Iordanul s-a întors înapoi și pe stil nou anul acesta?

Comentariul de pe youtube:

Astazi 6 ianuarie 2018 este ajunul Craciunului in Tara Sfanta (pe stil vechi), dar si Boboteaza (pe stil nou). Astazi dimineata am fost la Bethleem, iar la ora 14 am ajuns la Apa Iordanului . Lume putina, mai nimeni in apa, noi eram singurul grup cu preot si camasi de botez. Uluitor a fost ca, la plecare, am vazut ca de-a lungul malului israelian – unde eram noi – APA IORDANULUI S-A INTORS!!! Filmul acesta sta marturie ca Dumnezeu a facut minunea intoarcerii Apei Iordanului si la sarbatoarea pe stil nou – nimeni nu se asteapta la asa ceva! – exact asa cum face si la Praznicul Botezului Domnului, pe stil vechi. Dar minunea s-a produs numai dupa ce singurul preot aflat la acea ora acolo – cel din grupul de romani – a binecuvantat pelerinii si dupa ce s-a cantat Troparul Bobotezii! Grupul are 42 pe persoane si mare parte dintre ei sunt martorii minunii!


Să fie acesta o mică binecuvântare de la Dumnezeu pentru grupul de pelerini români sau acțiunea vântului…?

Anunțuri

O mărturie mai puțin cunoscută a Botezului Domnului în râul Iordan

Imagine similară

“În Iordan botezându-Te, Tu Doamne, închinarea Treimii s-a aratat, că glasul părintelui a marturisit Ţie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te şi Duhul, în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie.” – Troparul Bobotezei

 

 

Mărturie peste timp a Botezului Domnului 

Somnul se întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar.

În râul Iordan, unde a fost botezat Domnul Hristos, există o specie de somn care creşte foarte mare, răpitor şi lacom. Are gura înzestrată cu mulţi dinţi mărunţi dar tăioşi, corpul alungit şi foarte moale la atingere. Aripioarele lui sunt mici şi nu au ţepi. Şi în lacul Kastoria întâlnim somni care depăşesc un metru lungime şi ajung până la 40 de kilograme. Sunt peşti lacomi. Mănâncă tot ce găsesc, peşti, viermi, râme etc. Preferinţa lor sunt râmele şi viermii de apă.

Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar. În mijlocul osului, se poate distinge foarte clar imprimat un desen, ce reprezintă trupul unui om. De-a dreapta şi de-a stânga se disting aripi de îngeri, iar deasupra lui, un porumbel zburând cu aripile deschise. Din dreptul porumbelului izvorăsc raze ce coboară asupra omului.

Prin urmare este reprezentată scena botezului Domnului, aşa cum ne-o înfăţişează şi iconografia bisericească. Acest lucru minunat este întâlnit numai la somnul din Iordan şi din lacul Ghenizaret (care-şi primeşte apa tot din Iordan). În nici o parte a lumii nu mai trăieşte această specie. Pescarii de aici, atunci când prind un astfel de somn, îl eliberează din nou în apă şi nu-l mănâncă, deoarece, aşa cum spun ei, Îl simbolizează pe Hristos.

(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 145-146)

Sfaturi nepotrivite și anacronice ale părintelui Ioan de la Sihăstria Rarăului despre pseudo-sinodul din Creta și întreruperea pomenirii

Iată un interviu din septembrie 2017, în care duhovnicul de la Sihăstria Rarăului atinge și problema falsului sinod cretan și a întreruperii pomenirii:

Pentru început, transcriptul fragmentului ce ne interesează (între minutele 15:34 și 19:20):


Noi trebuie să ne păstrăm credința, dreapta credință, altfel nu ne mântuim.

Ceea ce o fost la… Creta, aceea o fost satanism. Mâna lu′ papa de la Roma, și masonilor…

Asta e nenorocirea: că creștinii noștrii se împart, ei se despart. Se împart și se despart. Se retrag din sânul Bisericii.

Întrebare: – Trebuie să fim de acord cu ecumenismul?

Nu cu ecumenismul! Trebuie să fim de acord cu Ortodoxia!

