Interviu subtitrat – Eric Dubay despre Pământul Plat

Vedeți și: 

„Curbura Pământului și gravitația nu există”! „Există un nou continent”! – Sunt concluzii la care au ajuns oamenii de știința brazilieni de la două institute de cercetare, alături de profesioniști din alte cinci țări

Controverse pe tema teoriei Pamântului plat pe YouTube

Adevăruri sau exagerări? – 200 de dovezi că Pământul nu este o sferă care se învârte

 

Reclame

Se vrea colectarea UNUI MILION de semnături pentru Unirea Republicii Moldova cu România

Start colectării a 1 milion de semnături pentru Unirea Republicii Moldova cu România! În cadrul unei conferințe de presă, reprezentanții Alianței pentru Centenar au declarat că semnăturile vor fi colectate în România, Republica Moldova și diaspora, iar acestea vor avea valoare juridică, fiind folosite pentru modificarea Constituției României.

Președintele Asociației „UNIREA – ODIP”, Vlad Bilețchi a declarat că începerea colectării semnăturilor va avea loc pe data de 15 mai, iar campania va dura până pe 1 septembrie 2018. Potrivit lui Bilețchi, semnăturile pentru Unirea Republicii Moldova cu România vor servi drept factor declanșator pentru demararea procesului de referendum consultativ privind reîntregirea neamului românesc. „În primul rând, milionul de semnături va fi folosit pentru modificarea Constituției României, cu adăugarea unui preambul în care să fie consfințit și menționat expres obiectivul national de reîntregire a tuturor teritoriilor românești. De asemenea, va fi formulată o listă de cerințe față de Uniunea Europeană ce prevăd relațiile și realitățile celor două state românești. Însă cel mai important – vom declanșa procesul de referendum consultativ privind Unirea Republicii Moldova cu România”, a declarat Vlad Bilețchi în cadrul conferinței de presă.

Organizatorii spun că vor fi trei modalități prin care vor fi colectate semnăturile pentru Unire. „Toți cei care simt românește și își doresc reîntregirea neamului românesc, pot semna pentru Unire la sediul asociației UNIREA – ODIP (str. 31 august 1989, nr. 98, oficiul 506), precum și la unul dintre corturile noastre, care vor fi deschise zilnic până la ora 19.00. Pentru început, vom avea un cort în fața Poștei Centrale și la intersecția străzii Dokuceaev și șos. Hâncești. Nu ne vom opri doar la corturi, vor fi și voluntari cu liste mobile, care se vor deplasa prin locurile publice și vor colecta semnături”, a declarat Mihai Soltan, coordonator „UNIREA – ODIP”.

Campania de colectare a semnăturilor pentru Unire va culmina cu o manifestație de amploare la Chișinău la începutul lunii septembrie. „Semnăturile pentru Unire vor ajunge la Parlamentele de la Chișinău, București și Bruxelles și astfel vom transmite un mesaj important pe arena internațională – românii din Republica Moldova și România vor Unirea”, a declarat Bianca Roșcovanu, coordonator „UNIREA – ODIP”.

În anul Centenar, vom demonstra partenerilor noștri strategici că Unirea este un process viabil, care este dorit pe ambele maluri ale Prutului. Anul 2018 este despre Unire!”, a conchis Violeta Goropceanu, coordonator „UNIREA – ODIP”.

Amintim că cea mai recentă consultare publică cu privire la Unirea cu România arată că 55% din locuitorii municipiului Chișinău își doresc reîntregirea neamului românesc.

Sursahttp://https://libertv.md/centenar/start-colectarii-a-1-milion-de-semnaturi-pentru-unirea-cu-romania

14 mai – Pomenirea martirilor din închisori – ZI NAȚIONALĂ – 70 de ani de la marile arestări ale elitelor românești din 14 mai 1948. “Mesajul meu este să iubim neamul acesta!” – fostul deținut politic Ioan Maluș

Pe 14 mai se împlinesc 70 de ani de la cel mai mare val de arestări politice din istoria României. Mii de tineri – cei mai mulți elevi și studenți – au fost aruncați în beciurile Securității, primind apoi, după simulacre de procese, condamnări uriașe la închisoare. Începând din 2017, ziua de 14 mai a devenit oficial Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Citiți și 14 mai 1948 – Arestarea Părintelui Justin Pârvu. Ziua sfinţilor mucenici şi martiri ai închisorilor comuniste

Este un prilej de aducere aminte, dar și de cinstire a supraviețuitorilor. Este un prilej, de asemenea, de a aduce în fața cititorilor noștri chipul unuia dintre cei mai încercați români ai ultimului secol, un botoșănean care merită nu doar prețuirea noastră, ci și mulțumirea și recunoștința.

Ioan Maluș (centru)

Ioan Maluș este, la 95 de ani, un supraviețuitor al temnițelor comuniste. Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani (alături de fratele său, Vasile Maluș, trecut la cele veșnice pe 19 aprilie 2018) – Ioan Maluș se așază în fața noastră drept mărturie a unui timp pe care vrem-nu vrem, nu avem voie să îl uităm.

“Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

Într-un timp în care valorile acestui popor sunt arse cu fierul roșul al ideologiilor de tot soiul, un om ne vorbește despre onoare, demnitate, cinste, onestitate. Și despre Dumnezeu. “Bătut, chinuit, ne-au rupt picioarele, dar sufletul și credința în Dumnezeu și Hristos nu au putut să ne-o ia”, spune Ioan Maluș, fără a acuza pe nimeni – nici măcar pe Dumnezeu – pentru suferințele îndurate.

A fost ridicat de pe locomotivă la Depoul Oneşti. Avea 25 de ani și nimic, din acea zi, nu mai avea să fie la fel. “În perioada asta comunistă, noi am luptat pentru credinţa noastră, biserica noastră. Ne-au torturat, ne-au bătut, ne-au schingiuit, ne-au făcut tot ce le-a poruncit diavolul, a fost mai rău ca în Iad. Eu nu am regretat nicio clipă, mi-a dat Dumnezeu să scap. În puşcărie a fost mai rău ca în Iad. Era un student care a fost legat de perete şi bătut o noapte întreagă. “Să mori ca Hristos dacă nu te lepezi de Hristos”, i-au spus. Şi a murit legat acolo. Multe am văzut, eu am stat şapte ani în puşcărie şi am primit un singur pachet, de trei kilograme, de la părinţii mei de la Stânceşti. Apoi am fost dus la Canal, unde eram socotit nereeducabil pentru că nu m-am lepădat de credinţă, dar Dumnezeu mi-a ajutat, am simţit puterea Lui. Aş fi vrut să mor, m-au bătut, dar nu am murit şi a trecut perioada asta… Aş putea să vă povestesc multe aspecte dar sunt depăşite de orice închipuire omenească. Mesajul meu este să iubim neamul acesta”, sunt cuvintele lui Ioan Maluş.

