14 mai – Pomenirea martirilor din închisori – ZI NAȚIONALĂ – 70 de ani de la marile arestări ale elitelor românești din 14 mai 1948. “Mesajul meu este să iubim neamul acesta!” – fostul deținut politic Ioan Maluș

Pe 14 mai se împlinesc 70 de ani de la cel mai mare val de arestări politice din istoria României. Mii de tineri – cei mai mulți elevi și studenți – au fost aruncați în beciurile Securității, primind apoi, după simulacre de procese, condamnări uriașe la închisoare. Începând din 2017, ziua de 14 mai a devenit oficial Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Citiți și 14 mai 1948 – Arestarea Părintelui Justin Pârvu. Ziua sfinţilor mucenici şi martiri ai închisorilor comuniste

Este un prilej de aducere aminte, dar și de cinstire a supraviețuitorilor. Este un prilej, de asemenea, de a aduce în fața cititorilor noștri chipul unuia dintre cei mai încercați români ai ultimului secol, un botoșănean care merită nu doar prețuirea noastră, ci și mulțumirea și recunoștința.

Ioan Maluș (centru)

Ioan Maluș este, la 95 de ani, un supraviețuitor al temnițelor comuniste. Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani (alături de fratele său, Vasile Maluș, trecut la cele veșnice pe 19 aprilie 2018) – Ioan Maluș se așază în fața noastră drept mărturie a unui timp pe care vrem-nu vrem, nu avem voie să îl uităm.

“Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

Într-un timp în care valorile acestui popor sunt arse cu fierul roșul al ideologiilor de tot soiul, un om ne vorbește despre onoare, demnitate, cinste, onestitate. Și despre Dumnezeu. “Bătut, chinuit, ne-au rupt picioarele, dar sufletul și credința în Dumnezeu și Hristos nu au putut să ne-o ia”, spune Ioan Maluș, fără a acuza pe nimeni – nici măcar pe Dumnezeu – pentru suferințele îndurate.

A fost ridicat de pe locomotivă la Depoul Oneşti. Avea 25 de ani și nimic, din acea zi, nu mai avea să fie la fel. “În perioada asta comunistă, noi am luptat pentru credinţa noastră, biserica noastră. Ne-au torturat, ne-au bătut, ne-au schingiuit, ne-au făcut tot ce le-a poruncit diavolul, a fost mai rău ca în Iad. Eu nu am regretat nicio clipă, mi-a dat Dumnezeu să scap. În puşcărie a fost mai rău ca în Iad. Era un student care a fost legat de perete şi bătut o noapte întreagă. “Să mori ca Hristos dacă nu te lepezi de Hristos”, i-au spus. Şi a murit legat acolo. Multe am văzut, eu am stat şapte ani în puşcărie şi am primit un singur pachet, de trei kilograme, de la părinţii mei de la Stânceşti. Apoi am fost dus la Canal, unde eram socotit nereeducabil pentru că nu m-am lepădat de credinţă, dar Dumnezeu mi-a ajutat, am simţit puterea Lui. Aş fi vrut să mor, m-au bătut, dar nu am murit şi a trecut perioada asta… Aş putea să vă povestesc multe aspecte dar sunt depăşite de orice închipuire omenească. Mesajul meu este să iubim neamul acesta”, sunt cuvintele lui Ioan Maluş.

Cu atâta suferință atârnată de suflet, Ioan Maluș nu își urăște torționarii. Nu hulește, nu plânge, nu cere nimic drept compensație pentru chinul acelor timpuri. Locuiește și astăzi, într-o singurătate chinuitoare după ce soția a plecat la cele veșnice, în apartamentul său simplu din Botoșani.

“Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură…”

Ioan Maluș s-a născut pe 16 martie 1923, în satul Stâncești, comuna Mihai Eminescu, din județul Botoșani. Este arestat pe 14 martie 1948, când cobora de pe locomotiva de la trenul de marfă, de către Ruchenstain și Lungu. Făcea parte din lotul Mihai Puscașu, alături de alți câțiva. A fost torturat crunt în timpul anchetei la Securitatea din Botoșani și la cea din Suceava. Se spune că era cărat la tribunal într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza torturilor la care a fost supus.

De prin anul 1938, povestește Ioan Maluș, fiind elev la gimnaziul industrial, a înclinat spre naționalismul creștin. “Apoi m-am gândit că trebuie să luptăm pentru reîntregirea țării. Și, mereu, împotriva bolșevicilor, a comuniștilor”. 

Citim în sentința nr. 351 din 21 martie 1949, prin care Ioan Maluș era condamnat la ani grei de închisoare: “Aspectul subversiv, fascist și paramilitar al organizatiei în care au activat acuzatii din acest lot s-a stabilit în cursul dezbaterilor, atît prin masurile organizatorice inspirate dupa tipicul legionar, cât și prin scopul urmarit”.

Judecata, de fapt un simulacru de proces, s-a petrecut în incinta pușcăriei din Suceava. “Apărător, din oficiu, mi-a fost un evreu care, în loc să mă apere, întărea acuzațiile. Au încercat să mă trateze luând în considerație statutul meu de muncitor, de mecanic de locomotivă. Dar, până la urmă, au ajuns la concluzia ca sunt nereeducabil! Și am fost condamnat la 7 ani de închisoare corecțională”.

Ioan Maluș este condamnat și trimis la Gherla. Este închis la Izolare, celula 62, un an si jumatate. A primit o singură vizită în celulă. “Cred că vizitatorul era Nicolski. A plecat furios pentru că noi i-am zis că ne simțim bine și că n-avem altă declarație de făcut”. 

Greu de imaginat prin ce au trecut acești, a căror vină nu li se putea ierta: își iubeau Țara și credeau în Dumnezeu.

“Se speriaseră și cei din alte camere de suferința mea. Au făcut cu mine “morișca”: m-au pus pe doi suporți și m-au bătut la tălpi, în serie, când Ruchenstain, când Lungu. Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură. Ca să mai pot mișca degetele, am pus picioarele în tineta cu urină… Anchetatorii mei se mâniau mai cu seamă când le spuneam că nu mi-e frică de moarte…”.

Demonii trecutului…

În iulie 1955 va fi eliberat, însă decenii la rând va fi urmărit de Securitate, în încercarea de a-l racola: Nu vrei matale sa fii patriot? “Am fost încercat și după ce am ieșit. Au venit să mă facă informator. M-au chemat. Când m-au întrebat, am spus că eu sunt patriot, că îmi fac datoria la locul de muncă. Nici în pușcărie nu am facut asta, cu dvs. să fac? Te ducem iar la Gherla, m-au amenințat. Mă duc singur, nu am nevoie!”.