Mitropoliții noștri sunt ortodocși. Am vorbit personal cu ÎPS Teofan, cu ÎPS Pimen, cu ÎPS Ioan de la Timișoara și cu alți episcopi și o zis, să căutăm să păstrăm ortodoxia noastră: „noi suntem ortodocși până la moarte. Punct. Pân-la moarte.”

Suntem ortodocși. De ce plecăm din Biserică? Ne facem câte colibuțe pe colo, pe colo. Nu știu ce mânăstire aici, aproape, unde se duc ereticii aștia, care n-au episcop, n-au nimic. Fac pe marii cuvioși. Cum o fost părintele ăla de la Bistrița, „mare duhovnic”… arhimandritul… nu știu cum să… S-au retras din Biserică și fac propagandă antiromânească, antiortodoxă, anticreștină, căci caută să despartă pe creștinii din Biserică de episcopi. N-ai voie așa ceva!

– Da părinte, dar vedeți, ei s-au retras din cauză că nu-l mai pomenesc pe mitropolit.

Da de ce să nu-l pomenească?

– Pentru că o semnat în Creta.

Aia e treaba lor. Nu i-o scos nimeni…

– (Treaba) asta să se lămurească.

Nimeni nu o scos din mânăstire pe nimeni, nu?

– Da.

De ce să nu-l pomenești când zice că și pe vrăjmașul tău să-l pomenești, să-l iubești? Roagă-te pentru el. Pomenește. El te-o făcut preot, te-o făcut monah, te-o făcut ce te-o făcut acolo. Ți-o dat în mână frâiele, ți-o dat pâinea în mână și tu acuma ce… fugi de el? Nu. Trebuie să asculți.

Că dacă începe prigoana e altceva. Atunci se vede care îi cu dreapta credință și care îi cu ecumenismul, cu satanismul. Abia atunci se va vedea. Dar până atunci suntem toți ortodocși.

O spus ÎPS Teofan: Nu trebuie să ne despărțim. Să ne unim. Să fim o forță, să putem păstra credința, să nu râdă sectarii de  noi. Să nu râdă ereticii. Să nu râdă dracii.

Știți? Asta e.

Creștinul dacă nu se spovedește, daca nu se împărtășește, nu se mântuiește. Un creștin ortodox, dacă vrea să se mântuiască, trebuie să se împărtășească săptămânal, măcar săptămânal. De ce? Pentru că… dacă ne despărțim de Hristos nu ne mântuim. Asta e. Dacă ne despărțim de Hristos nu ne apără nimeni. Nădejdea la Dumnzeu: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin! Asta e. Trebuie să ne împărtășim des.

Și ÎPS Teofan și toți ierarhii și patriarhul nostru Daniil, la fel, să ne împărtășim des. Dar noi suntem leneși și dăm vina unii pe alții, dar nu dăm vina pe noi, că suntem fără credință. Căutăm orice motiv numai să nu avem obligații. Și noi despărțim. Dar mergi la biserică și rogă-te. Dumnezeu aude și te apără. Dar ne rugăm lui Dumnzeu permanent?


Comentariu:

Aşadar spune părintele Ioan că în Creta a fost satanism, cu amestecul papei şi masonilor. Mulți au afirmat lucrurile astea şi probabil e adevărat.

În continuare însă, părintele face o serie de afirmații greşite. În primul rând spune că (nepomenitorii probabil) se retrag din sânul Bisericii.

Îl contrazice în această privință a doua parte a canonului 15 I-II Constantinopol:

Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune cercetării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop (mitropolit, patriarh –n.n.) chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi, căci ei nu au osândit pe episcop (mitropolit, patriarh –n.n.), ci pe pseudoepiscopi (pseudomitropolit, pseudopatriarh –n.n.) şi pe pseudoînvăţători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi dezbinări.” 

Spune foarte clar canonul că preotul care rupe comuniunea cu ierarhul ce afirmă o erezie trebuie cinstit ca un ortodox şi nu trebuie pedepsit, aşadar nu iese din Biserică.

Părintele declară că e împotriva ecumenismului, dar îi numeşte ortodocşi pe mitropoliți. Spune că a vorbit personal cu ÎPS Teofan, Pimen, Ioan de la Timişoara şi alții, care i-ar fi spus că rămân ortodocşi până la moarte.

