Suntem filetiști dacă cerem ca o Biserică Ortodoxă Locală să nu ne încalce teritoriul de drept?

noua icoana a Sfintilor din Inchisori - man. Diaconesti

Reproduc aici un dialog pe care l-am avut cu administratorii site-ului „Mărturisirea Ortodoxă”, la articolul: 35 de întrebări teologice despre corecta nepomenire, adresate monahului Sava și adepților „acriviei” cuvioșiei sale

danielvla spune:
30 ianuarie 2019 la 11:31

Indreptatite majoritatea intrebarilor pe care i le-ati pus.
Dar nu credeti ca referirea prea deasa (sau simpla referire) la IPS Ieroteos Vlahos ar trebui evitata?
Acest mitropolit a dovedit cu prilejul vizitei din Moldova (dupa Creta) cat este de duplicitar si ipocrit. Chiar daca are scrieri antiecumeniste, poate va amintiti cum ne… aburea despre cat de ortodox ar fi ecumenistul Teofan. Spre deosebire de IPS Serafim de Pireu, Ieroteos nu aproba intreruperea pomenirii, amagindu-ne, la fel ca ecumenistii, ca nu ne putem desparti de ierarhie, oricate greseli ar fi facut ea.
De asemenea, nici IPS Onufrie al Ucrainei nu prea cred ca straluceste de o comportare ortodoxa, in ciuda a aceea ce spune IPS Longhin (nu vorbesc aici de autoritatea canonica pe care o are in Ucraina, caci o are, dar in teritoriile istorice ucrainiene, nu acaparate).
Asadar, nu credeti ca ar trebui sa evitati sa vorbiti de unii ierarhi controversati pentru a nu incuraja criticile si a nu
sminti credinciosii antiecumenisti care vad greselile si ipocrizia acestora?

Preot Matei Vulcănescu spune:
30 ianuarie 2019 la 13:44

IPS Ierotei al Nafpaktosului este un teolog cu o fina patrundere, informatiile lui sunt foarte pretioase. La ora actuala este cel mai bun teolog ierarh. Bineinteles ca domnul Dimitrie Tselenghidis este cel mai bun teolog la ora actuala, dar ca ierarh, nimeni nu l-a intrecut pe Ierotei al Nafpaktosului.

danielvla spune:
30 ianuarie 2019 la 13:55

IPS Ieroteos o fi un teolog cu o fina patrundere, dar, din pacate, intre ceea ce scrie si ce face e o uriasa discrepanta. Spre exemplu a scris/spus ca diplomatia n-are ce cauta in Biserica, ori cand a venit la noi si probabil si acum prin Sinodul Greciei tocmai asta face – diplomatie.
Ce diferenta intre ierarhi ca Sf. Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare si altii si ierarhii controversati si nehotarati din zilele noastre…

Mihai-Silviu Chirilă spune:
30 ianuarie 2019 la 16:11

Sunt de acord cu dumneavoastra, si eu, si toti am fost suparati de ce a facut IPS Hierotheos VLachos, a fost o eroare sa il apere pe mitropolitul eretic Teofan. Parintele Matei Vulcanescu va poate spune si ca a fost indus in eroare de o traducere gresita a deciziilor sinodale romanesti.
Dincolo de acestea, IPS Ierotheos a scos o carte monument de vreo 700 de pagini in care face praf sinodul din Creta. Cartea va aparea si in romana si atunci vom vedea ca este o marturisire foarte importanta teologica contra ecumenismului.
De aceea, cred ca monahul Sava nu avea niciun drept sa vorbeasca astfel despre episcopul Ierotheos. care a gresit, dar nu e eretic.
Cat despre IPS Onufrie, eu am spus acolo doar ce au spus compatriotii sai ecumenisti, care il considera o piedica in calea ecumenismului. Situatia de acolo trebuie judecata in functie de context, iar modul in care a judecat contextul monahul Sava este eronat.
Daca nu s-au smintit antiecumenistii cand l-au auzit pe monahul Sava spunand clar ca cei ce au intrerupt pomenirea „pana la o vreme” au procedat eretic si antipatristic, referirea fiind indirect la Sfantul Paisie Aghioritul, caruia monahul ii neaga sfintenia pentru ca, zice el, ar fi reluat pomenirea, atunci poate nu se vor sminti cand ma aud pe mine punand lucrurile in ordine si separand greselile umane personale, reprobabile, ale unora precum IPS Onufrie sau Ierotheos de acuzatia extrem de grava de erezie, pe care monahul Sava si acolitii sai (se pare cu parintele Antim in locul preotului Staicu si al Radeniului in acel trio Sava-Staicu-Radeni) le aduc acestor oameni fara nicio considerare pentru adevar.

danielvla spune:
30 ianuarie 2019 la 18:38

Sa-l intrebe cineva pe IPS Ieroteos Vlahos ce parere are despre intreruperea pomenirii ierarhilor romani semnatari in Creta si numai atunci vom vedea cat este de corecta pozitia IPS-ei Sale. Deocamdata i-a laudat, nejustificat, pe cei ce au semnat in corpore sau mai bine zis la gramada ereziile din Creta. Deci, cum scrii impotriva Cretei si lauzi pe cei mai slugarnici dintre adeptii lui Bartolomeu?! Cred ca atunci, la Iasi si la Diaconesti a fost mai mult decat o neintelegere a situatiei din Romania. Dar vom vedea evolutia acestui ierarh. Sa-i dea Dumnezeu curaj sa marturiseasca cat mai deschis.

Pana una alta, domnule Mihai Silviu Chirila, daca imi ingaduiti, va atrag atentia ca aveti DATORIA sa vorbiti, in problema Ucrainei, de ROMANII din teritoriile romanesti detinute samavolnic de acest stat, si de Biserica Ucrainei.
Toata lumea ii compatimeste pe sarmanii ortodocsi ucrainieni, dar mai nimeni nu vorbeste de romani si de teritoriile canonice ale BOR, detinute de Biserica Ucrainei ca reprezentanta a Patriarhiei Moscovei.
Ce facem? Ii plangem pe altii si noi ne lasam calcati in picioare tot timpul?
Ierarhia ucrainiana este necanonic impamantenita in teritoriile romanesti. Inclusiv IPS Longhin, ca reprezentant al Bisericii Ucrainei si al Patriarhiei Moscovei isi exercitata autoritatea necanonic pe acele locuri.
Nu contest lucrarea harului, insa IPS Sa (fara sa aiba vreo vina) nu este in regula din puncte de vedere canonic acolo.
Nimeni dintre nepomenitori nu vorbeste de acest lucru.
De ce?!
Pseudo-ierarhii romani nu vorbesc, nepomenitorii nu vorbesc… nimeni nu vorbeste.
Murim de grija Ucrainei, dar poporul roman e in disolutie pe de o parte si din diluarea si disparitia Bisericii Romanesti in a numite teritorii. Ca sa nu mai vorbim ca romanii din Bucovina de Nord si nu numai, pot cadea victime luptei dintre schismatici si ortodocsii ucrainieni, daca nu se intervine din partea Romaniei.
Sigur, imi veti spune ca nu aveti nici o putere in acest sens… Dar vorbiti, scrieti, spuneti tot adevarul, daca tot ati infiintat revista si portatul acesta…
Ma iertati!

Mihai-Silviu Chirilă spune:
31 ianuarie 2019 la 12:56

Domnule Vla, despre romanii din Ucraina vom vorbi cat de curand, si vom arata pericolul ucrainizarii lor fortate de catre aceasta schisma a lui Filaret.
Nu inteleg exact ce ii reprosati IPS Longhin, cand spuneti ca nu exercita canonic lucrarea sa in cadrul Patriarhiei Ruse? Ati dori sa incerce sa rupa episcopia de Patriarhia Rusa ca sa o alipeasca la Patriarhia Romana, in conditiile in care teritoriul pe care traieste este in cadrul acelui stat?
Cum credeti ca ar arata acest lucru în acest context ucrainean si ce credeti ca s-ar intampla cu Banceni, daca s-ar incerca acum asa ceva?
Cred ca problema asta s-ar rezolva de la sine, daca autoritatile politice romanesti ar face ceva pentru recuperarea acelor pamanturi? IPS Longhin cum sa o rezolve?
Nu prea stiu cum ar trebui abordata aceasta problema in actualul context.

daniel vla spune:
31 ianuarie 2019 la 17:49

Asa cum s-a reusit in Basarabia, prin infiintarea Mitropoliei Basarabiei, asa se putea infiinta si cate o episcopie la Cernauti, in Transcarpatia, Transnistria… Trebuia sa se ajunga la o intelegere cu Patriarhia Rusa in acest sens.
IPS Longhin ar fi putut trece sub ascultarea unei mitropolii romanesti. Acum, cu sinodul din Creta si cu darea tot mai pe fata a episcopilor romani ecumenisti si in conditiile exacerbarii nationalismului ucrainian, e mai greu.
IPS Longhin nu are neaparat o vina in acest sens, dar nici n-ar trebui sa se considere prea… „neprihanit” si sa fie constient ca este reprezentatul unei structuri bisericesti locale uzurpatoare a unor teritorii canonice romanesti.
Ne place, nu ne place, asta e adevarul!
Si noi avem datoria sa vorbim atat de situatia romanilor de acolo cat si de acele teritorii, pe care, din punct de vedere jurisdictional nu le-a cedat nimeni Patriarhiei Ruse.

Mihai-Silviu Chirilă spune:
31 ianuarie 2019 la 23:56

Ati fost vreodata in Basarabia sa vedeti ce performanta are Mitropolia Basarabiei acolo? Ar trebui sa mergeti.
IPS Longhin isi face datoria de roman fata de credinciosii de acolo, chiar daca este sub jurisdictia Moscovei. Este un lucru care nu poate fi pus in discutie.
Sunt convins ca atunci cand situatia politico-geostrategica va readuce acel teritoriu in Romania, episcopia din Banceni va intra natural inapoi in teritoriul canonic al BOR.
Pana atunci ar fi bine daca s-ar face ceva ca romanii de acolo sa nu fie ucrainizati de catre schisma lui Filaret, pe care o sprijina intens romanii in mare parte, exact pe argumentele astea, ca rusii sunt acolo uzurpatori, invadatori, ceea ce istoric vorbind si sunt. Mie mi se pare ca situatia de acolo nu e de natura a pune acum problema in acesti termeni.

daniel vla spune:
1 februarie 2019 la 1:21

Eu cred ca puneti problema fundamental gresit. Daca Mitropolia Basarabiei nu a avut prea mult succes (fapt pe care il stiu din sursa directa, de la prieteni din Basarabia) se datoreaza coruptiei si politiacianismului ce a cuprins aceasta structura a BOR.
Nefastul mitropolit Petru a incercat sa-si impuna preotii in parohii conform intereselor sale sau ale unor grupuri de influenta. In paralel, Mitropolia Chisinaului a acordat mai multa libertate, pastrand preotii deja existenti si renuntand la birurile atat de specifice in BOR. Era normal ca basarabenii sa-i aleaga pe cei ce le acordau o libertate mai larga.
Vina o poarta, in mare parte, patriarhul Teoctist, caci nu a stiut sa-si aleaga un ierarh potrivit.
Dar asta nu inseamna ca trebuie renuntat la actiunile de recuperare a jurisdictiei canonice a acelor teritorii, inainte de reintegrarea lor intre granitele tarii.
Problema trebuia pusa de mult.
Acest tip de defetism a fost cam des politica romanilor. Si am pierdut mai mereu. Am pierdut teritorii, am pierdut populatie, am pierdut spiritualitate… Peste tot imprejurul granitelor Romaniei actuale am pierdut. Si vom mai pierde daca actionam si gandim asa. Populatiile alogene care ne-au ocupat spatiile odinioara romanesti nu recunosc decat dreptul fortei. Inclusiv pe taram bisericesc.
Faceti cum vreti. Eu v-am cerut doar sa vorbiti despre romanii de acolo si despre acele teritorii din punct de vedere bisericesc.

Mihai-Silviu Chirilă spune:
1 februarie 2019 la 13:10

1. va asigur ca realitatea din teritoriu, in Republica Moldova, este foarte diferita de ceea ce ati descris dumneavoastra. In realitate, Mitropolitul Petru a dat o libertate deplina preotilor, sub aspect canonic, primindu-i acolo pe toti cei ce sunt certati cu disciplina canonica si au parasit Mitropolia Chisinaului din acest motiv.
2. Problema recuperarii teritoriilor canonice trebuie sa o puna Sinodul BOR, care are si puterea sa faca acest lucru. De ce nu o pune? Nu stim. Nu cred ca o campanie de presa ar putea schimba aceasta situatie.
3. Vom vorbi despre romanii din Ucraina, vorbim despre ei mereu cand vorbim despre Vladica Longhin, care e un lider spiritual incontestabil al acestora. Dar cred ca se cuvine sa o facem in cadrul actual al situatiei. Va inchipuiti cum ar reacționa Ucraina, in conditiile in care si asa l-au declarat dusman oficial al statului, daca noi am scrie acum, cerandu-i IPS Longhin sa faca ceva sa iasa de sub Patriarhia Moscovei pentru a intra sub Patriarhia Romana? Credeti ca in acest moment, chiar daca ar dori, l-ar primi Patriarhia ROmana, ca sa devina primul ierarh roman antiecumenist?
Si atunci, credeti ca chiar merita sa ii cream Vladicai probleme suplimentare fata de cele pe care le are, mai ales in conditiile in care opinia publica este mai filoucraineana decat filoromana, iar statul nostru nu face nimic practic pentru a recupera acele teritorii, pe care le-a cedat deja prin tratatele bilaterale premergatoare aderatii la UE?

danielvla spune:
1 februarie 2019 la 17:28 (corectat)