Cu atâta suferință atârnată de suflet, Ioan Maluș nu își urăște torționarii. Nu hulește, nu plânge, nu cere nimic drept compensație pentru chinul acelor timpuri. Locuiește și astăzi, într-o singurătate chinuitoare după ce soția a plecat la cele veșnice, în apartamentul său simplu din Botoșani.

“Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură…”

Ioan Maluș s-a născut pe 16 martie 1923, în satul Stâncești, comuna Mihai Eminescu, din județul Botoșani. Este arestat pe 14 martie 1948, când cobora de pe locomotiva de la trenul de marfă, de către Ruchenstain și Lungu. Făcea parte din lotul Mihai Puscașu, alături de alți câțiva. A fost torturat crunt în timpul anchetei la Securitatea din Botoșani și la cea din Suceava. Se spune că era cărat la tribunal într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza torturilor la care a fost supus.

De prin anul 1938, povestește Ioan Maluș, fiind elev la gimnaziul industrial, a înclinat spre naționalismul creștin. “Apoi m-am gândit că trebuie să luptăm pentru reîntregirea țării. Și, mereu, împotriva bolșevicilor, a comuniștilor”. 

Citim în sentința nr. 351 din 21 martie 1949, prin care Ioan Maluș era condamnat la ani grei de închisoare: “Aspectul subversiv, fascist și paramilitar al organizatiei în care au activat acuzatii din acest lot s-a stabilit în cursul dezbaterilor, atît prin masurile organizatorice inspirate dupa tipicul legionar, cât și prin scopul urmarit”.

Judecata, de fapt un simulacru de proces, s-a petrecut în incinta pușcăriei din Suceava. “Apărător, din oficiu, mi-a fost un evreu care, în loc să mă apere, întărea acuzațiile. Au încercat să mă trateze luând în considerație statutul meu de muncitor, de mecanic de locomotivă. Dar, până la urmă, au ajuns la concluzia ca sunt nereeducabil! Și am fost condamnat la 7 ani de închisoare corecțională”.

Ioan Maluș este condamnat și trimis la Gherla. Este închis la Izolare, celula 62, un an si jumatate. A primit o singură vizită în celulă. “Cred că vizitatorul era Nicolski. A plecat furios pentru că noi i-am zis că ne simțim bine și că n-avem altă declarație de făcut”. 

Greu de imaginat prin ce au trecut acești, a căror vină nu li se putea ierta: își iubeau Țara și credeau în Dumnezeu.

“Se speriaseră și cei din alte camere de suferința mea. Au făcut cu mine “morișca”: m-au pus pe doi suporți și m-au bătut la tălpi, în serie, când Ruchenstain, când Lungu. Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură. Ca să mai pot mișca degetele, am pus picioarele în tineta cu urină… Anchetatorii mei se mâniau mai cu seamă când le spuneam că nu mi-e frică de moarte…”.

Demonii trecutului…

În iulie 1955 va fi eliberat, însă decenii la rând va fi urmărit de Securitate, în încercarea de a-l racola: Nu vrei matale sa fii patriot? “Am fost încercat și după ce am ieșit. Au venit să mă facă informator. M-au chemat. Când m-au întrebat, am spus că eu sunt patriot, că îmi fac datoria la locul de muncă. Nici în pușcărie nu am facut asta, cu dvs. să fac? Te ducem iar la Gherla, m-au amenințat. Mă duc singur, nu am nevoie!”.

Dacă a meritat atâta suferință? Privește cu amară tristețe la ce se întâmplă astăzi. “Lipsește educația tineretului. Nu mai este educat tineretul așa cum au fost noi. Acum… Am intrat în Uniunea Europeană. Dar la noi nu a dispărut sămânța de comunism. Timp de 40 de ani s-a înrădăcinat și la orice cotitură tot apar din nou”, spune Ioan Maluș. “A dispărut noțiunea de neam. Noi nu putem uita sacrificiile moșilor și strămoșilor. S-a udat pământul acesta cu sânge de martiri. Trăim astăzi datorită sacrificiilor lor”, mai spune bătrânul.

Nu regreta nimic din ce a fost. Doar că nu a murit lângă camarazii săi. “Da, regret că nu am murit lângă camarazii mei. Pentru că nu am rezolvat nimic că m-am întors în viață. Poate că am mai adunat păcate. Cineva s-a intalnit la Canal cu fratele meu, Vasile. I-a spus: Ai un frate, Maluș? Da! Am stat cu el la Suceava, să știi că fratele matale este un martir! Așa i-a spus… Dacă muream atunci…”, spune batrânul cu lacrimi in ochi.

România este singura țară postcomunistă în care, deși comunismul a fost condamnat oficial, nu există o lege a lustrației. Cei care în urmă cu 60-70 de ani au torturat și ucis se bucură de pensii uriașe. Urmașii lor sunt astăzi pe posturi-cheie, conduc destinele țării și ne dau lecții de moralitate. Dennis Deletant, un cunoscut profesor universitar londonez, spunea în urmă cu câțiva ani: “Lustrația nu este destinată să măsoare vinovăția, rolul ei este să identifice responsabilități și să obțină de la uneltele opresiunii recunoașterea acestor responsabilități. Dacă societatea românească nu se ocupă de demonii săi, va avea de-a face cu ei și în viitor”. Trăim, din păcate, în acest viitor ocupat de demonii trecutului.

Florentina Toniță / Știri Botoșani

Legea nr. 127/2017 pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste:

Art. 1. – Se instituie ziua de 14 mai Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Art. 2. – Sărbătorirea anuală a zilei prevăzute la art. 1 poate fi marcată de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, în limita alocațiilor bugetare aprobate.

Art. 3. – În ziua de 14 mai, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Agenția Națională de Presă Agerpres vor difuza, cu prioritate, emisiuni și materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste, în ziua de 14 mai 1948.

VIDEO 14 Mai 2018:

„Curbura Pământului și gravitația nu există”! „Există un nou continent”! – Sunt concluzii la care au ajuns oamenii de știința brazilieni de la două institute de cercetare, alături de profesioniști din alte cinci țări

Iată măsurătorile pe care le-au efectuat cercetătorii brazileni în mai multe locuri ale lumii, adunate într-un documentar pe care l-au numit „Pământul Convex”. Așa se numesc și site-urile lor în limbile engleză, portugheză și spaniolă. I-au dat această denumire de „convex” având în vedere convexitate formelor de relief. Suprafața oceanului planetar fiind plană/plată, iar continentele prezentând convexitate față de aceasta, adică sunt mai sus de nivelul mării.