Mai sigur e că aceştia l-au păcălit, aşa cum s-a întamplat în cazul părintelui Simeon de la Sihăstria „răzgândit” de vreo câteva ori de oamenii pseudo-mitropolitului Teofan – Părintele Simeon Zaharia a reintrat sub ,,ascultare” faţă de ereticii cretani

Ce fel de ortodocşi pot fi cei ce sunt tot mai des în cârdăşie cu ereticii papistaşi (şi nu numai) la slujbe, la sfințiri, la aniversări? Ce fel de ortodox este mincinosul Teofan care declara public în anii ’90 că acelaşi Hristos este şi pe „sfânta” masă a romano-catolicilor sau când semna procesele verbale de la Chambesy în care erau recunoscuți ca ortodocşi ereticii monofiziți şi se propunea să se ridice anatemele date de Sfinţii Părinți ereziarhilor lor din trecut. Ce fel de ortodox este Ioan Sălăjan, care la fel este înconjurat de papistaşi şi aprinde focuri „sacre” pe la întâlnirile ecumeniste interreligioase. Aceştia sunt ecumenişti care recunosc tainele ereticilor.

Dar să fi cercetat mai adânc părintele Ioan şi ar fi văzut foarte uşor că nu papa şi nu masonii (cu excepția faptului când însuşi ierarhii nu vor fi fost masoni) au semnat în Creta, ci ai noştri mitropoliți şi episcopi şi patriarh(i). Ei au semnat „satanismul” din Creta. Şi dacă acolo a fost satanism organizat de masoni, cum vine asta că episcopii români sunt ortodocsi, dacă tocmai ei sunt, până la ultimul, cei care au semnat ce s-a hotărât acolo? Semnezi erezii şi vrei să te numeşti ortodox?!

E adevărat că cei care s-au îngrădit de erezia ecumenismului s-au împărțit în mai multe grupuri, dar asta şi pentru că nu există cineva (un ierarh sau mai mulți) cu autoritate duhovnicească care să-i conducă.

Pentru că toți episcopii noştrii sunt trădători şi nu are cine mărturisi alături de credincioşi.

Dar sunt destui care merg pe o cale echilibrată.

Că este voie să te desparți de episcopul care nu mărturiseşte ortodox, o spun canoanele şi sfinții: 

Sfântul Nicodim Aghioritul:
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”

CANONUL 33 apostolic (CARTILE SAU SCRISORILE CANONICE DE PREOTIE)

Nici unul dintre episcopii si presbiterii sau diaconii straini sa nu se pri­measca fara scrisori de încredintare (recomandare), si aducându-le pe acestea, sa fie ispititi (verificati), si daca vor fi propovaduitori ai dreptei credinte, sa fie primiti, iar de nu, dându-li-se lor cele de trebuinta, sa nu-i primiti pe ei în biserica (comunitate), fiindca multe se fac prin vicleana rapire (amagire).

(12, 13 ap.; 11, 13 sin. IV ec; 7, 8, Antioh.; 42 Laod.; 23, 106 Cartag.)

Mai spune părintele că e treaba lor ce au semnat acolo. Ei bine este şi treaba noastră, căci dacă ne vând credința suntem direct implicați şi noi.

Sfaturile acestui duhovnic sunt anacronice, pentru că îndeamnă în mod ilogic să băgăm capul în nisip ca struții şi să ne facem că nu vedem. Ba mai mult, să ne amăgim că sunt şi ortodocşi adevărați. Aşa s-a făcut timp de 100 de ani şi s-a ajuns ca ortodocşii să nu mai ştie de ce sunt ortodocşi şi cât de ortodocşi sunt. Acum deja au făcut prea mult. Au instituit, la nivel panortodox, oficial ecumenismul.

Mai vorbeşte ceva şi de prigoană, despre faptul că n-ar fi scos pe nimeni din mănăstiri. Da. N-au scos înainte. Dar odată ce preoții şi monahii au început să mărturisească împotriva pseudo-sinodului din Creta, episcopii şi mai ales Teofan au dezlănțuit prigoana. Deci unde e ortodoxia lor, părinte??

Se mai acreditează ideea că dacă ierarhul te-a făcut preot, monah etc trebuie să i te supui necondiționat, ca un sclav, indiferent de credința şi de trădările acestuia. Ei bine tocmai regulile ortodoxiei ne dau dreptul să reacționăm. Căci nu ierarhul hirotoneşte sau dă ceva, ci Dumnezeu prin ierarhia pământească a Bisericii.