Ma iertati, nu vreau sa prelungesc dialogul aici prea mult…
Dar, stiu caz concret.
Localitatea Sireti. Un sat foarte mare din raionul Straseni, in apropiere de Chisinau. Trei parinti, protosinghelul Porfirie, ieromonahul Teodor si ierodiaconul Natanael, slujitori ai bisericii din sat, carora li se adauga batranul protoiereu Mihail Cazacu, pun piatra de temelie si construiesc viitoarea Manastire Sf Mc Iacob Persul (1998-2004).
Contribuie foarte mult, din punct de vedere financiar, batranul protoiereu, care trece la Domnul in 2007.
Staret este protosinghelul Porfirie, roman din Romania.
In paralel staretul alaturi de oamenii din sat ctitoreste (sau rectitoreste, nu mai retin exact) si biserica mare din Sireti, la care tot monahi slujesc.
Parohia si manastirea sunt in subordinea Mitropoliei Basarabiei.
Dupa finalizarea constructiilor (nu mai retin exact anii) mitropolitul Petru al Basarabiei vine cu pretentii de a-si impune alti preoti in biserica parohiei si nu mai retin exact daca si in manastire.
Urmeaza niste procese intre protosinghelul Porfirie si mitropolitul Petru, avand castig de cauza cel dintai. Satul de certuri, staretul Profirie (desi este roman), impreuna cu obstea si satul decid sa treaca cu arme si bagaje in mitropolia Chisinaului ce apartine de Patriarhia Moscovei.
Mitropolia rusofila (desi uzurpatoare a jurisdictie canonice in Basarabia) s-a dovedit mai ingaduitoare, fara prea multe pretentii si nu s-a amestecat in treburilie interne ale parohiei si manastirii.
Si… subliniez, in timp ce in toata Patriarhia Romana se interzicea citirea molitfelor Sfantului Vasile cel Mare pe 1 ianuarie, iar de anatemele din duminica ortodoxiei aproape ca nu se pomenea, staretul Porfirie le facea pe amandoua (dar pe stil vechi, cum se tine in Basarabia).

Va inchipuiti ca daca mitropolitul Petru ar fi fost mai ingaduitor si mai cu… viziune s-ar fi inteles cu oamenii si ar fi castigat mult mai multi enoriasi pentru mitropolia lui intre romanii din Basarabia. Dar dimpotriva, el a incercat sa se impuna in mod autoritar si sa schimbe preotii. Si banuiesc ca nu numai in Sireti a facut asa. Daca ar fi fost iubit de popor, acesta l-ar fi urmat. Dar… n-a fost asa. Or fi fost si situatii inverse, in care le-a tinut partea celor certati cu ierarhia rusofila…
Dar repet, asta nu inseamna ca infiintarea Mitropoliei Basarabiei n-a fost oportuna. Problema e ca nu s-au gasit oamenii potriviti sa faca treaba cum se cuvine.

Preot Matei Vulcănescu spune:
1 februarie 2019 la 17:35

Asa zisul Mitropolit Petru este caterisit de Biserica Rusa, el nu este cleric. In mod anticanonic a fost preluat de Biserica Ortodoxa Romana.
S-a petrecut aproximativ cum s-a petrecut cu asa zisa patriarhie a Kievului si Patriarhia Ecumenica.
Biserica Ortodoxa din Republica Moldova recunoascuta de toata Biserica Universala este Mitropolia Moldovei care are ca Mitropolit pe IPS Vladimir. Din pacate boala filetista este erezie si foarte periculoasa. Noi nu suntem filetisti, nu ne intereseaza daca jurisdictia e romaneasca sau ruseasca sau chineza, important e sa fie ortodoxa. Filor-romanismul, filo ucraninismul, filo rusismul, filo grecismul nu au nimic deaface cu Biserica lui Hristos unde nu mai este nici iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, ci toti sunt Una in Hristos Domnul, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel. De aceea ideea de panslavism, pan romanism, pan elinism nu este decat o erezie condamnata numita erezia filetista. In Hristos toti sunt frati si sunt din acelasi neam, neamul Crestinilor Ortodocsi. De aceea nu ar trebui sa ne preocupe astfel de idei ca sa cadem in cursa filetismului. Ce nebunie este aceasta, sa ne gandim ce neam stapaneste bisericeste? In Republica Moldova traiesc la olalta Romani, Gagauzi, Rusi, etc. Istoria i-a adus impreuna in acest teritoriu care este romanesc, dar noi nu avem patrie pamanteasca ci suntem trecatori pe acest pamant, asa cum scrie in Pastorul lui Herma. De aceea sa nu le lege nimeni de pamant, de limba, de un neam, etc, pentru ca crestinul ortodox este mai presus de rasa, de neam, de tara, de continent, etc. Un tzigan ortodox este fratele meu mai mult decat fratele meu roman ecumenist, sectant, eretic. Acela nu mai imi este frate! Etnofiletismul de orice culoare( sarbesc, grecesc, romanesc, bulgaresc, rusesc, arabesc, etc) este cea mai mare plaga asupra Bisericii ortodoxe, datorita acestei plagi ne manaca erezia ecumenismului, pentru ca fiecare neam a ajuns o enclava inchisa, totul functioneaza pe criterii nationaliste, nu ortodoxe.

Au urmat două comentarii de-ale mele pe care nu  mi le-au mai aprobat. Poate s-au pierdut, nu stiu. Le-am cerut sa le publice, au aprobat comentariul in care ceream asta, dar cele două răspunsuri ale mele n-au  mai apărut. Poate s-au pierdut…

daniel vla spune:
5 februarie 2019 la 19:58

Va rog sa-mi aprobati ultimele doua comentarii in care ii raspundeam pr-lui Matei Vulcanescu. Le consider un scurt drept la replica, caci m-a acuzat, voalat, de etno-filetism.

Dar le salvasem înainte și le pun aici:

danielvla (pe 1 februarie):

Poate ca mitropolitul Petru e caterisit… desi Biserica Rusa a acceptat tacit situatia si existenta Mitropoliei Basarabiei, in cele din urma.
Oricum, Sinodul BOR ar fi trebuit sa aleaga un alt ierarh, hirotonit in Romania.
Si totusi, daca noi am fi filetisti, ca dorim recuperarea teritoriilor canonice ce ne revin de drept, de ce a existat o opozitie asa de inversunata a Mitropoliei Chisinaului prin clerul filo-rus in Basarabia la infiintarea structurii romanesti?! Daca nu conteaza ce Biserica locala isi exercita autoritatea pe un teritoriu, de ce s-au opus in mod asa de fanatic, fiind nevoie chiar si de procese la CEDO? Poate se considerau stapani, pe un teritoriu cucerit de Armata Rosie.

danielvla (1 sau 2 februarie):

Iertati greselile din comentariul in care vorbesc despre Manastirea Sireti!
Dar de ce noi, revendicând acele teritorii, din punct de vedere bisericesc, am putea fi acuzati de etno-filetism, iar rusii cotropitori fiind si calcatori ai canoanelor care interzic amestecul in alte eparhii/patriarhii nu ar putea fi acuzati de nimic?! Intrebarea e pt. pr. Matei Vulcanescu.
Iar, daca ierarhia cotropitoare a hirotonit un ierarh pe sau pentru teritoriul canonic al Patriarhiei romane (Basarabia), impotriva canoanelor, de ce ar fi valabila caterisirea aceleiasi ierarhii data pentru acel ierarh care a trecut de partea stapanei de drept a teritoriului bisericesc (Patriarhia Romana)???


Să vedem ce înseamnă filetismul:

Filetismul este concepția, socotită erezie în creștinismul ortodox, care pune specificul particular deasupra binelui comun. Altfel spus, în filetism sunt incluse toate concepțiile care așează națiunea mai presus de omenire ca întreg și mai presus de rânduielile dumnezeiești.

În Creștinismul Ortodox există convingerea că Biserica este Trupul lui Hristos, zidire către Împărăția cerurilor, în care toți oamenii care vor să Îl primească pe Dumnezeu sunt uniți, păstrându-și identitatea, într-un întreg organic.

În acest întreg fiecare ins și fiecare națiune își are locul și rostul său, după cum într-un organism fiecare celulă și fiecare organ își are locul și rostul său.

Tot ca într-un organism, specificul particular este subordonat într-o anumită măsură – și fără a-și pierde identitatea și autonomia – binelui comun.

Filetismul este concepția, socotită în Creștinismul Ortodox erezie, care pune specificul particular, în cazul de față pe cel național, deasupra binelui comun. Altfel spus, în filetism sunt incluse toate concepțiile care așează națiunea mai presus de omenire ca întreg și mai presus de rânduielile dumnezeiești.

Creștinismul Ortodox a condamnat filetismul ca erezie, ca rătăcire față de învățătura ortodoxă și cuvântul lui Dumnezeu, la Sinodul de la Constantinopole din 1872, sinod acceptat în timp de toate Bisericile Ortodoxe locale și devenit astfel cu valoare universală. – ro.wikipedia.org

Dar, UNDE am pus eu națiunea mai presus de omenire și mai presus de rânduielile dumnezeiești??!

Am cerut respectarea teritoriilor canonice și drepturile noastre în conformitate tocmai cu rânduielile dumnezeiești.

Ia citiți acest canon: 

CANONUL 30 Apostolic
Dacă vreun episcop, lumeşti stăpânitori întrebuinţând, printr-înşii ar câştiga vreo Biserică, caterisească-se, şi afurisească. Şi toţi părtaşii lui acestea.
[Sinod 4, can. 2; Sinod 7, can. 3, 5; Laodiceea, can. 13]
TÂLCUIRE
Şi canonul acesta, asemenea cu cel de mai sus îndoit pedepseşte pe unul şi acelaşi
păcat, zicând: Oricare episcop ar întrebuinţa stăpânitori lumeşti, şi prin mijlocirea lor
ar lua vreo Episcopie, sau Mitropolie, să se caterisească împreună şi să se despartă de
Biserică, asemenea şi clericii câţi s-ar împărtăşi cu dânsul, ori arhiereii cei ce l-au
hirotonisit pe el, veri prezbiteri, veri diaconi, veri ipodiaconi, sau veri citeţii, toţi zic, să
se caterisească din soarta lor, şi să se afurisească (adică să se despartă de la Biserică).

Canonul de „mai sus” fiind 29 Apostolic, care condamnă hirotonirea si luarea unei eparhii pe bani a episcopului, preotului sau diaconului. Însă acesta are un sens mai larg, căci nu numai prin bani se poate dobândi o Episcopie sau Mitropolie, ci și prin intermediul unei oarecare stăpâniri lumești.

În cazul de față, stăpânirea lumească a fost ARMATA ROȘIE a URSS, datorită căreia Biserica Rusă a putut trimite episcopi în Mitropolia Basarabiei și Episcopia existentă la acea vreme (după 1944) în Bucovina de Nord, dar și în Maramureșul istoric (Transcarpatia).

Mai înainte, de la 1812, în Basarabia dar și în Transnistria, după 1792, ARMATA ȚARISTĂ a făcut același lucru.

Dacă spunem aceste ADEVĂRURI  nu suntem filetiști, ci proclamăm respectarea rânduielii canonice a Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți!

Citiți și canoanele acestea:

CANONUL 35 Apostolic
Episcopul să nu îndrăznească a face hirotonii afară din hotarele sale, în cetăţile şi satele cele ce nu sunt supuse lui. Iar de se va vădi că au făcut aceasta, fără socotinţa celor ce ţin cetăţile, sau satele acelea, să se caterisească şi el, şi aceia pe care i-au hirotonisit.
[Sinod 2, can. 2; Sinod 3, can. 8; Sinod 6, can. 20; Antiohia, can. 13, 22; Sardica, can. 3, 11,
12]
TÂLCUIRE
Şi canonul acesta pentru unirea şi buna rânduială a episcopilor şi a mitropoliţilor s-
au rânduit, zicând: episcopul nu se cade a îndrăzni afară de hotarele episcopiei sale să
facă hirotonii, sau altă bisericească slujbă să lucreze în oraşele şi satele acelea, ce nu
sunt supuse lui (ci nici mitropolitul are voie să meargă în enoriile episcopilor lui, şi a
săvârşi hirotonii, sau altceva arhiereticesc). Ci atunci numai, are voie a lucra cele de
acest fel, când va fi poftit de arhiereul locurilor acelora. Iar de s-ar vădi că au făcut
aceasta de sineşi fără de socotinţa şi voia arhiereilor, care stăpânesc oraşele şi satele
acelea, să se caterisească şi el care peste hotar a hirotonisit, şi aceia pe care i-a
hirotonisit.68 Pentru că cu chipul acesta se văd a fi întru unul şi acelaşi loc totodată doi
episcopi, sau doi mitropoliţi, care lucru este afară de lege, şi oprit de canonul 8 al
soborului întâi, şi de cel al 12-lea la soborului 4. Pentru aceasta şi soborul 6 în al 20-lea
canon al său rânduieşte, că cel ce va merge în episcopie străină şi va învăţa în public
de la sineşi, fără de voia arhiereului locului, să înceteze de lucrarea arhierească, şi să lucreze numai cele ale prezbiterului. Poate nu pentru alte pravăţ decât pentru a nu se
face această nerânduială, a fi adică, întru aceeaşi episcopie, totodată doi episcopi,
unele voind altul, şi altele altul, care acela a îndrăznit a o face. Căci de nu ar fi fost
acesta pravăţul acestui sobor, pentru ce să pogoare pe episcopul la treapta
prezbiterului? De vreme ce pogorârea aceasta este furare de cele Sfinte, după canonul
29 al soborului 4. Şi dacă episcopul cel ce învaţă peste hotar este nevrednic de
episcopie, nevrednic trebuie a fi şi de prezbiterie. Iar de este vrednic de prezbiterie,
pentru ce să nu fie de episcopie? Deci arătat este că pentru aceasta îl pogoară pe
acesta în treapta prezbiteriei, pentru ca să rămână iarăşi un episcop întru episcopie, şi
nu doi. Că au păcătuit aşa fără mijlocire întru vrednicia episcopească, făcând a fi doi
episcopi întru aceeaşi episcopie, pentru care şi se cateriseşte din aceasta. Dar nu a
păcătuit în vrednicia prezbiterului, de vreme ce, doi şi mulţi prezbiteri nu este oprit a fi
întru aceeaşi episcopie, pentru aceasta nici se cateriseşte de preoţie (deşi Zonara şi
Valsamon zic, că cel ce învaţă în public fără de socotinţa episcopului locului, pentru
aceasta se pogoară în treapta prezbiterului, pentru ca să se smerească, ca unul ce a
iubit slava şi s-a înălţat). Drept aceea şi sfinţitul Fotie (titlul 9 cap 11), spre dezlegarea
părutei împotriviri a canoanelor, celui 29 adică al soborului al 4-lea şi cel 20 al celui al
6-lea a propus pe cel 8 al soborului 1. Însă şi slujba prezbiterului trebuie a o lucra
episcopul cel de peste hotar, cu voia şi slobozenia episcopului celui de loc. Iar de nu
este cu voia aceluia, nici aceasta poate a o lucra, ci petrece ca un lumean (adică ca un
mirean) până ce se află întru acel loc străin, după canoane. Însă pentru ca să încheiem
totul canonului acestui apostolesc, zicem aşa: episcopul care săvârşeşte
arhieraticeasca slujbă în străină eparhie după voia episcopului locului, nu săvârşeşte
cu puterea şi lucrarea arhieriei sale (căci cu chipul acesta ar fi doi episcopi întru o
episcopie, ca cum având două osebite puteri şi lucrări). Ci cu episcopeasca putere, şi
lucrare a episcopului locului (pentru că cu chipul acesta, amândoi episcopii se
socotesc ca un episcop). Şi de este aceasta aşa precum şi este, cel ce a lucra ceva
arhieresc fără de voia episcopului locului, se cateriseşte, şi din episcopeasca sa
putere, care neavând, ca unul ce de peste hotar fiind a lucrat.69 Încă şi din cea străină a
episcopului locului, pe care putea a o avea cu voia şi slobozeniea aceluia: Dar o a furat
şi o a însuşit luişi.