„Terra convexa este o cercetare independentă a cercetărilor Dákila http://www.dakila.com.br și Centro Tecnológico Zigurats ctzbrasil.com. br publicat inițial în http://www.terraconvexa.com.br și convexearth.org „După șapte ani de cercetare pe pământ, experimente științifice efectuate de cercetători brazilieni de la Dakila Research și Centrul Tehnologic Zigurats în parteneriat cu profesioniști din diferite zone din Brazilia și alte țări, cum ar fi Statele Unite, Rusia, Chile, Olanda, Spania, au arătat că Pământul nu este sferic. Dovezile sunt prezentate în filmul de lung metraj Terra Convexa: Documentar, disponibil în trei limbi: portugheză, engleză și spaniolă și publicate pe site-urile terraconvexa.com.br și convexearth.org S-au efectuat șapte experimente științifice, inclusiv cele geodezice, care a constat în măsurarea distanțelor dintre bazele și vârfurile unei clădiri din Torres (RS) și al altei în Natal (RN), cu o distanță de 3.050 km între ele. referință la nivelul mării. „Dacă măsurătorile au fost aceleași, în cazul în care Pământul ar fi fost sferic, măsurarea distanței dintre baze ar trebui să fie mai mică decât măsurarea dintre părțile superioare ale clădirilor, deoarece ar urma curbura Pământului”, explică Urandir de Oliveira , fondatorul companiei Dakila Research. La acțiune au participat ingineri de la Institutul Național de Colonizare și Reformă Agrară (INCRA). Un laser cu rază lungă de acțiune a fost utilizat pentru măsurarea planeității și nivelarea apelor la barajul Três Marias (MG); în Lagoa dos Patos (RS), pe lacul Titicaca, Peru; și în mările Ilhabela (SP) și în strâmtoarea Gibraltarului. Testele efectuate până la 35 km nu au identificat nici o curbură. Experimentele cu telescoape refractare și reflectoare au dovedit că navele nu dispar la orizont, dar am pierdut capacitatea de a le observa din cauza unui fenomen optic. Acest fenomen a fost studiat de cercetători, care au formulat o nouă teorie fizică, care explică fizic și matematic cum funcționează acest lucru. Experimentele cu instalații sanitare (verticalizare) și nivel (orizontalizare) au demonstrat că gravitația nu există, deoarece comportamentul fizic al apei este acela de a căuta forma sa originală, adică planeitatea. Potrivit lui Urandir, ceea ce ne ține ferm la sol este MDPL (magnetism, densitate, presiune și lumină). Prin imagini obținute prin mai multe sonde atmosferice lansate de cercetători, precum și a incursiunilor făcute, inclusiv în Antarctica, în colaborare cu Forțele Armate din Brazilia, precum și alte analize ale materialelor găsite în ghețarii din Siberia și pe țărmurile Arctic Glacial Ocean, cum ar fi polenul, praful și alte fragmente, un nou continent, cunoscut sub numele de „Marele Nord”, a fost descoperit, separat de o masă mare de gheață. Traiectoria stelelor, inclusiv Soarele și Luna, este total diferită de ceea ce spune știința. Noile informații au permis poziționarea corectă a continentelor. Informațiile complete de cercetare, cu privire la echipamente, coordonate, imagini, toate tehnicile, conținutul cercetării, rapoartele tehnice, lucrările științifice, calculele matematice și teoriile propuse vor fi disponibile curând pe site-urile http://www.terraconvexa.com.br și http://convexearth.org O carte cu compilarea completă a cercetării va fi lansată în curând. 
Intersant este că se spune că s-ar fi găsit un nou continent dincolo de o masă mare de gheață numit „Marele Nord”. Același lucru îl afirma și amiralul american Richard E Byrd în 1959 despre ce a văzut, în expedițiile din 1955 și 1956, dincolo de gheața Antarcticii:

Aici cu subtitrare (apăsați pe butonul CC, în dreapta jos), de la minutul 8,20:

 

Pomenirea studentului martir Niță Brașov – 8 mai (1950)

Niță Brașov în arest

  • Născut25 Martie 1926
  • Locul nașterii: Măstăcani, Galați
  • Ocupația la arestare: student
  • Întemnițat timp de: 2 ani
  • Întemnițat la: Jilava, Pitești, Văcărești, Târgu Ocna
  • Data adormirii: 08 Mai 1950

Niță Brașov se naşte la 25 martie 1926, în comuna Măstăcani, din fostul judeţ Covurlui (actualmente judeţul Galaţi). După terminarea şcolii primare, urmează Seminarul Teologic „Sf. Ap. Andrei” din Galaţi, pe care îl absolvă în 1945. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

După 6 septembrie 1940, Niță Braşov activează în Frăţiile de Cruce, până la evenimentele din ianuarie 1941 (Rebeliunea legionară), la care nu participă. După această perioadă, potrivit urmăririi Siguranţei întreprinse împotriva lui, nu mai activează în organizaţia legionară. Totuşi era urmărit sistematic de Siguranţă, Poliţia Capitalei şi Jandarmerie, constatându-se că îşi păstrează vechile relaţii şi nu activează pe plan legionar. Frecventează cursurile şi locuieşte în Internatul teologic din str. Radu Vodă.

În Mişcarea legionară avea să se încadreze în timpul studenţiei, în anul 1946, în grupul studenţilor legionari de la Facultatea de Teologie, după cum aflăm din declaraţia dată la 21 iulie 1948: În Internatul Facultăţii din str. Radu Vodă se găsea Nicolae Bordașiu, care după câteva discuţii mi-a propus intrarea în mişcare. Se ţineau 2-3 şedinţe pe săptămână în biblioteca Asociaţiei Studenţilor. Şedinţele începeau cu jurământul, apoi apelul morţilor, se citea un verset sau un paragraf din Noul Testament, apoi o bucată din câte o carte legionară, trecându-se apoi la frământări asupra ideologiei legionare. La sfârşitul şedinţelor se strângeau cotizaţiile care, normal, trebuiau să reprezinte a 40-a parte din cheltuielile personale, dar nu se cotiza după aceste criterii, ci dădeam fiecare cât puteam.

