MODUS OPERANDI al islamului – Bruxelles, capitala islamului european

MODUS OPERANDI islam

               Extrase din:  

    „The historical roots and contemporary threat…”

        de Dr. Peter Hammond (autorul deţine un doctorat în teologie)

 

MODUS OPERANDI islam

 

> Islamul nu este o religie sau un cult. În forma sa, este un stil de viaţă  complet.

 

> Islamul are componente religioase, juridice, politice, economice, sociale şi militare. Componenta religioasă serveşte pentru a le masca pe toate celelalte.

 

> Islamizarea  demarează atunci când o ţară are suficient de mulţi musulmani încât aceştia încep să pretindă concesii de natură  religioasă.

 

> Când societăţile  deschise la diversitatea culturală, la corectitudinea politică şi la toleranţă consimt la cererile de natură religioasă ale comunităţii musulmane, celelalte  componente se înfiltrează treptat.

 

> Iată cum funcţionează:

 Atâta timp cât populaţia musulmană rămâne  în jurul valorii de 2% sau mai puţin, indiferent de ţară, aceasta va fi percepută de către alţi cetăţeni ca fiind o minoritate paşnică, şi nu ca o ameninţare. Acesta este cazul în prezent în:

 

> Australia: musulmani 2,25%

> Spania: musulmani 2,3%

> Statele Unite ale Americii: musulmani 2%

> Italia: musulmani 2,6%

> Între 2% şi 5%, conversia din cadrul celorlalte minorităţi etnice şi din grupurile marginalizate începe prin recrutarea de deţinuţi în închisori şi de tineret din zona marginalizată a  bandelor de stradă. Acesta este cazul în:

 

> Germania: musulmani 5%

> Canada: musulmani 3%

> Danemarca: musulmani 4,1%

> Norvegia: musulmani 3%

> Marea Britanie: musulmani 4,6%

 

> Când ajung la 5%, musulmanii au deja o influenţă excesivă în raport cu procentul lor în populaţie. Ei vor  începe să facă presiuni pentru introducerea de produse alimentare „Halal”  (curate, conform standardelor islamice), asigurând  angajarea musulmanilor în prepararea lor. Vor spori  presiunea asupra lanţurilor de desfacere / comercializare a alimentelor, astfel încât acestea să introducă asemenea produse în vânzările lor, ameninţându-i  cu represalii până la faliment dacă nu se conformează cererilor lor. Asta se întâmplă în:

 

> Olanda: musulmani 5,5%

> Suedia: musulmani 4,9%

> Elveţia: musulmani 5,7%

> Olanda: musulmani 5,5%

> Trinidad / Tobago: musulmani 7%

 

> Ajunşi în acest stadiu, musulmanii se vor înfiltra treptat în toate sferele de influenţă şi vor acţiona pentru ca Guvernele să le permită să se guverneze ei înşişi (în interiorul  unor enclave de tip „ghetou”) în conformitate cu legislaţia sharia (legea islamică), scopul final al islamiştilor fiind instaurarea sharia în toate ţările din lume.

 

> Când numărul musulmanilor se apropie de 10% din populaţie, se amplifică nerespectarea legilor mergând până la provocări deschise, pledând pentru condiţii de viaţă conforme cu cultura şi credinţele lor. La Paris, vedem cu regularitate incendieri de automobile în enclavele musulmane. Orice acţiune percepută ca anti-musulmană are ca rezultat revolte şi ameninţări ale mulţimilor, ca în Amsterdam, unde s-au opus violent la benzile de  desene animate cu Mohamed şi filmele despre Islam. La momentul când scriem aceste rânduri, 12 persoane au fost tocmai ucise în Charlie Hebdo Paris… Astfel de tensiuni apar zilnic, în special în enclavele musulmane din:

 

> China: musulmani 10% – (în China este o situația mai specială din cauza comunismului – notă admin.)

