Video – Mihai Sorin Tîrnoveanu chemare la protestul de duminică 7 iulie împotriva noului Cod Administrativ

Răspândiți! PROTEST ÎN FAȚA GUVERNULUI -Duminică 7 iulie – ÎMPOTRIVA IMPUNERII LIMBII MAGHIARE CA A DOUA LIMBĂ OFICIALĂ ÎN ADMINISTRAȚIE

Mihai Sorin Tîrnoveanu este președinte al Asociației Calea Neamului și vicepreședinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna Harghita și Mureș.

NU tolerăm TRĂDAREA!
Întreg Ardealul este dat pe mâna UDMR! Mobilizare pe Toată Linia, fraților!
Duminică 7 iulie, ora 17, MITING în fața Guvernului!
Facem apel la toate forțele românești să răspundă Prezent! Cerem Guvernului ANULAREA Codului Administrativ făcut la comanda UDMR prin care se pulverizează noțiunea de Stat Național, limba maghiară devenind a doua limbă oficială pe teritoriul României. Se extinde OBLIGATIVITATEA folosirii ei de la nivel local (primării, consilii locale) la NIVEL CENTRAL, ministere, prefecturi si deconcentrate. Pe de altă parte, se elimină pragul de 20% pentru utilizarea limbilor minorităților la nivel local, astfel încât limba maghiară, (dar si celelalte limbi ale minorităților) va putea fi folosită in urma negocierilor politice locale în oricare localitate din țară. România se transformă în urma acestui sinistru ”experiment” în Turnul Babel. Întreg Ardealul este pur si simplu NIMICIT, iar în părtile în care minoritatea romă este organizată, se va putea folosi limba acestei minorități în administratia locală. Acolo unde se decide acest lucru, va fi obligatoriu să se angajeze personal care cunoaste această limbă.
Pe tot palierul administrativ local si central se va produce o epurare etnică fără precedent, parte din angajații români care nu cunosc maghiara, germana sau limba romă, din aceste instituții, vor fi înlocuiți cu etnici din minoritățile respective. Varianta ar fi suplimentarea aparatului administrativ, lucru ce ar presupune cheltuieli uriașe. Nu mai punem la socoteală că în acest Cod Administativ sunt prevăzute si pensiile speciale.
Fraților, datoria de român ne cheamă din nou. Va trebui să luam decizii importante în ceea ce priveste activitatea noastră viitoare. Factorii politici ne subminează toate eforturile, toată jertfa noastră. Avem o luptă de uzură, în care puținele asociații care au Idealul Național ca stindard sunt nevoite să facă cu foarte mare greutate față forțelor politice care trădează necontenit această țară. Până la aceste decizii, haideți duminică 7 iulie la Bucuresti, în Piața Victoriei, ora 17, să le spunem tuturor în față, că, într-o lume care tolerează absolut toate fărădelegile, noi NU TOLERĂM TRĂDAREA!

Reclame

Proces pentru DESFIINȚAREA UDMR

DESFIINTAREA UDMR

Incep acest demers pentru ca m-am saturat de obraznicia, tupeul, aroganta, si batjocora unor lideri ai UDMR-ului, in tara noastra si pe banii nostrii. M-am saturat sa vad toate structurile de forta ale tarii mele supuse si plecate in fara unui grup de obraznici. Acel grup unelteste, planicifica in secret, corupe politicieni, sefi de servicii secrete etc.Acel grup inpreuna cu cei de la Budapesta care-i finanteaza si nu doar ei, denigreaza si strica imaginea Romaniei in toate cancelariile europene, peste ocean si pe oriunde ajung. Acel grup nu trebuie subestimat pentru ca dibacia, priceperea si perversitatea lor, a facut ca unii agenti sa ajunga pana in congresul SUA, consilieri ai presedintilor Americani si chiar in apropierea Papei.

EU NU POT ACEPTA SI TOLERA O ASEMENEA AGRESIUNE SI JIGNIRE ASUPRA POPORULUI MEU, IN TARA MEA PE BANII MEI!!!
NU-MI ESTE FRICA SI VOI MERGE PANA LA CAPAT, INDIFERENT DE CONSECINTE!!!

GATA CU UMILINTA SI SUPUNEREA IN FATA LOR, VOI FACE TOT CE-MI STA IN PUTERE SA MUT ACEASTA LUPTA LA EI ACASA, ADICA IN UNGARIA!
DE APROAPE 1000 DE ANI LUPTAM SI NE APARAM DOAR LA NOI IN TARA, A VENIT VREMEA SA RIDICAM CAPUL PLECAT, SA NU MAI TOLERAM SA FIM CALCATI IN PICIORE !

ASA SA-MI AJUTE DUMNEZEU!