În anul III de studii, lui Nită Braşov i s-a oferit conducerea grupului studenţilor legionari de la Facultatea de Teologie, dar a refuzat, deoarece, spunea el: Îmi răpeşte timpul şi nici nu mă vedeam capabil de a conduce, şef ajungând Vaman Constantin. În acest an s-a dat bătălia pentru strângerea alimentelor ce trebuiau trimise legionarilor închişi sau bolnavi. Ele erau strânse de Vaman Constantin. La aceasta am contribuit şi eu cu nişte slănină. Ca membru al grupului studenţilor legionari de la Teologie, Nită Braşov va contribui la alcătuirea unui manifest care avea să fie răspândit, cu titlul Fraţi creştini, în care printre altele se spunea: ”Ca o încercare pentru noi şi parcă pentru a le grăbi diavoleasca lor uneltire, Dumnezeu a voit ca anul acesta, sorocita a fi petrecută în post şi rugăciune, ziua Sâmbetei celei Mari a Sfintelor Patimi, să cadă la aceeaşi dată cu ziua pe care necreştinii şi-au ales-o pentru bucurii deşarte: 1 Mai. Nu s-au cutremurat necreştinii la aflarea acestei semnificaţii; semnificative potriviri. Pentru izbânda pe care o doresc, pentru ura roşie pe care o vor purta pe străzi şi pentru batjocorirea creştinătăţii şi a creştineştii noastre reculegeri se pregătesc de pe acum. Creştini, lăsaţi-i singuri pe duşmanii credinţei, însemnându-i cu dispreţul vostru; lăsaţi-i singuri ca să strige în văzduhul unui idol neputincios îndemnător la moarte. De vom fi uniţi, furia lor va fi fără putere, iar izbânda noastră nu o va zdruncina cu nimic. Fiţi uniţi români creştini; ziua de 1 mai, trebuie înlăturată anul acesta din locul ei! În Iisus încă nu vor avea curajul să lovească.”

În vara lui 1948, Siguranţa descoperă organizaţia subversivă legionară de la Facultatea de Teologie şi trece la arestări. Astfel, la 14 iulie 1948, Niță Braşov este reţinut şi încarcerat la Prefectura Poliţiei Capitalei în lotul studenţilor legionari de la Teologie. Este anchetat extrem de dur până în decembrie 1948, când Securitatea încheie Procesul-verbal de anchetă, prin care propunea că Niță Braşov să fie trimis în justiţie.

La 12 ianuarie 1949, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, dispunea trimiterea în justiţie pentru faptele prevăzute şi pedepsite de art. 209, punctul 3 combinat cu art. 328 CP, cu aplicaţiunea art 101 şi 103 CP. Astfel, la 14 februarie 1949, prin Sentinţa nr. 210 a Tribunalului Militar Bucureşti, Secţia a II-a, Niță Braşov era condamnat la 6 ani temniţă grea şi 3 ani degradare civică. Condamnarea rămânea definitivă prin Decizia nr. 1531 a Curţii Militare de Casare şi Justiţie, din 7 iunie 1950.

După condamnare, Niță Braşov este trimis la Penitenciarul Jilava. Aici se îmbolnăveşte, fiind transportat, la 2 martie 1949, cu serviciul ambulanței la Penitenciarul Piteşti. Ciudat este că, deşi bolnav, el fusese trimis la un penitenciar care nu avea atribuţiuni de servicii medicale. Pentru care, la puţin timp, Nită Braşov era trimis tot cu serviciul ambulanței la Penitenciarul-spital Văcăreşti. Fiind bolnav de TBC, în cele din urmă a fost transferat la Penitenciarul Târgu Ocna.

Boala i se va agrava atât de mult, încât la 8 mai 1950, orele 600, Niță Braşov va trece la cele veşnice, datorită unui TBC pulmonar, faza a III-a.

(Adrian Nicolae Petcu – Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 2007, pp. 120-122)

Sursa: fericiticeiprigoniti.net

Război între trupele iraniene din Siria și Israel

Trebuie spus că Israelul alături de SUA și Turcia au tot bombardat poziții din Siria.

Israelul: http://https://blacknews.ro/atac-israelului-siria-apararea-antiaeriana-siriana-sustine-blocat-actiunea/

Turcia: http://evz.ro/turcia-siria-bombardamente-afrin.html

SUA împreună cu M. Britanie și Franța: SUA, Marea Britanie și Franța au bombardat Siria în această noapte, până spre ora 4 dimineață

Așadar agresorul nu este Iranul.

Gărzile Revoluţiei Iraniene au ajutat regimul președintelui Bashar al Assad în lupta cu Statul Islamic și cu celelalte grupări teroriste rebele și încă sunt prezente pe teritoriul Siriei.


Israel versus Iran – Comparația capacităților militare

VIDEO. Război în Orientul Mijlociu. Tensiunile dintre Iran şi Israel au escaladat

Iranul şi Israelul s-au angajat într-un război, joi, după ce autorităţile de la Tel Aviv au afirmat că forţele iraniene aflate în Siria au lansat miercuri seară aproximativ 20 de rachete balistice spre poziţiile militare israeliene din zona Platoului Golan, scrie The Guardian.

Atacul, dacă va fi confirmat, va marca prima dată când Iranul a lansat rachete în ţinte directe ale armatei israeliene, escaladând dramatic un conflict care s-a purtat timp de ani de zile.

Mai multe rachete, însă nu toate, au fost interceptate de sistemul antirachetă israelian, potrivit purtătorului de cuvânt al Armatei Israeliene (IDF),  Lt. Col. Jonathan Conricus.

“La aproximativ 00:10, la 10 minute de la miezul nopţii, unitatea Al-Qods a Gărzilor Revoluţiei Islamice Iraniene a lansat aproximativ 20 de proiectile – majoritatea dintre ele sunt probabil rachete, dar acest lucru urmează să fie stabilit – către linia întâi a IDF din Platoul Golan”, a spus Jonathan Conricus.

“Până acum nu am fost înştiinţaţi cu privire la orice victime, orice victime IDF”, a mai adăugat acesta. Într-un comunicat preliminar se arată că au fost produse distrugeri minore.

Israelul l-a acuzat de orchestrarea atacului pe generalul aflat la conducerea Gărzilor Revoluţiei Islamice Iraniene. “Acesta a fost ordonat şi comandat de Qassem Soleimani şi nu şi-a atins scopul”, a spus Cornicus.

Platoul Golan s-a aflat în stare de alertă ridicată din momentul în care Donald Trump a confirmat că retrage SUA din acordul nuclear cu Iranul.

