SE VREA ADUCEREA A 500 000 DE MUNCITORI PAKISTANEZI ÎN ROMÂNIA!!! Studiu – Încadrarea penală ambasadorului român din Pakistan și a eventualilor complici

foto goia

Incadrare juridica 002

Pun la dispoziţia autorităţilor micul studiu pe care l-am realizat în aceste zile ca urmare a constatării existenţei, în conformitate cu surse credibile, inclusiv oficiale, ale unor acte extrem de grave, prin care se atentează la siguranţa naţională şi se incită la săvârşirea infracţiunii de genocid.

Studiul poate să fie descărcat de oricine. Mi-aş fi dorit ca afirmaţiile iniţiale – precum cele apărute în 17 Aprilie 2019 în „Times of Islamabad” – să fie infirmate ulterior. Din păcate, au fost infirmate. Iar declaraţiile „liniştitoare” ale MAE şi purtătorului de cuvânt al Guvernului se dovedesc a fi intoxicări ale opiniei publice. Şi contraziceri ale actelor oficiale ale autorităţilor din Pakistan (culmea, invocate drept „dovezi” ale declaraţiilor autorităţilor române). Faţă de aceste acte este necesar să ia poziţie atât Parchetul, CSAT-ul şi alte asemenea organe de stat, cât şi întreaga societate românească. Înainte să fie prea târziu.

Deşi redau mai jos întregul text, recomand descărcarea documentului şi studierea lui ca atare. Mai ales că există riscul să „cadă întâmplător” site-ul de faţă, există primejdia ca „din întâmplare” să dispară pagina etc. Îmi cer iertare pentru orice greşeli de tastare ce apar în text. Scuza este una evidentă: un volum uriaş de muncă într-un timp foarte scurt – în paralel cu multe alte treburi – şi într-un domeniu de specialitate nefamiliar.
Nădăjduiesc în preluare muncii mele de către persoane de specialitate care să completeze toate golurile – juridice, de tehnoredactare etc. -, dar mai ales care să oprească un fenomen care ameninţă însăşi existenţa României.

Dacă se va putea dovedi că întreaga problemă este o „intoxicare pakistaneză” (extrem de greu de imaginat, dar singura variantă ce ar scoate din cauză autorităţile române), mă voi bucura să aflu că infracţiunile prezentate nu au avut loc. Deocamdată această variantă pare însă o fantezie totală.

Încadrarea penală a acţiunilor Ambasadorului României în Pakistan şi a oficialilor Ministerului de Externe care îl susţin

mic studiu realizat de Mihai-Andrei Aldea

Prin prezentul studiu încerc să aduc în atenţia Parchetului, CSAT, Preşedinţiei, Parlamentului şi tuturor organelor competente o serie de acţiuni extrem de grave ce constituie în opinia mea infracţiuni împotriva siguranţei naţionale şi chiar infracţiuni de genocid şi crime împotriva umanităţii, respectiv tentative de săvârşire a acestor infracţiuni şi incitare la săvârşirea lor. Deoarece nu am studii juridice este foarte posibil ca unele dintre aspectele prezentate să fie incomplete. Completarea lor este datoria celor care au competenţa necesară. Prin publicarea acestui studiu consider îndeplinită datoria cetăţenească stipulată de Art. 410, pct. (1) din Noul Cod Penal şi de alte prevederi legale similare.

  1. Prezentarea acţiunilor şi declaraţiilor publice privitoare la importul de populaţie (muncitori) din Pakistan iniţiat de Ministerul de Afaceri Externe al României prin Ambasadorul României în Pakistan, Nicolaie Goia

În data de 17 Aprilie 2019 “Times of Islamabad” a publicat un articol intitulat Pakistan gets a big offer from this European Country. Articolul afirmă, textual, următoarele:

”The Ministry of Overseas Pakistanis and Human Resource Development Wednesday agreed to export over 0.5 million Pakistani workforces to Romania in different trades by 2020. The development came in response to the offer made by Romanian Ambassador to Pakistan, Niculaie Goia who was called on Special Assistant to Prime Minister on Overseas Pakistanis and Human Resource Development Sayed Zulfikar Abbas Bukhari. In a view of the recent development in Romania and migration of Romanian human capital to European countries for prospective job opportunities, Niculaie Goia said it would be seeking as many as one million workforces from the various countries. “Romania is ready to import over 0.5 million of Pakistani workers by 2020 due to a shortage of human resource at home,” the envoy informed the Special Assistant.The Ambassador said the labour market of his country was offering a large number of job opportunities for Pakistanis in various sectors including Information Technology, construction, Doctors, Engineers and others. […] Criticizing the past regimes, he said the previous governments had failed to import Pakistani workforce to Romania. Both the dignitaries held a thorough discussion to devise a mechanism for safe and secure export of Pakistani skilled, semi and non-skilled manpower to Romania. Bukhari said that despite huge opportunities were available for Pakistan in terms of foreign employment, there was still a need to formulate a legal framework to ensure safe and legally protected migration of Pakistani workers.
The Ambassador said as the country required some 40,000 drivers, it would keen to hire the maximum number of drivers from Pakistan.
The Special Assistant requested the envoy to accommodate the maximum number of repatriated emigrants for the purpose. Both the dignitaries also agreed to work out a plan by making a working group consisting of officials of the Romanian Mission and the Overseas Ministry to derive out a mechanism that could help eliminate workers exploitation in the host country.”

”Times of Islamabad” conform propriei prezentări:

Times of Islamabad (Pvt) Limited is a registered News Agency and Publisher with the Securities and Exchange Commission of Pakistan (SECP) having the Corporate Universal Identification No. 0099198. It is the premier online English News Agency of Pakistan and a source of authentic national, regional and international news. Times of Islamabad is registered subscriber of the Associated Press of Pakistan (APP) and its associated Agence France-Presse (AFP).”

Este evident că „Times of Islamabad” reprezintă o sursă clară a poziţiilor oficiale ale autorităţilor din Pakistan. O încălcare a respectului faţă de aceste poziţii ar duce la desfiinţarea imediată a publicaţiei şi la răspunderi penale grave din partea Statului pakistanez.

În ciuda acestei surse autorizate, în 18 Aprilie 2019 Ministerul de Externe al României a încercat intoxicarea opiniei publice româneşti, prin declaraţia publică următoare:

„18.04.2019

Cu privire la informațiile apărute în presă, conform cărora România urmează să primească 500.000 de muncitori pakistanezi pentru reducerea deficitului de pe piața forței de muncă, facem următoarele precizări: La 17 aprilie 2019, ambasadorul României la Islamabad a avut o întrevedere cu asistentul special al prim-ministrului Imran Khan pentru diaspora pakistaneză și dezvoltarea resurselor umane, cu rang de ministru, Sayed Zulfi Bukhari. Menționăm că este vorba de o primire de curtoazie în cadrul căreia au fost abordate mai multe subiecte, inclusiv plasarea de forță de muncă din Pakistan din perspectiva interesului părții pakistaneze pentru regularizarea și eficientizarea exportului de forță de muncă și a respectării legislației relevante. Precizăm că discuțiile nu au inclus stabilirea unor cote sau cifre cu privire la un eventual transfer de forță de muncă din Pakistan și nici a vreunui plan concret de acțiune în acest sens. În context, subliniem că, în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 34/2019, contingentul alocat pentru lucrătorii extra-comunitari pentru anul 2019 la nivel național este de 20.000.
De asemenea, subliniem că, urmare a demersurilor ambasadorului României la Islamabad, comunicatul oficial a fost amendat în cursul zilei de ieri astfel încât să reflecte o prezentare corectă și fidelă a discuțiilor.
Regăsiți mai jos forma actualizată a comunicatului oficial al Ministerului Informațiilor din Republica Islamică Pakistan: http://pid.gov.pk/site/press_detail/10794.”1 Dovada primară a intoxicării se găseşte chiar în comunicatul revizuit al Ministerului Informaţiilor din Republica Islamică Pakistan, al cărui link este furnizat chiar de comunicatul Ministerului de Externe al României: „Revised PR No.120 Romania keen to import workers from Pakistan, Zulfi Bukhari Islamabad: April 17, 2019 His Excellency, Nicolae Goia, Ambassador of Romania to Pakistan, called on Zulfikar Bukhari, Special Assistant to Prime Minister on Overseas Pakistanis & Human Resource Development, to discuss issues of mutual interests. Both the dignitaries discussed the export of manpower to Romania and agreed upon deriving out a mechanism for safe and secure migration of Pakistani workers to Romania. Romanian Ambassador apprised SAPM of the recent developments that have taken place in his country and the scenario that is going to shape up post-Brexit. The Ambassador said that Romania is in need of the workforce and that Romania has the potential of importing as many as one million skilled and unskilled workers from around the globe. Romania can utilize the expertize of maximum numbers of skilled and unskilled labor from Pakistan in this regard, he added. The Ambassador laid down the details of the labor market of his country and informed the Special Assistant that Romania needs thousands of drivers. In addition to that, doctors, engineers, construction workers and I.T specialists will be required. The current demand in Romania presents an unprecedented opportunity for Pakistan, he added. Zulfikar Bukhari said that we are working with Germany to export the most skilled workforce as per the 2020 vision of the country. Earlier this year, Germany vowed to take in experts in robotics and other advanced fields from Pakistan. Bukhari said that we are focusing our attention towards skills development in Pakistani labor. International Donor Agencies are onboard to invest in vocational training institutes. The demands of the global labor market are being taken into account to equip the workforce with modern technological expertise, he added. Previous governments did not make strategic decisions, the incumbent government is inclined towards policy making on strategic level, he said. Bukhari said that despite the fact that an unprecedented opportunity is being presented to Pakistan, we still need to work on the legal framework which will ensure the safe and legally protected migration of Pakistani workers. Both the dignitaries agreed to work out a plan by making a working group consisting of officials of the Romanian Mission and the Overseas Ministry to derive out a mechanism that eliminates workers exploitation in the host country. Bukhari also emphasized the need to adjust drivers coming back from gulf countries in Romanian market. The Ambassador agreed to adjust as many drivers as possible as soon as official demand is forwarded by the Romanian Mission and the mechanism is worked out.”

Este evident că Ambasadorul României, Nicolaie Goia, într-adevăr a avut o întrevedere la nivel înalt cu Guvernul Pakistanului. Întrevedere în cursul căreia s-au vehiculat, împotriva a ceea ce a declarat ulterior MAE al României, cifre. Comunicatul pakistanez vorbeşte despre „un milion de muncitori calificaţi şi necalificaţi” şi despre „mii de şoferi”. Ca cifră pentru Pakistan textul oficialilor din ţara islamică spune că Ambasadorul României a solicitat „numărul maxim de muncitori calificaţi şi necalificaţi” pe care această ţară îi poate trimite în România. În afară de „mii de şoferi” au mai fost ceruţi „doctori, ingineri, muncitori în construcţie şi specialişti I.T.”, ca parte a muncitorilor calificaţi pakistanezi care urmează să vină în România.

Ca urmare, comunicatul oficial actualizat al Ministerului Informaţiilor din Republica Islamică Pakistan confirmă, aşa cum era de aşteptat, articolul din „Times of Islamabad”. Şi infirmă categoric declaraţia Ministerului de Externe al României în toate punctele sale esenţiale.

Singurul aspect neclar este dacă cifra de 500.000 (cincisutedemii) de Pakistanezi chemaţi în România a fost înaintată de oficialul român Nicolaie Goia sau de interlocutorul său pakistanez, Sayed Zulfi Bukhari. Fie că acesta din urmă a prezentat această cifră ca potenţialul pe care îl poate asigura Pakistanul, fie că cifra a fost propusă de Nicolaie Goia, ea reprezintă jumătate din cifra totală de muncitori străini ce urmează să fie aduşi într-un an de zile în România; cifră (de un milion de oameni) oficial recunoscută de Pakistan ca menţionată de Ambasadorul României.

Ca urmare, se confirmă documentat, oficial, indirect chiar şi de către Ministerul de Afaceri Externe al României, direct de către Republica Islamică Pakistan, că articolul din „Times of Islamabad” este corect. Că într-adevăr Ambasadorul României în Pakistan, Nicolaie Goia, a cerut oficial un număr cât mai mare de imigranţi pakistanezi în România (dintr-un total de un milion imigranţi programaţi pentru România în următorul an). Cifra de 500.000 de mii reprezintă, în lumina acestor documente, o cifră minimală. Deşi cea de un milion este mai corectă, ne vom opri, totuşi, în următoarele pagini, la cifra minimală.

  1. Prezentarea premizelor legale, economice, culturale, religioase, etnice, demografice şi sociale

II.1. România şi Românii

Republica România are în ultimele trei decenii o emigraţie record ce trece de 5.000.000 (cincimilioane) de oameni. Etnici români, germani, unguri, evrei, ţigani etc. care au familiile rupte de această situaţie. Consecinţele sunt foarte grave, la toate nivelurile. Sunt afectate comunităţile rurale şi urbane, tradiţionale şi ne-tradiţionale. Tradiţii străvechi sunt întrerupte sau pierdute total. De la sate de meşteşugari la cartiere cu un caracter specific, nenumărate sunt structurile etnice, culturale, religioase lovite de acest fenomen. Repatrierea cât mai multor cetăţeni români ar trebui să fie o prioritate naţională. Şi este, la nivel declarativ, în fiecare campanie electorală. Fenomen care validează o clară voinţă populară de repatriere, care arată că Românii au plecat nu de plăcere, ci de nevoie.

Motivul covârşitor al emigraţiei este, conform tuturor studiilor, cel economic.

Altfel spus, forţa de muncă românească, fie că este calificată sau necalificată, pleacă în străinătate din motive economice, adică pentru a-şi găsi de lucru.

Investiţiile în noi locuri de muncă, preferabil permanente sau cel puţin pe termen mediu, dacă nu lung, sunt o necesitate fundamentală din acest punct de vedere.

Lipsa de forţă de muncă pe piaţa românească este o realitate contradictorie, în situaţia dată.
Pe de-o parte, salariile mici din România pot să pară o motivaţie.
Dar în acelaşi timp în orice ţară cu salarii mici şi cheltuielile sunt mici.
Altfel spus, trebuie să existe o diferenţă economică masivă între două ţări pentru ca cetăţenii uneia să migreze, în căutare de locuri de muncă, în cealaltă. Pentru că o parte din banii câştigaţi se duce, obligatoriu, către cheltuielile personale – proporţional crescute în noua locaţie – şi alta se duce, obligatoriu, către întreţinerea familiei lăsată în urmă. Deci, dacă nu există o diferenţă masivă, care să facă foarte scăzute cheltuielie din ţara de origine comparativ cu venitul din ţara ţintă, migraţia nu este justificată economic.
România nu prezintă un decalaj economic îndeajuns de mare faţă de celelalte ţări europene – sau SUA, Canada etc. – pentru a justifica un nivel de emigraţie record.
Problema reală este fiscalitatea excesivă din România, care face ca acest stat să fie excesiv de scump în raport cu veniturile. Ca urmare, scăderea fiscalităţii este cea care va relansa piaţa muncii şi creşterea afacerilor în România, în paralel cu determinarea revenirii Românilor emigraţi din motive economice. Aceste premize clare au fost prezentate repetat nu doar de mulţi economişti şi multe studii, dar chiar de oficialităţile române (ce-i drept, în campanii electorale mai ales, cu învinuirea „celorlalţi” pentru nepunerea lor în practică). Merită observat şi că în lipsa forţei de muncă soluţia comună, practicată cu succes de nenumărate ori şi în trecut, şi în contemporaneitate, este externalizarea producţiei. Metoda a fost şi este folosită cu mult succes în întreaga lume.

Românii sunt o populaţie străveche, a căror apariţie etnică se situează cel târziu în secolul al VI-lea d.Chr., înainte de invazia slavă din 602 (care ar fi dus la slavizarea populaţiei locale dacă aceasta nu ar fi fost deja închegată etnic).
Rădăcinile lor sunt în principal Romanii şi Traco-Ilirii, două populaţii indo-europene străvechi, la care se adaugă puternice elemente venite de la Celţi şi Scito-Sarmaţi, alte două populaţii indo-europene străvechi. Adstratul este dat de Slavi, adăugându-se aici o serie de influenţe minore (Greci, Turci, Germani etc.).

Notă adm.: Aici autorul, preia, cu interpretări personale, varianta oficială a romanizării populației de pe tot spațiul locuit în antichitate de geto-daci sub diversele lor denumiri locale. E tot mai evident că respectiva variantă, conform căreia poporul român s-a definitivat etnic după anul 500 d. Hr., este pe cât de improbabilă pe atât de falsă, existând numeroase argumente istorice și nu numai în acest sens, ignorate de istoricii oficiali.

Creştinarea Românilor începe de fapt prin înaintaşii lor, în secolul I d.Chr., când Evanghelia este vestită în Asia Mică, Peninsula Balcanică, Panonia, Dacia, Sciţia – adică în toate zonele esenţiale pentru etnogeneza românească.
Creştinismul românesc este unul particular atât prin forme artistice şi filosofice specifice, cât mai ales printr-o capacitate unică de armonizare cu felurite culturi şi religii străine. Principatele Române Moldova şi Muntenia sunt singurele ţări europene medievale în care au existat Creştini Ortodocşi (Români, Gruzini, Armeni, Slavi etc.), Evrei şi Turcici Mozaici, Monofiziţi (mai ales Armeni), Catolici (Germani, Secui, Armeni, Unguri, Polonezi etc.) şi Protestanţi (mai ales Unguri, Germani şi Cehi) fără conflicte inter-religioase şi/sau etnice. Fenomenul este cu atât mai uimitor cu cât se produce în prezenţa unor agresiuni externe motivate religios şi etnic.

Singura excepţie o constituie Islamul, respins categoric de Ţările Române dintr-un motiv simplu: războiul religios permanent al Islamului împotriva tuturor non-islamicilor.
Chiar şi atunci când Ţările Române capătă statutul foarte special de Casa-Păcii – ţări non-islamice socotite prietene de către Imperiul Otoman, principala forţă islamistă a vremii – construirea de moschei este interzisă şi stabilirea Musulmanilor în Ţările Române de asemenea.

II.2. Pakistanul şi Pakistanezii2

La origine o parte a Indiei, Pakistanul se separă de aceasta întâi religios, prin adoptarea Islamului. Aceasta are loc în urma cuceririi regiunii de către Arabi, în 711 d.Chr. şi impunerea prin forţă a noii religii.
Aceasta devine sursa unui război fratricid neîncetat: Pakistanezii au încercat şi încearcă să impună prin forţă Indiei adoptarea Islamului.
Cu peste 200.000.000 (douăsutedemilioane) de locuitori ca populaţie – cifră aflată în permanentă creştere – Pakistanul reprezintă a doua ţară islamică din lume după Indonezia.
Constituţia Pakistanului este fundamentalist islamică, practic pecetluind Coranul şi Sunnah drept sursele fundamentale de drept ale statului şi ţării.
Nu doar că însăşi numele ţării este Republica Islamică Pakistan, dar cei 1% dintre locuitori care sunt adepţi ai Ahmadismului sunt consideraţi ne-islamici şi trataţi ca „necredinincioşi” datorită formei particulare de Islam pe care o practică. Suniţii sunt 80% din populaţie, iar Şiiţii în jur de 15%, cca. 2% dintre locuitori fiind – în ascuns – adepţi ai unor culte creştine, budiste etc. După alte cifre Suniţii sunt 90% iar Şiiţii 6%.
Pentru mărturisirea publică a altei credinţe decât Islamul pedeapsa obişnuită în Pakistan este moartea – în cazul femeilor după violarea lor, repetată, de grupuri de musulmani. Biciuirea femeilor pentru felurite greşeli este aici o practică obişnuită. La fel uciderea celor care pun la îndoială ori doar sunt acuzaţi că pun la îndoială învăţăturile Islamului, Coranul, pe Mahomed etc. Femeile care se îmbracă „indecent” (adică li se văd mâinile sau alte părţi ale corpului interzise de Islamul riguros) sunt în cel mai bun caz violate (public) şi biciuite, adeseori fiind ucise cu pietre, prin spânzurare sau prin ardere. Acţiunile teroriste în Pakistan sunt din ce în ce mai multe.
Doar între 2001 şi 2011 se recunoaşte oficial uciderea a peste 35.000 (treizecişicincidemii) de Pakistanezi în acte teroriste.
Acţiunile teroriste sunt în primul rând ale majorităţii sunite împotriva Şiiţilor, Ahmediştilor şi oricăror adepţi ai altor religii sau curente religioase, dar şi datorate intoleranţei etnice – triburile şi etniile pakistaneze, chiar dacă sunt, de pildă, sunite, ajung adeseori să se lupte între ele până la genocid. Pakistanezii împărtăşesc în cea mai mare parte convingerea că Pakistanul are misiunea de a unifica lumea islamică sub conducerea sa şi astfel a ajunge să impună Islamul întregii lumi.
Economia pakistaneză este una în plină dezvoltare, cu o agricultură bine pusă la punct, activităţi IT din ce în ce mai largi şi mai avansate, investiţii în cercetare etc.
Pakistanul este putere nucleară militară, singura putere nucleară militară islamică.

Principalele probleme (materiale) ale Pakistanului sunt intoleranţa religioasă şi etnică, terorismul, corupţia, incultura şi suprapopularea. Principala problemă spirituală a Pakistanului este impunerea Islamului în întreaga lume.

III. Prezentarea situaţiei juridice

Cererea Ambasadorului României în Pakistan pentru venirea a 500.000 (cincisutedemii) de Pakistanezi în România, “ca forţă de muncă”, constituie un act foarte grav deoarece:

  • Există cel puţin 5.000.000 (cincimilioane) de Români plecaţi la muncă în străinătate
  • Readucerea acestor Români în ţară, crearea de locuri de muncă şi oportunităţi economice pentru ei este o datorie fundamentală a Statului român
  • Aceşti Români acoperă cererea de forţă de muncă din România atât ca număr cât şi ca pregătire, din acest ultim punct de vedere fiind categoric superiori nivelului de pregătire al forţei de muncă din Pakistan
  • Integrarea socială, economică, politică, etnică şi religioasă a Românilor plecaţi la muncă în străinătate este nu doar posibilă, ci şi naturală şi foarte ieftină, în vreme ce integrarea socială, economică, politică, etnică şi religioasă a Pakistanezilor este cel puţin improbabilă şi extrem de costisitoare
  • Aducerea unei populaţii străine în România (fie sub pretextul, clar ireal, al “nevoii de forţă de muncă”, fie sub alt pretext) încalcă total Constituţia României – a se vedea Art. 3, pct. (4) şi Art. 1, pct. (5) – şi, prin consecinţele etnice, constituie un genocid împotriva Românilor.
  • Lipsa forţei de muncă se poate rezolva decent atât prin readucerea în România a cetăţenilor români emigraţi cât şi prin externalizarea producţiei, redimensionarea corectă a bugetului de stat etc., colonizarea de populaţii străine fiind o soluţie anti-constituţională, genocidară şi falimentară economic.

În afară de Constituţia României (mai ales Art. 1, pct. (5) şi Art. 3, pct. (4)) aici se aplică şi Noul Cod Penal, Articolele 394 (lit. b), c) şi d), posibil şi a)), Art. 402, Art. 403, Art. 405 pct. (2), Art. 410 pct. (1), Art. 412 pct. (1) şi (2), precum şi Art. 438 pct. (1) (lit. c)), pct. (3) şi (4), Art. 439 pct. (1) lit. b), e), f) şi j).

Articolul 394 (NCP) prevede

Trădarea

Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:

  1. a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
  2. b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
  3. c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
  4. d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale,

se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Ambasadorul Nicolaie Goia a luat legătură cu o putere străină, cu organizaţii şi agenţi ai unor organizaţii străine, pentru o acţiune de strămutare în România a unei populaţii străine uriaşe (jumătate de milion!), cu încălcarea Constituţiei României şi producerea următoarelor efecte:

  • subminarea economiei, a stabilităţii politice şi a capacităţii de apărare a statului (a se vedea precedentele din Franţa şi Germania)
  • aservirea României faţă de Pakistan şi faţă de organizaţiile islamice pakistaneze
  • favorizarea organizaţiilor islamiste pakistaneze în pătrunderea în România, crearea de baze şi desfăşurarea de activităţi de propagandă, racolare, pregătire para-militară etc. pe teritoriul României

Aceste acţiuni deschid, foarte clar, calea către provocarea unor conflicte armate între autorităţile române şi islamiştii pakistanezi; conflicte ce pot duce uşor la implicarea militară a statelor musulmane apropiate (Albania, Bosnia şi Herţegovina) sau învecinate (Turcia). Ceea ce ţine de Art. 394 lit. a).

Articolul 402 (NCP) prevede

Atentatul contra unei colectivităţi

Atentatul săvârşit contra unei colectivităţi prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Aducerea unei populaţii străine, prin încălcarea Art. 3, pct. (4) din Constituţia României este, totodată, un atentat direct împotriva colectivităţilor – de etnici Români, Ţigani, Unguri, Evrei etc. – în care vor fi aşezate comunităţile străine.

Este evident că şi la un număr de 10-20 de mii de imigranţi aceştia vor fi aşezaţi în grupuri, ceea ce constituie evident strămutarea unei populaţii străine şi colonizarea ei în România.

Totodată, este evident că aceste strămutări şi colonizări vor destabiliza colectivităţile de cetăţeni români (etnici Români, Ţigani, Unguri, Evrei etc.) în care vor fi aşezate – fie şi limitrof – aceste grupuri străine.

Experienţa Franţei, Suediei, Germaniei, Olandei şi altor ţări apusene arată foarte clar că toate comunităţile în care au avut loc asemenea strămutări şi colonizări au fost grav afectate. Echilibrul etnic a fost distrus, echilibrul religios a fost distrus, cultura locală a fost grav afectată, numărul de infracţiuni – în primul rând acte de violenţă, inclusiv violuri – a crescut foarte mult etc.

Faptul că această situaţie va îngreuna sau împiedica exercitarea puterii de stat în zonele de strămutare/colonizare este o realitate clară. Existenţa zonelor “no-go” în amintitele state europene – şi altele asemenea –, faptul că autorităţile nu îşi mai pot exercita acolo atribuţiile, faptul că Poliţia, Salvarea şi Pompierii nu mai pot intra acolo decât sub paza unor forţe speciale (inclusiv a unor blindate), iată doar câteva precedente clare, categorice.

Articolul 403 (NCP) prevede

Actele de diversiune

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalaţiilor industriale, a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicaţie, a construcţiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Cf. Art. 412 pct. (2), “Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 şi art. 399 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.”

Este evident că Ambasadorul Nicolaie Goia, prin cererea sa, a produs şi procurat mijloace şi instrumente şi a luat măsuri care, conform precedentelor existente în Franţa, Germania, Suedia, Olanda şi alte ţări europene vor duce la distrugeri ca cele prevăzute de Art. 403. Ceea ce încadrează fapta sa la infracţiunea de tentativă de săvârşire a unor acte de diversiune.

Articolul 405 (NCP) prevede

Propaganda pentru război

(1) Propaganda pentru război de agresiune, precum şi răspândirea de ştiri tendenţioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârşite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.”

Acţiunile armate şi de distrugere săvârşite de islamiştii imigranţi în Marea Britanie, Franţa, Germania, Suedia etc., constituie un “conflict armat intern”. Aducerea a 500.000 de islamişti din Pakistan în România constituie în mod clar o acţiune care iniţiază cel puţin conflicte armate interne – faptă prevăzut la Art. 405, pct. (2) – deşi este evident că poate duce şi la agresarea României de către Turcia sau alt stat islamic – faptă prevăzută de asemenea la Art. 405, pct. (2).

Articolul 410, pct. (1) (NCP) prevede

Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale

(1) Fapta persoanei care, luând cunoştinţă despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 394-397, art. 399-403 şi art. 406-409, nu înştiinţează de îndată autorităţile se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Dacă Ambasadorul Nicolaie Goia a acţionat din proprie iniţiativă denunţarea lui este obligaţia oricărui cetăţean care a luat cunoştinţă de faptele lui. Dacă a acţionat la cererea altei persoane, cf. Art. 410, pct. (1) avea obligaţia să înştiinţeze de îndată autorităţile.

Articolul 412 (NCP) prevede

Sancţionarea tentativei

(1) Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte.

(2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 şi art. 399 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.”

După cum se poate vedea, acest articol se aplică repetat gestului săvârşit de Ambasadorul Nicolaie Goia, dacă nu este considerat (gestul) ca săvârşirea infracţiunilor prevăzute în Art. 394 (lit. b), c) şi d), posibil şi a)), Art. 402, Art. 403, Art. 405 pct. (2) şi Art. 410 pct. (1) din Noul Cod Penal.

Articolul 438 (NCP) prevede

Art. 438

Genocidul

(1) Săvârşirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:

  1. a) uciderea de membri ai grupului;
  2. b) vătămarea integrităţii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
  3. c) supunerea grupului la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parţială, a acestuia;
  4. d) impunerea de măsuri vizând împiedicarea naşterilor în cadrul grupului;
  5. e) transferul forţat de copii aparţinând unui grup în alt grup,

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sunt săvârşite în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.

(3) Înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

  1. Incitarea la săvârşirea infracţiunii de genocid, comisă în mod direct, în public, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Acţiunea Ambasadorului Nicolaie Goia se încadrează cel puţin la pct. (1), lit. a), b) şi c), pct. (3) şi pct. (4) din Art. 438 al Noului Cod Penal, adică la infracţiunile de genocid, înţelegere în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid şi incitare la săvârşirea infracţiunii de genocid.

Deoarece este evident că

strămutarea/colonizarea a jumătate de milion de islamişti într-o ţară creştină va provoca o serie de conflicte grave, inclusiv crime şi violuri,

şi va afecta fundamental comunităţile locale, structura etnică şi religioasă a ţării,

aşa cum s-a întâmplat în toate ţările în care au avut loc asemenea strămutări/colonizări,

deoarece motivarea gestului ţine în mod absolut clar de o discriminare etnică şi religioasă categorică (Românii nu sunt sprijiniţi să revină în ţară, dar Pakistanezii sunt sprijiniţi să colonizeze România),

fapta se încadrează la Art. 438 pct. (1) lit. a), b) şi c). Deoarece este vorba despre o acţiune care încă nu a dus la producerea faptelor prevăzute la Art. 438 pct. (1) lit. a), b) şi c) gestul Ambasadorului Nicolaie Goia se încadrează la Art. 438 pct. (3) şi (4), respectiv înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid şi incitarea la săvârşirea infracţiunii de genocid.

Articolul 439, pct. (1) (NCP) prevede

Infracţiuni contra umanităţii

(1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte:

  1. a) uciderea unor persoane;
  2. b) supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a acesteia;
  3. c) sclavia sau traficul de fiinţe umane, în special de femei sau copii;
  4. d) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
  5. e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferinţe fizice sau psihice grave, ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional;
  6. f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii;
  7. g) vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane;
  8. h) provocarea dispariţiei forţate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protecţia legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau deţinere, la ordinul unui stat sau al unei organizaţii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informaţii reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de îndată ce aceste informaţii au fost solicitate;
  9. i) întemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional;
  10. j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional;
  11. k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinţe mari sau vătămări ale integrităţii fizice sau psihice,

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Gestul Ambasadorului Nicolaie Goia se încadrează cel puţin la literele b) şi j) ale Art. 496, deoarece

  • strămutarea/colonizarea a 500.000 de Pakistanezi în România va produce supunerea populaţiei la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică a acesteia; fenomen deja petrecut în mai multe locuri din Europa în care au avut loc asemenea strămutări/colonizări (Art. 439, pct. (1), lit. b));
  • folosirea pretextului lipsei de forţă de muncă pentru a aduce imigranţi străini în locul repatrierii Românilor plecaţi la muncă în străinătate constituie persecutarea Românilor, o discriminare evidentă şi radicală a acestora; gestul de a investi în aducerea unor imigranţi (ceruţi!) în locul de a investi în readucerea în ţară a cetăţenilor plecaţi din motive economice constituie o discriminare evidentă, o persecutare extremă a Românilor în favoarea Pakistanezilor (Art. 439, pct. (1), lit. (j)).
  • Trebuie observat în aceste ultime aspecte juridice faptul că venirea a jumătate de milion de islamişti într-o ţară europeană, conform precedentelor unanime, duce la creşterea (explozivă a) numărului de violuri, cu traume cumplite asupra victimelor şi familiilor acestora, ceea ce se încadrează la Art. 439, pct. (1), lit. e), f) şi g).

În încheiere trebuie observat că gesturile de intoxicare a opiniei publice săvârşite de Ministerul de Externe şi purtătorul de cuvânt al Guvernului constituie fie dovezi clare ale complicităţii mai multor persoane din Guvern la săvârşirea infracţiunilor menţionate aici, fie dovezi clare ale unei incompetenţe totale, a unei totale ignorări a unei discuţii oficiale şi conţinutului ei. (Discuţie declarată, în contrast cu poziţia părţii pakistaneze, drept „de curtoazie”, cifre declarate, în contrast cu poziţia părţii pakistaneze, a nu fi existat.)

Cercetarea şi sancţionarea persoanelor vinovate de aceste acte, stoparea tentativei de distrugere a României prin strămutarea/colonizarea de populaţii străine constituie o urgenţă absolută.

Aici intră inclusiv tentativa de intoxicare săvârşită de Ministerul Afacerilor Externe şi de purtătorul de cuvânt al Guvernului.

În cazul – extrem de improbabil, dar nu total exclus – în care Ambasadorul Nicolaie Goia a indus în eroare autorităţile pakistaneze şi române, MAE şi Guvernul fiind complet necunoscători de discuţiile purtate de acesta cu Guvernul Pakistanez (şi de cifrele şi propunerile avansate de acesta) infracţiunile rămân cel puţin la nivelul persoanei în cauză.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Asupra acestei intoxicări a opiniei publice s-a revenit ulterior, prin alt comunicat, de această dată venit din partea Guvernului prin purtătorul de cuvânt Nelu Barbu. Deoarece afirmaţiile privitoare la subiectul în discuţie sunt identice cu cele din comunicatul anterior (cu excepţia link-ului către comunicatul pakistanez), nu mai prezint aici întregul comunicat al Guvernului României, intitulat „Executivul a stabilit contingentul alocat pentru lucrătorii extracomunitari pentru acest an la 20.000”. Primul comunicat al MAE a fost preluat de Agerpres şi de aici de întreaga mass-medie românească.

Informaţiile sunt în mare parte de pe www.census.gov.pk, de pehttps://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3453.htm, de pehttp://storyofpakistan.com/the-constitution-of-1973/,http://www.pakistani.org/pakistan/https://surfsafe.pk/,http://www1.rfi.fr/actuen/pages/001/page_10.asp şi alte surse oficiale sau neoficiale online.

Sursa: mihaiandreialdea.org

Reclame

Celule de fetuşi umani avortaţi în vaccinuri!!!

POZAAAA

Acest videoclip conține imagini care vă pot afecta emoțional!

 

MRC-5 si WI-38 celule fetale recunoscute de CDC si studiul care vorbeste despre WALVAX-2 + aveti ocazia sa participati la o negociere de tesut.

MEGA-SINAGOGĂ PE TERITORIUL ROMÂNIEI??!

„De bună seamă că este vremea să arăt că demonii sălășluiesc în sinagogă, nu numai în locul ca atare ci și în sufletele iudeilor.” – Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a VI-a împotriva evreilor

Adunarea sataniștilor a trecut neobservată în anul 2017…

SFIDARE! MEGA-SINAGOGĂ Pe teritoriul României!

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Ianuarie 2, 2019

Pentru cine este dezamăgit că nu s-a construit Mega-Moscheea, nu fiți triști, vom avea o Mega-Sinagogă!

Imaginile sunt din Sighetul Marmației, din 2017, când s-a pus piatra de temelie a cele mai mari sinagogi din centrul și estul Europei.

Acești distinși domni din filmarea de mai sus sunt membri cotizanți ai ocultei B’nai Brith, alianța universală israelită. Oficial sunt comunitatea evreilor din New York, sunt din S.U.A., Argentina, Spania, peste tot.

În Sighetul Marmației, conform informațiilor lui Mircea Șerban, locuiesc 58 de evrei.

Defapt jumătate din acest număr sunt iudei, iar jumătate sunt români filosemiți. Pentru cine se construiește sinagoga?

În localitate mai există o sinagogă.

Acest subiect este dezbătut în cadrul emisiunii Trezește-te Gheorghe, Trezește-te Ioane.

De la  1:00:03:

Mircea Șerban pune la un moment dat o întrebare, dacă statul Israel nu permite non-evreilor să construiască case pe teritoriul său, statul român de ce permite ne-românilor să construiască?

Faptul că se construiește o mega-sinagogă în țară, dar nu se știe pentru cine (având în vedere datele oficiale despre numărul evreilor) îmi dă serios de gândit. Am auzit, din mai multe surse, o informație cum că ar fi către două milioane de iudei în România, nedeclarați. Mai mult, în fiecare săptămână ar ateriza zeci de iude la București pentru a-și recupera cetățenia cedată în perioada ceaușișta. Inițial nu am dat crezare informației, părea exagerată, dar faptul că se construiește o mega-sinagogă tocmai în România mă pune pe gânduri…

La Sighetul Marmației mai activează o filială a clubului Rotary.

E totuși interesant cât de discret a fost evenimentul întrucât s-a difuzat doar la un post de știri local. Nu ai văzut isterie pe facebook pentru că se face o mega-sinagogă pentru 58 de evrei și n-ai auzit slogane de tipul “vrem pedagogi, nu sinagogi”.

Să fie o coincidență?

Sursa: incorectpolitic.com 

Mai multe despre ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur în legătură cu evreii, citiți aici:

ÎNTRERUPEȚI POMENIREA apostatului pseudo-patriarh Daniel, căci crede că evreii mozaici sunt în comuniune cu Dumnezeu

Mai crede cineva că e ortodox?? – MINCIUNO-MITROPOLITUL TEOFAN PRINS ÎN DANSUL EVREILOR ÎN SINAGOGA MARE DIN IAȘI

Ecumenistul pseudo-mitropolit Teofan participând la reinaugurarea sinagogii mari din Iași, pe 3 decembrie 2018.

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII) Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească. (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

Cu cine se prinde în hora acest Teofan? Cu cei despre care Sfântul Ioan Gură de Aur spunea următoarele:

„De bună seamă că este vremea să arăt că demonii sălășluiesc în sinagogă, nu numai în locul ca atare ci și în sufletele iudeilor.” – Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a VI-a împotriva evreilor

Mai multe citiți aici: 

ÎNTRERUPEȚI POMENIREA apostatului pseudo-patriarh Daniel, căci crede că evreii mozaici sunt în comuniune cu Dumnezeu

APOCALIPTIC – Ideologia de gen a pătruns pe nesimțite în legislația și în școlile din România!!!

Coaliția pentru Familie: Ideologia de gen a pătruns deja în școlile românești, într-un manual de CLASA A III-a, micuții sunt învățați că poate să te cheme Matei și dacă ești fetiță. Mihai Gheorghiu: Ne aflăm în fața unui proces masiv de reeducare

De la ratificarea fără o dezbatere publică a Convenției de la Istanbul (Convenția de la Istanbul, pe care România a ratificat-o în 2016, un adevărat cal troian al legiferării deviațiilor sexuale, și nu numai, în societatea de azi), la adoptarea unor legi privind identitatea de gen:

Legea nr. 229/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

Legea nr. 178 din 17 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,

Legea nr. 174/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie

aprobarea H.G.365/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice

Despre acestea toate citiți la: Cum s-au implementat legile „teoriei de gen” în România

Și fără să ne dăm seama, blestemata teorie satanică a ajuns și în manualele școlare: 

Coaliția pentru Familie: Ideologia de gen a pătruns deja în școlile românești, într-un manual de CLASA A III-a, micuții sunt învățați că poate să te cheme Matei și dacă ești fetiță. Mihai Gheorghiu: Ne aflăm în fața unui proces masiv de reeducare

Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă pentru revizuirea Constituției pentru schimbarea definirea căsătoriei, a susținut o conferință de presă intitulată  „APĂRAȚI COPIII ROMÂNIEI! APĂRAȚI DREPTURILE PĂRINȚILOR!”. Tema conferinței a fost introducerea ideologiei de gen în școlile românești, dar și în societate, după adoptarea Convenției de la Instanbul de către România și transpunerea ei în lege, subiecte despre care ActiveNews a relatat în numeroase rânduri.

Alături de Mihai Gheorghiu au fost prof.dr. Pavel Chirilă, Avocatul Ana Corina Săcrieru și economistul Andrei Manea.

În cadrul conferinței, Ana-Corina Săcrieru a vorbit despre introducerea ideologiei de gen în școlile românești, exemplificând cu un manual de clasa a III-a, în care copiii sunt învățați să combată rolurile tradiționale.

„S-a dispus introducerea în manualele școlare a combaterii rolurilor stereotipe de gen. Noi știm că aceste roluri stereotipe de gen, așa cum au fost ele în legea națională, sunt sistemele de credințe, de convingeri, de aprecieri, pe care noi ca popor le avem despre rolul femeii și al bărbatului în societate.

Nu intră doar un anumit stereotip, ci toate convingerile pe care le avem noi ca societate despre rolurile de gen.

Am descoperit că aceste aspecte sunt deja în manualele școlare, din clasa a III-a, din România. „Ce dacă ești fetiță, nu poate să te cheme Matei?”.

E un exemplu concret, despre ce înseamnă în manualele școlare, combaterea rolurilor stereotipe de gen. E ceea ce au fost învățați copiii în Vrancea, în 24 ianuarie, ci că „ești mamă pentru că tu vrei să joci acest rol de mamă”, a spus Ana-Corina Săcrieru.

Doctorul Pavel Chirilă a vorbit despre problemele de sănătate ale transgenderilor, adică acele persoane care se declară altceva decât genul corespondent sexului biologic.

„În șapte ani au fost redactate 2.000 de ani de studii pe tema copiilor care devin transgenderi. Din 2.000 de studii, 920 se referă la boli cardiace.

Cea mai frecventă distorsiune psihologică este anxietatea, mai mare decât depresia. Fricile îl fac paralizante, incapabil să mai aibă performanțe școlare. Simptomul cel mai important este regretul momentului de a lua decizia de a deveni transgenderi.

Persoanele care au trecut de la bărbat la femeie sunt mult mai afectați decât cei care fac invers. La transgenderi, morbiditatea este cu 50% mai mare decât la ceilalți oameni.

În străinătate au apărut deja cabinete de psihoterapie în ajutorarea transgenderilor care au tulburări psihiatrice și psihologice”, a afirmat medicul.

În final, Mihai Gheorghiu a arătat cum ideologia de gen a devenit, „fără nicio dezbatere publică”, politică de stat în România.

„Prin legile 174/2018, 178/2018, prin aprobarea H.G.365/2018, ne aflăm cu toții în fața unei schimbări de paradigmă în educația din România. Schimbarea constă în faptul că ideologia de gen a devenit politică de stat. Documentele acestea trasează direcții, moduri de acțiune.

Pas cu pas, de 10 ani, această ideologie pătrunde în școlile publice, fără ca acest lucru să fie discutat public, fără ca nimeni să fie informat despre ce se întâmplă. În momentul în care societatea românească a fost informată, vedeți cazul Strategiei de Educație Parentală, ați văzut ce reacții au fost.

Copiii de la clasa 0 până la clasa a 12-a vor învăța un nou vocabular, o nouă realitate antropologică, vor învăța tot ceea ce au învățat în mediul familial.

Se face propagandă homosexualității în zeci și zeci de licee.Este o activitate tăcută, la firul ierbii, părinții sunt ocoliți, profesorii sunt îndemnați să tacă. Din păcate, statul român nu informează părinții despre aceste lucruri.

Ne aflăm în fața unui masiv proces de reeducare, a unei revoluții sexuale de esență mao-istă, care se face fără nici cea mai mică dezbatere publică.

Statul român asigură la nivel de masă, lupta împotriva sistemului de valori tradițional și educației familiale și parentale.

Peste tot unde a pătruns ideologia de gen, experimentul social a decurs rău, a creat fracturi interne în mintea și sufletul copiilor.

Vom apela și la Parlamentul României și la sindicatele din învățământ pentru a-i sensibiliza în ceea ce privește intruziunea ideologiei de gen în învățământ.

Votul din Senat este foarte dificil și abia atunci vom ști, dacă Referendumul se va organiza. Așteptarea de la Referendum este cea pe care am susținut-o de trei ani încoace: nu e nimic imperios la ora actuală dacă un mod milenar de a exista poate fi apărat constituțional în actul fundamental din sistemul juridic românesc”, a mai declarat el.

Sursa: activenews.ro

ÎNTRERUPEȚI POMENIREA apostatului pseudo-patriarh Daniel, căci crede că evreii mozaici sunt în comuniune cu Dumnezeu

ÎNTRERUPEȚI POMENIREA apostatului pseudo-patriarh Daniel, căci crede că evreii mozaici sunt în comuniune cu Dumnezeu

„De bună seamă că este vremea să arăt că demonii sălășluiesc în sinagogă, nu numai în locul ca atare ci și în sufletele iudeilor.” – Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a VI-a împotriva evreilor

Image result for patriarhul in sinagoga

Marți 14 noiembrie 2017:

Simpozionul Temple și sinagogi din România la Palatul Patriarhiei. Părintele Patriarh a fost prezent la eveniment

Părintele Patriarh Daniel a participat marți la Simpozionul intitulat Temple și sinagogi din România: Sinagoga ca loc de rugăciune, loc de învățătură și loc de adunare. Evenimentul a avut loc în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei.

Seria de prelegeri a fost deschisă de Aurel Vainer, Președintele Federației Comunităților Evreiești din România. El a vorbit în discursul său despre scopul organizării manifestării culturale.

Dorim ca la acest simpozion să adâncim ceea ce este de reținut în legătură cu o sinagogă. Evreu fără sinagogă nu este evreu. Atașamentul nostru față de religia mozaică este esențială pentru identitatea iudaică, inclusiv a evreului român, a spus Aurel Vainer.

În continuare, Patriarhul României a rostit comunicarea intitulată Lăcașuri de cult, spațiu al comuniunii spirituale între generații. Printre cele precizate, Preafericirea Sa a evidențiat importanța existenței lăcașului de cult în viața unei comunități religioase.

Construirea, conservarea şi promovarea lăcașului de cult al unei comunităţi religioase ca spaţiu de comuniune a acesteia cu Dumnezeu şi cu oamenii, dar şi ca spaţiu de cultură spirituală şi de identitate comunitară etnică şi religioasă, din generație în generație, este un act de responsabilitate şi o necesitate spirituală, culturală şi socială, a Părintele Patriarh Daniel.

După acest moment, Victor Opaschi a rostit un cuvânt în care a apreciat importanța simbolică a acestui moment care indică o bună colaborare dintre comunitățile creștină și iudaică. Totodată, Secretarul de Stat pentru Culte și-a exprimat suportul pentru sprijinirea proiectelor cultelor din România.

La final, Rafael Shaffer, Prim-rabinul Federației Comunităților evreiești din România, a adresat un cuvânt despre rolul spațiului sacru în societate.

Spațiul sacru este locul unde Dumnezeu este aproape de oameni. Rostul acestui spațiu este să învățăm să exersăm comportamentele frumoase pentru a ieși cu ele în lumea din jur și pentru a readuce spațiul din afară și al face și pe el să redevină spațiu sacru, a spus Rafael Shaffer.

_____________________________________________________________________________

Simpozionul a fost precedat de Vernisajul expoziției Temple și sinagogi din România: Patrimoniu evreiesc, național și universal. Acesta a avut loc în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei.

Sursa: basilica.ro


Deci spune pseudo-patriarhul:

„În acest sens, construirea, conservarea şi promovarea lăcașului de cult al unei comunităţi religioase ca spaţiu de comuniune a acesteia cu Dumnezeu şi cu oamenii, dar şi ca spaţiu de cultură spirituală şi de identitate comunitară etnică şi religioasă, din generație în generație, este un act de responsabilitate şi o necesitate spirituală, culturală şi socială.”

Deci să construim, să conservăm și să promovăm și sinagogile, ca spații decomuniunecu Dumnezeu și cu oamenii.

Dar oare nu știe că Dumnezeu a părăsit templul și sinagogile în momentul răstignirii Mântuirorul pe cruce?

„Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.
 Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.” – Marcu 15: 37-38

Sau poate se preface că nu știe și promovează și un ecumenism interreligios. 

CANONUL 64 apostolic – 65 în Pidalion – (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII SI ERETICII)

Daca vreun cleric sau laic ar intra în sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca si sa se si afuriseasca.

(7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

O să spuneți că nu a intrat în sinagogă. Dar altă dată a intrat:

Toata SLEAHTA Romaniei s-a dus sa se inchine la STAPANI(EVREI) in CASA LOR DE DESFRAU

Iar dacă promovează ecumenismul interreligios din frică de influența evreiască, pseudo-patriarhul intră sub incidența canonului 62 apostolic:

CANONUL 62 apostolic (APOSTAZIA CLERULUI)

Daca pentru frica omeneasca fie a vreunui iudeu, fie a vreunui elin, sau a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapada numele lui Hristos, sa se în­departeze din Biserica (sa se dea anatemei); iar daca leapada numele de cleric, sa se cateriseasca; dar pocaindu-se sa fie primit ca laic.

(10 sin. I ec; 1, 2, 3, 12 Ancira; 10, 14 Petru Alex.; 2 Teofd Alex.; Epistola lui Atanasie cel Mare catre Rufinian)

Iar ce altceva face, daca nu se leapădă de Hristos intrând în comuniune cu iudeii, din frică, din interes sau din convingere? Nu poate exista adevăr şi în iudaism şi în Ortodoxie!

Așadar, pentru ecumenismul „inter-creștin”, pentru ecumenismul inter-religios, pentru ereziile propovăduite („unitatea pierdută a Bisericii”), pentru ereziile semnate în Creta, pentru promovarea săptămânii de „rugăciune comună”, pentru permiterea ereticilor de a săvârși cele sfinte, pentru apostazie, SE IMPUNE ÎNTRERUPEREA POMENIRII ACESTUI PSEUDO-IERARH!

Dar, după cum se vede, preoții din Arhiepiscopia Bucureștilor, tremură de frica lui.

Apocalipsa, Capitolul 1, vers. 12-13

12. Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.
13. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur. 

Apocalipsa, Capitolul 3, vers. 9

9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit. 


Iată opt omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur împotriva evreilor:

Opt omilii impotriva iudeilor

OMILIA I

Astazi intentionasem sa inchei cuvântarea mea asupra subiectului despre care v-am vorbit cu câteva zile in urma; am dorit sa va prezint cu dovezi si mai clare faptul ca firea lui Dumnezeu este mai mare decât poate sa priceapa mintea omului. Duminica trecuta am vorbit foarte mult despre lucrul acesta si l-am prezentat la fel ca si in marturiile lui Isaia, David si Pavel. Caci Isaia este cel care a spus: „Cine va marturisi generatiei sale?” David stia ca Dumnezeu este dincolo de puterea lui de intelegere, asa ca I-a multumit si a zis: „Te voi lauda caci Tu esti infricosator de maret: minunate sunt lucrarile Tale.” Si iarasi David a zis: „Lucrurile pe care Tu le cunosti ma minuneaza prea tare, ele sunt la o inaltime la care mintea mea nu poate sa ajunga.” Pavel nu a cercetat si nici nu a cautat sa afle esenta lui Dumnezeu, ci numai sa patrunda in providenta Sa. As spune mai degraba ca el s-a uitat la partea cea mica a providentei divine pe care Dumnezeu a pus-o intru lucrare când a chemat neamurile. Iar Pavel a socotit aceasta parte mica ca pe o mare intinsa si de nepriceput când a grait: „O, adâncuri ale bogatiilor si ale intelepciunii si ale cunoasterii de Dumnezeu! Cât de nepatruns sunt judecatile Lui, si cât de necercetat sunt caile Sale!”

(2) Acesti trei marturisitori ne-au adus dovada destula, dar eu nu am fost multumit cu proorocii, nici pe apostoli nu i-am acceptat. M-am inaltat la ceruri si v-am adus dovada corul ingerilor care cântau: „Slava lui Dumnezeu din cer si pe pamânt pace, intre oameni bunavoire.” Iarasi, i-ati auzit pe serafimi, când s-au cutremurat si au strigat cu uimire:

„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeul cetelor ceresti, tot pamântul este plin de slava Ta.” Si v-am mai spus despre heruvimi care au strigat: „Binecuvântata fie slava Sa in salasul Sau.”

(3) Si au fost trei marturisitori pe pamânt si trei in cer care au lamurit ca slava lui Dumnezeu nu poate fi apropiata. Pentru ceilalti dovada a fost mai presus de grai; a fost mare bucurie, cei de fata s-au aprins de râvna, voi ati venit in grupuri inflacarate. M-am bucurat mult de lucrul acesta, cu toate ca, nu m-am bucurat ca mie mi se aducea lauda, ci pentru ca I se aducea slava Stapânului meu. Caci bucuria si lauda aceea aratau dragostea pentru Dumnezeu pe care o aveti in sufletele voastre. Daca sluga isi iubeste stapânul si aude pe cineva vorbind intru slava stapânului sau, inima sa se aprinde cu dragoste pentru cel care vorbeste. Se intâmpla lucrul acesta pentru ca sluga isi iubeste stapânul. Voi ati facut acelasi lucru când v-am grait eu voua: prin marea voastra bucurie voi ati aratat limpede marea voastra dragoste pentru Stapânul.

(4) De aceea, am vrut astazi, din nou, sa ma arunc in lupta aceea. Caci daca vrajmasii adevarului nu-L hulesc niciodata destul pe Binefacatorul nostru, noi trebuie cu atât mai neobosit sa-L laudam pe Dumnezeul tuturor. Dar ce trebuie sa fac eu acum? O alta boala foarte grea cere vindecarea care poate fi adusa de vorbele mele, o boala care a patruns in trupul Bisericii. Noi trebuie mai intâi sa scoatem aceasta durere si apoi sa ne gândim la lucrurile cele din afara; trebuie mai intâi sa ne vindecam pe noi insine si apoi sa ne ingrijim de altii care ne sunt necunoscuti.

(5) Ce boala este aceasta? Sarbatorile iudeilor milosi si nefericiti vor veni indata asupra noastra, una dupa alta si cu mare graba: sarbatoarea trâmbitelor, sarbatoarea corturilor, posturile. Sunt multi dintre noi care spun ca ei gândesc la fel ca noi. Totusi unii dintre acestia vor urmari sarbatorile iar altii vor tine sarbatorile iudeilor impreuna cu acestia si vor respecta posturile lor. Eu vreau chiar acum sa scot acest obicei stricacios din Biserica. Omiliile mele impotriva anomeilor pot fi mutate alta data, iar amânarea nu ar aduce nici un rau. Dar acum când sarbatorile iudaice se apropie si bat la usa, de-as ispravi sa-i vindec pe cei care sunt bolnavi de boala iudaizarii. Ma tem ca din pricina prieteniei lor nepotrivite si a necunoasterii adânci, unii crestini pot fi partasi la pacatele iudeilor; odata ce au facut aceasta, ma tem ca omiliile mele despre aceste pacate vor fi in desert. Caci daca astazi ei nu aud de la mine nici un cuvânt, atunci ei se vor alatura iudeilor in posturile lor; odata ce au savârsit acest pacat va fi zadarnic sa folosesc leacul.

(6) Si astfel ma grabesc sa anticipez aceasta primejdie si sa o previn. Asa fac doctorii. Mai intâi cauta care sunt bolile cele mai grave si mai acute. Dar primejdia care vine de la aceasta boala este foarte strâns legata de primejdia de la alta; intrucât necredinta anomeilor este la fel cu aceea a iudeilor, lupta mea de acum este asemanatoare cu lupta mea de dinainte. Si exista o asemanare intrucât iudeii si anomeii fac aceeasi acuzare. Si ce invinuiri aduc iudeii? Ca El [Hristos] L-a numit pe Dumnezeu Tatal Sau si astfel S-a facut asemenea lui Dumnezeu. Si anomeii aduc aceeasi invinuire – n-as spune ca fac din aceasta o invinuire; ei chiar indeparteaza expresia „asemenea lui Dumnezeu” si ceea ce atrage dupa sine, prin hotarârea lor sa nu o accepte, chiar daca ei nu o sterg din punct de vedere fizic.

OMILIA II

Dar nu va mirati ca i-am numit pe iudei vrednici de dispret. Ei sunt cu adevarat vrednici de dispret si nefericiti. Când atâtea binecuvântari din cer au venit in mâinile lor, ei le-au inlaturat si se chinuiau sa nu le accepte. Soarele Dreptatii de dimineata a rasarit pentru ei, dar ei au indepartat razele lui si stau mai departe in intuneric. Noi, care am fost crescuti de intuneric, am indreptat lumina catre noi si am fost eliberati din bezna greselii lor. Ei au fost ramurile acelei radacini sfinte, dar acele ramuri au fost rupte. Noi nu am avut nici o partasie in radacina, ci am copt fructul evlaviei. Din copilarie ei au citit proorocii, dar L-au rastignit pe Cel care spusese mai dinainte proorocilor. Noi nu am auzit sfintele proorociri ci ne-am inchinat Celui despre care au proorocit ei. Asa ca ei sunt vrednici de mila pentru ca nu au primit binecuvântarile care le-au fost trimise, in vreme ce altii au primit aceste binecuvântari si si le-au insusit. Cu toate ca acei iudei fusesera numiti fii prin adoptie, ei au inceput sa se inrudeasca cu câinii; noi, cei care am fost câini, am primit puterea prin harul lui Dumnezeu, ca sa dam la o parte natura irationala, care a fost a noastra si ca sa ne ridicam la cinstea de fii. Cum sa dovedesc eu aceasta? Hristos a spus: „Nu este bine sa iei pâinea copiilor si s-o arunci câinilor.” Hristos ii vorbea femeii canaaneence când i-a numit pe iudei copii iar pe neamuri câini.

(2) Dar iata cum pe urma s-a schimbat ordinea: ei au ajuns câini iar noi am ajuns copii. Pavel le-a spus iudeilor: „Paziti-va de câini, paziti-va de faptele rele, paziti-va de stricaciune. Caci noi suntem taierea imprejur.” Vedeti cum cei care au fost mai intâi copii au devenit câini? Vreti sa aflati cum noi, care mai intâi am fost câini am devenit copii? „Ci tuturor celor care L-au primit pe El, El le-a dat puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu.”

(3) Nimic nu este mai rau decât acei oameni care nu au scapat niciodata de pornirea asupra propriei lor mântuiri. Când au trebuit sa tina Legea, ei au calcat-o in picioare. Acum ca Legea a incetat sa constrânga, ei se straduiesc cu incapatinare sa o tina. Ce poate fi mai vrednic de dispret decât cei care Il supara pe Dumnezeu nu numai prin incalcarea Legii, ci si prin tinerea ei? Cu acest prilej Stefan a zis: „Voi cei cu gâtul teapan si necircumscrisi in inima, voi mereu stati impotriva Duhului Sfânt,” nu numai prin incalcarea Legii ci si prin dorinta de a o tine in vremea cea nepotrivita.

(4) Stefan bine a grait când i-a numit cu gâtul teapan. Caci ei nu au luat jugul lui Hristos, cu toate ca acela era dulce si nu avea nimic in el care sa fie nici greu, nici apasator. Caci El a zis: „Invatati de la Mine caci Eu am inima blânda si smerita,” si „Luati jugul Meu asupra voastra, caci jugul Meu este dulce si povara Mea este usoara.” Cu toate acestea ei nu au luat jugul din pricina intepenirii gâtului lor. Nu numai ca nu au luat jugul ci l-au stricat si l-au distrus. Caci Ieremia a zis: „De multa vreme voi ati stricat jugul si ati rupt legaturile.” Nu Pavel a spus aceasta ci glasul proorocului a grait tare si limpede. Când a vorbit de jug si de legaturi, El a vrut sa spuna simbolurile legii, caci iudeii au respins legea lui Hristos când au zis: „Noi nu avem nici un imparat in afara de Cezar.” Voi, iudeii, ati stricat jugul, voi ati rupt legaturile, voi v-ati aruncat pe voi in afara imparatiei cerului si v-ati facut pe voi supusi legii oamenilor. Va rog sa socotiti impreuna cu mine cât de corect a spus proorocul ca inimile lor erau nestapânite. El nu a spus: „Voi ati lasat jugul deoparte,” ci „Voi ati stricat jugul” si aceasta este uciderea fiarelor neimblânzite, care nu sunt slobode si resping legea.

(5) Dar care este inceputul acestei impotriviri? Aceasta vine din lacomie si din starea de betie. Cine spune lucrul acesta? Moise! „Israel a mâncat si s-a saturat si cel ales s-a facut gras si neastâmparat.” Când animalele inconstiente se hranesc dintr-o iesle plina, ele se ingrasa si devin mai indaratnice si greu de tinut sub supraveghere; ei nu au rabdat nici jugul, haturile, nici mâna carausului. La fel si iudeii au fost dusi de betia si de grasimea lor la raul cel de pe urma; ei au dat cu piciorul, ei nu au vrut sa primeasca jugul lui Hristos, nici nu au tras plugul invataturii Lui. Un alt prooroc se referea la lucrul acesta când zicea: „Israel este indaratnic ca o junca incapatânata.” Iar un altul i-a numit pe iudei „vitel neimblânzit”.

(6) Desi aceste animale nu sunt potrivite pentru munca, ele sunt potrivite pentru taiere. Si aceasta s-a intâmplat cu iudeii: in vreme ce ei se faceau nepotriviti pentru munca, ei se faceau potriviti pentru pedeapsa. De aceea Hristos a zis: „Dar pentru acesti vrajmasi, care nu au vrut ca Eu sa fiu Imparat peste ei, aduceti-i aici si ucideti-i.” Voi, iudeii ar fi trebuit sa postiti atunci, când starea de betie facea cu voi lucruri ingrozitoare, când lacomia voastra dadea nastere necredintei voastre – nu acum. Acum postirea voastra este inainte de vreme si rusinoasa. Cine a spus aceasta? Isaia a zis când a strigat cu glas mare: „Eu nu am hotarât acest post, zice Domnul.” De ce? „Voi va sfaditi si va incaierati când postiti si ii loviti cu pumnii pe cei supusi voua.” Dar daca postirea voastra a fost o rusine când voi va loveati slugile, este de inteles acum ca voi v-ati ucis Stapânul? Cum poate sa fie aceasta cu dreptate?

(7) Omul care posteste trebuie sa fie pe buna dreptate stapânit, pocait, smerit – nu beat de mânie. Dar voi va loviti slugile voastre? In zilele lui Isaia ei se sfadeau si se incaierau când posteau; acum când postesc, ei poftesc lucruri peste masura si nerusinate, dansând cu picioarele goale in piata. Pretextul este ca ei postesc, dar ei fac ca oamenii care sunt beti. Auziti cum i-a prins proorocul ca sa posteasca. „Sfintiti postul,” a zis. El n-a spus: „Faliti-va cu postul vostru,” ci „strigati o adunare; strângeti laolalta batrânii”. Dar acesti iudei aduna coruri de barbati muieratici si o mare multime de gunoaie de desfrânate; ei târasc dupa ei in sinagoga teatrul intreg, actori si toate celelalte. Caci nu este nici o deosebire intre teatru si sinagoga. Stiu ca unii ma banuiesc de nesocotinta fiindca am spus ca nu este nici o deosebire intre teatru si sinagoga; dar eu ii banuiesc pe ei de indrazneala daca ei nu socotesc ca este in felul acesta. Daca marturisirea mea, ca cele doua sunt la fel, se sprijina pe autoritatea mea, atunci puneti pe seama mea nesocotinta. Dar daca cuvintele pe care le rostesc eu sunt cuvintele proorocului, atunci acceptati hotarârea lui.

OMILIA III

Stiu ca multi ii respecta pe iudei si socotesc ca felul lor viata actual este onorabil. De aceea ma grabesc sa scot din radacina si sa rup aceasta parere care nu este buna. Am spus ca sinagoga nu este mai buna decât teatrul si eu aduc de fata un prooroc drept martor al meu. De buna seama ca iudeii nu merita mai multa crezare decât proorocii lor. „Voi ati avut sprinceana de desfrânata; v-ati facut de rusine inaintea tuturor.” Acolo unde si-a pornit lucrul o desfrânata, locul acela este bordel. Dar sinagoga nu este numai bordel si teatru; este si culcusul tâlharilor si salas pentru animalele salbatice. Ieremia a spus: „Casa ta a devenit pentru mine cuib de hiena.” El nu spune pur si simplu „de fiara salbatica”, ci „de fiara salbatica ticaloasa,” si iarasi: „Mi-am parasit casa, m-am lepadat de mostenirea mea.” Dar când Dumnezeu Se leapada de un popor, ce nadejde de mântuire este lepadata? Când Dumnezeu paraseste un loc, locul acela devine salas al dracilor.

(2) Dar in orice caz, iudeii spun ca si ei Il iubesc cu infocare pe Dumnezeu. Dumnezeu nu ingaduie ca eu sa spun aceasta. Nici un iudeu nu-L iubeste cu infocare pe Dumnezeu! Cine spune aceasta? Fiul lui Dumnezeu spune aceasta. Caci El a zis: „Daca L-ati cunoaste pe Tatal Meu, M-ati cunoaste si pe Mine. Dar voi nu Ma cunoasteti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu.” As putea sa aduc un martor mai vrednic de incredere decât Fiul lui Dumnezeu?

(3) Deci, daca iudeii nu L-au cunoscut pe Tatal, daca ei L-au rastignit pe Fiul, daca s-au lepadat de ajutorul Duhului, cine sa nu ia indrazneala ca sa spuna deschis ca sinagoga este salas al dracilor? Dumnezeu nu este slavit acolo. Cerul nu ingaduie aceasta! De acum inainte ramâne un loc al idolatriei. Dar inca mai sunt oameni care cinstesc sinagoga ca pe un loc sfânt.

(4) Sa va spun voua aceasta, nu din ghicitura ci din experienta mea. Acum trei zile – credeti-ma, nu mint – am vazut o femeie libera cu buna purtare, modesta si credincioasa. Un barbat salbatic, fara simtire, avea faima de crestin (caci eu nu as numi crestin credincios pe un om care ar cuteza sa faca asemenea lucru) o silea pe ea sa intre intr-un loc al evreilor si sa faca acolo juramânt despre unele lucruri care erau impotriva lui. Ea a venit la mine si mi-a cerut ajutor; m-a rugat sa impiedic aceasta violenta nelegiuire – caci ii era oprit ei, care se impartasise de sfintele taine, ca sa intre in locul acela. Eu m-am aprins de indignare, m-am mâniat, m-am revoltat, nu am acceptat sa o las târâta in acel pacat, am smuls-o din mâinile rapitorului ei. L-am intrebat daca era crestin, iar el a zis ca era crestin. Apoi i-am spus cu hotarâre, invinuindu-l de lipsa de sentiment si cea mai rea prostie; i-am spus ca el nu era mai bun decât un catâr daca el, care a marturisit ca se inchina lui Hristos, tragea pe cineva in adaposturile iudeilor care L-au rastignit. Am vorbit cu el indelung, luându-mi invatatura din Sfintele Evanghelii; i-am spus mai intâi ca era oprit cu desavârsire sa jure si ca era rau sa impuna necesitatea de a jura pe cineva. Apoi i-am spus ca el, in mod deosebit, sa nu supuna un credincios crestin la aceasta necesitate. De fapt, el nu trebuie sa sileasca nici macar o persoana nebotezata sa faca acest juramânt.