P.S. Am decis sa pornesc o noua actiune, pentru a avea o pozitie mai solida in proces deoarece dosarul meu se va conexa cu inca alte doua dosare deja existente. Intrarea mea in acest demers garanteaza faptul ca unele servicii deja existente si infiltrate in jurul celor care au pornit cele doua dosare, nu-si vor mai face mendrele asa cum vor ei. Gata cu maimutareala si deziluzionarea patriotilor si a nationalistilor care-si iubesc tara!

ASTIA CARE APLAUDATI VIRTUAL SI VA PLACE CE ZIC, ESTE NEVOIE SI DE VOI, PENTRU CA SI PE VOI VA AFECTEAZA!
FAPTE NU VORBE!

Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text
Este posibil ca imaginea să conţină: text

Răspândiți! PROTEST ÎN FAȚA GUVERNULUI -Duminică 7 iulie – ÎMPOTRIVA IMPUNERII LIMBII MAGHIARE CA A DOUA LIMBĂ OFICIALĂ ÎN ADMINISTRAȚIE

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi în aer liber

DIN NOU LA BUCUREȘTI! STOP UDMR! Alertă MAXIMĂ, DISTRIBUIȚI, căci timpul e scurt!

DUMINICĂ, 7 iulie, ora 17, MITING în fața GUVERNULUI împotriva impunerii de către UDMR ca limba maghiară să devină a doua limbă oficială în statul român! Protestul organizat de Asociația Calea Neamului s-a decis în ședința Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mureș, în urma situației create de presiunile exercitate asupra Guvernului de către UDMR, Kelemen Hunor cerând primului ministru să modifice Codul Administrativ, proaspăt adoptat prin Ordonanță de Urgență (încă nepublicat în Monitorul Oficial), după legea votată anul trecut de parlament dar respinsă de CCR.
Fraților, atacul liderilor UDMR asupra statului si poporului român este fără precedent!

Vor să ne ia Crucile de pe mormintele Eroilor nostri de la Valea Uzului, vor Cheile Bicazului din Neamț, ne-au luat prin retrocedări ilegale mii de hectare de pământ si pădure, sute de clădiri din centrele marilor orașe, Ungaria tranzactionează gazul din Marea Neagră ca la ea acasă, iar acum vor să ne ia Limba Română ca unică limbă oficială în statul român!

Trebuie să spunem odată pentru totdeauna: STOP UNGARIA în ROMÂNIA! STOP pretențiilor aberante ale UDMR! STOP santajului pe care această formațiune îl exercită de aproape 30 de ani încoace asupra tuturor guvernelor României!
Chemăm alături de noi pe toți românii care s-au săturat de această stare de fapt, pe toți acei care vor să fie Pavăză pentru frații lor de sânge si credință din Ardeal, cei mai afectați de legea Codului Administrativ. Obligativitatea folosirii limbii maghiare se va extinde de la nivel local (primării, consilii locale si județene), la nivel CENTRAL, anume în Prefecturi si deconcentrate.
NO, GATA, NO, HAI!

Sursa: asociatiacaleaneamului

Un protest pe aceeași temă a avut loc și anul trecut: 

PROTEST şi MARŞ pe 29 iulie, în Capitală, împotriva oficializării limbilor unor minorităti în administrație. Organizat de asociații ale românilor din Covasna, Harghita şi Mureş

 

Despre Cheile Bicazului:

Mihai Sorin Tîrnoveanu

Cheile Bicazului sunt ale jud. Neamț!
Fiecare român o știe, Stefan cel Mare și Sfânt al Moldovei Aici a fost! Iar Duhul Sau nu moare!
Câteva sute de oameni frumoși și demni au ieșit în centrul orașului Piatra Neamț pentru a-si exprima hotărârea ca simbolul județului, Cheile Bicazului, să nu fie trecut in mod arbitrar la Harghita, după dorința unor lideri UDMR de a redesena conturul graniței fostului Imperiu Austro-Ungar. Nemțenii alături de care am fost și noi, le-au transmis astfel un mesaj clar autorităților jud. Neamț să se implice cu toate resursele in această dispută administrativă dintre Harghita și Neamț. Deși organizatoarea protestului, Roxana Mihaila, a avut numai câteva zile la dispoziție pentru mobilizarea oamenilor, protestul a fost unul reușit, primul cuvânt care îmi vine în minte, fiind, ,Frumos”.
Copiii si tinerii in costume naționale au fost Imaginea acestui Marș, atmosfera întregii manifestari exprimând emoție și voință, demnitate și hotărâre. Celor din Piatra Neamț li s-au alăturat și oameni din localitățile învecinate dar și români veniți de mai departe, din Comanesti, Darmanesti (am avut bucuria să o revăd pe prietena noastră Ionela Sporici Vrinceanu), Târgu Secuiesc și Brașov, Mihaela Aionesei și Anita Toporeanu însoțindu-mă la acest drum.
Lupta pentru normalitate, pentru Cheile Bicazului in jud. Neamț de-abia începe. La fel si mobilizarea noastră.
Doamne ajută fraților!

 

Pomenirea domnitorului martir MIRON BARNOVSCHI – 2 iulie 1633. Mucenic al lui Hristos și apărător al Ortodoxiei!

Atunci când ne gândim la Iaşi, ca valoare istorică şi culturală, socotim că începutul transformărilor a pornit de la Vasile Lupu. Atunci când ne gândim la primul martir al neamului, de viţă nobilă – ne vine în minte numele lui Constantin Brâncoveanu. Şi, totuşi, înainte de Vasile Lupu a înflorit Iaşul. La fel, altcineva, înainte de Brâncoveanu, a primit cununa martirajului. În ambele cazuri, cel la care facem referire este Miron Barnovschi. Cunoscut mai mult pentru biserica ce-i poartă astăzi numele. Fără a se şti, însă, câte alte monumente de cult a clădit şi cât de mult a zidit la temelia Iaşului, a Moldovei şi a epocii căreia a aparţinut.

În timpul lui Miron Barnovschi Movilă (ianuarie 1626 – iulie 1629 şi aprilie-iulie 1633), Iaşul a devenit capitală în sensul deplin al cuvântului. Domnitorul a fost primul care a adus Moldovei o deschidere europeană, prin înrudirea sa cu mari familii boiereşti din Polonia şi Austria, dar şi prin legătura de prietenie și de familie cu mitropolitul Petru Movilă al Kievului. În perioada lui Barnovschi a fost redactat şi adoptat primul cod de legi, în sens de constituţie. Au fost date legi cu privire la scăderea dărilor, starea breslelor şi a meseriaşilor, dar şi alte reforme cu caracter juridic.

Sinod pentru apărarea credinței

Miron Barnovschi s-a îngrijit neîncetat de viaţa spirituală a moldovenilor, dar şi de etica preoţilor şi a călugărilor. În egală măsură, a protejat lăcaşurile de cult în faţa abuzurilor funcţionarilor de stat, dar a ţinut în frâu şi clerul, căruia nu i-a permis să se îndepărteze de canoanele Bisericii Ortodoxe. În acest context, în toamna anului 1626, s-a întrunit primul sinod la Iași – în calitate de reședință mitropolitană. De asemenea, a fost primul sinod convocat de cărte un domnitor și nu de autoritatea eclezială. Deciziile luate aici au fost sub influenţa marilor cărturari Anastasie Crimca, mitropolit al Moldovei şi Varlaam, viitor mitropolit. S-a stabilit faptul că un călugăr nu avea drept la proprietate privată, la afaceri personale sau la plimbări inutile. În plus, s-a interzis ca în mănăstiri să fie găzduite femei și a fost dată o hotărâre cu privire la situația creștinilor catolici din Principatul Transilvaniei, care migrau în Moldova. Acestora nu le era permis să se așeze în sate românești ortodoxe sau în preajma mănăstirilor, fiind considerați un adevărat pericol pentru ortodoxia moldovenilor. În ciuda tuturor legilor dure stabilite în sinod, acestea au fost aprobate şi respectate, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Ctitor de cultură și de așezăminte bisericești

Marile realizări culturale ale Iaşului sunt atribuite, aşa cum am mai spus, lui Vasile Lupu. Motivul îl reprezintă concretizarea unor reuşite în timpul domnitorului. Cu toate acestea, nu trebuie uitat cel de la care au pornit ideile, care a început munca şi n-a mai avut, din păcate, răgazul de a culege roadele. În timpul său, Miron Barnovschi l-a trimis de două ori pe ieromonahul Varlaam de la Secu, viitorul mitropolit al Moldovei, în Rusia. Prin intermediul lui a cerut cumpărarea de icoane şi cărţi şi chiar a dorit achiziţionarea unei tipografii.  Încă de atunci, Varlaam a început lucrul la Cazania sa, monument de limbă şi cultură românească. Pentru că de atunci s-a dorit punerea limbii române pe un piedestal al culturii.

Miron Barnovschi este şi părintele spiritual al mai multor locaşe religioase. A ctitorit Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iaşi – care astăzi îi poartă numele, Mănăstirea Bârnova, Mănăstirea Hangu de pe Valea Bistriţei şi a contribuit la construcţia bisericii Stavropighiei din Liov. A finalizat construirea Mănăsirii Dragomirna şi, de asemenea, a început construirea Bisericii Sfântul Ioan din Iaşi.

Lucrările domnitorului sunt primele ctitorii ieşene care au creat un nou stil arhitectonic. Un stil care va influenţa următoarele două secolele. Un stil care a influențat și modul în care a fost construită biserica mănăstirii Trei Ierarhi. Până şi cronicarul Miron Costin vorbeşte despre puterea neobişnuită a domnitorului de a zidi atâtea biserici în doar trei ani – muncă de zeci de ani a altor domni.

Renunțare pentru popor și pentru Dumnezeu

Ctitoriile lui Barnovschi nu au însemnat doar muncă în folosul comunității. Nu au însemnat doar ziduri goale, ci au fost rodul vieții sale evlavioase. El este amintit ca fiind un om care iubea rugăciunea. În multe nopți, domnitorul era văzut îngenunchiat în fața sfintelor icoane. Iar de la credința sa nu s-a dezis nici în clipa morții.

Constantin Brâncoveanu, reperul domnitorului martir, a trecut la Domnul în anul 1714. Însă, cu mai bine de 80 de ani în urmă, Miron Barnovschi îşi dădea ultima suflare, cu credinţa nesrtrămutată în Hristos Dumnezeul nostru şi în viaţa veşnică. Acest lucru, după ce fusese întemniţat tot la Edikule, ca şi Brâncoveanu mai târziu.

În urma unui conflict cu Imperiul Otoman, Barnovschi a renunţat la tron, în anul 1629. Motivul de bază a fost refuzarea cererii marelui vizir de a adăuga la plata tributului un bacşiş de 20.000 de galbeni. Domnitorul s-a retras la moşia sa din Polonia. Țara l-a rechemat, însă, pe Miron Barnovschi și l-a reales în funcţie. Iar el a acceptat, lăsând în urmă un trai comod și îmbelșugat și o viață sigură, într-o țară ce-i devenise a doua casă. A lăsat toate pentru a-și sluji poporul, fără să se teamă de consecințe. Fără a cere măcar socoteală celor care l-au vândut la sfârșitul primei domnii.

Pentru a obţine recunoaşterea Înaltei Porţi, acesta a hotărât să meargă personal la Constantinopol. Drumul a început la 3 mai1633 şi a durat până la 20 iunie. Deşi a fost avertizat de Matei Basarab, domnul Ţării Româneşti, de faptul că Vasile Lupu i-a pus la cale pieirea, Barnovschi şi-a continuat pașii spre Istambul.

Misterul mormântului

Pentru câteva zile a fost arestat şi, în acest timp, şi-a scris testamentul. La 2 iulie 1633 a fost decapitat, deoarece a refuzat ca, în faţa Sultanului Murad al IV-lea, să se lepede de Ortodoxie şi să treacă la islam. Pedeapsa a continuat până dincolo de moarte, ultima dorință fiindu-i refuzată. Domnitorul a vrut ca trupul să-i fie îngropat la Mănăstirea Dragomirna. Cu toate acestea, el a fost înmormântat, pentru început, în cimitirul Patriarhiei din Constantinopol. Apoi, Vasile Lupu a dorit să îndrepte măcar o frântură din răul pe care îl făcuse, motiv pentru care i-a adus osemintele în ţară. Undeva, firul se rupe, întrucât locul mormântului său a rămas necunoscut. Cu toate acestea, Dumnezeu a demonstrat, încă o dată, că nu ţine lumina ascunsă sub obroc. Săpături făcute la Biserica Barnovschi, în 1996, au scos la iveală, din pardoseala bisericii, un mormânt. Un mormânt considerat a-i aparţine marelui domnitor.

Miron Baranovschi s-a întors acasă. La fel de smerit precum a fost în timpul scurtei sale vieți. Aproape necunoscut nouă, celor ce trăim în moștenirea lui. E trist să luptăm pentru viitor și pentru mărirea de a fi, cândva, Capitală Culturală Europeană, fără să ne cunoaștem trecutul. Fără să mulțumim celor care s-au jertfit, cu dragoste, cu sânge și credință pentru a consolida temelia unui oraș și a unei țări.

Sursa: doxologia.ro

Sfântul Ștefan cel Mare – 2 iulie

Voievodul sfânt

Domnul

Canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare
Fotografie de la canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare, 20 iunie 1992

Fiu al domnului Bogdan al II-lea și al Mariei Oltea, Ștefan l-a înfrânt în 1457, la Doljești, pe Petru Aron, ucigașul tatălui său, și a fost uns domn al Moldovei de către mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcată de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care deveniseră o amenințare pentru Europa și pentru întreaga Creștinătate. Cea mai importantă victorie asupra turcilor Ștefan a obținut-o la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor. Semnificativ pentru gândirea voievodului, Cronica Țării Moldovei spune că, după această luptă, Ștefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine și cu apă și în toată țara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu și numai Lui să i se aducă laudă”.

După propria sa mărturie, Ștefan cel Mare a purtat 36 de bătălii, din care a câștigat 34. Victoriile răsunătoare împotriva regilor Ungariei (Baia, 1467) și Poloniei (Codrii Cosminului, 1497) au condus la stabilirea unor noi raporturi cu aceste state. Singurele înfrângeri au fost cele de la Chilia (1462) și Războieni-Valea Albă (1476). Și în cazul înfrângerilor, Ștefan cel Mare a dovedit o profundă conștiință duhovnicească: „a stat în voința lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcate și lăudat să fie numele Său”.

Prima parte a domniei a fost marcată de războaie. Singura mănăstire pe care domnul a ctitorit-o în această etapă a fost Putna (1466–1469). Un moment de cumpănă avea să fie cel din lupta de la Șcheia (1486), în care voievodul a căzut de pe cal și a zăcut jumătate de zi printre morți. Acest moment și poate înțelegerea că invazia otomană nu poate fi stăvilită numai cu armele văzute au dus la o transformare în activitatea sa.

Ctitorul
În cea de-a doua parte a domniei, Ștefan cel Mare s-a ocupat în chip deosebit de ctitorirea de biserici și mănăstiri, construind chiar și două în același an. Tradiția vorbește de un număr de 40 de lăcașuri sfinte, pentru 30 dintre acestea existând date certe de identificare. Pe lângă construcția în sine, toate aceste biserici au fost înzestrate cu odoarele și cărțile necesare slujbelor. Ne-au rămas până astăzi manuscrise de o rară frumusețe – Tetraevanghele, Mineie, Viețile Sfinților –, cădelnițe, ferecături de Evanghelie, broderii cu fir de aur și argint. Toate acestea i-au făcut pe cercetători să vorbească despre o „epocă ștefaniană”.

Această epocă, deopotrivă culturală și spirituală, a constituit perioada de maximă înflorire a Țării Moldovei și a rămas o moștenire neepuizată până astăzi. Ea a rodit nu numai în spațiul românesc, ci și în spațiile ortodoxe aflate sub stăpânire otomană ori în cele aflate în afirmare, precum Rusia. În mod deosebit trebuie amintite ajutoarele acordate mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, acest centru al vieții monahale ortodoxe. La mănăstirea Zografu, de pildă, Ștefan cel Mare este cinstit ca al doilea ctitor.

Jertfele sale materiale pentru zidirea și împodobirea locașurilor sfinte, deosebite pentru vremurile grele de atunci, sunt expresia văzută a dragostei pentru Dumnezeu și pentru casa Sa. Prin ele, chipul domnului capătă o nouă trăsătură: aceea de ctitor luminat, care face din zidirile sale rugăciuni înălțate cu smerenie către Dumnezeu.

Familia
Viața de familie a unui principe creștin este unită permanent cu responsabilitatea în fața lui Dumnezeu pentru poporul încredințat de El să-l conducă. Faptele lui trebuie să slujească supușii, inclusiv prin datoria de a lăsa țării un urmaș vrednic, indiferent de vitregiile vremii sau de necazurile în familie. În această lumină trebuie înțelese cele trei căsătorii (numărul maxim admis de Biserica Ortodoxă) ale lui Ștefan cel Mare. Întâia soție, Evdochia, din familia cnejilor lituanieni de la Kiev, a murit după patru ani de căsnicie (1463–1467). Cea de-a doua soție, Maria din Mangop (Crimeea), din familia Asanilor Paleologi, ultimi conducători ai Imperiului Bizantin, a murit după o căsătorie de cinci ani (1472–1477). Moartea acestor două soții nu a fost însă singura cruce a familiei voievodului: cinci copii îi vor muri în timpul vieții. Dintre băieți, îi va supraviețui doar Bogdan al III-lea, urmaș la tron și fiu din cea de-a treia căsătorie (1478) cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos – domnul Țării Românești – și a Mariei Despina.

Cercetarea izvoarelor istorice dovedește falsitatea ipotezelor privind numeroșii copii din flori ai voievodului. Cu certitudine, Măria Sa a avut un singur fiu în afara căsătoriei: Petru Rareș. Faptul că acesta avea să fie cel mai vrednic urmaș este rodul pocăinței adânci a domnului, care a avut tăria de a-și plânge păcatul și de a-și întoarce viața la Dumnezeu. Pentru această conștiință smerită, Dumnezeu a întors o greșeală într-o binecuvântare și a dat Moldovei un mare ctitor de biserici, un iubitor al sfintelor lăcașuri întocmai ca și tatăl său.

Omul și sfântul
Sfârșitul domnului a fost unul pe măsura vieții sale: „Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți, ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă astăzi, îi zicu Sveti Ștefan vodă” (Letopisețul lui Grigore Ureche).

După trecerea lui Ștefan cel Mare la cele veșnice, în 2 iulie 1504, poporul a simțit că are un mijlocitor și un rugător în cer. Din generație în generație, Ștefan a fost „cel Mare, cel Bun, cel Sfânt” (Mihai Eminescu), nu doar al Țării Moldovei, ci al întregului neam românesc. Numele lui a însuflețit eforturile românilor în momentele de răscruce ale istoriei noastre, a unit românii de pretutindeni la mormântul său prin serbările naționale de la Putna (1871 și 1904), a inspirat literatura și folclorul cu o pildă de vitejie și de demnitate. Și noi, cei de astăzi, avându-l înainte ca model, ne recâștigăm încrederea în forțele noastre și știm că Dumnezeu, pentru astfel de mărturisitori, nu lasă un popor să piară. Un popor creștin care, în momente de mare cumpănă sufletească, se inspiră din viața trăitorilor în Dumnezeu, își va păstra identitatea și va ști să răspundă la orice amenințare dinăuntru sau dinafară.

Recunoașterea oficială a sfințeniei lui Ștefan cel Mare, prin actul canonizării de către Biserică, a venit după câteva sute de ani, deși el era cinstit ca sfânt de către popor încă de la moartea sa. O mărturie din afară care confirmă cultul acordat de către popor o avem de la arhidiaconul catolic polonez Maciej Staryjkowski, care, vizitând în 1575 Țara Moldovei, arăta că „din cauza nespusei sale vitejii îl socotesc ca sfânt”. Însă în general Biserica românească de-a lungul timpului nu a făcut din canonizarea sfinților o practică curentă, asemenea Bisericii Greciei sau Rusiei. Acest fapt ține, poate, de trăirea religioasă a românilor, care își cinsteau sfinții spontan, cu o simplitate firească, fără să simtă nevoia unei decizii oficiale bisericești. Era suficientă tradiția lăsată de părinți și bunici și legătura de inimă cu sfântul respectiv. În spațiul creștin al Evului Mediu, pe de altă parte, era cunoscută categoria sfinților-regi, care cârmuiau cu credință poporul întru frica lui Dumnezeu: Sfinții Boris și Gleb la ruși, Sfântul Ștefan al Ungariei (997 – 1038, deci înainte de 1054, n. adm.), Sfântul Venceslas al Boemiei (921-935, martirizat. n. adm.) și alții. Pe aceste temeiuri și Biserica Ortodoxă Română a împlinit în 1992, după o întârziere datorată regimului comunist, actul oficial al canonizării lui Ștefan cel Mare ca domn binecredincios, stabilind și ziua cinstirii sale – 2 iulie.

Semnele sfințeniei lui Ștefan cel Mare le găsim în viața lui și în moștenirea pe care ne-a lăsat-o. În viața lui și-a purtat crucea: de domn – cu grija în inimă pentru un imperiu mereu în creștere și pentru un popor amenințat cu islamizarea; de soț și tată – moartea celor două soții și a fiilor săi; de luptător – rana de la picior purtată cu răbdare mai mult de 40 de ani. Prin această întreită cruce, Hristos l-a curățit și l-a sfințit, dându-i o credință nestrămutată în ajutorul Lui. Ștefan cel Mare este mare pentru că a înțeles că biruințele au fost purtate cu ajutorul lui Dumnezeu, iar înfrângerile i-au fost spre încercare și spre răbdare. Îi vedem nădejdea în ajutorul sfinților militari – Gheorghe, Dimitrie, Procopie – și smerenia cu care își întemeiază ctitoriile, mărturisită în pisanii: „O, Mare Mucenice Gheorghe, (…) primește de la noi și această rugăciune a smeritului robului tău”. Remarcabil este gestul său de mulțumire lui Dumnezeu pentru victoria din 1475 de la Vaslui, când a postit patru zile numai cu pâine și cu apă.

Ștefan cel Mare este sfânt pentru că și-a iubit neamul și s-a jertfit pentru el, iar neamul a răspuns prin cinstire și evlavie. Acestui neam ai cărui fii suntem noi, cei de astăzi, el i-a transmis o moștenire neprețuită, sugerată chiar prin cuvintele scrise pe pergamentul din icoana sa: „Mai presus de tihna noastră stă apărarea ființei și neatârnarea țării noastre!”. Această moștenire o avem și noi de păstrat și de transmis mai departe nealterată: libertatea neamului și credința ortodoxă.

15 iunie – Pomenirea lui Mihai Eminescu. Noi dezvăluiri despre viața și moartea lui Eminescu

130 de ani de la moartea martirică a marelui gânditor, poet, ziarist și patriot român.

Emisiunea „TREZEȘTE-TE, GHEORGHE TREZEȘTE-TE, IOANE!” din 29.06.2017, de la 6 TV, realizată și moderată de Miron Manega. Tema emisiunii este „Noi dezvăluiri despre viața și moartea lui Eminescu” și îi are ca invitați pe Prof. Univ. Dr. Florin Cristian Gheorghe, specialist în matematică statistică și calcul probabilistic, președinte al Asociației Europene a Cadrelor Didactice – filiala România, și Conf. Dr. Corneliu Zeană, medic cardiolog și scriitor, membru, de asemenea, al Asociației Europene a Cadrelor Didactice. Așa cum se știe, profesorul Florin Gheorghe a descoperit, la Arhivele Naționale câteva dosare care vor desființa toate clișeele privind viața și moarte lui Eminescu, clișee pe care generații la rând și le-au însușit ca pe niște axiome. După ce, într-o emisiune anterioară, profesorul a prezentat primul dosar de interdicție al lui Mihai Eminescu (Dosarul 968 din iulie 1883), în această emisiune domnia sa, împreună cu doctorul Corneliu Zeană ne prezentă cel de-al doilea dosar de interdicție, Dosarul 645/1889.

Manipularea cu „incidentele de la Valea Uzului” a ajuns la Cluj

valea uzului poarta cimitir

De Ziua Eroilor, într-un cimitir internaţional de pe teritoriul României, un grup de cetăţeni români s-au adunat să îşi comemoreze eroii, iar un grup de etnici maghiari şovini leagă poarta cimitirului cu lanţuri care poartă însemnele altui stat. Scopul declarat al acestei acţiuni este să îi oprească pe români să intre în cimitir. Asa s-au născut “incidentele de la Valea Uzului”.

Lacatul Cimitirul de la Valea Uzului
Lacatul Cimitirul de la Valea Uzului

 Jandarmii trimişi la faţa locului nu au avut nici cel mai elementar echipament, toate premizele unei mari tragedii sunt întrunite. Maghiarii sunt incitaţi de UDMR să „apere” cimitirul, putem doar să speculăm ce zvonuri le-au fost servite. Românii sunt veniţi după 7-8 ore de drum, ajung să găsească poarta închisă şi un grup de extremişti maghiari care îi invită să facă calea întoarsă. Jandarmeria se mişca somnambulic, maghiarii care au organizat un contra-protest nu sunt îndepărtaţi, accesul în incinta cimitirului nu este asigurat.

Surprize, Surprize!

Şi totuşi nimic nu se întâmplă, oamenii rup lanţurile ilegal puse, intra în cimitir şi încep ceremonia de cinstire a eroilor. Presa clocoteşte, sunt aruncate informaţii false: cruci rupte, maghiari bătuţi, etc. Informaţiile false sunt combătute de trusturile de presă alternative, pe YouTube şi FaceBook sunt urcate poze si filmări care arată falsitatea acuzaţiilor.

 Victoria este de partea românilor şi „Fake News-ul” este combătut, însă forţele oculte nu se lasă înfrânte. Toate marionetele progresiste au fost activate simultan, astfel de la trusturile de presă marxiste Digi24, HotNews, Pravada (Adevărul) la Sabin Gherman şi bunul său prieten Malin Bot, toţi s-au înfoiat şi după bunele practici marxiste  au început să comenteze „gravitatea incidentelor”, practic inexistente.

Deşi „incidentele” de la Valea Uzului nu ar trebui să prezinte absolut nici un interes, se tot încearcă inflamarea „situaţiei” . Digi24 a tot arătat o fotografie postata de Sabin Gherman cu două cruci artizanal făcute, din 2 beţe, aşezate pe pământ, care ar trebui să constituie „dovada” că românii au rupt cruci.

cg 1024x774 - Manipularea cu „incidentele de la Valea Uzului” a ajuns la Cluj
crucile de la Valea Uzului

Se încearcă crearea unei legături inexistente între PSD(?) şi organizaţiile civice care nu se afla sub umbrela sorosista şi care au organizat parastasul din cimitir.

Manipularea de la Cluj referitor la “incidentele de la Valea Uzului”

 La Cluj, „mişcarea #Rezist” împreună cu extremiştii maghiari şi USR-isti organizează un protest de “solidaritate interetnică“. Se parodiază versul patriotic „Sunt Român, sunt Român şi aici pe veci stăpân” cu „Sunt român, nu-s nimănui stăpân, stau liber printre oameni liberi”.

 La Valea Uzului, provocaţi au fost românii care nu s-au dus peste nimeni, în fapt UDMR a venit peste o ceremonie religioasă deja stabilită. Se sugerează fie ideea că românii sunt vinovaţi, fie „că adevărul e la mijloc”. Nu protestează nimeni nici fata de distrugerea crucilor soldaţilor români din 1994, nici fata de acoperirea cu saci de gunoi a noilor cruci, nici faţă de agresarea lui George Simion. Protestul legitimează doar că „ceva s-a întâmplat”, ceva „deosebit de grav”.

Cimitirul de la Valea Uzului
Valea Uzului Cimitir

La protestul de la Cluj se trage şi săgeata otrăvită, chipurile, în spatele protestului s-ar afla anumite „partide” iar incidentul este legat de „rezultatul europarlamentarelor”. Dintr-odată „incidentul” cel inexistent este politizat.