> Franţa: musulmani 9,6%

> Guyana: musulmani 7%

> Israel: musulmani 16% – (în Israel este o altă situație mai specială, căci sionismul evreisc ține sub asuprire populația islamică – notă admin)

> Filipine: musulmani 10%

> Thailanda: musulmani 10%

 

> Când ajung la 20% din populaţie, ţările receptoare se confruntă cu focare de violenţă declanşate chiar pentru probleme minore, formarea miliţiilor jihadiste, crime, incendierea  de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti, ca în:

 

> India: musulmani 20%

> Kenya: musulmani 33%

> Rusia: musulmani 19%

 

> La 40%, naţiunile gazdă vor experimenta masacre sporadice, atacuri teroriste repetate şi de gherilă militare, incendieri de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti fără răgaz, cum se întâmplă în prezent în:

 

> Ciad: musulmani 50%

> Etiopia: musulmani 50%

 

> De la 60%, naţiunile vor asista la persecuţia neîngrădită a cetăţenilor nemusulmani (necredincioşi) aparţinând tuturor religiilor  (inclusiv musulmani care nu se conformează ideologiei  fundamentaliste), purificarea etnică, utilizarea legii sharia ca o armă de represiune şi aplicarea „Jizya” (taxă asupra necredincioşilor), astfel ca în:

 

> Albania: musulmani 79,9%

> Bosnia: musulmani 60%

> Malaezia: musulmani 60,4%

> Qatar: musulmani 77,5%

> Dincolo de 80%, întimidarea este permanentă, opresiunea şi jihadul violente şi agresive, epurarea etnică este etatizată mergând până la genocid. Fundamentaliştii persecută sau elimină toţi necredincioşii (neconvertiţii) căci ţările pe care le ocupă trebuie să devină 100% musulmane, ca în:

 

> Bangladesh: musulmani 90,4%

> Egipt: musulmani 95%

> Indonezia: musulmani 88%

> Iran: musulmani 99%

> Irak: musulmani 97%

> Iordania: musulmani 94%

> Liban: 99% musulmani

> Maroc: musulmani 99%

> Pakistan: musulmani 96,3%

> Palestina: musulmani 98%

> Sudan: musulmani 97%

> Siria: musulmani 90%

> Turcia: musulmani 99,8%

 

Când scopul final este atins şi populaţia a devenit 100% musulmană, s-ar putea presupune că asta va conduce la „Dar es Salaam”, Casa Islamică a Păcii. Toţi locuitorii sunt musulmani, madrasele sunt singurele şcoli, iar Coranul este singurul cuvânt admis, aşa ca în:

Afganistan: musulmani 100%

Arabia Saudită: musulmani 100%

Somalia: musulmani 100%

Yemen: musulmani 100%

Din păcate, niciodată nu va fi pace, pentru că în aceste ţări, 100% musulmane, cei mai radicali vor exercita un control total, vor deţine puterea absolută şi îşi vor satisface setea insaţiabilă de sânge ucigându-i pe coreligionarii lor care sunt mai puţin radicali decât ei…..

Este foarte important să înţelegem că, în unele ţări, cu populaţii musulmane mult sub 100%, cum ar fi Franţa, oamenii care trăiesc în aceste enclave (ghetouri) sunt 100% musulmani; această populaţie trăieşte în conformitate cu legislaţia Sharia. Poliţia naţională franceză nu intră în interiorul acestor enclave. Acolo nu există nici jurisdicţie de stat, nici şcoli, nici facilităţi religioase nemusulmane. Copiii frecventează madrasa (şcoli religioase islamice), învaţă doar Coranul. Simplul fapt de a avea contacte cu necredincioşii este pasibil de pedeapsa cu moartea. În consecinţă, în unele locuri din aceste ţări, Imamii musulmani şi extremiştii exercită mai multă putere decât autorităţile alese ale statului şi forţele de poliţie…

Astăzi, cei peste 2 miliarde de musulmani constituie 28% din populaţia lumii. În acelaşi timp, rata natalităţii la musulmani depăşeşte cu mult rata natalităţii la creştini, hinduşi, budişti, evrei şi alţi credincioşi sau necredincioşi. În acest fel, musulmanii vor depăşi 50% din populaţia lumii până la sfârşitul secolului.

–––––––––––––––––––––––––––––-

Vă rugăm să transmiteţi aceste informaţii tuturor acelora dintre apropiaţii dvs. care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de viitorul sumbru care stă în faţa noilor generaţii, dacă nu vom avea curajul şi forţa morală să blocăm acest curent religios malefic pentru umanitate. Este şi lupta voastră!

„Înainte de vârsta de nouă ani am învăţat canonul care guvernează viaţa arabă: eu împotriva fratelui meu, eu şi fratele meu împotriva tatălui meu, familia mea contra verilor clanului, clanul contra tribului, tribul contra întregii lumi şi noi toţi contra necredincioşilor”.

Leon Uris, „The Haj” (citat din roman)

„Un mediator este cineva care hrăneşte un crocodil, sperând că va fi ultimul care urmează să fie mâncat.”  Winston Churchill

„Singura condiţie pentru triumful răului este pasivitatea oamenilor de bine.”   Edmund Burke

Bruxellistan, capitala Eurabiei

19 martie 2016 · de bogdancalehari

Statul Islamic are capitala și cartierul general la Raqaa, în Siria. Și școlarii știu acum lucrul acesta. Cu excepția celor din serviciile secrete europene, puțini știu însă că Statul Islamic are un cartier general și în Europa, la Bruxelles, în cartierul Molenbeek, la nici doi kilometri de sediul Uniunii Europene. De aici au plecat cei 8 teroriști, care au ucis pe 13 noiembrie, la Paris, 132 de oameni și aici s-a refugiat vestitul Salah Abdeslam – singurul  terorist care a scăpat.

De altfel, imediat dupa Bataclan, Sindicatul Polițiștilor Francezi (SPF) a pus degetul pe rană, cerând  ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, “cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeană.” Constare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și Belgia – țară care a furnizat, raportat la numărul populației, cel mai mare număr de jihadiști, Statului Islamic și Europei. Însă a pune Belgia sub monitorizarea UE, în scopul eradicării terorismului islamic, este același lucru cu a pune o gașcă de nebuni, for tutelar la un ospiciu.

Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului, decât să aplice cu consecvență politica UE în materie de imigrație musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios. Imigrația masivă și necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 de ani un adevărat șoc imigrațional, social și cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o țară cu 10 milioane de locuitori. Așa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populația Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigrație), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetățeniei pe baza unei simple dovezi de reședință, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria și Irak !), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio, decât cu niște localități europene.

Adevărate laboratoare, în care politica de ingineria socială promovată de socialiștii și ecologistii belgieni și-a definit utopia și și-a proclamat falimentul. Ani de zile, politicienii, presa și intelectualitatea belgiană au cultivat mitul “traiului împreună” și al “diversității multiculturale”, Bruxelles-ul și casbah-urile sale fiind evocate ca exemple de urmat, cu toate că puținele voci raționale vorbeau despre “Mollahbeek” și calificau Bruxelles-ul drept un Waterloo al politicii de stânga.

Molenbeek – Saint- Jean l-a avut primar, timp de 20 de ani, pe socialistul Philippe Moureaux, timp în care și-a pierdut nu numai numele incorect politic, “Saint Jean”, ci și pe toți locuitorii de origine belgiană. A devenit astfel o “no go zone”, un pământ al islamului, populat în totalitate de magrebieni și turci – noul “proletariat” și electorat al lui Philippe Moreaux și al Partidului Socialist. Vestit pentru inițierea și susținerea legii “contra rasismului și xenofobiei” (1981), lege adoptată în perioada când era ministru al Justiției și reformelor instituționale, odată ajuns primar, Philippe Moreaux a finanțat asociațiile musulmane și constructia de moschei (50 numai în Molenbeek), a pus la dispoziția școlilor coranice (madrassa) locațiile publice și a promovat pe listele electorale ale socialiștilor atât predicatori ai islamului salafist, cât și oamenii de încredere ai traficanților de droguri. Mohamed Abdeslam, fratele mai mare al lui Salah Abdeslam, s-a numărat printre membri cabinetului său. Urmându-i exemplul, Partidul Socialist își editează azi manifestele electorale în urdu, arabă și turca, iar la nivelul Bruxelles-ului peste jumătate din candidații săi sunt musulmani. În 2010, Moureaux a divorțat, iar în 2011, la 72 de ani, s-a căsătorit cu marocana Latifa Benaicha (35 de ani), o colaboratoare a ministrului bruxellez, Charles Picque.

Așa a adevenit Molenbeek, dintr-o zonă urbană model, un cartier în intregime musulman, un fief al islamului radical și o placă turnantă a traficului de droguri. Un Afganistan in miniatură. Sub conducerea socialiștilor și a ecologiștilor, celelalte cartiere i-au urmat exemplul, în aplauzele unanime ale establishmentului politic și indiferența abulică a belgienilor. Totul s-a întâmplat, repet, la câțiva pași de sediul Uniunii Europene, într-o țară ce a trimis-o în Parlamentul european pe Mahinur Ozdemir, nu numai prima deputată europeană cu hijab, ci și o mare suporteră a dictatorului islamist, Recep Erdogan. O țară al cărui ministru de interne a tratat plecarea jihadiștilor belgieni în Siria și Irak dintr-un unghi umanitar, prezentându-i drept victime ale societății, când ei erau doar niște teroriști periculoși, și care a facilitat reîntoarcerea din Siria a unui jihadist, pentru ca soția acestuia “să poată naște în condiții bune”! O țară ca un ospiciu.

În aceste condiții, era normal ca Bruxelles-ul – dopat fiind cu un drog letal, obținut prin sinteza dintre negarea realității și multiculturalism – să “sărbătorească”, în genunchi, reîntoarcerea de la jihadul din Franța a fiului său iubit, Salah Abdeslam. Zile întregi metroul nu a circulat, iar creșele, grădinițele, școlile și universitățile au rămas închise. La fel și marile centre comerciale, sălile de sport, piscinele, sălile de cinema, teatrele și muzeele. Întâi s-a anulat meciul de fotbal cu Spania, după aia etapa de campionat, iar când s-au anulat sărbătorile Crăciunului si ale Anului Nou, bruxelezii, care au stat mult timp închiși în case, s-au gândit că se vor revanșa postind de Ramadan. S-au înregistrat pierderi economice imposibil de calculat. Bruxelles-ul a fost umilit, dar era fericit: Islamul dobândise o mare victorie. De aia nu s-a înregistrat nici cel mai mic semn de mânie sau de revoltă, iar sentimentul de indignare a lipsit cu desăvârșire. Chiar și atunci când Salah Abdeslam a scăpat, iar, de urmărirea poliției, pentru ca aceasta nu are voie să facă percheziții în timpul nopții; nici chiar atunci când este vorba de terorism!

Marți după amiază, în casbah-ul Forest din Bruxelles, o operațiune mixtă a polițistilor belgieni și francezi a fost întampinată de gloanțele teroriștilor islamiști. Era a o suta operațiune de acest fel, din ultimele 4 luni. Patru politiști au fost răniți ușor, iar islamistul algerian Mohamed Belkaid – aflat ilegal pe teritoriul Belgiei, dar condamnat pentru furt în 2014 – a fost ucis de un lunetist. Alți doi teroriști au scăpat! S-au găsit arme, muniție și un steag al Statului Islamic lângă cadavrul lui Mohamed Belkaid. Primul ministru, Charles Michel, a cerut miercuri belgienilor, deși nu era nevoie, “să-si pastreze calmul și sângele rece”.

Vineri, după 126 de zile de urmărire, Salah Abdeslam a fost prins, după un puternic schimb de focuri, într-un apartament dintr-un imobil situat chiar în mijlocul Molenbeek-ului – cartier în care a crescut și a locuit. La aflarea veștii capturării eroului local, tineri musulmani, toți locuitori ai cartierului și adepți ai Statului Islamic, au atacat cu pietre forțele de poliție!

În condițiile în care Comisia Europeană, Angela Merkel, lideri europeni marcanți, precum și oligarhia media și patronală sprijină necondiționat invazia imigrațională, considerând-o o șansă pentru Europa, deși aceasta a intrat sub tutela Islamului, mulți europeni își manifestă ingrijorarea, neștiind ce le rezervă viitorul. Pentru cei curioși și nelămuriți, un singur sfat: cine vrea să cunoască viitorul Europei, nu are decât să se uite atent la prezentul Bruxelles-ului.

Sursa: bogdancalehari.wordpress.com

Reclame

CAZ RAR: Iohannis şi Ponta apără interesele României optând pentru a stabili noi câţi refugiaţi să primim, iar europarlamentarii români trădează, votând pentru cotele obligatorii

Deși preşedintele Klaus Iohannis și premierul Victor Ponta s-au pronunţat împotriva cotelor obligatorii impuse de Comisia Europeană în ceea ce priveşte criza refugiaţilor, europarlamentari români ai PSD şi PNL au decis să susțină decizia Bruxelles-ului.
România ar urma să primească în septembrie 4.646 de refugiaţi, conform cotelor anunţate de preşedintele Comisiei Europene, Jean- Claude Juncker în cursul săptămânii trecute, deşi preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că ţara are doar 1.785 de locuri disponibile pentru migranţi, scrie evz.ro.
Europarlamentarii români au considerat însă că nu trebuie să țină seama de ce spune guvernul de la București. Eurodeputații Victor Boştinaru, Daniel Buda, Andi Cristea, Mircea Diaconu, Monica Macovei, Ramona Mănescu , Sigfried Mureşan, Norica Nicolai, Emilian Pavel, Cristian Pavel, Cristian Preda, Theodor Stolojan, Claudiu Tănăsescu, Adina Vălean şi Renate Weber au susţinut rezoluţia privind cotele obligatorii de migranţi.
Doar doi europarlamentari au votat împotriva: Csaba Sogor şi Iuliu Winkler.
Cristian Buşoi, Viorica Dăncilă, Marian-Jean Marinescu, Sorin Moisă,Dan Nica, Ioan Mircea Paşcu şi Claudia Tapardel nu au votat.
Damian Drăghici s-a abţinut de la vot.
Ca o curiozitate, toţi cei trei europarlamentari, care au votat împotrivă ori s-au abţinut, nu sunt etnici români.
Putem trage concluzia că românii sunt spălaţi pe creier şi nu-şi mai cunosc interesele?

ROMÂNIA CREȘTINĂ ȘI RĂZBOIUL PSIHOLOGIC PURTAT ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN

Radu Iacoboaie, 29 iulie 2014

    În lumea contemporană, este bine cunoscut faptul, că astăzi războaiele din toate zonele de conflict tind tot mai mult să folosească războiul psihologic, ca parte componentă activă a acestora. Dar acest război psihologic este purtat în același timp și separat împotriva statelor lumii neangajate în conflicte regionale, în încercarea de a le slăbi până la desființare. Prin el, se urmărește distrugerea identității naționale, valorilor naționale și creștine pentru a pregăti Noua Ordine Mondială prin care va apărea un singur stat atotputernic, un imperiu global, chipurile o republică universală.
Analizând doar succint starea actuală a națiunii române, observăm că poporul român este supus constant și în prezent unui război psihologic complex, prin care se caută cu orice preț aruncarea românilor în sărăcie și deznădejde, în paralel cu slăbirea în credință.
Pe lângă manipulare, intoxicare și reeducare, mass-media aservită în mare parte stăpânilor din umbră, contribuie din plin la crearea unei imagini deprimante asupra viitorului și la grefarea unui negativism și scepticism, menit să preîntâmpine luarea de atitudine, spiritul civic și gândirea critică. Democrația este golită de conținut dacă nu există opoziția față de putere. Mass-media este cea care practic anesteziază conștiințele și demonizează treptat valorile creștine și naționale. Evreii sioniști cunosc foarte bine puterea mass-mediei și de aceea au investit mult în ea. Până și cinematografia din divertisment a devenit o industrie dar și un mijloc de pervertire a gândirii și modului de viață.
Cu îngăduința lui Dumnezeu (drept pedeapsă pentru milioanele de avorturi făcute din 1990 încoace și alte păcate grele), putem spune că asemenea vechiului popor al lui Israel dus în robia egipteană, din ianuarie 2007 a început pentru poporul român ,,robia babiloniană”. De altfel, sediul de la Bruxelles este conceput ca o replică la Turnul Babel din vechime. Dar robia aceasta ne este dată și pentru ca suferința să ne deschidă ochii sufletului. Se va trezi oare poporul român, conștientizând păcatele sale pentru a dobândi iertarea înaintea lui Dumnezeu? Avem nevoie fraților de o ROMÂNIE CREȘTINĂ! România are nevoie în ceasul acesta critic al existenței sale de foarte multă rugăciune și pocăință adevărată. Este timpul mărturisirii Adevărului!
Să mai precizăm că articolul 148 din Constituția revizuită în 2003 stipulează că legile UE au întâietate în fața celor românești! Iar cedările de suveranitate continuă. Contribuim la bugetul UE cu peste un miliard de euro și absorbim fonduri europene de circa 300-400 milioane de euro… Suntem obligați să menținem salariile cele mai mici din UE! Oligarhia aflată mereu la putere a dat mâna cu Patronatul din România în acest sens, fiecare parte având avantajele sale. Doar poporul român este spoliat fără milă și fără nici o reținere. Cum se face că pe lângă salariile mizere, tot noi avem parte de asemenea de cea mai mare corupție din UE după statistici recente făcute la Bruxelles?…
Psihologii cunosc mecanismele gândirii și cum reacționează cei care au complexe de inferioritate. Ei știu că aceste complexe pot fi și create în mod artificial. Mass-media ne repetă obsesiv și la nesfârșit pe diverse nuanțe și tonuri că noi românii suntem ultimii din Europa și uneori din lume. Suntem învățați să devenim cetățeni de mâna a doua, fără identitate și fără idealuri. Să gândească mereu alții pentru noi, la fel ca în timpul comunismului…

În articolul ,,România nu are viitor, dacă nu ne întoarcem cu toată inima la Dumnezeu, semnat de Gheorghe Fecioru (revista Familia ortodoxă, nr.3(26)/2011, pp.3-6), aflăm de ideile inoculate în mentalul colectiv al poporului român prin războiul psihologic: România nu are viitor, Românii nu mai au speranță, Românii n-au valoare, Tinerii români sunt superficiali, Românii nu știu să se distreze, Românii n-ascultă muzică bună, Românii nu sunt buni la pat…
Dar să citim și restul: ,,Una dintre cele mai uzitate tehnici de manipulare este repetiția. Cu cât se repetă mai des o lozincă, o poveste oarecare, cu atât va deveni mai credibilă. Și aceleași experiențe ne arată că, pe cât este mai mare minciuna susținută, pe atât va părea mai vrednică de crezut, căci bunul simț comun, atrofiat mediatic, cu greu pune la îndoială ceea ce este repetat sub ochii sau în urechile tuturor. Așadar, valoarea de adevăr a unei afirmații care pătrunde în memoria colectivă este dată de frecvența cu care aceasta este întâlnită în societate, de vizibilitatea publică a acesteia.
Ingineria socială descrisă mai sus este folosită în prezent în campania de afișaj desfășurată sub lozinca: România nu are viitor. Peste tot în București pot fi întâlnite afișe care ajung până la dimensiunile unui bloc cu șase etaje, prin care ni se inoculează convingerea că nu ne mai rămâne să alegem decât între a ne prostitua, a emigra în grup către țări străine sau a ne sinucide în colectiv. În fond, puterea veninului acestei campanii constă în faptul că minciunile sunt ascunse abil în spatele unor jumătăți de măsură.
Cine stă în spatele acestui război psihologic dus împotriva poporului român sub forma unei așa-zise glume făcută de Radio 21? Cum de este posibil ca nici o instituție guvernamentală să nu se sesizeze, iar noi toți să tăcem de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat? Răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele, se pot afla analizând chiar lozincile defăimătoare ale campaniei în discuție.
România nu are viitor? Dacă poporul în ansamblul său sau măcar prin comunitățile sale creștine nu se trezește din anestezia visării în fața televizorului și a internetului, din euforia chinuitoare a dependenței de păcat, este greu de spus care va mai putea fi viitorul României. Politicește vorbind, ce viitor ne pot rezerva stăpânitorii lumii acesteia care discută numai în termeni de globalizare, control, drepturi ale homosexualilor și sincretism religios? A venit vremea, iată, să ni se pună în față planul stabilit la Yalta, la Malta sau în altă parte a lumii privind soarta poporului român. Batjocoritor ni se spune astăzi: ,,v-am adus în situația că nu mai aveți nici un viitor”. Oare nu se grăbesc puțin, înainte de a vedea care e deznodământul? Sau au nevoie chiar de această ultimă lovitură dată poporului român, un alt tip de experiment psihologic?
Faptul că România nu are viitor nu-l poate afirma însă nimeni, căci nu putem transforma dorința celui care urăște din toată ființa poporul dreptcredincios român într-un adevăr profetic. Doar Dumnezeu cunoaște viitorul României. El este Cel care pune în balanță pe de o parte rugăciunile Sfinților, ale martirilor neamului și faptele credinței drepților zilelor noastre, iar pe de altă parte, păcatele tuturor.
Românii nu mai au speranță. Da, românii nu mai trebuie să nădăjduiască în Occident. Nu ne-au ajuns cei 45 de ani în care tot i-am așteptat pe americanii care ne vânduseră încă de la Yalta (1945), dar care din interese politice întrețineau credința că vor veni să ne salveze, fapt care a condus la moartea a mii și zeci de mii de români!? Nu ne-am convins oare de faptul că salvarea noastră numai la Bunul Dumnezeu o putem căuta, și în tot ce este plăcut Lui, iar nu în împrumuturile FMI? Cât oare trebuie să mai rătăcim încrezându-ne în idolii vremurilor noastre, care ajung, iată, să ne spună în față că în ei nu există speranță: ,,ați nădăjduit în noi, dar noi nu v-am iubit niciodată, ci doar v-am înșelat pentru a vă răpi totul și a vă face robii noștri.”
De ce se grăbește cel rău să ne convingă că nu mai avem nici o speranță? Nu cumva iarăși minte, el care e tatăl minciunii? Desigur, lucrurile pot fi văzute și dintr-un cu totul alt unghi. Românii săraci, ajunși robi ai concernurilor transnaționale, ai băncilor sau ai altor structuri politico-financiare, pot și trebuie să aibă mai multe speranțe decât omul occidental sau de aiurea, care nu a cunoscut Ortodoxia, care nu L-a cunoscut cu adevărat pe Hristos. Oricât am fi de săraci, harul lui Dumnezeu ne poate face să ne simțim ca niște domni și împărați. Trebuie doar să ne lepădăm de dulceața trecătoare a păcatului, să ne spovedim și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mielului, care s-a adus jertfă lumii pentru păcatele noastre. De aceea, poate, se dă lupta aceasta atât de agresivă, bătălia pentru sufletul românului. Românii au mari speranțe în Hristos, nădejdea în El fiind chiar o mare virtute, în timp ce deznădejdea la care ne îndeamnă lozinca stradală e un păcat aducător de moarte.
Românii n-au valoare? Și aici se ascunde un viciu de fond. Dacă identitatea românilor stă în credință, în familie, în limbă, în însăși omenia acestui neam, cei care nu împărtășesc aceste valori nu pot fi numiți pe drept cuvânt români, ci poate doar populație. Din păcate, și mulți dintre intelectualii noștri trebuie să se subsumeze acestui numitor comun al celor fără identitate. Căci de cel puțin 20 de ani nu fac decât să critice poporul român, credința neamului și toate valorile lui, extaziindu-se în schimb, făcând temenele în fața intelighenției europene și americane. Dezrădăcinați, înstrăinați de etosul românesc și cu ifosele complexatului cultural, acești intelectuali și pseudocărturari români au făcut mai mult rău poporului decât întreaga clasă politică. Constant aceștia au subminat încrederea noastră în propriile valori, în propriul destin. La drept vorbind, ei își află cuvenitul loc între boii plaiului pornografic în care simbolic s-au plasat ca directori ai unei conștiințe desfrânate, ai manelismului intelectual.
Tinerii români sunt superficiali. Dar nu aceasta s-a și dorit, ca noua generație să nu mai fie bună de nimic? Televiziunea și internetul, băutura, drogurile, și erotismul ne-au vrăjit copiii și tinerii educați de o mass-media deșănțată. Biserica, școala, noi înșine prea puțin am făcut pentru noua generație. Ei sunt cea mai mare bogăție a țării, viitorul acesteia și, totodată, bucuria fiecăruia dintre noi. De ce nu înțelegem că trebuie să ne sacrificăm mai mult pentru a-i ajuta să devină oameni, devenind mai întâi buni creștini? Cu adevărat, dacă ne hotărâm să începem a face ceva pentru neamul nostru trebuie să ne aplecăm în primul rând asupra educației copiilor noștri. Altfel, ce viitor mai putem aștepta?
Românii nu știu să se distreze. Lozinca nu dorește altceva decât să ne împingă, prin mecanismul complexării, pe calea degenerării morale. Oare când vorbește de distracție se referă la cititul unei cărți valoroase, a dezvoltării simțului artistic, a culturii duhului sau se are în vedere discoteca, băutura, drogul și perversiunile de tot felul care sunt practicate în Occident, mai ales în Statele Unite, acolo unde tinerii ,,știu” cum să se distreze?
Desfrânarea inculată prin filme și internet, prin aproape tot ceea ce ne înconjoară a murdărit și secătuit mult sufletul românilor. Unii, bieții, nici nu mai știu să se bucure cu adevărat, nu mai pot să iubească și nu mai realizează în nici un fel ce înseamnă să fii fericit. Se cuvine să le arătăm cu toții mai multă răbdare și dragoste. Trebuie să ne asumăm această neputință, pentru că, într-un fel sau altul, vina este a tuturor.
Singurul lucru de care ne mai consideră buni campania antiromânească și anticreștină dusă în capitala țării este prostituarea. Lozinca ,,Românii nu sunt buni la pat” ne indică care trebuie să fie viitorul tineretului nostru, al poporului român. Adică, din moment ce nu mai aveți nici o speranță ca indivizi, nici un viitor ca neam, nu vă rămâne decât să vă vindeți trupurile și sufletele, care oricum nu valorează mai nimic (românii nu au valoare). Se dorește oare să devenim un fel de Thailandă a Europei, curvele desfrânaților, tuturor homosexualilor și pedofililor care nu mai află suficientă carne pentru a-și astâmpăra poftele necurate?
Campania România nu are viitor punctează simbolic un moment crucial în viața poporului român: ori ne întoarcem cu toată inima la Dumnezeu, ori trebuie să ne pregătim pentru vremuri foarte grele, similare cu cele petrecute de poporul lui Israel când a fost dus în robia babiloniană. Mizeria și batjocura ne vor face să ne stingem încet sau mai repede ca indivizi și ca neam. Campania are un scop malefic, însă a fost îngăduită de Dumnezeu tocmai pentru a ne trezi și a înțelege cum ne va arăta viitorul dacă ne dăm pe mâinile stăpânitorilor lumii acesteia, încrezându-ne în ei și hrănindu-ne sufletele cu mizeriile pe care ni le servesc. Pe de altă parte, campania stă sub semnul grabei cu care puterile întunericului se oțărăsc împotriva noastră. Putem înțelege că, într-adevăr, ni se pregătește ceva, dar intuim și faptul că este aproape o renaștere spirituală în România sau, oricum, ceva care va spăla multe dintre păcatele neamului, deschizându-ne noi perspective. Adevărul că în Hristos și în Biserică România are viitor, cu siguranță, mărește frica celor care desfășoară această campanie și a celor care stau în spatele lor. Să strigăm deci din toată inima în acest post al Paștilor: Miluiește-ne, Dumnezeule, miluiește-ne!”

Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 29 iulie 2014

Ilie Şerbănescu – Tragedia energetică a României

O tragedie caraghioasă

De n-ar fi şi de râs, ar fi doar de plâns! Situaţia prin care trece România în plan energetic are toate datele unei tragedii, dar, în ultimele săptămâni, a devenit şi caraghioasă. Fără existenţa unor minime condiţii care s-o justifice economic şi s-o facă posibilă tehnic, o aşa-zisă liberalizare a preţurilor în energie a fost impusă României de către FMI şi CE. Anomalia acestei impuneri a fost evidenţiată pregnant în 2013 când, sub efectul prăbuşirii consumului de energie primară, preţurile la producător au scăzut, dar, sub efectul asumării guvernamentale a artificialei liberalizări, preţurile la consumator în energie au crescut! Consumatorii industriali ameninţă că închid. Investitorii străini avertizează că pleacă. Discriminatoriu, guvernul îi scuteşte de plăţi pe unii şi îi împovărează pe alţii. Absurdităţile economice abundă. Preţurile cu aprovizionarea cresc când consumul scade! Furnizorii nu mai găsesc cumpărători, dar aceştia din urmă trebuie să plătească mai scump. Si toate acestea într-o ţară care are niscai resurse! Totul este dirijat de la Bruxelles unde nişte birocraţi care nu au nicio legătură cu economia de piaţă pe care o propovăduiesc îşi bat joc de aceasta pe seama ţărilor slabe!

Se credea că s-a atins paroxismul tragediei. Ei bine, nu! Lovite de prăbuşirea consumului au fost înainte de toate importurile. Atenţie, importurile din Rusia (căci altele nici nu există!), care sunt făcute de aşa-zisa liberalizare de la Bruxelles reper în creşterea preţurilor. Mai precis, gazele exploatate din România trebuie să fie vândute pe piaţa din România la preţurile celor importate din Rusia, care sunt de vreo trei ori mai mari! Dar importurile din Rusia aproape au dispărut. Dependenţa consumului de gaze din România de importurile din Rusia a coborât la 3-4%. În schimb, preţurile trebuie să se îndrepte spre preţul gazelor importate din Rusia! Cum ar putea fi calificat aşa ceva decât o crasă prostie?! Păi, poate fi calificat ca o scârboasă jefuire a României! Cui foloseşte o asemenea situaţie? României, ca ţară? Nu, căci i se interzice de fapt să-şi folosească resursele de gaze, atâtea câte mai există, pentru propria dezvoltare! Producătorilor români? Aceştia nu mai deţin decât jumătate din producţia de gaze, restul fiind sub controlul OMV. Distribuitorilor? Desigur, căci aceştia, în situaţia dată, cumpără mai ieftin şi vând mai scump. Dar, vai!, distribuitoriii români nu mai există, distribuţiile de gaze fiind în mâna E.On şi GDF. Pentru cine este deci această liberalizare? Putem nominaliza: pentru austrieci, nemţi şi francezi! Pentru români, deţinătorii resurselor, nu!

Atâta doar că, precum în povestea oii jupuite, dl Hajdinjak, şeful E.On România, cel mai înfocat şi vocal partizan al liberalizării – care ameninţa că E.On va pleca din România dacă oficialităţile de la Bucureşti nu trec la fapte – vine acum şi ne spune public că trebuie oprită liberalizarea întrucât, îl cităm, „rămâne fără clienţi”, circa 140 000 dintre aceştia anunţând că închid. Măi să fie, a jupuit prea multe oi şi rămâne fără lână!

De Ilie Serbanescu – Jurnalul National