Dacă a meritat atâta suferință? Privește cu amară tristețe la ce se întâmplă astăzi. “Lipsește educația tineretului. Nu mai este educat tineretul așa cum au fost noi. Acum… Am intrat în Uniunea Europeană. Dar la noi nu a dispărut sămânța de comunism. Timp de 40 de ani s-a înrădăcinat și la orice cotitură tot apar din nou”, spune Ioan Maluș. “A dispărut noțiunea de neam. Noi nu putem uita sacrificiile moșilor și strămoșilor. S-a udat pământul acesta cu sânge de martiri. Trăim astăzi datorită sacrificiilor lor”, mai spune bătrânul.

Nu regreta nimic din ce a fost. Doar că nu a murit lângă camarazii săi. “Da, regret că nu am murit lângă camarazii mei. Pentru că nu am rezolvat nimic că m-am întors în viață. Poate că am mai adunat păcate. Cineva s-a intalnit la Canal cu fratele meu, Vasile. I-a spus: Ai un frate, Maluș? Da! Am stat cu el la Suceava, să știi că fratele matale este un martir! Așa i-a spus… Dacă muream atunci…”, spune batrânul cu lacrimi in ochi.

România este singura țară postcomunistă în care, deși comunismul a fost condamnat oficial, nu există o lege a lustrației. Cei care în urmă cu 60-70 de ani au torturat și ucis se bucură de pensii uriașe. Urmașii lor sunt astăzi pe posturi-cheie, conduc destinele țării și ne dau lecții de moralitate. Dennis Deletant, un cunoscut profesor universitar londonez, spunea în urmă cu câțiva ani: “Lustrația nu este destinată să măsoare vinovăția, rolul ei este să identifice responsabilități și să obțină de la uneltele opresiunii recunoașterea acestor responsabilități. Dacă societatea românească nu se ocupă de demonii săi, va avea de-a face cu ei și în viitor”. Trăim, din păcate, în acest viitor ocupat de demonii trecutului.

Florentina Toniță / Știri Botoșani

Legea nr. 127/2017 pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste:

Art. 1. – Se instituie ziua de 14 mai Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Art. 2. – Sărbătorirea anuală a zilei prevăzute la art. 1 poate fi marcată de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și de instituțiile publice de cultură din țară prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, în limita alocațiilor bugetare aprobate.

Art. 3. – În ziua de 14 mai, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Agenția Națională de Presă Agerpres vor difuza, cu prioritate, emisiuni și materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste, în ziua de 14 mai 1948.

VIDEO 14 Mai 2018:

Reclame

ZIUA NEOFICIALĂ A SFINȚILOR DIN ÎNCHISORI -14 mai. Cele mai mari arestări din istoria României (noaptea de 14 spre 15 mai 1948)

Ziua de 14 mai a fost aleasă de Părintele Iustin Pârvu pentru pomenirea Sfinților din închisori.

 

Prigoana împotriva tinerilor legionari

Cel mai mare pericol pentru comuniştii aflaţi la putere îl reprezentau însă studenţii, deoarece ideile legionare în­cepuseră să-şi facă tot mai mult simţită prezenţa în rândurile lor. Diriguitorii de la Moscova şi Bucureşti ştiau foarte bine că tinerii reprezintă o categorie vulnerabilă, mai lesne de manipulat, prin urmare mai uşor de influenţat, dar care s-ar putea adapta ceva mai repede noului regim politic.

Locul cel mai nimerit de a cunoaşte şi aprofunda con­cepţiile marxist-leniniste era închisoarea, ferită de ochii unor curioşi şi unde se puteau utiliza metode de constrângere.

In noaptea de 14/15 mai 1948 au avut loc masive arestări ale unor membri aparţinând Mişcării Legionare ori Frăţiilor de Cruce. Această acţiune de amploare s-a desfăşurat pe tot cu­prinsul ţării. Ea s-a derulat concomitent în marile oraşe, la ora stabilită. Factorul surpriză a făcut ca mulţi legionari să nu se poată ascunde la rude sau prieteni. Martor al drama­ticelor evenimente, fostul deţinut politic Traian Popescu susţine, după aproape şase decenii, într-o discuţie cu Gabriel Stănescu, că numeroasele arestări s-au făcut potrivit unui plan dinainte stabilit, conform Ordinului nr. 5 al lui Teohari Georgescu din 13 mai 1948. Organele de ordine şi Siguranţa au întocmit din vreme tabele nominale cu persoanele care trebuiau să fie reţinute în acea nouă „noapte comunistă a Sfântului Bartolomeu”. Potrivit aceluiaşi, „s-au alcătuit echipe speciale formate din trei persoane. Şeful echipei era de regulă agent al Siguranţei Statului, organism încă în func­ţiune. El a primit un plic închis conţinând adresele celor care urmau să fie arestaţi, dar nu avea voie să-l deschidă înainte de plecare”.

La rândul său, părintele Gheorghe Calciu, la vremea aceea student la Medicină, notează în nişte însemnări con­fiscate de Securitate că „arestările au început în ziua de 15 mai. Era o acţiune masivă, spectaculoasă, desfăşurată pe în­treaga ţară şi după un plan minuţios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne şi Ana Pauker şi-au calculat lovi­tura cu sânge rece. Securitatea [Siguranţa – n. n.] întocmise vreme de peste trei ani dosarele tuturor grupărilor care pro­liferau în ţară şi al tuturor indivizilor periculoşi […] Comu­niştii, care fuseseră o simplă fracţiune a Internaţionalei co­muniste, suplineau lipsa totală de popularitate prin forţă şi violenţă. Nici nu exista altă cale […]. Teohari Georgescu şi consilierii lui s-au servit de vechea poliţie, care deţinea şi informaţiile despre Mişcarea Legionară, dar şi unele date compromiţătoare despre membrii Partidului Comunist, date care puteau fi folosite la nevoie împotriva oricui”.

Comuniştii au utilizat şi Siguranţa Statului. Membrii ei, dar şi poliţiştii, respectiv jandarmii în mare parte, au dovedit în acei ani tulburi exces de zel în favoarea noilor autorităţi prosovietice, în speranţa menţinerii lor pe posturile deţinute şi înainte de 6 martie 1945. Când şi-au format ca­drele necesare proprii, comuniştii români nu numai că i-au alungat din posturile respective, dar i-au aruncat, după pro­cese sumare, în închisori şi lagăre.

Dumitru Bacu susţine în excelenta sa lucrare dedicată „fenomenului Piteşti” că „organele de ordine publică au reţi­nut o mie de studenţi din centre universitare – Bucureşti, Iaşi şi Cluj”.

