Antecedente ale patriarhului Kiril al Rusiei în ECUMENISM (intercreștin și interreligios)

Recunoaște erezia monofizită armeană (Erevan – Armenia) ca Biserică: 

2010. Patriarhul Kiril la Erevan, după „comuniunea duhovnicească” cu monofiziţii: „Aş dori să vă exprim sincerele mele mulţumiri, Înaltpreasfinţite, pentru acordarea mie a distincţiei supreme a Bisericii Ortodoxe Armene. [..] Înaltpreasfinţite, în semn de recunoştinţă pentru întâietatea (?!), dvs. duhovnicească, pentru cuvintele dvs. inspirate, pentru acţiunile dvs. pătrunse de credinţă şi nădejde… în Dumnezeu, pentru dragostea dvs. faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, aş vrea să vă înmânez acest cadou memorabil: Sf. Cruce şi Panaghia, simbolurile slujirii Patriarhale, în memoria comuniunii noastre frăţeşti. Iar acestei măreţe catedrale naţionale, în memoria comuniunii noastre duhovniceşti de astăzi, aş dori să-i ofer icoana Mântuitorului cu o inscripţie memorabilă. [..] După cum spune zicala: între oamenii iubitori dragostea se înmulţeşte, iar necazul se înjumătăţeşte. Dacă tot aşa va fi şi în viaţa popoarelor noastre, când dragostea se va înmulţi, iar necazul se va înjumătăţi, vom avea într-adevăr puterea şi capacitatea de a depăşi multitudinea de dificultăţi cu care ne întâlnim în drumul vieţii. Domnul să aibă Armenia în paza Sa! Domnul să aibă în paza Sa Biserica (!!!) Apostolică Armeană! Pe dvs. Înaltpreasfinţite (!), pe dl preşedinte şi pe toţi voi, dragii mei fraţi şi surori!” (video: © patriarchia.ru) Sursa: youtube 

Recunoaște „dumnezeul” islamiștilor (moscheea principală din Baku – Azerbaidjan) ca fiind același cu Dumnezeul nostru, al ortodocșilor: 

2010. Vorbind, la moscheea din Baku, în faţa musulmanilor, Patriarhul Kiril, tot în duhul Canberrei, adresându-se musulmanilor „fraţilor”, a spus: „Rugăciunea ne uneşte. Avem divergenţe în ce priveşte înţelerea lui Dumnezeu, în înţelegerea vieţii religioase, dar avem ceva comun. Şi acest lucru comun este rugăciunea”. În încheiere, Patriarhul a urat musulmanilor prezenţi în moschee: „Dumnezeu să păzească pământul Azerbaidjanului, poporul lui, şi pe voi fraţi şi surori. Mă bucur să mă întâlnesc cu voi sub cupola moscheei principale a oraşului Baku”. (video: © patriarchia.ru) Sursa: youtube

Reclame

Un nou prilej internaţional pentru ecumenism: „Biserica” Armeniei îi va „canoniza” pe cei 1,5 milioane de armeni, victime ale genocidului infăptuit de turci asupra lor acum 100 de ani. La ceremonii vor participa reprezentanţi ai mai multor biserici…

Slujba de canonizare va avea loc la Etchimiadzin, centrul Patriarhiei armene, în prezența a peste 80 de reprezentanți ai tuturor bisericilor surori, după cum a indicat președintele comisiei pentru organizarea ceremoniei de canonizare, arhiepiscopul Natan Ohanisian, citat de RIA Novosti.

Decizia de canonizare colectivă a victimelor genocidului armean a fost luată de Biserica Armeană încă din toamna anului 2013, dar trecerea oficială în rândul sfinților a celor 1,5 milioane de victime a fost stabilită pentru 2015, an în care se împlinesc 100 de ani de la masacrele comise împotriva armenilor.

La 24 aprilie 1915 au fost închiși în închisorile Imperiului Otoman și apoi uciși cei mai buni reprezentanți ai intelectualității armene — scriitori, profesori, medici, preoți. Au murit 1.500.000 de armeni, adică aproape jumătate din populația armeană la acea perioadă. Populația armeană din Anatolia și Cilicia, catalogată de autorități drept „inamic intern”, a fost constrânsă să plece în exil în deșertul Mesopotamiei. Numeroși armeni au fost uciși pe drum sau în tabere de refugiați.

De atunci, poporul armean luptă pentru recunoașterea și condamnarea internațională a genocidului. Până în prezent, genocidul comis împotriva armenilor între 1915 și 1917 a fost recunoscut oficial de 22 de țări și de mai multe organizații internaționale, inclusiv de Parlamentul European.

Turcia nu acceptă însă ca evenimentele tragice ce au avut loc la începutul secolului trecut în estul Anatoliei să fie catalogate drept genocid, Ankara vorbind de represalii împotriva unui popor care s-a aliat cu „dușmanul rus” în primul război mondial. Totodată, Ankara susține că cifra de 1,5 milioane este exagerată și că numărul victimelor este de ordinul a câtorva sute de mii.

Armenia va organiza vineri, 24 aprilie, mai multe ceremonii pentru comemorarea celui mai negru episod din istoria ei. La aceste ceremonii vor participa mai mulți șefi de stat.

AGERPRES/(AS — autor: Flori Tiulea)

Sursa: agerpres.ro 
Cu tot respectul pentru suferinţa lor, armenii sunt monofiziţi! Adică sunt sub anatema Sinodului IV ecumenic de la Calcedon. Sunt în afara Bisericii! 
Celor care nu cred şi nu mărturisesc că într-un singur ipostas al persoanei Mântuirorului Iisus Hristos sânt două firi, omenească şi dumnezeiască, neamestecate, neschimbate, neîmpărţite şi nedespărţite, anatema! Slujba Sinodiconului Ortodoxiei, Moltfelnicul de la Petru Vodă – 2009  
Şi, după cum ştim: Martirii ereticilor Nu sunt martiri! 
Sinodul 5 Laodiceea, canonul 34 
MARTIRII ERETICILOR NU SUNT MARTIRI
Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se
vor duce la dânşii să fie anatema.
10, 11, 45, 46, 64,
70 ap.; 2, 4 sin. III
ec; 6, 9, 32, 33, 37
Land.; 83 Cartag.;
9 Tim. Alex.
 
Dacă reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române vor participa la aceste ceremonii se vor dovedi încă o dată trădători ai Ortodoxiei, trădători ai lui Hristos!

Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia

Tropar

Purtătorilor de chinuri, cinstiți patruzeci de ostași ai lui Hristos, prin foc și apă ați trecut și v-ați arătat împreună-locuitori cu îngerii. Cu care rugați-vă lui Hristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credință. Slavă Celui ce v-a dat vouă tărie; slavă Celui ce v-a încununat pe voi; slavă Celui ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri.

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia au fost un grup de patruzeci de ostași romani care au pătimit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, primind martiriul prin zdrobirea oaselor și apoi arderea trupurilor, în anul 320.
Pomenirea celor 40 de Sfinți Mucenici în Biserica Ortodoxă se face la 9 martie.

Sevastia (în greacă Σεβάστεια, cunoscut și ca Sebaste) era o veche localitate din Armenia antică (astăzi Sivas, în Turcia). Aici se afla în acel timp Legiunea a XII-a Fulminata („Legio duodecima Fulminata”), a cărei garnizoană se afla la Melitene, în Asia Mică.

Martiriul

Cei patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. Aflând despre credința lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei patruzeci a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Trupurile lor au fost arse, iar cenușa și oasele aruncate în lac.

Dupa trei zile, Sfinții Mucenici s-au arătat episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creștinii au scos rămășițele și le-au îngropat cu mare cinste.

Numele celor patruzeci de Sfinți Mucenici, așa cum s-au păstrat în scrierile creștine timpurii, sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.

Moaștele celor 40 de mucenici din Sevastia Armeniei sunt răspândite la diverse mănăstiri și biserici din spațiul ortodox.

Osemintele celor 40 de mucenici din Sevastia, câte au mai rămas în urma arderii, au fost găsite în prima jumătate a secolului al V-lea de Sfânta și drept-credincioasa Pulcheria Împărăteasa, fiica împăratului Arcadie și sora împăratului Teodosie al II-lea, într-o capelă subterană aflată în afara zidurilor Constantinopolului, acolo unde fusese odinioară casa și grădina unei diaconițe numite Eusebia și deasupra căreia se construise o biserică mai nouă și mai mare.

Părticele din sfintele moaște ale celor patruzeci de mucenici se găsesc și la Mănăstirea Antim din București.

Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de mucenici din Sevastia, suprapunându-se peste începerea anului agricol tradițional, a generat o sărbătoare tradițională românească: Mucenicii sau Măcinicii. În această zi, se trece la curățenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura din casă și afară. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie „zilele babelor”, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc „zilelor moșilor”, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, rămase din timpurile păgâne, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.

În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți „mucenici” sau „sfințișori”. În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În Muntenia și în Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică a cifrei 8, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici.

Amintirea Sfinților 40 de mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare, constând în pregătirea unor produse alimentare din: făină de grâu – bobul de grâu zdrobit este simbolul morții, dulciuri – ele amintesc bucuria biruinței, și condimente, mai ales scorțișoară – simbol al suferințelor. Pregătite sub formă de opturi, sugerând coroanele oferite martirilor, sau de pâinișoare scufundate într-o compoziție de aspectul apei înghețate, amintind lacul în care au murit ostașii credincioși, ele se consumă în familie și se împart la vecini. Înțelesul adânc și mișcător al acestui obicei este uitat de mult, dar rămâne o dovadă a credinței profunde a strămoșilor noștri și a puterii lor de creație artistică. El este în măsură să exprime legătura strânsă între durerea morții și bucuria învierii cu Cristos, între suferința trecătoare și coroana biruinței ce ne dăruiește viața cea fără de sfârșit.

Mai există și obiceiul (discutabil) ca bărbații să bea 40 de pahare de vin în cinstea celor 40 de Sfinți Mucenici.

Condac, glasul al 6-lea:

Toată oștirea lumii părăsind-o, de Stăpânul cel din ceruri v-ați lipit, purtătorilor de biruință ai Domnului, sfinților patruzeci. Că prin foc și apă trecând, fericiților, după vrednicie ați primit mărire din ceruri și mulțime de cununi.

Sursa: orthodoxwiki