Așa-numita ”Rebeliune Legionară” – 21-23 ianuarie 1941

Fragment din „Imn pentru crucea purtată” de Virgil Maxim, Editura Atim 2002, subcapitolul Doctorul Topa. O mărturisire de credinţă, pag. 287-289.

„Cand Hitler stapanea centrul Europei, impunand cedarea Ardealului de nord, legionarii l-au alungat pe Carol, recunoscand dinastia prin Mihai si au facut un guvern cu generalul Antonescu, fost atasat militar in Anglia, deci anglofil. Legionarii au cerut colaborarea partidelor istorice, dar au fost refuzati. Au preluat raspunderea guvernarii in acele imprejurari. Alegerlor libere li s-a opus Antonescu, care urmarea alte planuri. Si au stat singuri in fata nazismului hitlerist. Atitudinea lor evidentiaza dragostea de neam si tara, dar si constiinta raspunderii in fata istoriei si a lui Dumenzeu.

Cererii germane de subordonare a armatei romane la razboiul antisovietic, legionarii au raspuns: “Romania n-a facut niciodata razboaie de cucerire. A luptat pentru apararea si integritatea statului si pamantului stramosesc. Vom lupta cucerirea pamanturilor furate si a fratilor nostri subjugate din Basarabia si Bucovina si Ardeal si Cadrilater. Daca va voi cineva sa mearga voluntar mai departe in lupta contra URSS-ului, o poate face. Dar acest communism rusesc, constituit ca putere de stat, nu poate fi lichidat acum de vreo armata. El va cadea cand atunci cand cei care l-au insusit se vor lamuri aici ”(Si a arat cu degetul spre frunte).

Cererii de control economic, legionarii au raspuns: “Asa ceva nu putem admite. Va vom vinde ceea ce ne prisoseste. Tara noastra este ciuntita si problema refugiatilor este foarte grea” Dar nemtii s-au gandit sa inlature guvernul civil legionar, lucru care intra si in calculele lui Antonescu, si sa-l santajeze pe Anontescu, care apoi sa treaca cu Armata si economia de partea lor.

Un punct care a constituit baza rasturnarii legionarilor, a fost asa zisul control al averii ofiterilor superiori. Acest lucru l-au speculat nemtii. Carol, pentru a-si asigura o baza de simpatie si aparare, oferise ofiterilor superiori inlesniri de a cumpara sau a dobandi, mai ales prin casatorii, suprafete de teren agricol, paduri, balti, etc. Pe altii ii facuse actionari si participanti la redevente in mai toate sectoarele industriei romanesti: uzine, mine, petrol, etc. Peste noapte acestia au devenit participanti la exploatarea bogatiilor tarii, taranul si muncitorul suportand toate platile, impozitele si celelalte angarale cu sudoarea fruntii. In 1937, un taran trebuia sa vanda o caruta cu grau sau o pereche de boi pentru plug ca sa-si cumpere incaltaminte pentru familia sa. In acelasi timp nemtii au facut presiuni directe asupra lui Anontescu, pentru a-l convinge ca vor castiga razboiul si ca daca nu se aliaza cu ei, vor ocupa tara.

A avut loc si pregatirea psihologica a populatiei, caci in timpul acesta a fost ucis Iorga. Eu, care sunt iorghist, pot sa afirm ca nu legionarii l-au ucis pe Iorga. Asasinul, Train Boieru era numele lui, nu a fost legionar cinstit sufleste. A mai gasit un asa zis legionar, un prostanac, pe Cojocaru, si l-au omorat pe Iorga la Strejnic, langa Ploiesti, apoi au fugit.

De aici puteti sa intelegeti de ce toata organizatia legionara, in frunte cu Horia Sima nu si-au revendicat aceasta crima. Pentru ca legionarii nu au fugit niciodata de la locul de pedeapsa, data in numele dreptatii. Nici Nicadorii, nici Decemvirii si nici Pedepsitorii lui Calinescu n-au fugit de raspundere. Boieru a aruncat o pata atat de mare asupra acestor luptatori ai dragostei de neam, care, speculata de adversari, constituie pana astazi, o piatra de poticnire, chiar si pentru cele mai cinstite cugete. Mai mult, ori cine vrea sa-si acopere faradelegile proprii, arata spre legionari.

Speculand si aceasta intamplare, oamenii masoneriei si ai nemtilor, caci interesele acestora coincideau, au dezlantuit campania de denigrare si au creat conflicte artidiciale in toate zonele tarii intre autoritarile legionare si politicieni. Atunci a fost pusa la cale inlaturarea legionarilor. A fost convocata la Bucuresti o intrunire la care au fost oblicati sa fie prezente toate autoritatile legionare: prefecti, sefi de judete, etc., in ziua de 21 ianuari 1941. In timpul acestei intruniri, militarii, avand spatele acoperit de nemti, au ocupat instituiile publice in capitalele de judet si in orasele principale.

Legionarii ramasi acasa au incercat sa protesteze, dar si-au dat seama ca s-ar putea declansa un razboi fratricid. Au cedat, nu inainte de a-i atrage atentia lui Antonescu ca prin aceasta tradare a interselor neamului floarea Romaniei va pieri prin coclaurile Rusiei, economia romaneasca va subventiona razboiul pe care nemtii il vor pierde, pentru ca lupta lor nu este de a aduce biruinta crucii lui Hristos, ci de a castiga un spatiu vital pentru ei, cu toate nedreptatile provocate statelor ocupate: Cehoslovacia, Austria, Iugoslavia, Polonia si neglijand faptul ca evreii din America, sponsorii materiali si spirituali ai comunismului din intreaga lume, nu vor lasa ca nazismul sa triumfe si vor interveni pentru a-si salva fratii de sange din URSS. Nemtii si noi vom fi acuzati ca am participat alaturi la lupta.

Actiunii de indepartare a legionarilor Antonescu si antonescienii i-au zis rebeliune legionara. Impotriva cui facusera legionarii rebeliune? Impotriva propriului lor regim politic? Sa fim seriosi, domnilor. Arestati, condamnati la ani grei de inchisoare, acuzati printr-o lucrare masluita, “Pe marginea prapastiei”, ca au ucis la abator sau in alte puncte ale Bucurestiului evrei si militari, (legionarii – n. mea) au fost stigmatizati ca cei din urma raufacatori.”

Reclame