În schimb, un alt deţinut politic, Grigore Dumitrescu, considera într-o carte publicată la Munchen în limba româ­nă, acum mai bine de trei decenii, că avem de a face cu cinci mii de tineri studenţi arestaţi. Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa, care a trăit acele momente cumplite, susţine în­tr-o discuţie amplă cu Monahul Moise de la Mănăstirea Oaşa, că atunci, în mai 1948, „au fost peste zece mii de arestaţi”.

La rândul său, tânărul avocat buzoian Nicolae (Nicu) Păun afirmă în memoriile sale, publicate după aproape cinci decenii, că „în noaptea de 14/15 mai 1948, în toată ţara s-au făcut masive arestări. Duba neagră, devenită celebră, funcţi­ona fară întrerupere în cursul nopţii, după procedee necu­noscute până atunci. Sunt informaţii că în Buzău fuseseră arestate cam 60-70 de persoane din toate categoriile sociale: muncitori, ţărani, intelectuali’.

Un alt martor al acestor evenimente dramatice, Cornel Drăgoi, notează în însemnările sale, tipărite după decembrie 1989, că noaptea respectivă a fost „cea mai celebră a Se­curităţi!, când au arestat pe toţi elevii şi studenţii care erau în evidenţa lor ca legionari […]. în satul Olaru [lângă Călăraşi – n. n.], unde mă găseam, erau douăzeci şi patru. Într-o şoapte i-au luat pe toţi”.

Aflat şi el printre miile de reţinuţi, scriitorul şi eseistul Dan Lucinescu descrie în cartea sa de rememorări aceste clipe de coşmar astfel: „Tot ce a fost frumos şi nobil a fost călcat în picioarele hâde de cel mai monstruos fenomen al istoriei comunismului bolşevic. Pericolul morţii întinse aripa neagră asupra miilor de tineri care erau legaţi de tradiţiile poporului”.

Nu peste multă vreme va începe procesul de reeducare a tinerilor arestaţi şi azvârliţi în Gulagul românesc.

(Constantin I. Stan – Crucea reeducării) 

Sursa: fericiticeiprigoniti.net 

Și cum nimic nu este întâmplător…. Având în vedere că principalii promotori ai comunismului au fost evrei, iar cei care au organizat și înfăptuit teribila prigoană din România dupa 1948, tot evrei, iată ca 14 mai 1948 coincide cu data proclamării statului Israel: 

 În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai1948, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sionisteși al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU. Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire, cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Șase state arabe, au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare”. Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949 teritoriul care ar fi trebuit, după hotărârea ONU (neacceptată de partea arabă), să revină unui stat arab palestinian, a fost, în cele din urma împărțit între Israel și două state arabe beligerante, Transiordania și Egiptul. În urma acordurilor de armistițiu încheiate in urma Războiului de Șase Zile din iunie 1967, porțiuni din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel – Ierusalimul de Est inclusiv Orașul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan, – au intrat in controlul Israelului. Peninsula Sinai a fost retrocedată Egiptului în urma unui tratat de pace, dar celelalte granițe încă nu au fost definite. Multe state consideră linia de încetare a focului din 1949 (armistițiul din 1949), așa numita „Linie verde”, ca o graniță temporară a Israelului, iar teritoriile ocupate de Israel în cursul războiului din iunie 1967, ca „teritoriile ocupate” – https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

 

Ziua Sfinţilor Închisorilor – 14 mai – SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

„Noaptea dintre 14 şi 15 mai a anului 1948 a fost „noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică şi socială din România”. Părintele Iustin Pârvu

Această zi a fost aleasă de părintele Iustin pentru pomenirea sfinţilor din închisori, deoarece atunci au fost arestaţi peste 10 000 de români care se opuneau comunismului. 

Tropar al sfintilor: 

SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI
DIN TEMNIŢELE COMUNISTE
(14 mai)

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile sfinţilor pe 4, glasul 1.
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Pe ostaşii cei dumnezeieşti cu adevărat şi următorii lui Hristos, frumuseţea curăţiei, izvorul minunilor, care în temniţe au pătimit, toţi credincioşii cu cântări să îi cinstim, trupurile şi sufletele sfinţindu-ne întru pomenirea pătimirii lor.
Pământul românesc saltă întru pomenirea voastră şi împreună cheamă pe toţi fii săi, de trei ori fericiţilor, să săvârşească praznicul vostru cel de lumină purtător; cu care împreună adunându-ne şi noi, cu cântări lăudăm pătimirea voastră.
Lepădata-ţi avere, cinstiri, familii şi întreaga tinereţe lui Hristos urmând. În foame, în frig, în golătate şi multe umiliri, la munci grele şi trădări de frate fiind siliţi; sub acoperământul Maicii Domnului locaş bun v-aţi aflat, toată nădejdea spre Dânsa punându-vă.
Veniţi, credincioşii, adunându-ne, să lăudăm pe ostaşii lui Hristos, pe cei ce cu preţul vieţii fiara roşie au înfruntat; şi aşa să zicem: Rugaţi-vă pentru noi lui Hristos, sfinţilor mucenici, cei ce în vremurile cele de pe urmă aţi răsărit.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Ca nişte stele mult luminătoare duhovniceşte răsărind pe bolta Bisericii, luminaţi toată zidirea, bunilor biruitori mucenici, cu lumina luptelor şi cu strălucirile minunilor. Pentru aceasta, veselindu-ne, săvârşim astăzi pomenirea voastră cea plină de lumină şi sfântă, purtătorilor de cununi preafericiţi.
Şi acum…, a Praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…
Morţi sfinţi în temniţe şi prigoane,
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
Noi am făcut din voi icoane
Şi vă purtăm pe frunţi cununi.
Stih: Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Aţi luminat cu jertfe sfinte
Pământul până-n temelii,
Căci arde ţara de morminte,
Cum arde cerul de făclii.
Stih: Sădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.
Nu plângem lacrimă de sânge,
Ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
Ci se cuminică prin voi.
Slavă…, glasul al 4-lea:
Cu bărbăţia credinţei ca şi cu o platoşă îmbrăcându-vă, şi cu înţelepciunea cea dumnezeiască întrarmându-vă, măriţilor mucenici, toate taberele demonilor aţi biruit şi aţi defăimat îndrăzneala cea neputincioasă a celor fără de Dumnezeu. Deci, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Stăpânul, rugaţi-vă să ne mântuim noi toţi.
Şi acum…, a Praznicului.
Acum slobozeşte…, Sfinte Dumnezeule…, După Tatăl nostru…
Troparul, glasul 1:
Mucenicii cei adevăraţi ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, şi nici prigoana, nici temniţa, nici chinurile, nici lanţurile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinţa şi neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Sau troparul acesta, acelaşi glas:
Toate laturile pământului românesc saltă veselindu-se la prăznuirea sfinţilor mucenici. Fiara roşie înfruntându-o, biruitori v-aţi arătat, pildă dându-ne nouă de răbdare şi bărbăţie. Slava lui Hristos, Cel ce v-a întărit; slavă Celui ce v-a încununat, slavă Celui ce a mărit pururea cinstită pomenirea voastră.
Slavă…, Şi acum…, al Praznicului.

LA VECERNIA MARE
După Psalmul 103 şi ectenia mare, cântăm: Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului şi 5 ale sfinţilor, glasul al 5-lea.
Podobie: Bucură-te, cămara…
Bucură-te adunare puternică şi sfinţită, oştire purtătoare de biruinţă; turnurile dreptei credinţe, ostaşi ai lui Hristos, viteji tari şi nebiruiţi, cei preaputernici cu mintea şi preaviteji cu sufletul; cei cu adevărat îndumnezeiţi şi lui Dumnezeu prea doriţi, ceată sfântă şi adunare de Dumnezeu aleasă. Pe Hristos rugaţi-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Bucuraţi-vă prealăudaţilor mucenici că vrăjmaş nou şi cumplit s-a arătat în aceste vremuri din urmă, chip roşu având de la mulţimea sângelui vărsat; iar voi cu îndrăzneală înfruntându-l, pe Hristos aţi mărturisit şi pentru neam jertfindu-vă nouă pildă prea aleasă v-aţi arătat. Pe Hristos rugaţi-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Veniţi fraţilor să lăudăm cu cântări ceata mucenicilor, care cu râvnă arzătoare au risipit negura înşelăciunii; oastea cea preavitează, adunarea cea preasfinţită, pe luptătorii cei neînfricaţi şi nebiruiţi; pe apărătorii credinţei şi păzitorii neamului, pe rugătorii Bisericii, care cu tărie se roagă lui Hristos să trimită sufletelor noastre pace şi mare milă.
Să se bucure cerul, şi pământul să se veselească, că astăzi mulţime mare de mucenici s-au arătat. Că mii şi mii sunt cei ce şi-au dat viaţa pentru credinţa strămoşească şi acest neam prea obidit. Bucuraţi-vă şi voi, slăviţi mucenici, că om nou, duhovnicesc, aţi zidit; bucuraţi-vă că fiara roşie aţi biruit şi reîncreştinarea creştinătăţii aţi propovăduit.
Bucuraţi-vă sfinţilor mucenici purtători de biruinţă;stele ce aţi trecut prin focul ispitelor şi prin gerul temniţelor şi îngheţul înşelăciunii l-aţi risipit; cei ce aţi schimbat pământul în cer şi toate le-aţi luminat. Cei ce vă încălziţi acum în sânurile lui Avraam, cei ce dănţuiţi împreună cu oştile îngerilor, flori care răspândiţi bunul miros al împărtăşirii duhovniceşti.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Veniţi toţi iubitorii de mucenici, adunându-ne împreună, să încununăm cu laude, ca şi cu nişte flori, pe mucenicii cei nebiruiţi; căci aceştia întru necazurile nevoinţelor, cu dumnezeiescul har întărindu-se, au călcat peste fiara cea înţelegătoare. Şi săvârşind cu bărbăţie calea muceniciei, s-au încununat cu cununa biruinţei celei neveştejite a dumnezeieştii măriri. Şi acum în ceruri împreună cu îngerii dănţuind, purtătorii de cunună, se roagă Domnului pentru mântuirea neamului românesc şi a lumii întregi.
Şi acum…, al Praznicului.
Vohod: Lumină lină…
Prochimenul zilei
PAREMIILE
Din proorocia lui Isaia, citire:
(XLIII, 9-14)
Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună şi se vor aduna laolaltă mai marii lor. Cine va vesti acestea întru dânşii? Sau cele dintru început cine le va face auzite lor? Aducă-şi mărturiile lor, şi să se îndrepteze şi să asculte şi să spună adevărul. Fiţi Mie mărturii şi Eu vă sunt vouă martor, grăieşte Domnul Dumnezeu, şi pruncul pe care L-am ales. Ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt; mai înainte de Mine nu a fost alt dumnezeu şi după Mine altul nu va fi. Eu sunt Dumnezeu şi în afară de Mine nu este mântuitor; Eu am vestit şi am mântuit şi am defăimat şi nu a fost întru voi străin. Voi sunteţi Mie mărturii şi Eu sunt martor Domnului Dumnezeu. Încă dintru început Eu sunt şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi, şi cine va întoarce lucrul pe care Eu L-am făcut? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israel.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele chinul. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Căci înaintea feţei oamenilor chiar de vor lua chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi cu puţine fiind pedepsiţi, de mari bunătăţi se vor învrednici, căci Dumnezeu i-a ispitit pe ei şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca pe aur în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi vor fugi ca scânteile pe paie. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-ânşii Domnul, în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul. Şi credincioşii în dragoste vor petrece după Dânsul. Că dar şi milă este întru sfinţii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 16-24; VI, 1-2)
Drepţii în veci vor fi vii şi plata lor va fi de la Domnul şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel preaînalt. Drept aceea vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului. Că cu dreapta Sa îi va acoperii pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostei Lui şi va întări făptura spre izbândă asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-va în loc de platoşă dreptatea, şi îşi va pune Luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătatea şi va ascuţi cumplita Lui mâniei ca pe o sabie şi va ridica război împreună cu Dânsul lumea, asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din praştia mâniei cea zvârcolitoare de pietre, pline vor cădea grindinele. Înfierbântase-va asupra lor apa mării şi apele cele mari repede vor curge. Sta-va împotriva lor duhul puterii şi ca un vifor îi va vântura pe ei. Şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultaţi, dar, împăraţi şi înţelegeţi: învăţaţi-vă judecători ai marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimile şi cei ce vă trufiţi întru mulţimile popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel preaînalt.
LA LITIE
Stihira hramului.
Apoi ale mucenicilor, glasul 1, însuşi glasul:
De la icoană şi altar aţi pornit, sfinţilor mucenici, lupta împotriva fiarei roşii ce de la răsărit se năpustea. Viaţa v-aţi pus-o pentru credinţă şi pentru neam, Domnul răsplătindu-vă însutit nevoinţele voastre.
Trimis de Dumnezeu ai fost să fi luminător al neamului în vremuri de mare primejdie, sfinte mare mucenice. Alesule între aleşi, arhanghele pământesc ceată de viteji adunând şi spre lumină povăţuind, întreg neamul ai vrut să-l înduhovniceşti. Alăută a dreptăţii şi turnule de apărare al creştinătăţii roagă-te să se dea sufletelor noastre mare milă.
Mai marele voievod al cetelor îngereşti v-a fost scut şi apărare, povăţuitor şi mare ajutător în grelele încercări dintru această viaţă. Iar acum, ca cei ce sunteţi împreună locuitori cu cei fără de trup, ostaşilor ai lui Hristos, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Măriţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat întru Tine, Doamne, cu lauda nevoinţei şi cu vrednicia cununilor; că, prin răbdarea bătăilor şi a umilinţelor, pe cei fără de lege au doborât şi, cu putere dumnezeiască, din cer biruinţă au primit. Pentru rugăciunile lor, dăruieşte-ne, Dumnezeule, mare milă.
Întăriţi fiind, mucenicilor, cu nădejdea învierii, aţi răbdat cu tărie schingiuiri şi umiliri de multe feluri; şi l-aţi sugrumat pe cel preaviclean cu vinele răbdării voastre celei neslăbite. Rugaţi-vă Domnului să ne izbăvească de osânda cea mare şi veşnică pe noi cei ce vă lăudăm pe voi cu credinţă.
Slavă…, glasul al 5-lea:
Veniţi iubitorilor de mucenici luminat să săvârşim pomenirea purtătorilor de lupte, zicând: Bucuraţi-vă luminătorilor a toată lumea, care în temniţă pentru învierea neamului românesc v-aţi jertfit; bucuraţi-vă cei ce cu moartea voastră credinţa aţi pecetluit; bucuraţi-vă cei ce din cursele înşelătorului ne izbăviţi. Veniţi dar toţi iubitorii de neam pe purtătorii de chinuri a lui Hristos să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe propovăduitorii credinţei şi apărătorii neamului creştinesc, pe izvorul cel pururea curgător, din care izvorăsc credincioşilor tămăduiri.
Şi acum…, a Praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce…
Cei ce aţi nesocotit toate cele plăcute ale lumii şi aţi ales viaţa cea mai presus de lume, înţelepţilor, purtători de chinuri prealăudaţi, izbăviţi-ne dar de toată înşelăciunea lumească pe noi, cei ce cu dragoste vă fericim.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.
De foame, de ger, de bătăi, de umilinţe şi de toate chinurile cele cu durere dumnezeieştilor mucenici nu v-aţi temut, căci cu pavăza dreptei credinţe şi cu coiful nădejdii rodirii suferinţei voastre v-aţi îmbrăcat sfinţilor, ţinând ca pe o sabie dragostea de Dumnezeu şi neam.
Stih: Sfinţilor celor din pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
Dumnezeieştilor pătimitori, sfinţitu-s-a tot locul care a dobândit moaştele voastre şi cerul se bucură împreună cu cei fără de trup, câştigând sufletele voastre, fericiţilor. Căci bărbăteşte aţi propovăduit pe Hristos şi credinţa ca pe o ancoră tare aţi ţinut-o. Rugaţi-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Astăzi ne-a răsărit prăznuirea cea preastrălucită a slăviţilor mucenici ce în roşiile temniţe s-au jertfit pentru neamul nostru. Ca un soare străluceşte până la margini acest praznic prealuminat al mucenicilor şi neîncetat luminează pe cei credincioşi, dăruind tămăduiri, înşelăciunea vrăjmaşilor Crucii risipind şi patimile vindecând celor ce aleargă la dânşii cu credinţă; şi se roagă pururea lui Hristos Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Şi acum…, a Praznicului.
La binecuvântarea pâinilor troparul sfinţilor (de două ori) şi al Praznicului (o dată).

LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul Praznicului de două ori, Slavă…, al Sfinţilor, Şi acum…, al Praznicului.
După Catisma întâi, Sedealna, glasul 1:
Podobie: Prealăudaţilor mucenici…
Oştile îngerilor astăzi dănţuiesc, la pomenirea noilor mucenici şi neamul românesc cu credinţă prăznuieşte şi cu veselie strigă: Bucuraţi-vă prealăudaţilor, cei ce aţi călcat cursele lui Veliar, cele cu multe împletituri şi cununile biruinţei aţi luat de la Hristos.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului
După Catisma a doua, Sedealna, glasul 3:
Podobie: Să se veselească cele cereşti…
Iată a răsărit primăvara harului, strălucit-a Învierea lui Hristos tuturor, şi împreună cu ea s-a ivit acum ziua cea cu totul prăznuită, şi de lumină purtătoare, a noilor mucenici. Veniţi toţi făclii purtând, dumnezeieşte luminat să prăznuim.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului
Polieleu: Robii Domnului…
MĂRIMURILE POLIELEULUI:
Stih 1: Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte (Ps. 45, 1)
Stihiră:
Mărimu-vă pe voi, sfinţilor mucenici, şi cinstim slăvite pătimirile voastre pe care pentru Hristos şi neamul românesc le-aţi răbdat.
Altă stihiră:
Veniţi toţi, pe noii mucenici să-i lăudăm, pe cei ce cu bărbăţie fiara roşie au înfruntat zicând: pe lauda neamului românesc.
2: Vărsat-au sângele lor ca apa, împrejurul Ierusalimului. (Ps. 78, 3)
3: Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua. (Ps. 43, 24)
4: Socotiţi suntem ca nişte oi de junghiere. (Ps. 43, 24)
5: Trecut-am prin foc şi prin apă, dar ne-ai scos pe noi la odihnă. (Ps. 65, 11)
6: Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe ei şi din toate necazurile i-a izbăvit pe ei. (Ps. 36, 16)
După Polieleu, Sedealna, glasul 1:
Podobie: Prealăudaţilor mucenici…
Nebiruiţilor mucenici, dorind după viaţa cea adevărată şi veşnică aţi răbdat cu bucurie moarte pe nedrept, prin hotărâre fără de lege, nouă tuturor făcându-vă pildă. Iar acum vă veseliţi împreună cu cei ce mai înainte au strălucit în acest neam; cu care rugaţi-vă să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu:
Din toate părţile sunt cuprins de răutăţi şi unde voi scăpa, Stăpînă, eu, ticălosul, cel cu totul părăsit? Numai către tine singură scap, Preacurată, care îmi eşti ajutătoare, nădejdea deznădăjduiţilor, mireasă a lui Dumnezeu.
Apoi Antifonul 1 al glasul al 4-lea: Din tinereţile mele…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi la odihnă.
Stih: Cu focul ne-ai cercat pe noi, precum se cearcă argintul.
Toată suflarea…

Evanghelia de la Luca
(XXI, 12-19):
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziţi-vă de oameni…
(Marţea din Săptămâna a 29-a după Rusalii)
Învierea lui Hristos…, Psalmul 50.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Apoi stihira, glasul al 6-lea:
Astăzi Biserica prăznuieşte şi împreună cu ea ţara se veseleşte, împodobindu-se cu nevoinţele răbdătorilor de chinuri ca şi cu un veşmânt de mult preţ şi lăudându-se strigă: Unii ca aceştia sunt naşterea mea, unii ca aceştia sunt fii mei, pe care mai înainte i-am născut prin Botez şi i-am hrănit cu frica Domnului, şi acum îi văd mucenici aleşi, cu adevărat încununaţi, ca să se roage pentru lume Domnului.
CANOANELE
Canonul Praznicului, cu irmosul pe 6 şi al sfinţilor pe 8.
Canonul sfinţilor mucenici.
Cântarea 1, glasul 1:
Irmosul:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă, întru tărie s-a preaslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Stih: Sfinţilor mucenici români rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Turnurile Bisericii şi apărătorii neamului, slăviţii mucenici, de năvălirile vrăjmaşilor neclintiţi au rămas; cu rugăciunile lor, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Ceata celor fără de trup cu adevărat s-a spăimântat de vitejia voastră, sfinţilor, cum în temniţe răbdând în chip minunat şi cu trupurile căzând, prin putere dumnezeiască pe toţi vrăjmaşii cei fără de trup i-aţi doborât.
Slavă…
Măriţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat întru Tine, Doamne, lauda nevoinţei şi vrednicie a cununilor; că prin răbdarea bătăilor, pe cei fără de lege au răpus şi cu putere dumnezeiască, din cer biruinţă au luat.
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti în ceruri binecuvântată şi pe pământ preamărită, bucură-te, Mireasă nenuntită!
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Cel ce singur ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi, prin milostivire, ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.
Urmând omorârii şi morţii lui Hristos, Celui care de voie a pătimit, patimi de multe feluri aţi răbdat şi moarte, pururea măriţilor mucenici. Pentru aceasta, viaţă fără de moarte aţi dobândit.
De înţelepciune şi de cunoştinţă adevărată umplându-se mucenicii, au nesocotit înţelepciunea lumii acesteia şi pe învăţătorii răutăţii i-au zdrobit şi cu tărie luptându-se, după vrednicie au luat cununile biruinţei, bucurându-se.
Slavă…
Mormintele voastre, sfinţilor, alt Siloam, s-au făcut celor ce vin cu credinţă, izvorând vindecări celor neputincioşi cu trupul şi cu sufletul pătimaşi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Care maică s-a auzit că e fecioară? Şi care fecioară s-a cunoscut că este maică? Toate ale tale sunt mai presus de fire, o, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea cu credinţă te mărim.
Condac, glasul al 8-lea:
Hristos Dumnezeu v-a dăruit neamului nostru zid şi apărare, izvor viu şi temelie neclintită. Acestuia şi acum rugaţi-vă, să se surpe trufia vrăjmaşilor sub picioarele drept credincioşilor şi uneltirile celor potrivnici să se risipească, sfinţilor mucenici, cunună şi laudă a pământului românesc, pururea mijlocitori pentru sufletele noastre.
Icos:
Dragostea de Dumnezeu şi neam în suflete purtându-o şi cu Arhanghelii însoţindu-vă bărbăteşte aţi ieşit la luptă. Temniţa, frigul, foamea şi umilinţele întru nimic socotindu-le neclintiţi până la moarte v-aţi arătat. Spăimântatu-s-au toate cetele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi de răbdarea voastră sfinţilor mucenici, iar noi toţi ne bucurăm avându-vă pe voi calzi folositori şi apărători ai neamului nostru.
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe sfinţii români ai temniţelor comuniste, pe cei ce şi după moarte sunt prigoniţi şi defăimaţi. Amintirea voastră şi acum îi arde pe conducătorii din umbră ai acestei lumi şi pe slugile lor prealaşe, vădindu-le întunericul faptelor. Pentru aceea până în sfârşit vă vor acoperi cu minciuni şi uitare, dar Dumnezeu mai strălucit vă va descoperi.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, care avea să se nască din tine spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Miratu-s-au îngerii şi cutremuratu-s-a întreg neamul omenesc de nemaiauzitele suferinţe ce le-au scornit pentru voi neruşinaţii vrăjmaşi în temniţa Piteştiului. Mintea încremeneşte, inima se frânge şi limba amuţeşte neputând grăi adâncimea răutăţii.
Focul lăuntric al dragostei celei dumnezeieşti, purtându-l în inimi, mucenicilor, de chinuri nu v-aţi temut, ci, cu darurile arzătoare ale durerilor, aţi ars semeţia şi întărâtarea vrăjmaşilor.
Slavă…
Asemănându-se lui Hristos, Cel înălţat pe Cruce, şi luând bătăi, dimpreună se bucurau răbdătorii de patimi; şi cu ploile sângiurilor înecând nebunia celor fără de lege, curgeri de tămăduiri izvorăsc.
Şi acum…, a Născătoarei:
Milostivă de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel Milostiv, vezi suferinţa şi suspinul poporului tău şi grăbeşte a-L ruga să se milostivească spre noi.
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Cel ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează, cu lumina cunoştinţei Tale celei dumnezeieşti, inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Stele prea luminoase v-aţi arătat pe bolta Bisericii: Aiudule, Piteştiule, Jilava, Văcăreşti, Canalule, Târgu Ocna, Gherla, Baia Sprie şi toate cele împreună cu voi. Căci miile de moaşte ce strălucesc întru voi pe noi pe toţi ne-au luminat.
Cei ce cu credinţă şi cu osârdie aleargă la rugăciunile voastre degrab se mântuiesc de boli şi de patimile cele stricătoare de suflet.
Slavă…
Cei ce curgerile înşelăciunii le-aţi acoperit cu curgerile sângiurilor voastre acoperiţi cu rugăciunile voastre pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste vă laudă pe voi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ca una care eşti mai sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu; că, pe Acesta născând, lumea ai luminat cu harul cunoştinţei de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos, şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
Dragostea de Dumnezeu şi neam mărturisind, preavitejilor luptători, rătăcirile vrăjmaşilor hulitori cu dumnezeiasca credinţă le-aţi înfruntat şi luminători v-aţi arătat, luminând inimile tuturor cu razele Darului.
Râpa Robilor cu adevărat nou Ierusalim al neamului românesc s-a arătat. Prin jertfa voastră cea multă Aiudul cheamă întreg neamul omenesc să se întoarcă la Hristos.
Slavă…
Deşteaptă-te tu neam românesc mult pătimitor din somnul cel prea greu al uitării şi minciunii. Spre lauda fiilor tăi, ce pentru a ta înviere au pătimit, cu râvnă te ridică, pe vrăjmaşii Crucii risipind.
Şi acum…, a Născătoarei:
O, preadulce acoperământ al celor din temniţe întunecate, nu ne lipsi acum de al tău grabnic ajutor, pe noi cei căzuţi în cumplite nevoi.
Condacul şi Icosul Praznicului.
SINAXAR
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici ce au pătimit în temniţele comuniste din România.
Aceşti sfinţi mucenici s-au săvârşit în temniţele comuniste din România între anii 1945-1964, fiind chinuiţi în multe feluri: cu foame, cu frig, cu bătăi, cu teroare continuă, cu insulte şi umiliri nenumărate şi cu multe alte chinuri scornite de diavol şi slugile lui pentru a le înfrânge credinţa şi a-i compromite. Unii de pe urma grelelor pătimiri s-au îmbolnăvit, îndoindu-li-se chinurile deoarece asistenţa medicală era condiţionată de compromitere.
Aceştia pe care îi cinstim astăzi ca şi sfinţi sunt aceia dintre zecile şi sutele de mii de purtători de zeghe din România comunistă care au murit cu nădejdea vieţii veşnice şi mărturisind dreapta credinţă, indiferent de culoarea politică, motivul arestării sau viaţa pe care au dus-o înainte. Căci suferinţa îndurată în închisori, în lagăre de muncă forţată, în anchete sau în marea închisoare care a devenit România după 1945, i-a înţelepţit, făcându-i să înţeleagă rostul lor în mijlocul acestei suferinţe: ispăşirea păcatelor proprii şi ale neamului întreg. A fost o generaţie de jertfă pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult înflăcărează inimile noastre spre păzirea neştirbită a rânduielilor strămoşeşti: credinţa şi dragostea de neam. Ei sunt sufletul şi cetatea neamului nostru. Căci prin jertfa lor şi a altora mai dinainte asemenea lor a dăinuit neamul nostru în istorie păstrându-se în valorile credinţei. Şi nădăjduim să se păstreze şi de acum înainte, cu rugăciunile lor, până la Învierea cea de obşte.
Dintre cei pe care îi cinstim astăzi unii au murit în închisori, în lagăre, în anchete, la securitate, alţii ucişi mişeleşte sau executaţi pe întregul cuprins al ţării. Majoritatea au fost îngropaţi în gropi comune, în locuri necunoscute, sfinţind întreg pământul ţării. Cele mai mari şi mai cunoscute centre de exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Canalul, Delta Dunării, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.
Sfinţii mucenici au luptat cu comunismul şi cu cei ce l-au condus din umbră. Aceştia căutau să distrugă aşezarea şi vechile rânduieli creştine ale ţării. Mucenicii şi-au dat trupurile lor morţii, dar cu sufletul au rămas biruitori, nefăcând nici un compromis. Ei sunt stâlpii şi temelia credinţei şi ai neamului; stele şi făclii purtătoare de lumină în întunericul acestui veac pierzător.
Lupta împotriva comunismului a început la noi în ţară în 1919, la Iaşi. Au căzut în această luptă sfinţindu-se sute de martiri înainte de anul 1945. Pe toţi aceştia îi numărăm în ceata sfinţilor de astăzi.
Prin rânduiala lui Dumnezeu unii mucenici au ieşit vii din temniţe în 1964 continuându-şi viaţa în sfinţenie, fiind prigoniţi şi umiliţi până la sfârşitul vieţii: Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negruţiu, Dumitru Bordeianu şi mulţi alţii. Şi pe ei îi cinstim astăzi împreună cu fraţii lor ce s-au săvârşit în temniţe.
Dintre miile de sfinţi unii au fost ţărani, alţii intelectuali; unii militari, alţii muncitori; unii studenţi, iar alţii preoţi şi monahi; şi pe scurt să zicem: au fost din toate categoriile sociale şi de toate vârstele. Au fost şi femei multe, soţii şi mame îndurerate şi chiar copiii.
S-a ales această zi de prăznuire deoarece la această dată, în anul 1948, s-a dezlănţuit cea mai cumplită prigoană împotriva suflării româneşti. Mii şi zeci de mii de oameni au fost ridicaţi în noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind potrivită această zi ca simbol al pătimirii neamului românesc în veacul al 20-lea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
Cuptor duhovnicesc te gândim noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu; că precum Cel preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Întru această noapte fiara şi-a căscat larg gura, răpind mulţime mare dintre voi, mii şi mii. Temniţele s-au umplut întru această zi cu cei mai buni dintre fii neamului.
Dat-aţi moştenire prea aleasă, nouă celor ce vă lăudăm, să păzim hotarele legii celei strămoşeşti şi ale neamului. Pentru aceea vă rugăm: Nu încetaţi a ne sprijini pururea împotriva celor ce ne vrăjmăşesc.
Slavă…
Sfinţii Tăi, Doamne, luminători nerătăcitori s-au arătat, risipind noaptea cea adâncă a înşelăciunii şi toată lumea luminând cu strălucirile minunilor.
Şi acum…, a Născătoarei:
Împărăteasă şi Fecioară te-a propovăduit pe tine David, ceea ce eşti fără de prihană; pentru aceasta te rog: Fă-mă moştenitor al Împărăţiei cele cereşti, ca să te fericesc.
Cântarea a 8-a:
Irmosul:
În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Înainte mergătorii antihristului s-au arătat, pregătindu-i calea spre înrobirea întregii lumi. Rugaţi-vă pentru noi, ca cei ce v-aţi luptat cu unii ca aceştia, şi înşelăciunea şi vicleşugurile lor luminat descoperiţi-le, ca neîmpiedicat să răzbim pe calea mântuirii.
Cea mai scumpă nuntă dintre nunţi v-a fost moartea pentru Sfânta Cruce, pentru ţară. Pentru aceea pildă vă avem întreaga voastră viaţă plină de suferinţă.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Jertfa voastră cine o va putea spune, căci aţi lăsat tot ceea ce este mai scump în lumea aceasta pentru a urma Evangheliei lui Hristos.
Şi acum…, a Născătoarei:
Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, pe ticălosul meu suflet, cel spurcat cu dezmierdările, sfinţeşte-l şi părtaş al dumnezeieştii slave îl fă.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia.Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpăstuită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cei ce din rea voinţă vă nesocotesc să se ruşineze, iar cei ce din neştiinţă să se lumineze şi să priceapă jertfa voastră cea mare şi slava veşnică ce aţi dobândit-o.
Cei răstigniţi în numele Adevărului cheamă la mărturisirea greşelilor şi la pocăinţă întreg neamul. Căci numai aşa ne vom izbăvi de mânia lui Dumnezeu şi pierzare.
Slavă…
Cinstirea voastră, a căror năzuinţă a fost ridicarea liniei neamului cât mai aproape de cea a Bisericii, mult veseleşte inimile noastre amărâte de veninul veacului acestuia pierzător.
Şi acum…, a Născătoarei:
Maica Domnului, ocrotitoarea tuturor celor din nevoi, grabnică ascultătoare a celor ce te cheamă cu credinţă, nu lipsi nici acum a te milostivi spre noi.
LUMINÂNDA
Podobie: Femei ascultaţi glas…
Atingându-ne cu credinţă de sfinţitele voastre moaşte, Sfinţilor Mucenici, de amândouă părţile ne însănătoşim. Ci, o, marilor mucenici, faceţi aducere aminte către Domnul, Căruia staţi înainte, pentru noi cei ce săvârşim strălucita şi prealuminata voastră pomenire.
Slavă… Şi acum… a Praznicului
LA LAUDE
Stihirile Praznicului 4 şi ale Sfinţilor Mucenici 4.
Stihirile Sfinţilor Mucenici, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune…
Cu piept călit de fier şi sufletul de crin aţi pornit vitejeşte la luptă, ştiind că cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată. Şi cu bucurie dându-vă sufletele Ziditorului, cu adevărat aţi primit odihna cea veşnică şi fericirea cea neîmbătrânitoare.(de două ori)
Preavitejilor mucenici, făcutu-v-aţi împlinitori ai glasului Stăpânului, lepădând toată frumuseţea cea lumească; şi, ridicând crucea pe umeri, v-aţi făcut părtaşi patimilor Lui, căci în amândouă v-aţi arătat iscusiţi cu adevărat. Pentru aceasta, astăzi credincioşii săvârşim dumnezeiască pomenirea voastră.
Prearăbdătorilor mucenici, în noianul chinurilor adeseori învăluindu-vă, L-aţi avut pe însuşi Hristos ocârmuitor şi îndreptător spre limanul liniştii şi spre cetatea cea din înălţime. În care petrecând, prealăudaţilor mucenici, rugaţi-vă pentru noi, cei ce vă lăudăm pe voi.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Domnul care cu orânduială de negrăit mai înainte toate le cunoaşte, va primit pe voi, mucenicilor, ca pe o viţă bine roditoare. Pentru dragostea pămîntului şi a legii strămoşeşti, de sabia muceniciei aţi fost tăiaţi prin diferite chinuri, aducând roadele răbdării celei bogate, din care se hrănesc inimile credincioşilor, celor ce cu dragoste vă laudă pe voi, măriţilor mucenici.
Şi acum…, a Praznicului.
Doxologia mare, ecteniile şi otpusul.

LA LITURGHIE
Fericirile pe 8: patru din Cântarea de rând a Canonului Praznicului, şi patru din Canonul mucenicilor, de la cântarea a 6-a. Prochimen, glasul al 4-lea: Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui… Stih: Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin. Apostolul din Epistola către Romani (VIII, 28-39): Fraţilor, ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe El… (vezi la 2 septembrie). Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori… Stih: Răsădiţi fiind în casa Domnului… Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oamenii îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni… (vezi la 23 aprilie, Evanghelia de la Utrenie).
CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

ALTĂ VARIANTĂ ÎN FORMAT PDF: 05 14 Slujba Sf.Marturisitori din inchisori (din Minei) – 14 mai

Sursa: atitudini.com

14 mai – ziua aleasă de Părintele Iustin Pârvu pentru cinstirea Sfinţilor Închisorilor

icoana-sfinţii închisorilor

Ziua, neoficială, de pomenire a Sfinţilor Români din închisori.

Rugăciune către Sfinţii Români din Închisori

O, Sfintilor Marturisitori, care in temnite si prigoane, prin multele voastre patimiri ati stavilit intaratarea vrajmasului cea cu manie pornita asupra Bisericii lui Hristos, voua celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilinta si chinuri de tot felul intru apararea legii celei stramosesti, va aducem multumirile noastre. Ca cei ce bine v-ati savarsit pentru invierea neamului romanesc, iar acum cu ingerii si cu arhanghelii va veseliti in lumina cea neinserata a Imparatiei ceresti, va rugam sa nu incetati sa mijlociti la Preaputernicul Dumnezeu ca sa ne dea iertare de pacate si sa ne pazeasca pe noi si Sfanta Biserica Sa de navalirea altor neamuri asupra noastra, de necredinta si de razboiul cel dintre noi.

Povatuiti-ne pururea pe calea mantuirii, a rabdarii si a dragostei, ca neclintiti si uniti sa ramanem pana la sfarsitul vietii intru credinta cea adevarata.

Asa, Sfintilor Marturisitori, care in stramtorarile si necazurile din viata voastra pamanteasca ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugamu-va pe voi noi nevrednicii, ca sa primiti in acest ceas rugaciunile noastre si sa ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de rautatile celor potrivnici, ca si noi pe calea cea stramta si cu chinuri neinfricati sa marturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mantuirea neamului romanesc, Amin. 

Imnul învierii

de Valeriu Gafencu

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi Biserica Creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Refren: Veniţi, creştini, luaţi Lumină,
Cu sufletul senin, purificat!
Veniţi, flămânzi, gustaţi din Cină,
E Nunta Fiului de Împărat!

Să crească-n inimile noastre-nfrânte
Un om născut din nou, armonios,
Pe chipurile voastre să Se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate,
Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile voastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii Sfânt.

Smulgeţi-vă din ceata celor răi,
Intraţi în cinul oastei creştineşti,
Priviţi spre Porţile Împărăteşti,
Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi. 

 

ZARCA

                  de Teofil Lianu

 Măi, luceafar, dragul tatei,

Nu te speria de gratii,

 

Nici voi stele

De crenele;

 

Nici tu lună

De furtună;

 

Nici voi zori

De-ncuietori;

 

Nici tu soare

De zăvoare.

 

In celula doi pe trei

Cinstim gânduri pentru cei

 

Din cuvinte de pământ

Pentru cei ce nu mai sunt.

 

Pentru ce va să fim

Tot cuvinte-n tintirim.

 

Cu tăcerea in pământ

Şi cu graiu-n Duhul Sfânt,

Şi-n luminile mereu

până-n prag la Dumnezeu.

 

%d blogeri au apreciat asta: