta din Finlanda!
​Semnalăm tuturor autorităţilor române un alt caz de încălcare gravă a drepturilor omului ale unui cetățean român: o mamă a trei copii – dna Camelia Smicală-Jalaskoski – ce locuiește în Finlanda – este victima unor grave abuzuri din partea justiției și poliției finlandeze, precum și a Serviciului de protecție a copilului din Finlanda – Lastensuojelu.
Poliția finlandeză a refuzat să facă cercetări asupra violenței domestice prin dnei Smicală-Jalaskoski i-a fost afectat – în 2010 şi 2016 – dreptul la viaţă şi la integritatea fizică; plângerile făcute la poliție atât împotriva fostului soţ finlandez, care a agresat-o, cât şi împotriva executorilor judecătoreşti – care au folosit masuri brutale, excesive si nenecesare în timp ce puneau în aplicare o sentinţă abuzivă a justiţiei – nefiind soluţionate! Mai mult chiar, reprezentanții Serviciului de protecție a copilului din Finlanda – Lastensuojelu – chemați și ei, conform procedurii finlandeze pentru apeluri din cadrul serviciului de urgență 112, au asistat impasibili,în vara aceasta, la agresarea celor doi copii şi a mamei care încerca să şi-i protejeze!
Comisia noastră a fost sesizata în cazul dnei Smicală, la apelul pentru susţinere adresat de domnia sa, autorităților române, apel din care prezentăm extrasele esenţiale:
”Timp de 8 ani protecția copilului şi poliția finlandeză au refuzat să ne asculte. Tatăl copiilor nu a plătit niciodată pensie alimentară și toți oficialii finlandezi ne-au agresat psihic, din motive de xenofobie, apărând tatăl, care ne-a agresat. Sistemul juridic finlandez a apărat tatăl, lui i s-a dat avocat din oficiu. Eu nu am primit avocat și nici copiii ( deși, potrivit legii finlandeze, aveau și ei acest drept!- n.n.)
Copiii au refuzat să-și vadă tatăl agresor și ca urmare, sistemul juridic finlandez m-a obligat să plătesc amenzi uriașe (două amenzi însumând 40.000 euro), chiar dacă eu nu m-am opus relației tată-copii. Cei trei executori judecătorești care au venit la noi acasă nu au prezentat nicio hârtie oficială, ci ne-au agresat pe mine și pe copii. Copiii au fost duși la casa de copii, fără nicio hotărâre oficială.. Consider că timp de 10 ani, oficialitățile finlandeze, din motive rasiste, au încălcat toate drepturile omului în cazul nostru, precum și legile finlandeze.”
Apreciem că, în cazul dnei Camelia Smicală-Jalaskoski, s-au încălcat grav drepturile omului, drepturi garantate de convențiile și tratatele internaționale la care Finlanda este parte semnatară, precum și cele garantate de Constituția finlandeză (art.6 și art.7) și de legislația finlandeză – cel mai grav dintre toate fiind refuzarea accesului la justiție de către autoritățile judecătorești, atât în cazul contestării amenzilor injuste, cât şi în cazul sentinţei nedrepte prin care i s-au încredinţat copiii fostului soţ.
După cum am fost informaţi recent de dna Smicală, instanţa care dăduse sentinţa nedreaptă prin care încredinţa copiii către tată, a decis – fără să-i fi permis dnei Smicală atacarea acesteia – să-şi anuleze sentinţa anterioară şi a hotărât încredinţarea copiilor către mamă. Din nefericire, în continuare, Serviciul de protecţie socială a copilului, Lastensuojelu, refuză să aplice ultima decizie a instanţei!…
Considerăm că au fost, de asemenea, violate următoarele articole din Convenția Europeană a drepturilor omului (Roma, 1950): art.5 – referitor la libertatea și integritatea persoanei, art.6 – referitor la asigurarea unui proces echitabil, precum și art.14 – referitor la discriminare, în funcție de originea etnică și sex, în acest caz.
De asemenea, apreciem că – în calitate de stat-membru al Uniunii Europene – Finlanda a încălcat FLAGRANT mai multe drepturi ale unui cetățean european, dna Smicală-Jalaskoski, ce sunt prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (2000), astfel: art.3 – dreptul la integritatea propriei persoane, art.6 – dreptul la libertate și securitate, art.20 – egalitatea în fața legii, art.22 – discriminarea pe bază de origine etnică și limbă, art.24 – drepturile copilului, art.47 – dreptul la un proces echitabil și art.48 – prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare.
În sprijinul celor de mai sus poate fi accesat site-ul
http://yle.fi/uutiset/academic_disputed_theory_used_in_child_custody_cases_violates_child_protection_law/8984022, aparţinând Televiziunii finlandeze – unde există ştirea referitoare la abuzurile la care a fost supusă concetăţeana noastră.
Considerăm că cetățenii români – care aparțin unui stat membru al Uniunii Europene ca și Finlanda – nu trebuie tratați ca nişte “cetățeni europeni de mâna a doua”, de aceea trebuie să cerem împreună autorităţilor finlandeze să respecte drepturile fundamentale ale românilor, în calitate de cetățeni europeni, precum și legăturile sacrosancte dintre părinți și copii.
Potrivit convingerilor noastre, este de datoria Românilor şi, mai ales, a celor din Diaspora să ia atitudine, ca și-n alte cazuri, faţă de aceste grave abuzuri la adresa unor cetățeni români comise de către justiția, poliţia şi Serviciul de protecție a copilului din Finlanda.

