Se vrea colectarea UNUI MILION de semnături pentru Unirea Republicii Moldova cu România

Start colectării a 1 milion de semnături pentru Unirea Republicii Moldova cu România! În cadrul unei conferințe de presă, reprezentanții Alianței pentru Centenar au declarat că semnăturile vor fi colectate în România, Republica Moldova și diaspora, iar acestea vor avea valoare juridică, fiind folosite pentru modificarea Constituției României.

Președintele Asociației „UNIREA – ODIP”, Vlad Bilețchi a declarat că începerea colectării semnăturilor va avea loc pe data de 15 mai, iar campania va dura până pe 1 septembrie 2018. Potrivit lui Bilețchi, semnăturile pentru Unirea Republicii Moldova cu România vor servi drept factor declanșator pentru demararea procesului de referendum consultativ privind reîntregirea neamului românesc. „În primul rând, milionul de semnături va fi folosit pentru modificarea Constituției României, cu adăugarea unui preambul în care să fie consfințit și menționat expres obiectivul national de reîntregire a tuturor teritoriilor românești. De asemenea, va fi formulată o listă de cerințe față de Uniunea Europeană ce prevăd relațiile și realitățile celor două state românești. Însă cel mai important – vom declanșa procesul de referendum consultativ privind Unirea Republicii Moldova cu România”, a declarat Vlad Bilețchi în cadrul conferinței de presă.

Organizatorii spun că vor fi trei modalități prin care vor fi colectate semnăturile pentru Unire. „Toți cei care simt românește și își doresc reîntregirea neamului românesc, pot semna pentru Unire la sediul asociației UNIREA – ODIP (str. 31 august 1989, nr. 98, oficiul 506), precum și la unul dintre corturile noastre, care vor fi deschise zilnic până la ora 19.00. Pentru început, vom avea un cort în fața Poștei Centrale și la intersecția străzii Dokuceaev și șos. Hâncești. Nu ne vom opri doar la corturi, vor fi și voluntari cu liste mobile, care se vor deplasa prin locurile publice și vor colecta semnături”, a declarat Mihai Soltan, coordonator „UNIREA – ODIP”.

Campania de colectare a semnăturilor pentru Unire va culmina cu o manifestație de amploare la Chișinău la începutul lunii septembrie. „Semnăturile pentru Unire vor ajunge la Parlamentele de la Chișinău, București și Bruxelles și astfel vom transmite un mesaj important pe arena internațională – românii din Republica Moldova și România vor Unirea”, a declarat Bianca Roșcovanu, coordonator „UNIREA – ODIP”.

În anul Centenar, vom demonstra partenerilor noștri strategici că Unirea este un process viabil, care este dorit pe ambele maluri ale Prutului. Anul 2018 este despre Unire!”, a conchis Violeta Goropceanu, coordonator „UNIREA – ODIP”.

Amintim că cea mai recentă consultare publică cu privire la Unirea cu România arată că 55% din locuitorii municipiului Chișinău își doresc reîntregirea neamului românesc.

Sursahttp://https://libertv.md/centenar/start-colectarii-a-1-milion-de-semnaturi-pentru-unirea-cu-romania

Reclame

100 de ani de la UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA – 27 martie

După o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918), venea în sfârșit și rândul Basarabiei de a se uni cu România. Această unire va căpăta un cadru legal la data de 27 martie 1918, când în ședința Sfatului Țării de la Chișinău se proclama unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) cu România (n.r. Unirea a fost posibilă, inclusiv în urma susţinerii Armatei Române care pus capăt atacurilor banditeşti ale bandelor bolşevice din Basarabia în cadrul Revoluţiei din 1917). Condițiile ca această unire să fie posibilă erau următoarele:

  1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;
  2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
  3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
  4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
  5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;
  6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
  7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
  8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
  9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
  10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;
  11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Din cei 135 de deputați prezenţi ai Sfatului Ţării, 86 au votat în favoarea unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți. Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!” Despre acest eveniment, Anton Mărgărit spunea că „fără dorința, energia și voința basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă”.

Într-o perioadă confuză, creată de Primul Război Mondial și mai ales de izbucnirea Revoluției Ruse din 1917, Basarabia, trecând mai întâi de la gubernie la autonomie și de la autonomie la independență, își va găsi adevăratul ei loc în sânul mamei sale, România. În Decretul regal promulgat de Regele Ferdinand I al României la data de 9 aprilie 1918 se menționa printre altele că, potrivit hotărârii Sfatului Țării, Basarabia „în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagra și vechile granițe cu Austria… de azi înainte și pentru totdeuna se unește cu mama sa România”. Acest eveniment măreț înscris în istoria României, l-a făcut pe Regele Ferdinand să-l aprecieze ca pe ”un vis frumos” ce s-a îndeplinit. Acest precedent fericit al istoriei noastre a favorizat procesul lărgirii granițelor României, așa că la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea cu România. Falimentul politicii naționale a guvernului maghiar condus de Mihály Károlyi s-a adeverit prin hotărârea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, unde s-a decis statutul și dreptul Transilvaniei ca parte din România, pe baza principiului naționalităților.

După 1900, solidaritatea intelectualilor români din Basarabia se amplifică, după ce cu sprijinul material venit din partea lui Vasile Stroescu, a apărut la Chișinău gazeta românească numită Cuvânt moldovenesc. În jurul acestei reviste periodice care pătrundea și în Transnistria și chiar în Siberia, Pantelimon Halippa, redactorul publicației, a reușit să adune un număr mare de intelectuali români, cu toții pătrunși de acel ideal de unitate națională a tuturor regiunilor locuite de români. După cum bine remarca M. Bruhis în 1991, numai istoricii sovietici s-au grăbit să spună că unele cazuri izolate de rezistență ale țăranilor basarabeni față de autoritățile române s-au datorat dorinței basarabenilor de a se întoarce la Rusia.

Pe plan extern, Ionel Brătianu a fost nevoit să pledeze la Conferința de la Paris din 1919 pentru „drepturile românilor asupra Basarabiei dar și pentru valabilitatea actului Sfatului Țării”. La acel moment, personajul care putea oferi ajutor cel mai mult delegației române era profesorul de la Sorbona Em. De Martonne, care era referentul Conferinței de Pace pentru problemele de natură geografică si etnografică. În urma unei călătorii de anchetă în Basarabia, acesta și-a format convingerea fermă despre caracterul românesc al provinciei, urmând a susține la Conferința de la Paris drepturile României asupra Basarabiei cu toată autoritatea și cu toată puterea convingerilor sale. Drept urmare, în nota Consiliului suprem emisă atunci, se menționa că „după ce s-a luat în considerație, aspirațiile de ansamblu ale populației basarabene, caracterul moldovenesc al acestei provincii din punct de vedere geografic și etnografic, precum și în argumentele economice și istorice, principalele puteri aliate se pronunță pentru aceste motive în favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal proclamată și de către reprezentanții Basarabiei…”.

Izgonirea bolşevicilor din fosta Basarabie ţaristă de către Arata Română, urmată de Proclamarea Unirii acestei provincii cu Patria Mamă România (27 martie 1918), de rînd cu Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918) şi cruntul război româno-ungar de la 1919, toate acţiuni ferme, justificate de către diplomaţia română în occident i-au făcut pe delegații Franței, Imperiului Britanic, Italiei și Japoniei să semneze la 28 octombrie 1920, Tratatul de la Paris, unde se recunoștea unirea Basarabiei cu România, iar la 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon, care recunoştea alipirea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului la România. Sovieticii niciodată nu au semnat Tratatul de la Paris chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România.

Clasa politică românească a început un proiect intern de susținere și consolidare a noului stat (cunoscut astăzi ca România Mare). Basarabia, ca și restul provinciilor românești, trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra etniilor din România, s-au adăugat două reforme mari: votul universal și împropietărirea țăranilor. Această măsură privea în egalitate pe toți locuitorii Regatului.