Dezbinătorii sunt tocmai ei, căci îşi închipuie că pot face, zice sau semna orice, fără să-i tragă nimeni la răspundere.

Întreruperea pomenirii NU este rupere de Hristos şi NICI ieşire din Biserică, iar despre faptul că trebuie să ne împărtăşim săptămânal pentru a ne mântui, aceasta este o afirmație falsă. Hristos spune: „Dacă nu veți mânca trupul Meu şi nu veți bea sângele Meu nu veți avea viață în voi.” Nu zice nici cât de des nici cât de rar. Dacă împărtăşirea săptămânală ar fi o condiție obligatorie pentru mântuire, ar însemna că, de exemplu, pustnicii care se împărtăşesc rar nu s-ar putea mântui. Sigur că e de preferat împărtăşirea deasă, cu responsabilitate, dar nu se poate condiționa mântuirea de numărul zilelor când ne-am împărtăşit.

În concluzie sfaturile părintelui Ioan sunt nepotrivite, neîntemeiate canonic şi anacronice.

Precizez că, prin cele scrise mai sus, nu caut să-i subminez în nici un fel autoritatea duhovnicească acestui părinte şi nu îl acuz că ar fi neortodox. Consider că sfinția sa este ancorat în duhovnicia cuminte şi ascultătoare de secol XX, dar cam ruptă de realitatea din ce în ce mai multor trădări a minciuno-ierarhilor ce ne păstoresc.

 

Comunicatul părintelui Antim către cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă

Imagini pentru pr antim gadioi

Comunicat

Noi, cei care ne-am delimitat de ierarhie și de preoții rămași în comuniune cu aceasta, odată cu sinodul din Creta, rămânem în Biserica Ortodoxă Română strămoșească.

Lupta noastră mai departe trebuie să fie în duh de pace, în duhul lui Hristos și al Sfinților, pentru a ne putea raporta la lupta strămoșilor din Biserica strămoșească triumfătoare a sfinților neamului, care, cu prețul vieții și al sângelui curs, au apărat adevărul de credință.

În acest duh, continuăm mărturisirea, arătând abaterile grave de la credință pe care ierarhia le-a făcut în Creta și după aceea, având grijă să respectăm limitele canonului 15 I-II, conștienți că a adăuga ceva la ceea ce au spus Sfinții Părinți este periculos pentru mântuirea proprie și a sufletelor ce caută sincer mântuirea.

Ca un îndemn al meu, în dragostea lui Hristos, noi, preoții care ne-am îngrădit, prin hotărârile Sfinților, de ierarhie, dar și creștinii, călugării și maicile care au făcut-o, trebuie să ne abținem de la a formula, prin predică, purtare și sfaturi ocazionale personale, acuzații la adresa celor care au creat această situație în Biserica Ortodoxă Română, mai înainte de hotărârea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt, așa cum vedem în decursul veacurilor că, la sinodul al III-lea ecumenic, hotărârile Sfinților, în iconomia dumnezeiască, au reabilitat chiar pe cei hirotoniți de Nestorie, patriarhul eretic.

Dacă, din hotărâre proprie, vom lua decizia personală, mai înainte de vreme, ca preoți sau mireni, de a judeca și osândi noi ierarhia sau pe cei care sunt în comuniune cu ea și evenimentele din Creta, putem cădea de-a dreapta sau de-a stânga, periclitându-ne mântuirea noastră și pe a celor pentru care ne facem călăuze.

Un alt aspect, tot ca un îndemn, urmând Mântuitorului, care spune că “nu oricine zice «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui” (Mt. 7,21), să ținem cu sfințenie dreapta credință, fără a uita că o putem păstra numai prin pocăința adevărată.

Astăzi, există prea multă vorbărie, prea mulți ne-am făcut teologi și înțelepți, speculând și acuzându-i pe cei ce au produs această situație în Biserica neamului românesc că sunt eretici, sau mai puțin eretici, sau că nu sunt deloc eretici, că mai au har sau nu mai au deloc etc. Nu este a noastră această hotărâre, ci a lui Dumnezeu, la momentul potrivit, când El va hotărî.