“IDF vede acest atac ca fiind foarte sever”, a adăugat Conricus. “Acest eveniment nu s-a sfârşit”.

În aproximativ 30 de localităţi din zona Platoului Golan au fost declanşate sirenele. Armata a solicitat populaţiei să rămână în adăposturile publice pregătite de autorităţile locale din nordul ţării.

Ca represalii, armata israeliană a lovit joi dimineaţă zeci de ţinte militare iraniene din Siria. Operaţiunea a vizat locurile de unde au venit rachetele, cât şi instalaţiile de depozitare, spionaj şi logistică.

Capitala Siriei a fost zguduită de explozii, joi dimineaţa, în timp ce avioane survolau spaţiul aerian. Mai mulţi rezidenţi au postat videoclipuri în mediul online în care se văd rachete de apărare aeriană. Aceştia au declarat că sunetele puternice le-au zguduit clădirile.

Presa de stat din Siria a scris că sistemele antiaeriene au răspuns unui “nou val de rachete israeliene şi le distruge una câte una”. Rachetele lansate din Israel au lovit şi provincia Quneitra din sudul Siriei. Nu au fost raportate victime.

Iranul nu a comentat imediat.

Ziarul israelian Haaretz a citat un oficial neidentificat al securităţii, care a afirmat că atacul Israelului din Siria a fost unul dintre cele mai extinse de când cele două au semnat acordul de la sfârşitul răzoiului din 1973.

Israel a avertizat că nu va permite Teheranului să stabilească o prezenţă militară permanentă în Siria, acuzând Iranul că mută rachete şi drone în vecinătatea sa arabă.

Cu câteva minute înainte ca Trump să-şi anunţe decizia cu privire la acordul nuclear cu Iranul, IDF a afirmat că a identificat “activităţi neregulate ale forţelor iraniene în Siria” şi a decis să deblocheze şi să pregătească adăposturile publice în Golan, unde îşi împarte graniţa cu Siria.

Sursa: jurnalul.ro

La escaladarea acestui conflict a contribuit indirect și greșeala președintelui SUA de acum câteva zile:

Donald Trump a decis RETRAGEREA Statelor Unite din Acordul nuclear semnat cu Iranul/ PRIMA reacţie venită de la Teheran | UE vrea menţinerea tratatului/ Obama: Trump comite o „eroare gravă”

Convenția de la Istanbul, pe care România a ratificat-o în 2016, un adevărat cal troian al legiferării deviațiilor sexuale, și nu numai, în societatea de azi

Foto: bintelligence.ro

România a semnat Convenția de la Istanbul în iunie 2014, și a ratificat-o în anul 2016, Convenția intrând în vigoare în septembrie 2016.

Convenţia de la Istanbul şi picătura de otravă în oala cu supă (OPINIE)

Publicat:
În ultima perioadă a revenit în actualitate problema Convenţiei de la Istanbul, odată cu refuzul unor ţări precum Slovacia şi Bulgaria de a ratifica documentul. În cele 81 de articole, cuprinse într-un document de nici 30 de pagini, sunt prevăzuţi paşi absolut necesari pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Însă, la fel cum este de ajuns o picătură de otravă pentru ca întreaga oală cu supă să devină necomestibilă, există şi în Convenţia Consiliului Europei din 2011 trei articole care deschid o adevărată „Cutie a Pandorei”.

Se întâmplă să scriu acest articol chiar pe 8 Martie, de Ziua Internaţională a Femeii. Poate nu aş fi făcut-o dacă nu aş fi citit, într-un articol al colegului Andrei Tiut, că opozanţii faţă de Convenţia de la Istanbul se încadrează automat în rândul „ultraconservatorilor”. Se poate ca ataşamentul faţă de norme neschimbate de mii de ani şi necontestate până acum câţiva ani să te facă să devii „conservator”, însă acel „ultra” nu este decât o tactică de demonizare a adversarului.

Este, cu siguranţă, una dintre zilele potrivite pentru a recunoaşte public faptul că România are o problemă majoră în domeniul violenţei împotriva femeilor. Cazurile de femei ucise de partenerii de viaţă, în ciuda plângerilor depuse la poliţie, sunt doar „vârful icebergului” pe care suntem obligaţi să nu îl ocolim. În România trebuie să se ia măsuri urgente şi eficiente pentru protejarea femeilor. Convenţia de la Istanbul, semnată şi ratificată de România, poate fi un important punct de plecare, dacă se elimină cele trei probleme invocate, pe bună dreptate, de aşa-zişii conservatori (în fapt, majoritari în România şi nu doar la noi).

Convenţia de la Istanbul nu a fost ratificată de statele UE Bulgaria, Cehia, Croaţia, Grecia, Irlanda, Marea Britanie şi Ungaria, şi nici de Azerbaidjan şi Rusia, membre ale Consiliului Europei. Trebuia menţionat acest fapt pentru că au apărut deja manipulări precum cea a platformei „Respect”, care menţionează doar Rusia, Azerbaidjan şi Ungaria ca opozanţi.

Prima problemă din Convenţia de la Istanbul este articolul 3, litera c): „’gen’ va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi;”

Cu alte cuvinte, Convenţia de Istanbul introduce o nouă normă în privinţa genului. Ţările semnatare se obligă practic să recunoască genul ca un construct social, independent de sexul biologic al persoanei. Eşti femeie sau bărbat în funcţie de ce alegi, iar societatea va fi învăţată, aşa cum vom vedea mai jos, să accepte acest vis utopic al aşa-zişilor progresişti. Schimbările legale care ar putea fi forţate de diverse grupuri de lobby, invocând acest articol din Convenţie, pot merge mult dincolo de ce îşi doreşte sau poate accepta o societate dată.

A doua problemă se regăseşte în articolul 12, punctul 1: „Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorităţii femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi.

Dacă ideea inferiorităţii femeilor este cu siguranţă una care trebuie înlăturată, nefiind nici reală nici benefică unei societăţi, în categoria „rolul stereotipe” pot intra tot felul de lucruri, în funcţie de imaginaţia şi interesele fiecăruia. Spre exemplu, pentru unele persoane, „eradicarea obiceiurilor şi tradiţiilor care sunt bazate pe rolul stereotipe” ar putea însemna interzicerea unor practici religioase precum preoţia dedicată exclusiv bărbaţilor.

A treia problemă, care le completează practic pe celelalte două, se regăseşte în articolul 14, punctul 1: „Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formal şi la toate nivelele de educaţie.”