Sursa: istoria.md 

Camera Deputaţilor şi Senatul se vor reuni, marţi, într-o şedinţă solemnă dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, în care va fi adoptată o „Declaraţie solemnă pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918”. – Şedinţă solemnă a Parlamentului, astăzi, la 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

„Vă confirm că sunt împotriva ereziei ecumenismului cu toate manifestările sale…” – RĂSPUNSUL EPISCOPULUI PETRU DE UNGHENI ȘI NISPORENI din Basarabia, la somația celor opt mânăstiri din episcopia sa

După cum știți: https://danielvla.wordpress.com/2016/03/31/opt-manastiri-din-republica-moldova-episcopia-de-ungheni-si-nisporeni-vor-intrerupe-pomenirea-patriarhului-kiril-si-a-ierarhului-locului-daca-acesta-nu-va-lua-atitudine-impotriva-ecumenismului-si-a/ 

Iată și răspunsul episcopului Petru de Ungheni și Nisporeni: 

Către stareţii şi stareţele de mănăstiri

025din cuprinsul Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni

Nimic nu este mai puternic

decât conştiinţa care te mustră

şi nimic nu este mai încurajator

 decât conştiinţa împăcata”

Sf . Maxim Marturisitorul

Trecem toţi printr-o perioadă grea în care Biserica lui Hristos este primejduită din pricina multor provocări, dar mai ales din cauza celei mai periculoase erezii ale vremurilor noastre, anume ecumenismul, care încearcă să altereze concepţia despre Biserică, atentând la Dogma despre Biserica cea Una, Sfântă Sobornicească şi Apostolească. Nu în zădar Cuviosul Părinte Iustin Popovici, Sfântul dogmatist al veacului al XX-lea , o numeşte ”Panerezie a secolului”.

Luând cunoştinţă cu adresarea stareţilor şi stareţelor de mănăstiri cu obştile lor monahale (în număr de peste 260 de persoane) privind dezacordul legat de „Sfântul şi Marele Sinod” din iunie 2016 şi de textele proiectelor de documente pentru acest „Sinod” precum şi analizele teologice indicate în adresare, cu regret am constatat că textele documentelor pentru acest Sinod, conţin ambiguităţi şi contradicţii grave (Biserica e Una şi în acelaş timp sunt şi „alte Biserici”). O altă problemă majoră a acestui „Sinod Panortodox” este faptul că nu e numit „Ecumenic” aşa cum ar trebui să se numească un Sinod a Toată Ortodoxia, care mai are şi pretenţia de a se numi „ultimul criteriu de judecată în probleme de credinţă”, dar în acelaşi timp nerecunoscând aşa cum era firesc să o facă, Sinoadele de pe timpul Sfântului Fotie cel Mare şi Sfântului Grigorie Palama ca ecumenice (Sinoade ce au anatematizat erezia papistă – Filioque şi primatul papal şi graţia creată) , prin care ar fi arătat că e continuator al Tradiţiei Sinodale a Bisericii şi ar fi putut fi receptat ca Ecumenic.

Vă confirm că sunt împotriva ereziei ecumenismului cu toate manifestările sale şi mărturisesc că textele documentelor pentru Soborul Panortodox în forma lor actuală sunt inadmisibile şi necesită să fie revizuite în duhul patristic şi al tradiţiei bisericeşti în vederea condamnării ecumenismului, iar dacă acest Sinod nu va condamna ecumenismul şi „Consilul Mondial al Bisericilor” ci din contra, îl va lăuda, consider că nu trebuie (ca Biserica Autocefală) să participăm la un astfel de Sobor. Unitatea Bisericii stă în pazirea întreagă şi nevătămată a învăţăturilor Dreptei Credinţe Ortodoxe lăsate nouă de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, deci dezbinaţi de Biserică (schismaticii) sunt toţi care cugetă osebit de Sfinţii Bisericii, ne spune Sfântul Teodor Studitul. Hristos a numit Sobornicească Biserica Sa deoarece numai Ea pastrează Adevărul şi Mărturisirea de Credinţă, fără de care nimeni nu se poate mântui. Multi spun ca acest Sinod nu se va ocupa de Dogme, ca nu va schimba Calendarul, nici postul, nici monahismul si nici randuiala Slujbelor Bisericii, lasandu-ne sa dormim linistiti. Dar acestia nu ne spun ca se schimba inasi Dogma (Adevarul veşnic descoperit de Dumnezeu absolut necesar pentru mantuirea oamenilor) despre ce inseamna Biserica, inducandu-ne ideea cum ca Biserica ar cuprinde toate confesiunile desparţite de Ea, numindu-le „Biserici nedepline” cu Har, Taine, Succesiune Apostolica si Mantuire.

Si pe plan local, sunt pentru retragerea din aşa numitul Consiliul Mondial al Bisericilor şi folosirea unei terminologii strict teologice şi bisericeşti precum şi condamnarea oricărui alt document ecumenist din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Menţiunea sfinţiilor voastre despre trista moştenire a multitudinii gruparilor (caselor) sectare în cuprinsul Episcopiei, reconfirmă greaua povară pe care o avem. Iata ca interzicerea oricărei practici de prozelitism în cadrul dialogurilor interreligioase şi a Consiliului Mondial al Bisericilor, nu facilitează în nici un fel reîntoarcerea la adevar a sufletelor rătacite. Iar întîlnirile şi rugaciunile comune între ortodocşi şi alţi reprezentanţi ai aşa zisei lumi creştine, cum ar fi, spre exemplu luterani, protestanţi, papistaşi şi alţi eretici, debusolează definitiv conştiinţa ortodoxă a creştinilor. Ne rugăm să ne întarească Bunul Dumnezeu să aducem lumina credinţei în inimile însetate pentru ca toată suflarea să laude pe Domnul în Duh şi Adevăr. Desigur, tot mai greu e să facem acest lucru, deoarece mişcarea ecumenistă nivelează Biserica Ortodoxă cu toate rătăcirile şi ereziile şi nu mai discern oamenii unde este adevărul, învinuind Biserica Ortodoxă de relaţii fraterne cu alte culte aşa zis creştine. În afară de adresarea mănăstirilor, alţi parohi de biserici şi grupuri întregi de creştini au venit la Episcopie cu aceleaşi temeri şi îngrijorări privind Soborul Panortodox. Am discutat cu fiecare în parte câte, 3-4 chiar şi până la 5 ore despre problema ecumenismului şi efectele devastatoare ale acestuia.

Ne aflăm iubiţii mei în perioada Postului Învierii de aceea vă îndemn prin cuvintele Sfântul Antim din Chios „Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să urce spre ceruri şi-i daruieşte harisme dumnezeieşti” la post şi rugăciune, pentru ca înfrînându-ne trupurile şi patimile cu smerenie să ne rugăm Atotmilostivului Dumnezeu care este Dătătorul a tot binenele să nu ne lase pe noi fiii Săi pradă vrajmaşului. Domnul nostru cel în Treime Sfânt, Slăvit şi Închinat, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt cu nemăsurata lui Înţelepciune le veghează şi le îndreaptă pe toate şi ne învaţă că ”Fără Mine nu puteți face nimic.” (In 15-5).

În urma întîlnirii cu stareţii şi stareţele de mănăstiri din cuprinsul episcopiei, s-a hotărît de a pomeni în continuare ierarhia Bisericii, iar ca protest faţă de prevederile din textele documentelor pentru Soborul panortodox, până la acesta, se binecuvinteaza stare de rugăciune pe întreg cuprinsul episcopiei. Textele documentelor nu sînt în varianta sa finala, deci avem nădejde că vor suferi modificări în duh patristic. În fiece parohie s-a desemnat câte o persoană şi după un grafic stabilit va citi câte o oră, zilnic, psaltirea.

Iar cinului monahal se binecuvinteză zilnic pînă la asa zisul Soborul din iunie să rostească trei sute de ori rugaciunea lui Iisus, o sută de ori către Maica Domnului, cinci zeci de ori către toţi Sfinţii şi cinci zeci de ori către Îngerul păzitor; miezonoptica şi utrenia să se săvîrşească zilnic la orele 24.00; psaltirea neadormită, astfel încât, neâncetat să se înalţe sfinte rugăciuni punând nădejdea în cuvintele Mântuitorului ”Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte întru marturisirea Credinţei Dreptslăvitoare!