CANONUL 20 al Sinodului Cinci-Șase Ecumenic
Să nu fie slobod episcopului întru altă cetate, ce nu este cuvenită lui, a învăţa în
public. Iar de se va vădi cineva făcând aceasta, să înceteze despre episcopie; să
lucreze însă cele ale prezbiterului.
[Apostolic, can. 35; Sinod 2, can. 2; Sinod 3, can. 8; Antiohia, can. 13, 22; Sardica, can. 3, 11,
12]
TÂLCUIRE
Nu este iertat (zice canonul) vreunui episcop a învăţa în arătare şi în public, în
eparhie străină, fără voia episcopului locului. Fiindcă acest fel de învăţătură se face
spre necinstea aceluia, ca cum acesta ar fi înţelept, şi învăţător, iar acela ar fi
neînţelept şi neînvăţat. Şi care se va arăta făcând una ca aceasta, să înceteze despre
dregătoria episcopului, şi să facă numai cele ce se cuvin prezbiterului. Însă în auzul
poporului şi obşteşte opreşte canonul acesta a învăţa, dacă în deosebire l-ar întreba pe
episcop cineva pentru oarecare lucruri, şi va răspunde, nu păcătuieşte. Şi nu se
împotriveşte canonul acesta celui 29 al sinodului al 4-lea pentru cele zise în al 35-lea al
Apostolilor, pe care şi citeşte-l.

Deci cum ar putea fi adevărata fraza aceasta?

„Noi nu suntem filetisti, nu ne intereseaza daca jurisdictia e romaneasca sau ruseasca sau chineza, important e sa fie ortodoxa.”

Daca jurisdicția asupra Basarabiei, Bucovinei de Nord, Transnistriei și parte din Transcarpatia, bisericește vorbind este exercitată de o ierarhie caterisibilă, cum nu ne intereseaza??!

Citiți și: 

Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI

Ce cred eu că ar trebui să facă B.O.R. în cazul crizei Bisericii Ucrainei

Reclame

Ce cred eu că ar trebui să facă B.O.R. în cazul crizei Bisericii Ucrainei

Imagine similară

După cum știm:

Patriarhia de Constantinopol recunoaște oficial în Ucraina grupările lui Filaret Denisenko și Macarie Maletici ca fiind „neschismatice” și ANULEAZĂ dreptul Patriarhiei Moscovei, acordat in 1686, de a alege mitropolit în Kiev

Aceasta ca prim pas spre acordarea autocefaliei:

Minciuno-patriarhul Bartolomeu i-ar fi transmis minciuno-patriarhului Kiril că a hotărât acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainene. Alt minciuno-patriarh, al Serbiei, e nemulțumit și a trimis o scrisoare deschisă în care acuză sprijinirea schismaticilor de către Fanar

Apoi s-a stabilit oficial, deși o anunțaseră mai nainte:

Oficial – Patriarhia Rusă a rupt comuniunea cu Patriarhia Constantinopolului

În primul rând, pseudo-ierarhii care compun Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, pe care noi îi numim așa din cauza participarii lor la sinodul tâlhăresc din Creta și din cauza ecumenismului lor, ar trebui să se lase de ecumenism, să se dezică de semnăturile din Creta și să scoată BOR din CMB.

Dar cu siguranță nu vor face nimic din toate astea.

Nu vor face nimic pentru că majoritatea dintre ei sunt ecumeniști din tinerețe, pentru că sunt puși în funcții special pentru a merge în direcția ecumenistă, pentru că nu se pot căi și nu vor recunoaște că au greșit. 

În privința problemelor apărute în Biserica ucrainiană, ar trebui ca Sinodul BOR să privească în trecut, să analizeze prezentul și să reacționeze canonic și cu demnitate.

Realitatea e că Mitropolia autonomă a Ucrainei, cea care reprezintă Biserica oficială din acestă țară, deține teritorii canonice care ar fi trebuit, de fapt, și de drept să aparțină Bisericii Ortodoxe Române!

O realitate incontestabilă!

Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI

Așadar înainte de a da dreptate Patriarhiei Ruse în această dispută pe teritoriul Ucrainei, din punct de vedere bisericesc, ierarhii noștri (încă în funcții) ar trebui, să ceară Bisericii Ruse, reprezentată în teritoriu de Mitropoliile autonome ale Ucrainei și Chișinăului, să se retragă de pe teritoriile canonice ale Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Basarabia, Sudul Basarabiei, nordul Basarabiei, Bucovina de nord (inclusiv Ținutul Herța), Transnistria și Transcarpatia.

După ce vor fi fost luate măsuri în această privință, de către ruși, ar putea avea sprijinul BOR în disputa cu Patriarhia de Constantinopol (Fanarul).

Până atunci, BOR trebuie să rămână neutră! Nici să dea dreptate pseudo-patriarhului ecumenic Bartolomeu, nici să se avânte în a-i susține necondiționat pe ruși.

Într-o situație ideală, când ierarhia BOR n-ar fi ecumenistă, structurile ierarhice ale Bisericilor Ucrainei și Chișinăului ar fi putut trece sub ascultarea Sinodului românesc.

Sau, în situația când rușii nu vor da curs acestei cereri legitime a românilor, având în vedere că în Basarabia există o mitropolie românească (a Basarabiei) în paralel cu cea subordonată Moscovei (a Chișinăului… și chipurile, „a întregii Moldove”), s-ar putea înființa episcopii și mitropolii românești în toate teritoriile românești deținute de statul artificial Ucraina, pentru românii de acolo, așa cum a cerut deja un deputat:

Deputatul Constantin Codreanu cere Bisericii Ortodoxe Române să înființeze o episcopie pentru românii din Ucraina, pentru a-i salva de la ucrainizarea forțată

Deputatul respectiv, basarabean de origine, a propus aceasta deoarece:

Vești proaste pentru românii din Ucraina: bisericile românești nu vor mai putea sluji în limba română

Deci înființarea de eparhii românești peste granițe ȘI/SAU întreruperea comuniunii cu Patriarhia/Biserica Rusă.

Rămâne însă cumplita problemă a ecumenismului. Pentru că, de exemplu, în Bucuvina de Nord, ierarhul de acolo, român de neam, IPS Longhin Jar a întrerupt, pe motiv de ecumenism, pomenirea patriarhului Kiril al Moscovei (la ei toți ierarhii îl pomenesc și pe patriarh), ce-i drept o întrerupere a pomenirii parțială, de vreme ce participă încă la sinoadele prezidate de acesta (Kiril); și atunci nu văd cum ar putea trece IPS Longhin în subordinea Patriarhiei Române, din moment ce aceasta e complet ecumenistă.

Ar putea trece sub jurisdicția BOR și să rămână nepomitor în continuare. Însă nu cred că s-ar învoi nici IPS Longhin și nici pseudo-patriarhul Daniel.

Situația este extrem de încâlcită, dar consider că în nici un caz nu trebuie dat dreptate necondiționată rușilor, din moment ce au ierarhii prezente în mod nedrept și necanonic pe teritorii vechi românești. Adică ceea ce ei reclamă la pseudo-patriarhul Bartolomeu este însăși practica lor de zeci și chiar sute de ani.

Scrisoare deschisă către toți cei care încă fac parte din Biserica Ortodoxă Română cu privire la Legea de combatere a antisemitismului

Image result for steagul bisericii ortodoxe romane

de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Preafericite Părinte Patriarh,

Înaltpreasfințiți Părinți Mitropoliți și Arhiepiscopi,

Preasfințiți Părinți Episcopi, Episcopi-vicari și Arhierei-vicari (din nefericire încă în funcții – n. adm.),

Preacuvioși Părinți Stareți,

Preacuvioase Maici Starețe,

Preacucernici Părinți Preoți,

Cuvioși monahi, cuvioase monahii,

Frați și surori întru Hristos,

Parlamentul României a adoptat săptămâna trecută în regim de maximă urgență proiectul de lege B135/29.03.2018 cu privire la combaterea antisemitismului, ignorând unele demersuri făcute de membri ai societății civile, care au atras atenția că unele prevederi ale acelui proiect sunt neconstituționale.

În expunerea de motive a proiectului de lege se prevede că: “Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale)” reprezintă forme de antisemitism, care, în conformitate cu legea nou-votată se vor pedepsi cu ani grei de închisoare.

Expunerea de motive este destul de ambiguă, cum de altfel este și legea în sine, motiv pentru care nu se poate spune cu precizie cum anume ar trebui formulate acuzațiile că evreii l-ar fi ucis pe Isus” pentru ca ele să fie considerate fapte penale: ar putea fi vorba de discuții (insulte) de la om la om sau de un discurs public în care evreilor să li se reproșeze direct că “l-ar fi ucis pe Isus”, după cum s-ar putea considera antisemite și relatările biblice referitoare la moartea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca și imnografia și iconografia care însoțesc aceste relatări.

Pentru că acest aspect nu este explicat concret, legea poate fi interpretată în orice mod, putând deveni un instrument prin care să se încerce suprimarea oricărei referiri din partea Bisericii la procesul, judecarea, condamnarea și răstignirea Mântuitorului, ceea ce ar constitui o gravă încălcare a articolului 29 din Constituția României, care apără libertatea conștiinței religioase și garantează autonomia doctrinară a cultelor față de stat și sprijinul statului pentru buna desfășurare a activității cultelor religioase.

Prevederea expresă referitoare la evenimentele legate de moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos în această lege în care se interzic manifestările antisemite și riscul ca afirmarea adevărului biblic că Mântuitorul Hristos a fost răstignit de către Ponțiu Pilat ca urmare a acuzațiilor aduse Lui și ulterior chiar prefectului roman (Ioan 19,12) de către cărturarii și fariseii iudei (relatare istorică confirmată de cel mai mare istoric evreu, Josephus Flavius în Antichități iudaice1.) să fie considerată manifestare antisemită și să cadă sub incidența acestei legi trebuie să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru toți credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, indiferent de poziționarea acestora față de sinodul din Creta din 2016, și invită la o luare de poziție legală, chiar dacă tardivă, pentru ca această lege să nu fie promulgată de către Președintele României în această formă.

În anul 2014, în spațiul public românesc a avut loc un scandal, în preajma Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului, prilejuit de o colindă ardelenească difuzată de un post de televiziune local, în care se făcea referire la nașterea Mântuitorului Hristos și la reacția la aceasta a iudeilor contemporani Lui. Scandalul de atunci a fost oarecum preludiul legii de acum, constituindu-se într-un model de cum ar putea fi interpretată și aplicată legea proaspăt votată, în condițiile în care atunci se contestau unele catalogări care puteau fi interpretate ca ofensatoare la adresa evreilor (chiar dacă se refereau la iudeii antici, nu la evreii contemporani), iar nu direct o relatare biblică despre un eveniment din istoria mântuirii.

Cu acea ocazie, profesorul universitar Andrei Marga a afirmat într-un articol publicat că Biserica Ortodoxă are o viziune retrogradă despre evenimentul condamnării Mântuitorului, că este opacă la cercetările făcute în spațiul catolic și protestant, care fac o distincție clară între “Isusul istoric” și “Isusul eshatologic” și au demonstrat că pe Hristos L-au condamnat la moarte romanii, fără nicio implicare a iudeilor contemporani Lui, Care L-au iubit și cu care El s-a aflat într-o desăvârșită comuniune.

Pentru „ieșirea din ignoranță” a Bisericii Ortodoxe Române, profesorul Marga propunea un parcurs în doi pași: “Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui «Iisus istoric» și a corelației dintre «Iisus istoric» și «Iisus eschatologic». Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul”2.

Cu trei ani înainte, în 2011, profesorul universitar Andrei Marga fusese distins cu Crucea Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Române3, care se atribuie personalităților care își aduc o contribuție marcantă la promovarea Ortodoxiei în societate. Distincția nu i s-a retras nici până acum, în ciuda apariției acestui material denigrator la adresa BOR.

Propunerea profesorului Marga de a îmbrățișa o hristologie specific protestantă și mai ales de “revizitare a liturghiei” ne face să avem teama că unul dintre efectele adoptării acestei legi ar putea fi chiar exercitarea de presiuni ulterioare asupra Patriarhiei Române, pentru a determina ierarhia să adopte unele schimbări în cultul ortodox, de natură a se pune în acord cu prevederile acestei legi și a celorlalte legi care condamnă manifestările antisemite. Un compromis de acest fel, care să implice, de exemplu eliminarea din cult a Evangheliilor din Săptămâna Patimilor, care relatează despre procesul, condamnarea și moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, nu ar fi acceptat de niciunul dintre credincioșii ortodocși și ar fi considerat o trădare a Ortodoxiei mai mare decât concesiile doctrinare făcute ecumenismului prin semnarea docu-mentelor ecumeniste de la Kolimbari, din 2016.

Interpretarea ca antisemite a unor scrieri ortodoxe, pe care o dă profesorul Andrei Marga, nu este singulară, motiv pentru care o lege care să condamne penal antisemitismul, cu trimitere directă la “antisemitismul clasic [creștin]”, trebuie să ne alarmeze în cel mai înalt grad. O simplă privire pe Wikipedia, de exemplu, ni-l prezintă pe marele orator creștin Sfântul Ioan Gură de Aur ca “având un rol în dezvoltarea antisemitismului creștin4, pentru simplul fapt că avut o polemică teologică cu creștinii iudaizanți din epoca sa. Ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi Patriarhiei Române i s-ar cere să scoată din toate bibliotecile opera acestui mare sfânt sau a altora la fel de mari, sau măcar să le “curățe” de “afirmațiile sau scrierile antisemite”? Cum ne-am putea apăra atunci, dacă acum nu luăm nicio măsură?

Nu ar fi pentru prima dată când Patriarhia face astfel de concesii. Deja din anumite slujbe bisericești (Prohodul Domnului, acatiste, minee) au fost eliminate unele cântări care făceau referire la relația dintre creștinii primelor secole și iudeii antici sau la reacția acestora din urmă față de Persoana Mântuitorului și de Biserica Sa creștină.

De asemenea, din aceleași considerente, au fost scoase din slujba de trecere la Ortodoxie a ereticilor, schismaticilor, mozaicilor sau musulmanilor toate lepădările punctuale de întemeietorii ereziilor, schismelor sau cultelor necreștine respective, privându-i astfel pe proaspeții convertiți de posibilitatea de a se lepăda cu adevărat de fosta lor religie și a intra realmente în comuniunea cu Dumnezeul cel adevărat, rămânând în felul acesta în continuare legați într-un fel cu duhurile care inspiră religiile din care provin, lucru cu grave consecințe pentru progresul duhovnicesc și mântuirea acelor oameni.

Este de datoria tuturor credincioșilor ortodocși români să fie vigilenți în apărarea drepturilor constituționale ale Bisericii noastre, pentru a nu permite niciun amestec politic (corect) în propovăduirea învățăturii ortodoxe așa cum a fost primită prin generațiile anterioare de la Mântuitorul și Apostolii Săi.

Este datoria episcopilor și preoților Bisericii, a stareților și starețelor marilor mănăstiri ortodoxe din țară să explice autorităților statului, în duhul Scripturii, că pentru noi, ortodocșii, “nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Iisus” (Galateni 3,28), că noi nu practicăm discriminarea pe niciun criteriu, că nu obișnuim să îi acuzăm pe evreii contemporani de faptele săvârșite de către strămoșii lor din Antichitate, pe care Mântuitorul Hristos i-a iertat pe Cruce, alături de romanii pe care dă vina acum profesorul Marga și pe care ni-i prezintă istoria oficială a statului ca strămoși (unii dintre romanii care L-au răstignit pe Mântuitorul au devenit ucenici ai Săi și sunt între timp sfinți ai Bisericii), ca pe unii care nu știu ce fac (Luca 23,34), dar că nu putem falsifica sau escamota realitățile biblice pentru a plăcea mentalității sociale dintr-o anumită epocă istorică, doarece cel ce va răstălmăci sau ciopârți Scripturile și le va învăța astfel oamenilor foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor, după asigurările date de Mântuitorul (Matei 5,18-19), adică nu va avea nicio șansă la mântuire.

În consecință, vă adresez invitația de a vă alătura și a-i convinge și pe credincioșii ortodocși să se alăture demersului de sesizare a Președintelui României cu privire la exercitarea atributului constituțional de a trimite legea care combate antisemitismul la Parlament, pentru a fi revizuită și corectată în privința prevederilor neconstituționale pe care le conține.

Este momentul ca ortodocșii români să se unească într-un efort de apărare a Bisericii Ortodoxe Române de un pericol ale cărui consecințe s-ar putea să se arate în viitor, când deja nu se va mai putea face nimic. (?!) A tăcea când se interzice prin lege adevărul despre Patimile Mântuitorului Hristos este o trădare a lui Hristos despre care Mântuitorul lumii a spus: “Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri…” (Marcu 8,38).

În cazul în care, ignorând acest demers, Președintele României va promulga legea în forma actuală, vă sugerez declanșarea sau sprijinirea unei inițiative legislative de modificare a legii antisemitismului, care, în conformitate cu art. 74 din Constituția României, poate fi pusă în mișcare cu sprijinul a 100.000 de cetățeni români, cu condiția înregistrării a cel puțin 5000 de semnături din fiecare județ și municipiul București.

Vă informez că la data de 22 iunie am adresat o Scrisoare deschisă Președintelui României, rugându-l să trimită legea înapoi în Parlament pentru revizuire5.

Am inițiat o petiție publică în sprijinul Scrisorii deschise, semnată până acum de 341 de persoane6.

La data de 26 iunie 2018, am adresat Avocatului Poporului o petiție în care îl rog să sesizeze Curtea Constituțională a României cu privire la încălcarea de către legea antisemitismului a articolelor 16, 29 și 30 ale Constituției României.

26.06.2018 Cu deosebit respect,

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Preafericirii Sale, Daniel, Patriarhul României

Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Stareților și starețelor din Patriarhia Română

Preoților parohi de pe cuprinsul Patriarhiei Române

Monahilor și credincioșilor de pe cuprinsul Patriarhiei Române

1 Josephus Flavius, Antichități iudaice, Hasefer, București, 2015, vol. 2, p. 450.

2 http://andreimarga.eu/iesirea-din-ignoranta/.

3 http://www.tirgumureseanul.ro/detali-stire/lista/home/articol/profesorul-andrei-marga-sustine-marti-o-conferinta-la-universitatea-petru-maior.html.

4 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

5http://ortodoxinfo.ro/2018/06/22/scrisoare-deschisa-catre-presedintele-romaniei-pentru-a-trimite-legea-antisemitismului-la-parlament-spre-revizuire/.

6https://www.petitieonline.com/scrisoare_deschis_ctre_presedintele_romaniei_pentru_a_trimite_legea_antisemitismului_la_parlament_spre_revizuire.

SEMNAȚI PETIȚIA

Dovadă trimitere către Cancelaria Sinodului BOR


Nu prea înțeleg eu pasajul acesta:

„Este momentul ca ortodocșii români să se unească într-un efort de apărare a Bisericii Ortodoxe Române de un pericol ale cărui consecințe s-ar putea să se arate în viitor, când deja nu se va mai putea face nimic.”

Să se unească ortodocșii sau ortodocșii cu ecumeniștii, adică implicit cu pseudo-ierarhii? Cum ar veni să ne unim cu cei cu care am rupt comuniunea? Spre apărarea Bisericii, pe care tocmai ei o atacă prin ecumenism?

Ce-i drept, „șefii” BOR (din nefericire încă șefi) au influență și ar avea și puterea să influențeze spre normal orice inițiativă legislativă aberantă. Mă îndoiesc însă că o vor face!

Ați observat că de câteva luni Radio Trinitas a renunțat la sinaxarul romano-catolic?

Timp de mai mulți ani (probabil de la înființare), Radio Trinitas, după rugăciunile dimineții, difuza o scurtă emisiune numită „Cuvintele credinței” în cadrul căreia se citea sinaxarul Sfinților Bisericii, dar şi… sinaxarul romano-catolic.

Iată ce citim pe site-ul oficial:

CUVINTELE CREDINȚEI

Luni – duminică, 06.20 – 06.30

Este o emisiune religioasă, difuzată în fiecare zi, de la ora 06.20. În cele 10 minute ale sale, emisiunea cuprinde sinaxarul (prezentarea vieţii sfinţilor zilei din Calendarul Bisericii Ortodoxe şi menţionarea sfinţilor din Calendarul Bisericii Romano-Catolice), două lecturi biblice (un text din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament şi unul din Sfânta Scriptură a Noului Testament), o lectură patristică (un text din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii). Textele au un caracter practic pentru viaţa creştină. Sunt, de cele mai multe ori, în concordanţă cu perioada din anul bisericesc în care sunt difuzate.

Dar asta era în trecut. Anul acesta, de vreo cateva luni, radioul Patriarhiei a renunțat la menționarea „sfinților” romano-catolici. De ce oare?

Să fie aceasta o detaşare treptată de ecumenism? O revenire într-ale ortodoxiei, după ce ani de zile, duhovnicescul post de radio, alături de povețele ortodoxe, şi-a plimbat ascultătorii prin tenebrele ecumenismului eretic?

Am fi prea naivi să credem asta!

Mai degrabă Patriarhia încearcă adormirea conştiinței ortodocşilor, avand în vedere conflictele apărute pe tot cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane dupa marea trădare din Creta. Poate patriarhul speră că nemaiafirmand pe față ecumenismul prin mass-media bisericească, va părea mai ortodox. Dar va renunța oare şi la săptămana de rugăciune comună cu ereticii? Va denunța public acordul de la Balamand prin care BOR recunoştea tainele papistaşilor romano-catolici? Sau pe cel de la Chambesy cu monofiziții? Va renunța să trimită reprezentanți (ca preşedinte al sinodului BOR) la toate întalnirile ecumeniste interconfesionale şi interreligioase şi va scoate BOR din Consiliul Mondial al „Bisericilor”? Şi cel mai important îşi va retrage semnătura de pe ereticele documente din Creta şi va repune oficial în drepturi preoții, monahii şi mirenii caterisiți, alungați sau prigoniți? 

NICIDECUM, căci este prea adancit şi el şi toți ierarhii BORomane, în ecumenismul satanic! Dar ştim acestea… căci atfel lupta credincioşilor mărturisitori ar lua sfarşit şi pacea s-ar reinstaura în Biserica romanilor.

Comunicat eretic al Sinodului BOR despre atitudinea românilor antiecumeniști față de sinodul din Creta

Imagini pentru sinodul bor imagini

Am scris in titlu cuvântul „eretic„ întrucât Sinodul BOR susține în continuare ecumenismul, deciziile eretice din Creta și dialogurile sterile cu ereticii.

Comunicat: Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare

Redăm mai jos poziția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la evoluțiile recente din România privind receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016):

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii şi unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puțini vrednici de pedeapsădecât cei care au răstignit Trupul Său!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaş și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici şi credincioși afirmând în mod fals şi denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea şi unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta şi niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodatăecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credinţă, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mișcarea ecumenică s-a născut, la începutul secolului 20, când misionarii creștini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreștinilor din Africa şi Asia, în timp ce creștinii erau dezbinați în multe confesiuni creștine antagoniste, care se urau şi se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în fața altor religii și nici în fața societății civile. Participând la această mișcare de dialog între creștinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unității creștinilor neortodocși dezbinați între ei de-a lungul timpului se poate realizanumai pe baza credinței Bisericii nedespărțite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, pe care o mărturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).

În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alți creștini tocmaimărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceştia s-au despărțit în timp prin deviere de la credinţa ortodoxă. Desigur, niciun creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamăcăși pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept săconsiderăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturisește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.

De asemenea, Sfântul (nu prea e deloc sfant! – n. a.) Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică şi agresivă a unor teologi și clerici (preoți și ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici și credincioși la neascultare față de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca să fie aduse la cunoștința Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă a Greciei) situațiile în care unii dintre preoţii şi ierarhii acestora desfășoară în mod necanonic activități agresive şi turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire și dezbinare.

Clericii, monahii şi mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemaţi la îndreptare prin dialog pașnic și lămurire canonică privind gravitatea dezbinării și a tulburării păcii și unității Bisericii. La fel, sancțiunile administrative și canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor și mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire și dezbinare, tulburând pacea și unitatea Bisericii.

Totodată, s-a reamintit că dacă Părinţii sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni și 10 adăugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de către Părinții Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica şi completa textul sinodal iniţial, cu atât mai mult un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanța și dezvolta documentele formulate şi aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii şi unităţii Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este şi hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, deşi are unele observații critice şi a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică şi canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât şi cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinţei ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericeşti, nu în stare de răzvrătire şi dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în acelaşi timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) şiDuhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).

 Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Sursa: basilica.ro

 Citiți și: Comentariul Părintelui CIPRIAN-IOAN STAICU la comunicatul Patriarhiei

ERESUL DIN CRETA TREBUIE DAT ANATEMEI

 Imagini pentru sinodul din creta imagini

Conţinutul acestui articol a fost şters până la corectarea greşelilor din text.

Va fi repostat. 


Primit pe e-mail.

Scrisoare deschisă, a unor simpli credincioși, către ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, cu îndemnul de a nu participa la Sinodul din Creta sau de a nu vota teme neortodoxe

Scrisoarea a fost depusă vineri, 10. 06.2016, la Registratura Patriarhiei și este inspirată, în parte, din celelalte scrisori, care au fost trimise către ierarhi ai BOR până acum. Postez aici o copie, cu numărul de înregistrare obținut. 

img015  img014

img016  img013

Pentru o vizualizare mai bună deschideți aici: SCRISOARE BOR