Pe același model deja menționat, într-o înșiruire de aspecte pozitive se introduce şi o chestiune problematică. După ce am văzut ce pot însemna genul şi rolurile stereotipe din perspectiva Convenţiei de la Istanbul, aflăm din articolul 14 că aceste concepte neclar delimitate vor fi predate în şcoli. Dacă avem o nevoie enormă de educare a copiilor în spiritul non-violenţei faţă de femei (şi nu numai), nu ştiu cine ar fi bucuros să-i fie educat copilul în spritul încurajării unor afecţiuni precum „gender dysphoria”.

Sursa: stiripesurse.ro

Și un alt articol: 

Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul (II) – Justitiarul – revista de investigatii

 

Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati…Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!” / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?! ” / Copilul : „Am văzut la școală un film cu transgenderi și am  dreptul  de a alege ce sunt” / Tatăl: „Îți dau să ai de unde alege. De mâine nu mai mergi la nici un fel de ore de astea !” / Copilul: „Tu ești un agresor cu femeile și nu ai dreptul să mă educi și să îmi spui la ce cursuri să mă duc! Și să nu uit! Udatul de Paște e un abuz!” / Tatăl:  „……?!?fgdyrtf!?!?! ”

Dialogul de mai sus nu e un SF. Câtuși de puțin. El nu că poate deveni realitate, ci este o realitate în România, asumată de Guvern, ratificată de Parlament și protejată de Convenții Internaționale, care vor modifica legislația românească. Totul se învârte în jurul Convenției de la Istanbul, un rahat ambalat frumos ca să nu miroase.

                                     

                                                Secretul profesional, un abuz

Și infernul continuă. Libertatea femeilor, a se citi aici inclusiv a fetițelor-fetelor sub 18 ani, este asigurat. Iar dacă dreptul părinților a fost suprimat, iar atentatul asupra obiceiurilor și tradițiilor realizat, e momentul următorului pas. Si cine este stâlpul păstrării obiceiurilor și tradițiilor creștine? Bravos, Biserica ! Dincolo de dogmă, religia. Așa că să dăm drumul bilei demolatoare. Și până la Biserică să ne asigurăm că secretul profesional este distrus.

Articolul 28 – Raportarea de catre profesionisti
Partile vor lua masurile necesare pentru a asigura faptul ca regulile de confidentialitate impuse de legislatia interna anumitor profesionisti nu constituie un obstacol, in calea raportarii lor, in conditii adecvate, catre organizatiile sau autoritatile competente, daca au motive rezonabile sa creada ca a fost savarsit un act grav de violenta, acoperit de sfera de aplicare a prezentei conventii, si ca sunt de asteptat alte acte grave de violenta.
Adică psihologii, doctorii, terapeuții sau preoții sunt obligați să devină niște informatori ai statului sau a ONG-urilor. Evident, dacă există motive rezonabile. Serios ?!

                                      Să demolăm ultimul bastion: Biserica, Religia

Articolul 42 – Justificari inacceptabile pentru infractiuni, inclusiv infractiunile comise in numele asa-numitei „onoare”
1. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca, in cadrul unei proceduri penale initiate in urma comiterii oricareia dintre actele de violenta care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentei conventii, cultura, obiceiul, religia, traditia sau asa-numita „onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Acest lucru se refera, in special, la afirmatiile ca victima a incalcat normele sau obiceiurile culturale, religioase, sociale sau traditionale ale comportamentului adecvat.
2. Partile vor lua masurile legislative sau alte masuri necesare pentru a se asigura ca incitarea de catre orice persoana a unui copil de a comite oricare dintre actele prevazute la alineatul 1 nu va diminua raspunderea penala a persoanei respective pentru actele comise.

Cultura, obiceiul, religia, tradiția sau așa-numita onoare nu vor fi considerate ca o justificare. Iar referirea se face atât la actele de violență, cât și la violența psihologică. Căsătoria, ca regulă, și nu regulă!, dintre un bărbat și o femeie devine o chestiune religioasă, o tradiție, bazată pe un comportament stereotip. Trebuie eliminată. În acest tumult incredibil, referendumul și modificarea Constituiției poate fi considerat un act împotriva Convenției de la Istanbul, asumată și ratificată de România. Iar susținerea că Dumnezeu a creat lumea și bărbatul, iar din coasta acestuia femeia, poate provoca unui copil violență psihologică. Conceptul trebuie înlăturat. Ca să nu mai vorbim de o serie de lucruri ce țin de morala, de organizarea și autonomia Bisericii. De exemplu excluderea femeilor de la primirea Tainei Preoției. Stigmatizare, tradiție, obicei, comportament stereotip. Este contra Convenției de la Istanbul. Vom avea femei preoți ?! Și tot în Litera și Spiritul Convenției de la Istanbul, școlile confesionale, patronate de Biserică, vor deveni ilegale. Și apropos, dacă băiețelul de 10 ani se visează fetiță va avea voie să folosească toaleta fetelor de la școală, profesorii urmând a permite și încuraja acest lucru?

                               Suveranitatea și Identitatea națională, o glumă

În final, ultima provocare. Dacă subminarea identității unei națiuni a fost implementată, putem trecem la însășți subminarea suveranității naționale. Capitolul IX al Convenției este despre Mecanismul de monitorizare. Extrase din Convenție: Articolul 66-Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice. Grupul de experti in interventia contra violentei impotriva femeilor si a violentei domestice (denumit in continuare „GREVIO”) va monitoriza implementarea prezentei conventii de catre parti. Membrii sai vor fi alesi de Comitetul partilor din randul candidatilor nominalizati de catre parti, dintre cetatenii partilor, pentru un mandat de patru ani, care poate fi reinnoit o singura data. Ei se vor intruni in calitatea lor individuala si vor fi independenti si impartiali in exercitarea functiilor lor si vor fi disponibili pentru a-si indeplini atributiile intr-o maniera eficienta. GREVIO va adopta propriile sale reguli de procedura. Membrii GREVIO si ceilalti membri ai delegatiilor care efectueaza vizitele de tara in conformitate cu articolul 68 alineatele 9 si 14 se vor bucura de privilegiile si imunitatile stabilite in anexa la prezenta conventie. Partile vor depune la secretarul general al Consiliului Europei, in baza unui chestionar elaborat de GREVIO, un raport privind masurile legislative si alte masuri, care implementeaza dispozitiile prezentei conventii, pentru a fi analizat de catre GREVIO. GREVIO va analiza raportul prezentat in conformitate cu alineatul 1 impreuna cu reprezentantii partii in cauza.
GREVIO poate primi informatii privind implementarea Conventiei din partea organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile, precum si din partea institutiilor nationale pentru protectia drepturilor omului.  GREVIO va lua in considerare informatiile existente disponibile din partea altor instrumente si organisme regionale si internationale din domeniile care se incadreaza in sfera de aplicare a prezentei conventii. . Pe baza tuturor informatiilor primite si a comentariilor din partea partilor, GREVIO va adopta raportul sau si concluziile sale privind masurile luate de catre partea in cauza pentru a implementa dispozitiile prezentei conventii. Acest raport si concluziile vor fi transmise partii in cauza si Comitetului partilor. Raportul si concluziile GREVIO vor fi facute publice la data adoptarii lor, impreuna cu eventuale comentarii ale partii in cauza.
Fara a aduce atingere procedurii din alineatele de la 1 pana la 8, Comitetul partilor poate adopta, pe baza raportului si a concluziilor GREVIO, recomandarile adresate acestei parti:
a) privind masurile ce trebuie luate pentru implementarea concluziilor GREVIO, stabilind o data pentru prezentarea informatiilor privind implementarea lor, daca este necesar; si
b) vizand promovarea cooperarii cu respectiva parte pentru implementarea adecvata a prezentei conventii.  Parlamentele nationale vor fi invitate sa participe la monitorizarea masurilor luate