+ Petru

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Sursa: Graiulortodox Via: atitudini.com 


Nu pot să zic decât: Vrednic este! La noi vom vedea așa mânăstiri și credincioși și așa răspunsuri de la episcopi vreodată?

Scrisoarea unui copil basarabean deportat către Stalin: „…mama noastră a murit. Tata a fost arestat pentru 15 ani. Am rămas singuri. Ne este foarte greu. Nu avem ce mânca, am obosit să muncim de dimineaţă până seara… Vă rugăm, fie-vă milă de noi””

Înjosiţi şi batjocoriţi, peste 70 de mii de moldoveni au fost duşi departe de ţara lor, în adâncurile Siberiei. Se întâmpla în 1949. Printre lacrimi, ei spun că au îndurat frig şi foamete, au fost puşi la munci istovitoare – indiferent de de faptul că erau copii, femei sau bătrâni.

„Tovarăşe Iosif Visarionovici! Vă rog să citiţi scrisoarea noastră. Am fost deportaţi din Moldova în 1949, împreună cu întreaga familie, şase persoane – cinci copii şi mama. Peste câteva luni mama noastră a murit. Tata a fost arestat pentru 15 ani. Am rămas singuri. Ne este foarte greu. Nu avem ce mânca, am obosit să muncim de dimineaţă până seara. Vrem să facem studii. Noi putem învăţa. Vă rugăm, fie-vă milă de noi. Vă rugăm să citiţi scrisoarea noastră şi aşteptăm un răspuns pe adresa – regiunea Murmansk, raionul Kondinschii, sectorul Urai – Mârzenco Ivan Vasilievici”.

Aceasta este o scrisoare a unui copil de 13 ani. A scris-o în 1951, când se afla în Siberia. Nu a primit niciun răspuns. Despre faptul că această scrisoare a ajuns la Kremlin, cel care a scris-o a aflat abia după ce dosarele privind deportările au fost desecretizate. În dosar a găsit şi un răspuns scris atunci: „Se interzice eliberarea acestor copii. Sunt copiii duşmanilor poporului”.

Ion Mârzenco îşi aminteşte foarte bine de scrisoarea pe care i-a scris-o lui Stalin. Îşi mai aminteşte că aştepta un răspuns cu înfrigurare. Nu a crezut niciodată că va ajunge peste ani buni să ţină în mână răvaşul scris cândva.

„Am trimis-o lui Stalin din numele meu, eu, Ion Mârzenco. De ce să suferim noi, dacă suntem nevinovaţi. Vrem şi noi să creştem, să învăţăm”, spune Ion Mârzenco.

„O scrisoare cutremurătoare, dacă e s-o citeşti, rând cu rând. Un copil cere eliberarea sa din GULAG-ul siberian, trimis acolo pe nedrept, pentru vecie”, afirmă cercetătorul Gheorghe Mârzenco.

„GULAG-ul genealogic al familiei Mârzenco”. Aşa a intitulat nepotul lui, Georghe, arborele genealogic al familiei.

Din cauza durerii fără margini, pe care a îndurat-o familia sa, Gheorghe a început să cerceteze imediat după ce dosarele deportaţilor au fost desecretizate.

Toţi cei 37 de membri ai familiei Mârzenco locuiau în satul Tătărăşti, Străşeni. De aici au şi fost deportaţi.

„Ne-au urcat în vagoane de vite, unul peste altul, bătrăn, tânăr, bolnav, copii, acolo nu era de ales”, îşi aminteşte Ion Mârzenco.

„Era acolo o ferestruică, de unde atâta lumină se vedea şi atât aer”, spune Silvia Mârzenco-Ghiaur.

Au fost parte a celui mai mare val de deportări din Basarabia, din 1949, când peste 40 de mii de moldoveni au fost exilaţi în Siberia.


Poate scrisoarea nu a ajuns niciodată la Stalin. Poate si dacă ar fi ajuns ar fi fost inutil…

Deportările românilor basarabeni în Siberia

Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.
Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).


Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice.

Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.

Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între cele trei valuri. Sursa: wikipedia

Aniversarea unirii Basarabiei cu România – 27 martie 1918

„ Poporul român n-a venit din afară, aici s-a născut. Aici s-au fiert diferitele elemente din care s-a creat poporul român. Noi nu avem unde pleca și nimeni nu are dreptul să ne gonească din țara noastră. Un veac întreg, supuși și tăcuți, am purtat jugul, de un veac întreg limba noastră este oprită, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată ca o otravă revoluționară…” .

Cuvinte rostite de Constantin Stere la deschiderea ședinței Sfatului Țării din 27 martie 1918

„Ignoranța a salvat Basarabia de la rusificare”. Așa să fie oare? În 1918, în mod cu totul miraculos, moșia lui Ștefan cel Mare se reîntregește, Bucovina și Basarabia revin în trupul patriei românești. A urmat o perioadă înfloritoare pentru asupritul popor de dincolo de Prut. Școlile și-au recăpătat limba maternă, administrația a revenit la modelul național. Păcat însă că dușmanul nu doarme niciodată. România a rămas neatinsă destul de puțin timp, iar cel de-al doilea Război Mondial îi rupe din nou din trup Basarabia istorică. Comunismul care s-a instaurat în Moldova ciopârțită, rămasă orfană dincolo de apele Prutului, a fost unul dur pe care oricât au încercat unii a-l reforma, a-l adapta sau a-l machia, a rămas o „religie” a urii, a nedreptății și a inumanității.”

Nicolae Iorga 

Actul Unirii Basarabiei cu Tara, votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove.

În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;

Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

Basarabia Pământ Românesc

Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării până la despărţirea de imperiul multinaţional în care provincia româneasca a fost înglobata forţat in 1812…

Lupta de eliberare naţionala a luat amploare in aprilie 1917 odată cu constituirea Partidului National Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc.

Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Ţării. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec. Preşedinte al sau a fost ales lon Inculeţ.

În condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească.

Tulburările provocate de bolşevici în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse odată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, au creat noi agitaţii în Basarabia. Conducătorii Republicii Democratice Moldoveneşti au cerut sprijinul armatei române, care a pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a întrerupt relaţiile diplomatice cu România iar la 24 ianuarie 1918 Republica Moldovenească şi-a proclamat independenţa.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a votat în favoarea Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România, dupa cum urmează: din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”

Au votat pentru Unire: •Nicolae Alexandri •Elena Alistar •Ion Buzdugan •Ilarion Buiuc •Constantin Bivol •Ignaţie Budişteanu •Vasile Bârcă •Nicolae Bosie-Codreanu •Ştefan Botnarciuc •Gheorghe Buruiană •Teodosie Bârcă •Vladimir Bogos •Vladimir Budescu •Alexandru Baltag •Ion Valuţă •Nicolae Grosu •Vasile Gafencu •Simeon Galiţchi •Vasile Ghenţul •Andrei Găină •Alexandru Groapă •Dimitrie Dragomir •Felix Dudchievicz •Dimitrie Dron •Boris Epure •Pantelimon Erhan •Vitalie Zubac •Ion Ignatiuc •Ion Inculeţ •Teofil Ioncu •Anton Crihan •Ion Creangă •Afanasie Chiriac •Dimitrie Cărăuş •Ion Corduneanu •Grigorie Cazacliu •Anton Caraiman •Pavel Cocarlă •Ion T. Costin •Vladimir Ciorescu •Grigorie Cazacliu •Vladimir Cazacliu •Vasile Lascu •Nicolae Mămăligă •Mihail Minciună •Anatolie Moraru •Alexandru Moraru •Dimitrie Marţa •Gheorghe Mare •Mihail Maculeţchi •Dimitrie Marghitan •Teodor Neaga •Gheorghe Năstas •Constantin Oşoian •Gherman Pîntea •Vasile Mândrescu •Ion Pelivan •Efimie Palii •Ion Pascăluţă •Petru Picior-Mare •Elefterie Siniclie •Nicolae Suruceanu •Timofte Silitari •Chiril Sberea •Nicolae Sacară •Andrei Scobioală •Chiril Spinei •Gheorghe Stavro •Teodor Suruceanu •Gheorghe Tudor •Ion Tudose •Grigore Turcuman •Teodor Uncu •Pantelimon Halippa •Teodor Herţa •Leonida Ţurcan •Vasile Ţanţu •Nicolae Cernăuţeanu •Nicolae Ciornei •Vasile Cijevschi •Vasile Cerescu •Nicolae Cernof •Nicolae Soltuz •Constantin Stere •Zamfir Munteanu •Iacov Sucevan

S-au opus Unirii: Ştefan Balmez (bulgar), Arcadie Osmolovski (ucrainean) şi Mihail Starenski (ucrainean).

În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleşi 90 de deputaţi şi 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aceştia au votat, alături de reprezentanţii altor regiuni româneşti, ratificarea Actului Unirii aprobat de Sfatul Ţării.

Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.

Sursa: agentia.org

Un tânăr basarabean unionist a fost omorât de cinci ucrainieni rusofili. Se pare că se vrea muşamalizarea cazului

Un tânăr UNIONIST a fost omorât BRUTAL de cinci UCRAINENI RUSOFILI în Moldova. Autorităţile de peste Prut sunt acuzate că muşamalizează cazul VIDEO

Un tânăr de 18 ani din oraşul Floreşti, Republica Moldova, a fost omorât într-un accident după ce o maşină cu cinci persoane l-au lovit şi l-au târât cu maşina pentru doi kilometri.

Cazul a stârnit mânia localnicilor, deoarece şoferul maşinii este Maxim Pelivaniuk, fiul vitreg al primarului comunei Sevirova, comunistul Boris Neduroban, iar poliţia nu reuşeşte să explice cum a fost posibil ca maşina să-l târască „accidental” pe tânăr pe o distanţă de doi kilometri.

Conform blogului glasul.info, şoferul şi ocupanţii maşinii care l-a omorât pe tânărul Dan Capbătut sunt de origine ucraineană şi erau în stare de ebrietate. Medicul legist al Spitalului raional Floreşti, Iurie Ciobanu, a declarat că tânărul a decedat în urma mai multor traumatisme, printre care un traumatism grav craniocerebral și al cutiei toracice.

Moartea tânărului Dan Capbătut este considerată suspectă, având în vedere că acesta susţinea Unirea Basarabiei cu România, ceea ce nu era deloc pe placul ruşilor şi ucrainenilor din zonă. Locuitorii din Floreşti nu înţeleg cum e posibil ca o maşină să târască pe cineva pentru doi kilometri, fără să fie legat de autovehicul. Aceştia susţin că tânărul a fost legat de maşina ucrainenilor.

Considerăm că a fost legat şi târâit. Ce haină trebuia să aibă băiatul ca să se agaţe şi să nu se rupă pe aşa distanţă de drum. Şi-au bătut joc de el. Erau cinci în maşină şi erau toţi beţi”, afirmă un bărbat din Floreşti citat de Jurnalul de Chişinău.

Acum cinci zile, locuitorii din Floreşti au ieşit în stradă pentru a cere autorităţilor elucidarea cazului şi pedepsirea vinovaţilor.

„Vrem să ştim ce măsuri au luat forţele de ordine pentru a evita asemenea cazuri. Mai mult, vrem ca să se facă o anchetă corectă şi să fie demonstrat prin probe clare şi concrete cum a avut loc incidentul, deoarece, din cele auzite şi spuse de angajaţii Comisariatului de poliţie Floreşti, accidentul a fost comis din neatenţie şi că decedatul „dormea mort beat pe marginea drumului”. Familia lui Dan nu a văzut nicio probă care ar demonstra în ce circumstanţe s-a produs accidentul”, a mărturisit Ghenadie Graur, organizatorul marşului de protest(FOTO JOS).

FOTO: http://www.jc.md/

Sursa: activenews.ro

Dumnezeu să-l ierte şi cu drepţii neamului românesc să-l numere!