„Cornel Vîlcu este convins că incidentele de la Valea Uzului reprezintă o provocare în contextul rezultatului alegerilor Europarlamentare. Vîlcu este convins că anumite partide, pe care nu le-a numit, au de câştigat din astfel de provocări”, spune ziarul Pravda: adev.ro/psstsx

Hai să vedem care este adevărul

 Domnul Dumitru Cornel Vilcu, cel care a organizat protestul „împotriva urii” este un mândru purtător al hastagului #Rezist (Resist: Donald Trump, Not My President) şi evident Declic. Aşa zisul protest împotriva „urii” a vizat în principal pe români. Adică pe cei care au avut tupeul să nu facă cale întoarsă la vederea porţii ferecate cu emblemele statului vecin. Protestul legitimează ideea că la Valea Uzului „ceva extrem de grav s-a întâmplat” . În realitate, „tragedia” LOR este că nu s-a întâmplat nimic; românii au reuşit să ţină o ceremonie religioasă în cimitir şi cam atât. În rest, ungurii au fost lăsaţi liniştiţi să plece, iar „extremiştii” români au pus flori şi lumânări la toate crucile din cimitir.

Cimitirul este situat într-o zonă părăsită, maghiarii s-au mutat din Valea Uzului la oraş, sau au emigrat ca mulţi alţi cetăţeni români în căutarea unui trai mai bun. Ungurii „protestatari”, care conform presei progresiste ar fi fost cca 1.000, nu erau din zona aceea. Totul arată a o instigare bine regizată, care nu avea cum să vină din partea românilor care veneau doar să facă o scurtă ceremonie religioasă.

Cine au fost asociaţiile care au organizat parastasul de la Valea Uzului ?

Zilele acestea s-au tot bătut câmpii cu “instigări” de la Putin la PSD, cu toate acestea organizatorii nu au făcut nimic în ascuns. În ciuda propagandei, organizatorii nu s-au furişat cu coliva şi lumânările, ci au anunţat din timp, au cerut autorizaţie şi au somat jandarmeria pentru asigurarea în bune condiţii a evenimentului.

Principalele ONG-uri care au organizat ceremonia de ziua eroilor la cimitirul internaţional de la Valea Uzului au fost:

  • Asociaţia Calea Neamului
  • Asociaţia pentru Civilizaţie Ortodoxă (ASCIOR)
  • Asociaţia pentru Toleranţă în Spaţiu Public
  • Asociaţia Scut Botoşănean
  • Frăţia Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă
  • Asociaţia Transilvană pentru Literatura Romană şi Cultura Poporului Român. ASTRA
  • Asociaţia Ajuta Oamenii Prahovei
  • Asociaţia Dacii Liberi
Lista Asociatii incidentele de la Valea Uzului
Lista Asociatii Valea Uzului

Primăria oraşului Darmăneşti a eliberat o autorizaţie pentru desfăşurarea manifestaţiei din data de 3 – VI – 2019. Oricum, pentru ceremonii cu caracter religios nu este nevoie de nici o autorizaţie.

Autorizatie Vaea Uzului
Autorizatie Vaea Uzului

Cine sunt cei care au organizat marşul „împotriva Urii”

În afară de domnul Dumitru Cornel Vilcu, conform ziarului online glasul.info, printre participanţi s-au aflat şi militanţi pentru „autonomia Transilvaniei”. Vincze Zoltán este un bătrânel aparent „simpatic” care apare în numeroase poze alături de extremişti unguri, mai mereu cu un steag al „Transilvaniei”. Un alt participant este un anume domn Bogdan Iasinovschi, care nu face un secret din faptul că este susţinător USR – PLUS.

resist valea uzului - Manipularea cu „incidentele de la Valea Uzului” a ajuns la Cluj
resist valea uzului

Scopul mitingului, ca şi falsa politizare a falsului „incident” de la Valea Uzului, este asocierea mişcării naţionaliste cu mult-înjuratul PSD. Încă de la referendumul pentru familie de anul trecut am scris că atacurile împotriva PSD nu sunt decât un preambul pentru o campanie anti-nationalista. Astfel, după ce PSD a fost ostracizat public ca fiind singurul partid de corupţi, a început o asociere arbitrară a unor personaje precum Dragnea şi Dancila cu patriotismul românesc.

Imensă ura acumulată împotriva PSD urmează treptat a fi transferată asupra oricărui grup de naţionalişti care îşi văd de parastasele şi comemorările lor. În toată lumea, curentul progresist #Resist lupta împotriva „fasciştilor”, numai la noi ei se lupta „cu ciuma roşie”. Vorbele aruncate în taifunul mediatic că „anumite partide s-ar afla în spate” nu sunt întâmplătoare.

 O fereastră Overton s-a pus în mişcare, naţionaliştii urmează a fi declaraţi vinovaţi pentru absolut tot, ura total nejustificată îndreptată împotriva unor asemenea evenimente spune totul. La fel cum naziştii şi comuniştii au identificat câte un ţap ispăşitor, asa şi progresiştii USR, Plus & co. şi-au găsit omul de paie. Toate lucrurile merg bine în România: avem spitale, şcoli, salarii mari, ultima problemă este ca un grup de patrioţi au vrut să organizeze un parastas într-un cimitir.

La Valea Uzului Romanii i-au lăsat pe unguri sa plece liniștiți

Sursa:

Manipularea cu „incidentele de la Valea Uzului” a ajuns la Cluj