(5) Dupa ce am vorbit cu el vreme indelungata si facuse greseala pacatului in suflet, l-am intrebat de ce a respins Biserica si a târât femeia la locul unde s-au adunat evreii. El a raspuns ca multi oameni ii spusesera ca juramintele depuse erau mai de temut. Cuvintele lui m-au facut sa suspin, apoi m-am mâniat si in cele din urma am inceput sa zâmbesc. Când am vazut rautatea diavolului, am oftat pentru ca el avea puterea de a ademeni oamenii; m-am mâniat când m-am gândit cât de lipsiti de purtare de grija erau cei inselati; când am vazut intinderea si adâncimea greselii acelora care au fost inselati, am zâmbit.

(6) V-am spus aceasta istorioara pentru ca voi sunteti nemilosi si neinduratori in purtarea voastra fata de cei care fac asemenea lucruri si trec prin aceste experiente. Daca voi vedeti pe unul dintre fratii vostri in asemenea incalcari de lege, socotiti ca este nenorocirea altcuiva, nu a voastra; voi credeti ca v-ati aparat impotriva acuzatorilor vostri, când ziceti: „Ce ma priveste pe mine? Ce am eu in comun cu omul acela?” Când ziceti aceasta, vorbele voastre arata cea mai mare ura fata de oameni si o cruzime care ii aduce foloase diavolului. Ce zici? Tu esti om si impartasesti aceeasi natura. De ce vorbesti de o natura comuna când voi aveti un singur cap, pe Hristos? Cutezi a spune ca nu ai nimic in comun cu madularele tale? In care sens recunosti ca Hristos este capul Bisericii? Caci de buna seama, lucrarea capului este aceea de a uni toate madularele la un loc, pentru a le pune intru buna rânduiala unul cu altul si pentru a le lega intr-o singura natura. Dar daca tu nu ai nimic in comun cu madularele tale, atunci nu ai nimic in comun nici cu fratele tau, nici nu-L ai pe Hristos cap al tau.

(7) Iudeii va infricoseaza ca si cum voi ati fi copilasi mititei, si voi nu vedeti aceasta. Multe slugi rele arata chipuri infricosatoare si caraghioase copiilor – chipurile nu sunt infricosatoare prin natura lor, dar ele par asa mintilor neprihanite ale copiilor – si in felul acesta ele stârnesc râsul. In felul acesta ii infricoseaza iudeii pe crestinii cu mintea mai curata, cu spaimele si spiridusii altarelor lor. Totusi, cum pot sa va infricoseze sinagogile lor caraghioase si rusinoase? Nu sunt acestea mormintele oamenilor care au fost alungati, necinstiti si osânditi?

OMILIA IV

Bisericile noastre nu sunt asa; ele sunt cu adevarat infricosatoare si pline de frica. Prezenta lui Dumnezeu face ca un loc sa fie infricosator pentru ca El are putere asupra vietii si a mortii. In Bisericile noastre noi auzim omilii fara de numar despre pedepsele vesnice, despre râurile de foc, despre viermii cei cruzi, despre legaturile care nu pot fi desfacute, sau despre intunericul cel din afara. Dar iudeii nici nu cunosc nici nu viseaza la lucrurile acestea. Ei traiesc pentru pântecele lor, ei se mira de lucrurile acestei lumi, starea lor nu este mai buna decât aceea a porcilor sau a caprelor din cauza cailor lor nesabuite si a lacomiei lor prea mari. Ei stiu numai un singur lucru: sa-si umple pântecele si sa fie beti, sa se taie si sa faca vânatai, sa se vatame si sa se raneasca atunci când se lupta pentru luptatorii lor indragiti.

(2) Atunci, spuneti-mi voi, sunt altarele lor strasnice si infricosatoare? Cine ar spune asta? Ce pricini avem sa credem ca ei sunt infricosatori daca cineva nu ne-ar spune ca slugile necinstite, care nu au nici un drept sa vorbeasca si care s-au indepartat de casa Stapânului lor, trebuie sa ne infricoseze pe noi, cei carora ni s-a dat cinstea si libertatea de a vorbi? Desigur ca nu asa stau lucrurile. Hanurile nu sunt mai impunatoare decât palatele imparatesti. De buna seama ca sinagoga este mai putin vrednica de cinste decât oricare han. Nu este numai un salas pentru tâlhari si pungasi ci si pentru draci. Lucrul acesta este adevarat nu numai despre sinagogi ci si despre sufletele iudeilor, asa cum voi incerca sa dovedesc in incheierea omiliei mele.

(3) Va cer sa puneti cuvintele mele in mintea voastra intr-un chip anume. Caci eu acum nu vorbesc pentru a face impresie ori pentru aprobare ci pentru a tamadui sufletele voastre. Si ce altceva mi-a ramas sa spun când unii dintre voi sunt inca bolnavi cu toate ca exista asa de multi doctori care sa aduca tamaduire?

(4) Au fost doisprezece apostoli si ei au tras catre ei lumea intreaga. Cea mai mare parte a cetatii este crestina, cu toate ca unii mai sunt bolnavi de boala iudaizarii. Si ce am putea noi, cei care suntem sanatosi, sa spunem intru apararea noastra? De buna seama ca cei care sunt bolnavi sunt vrednici de osândire. Dar noi nu suntem slobozi de mustrare caci noi i-am lasat pe ei la ceasul lor de boala; daca noi am fi aratat pentru ei mare purtare de grija si ei ar fi avut folos din aceasta purtare de grija, ei n-ar mai fi putut sa fie bolnavi.

(5) Sa incep sa va spun acum, astfel ca fiecare dintre voi sa poata sa-l câstige pe fratele sau de partea sa. Chiar daca trebuie sa folositi constrângerea, chiar daca trebuie sa folositi forta, chiar daca trebuie sa-l tratati rau si cu incapatânare, fa orice ca sa-l scapi de latul diavolului si ca sa-l slobozesti din cârdasia celor care L-au ucis pe Hristos.

(6) Spune-mi aceasta. Sa zicem ca ai vedea un om care fusese osândit cu dreptate sa fie executat in piata publica. Sa zicem ca ar sta in puterea ta sa-L scapi din mâinile calaului poporului. Nu ai face tot ce ai putea ca sa-L pazesti de ucidere? Dar acum il vezi pe fratele tau trimis cu nedreptate in adâncul pierzarii. Si cel care-l trimite la moarte nu este calaul, ci diavolul. Ai fi atât de cutezator ca sa nu nu-l scapi de pacat? Daca nu-l ajuti, ce scuza vei gasi? Dar fratele tau este mai tare si mai puternic decât tine. Arata-mi-l mie. Daca el va fi ferm in hotarârea lui, eu voi prefera sa-mi risc viata decât sa-l las sa intre pe usa sinagogii.

(7) Ii voi spune: Ce cârdasie ai tu cu Ierusalimul liber, cu Ierusalimul de sus? Tu l-ai ales pe cel de jos; fii rob cu Ierusalimul cel pamântean care, dupa cuvântul Apostolului, este rob impreuna cu copiii lui. Tu postesti cu iudeii? Atunci scoate-ti incaltarile impreuna cu iudeii si mergi descult in piata si impartaseste cu ei nerusinarea si râsul. Dar tu nu ai ales aceasta fiindca tu ai rusine si rosesti. Te rusinezi sa impartasesti cu ei infatisarea exterioara dar nu te rusinezi sa impartasesti cu ei pagânismul lor? Ce scuza vei avea tu care esti numai jumatate de crestin?

(8) Crede-ma, eu imi voi risca viata inainte de a nesocoti pe cel ce este bolnav de aceasta boala – daca il vad. Daca nu izbutesc sa-l vad, de buna seama ca Dumnezeu imi va da iertare. Si fiecare dintre voi sa tina cont de aceasta problema; sa nu se gândeasca ca este o chestiune mai marunta. Nu iei in seama ceea ce cheama diaconul in taine fara incetare? „Marturisiti-va unul altuia,” zice el. Nu vezi câta incredere are in cercetarea cu grija a fratilor vostri? Fa aceasta si in cazul celor care iudaizeaza. Când vezi pe cineva care iudaizeaza, pune stapânire pe el, arata-i ce face, ca sa nu fii unealta riscului pe care merge el.

(9) Daca oricare soldat roman care slujeste peste hotare este prins ca ii favorizeaza pe barbari si pe persani, nu numai ca se afla in primejdie, ci la fel este fiecare care si-a dat seama cât s-a simtit si n-a izbutit sa faca acest fapt cunoscut tuturor. Fiindca voi sunteti oastea lui Hristos, sa fiti cu prea mare purtare de grija când cercetati sa vedeti daca cineva care apara o credinta straina s-a amestecat printre voi si fa-i cunoscuta prezenta – nu ca sa-l dea mortii asa cum au facut acele capetenii, nici ca noi sa-l pedepsim ori sa ne razbunam pe el, ci ca sa-l scoatem din greseala si pagânatate si sa-l facem pe el cu totul deopotriva cu noi.

(10) Daca nu vrei sa faci aceasta, daca cunosti despre o asemenea persoana dar o ascunzi, fii sigur ca atât tu cât si acela veti primi aceeasi pedeapsa. Caci Pavel supune pedepsei si asprimii nu numai pe cei care savârsesc fapte de rautate ci si pe cei care incuviinteaza cele ce ei au facut. Proorocul, de asemenea, ii aduce la aceeasi judecata nu numai pe hoti ci si pe cei care faptuiesc toate cele impreuna cu hotii. Si lucrul acesta este cu dreapta socoteala. Caci daca omul este constient de faptele unui ucigator dar le acopera si le tainuieste, el aduce un temei mai puternic ucigatorului, ca sa nu tina seama de lege si ca sa-i fie mai putina teama in goana sa de a ucide.

OMILIA V

Dar eu trebuie sa ma intorc la cei care sunt bolnavi. Socotiti, atunci, cu cine isi impartasesc ei posturile lor. Cu cei care au strigat: „Rastigniti-L, rastigniti-L,” cu cei care au zis: „Sângele Lui sa fie peste noi si peste copiii nostri.” Daca oamenii s-ar prinde in razvratire impotriva cârmuitorului lor si ar fi osânditi, ati cuteza sa mergeti la ei si sa vorbiti cu ei? Nu cred. Atunci, nu este necugetat sa aratati atâta graba de a fugi de cei care au pacatuit asupra unui om, ci [[i] sa intrati in cârdasie cu cei care au savârsit nelegiuiri impotriva lui Dumnezeu? Nu este inexplicabil ca cei care se inchina Celui rastignit tin sarbatoarea obisnuita impreuna cu cei care L-au rastignit? Nu este un semn de prostie si cea mai rea nebunie?

(2) Intrucât sunt unii care cred ca sinagoga este un loc sfânt, trebuie sa le spun câteva cuvinte. De ce venerati locul acela? Nu trebuie sa-l dispretuiti, sa-l tineti de rusine, sa fugiti de el? Ei spun ca acolo se tin Legea si cartile si proorocii. Ce inseamna aceasta? Va fi sfânt oricare loc unde se afla aceste carti? Nicidecum! Mai presus de toate, acesta este motivul pentru care eu nu iubesc sinagoga si o detest. Ei au proorocii dar nu cred in ei; ei citesc scrierile sfinte dar nu primesc marturia lor – si acesta este un semn al oamenilor vinovati de cea mai mare incalcare de lege.

(3) Spuneti-mi aceasta. Daca ati vedea un om onorabil, stralucit si vestit, târât intr-o cârciuma sau cuib de tâlhari; daca l-ati vedea batjocorit, batut si inrobit in cea mai mare cruzime, ati fi tinut crâsma sau cuibul acela la mare cinste pentru ca omul acela mare si pretuit fusese inauntru in vreme ce se savârsea acea purtare plina de cruzime? Nu cred. Mai degraba, pentru aceasta pricina ati fi urât si n-ati suferi locul acela.

(4) Aceasta sa fie cugetarea voastra si despre sinagoga. Caci ei au adus cartile lui Moise si ale proorocilor cu ei in sinagoga, nu ca sa le cinsteasca ci ca sa le incalce cu necinste. Când ei spun ca Moise si proorocii nu L-au cunoscut pe Hristos si nu au zis nimic despre venirea Lui, ce incalcare mai mare puteau savârsi ei fata de acei oameni sfinti decât sa-i acuze ca nu L-au cunoscut pe Stapânul lor, decât sa spuna ca acei prooroci sfinti sunt partasii pagânismului lor? Si astfel noi trebuie sa-i urâm pe amândoi si [impreuna cu] sinagoga lor cu atât mai mult pentru purtarea lor cruda fata de acei oameni sfinti.

(5) De ce vorbesc eu despre carti si despre sinagogi? In vreme de prigoana, calaii poporului prind trupurile mucenicilor, le biciuiesc si le rup in bucati. Se sfintesc mâinile calailor fiindca ei apuca trupurile oamenilor sfinti? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Mâinile care au insfacat si au tinut trupurile celor sfinti ramân fara sfintenie. De ce? Fiindca acei calai au facut un lucru rau când au pus mâinile pe sfinti. Si cei care pun mâna pe scrierile celor sfinti si le incalca sa fie mai respectabili pentru aceasta decât cei care i-au ucis pe mucenici? N-ar fi aceasta cea mai mare nebunie? Daca trupurile maltratate ale mucenicilor nu-i sfintesc pe cei care le-au maltratat ci mai adauga la vinovatia lor de sânge, cu mult mai putin puteau sa o faca Scripturile, daca se citeau fara credinta, sa-i ajute pe cei care citeau fara sa creada. Fapta alegerii de buna voie sa incalce Scripturile le vadeste necredinta mai mare.