Deputat Mircea Lubanovici
Colegiul 3 Diaspora


Iată și îndemul lui George Alexander, militantul pentru drepturile familiilor de români din străinăte: 

Haideți să semnăm PETIȚIA şi SĂ IEŞIM ÎN STRADĂ!
Domnul Preşedinte şi Domnul Premier, bineînțeles, pot să ni se alăture.

CUM VREȚI SĂ-ŞI REAMINTEASCĂ OAMENII DE VOI, DOMNULE IOHANNIS ŞI DOMNULE GRINDEANU?!…
Ca de nişte fețe triste, care tremură în fața altora, duplicitari, laşi, orbi la suferințele propriului popor sau ca de nişte ființe de lumină?

Dumnezeu să-i ajute fiecăruia după sufletul său! – https://www.facebook.com/GeorgeAlexander1961?fref=ts

Prea Sfințitul LONGHIN – Predică la Înviere (fragment) 16 aprile 2017

Image result for ps longhin imagini

Spre sfârșitul predicii mai spune câteva cuvinte în română.

COMEMORARE – 1 aprilie 1941 – MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ

Pe 1 aprilie se împlinesc 76 de ani de la cumplita dramă a românilor de la Fântâna Albă. Mii de locuitori din mai multe sate, din Bucovina de Nord, după invazia sovietică au pornit cu prapori, icoane şi cruci spre graniţa artificial trasată pentru a se retrage în ţara micşorată. Trupele sovietice, după ce i-au păcălit pe români, că îi vor lăsa să se retragă, i-au aşteptat la graniţă cu mitralierele. După masacru, câteva mii de oameni, au fost aruncaţi în gropi comune, mulţi încă de vii…  

Troița de la Fântâna Albă, ridicată la începutul anilor 2000, în Poiana Varnița, la circa trei kilometri de granița română – EVZ.RO


În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut granița ilegal din zonele Hliboca, Herța, Putila și Storojineț. Zona acestei unități era pe o distanță de 7.5 km la sud de Cernăuți.

Din zonele mai îndepărtate, Vășcăuți, Zastavna, Noua-Suliță, Sadagura și Cernăuți-rurală, 628 de persoane au trecut granița pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale și etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupație sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiați în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare.

Autoritățile sovietice au reacționat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea granițelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude și în România și declarându-le trădători de țară și deportându-le la muncă forțată. Listele unității 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localități includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de țară chiar și persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenții să fugă în România.

La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă granița noaptea la Fântâna Albă. Surprinși de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost uciși, 2 răniți și capturați de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniți) a reușit să ajungă la Rădăuți. Drept represalii, autoritățile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea și deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia.

A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localitățile Mahala, Ostrița, Horecea și alte câteva sate, aceștia având mai mult noroc și reușind să treacă în România. Aceasta a dat încredere și altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriței, Buda, Șirăuți, Horecea-Urbana și Ostrița a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinși însă și atacați cu rafale de mitralieră din mai multe direcții. Au fost uciși foarte mulți, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica și N. Isac. 57 de persoane au reușit totuși să se refugieze în România, dar alții 44 au fost arestați și acuzați că ar fi fost membri ai unei organizații la o contrarevoluționare. La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnați la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forțată și pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca și în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de țară, arestate și deportate în Siberia.

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.

Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.

O listă parțială a victimelor identificate ulterior:

  • Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe și Cosma Opaiț, Gheorghe, Vasile și Cosma Tovarnițchi, Nicolae Corduban.
  • Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Țugui, Arcadie Plevan.
  • Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile și Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.
  • Din comuna Suceveni: Dragoș Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăștean, Gheorghe Sidoreac.
  • Din comuna Iordănești: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiț a lui Mihai, Constantin Molnar.
  • Din comuna Pătrăuții de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ștefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.
  • Din Pătrăuții de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moțoc.

Numărul exact al victimelor nu s-a aflat și probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autoritățile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece granița, printre care bătrâni, femei și copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar șase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuții-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca și 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuții-de-Sus, 2 din Oprișeni). Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200[1] și peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite și ucise apoi cu lovituri de săbie și hârleț sau îngropate de vii.

O relatare a evenimentelor este făcută de către unul din puținii martori oculari care au supraviețuit, Gheorghe Mihailiuc (1925 – 2005, fost profesor de liceu, scriitor și poet), în cartea sa, „Dincolo de cuvintele rostite”, publicată în 2004, la editura Vivacitas din Hliboca. Mihailiuc descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru”, un „genocid”, și un „măcel”.

După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.

Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90, fiind interzisă de autoritățile sovietice și ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-au dorit doar să trăiască în România.

În data de 12 aprilie 2011, Camera Deputaților a adoptat propunerea legislativă nr. 796/2010 prin care data de 1 aprilie se instituie drept Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941. Un an mai târziu, aceasta nu a fost încă înființată. „A trecut un an, iar PSD și PNL nu și-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenționat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect și disprețul liberalilor și social-democraților. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaște nici măcar numărul exact al morților de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului”, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016.

Sursa: ro.wikipedia.org