Mai discutăm de suveranitate națională? Mai discutăm de identitate națională? De tradiții și obiceiuri? Să fim seriosi? GREVIO va organiza tradițiile și obiceiurile statelor semnatare. De asemenea, va elabora modul de implementare al celor prevăzute de Convenție. Iar rapoartele, un fel de MCV, vor pune presiune pe statele membre, fiind o posibilă pârghie bună de acționat în luarea unor decizii din partea statului în cu totul alte direcții.

                             Mai există Guverne care țin la valorile strămoșești și naționale

Ei, acum înțelegeți de ce de la trimiterea la Parlament până la promulgare au trecut doar câteva luni? De ce semnarea s-a făcut elogiind strict lupta privind violența împotriva femeii? De ce nici un cuvânt despre toate cele mai de sus? De nu a existat o dezbatere publică? Ceea ce însă miră e tăcerea Bisericii! Dar, nu acesta a fost scenariul în întreaga Europa! Până acum, Convenția de la Istanbul a fost semnată de 44 state: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Belgia, Bosnia Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Moldova, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Macedonia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie. Dintre acestea însă nu au ratificat-o 16 state: Armenia, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Moldova, Slovacia, Ucraina, Marea Britanie. Canada, SUA, Rusia sau Japonia nici măcar nu au semnat Convenția. Deloc întâmplător, statele care nu au ratificat sunt în mare parte cele din Grupul de la Vișegrad (Grupul V4 = Cehia, Ungaria, Polonia Slovacia) și statele europene. Prima categorie este o puternică voce opozantă globalismului și anihilării identității naționale promovate de Bruxelles, iar statele est europene sunt cunoscute pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor milenare.

    Convenția de la Istanbul, subiect de campanie în alegeri prezidențiale și Parlamentare

În acest context, într-o serie de state europene au avut loc adevărate furtuni pe tema semnării – ratificării Convenției de la Istanbul. Nu doar dezbatere publică, ci și o implicare a Bisericii și o luptă politică acerbă, scrutinuri electorale prezidențiale sau parlamentare fiind tranșate în această dispută. Cel mai de curând, Slovacia a anunțat că nu va ratifica Convenția. Premierul Robert Fico, temându-se de puternica voce a Bisericii și a Partidul Naţional Slovac (SNS) a anunțat că deşi Slovacia va adopta în legislaţie toate măsurile menite să combată violenţa împotriva femeilor, nu va ratifica tratatul, numindu-l un document controversat, ce ar putea încălca Constituţia şi duce la legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. „Nu putem adopta măsuri care ar veni în contradicţie cu convingerile şi sentimentele oamenilor din unele state”, a punctat premierul slovac. Convenţia de la Istanbul „pune în mod inutil sub semnul întrebării diferenţele naturale între bărbaţi şi femei şi le numeşte «stereotipuri»”, chiar dacă urmăreşte scopul nobil al eliminării violenţei împotriva femeilor, a mai explicat Fico.

La începutul acestui an și Bulgaria, care deţine preşedinţia în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene, a retras Convenţia de la ratificarea în Parlament, din cauza opoziţiei puternice exprimate de grupuri religioase şi politice.

În Ungaria, alt stat care nu a ratificat Convenția, președintele Viktor Orban a făcut din acest aspect un subiect de campanie pentru alegerile prezidențiale din acest an.

În Polonia s-au pierdut alegeri prezidențiale pe acest subiect. În aprilie 2015, ex președintele polonez Bronislaw Komorowski a ratificat Convenția, ignorând apelurile dreptei conservatoare și Bisericii catolice de a bloca demersul, entități ce afirmau că  documentul introduce în cultura și sistemul legal polonez noțiuni ce îi sunt străine, dintre care în special „teoria genului”, descrisă de Episcopatul polonez ca „extremistă și neomarxistă”. Opoziția a făcut din acest subiect un glonț de argint pentru alegerile prezidențiale, iar în luma mai, președintele Komorowski, Platforma Civică, a pierdut alegerile în favoarea conservatorului social Andrzej Duda, Partidul Lege și Ordine, un apropiat de Biserica Catolică. Apoi, în octombrie 2015 cu Convenția de la Istanbul una din temele electorale, partidul eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS, conservator) a obţinut o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare, cu 37,6% din voturile exprimate, ceea ce i-a oferit o majoritate absolută în noul Parlament – o premieră de la căderea comunismului.

Anterior, până și semnarea tratatului a avut conotații politice ample. Polonia a semnat tratatul în decembrie 2012, când la putere era Guvernul lui Donald Tusk. La alegerile parlamentare de cu un an înainte, Platforma Civică a lui Tusk a obținut 39,18% din locurile din Sejm, Parlamentul Polonez, ceea ce l-a pus în situația inedită pentru un premier polonez de după căderea comunismului de a rămâne la guvernare în urma alegerilor parlamentare. Bucurându-se de sprijin popular, dar ignorând criticile Bisericii și ale euroscepticilor, Tusk a semnat Convenția. Din acel moment a început declinul Platformei Civice, declin ce a culminat cu pierderea alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2015 în favoarea euro scepticilor. Însă, semnatarul Convenției, fostul premier Donald Tusk, a ajuns în vara lui 2017 preşedintele Consiliului European. Post numit de liderii europeni (şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre ale UE) și nu ales ! Totul are un preț, nu-i așa …?!