(6) Daca nu ar avea prooroci, nu li s-ar cuveni asemenea pedeapsa; daca nu ar fi citit cartile sfinte, nu ar fi atât de necurati si atât de lumesti. Dar, ei s-au despuiat de toata indreptatirea. Ei ii au pe vestitorii adevarului dar, cu inima dusmanoasa, ei s-au impotrivit proorocilor si adevarului pe care il spun ei. Asadar, pentru aceasta pricina, ei au fost cu totul mai cârtitori si vinovati de sânge: ei ii au pe prooroci, dar ei ii trateaza cu inimi impotrivitoare.

(7) Asadar eu va indemn sa fugiti si sa ocoliti adunarile lor. Raul pe care il aduc ei fratilor mai slabi nu este mic; ei nu dau nici cea mai mica indreptatire pentru sprijinirea nebuniei iudeilor. Caci atunci când ei vad ca voi, cei care va inchinati lui Hristos pe care ei L-au rastignit pe Cruce, urmati cu evlavie tipicurilor lor, cum pot ei sa nu considere ca ritualurile pe care le-au savârsit sunt cele mai bune si ca ceremoniile noastre sunt fara valoare? Caci dupa ce va inchinati si iubiti cu inflacarare tainele noastre, voi fugiti la cei care ne-au distrus ritualurile. Pavel a spus: „Daca un om vede ca tu stii ca stai la masa in templul idolilor, fiind slab, constiinta lui nu va fi incurajata sa manânce acele lucruri care sunt jertfite idolilor?” Si sa spun: Daca un om vede ca tu stii ca intri in sinagoga si participi la sarbatoarea trâmbitelor, fiind slab, constiinta lui nu va fi incurajata sa pretuiasca ceea ce fac iudeii? Cel care cade nu numai ca plateste pentru caderea sa, ci este pedepsit si pentru ca ii face si pe altii sa pacatuiasca. Dar omul care a stat drept este rasplatit nu numai pentru virtutea sa, ci oamenii il pretuiesc pentru ca ii indruma si pe altii sa doreasca sa faca aceleasi lucruri.

(8) De aceea, fugiti de adunarile si de locurile sfinte ale iudeilor. Nici un om sa nu cinsteasca sinagoga pentru cartile sfinte; sa o urasca si sa o ocoleasca pentru ca iudeii batjocoresc si le maltrateaza pe cele sfinte, pentru ca ei refuza sa creada cuvintele lor, pentru ca ei ii acuza de necredinta cea de pe urma.

OMILIA VI

Ca voi puteti sti ca sfintele carti nu fac un loc sfânt ci ca scopul celor care merg des intr-un loc il profaneaza, voi spune o istorioara veche. Ptolemeu Filadelfus adunase carti din toata lumea. Când a aflat ca iudeii aveau scrieri care vorbeau despre Dumnezeu si starea ideala, el a trimis dupa oameni din Iudeea si le-a cerut sa traduca acele carti, pe care le pusese in templul Serapis, caci era pagân. Pâna acum, cartile traduse ramân in templu. Dar templul Serapis va fi sfânt pentru cartile sfinte? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Desi cartile isi au sfintenia lor, ele nu dau sfintenia lor locului pentru ca cei care merg in locul acela sunt murdari.

(2) Trebuie sa aplicati acelasi argument si la sinagoga. Chiar daca nu exista acolo nici un idol, dracii salasluiesc in locul acela. Si spun lucrul acesta nu numai despre sinagoga de aici din oras, ci si despre cea din Daphne; caci la Daphne aveti un loc de pierzare mai rau, pe care ei il numesc al Matroanei. Am auzit ca multi credinciosi merg acolo si dorm in preajma.

(3) Dar sa ma ierte Dumnezeu ca i-am numit credinciosi pe acei oameni. Caci pentru mine mormântul Matroanei si templul lui Apolo sunt la fel de pagâne. Daca cineva ma invinuieste de indrazneala, la rândul meu, eu il voi invinui de nebunia cea mai mare. Caci, spuneti-mi, nu este salasul dracilor locul pagânismului, chiar daca acolo nu se afla nici o statuie de zeu? Aici se aduna laolalta ucigatorii lui Hristos, crucea este scoasa de aici, aici Dumnezeu este hulit, aici Tatal este nesocotit, aici Fiul este ucis, aici Duhul nu este primit. Nu vine din acest loc un rau mai mare fiindca iudeii sunt demoni? In templul pagân pagânatatea este descoperita si clara; nu va fi usor sa-l inseli pe omul care are o minte inteleapta si prevazatoare, nici sa-l ademenesti sa mearga acolo. Dar in sinagoga sunt oameni care spun ca ei se inchina lui Dumnezeu si nu-i pot suferi pe idoli, oameni care spun ca ei au prooroci si ii cinstesc pe ei. Dar prin cuvintele lor  ei gatesc belsug de momeala pentru a prinde in plasele lor sufletele mai neprihanite care sunt atât de necugetate pentru a fi cuprinse de teama.

(4) Asadar pagânatatea iudeilor si a pagânilor este la fel. Dar iudeii practica o inselare care este mai primejdioasa. In sinagoga lor se afla un altar nevazut al inselarii pe care ei nu jertfesc oi si vitei ci sufletele oamenilor.

(5) In cele din urma, daca ceremoniile iudeilor va stârnesc admiratia, ce aveti voi in comun cu noi? Daca ceremoniile evreiesti sunt respectabile si importante, ale noastre sunt minciuni. Dar daca ale noastre sunt adevarate, asa cum sunt ele adevarate, ale lor sunt pline de inselare. Eu nu vorbesc despre Scripturi. Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Scripturile m-au luat de mâna si m-au dus la Hristos. Eu vorbesc despre pagânatate si nebunia prezenta a iudeilor.

(6) De buna seama ca este vremea sa arat ca demonii salasluiesc in sinagoga, nu numai in locul ca atare ci si in sufletele iudeilor. Hristos a spus: „Când un suflet [duh] necurat iese, el umbla prin locuri uscate cautând odihna. Daca nu gaseste, zice: Ma intorc acasa. Si venind, il gaseste pustiu, curatat si impodobit. Apoi el merge si ia cu el inca sase duhuri mai rele decât el si ele intra in el si ultima stare a acelui om este mai rea decât cea dintâi. Asa va fi si cu aceste generatii.”

(7) Vedeti ca demonii salasluiesc in sufletele lor si ca acesti demoni sunt mai primejdiosi decât cei din vechime? Si acest lucru este foarte drept. In zilele cele vechi, iudeii erau fara evlavie fata de prooroci; acum ei Il batjocoresc pe Stapânul proorocilor. Spuneti-mi aceasta. Nu va cutremurati sa intrati in acelasi loc cu oameni posedati, care au duhuri atât de necurate, care au fost crescuti printre maceluri si varsari de sânge? Trebuie sa va dati binete si sa schimbati cu ei cuvinte goale? Nu trebuie sa va intoarceti fata de la ei fiindca ei sunt rusinea si stricaciunea obisnuita a intregii lumi? Nu ajung ei la toate chipurile de rautate? Nu s-au jertfit toti proorocii vorbind cuvântari lungi de invinuire impotriva lor? Ce tragedie, ce fel de nelegiuire nu au ascuns ei prin vinovatia de sânge a lor? Ei au jertfit fiii si fiicele lor dracilor. Ei au refuzat sa inteleaga natura, ei au uitat chinurile, au uitat de nastere, ei au calcat in picioare cresterea copiilor lor, ei au distrus din temelii legile de rudenie, ei s-au facut mai nemilosi decât fiarele salbatice.

(8) Fiarele salbatice adesea isi jertfesc viata si isi nesocotesc apararea pentru a-i ocroti pe puii lor. Nici o nevoie nu i-a silit pe iudei când si-au ucis copiii cu mâinile lor pentru a-i rasplati cu cinste pe dracii razbunatori, vrajmasii vietii noastre. Ce fapta de-a lor trebuie sa ne loveasca cu uimire mai mare? Pagânatatea lor sau cruzimea lor sau lipsa lor de omenie? Ca ei si-au jertfit copiii sau ca ei i-au jertfit demonilor? Din pricina desfrânarii lor, n-au aratat ei o pofta mai mare decât aceea a animalelor salbatice? Auziti ce spune proorocul despre abuzurile lor. „Ei au ajuns ca armasarii iubareti. Fiecare a nechezat dupa femeia aproapelui sau.” El nu a spus: „Fiecare a râvnit la femeia aproapelui,” ci a exprimat nebunia care a venit din desfrânarea lor cu cea mai mare limpezime vorbind despre aceasta ca nechezatul fiarelor salbatice.

OMILIA VII

Ce vreti sa va mai spun? Sa va spun despre pradaciunea lor, despre pizma lor, despre parasirea celor saraci, despre hotii lor, despre inselarea in negustorie? Nu va ajunge o zi intreaga ca sa va istorisesc aceste lucruri. Dar sarbatorile lor au ceva sacru solemn si maret in jurul lor? Ei au aratat ca si acestea sunt necurate. Ascultati proorocii; mai degraba, ascultati-L pe Dumnezeu si cu ce afirmatie puternica Isi intoarce fata Sa de la ei: „Am aflat ca sarbatorile voastre sunt urâcioase, eu le-am izgonit de la mine.”

(2) Dumnezeu uraste sarbatorile lor, iar tu le impartasesti cu ei? El nu a spus sarbatoarea aceasta sau aceea, ci toate la un loc. Vrei sa vezi ca Dumnezeu uraste inchinarea facuta impreuna cu timpane, cu lire, cu harpe si alte instrumente? Dumnezeu a zis: „Luati de la Mine sunetul cântarilor voastre si Eu nu voi asculta cântarea harpelor voastre.” Daca Dumnezeu a zis: „Luati-le de la Mine,” voi alergati sa ascultati trâmbitele? Aceste jertfe si ofrande nu sunt o parasire? „Daca imi aduceti faina de grâu cea mai fina, este in zadar: tamâia este pentru mine o parasire.” Tamâia este o parasire. Nu este si locul tot o parasire? Inainte de a savârsi crima crimelor, inainte de a-L ucide pe Stapânul lor, inainte de cruce, inainte de uciderea lui Hristos, a fost o parasire. Nu este acum o parasire cu mult mai mare? Si totusi, ce este mai inmiresmat decât tamâia? Dar Dumnezeu nu se uita la natura darurilor ci la intentia celor care le aduc; El judeca  intentia cu care fac jertfele.

(3) El a tinut seama de Abel si apoi de darurile sale. El s-a uitat la Cain si apoi Si-a intors fata Sa de la jertfa lui. Caci Scriptura zice: „El nu a dat nici o atentie lui Cain si darurilor sale.” Noe I-a adus lui Dumnezeu jertfe de oi si vitei si pasari. Scriptura zice: „Si Domnul a mirosit mireasma dulce,” cu alte cuvinte, El a primit darurile. Caci Dumnezeu nu are nari ci este duh fara de trup. Cu toate acestea, ceea ce se ridica de la altar este miros si fum de la trupurile care ard si nimic nu este mai rau mirositor decât asemenea iz. Dar pentru ca tu sa afli ca Dumnezeu cerceteaza intentia celui care daruieste jertfa si apoi o primeste sau o refuza, Scriptura numeste mirosul si fumul mireasma dulce; dar El numeste tamâia o parasire din pricina intentiei acelora care au daruit, ca a duhnit cu putoare mare.

(4) Vreti sa invatati ca impreuna cu jertfele si cu instrumentele muzicale si cu sarbatorile si cu tamâia, Dumnezeu respinge si templul din pricina celor care intra inauntru? El a aratat aceasta indeosebi prin faptele Sale, când l-a lasat in mâinile barbarilor si mai târziu, când El l-a distrus in intregime. Dar chiar inainte de distrugere, prin proorocul Sau, El a strigat cu glas mare si a zis: „Nu va puneti nadejdea in cuvinte inselatoare caci nu va vor ajuta pe voi când ziceti: ‘Acesta este templul Domnului! Templul Domnului!’” Ceea ce spune proorocul este ca templul nu-i face sfinti pe cei care se aduna acolo, ci cei care se aduna acolo sfintesc templul. Daca templul nu a ajutat la vremea când ingerii si arca au fost acolo, cu mult mai putin va ajuta acum ca toate acele lucruri nu mai sunt, acum ca respingerea lui Dumnezeu este intreaga, acum ca este intindere mai mare pentru vrajmasie. Ce fapta mare de nebunie si tulburare a mintii ar fi sa-ti iei tovarasi in sarbatorile celor care s-au necinstit, ale celor de care Dumnezeu S-a lepadat, ale celor care L-au mâniat pe Stapânul?

(5) Spune-mi aceasta. Daca un om ar trebui sa-ti ucida fiul, ai rabda sa te uiti la el, ori ai primi sa-ti dea binete? Nu l-ai ocoli ca pe un drac rau, ca pe diavolul insusi? Ei L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu; ai tu indrazneala sa intri cu ei sub acelasi acoperis? Dupa ce El a fost ucis, El ti-a dat asemenea cinste ca te-a facut fratele si mostenitorul Lui. Dar tu Il necinstesti atât de mult ca ii cinstesti pe cei care L-au ucis pe El pe cruce, ca tu tii cu ei fratia sarbatorilor, ca tu mergi la locurile lor pagâne, intri prin usile lor necurate, si iei parte la mesele dracilor. Caci eu sunt hotarât sa numesc postirea iudeilor masa a dracilor caci ei L-au ucis pe Dumnezeu. Daca iudeii lucreaza impotriva lui Dumnezeu, ei nu trebuie sa-i slujeasca pe demoni? Ii cauti pe draci ca sa te vindece? Când Hristos le-a ingaduit demonilor sa intre in porci, ei s-au aruncat de indata in mare. Acesti demoni vor cruta trupurile oamenilor? Eu as dori ca ei sa nu ucida trupurile oamenilor, ca ei sa nu unelteasca impotriva lor. Dar ei o vor face. Dracii i-au aruncat pe oameni din rai si i-au lipsit de cinstea cea de sus. Le vor vindeca ei trupurile? Lucrul acesta este fara noima, simple povesti. Dracii stiu cum sa unelteasca si sa faca rau, nu sa vindece. Ei nu cruta sufletele. Spuneti-mi, atunci, vor cruta ei trupurile? Ei incearca sa-i scoata pe oameni din Imparatie. Vor alege ei sa-i slobozeasca din boala?

(6) N-ati auzit ce a spus proorocul? Mai degraba, ati auzit ce a spus Dumnezeu prin proorocul? El a spus ca dracii nu pot face nici bine nici rau. Chiar daca ei pot vindeca si au vrut sa faca aceasta – ceea ce este imposibil – voi nu trebuie sa luati pedeapsa de negrait si nesfârsita in schimbul unui profit mic care se poate narui de indata. Vreti sa va vindecati trupul si sa va distrugeti sufletul? Faceti un schimb nepotrivit. Il mâniati pe Dumnezeu care v-a facut trupul si il chemati in ajutor pe demonul care unelteste impotriva voastra?

(7) Daca vreun demon – pagân infricosator are cunostinte medicale, el va gasi foarte usor cum sa va câstige ca sa va inchinati la zeii pagâni? Acei pagâni au indemânarea lor. Ei au vindecat adesea multe boli si au lecuit de boala si au adus sanatatea. Sa iei parte la aceasta pagânatate pentru aceasta pricina? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Auziti ce a zis Moise evreilor. „Daca din mijlocul vostru se iveste prooroc sau unul care zice ca a visat un vis si el spune mai dinainte un semn si o minune si ca acel semn sau minune despre care el a vorbit se intâmpla, si el va spune: „Sa mergem sa slujim la zei neobisnuiti pe care parintii nostri nu i-au cunoscut, voi sa nu ascultati cuvintele acelui prooroc sau visator.”

(8) Moise vrea sa spuna ca daca se ridica vreun prooroc, zice el, si savârseste vreun semn, fie inviind un mort, fie curatind vreun lepros, fie tamaduind vreun om schilod si dupa ce a facut minunea te cheama la neascultare, nu-l baga in seama fiindca semnul lui se implineste. De ce? „Domnul Dumnezeul tau te incearca sa vada daca Il iubesti cu toata inima ta si cu tot sufletul tau.” De aici este limpede ca dracii nu vindeca. Daca vreodata Dumnezeu ar ingadui dracilor sa tamaduiasca, asa cum ar putea ingadui unui om sa faca lucrul acesta, ingaduinta lui este data ca sa te cerceteze – nu pentru ca Dumnezeu nu cunoaste ce esti tu, ci ca El te poate invata sa-i ocolesti chiar si pe dracii care vindeca.

(9) Si de ce vorbesc eu despre tamaduirile trupesti? In caz ca vreun om te ameninta cu gheena daca nu-L tagaduiesti pe Hristos, nu-i baga in seama cuvintele lui. Daca cineva ti-ar fagadui o imparatie ca sa te razvratesti impotriva Unuia nascut Fiul lui Dumnezeu, intoarce-ti fata de la el si uraste-l. Fii ucenic al lui Pavel si treci peste acele cuvinte pe care le-a rostit sufletul sau binecuvântat si nobil când a zis: „Sunt sigur ca nici moartea nici viata, nici ingerii, nici principii, nici puterile, nici lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici inaltimea, nici adâncimea, nici vreo alta creatura nu va fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care se afla in Hristos Domnul nostru.”

(10) Nici ingerii, nici puterile, nici lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici vreo alta creatura nu l-a despartit pe Pavel de dragostea lui Hristos. Tu te razvratesti ca sa-ti vindeci trupul? Si ce indreptatire am putea gasi? De buna seama ca trebuie sa ne temem de Hristos mai mult decât de gheena si sa-i [s\-L] dorim mai mult decât o imparatie. Chiar daca suntem bolnavi, este mai bine sa ramânem cu sanatatea necorespunzatoare decât sa c\dem in neascultare pentru vindecare; caci chiar daca te vindeca un drac, el a facut mai mult rau decât a ajutat. El a ajutat trupul, care putin mai târziu va muri si va putrezi. Dar el a vatamat sufletul, care nu va muri niciodata. Rapitorii adesea ii amagesc pe copiii mici, oferindu-le dulciuri si prajituri si jocuri cu bile si alte lucruri; apoi ii lipsesc de libertate si de viata. La fel, dracii fagaduiesc vindecarea vreunui madular si apoi arunca in mare intreaga mântuire a sufletului.

(11) Iubitilor, sa nu suportam lucrul acesta; in orice chip sa cautam sa ne pastram liberi de pagânism. N-ar fi putut Iov sa tina seama de sotia lui, sa huleasca impotriva lui Dumnezeu si sa fie liber de nenorocirea care-l impresura? „Blestema pe Dumnezeu si mori” a zis ea. Dar el a ales sa sufere durerea si sa moara; el a ales mai degraba sa rabde acea nenorocire de nesuportat decât sa huleasca si sa fie slobod de rautatile care l-au impresurat. Tu trebuie sa-l depasesti. Daca demonul iti va fagadui zece mii de vindecari de bolile care te impresoara, nu-l baga in seama, nu-l suporta – asa cum a refuzat Iov sa tina seama de sotia lui. Prefera sa-ti rabzi boala decât sa-ti strici credinta si mântuirea sufletului. Dumnezeu nu te lasa. Fiindca El vrea sa sporeasca slava ta caci El adesea iti ingaduie sa te imbolnavesti. Pastreaza-ti curajul ca sa-L poti auzi zicând: „Crezi ca M-am purtat cu tine altfel decât ca sa ti se arate ca esti drept?”

OMILIA VIII

As fi putut spune mai multe decât acestea, dar ca sa nu uitati ce am spus, voi incheia omilia mea cu cuvintele lui Moise: „Chem cerul si pamântul sa marturiseasca impotriva ta.” Daca cineva dintre voi, fie ca sunteti de fata ori nu, va merge la sarbatoarea trâmbitelor, sau va alerga la sinagoga, ori va merge la mormântul Matroanei, ori va lua parte la postire, ori se va bucura de sabat, ori va tine oricare alt ritual iudaic mare sau mic, chem cerul si pamântul ca marturisitori ai mei ca eu sunt nevinovat de sângele vostru, al tuturor.

(2) Aceste cuvinte vor sta lânga tine si mine in ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Daca le dai atentie, ele iti vor aduce mare incredere; daca nu le dai atentie ori tainuiesti pe cel ce cuteaza sa faca acele lucruri, cuvintele mele vor sta impotriva ta ca invinuiri amare. „Caci eu nu m-am sfiit sa-ti spun toata povata lui Dumnezeu.”

(3) Eu mi-am pus banii cu bancherii [zarafii]. Ramâne ca voi sa sporiti depozitul si sa luati profit din cuvintele mele pentru mântuirea fratilor vostri. Socotiti ca este o povara apasatoare ca sa-i denuntati pe cei care savârsesc aceste pacate? Este o povara apasatoare ca sa ramâneti in tacere. Caci aceasta tainuire va face vrajmasi al lui Dumnezeu si va aduce nimicire atât voua care ascundeti asemenea pacatosi, cât si celor ale caror pacate se raspândesc fara sa fie vadite. Cu atât mai bine este sa va faceti urâtori fata de robii deopotriva cu noi pentru a-i scapa sa porneasca mânia lui Dumnezeu impotriva voastra. Chiar daca sluga deopotriva cu voi ar fi suparata pe voi acum, ea nu va putea sa va faca rau, ci va fi recunoscatoare mai târziu pentru tamaduirea ei. Dar daca voi cautati sa dobânditi râvna slugii deopotriva cu voi, daca ramâneti tacuti si il raniti prin tainuirea pacatului lui, Dumnezeu va cere de la voi cea din urma pedeapsa. Tacerea voastra Il va face pe Dumnezeu vrajmasul vostru si il va rani pe fratele vostru; daca voi il denuntati pe el si dati la iveala pacatul lui, Il veti face pe Dumnezeu binevoitor si il va ajuta pe fratele vostru iar voi veti câstiga ca prieten pe unul care a fost iesit din minti dar care a invatat din experienta ca voi L-ati slujit bine.

(4) Atunci, nu socotiti ca faceti fratilor vostri o favoare daca trebuie sa-i vedeti cautând sa faca vreo prostie si trebuie sa nu izbutiti sa-i invinuiti cu tot zelul. Daca pierdeti o haina, nu socotiti ca este vrajmasul vostru, nu numai cel care a furat-o ci si omul care a stiut despre furt si nu a vrut sa-l pârasca pe hot? Mama noastra a tuturor (Biserica) nu a pierdut o haina ci un frate. Diavolul l-a furat si acum il tine in iudaism. Tu stii cine l-a furat; tu il cunosti pe cel care a fost rapit. Ma vedeti luminând lampa invataturii mele si cercetând pretutindeni supararea mea? Iar voi ramâi tacuti, refuzând sa-l pârâti? Ce indreptatire veti avea? Biserica nu va va numara printre vrajmasii ei cei mai rai? Nu va va socoti ea vrajmasi si distrugatori?

(5) Dumnezeu nu ingaduie ca cei ce aud cuvintele mele de sfatuire sa faca un asemenea pacat, de a-si trada fratele pentru care Hristos a murit. Hristos Si-a varsat sângele pentru aceasta pricina. Sunteti prea nedoritori sa rostiti un cuvânt despre aceasta chestiune? Va indemn sa nu fiti atât de impotrivitori. Dupa ce plecati de aici, miscati-va spre urmarire si fiecare dintre voi sa-mi aduca unul dintre acei suferinzi de aceasta boala.

(6) Dar Dumnezeu sa nu ingaduie atât de multi sa fie bolnavi de aceasta boala. Doi sau trei, sau zece sau douazeci dintre voi sa-mi aduca un om. In ziua in care o veti face, si când voi vedea in plasele voastre intrecerea pe care ati prins-o, eu voi aseza inaintea voastra o masa mai plina. Daca voi cedea ca sfaturile pe care vi le-am dat astazi s-au pus intru lucrare, voi fi mai râvnitor in savârsirea vindecarii acelor oameni si aceasta va fi o binefacere mai mare atât pentru voi cât si pentru ei.

(7) Nu luati cuvintele mele in usor. Fiti cu purtare de grija in vânarea acelora care sufera de aceasta boala. Femeile sa caute femei, barbatii sa caute barbati, slugile sa caute slugi, oamenii liberi sa caute oameni liberi si copiii, copii. Veniti cu totii la viitoarea noastra intâlnire cu asemenea izbânda ca sa primiti lauda de la mine – si inainte de oricare lauda pe care o primiti de la mine, de la Dumnezeu sa primiti o rasplata mai mare si de nepovestit care in mare masura intrece ostenelile acelora care izbutesc. Fie ca sa obtinem cu totii aceasta prin har si dragoste – bunavointa Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si cu Care slavit sa fie Tatal dimpreuna cu Duhul Sfânt acum si pururea, viata fara de sfârsit. Amin!

Sursa: ioanguradeaur.ro

 

Conform legilor satanice europene, FLORIN BARBU și-a pierdut definitiv cei doi copii, chiar și la CEDO

Să protestăm și pentru Florin Barbu, duminică: Reamintesc: Duminică 21 mai (București) PROTEST DE AUTORIZAT de susținete pentru CAMELIA SMICALĂ și celelalte familii de români rămase fără copii în străinătate 

Fotografia postată de Florin Barbu.

Florin Barbu, românul căruia statul englez i-a luat copiii și i-a dat spre adopție unui cuplu gay britanic, a primit răspunsul la sesizarea pe care a făcut-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ultima instanță de la care spera să obțină dreptul de a-și lua copiii înapoi.

Vă reamintesc faptul că Barbu se stabilise în Marea Britanie împreună cu concubina sa, Claudia Racolța. Împreună au doi copii, Diana, acum în vârstă de 9 ani, și Andy, de 6 ani. În 2014, din cauza certurilor dese dintre părinți, copiii au fost ridicați de asistenții sociali. După doi ani de procese – în care, la un moment dat, se cerea chiar arestarea tatălui natural – copiii au fost pierduți definitiv și dați în adopție unui cuplu gay din Marea Britanie. Acum, Florin Barbu își îndreapta ultimele speranțe către CEDO.

Un amănunt interesant, relevat în EvZ anul trecut, statul român a fost acuzat de un judecător englez că a stat impasibil timp de doi ani, în ceea ce privește acest caz.

Din păcate pentru cauza sa, CEDO i-a comunicat – așa cum se poate vedea din facsimilul alăturat – că nu i-a admis cererea, adică procesele pierdute în Marea Britanie rămân definitive! Hotărârea CEDO este irevocabilă. Din acest moment, legal, copiii nu mai sunt ai lui! – http://www.evz.ro/cedo-decizie-anglia-barbu-copii.html 


E incredibil ce se întâmplă! Unui român îi sunt luați copiii și dați unui cuplu de homosexuali, iar instanțele europene încuviințează asta… Ce legi satanice guvernează această uniune?! Ce minți îndrăcite au plănuit așa ceva?! Și câte familii de români nu au asemenea probleme în Europa… 

Cărui stat nevolnic plătim noi impozite? Ce politicieni de doi bani avem? Ai cui suntem noi? Ai nimănui??? 

Doar în Dumnezeu ne putem încrede!