Nouă, preoților, Duhul Sfânt ne-a spus prin Sfinți să întrerupem pomenirea și să nu avem comuniune de slujire cu cei ce nu au întrerupt-o. Mireanul, dacă dorește mântuirea și să asculte de Dumnezeu și de Sfinți, trebuie să se îngrădească nemaiparticipând la slujbele celor care nu au întrerupt pomenirea. Și atât.

În numele Domnului nostru Iisus Hristos, vă rog încă o dată, preoți, mireni, călugări și maici, să rămânem în aceste limite stabilite de către Sfinți în Duhul Sfânt, și să avem răbdare, chiar dacă este greu, căci Hristos ne-a arătat calea: “Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (In. 15,20).

Nu există mântuire decât prin jertfă. A îngăduit Dumnezeu aceste timpuri pentru a ne încerca mai mult credința.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Protosinghel Antim Gâdioi

Sursa: ortodoxinfo.ro

Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă! Părintele Iulian de la Prodromu către un pomenitor: „Nu sunteți eretici.”

Dincolo de tonul ostil al celui ce ia interviul, la adresa „nepomenitorilor” pe care chiar îi numeşte zeloşi, răzbate părerea echilibrată a marelui duhovnic prodromit…


Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă!

interviu cu părintele Iulian Lazăr, Schitul Prodromu, Athos, 26 noiembrie 2017

– Binecuvântaţi!
Doamne ajută! Bine aţi venit. Luaţi loc!
– Am mai fost la Sfinţia Voastră acum trei ani.
Da, aţi mai fost…
– Părinte, îngăduiţi să vă întreb ceva în legătură cu Sinodul din Creta. În urma lui s-a făcut mare dezbinare în popor. La noi, în Moldova, s-a ajuns că nu mai vorbesc fraţii între ei, îi consideră eretici pe cei care pomenesc ierarhul locului. Este bună atitudinea lor?
Ce pot să-ţi spun eu? O fost un sinod viclean. Rugăciunea spune: ,,şi ne izbăveşte de cel viclean!,, Că cel rău zâmbeşte şi te arde. Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo…
Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună! Ba mai mult, au fost poftiţi acolo. Cine i-a invitat? Cel mai mare i-a invitat acolo.
– Da, au greşit. Însă atitudinea celor care au luat măsuri, după aceea, e drastică. S-a ajuns până acolo că unii preoţi, chiar ieromonahi cu nume recunoscut, au spus să nu mai fie îngropaţi morţii cu preot, dacă este pomenitor, ci doar cu Psalmul 118, să nu se mai împărtăşească, fiindcă nu mai este har în Biserică…
Vin ruşi pe la mine, ca la un bătrân, şi ortodocşi din Basarabia şi mă întreabă: ,,Când va fi războiul cel mare? Acum sau mai târziu?,, Astăzi nu mai sunt războaiele din Evul Mediu, acum sunt războaie că dacă apasă pe un buton se şterge o ţară de pe hartă. Păi, dacă ei ar afla o planetă cu viaţă pe ea, s-ar duce acolo şi ar arde pământul. Uite, ia Scriptura şi citeşte la 2 Petru, capitolul 3, versetul 10, aşa, deschide şi citeşte!
– Da, Părinte, citesc: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, câte de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (……) Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,,.
Acuma, te rog, citeşte 1 Petru, capitolul 4 cu versetul 12!
– Cum spuneţi Sfinţia Voastră. Iată citesc: ,,Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu. Şi dacă dreptatea abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?,,
Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea Părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al Treilea Război Mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor…
Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?
– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: ,,De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru,,. Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: ,,Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!,, S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: ,,Am greşit, iertaţi-mă!,,?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii…
Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: ,,Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea,,. am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: ,,Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău,,. Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: ,,Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!,,. Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare ?
– Ştim, Sinodul din Creta şi cu ierarhii. Dar, vă dau un exemplu concret. Am fost la biserica nepomenitorilor zeloşi, acolo m-am întâlnit cu un teolog de frunte al lor are mi-a zis: ,,Eu astăzi m-am împărtăşit şi sunt sigur de mântuire. Dar tu nu eşti sigur de mântuire, că mergi la biserica ereticilor,,. Această siguranţă a lor pentru mântuire cum vi se pare?
Asta este şfichiuire de la satana, toate frământările acestea vin de la satana, ca să tulbure lumea! Măi, vă spun, nu vă pripiţi cu ei, ci încet-încet se vor dumiri, va veni şi timpul să ne lămurim… Dar noi atât să ştim că a fost un sinod viclean şi a adus dezbinare în lume. Noi nu trebuie să ne dezbinăm, să ne ţinem credinţa, să ne grăbim la spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie. Vin mulţi preoţi din ţară pe aici şi eu le le spun, măi, uite ce, la proscomidie pomeneşte pe ierarhul nostru cel credincios, dacă poţi să mai bâjbâi pe acolo, pomeneşte, că nu ştii cum sunt văzuţi la Dumnezeu. Dar, vezi, dezbinarea a venit de la sinodul ăsta…

părintele Ghenadie

interviu apărut în revista Credinţa Ortodoxă Anul XXI nr 12 (250), Decembrie 2017

 

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: Profeție despre reînființarea statului Israel și despre rostul întoarcerii evreilor acasă

Imagini pentru israel

Sfârșitul lumii

Reînființarea statului israelitean

După împlinirea timpului împărăției nemurilor, spun unii că Dumnezeu va reînființa statul israelitean,  ca să domnească pe pământ până ce se va întregi veacul al șaptelea, adică pțnă la sfârșitul lumii. Și aduc drept mărturie următorul loc de la Isaia: „Și în zilele ce le de apoi va fi ridicat Domnul steag pentru neamuri și va aduna pe cei risipiți ai lui Israil și va strânge la un loc pe cei împrăștiați ai lui Iuda în Sfânta Cetate Ierusalim. Și va fi Israil ca în ziua ieșirii din pământul Egiptului” (Is. 11, 12-16). Ei aduc drept mărturie de asemenea și pe Apostolul Pavel, care spune: „Când va intra tot numărul neamurilor, atunci întregul Israil se va mântui” (Rom. 11, 25-26).

Așa spune Scriptura, în timp ce Mucenicul Ipolit adaugă că după venirea lui Antihrist, se vor rătăci mai întâi iudeii. De altfel, aceasta a adeverit-o mai-nainte și Hristos, spunându-le: „Eu am venit întru numele Tatălui Meu și nu Mă primiți pe Mine; de va veni altul în numele lui, pe acela îl veți primi” (In. 5, 43).

Este foarte dovedit că va aduna iarăși pe israeliți în Ierusalim și le va da iarăși câte au avut mai întâi. Și acesta, ca să rușineze pretextul lor de până atunci, cum că pierzarea lor se datorează risipirii. Ar fi putut adică, în ziua judecății, să se apere în felul următor înaintea lui Hristos: „dacă ne-ai fi adunat în Ierusalim și ne-ai fi dat din nou câte aveam, atunci am fi crezut în Tine, de vreme ce n-ar mai fi existat pricină ca să pizmuim neamurile care au fost preferate atât de mult, în paguba noastră”.

Așadar, se vor aduna toți împreună și vor redobândi cele de care s-au  lipsit, dar vor rămâne în aceeași necredință. Și atunci, cum se vor mântui, când în aceeași vreme va veni în mijlocul lor Antihrist și vor crede cu toții în el, potrivit cu cuvântul Domnului?

Dumnezeu nu minte: „Eu sunt Adevarul” propovăduiește prin Fiul Său Cel Unul Născut. Așadar, prin restabilirea lor, vor lipsiți în chip desăvârșit de aceasta îndreptățire.

Zicând Apostolul Pavel că se vor mântui, nu se referă la faptul că se vor mântui de pedeapsa cea veșnică, ci din rătăcirea de atâția ani printre străini, de ocara celorlalte popoare și de rușinea cea nespusă.

Adică se vor aduna în patria lor și se vor izbăvi de robia, de jugul și de batjocura pe care le-au suferit atâția ani. Însă nu se vor izbăvi de iadul cel veșnic. Dacă nu i-a convins întristarea să creadă în Hristos, cum îi va convinge harul pe care lor încă li se pare că îl mai au, dar din care, de fapt, au căzut în mod jalnic?

Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Editura Evanghelismos, București 2005, pag. 209-211.


Așadar evreii vor redobândi toate cele pe care le-au avut. Inclusiv capitala la Ierusalim, inclusiv templul…