                                   Marxismul cultural și corectitudinea politică

Ei și am ajuns la vorba episcopatului polonez… neomarxism și marxism cultural!

Marxismul cultural este un termen larg care se referă la propaganda și aplicarea ‘Teoriei Critice’ și, mai general, la influența culturală, politică și academică a anumitor elemente ale ideologiei Stângii contemporane. Rădăcinile marxismului cultural se găsesc în ceea ce se numește generic Școala de la Frankfurt, adică gânditorii care au îmbrățișat ideile propagate de la Institutul pentru Cercetări Sociale al Universității Goethe din Frankfurt în perioada interbelică. Ulterior ideile și fondatorii școlii au traversat Atlanticul și au ajuns pe Tărâmul Făgăduinței. Marxismul cultural este de fapt corectitudinea politică sau multiculturalismul. Adică translatarea marxismului economic în termeni culturali. Iar obiectivul principal al marxismului cultural este distrugerea valorilor tardiționale. Teoria curentului a fost concepută de vechii marxiști, care însă văzând că Revoluția marxistă nu are succes au schimbat teoria. Astfel că marxismul ideologic a trecut la marxismul cultural. Astfel, ‘Clasa muncitoare’ a fost înlocuită cu ‘minoritățile’, conflictul de clasă dintre bughezie și proletariat, dintre cei ce au și cei ce nu au, s-a transformat în conflictul dintre ‘oprimați’ și ‘opresori’, conflictul dintre cei ‘cu privilegii’ și cei ‘fără privilegii’. Grupurile majoritare sunt definite automat ca privilegiate/opresive, în timp ce grupurile minoritare sunt etichetate automat ca defavorizate/oprimate. Astfel, dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. În acest sens, credințele tradiționale asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, au fost numite „prejudecăți”, unii mergând chiar și mai departe și comparându-le cu tradițiile care au permis apariția fascismului în Europa. Marxismul cultural împarte societatea simplu, în două, opresori și victime, opinând că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. Se năștea o  coaliție a victimelor, care, așa cum se nota de către adepții curentului va fi structura centrală din care vor răsării noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare! O coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Justiția Socială, feminismul, neoprogresismul și postcolonialismul, ca să numim numai câteva, sunt toate mișcări inspirate sau generate de Teoria Critică sub umbrela acestui marxism cultural. Iar în acest context libertățile individuale se supun nevoii de existență a minorităților, așa cum nota Herbert Marcuse, în 1965 –  „Minoritățile mici și lipsite de putere care luptă cu falsa conștientizare și beneficiarii ei trebuie ajutate. Continuarea existenței lor ESTE MAI IMPORTANTĂ DECÂT PREZERVAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR încălcate care garantează puteri constituționale celor care ‘asupresc’ aceste minorități”. Astfel că rasismul și sexismul au fost redefinite ca produse ale combinației dintre prejudecăți plus putere.

Mai departe, opiniile diferite sunt descrise ca „frici iraționale” sau „fobii”. De exemplu, o persoană care nu se simte confortabil trăind ca minoritară într-o comunitate dominată de imigranți musulmani este decretată „islamofobă”, din moment ce a dori să trăiești printre persoane cu etnie și cultură similara cu a ta (alta decât cea musulmană) este considerată o „boală”, o „fobie”. Dimpotrivă, când musulmanii pakistanezi care trăiesc în Marea Britanie manifestă preferință de grup, trăind într-o zonă a orașului transformată într-un mini-Pakistan, atunci nu mai vorbim de „boală” sau de „fobie”, ci numai despre „multiculturalism”.

O manifestare populară și propagandistică a Marxismului Cultural este Corectitudinea Politică, în cadrul căreia canalele media și doctrinarii științelor sociale fac un exercițiu obligatoriu din punerea la îndoială a limbajul comun. Astfel, imigranții ilegali trebuie numiți „migranți nedocumentați”, în timp ce discriminarea etnică pozitivă (privilegii pentru minorități exclusiv pe baza apartenenței la acea minoritate) este numită „acțiune afirmativă”. În prezent, trăim într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.

Și nu în ultimul rând însăși definirea Libertății în accepțiunea lui Winston,  din 1984 a lui Orwell,  „libertatea de a spune că 2+2=4”, este pusă în pericol.

Toate acestea fiind spuse, e timpul, chiar și acum după semnare și ratificare, să înceapă dezbaterea și în România. Mai avem valori morale? Le apărăm? Mai avem Biserică? Este ea un far călăuzitor ? Ne mai dorim păstrarea obiceiurilor și tadițiilor ?! România, trezește-te!

                                                                                                                                             Mihai PETEAN

Prima parte a articolului: Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul (I)

 

Sursa: http://www.cotidiantr.ro/neomarxismul-ue-loveste-traditiile-si-suveranitatea-prin-tratatul-de-la-istanbul-88685.php#.Wr5z0Ihua70

Comentariu deosebit de important al unei cititoare a revistei „Justițiarul”:

În 2015, când se lucra pe șest la ratificarea Convenției de la Istanbul, România (prin proaspătul președinte Iohannis) s-a alăturat inițiativei HeForShe Impact Champions care are ca prioritate internațională „angajarea factorilor-cheie de decizie din guverne, corporații și universități din întreaga lume pentru a conduce schimbarea omenirii începând de la vârf (top-down) și pentru a avansa și obține EGALITATEA DE GEN pentru toți.

Expresia „egalitatea de gen” este foarte perfidă și derutează pe mulți oameni de bună credință. Ea nu înseamnă egalitatea femeii și a bărbatului, ci că genul (masculin, feminin) este o construcție socială și că omul este cum se simte el mai bine, uneori bărbat, alteori femeie. Teoreticienii egalității de gen pretind că asta ar fi soluția la toate inegalitățile și nedreptățile bazate pe gen.

Iohannis s-a angajat ca să pună în practică în România egalitatea de gen și ca, până în 2020, 70% din instituțiile din România să aibă experți în egalitatea de gen.

Vezi articolul ActiveNews „O declarație a președintelui Klaus Iohannis care a trecut neobservată: Până în 2020, 70% din instituțiile din România vor avea experți în egalitatea de gen
https://www.activenews.ro/stiri-politic/O-declaratie-a-presedintelui-Klaus-Iohannis-care-a-trecut-neobservata-Pana-in-2020-70-din-institutiile-din-Romania-vor-avea-experti-in-egalitatea-de-gen-146281
Totul se leagă, ca în jocurile puzzle!

Mai multe detalii: aici

 Sursa: bintelligence.ro

 
%d blogeri au apreciat asta: