La Certej s-a dat liber la cianuri. Se pare că ilegal

În timp ce doi candidaţi la preşedinţie se bat în declaraţii de ataşament faţă de ţară, jefuirea resurselor continuă.

Preiau articolul:

La Certej s-a dat liber la cianuri. Pentru că morții nu pot vorbi

La Certej s-a dat liber la cianuri. Pentru că morții nu pot vorbi

De Alina Moscalu

În comuna Certeju de Sus există aur (41 tone de aur și de cinci ori mai mult argint) care trebuie adus la suprafață; primarul comunei, Petru Câmpian, este decis ca aurul să strălucească cât mai curând în ochii localnicilor. În timpul ăsta, organizațiile de mediu se zbat ca peștii pe uscat ca exploatarea să fie făcută legal și cu simț de răspundere, pentru a evita vreun dezastru ecologic. Deocamdată, cele două tabere se află într-un război deschis, iar lucrările demarate la începutul lunii octombrie în perimetrul comunei au fost sistate.

Șantier deschis ilegal. Pentru cine nu vrea să vadă documente oficiale care sunt dosite

Societatea care ar trebui să scoată aur din perimetrul județului Hunedoara este Deva Gold SA. Cei care dețin 80% din Deva Gold sunt canadienii de la Eldorado Gold, restul de 20% aparține statului român. Cert este că oamenii au venit la noi în țară să facă bani. Și din moment ce au susținerea primarului din Certeju de Sus, zona în care au un interes enorm în momentul de față, există șanse reale să și reușească.

La jumătatea lunii octombrie, cei de la rețeaua Mining Watch ​România au început să primească sesizări de la oamenii din zonă, că ceva nu e în regulă cu organizarea de șantier din comuna Certeju de Sus. Așa că au ajuns la primarul Câmpian, care i-a tratat cu ceva zâmbete de moț și le-a pus niște dosare în brațe. Nu le-a arătat nicio autorizație de construire, doar niște dosare care puteau să conțină orice; nimeni de la Mining Watch nu a văzut conținutul acelor dosare.

Când am vorbit eu cu primarul, din nou nu era în primărie. Spun din nou, pentru că a fost sunat și de alți jurnaliști și tot timpul spune același lucru: că nu e în primărie, nu știe exact toate actele emise, cu dată și ce conțin. Numai că eu am încercat să rezolv o problemă de logică cu domnul primar Câmpian: celor de la Mining Watch le-a zis că a emis autorizație de construire pentru cariera Corada în data de 16 septembrie. Ori acest lucru nu se putea întâmpla fără avizul de specialitate al celor de la Consiliul Județean Hunedoara. Așa că activiștii de la Mining Watch au întrebat mai departe și li s-a răspuns că primarul Câmpian nu a cerut niciun aviz de specialitate.

Asta pentru că, între timp, adică pe 2 octombrie (la mai bine de două săptămâni de când a fost emisă autorizația pentru Deva Gold), a angajat o persoană la Biroul de Urbanism al comunei și nu mai are nevoie de avizul dat de la centru. Numai că autorizația a dat-o înainte.

Așa că am încercat să îi explic diferența dintre cele două date și că nu e legal ce a făcut. Mi-a reamintit că nu este în primărie și că nu știe toate datele. „Am rugămintea să veniți la mine, povestim concret pe documente. Oricum, lucrările au fost sistate de vreo săptămînă și ceva. S-a dat dispoziție de șantier.” Cel care a sistat lucrările este chiar primarul, care i-a pus pe cei care se ocupă de partea de proiectare pentru Deva Gold, să facă niște investigații mai temeinice. Aiuritor, dar așa susține omul. Nu mi-a spus exact ce ar trebui să caute ori să găsească. Și nici măcar nu există un orizont de timp.

Autorizația de construire nu o poate vedea așa, oricine!

Și totuși, de ce nu le-a arătat autorizația de construire celor de la Mining Watch? Mărturisesc că, atunci când i-am adresat întrebarea, mă așteptam la o eschivare, nu la o declarație de încredere necondiționată. „Cum să nu v-o arăt? Dumneavoastră aveți abilitatea. Știți cum e? Au venit de mi-au împroșcat toată comuna cu niște ziare despre Munții Apuseni. Sunt aspecte care nu pot face obiectul public. Ei (cei de la Deva Gold – n.r.) au niște tehnologii din astea fără utilizarea cianurilor în faza de procesare și preparare a minereurilor.”

Mă gândesc, că nu e ușor să fii primar în Certeju de Sus, să stai ca o cloșcă pe un munte de aur și să vină unii mai deștepți ca tine, care să le zică celor ce te votează, că tu vrei să le faci rău. Și că atunci când vor trage linie, nu va mai conta că au avut un loc de muncă. Și uite așa, primarul s-a răzbunat copilărește prin refuzul de a arăta actele celor de la Mining Watch și a atras involuntar atenția autorităților responsabile care dormeau pe ele – Inspectoratul de Stat în Construcții și Consiliul Județean Hunedoara. În plus, cei din rețeaua Mining Watch nu vor renunța până când Câmpian nu va demonstra cu acte, nu cu dosare fluturate pe sub nas, că e legal ce coace la Certeju.

Nu e ușor să fii primar în Certeju de Sus, să stai ca o cloșcă pe un munte aur.

Roxana Pencea, reprezentant al rețelei Mining Watch România, spune că oamenii din comună se tem să vorbească despre proiect cu presa ori cu cei de la organizațiile de mediu. Pe de altă parte, același primar Câmpian mi-a dat o informație concludentă când l-am întrebat dacă dumnealui este pentru exploatarea aurului în comuna pe care o conduce: „Eu sunt pentru locuri de muncă. Am 1 200 de solicitări pentru ocuparea de locuri de muncă. Exploatarea ar genera undeva la peste șase sute de locuri de muncă pe o perioadă de 25 de ani.”

Unde se termină Roșia Montană și începe Certeju de Sus?

Companiile care se ocupă de exploatări miniere transmit mereu mesajul că ecologiștii sunt niște oameni care se panichează instant și văd numai poluare în jur. Cam așa sună și mesajul transmis în pre​să de către directorul Deva Gold, Nicolae Stanca. Care Stanca nu are nicio legătură cu proiectul blamat de la Roșia. Așa zice el!

În realitate, la finele anului trecut, Deva Gold a preluat European Goldfields (ce nume inspirat!). Pentru ca imediat să se intereseze de ce poate fi făcut la Certeju pentru a începe exploatarea. Compania European Goldfields a fost înființată de Frank Timiș. Același Timiș este fo​ndatorul Gabriel Resources – compania care este mama și tata (și ce mai vreți voi) proiectului de la Roșia Montană. Bonus pentru memoria lui Stanca: el este cel care a ne​gociat cu statul român în favoarea lui Frank Timiș proiectul de la Roșia Montană.

Certejenii au memoria scurtă și par apropiați de cianură

Aiuritor pentru cei care au depus cerere la primarul din Certej pentru a obține un loc de muncă este că nu le-a spus nimeni ce înseamnă un asemenea proiect minier. Parcă tragedia din 1971, când au murit 89 de oameni îngropați în sute de mii de metri cubi de nămol, s-ar fi petrecut într-o realitate paralelă. Pe 30 octombrie s-a rupt digul care oprea iazul de decantare al exploatării miniere Certej. Așa că un munte de steril a alunecat și au murit oameni fără să fi avut cea mai mică șansă la supraviețuire.

„Eu sunt unul dintre sinistrații din ’71. De ce să-mi fie teamă?”

Și iată, 43 de ani mai târziu, totul e senin și lin, gata să strălucească. Primarul Câmpian nu are niciun dubiu și nicio frică: „Eu sunt unul dintre sinistrații din ’71. De ce să-mi fie teamă? Gradul de siguranță al barajului este de 9 grade pe scara Richter. Așa că, de ce să îmi fie teamă? Când a fost cutremurul din ’77 în București, la noi abia s-a simțit 2,3 grade. Așa că, vă dați seama ce fel de cutremur ar trebui să fie…” Culmea e că tragedia din ’71 nu a fost provocată de vreun cutremur; cei care au dat-o în bară au fost oamenii care nu și-au făcut treaba cum trebuie în ceea ce privește construcția digului.

Proiectul de la Certeju de Sus în cifre

Pentru pasionații de cifre, proiectul minier de la Certeju îns​eamnă următoarele: 41 milioane tone zăcământ aurifer cu o concentrație de 1.8g/t – aur și 10 g/t argint. La cât e cotat aurul acum (132 RON/g), rezultă o afacere de miliarde bune. Asta numai aurul. La care se adaugă și argintul, de cinci ori mai mult ca și cantitate. Nu că merită să speli istoria și să arunci munții în aer la propriu, pentru a da de aur și argint?

Va fi utilizat nitramoniul (un explozibil puternic). Rezultatul: un crater cu o adâncime maximă de 290 metri.

Suprafața care urmează să fie exploatată este de 456,2 hectare. Și pentru a duce la capăt proiectul minier, Deva Gold va face defrișări, decopertări, se vor face două halde de steril imense și se va utiliza cianura pentru obținerea aurului. Minereul va fi obținut prin decopertare și va fi utilizat nitramoniul (un explozibil puternic). Rezultatul: un crater cu o adâncime maximă de 290 metri. Pe parcursul anilor de exploatare, cei din zona Certej se vor putea bucura de un iaz de decantare (plin cu cianură și metale grele) cu o suprafață de 63 de hectare.

Profitul duce la cianură sigură

Și până la urmă, mă vei întreba, ce am cu oamenii care vor să facă bani din exploatarea minieră, de ce e dăunător proiectul? Aș fi putut să întreb un activist de mediu, ancorat mai bine ca mine în ceea ce înseamnă aspectele negative ale unui asemenea proiect. Prefer să spun eu simplu: cianura rămâne cianură. Indiferent ce rezultă prin utilizarea ei. Te omoară fără să aibă dubii și omoară și ce e în jurul ei.

Exploatarea – așa cum o vor face cei de la Deva Gold – va fi agresivă pentru mediu (aproape două sute de hectare de păduri vor fi rase, iazul de decantare de 63 de hectare etc.) și cu consecințe greu de cuantificat și controlat. Al naibii de enervant este că exploatarea aurului poate fi făcută și prin alte procedee, mult mai puțin agresive pentru oameni și mediu. Numai că nu e la fel de ieftin.

Sursa: vice.com

Citiţi şi: La 30 octombrie s-au împlinit 43 de ani de la dezastrul cu cianuri de la Certej

Reclame

La 30 octombrie s-au împlinit 43 de ani de la dezastrul cu cianuri de la Certej

O catastrofă în domeniul exploatării aurului despre care ar trebui să se vorbească mai mult decat despre catastrofa din Canada.

Reiau articolul de anul trecut:

Cumplitul accident de la Certej: barajul lacului plin de cianuri se rupe, rezultând 89 de morți

Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii de metri cubi de nămol plin de cianuri

Ruperea barajului iazului de decantare plin cu cianuri de la Certej: valul acid de steril a înghiţit oficial 89 de oameni, neoficial a produs peste 150 de victime

Certej, locul care a întâlnit moartea

Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii ’70.

În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale.

Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane. Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.

Certej, locul care a întâlnit moartea

O dimineaţă de toamnă – 30 octombrie 1971

CATASTROFA de la Certej

Ora cinci dimineaţa. Certejul, o mică localitate minieră din Apuseni, nu departe de oraşul Deva, era încă scufundat în somn. Doar la câteva ferestre se aprinseseră lumini, pete galbene în întunericul umed, oameni ce se pregăteau să intre în schimbul de dimineaţă la mină. O dimi­neaţă tăcută şi posomorâtă de toamnă. Noaptea rece încă nu se ridicase. Fuioare de ceaţă se agăţau de vâr­furile brazilor.

Totul a început în tăcere

Fără zgomot, ceţurile au fost împinse în jos, spre vale, de ceva invizibil. O creatură uriaşă, nevăzută, de aer, se rostogo­lea cu o viteză incredibilă. Brazii s-au în­doit şi au trosnit ca la o furtună pornită de nicăieri. Era un suflu dis­trugător, ca al unei explozii. Pri­mele case au fost spulberate. Şi, imediat, au înce­put să bubuie feres­trele celorlalte şi să zboare acoperi­şurile. Acel suflu gigantic arunca în aer ani­male, ma­şini, mătura tot ce găsea în cale. Ca o rafală de ura­gan. Apoi a urmat o secundă de linişte.

Certejul-inundat-de-valurile-de-steril-foto-de-pe-iazCe-a fost asta?

Oamenii au sărit din somn şi s-au gândit la cutremur. Alţii au apucat doar să deschidă ochii şi să simtă frica aceea colo­sală, pe care instinctul ţi-o dictează înaintea unei catastrofe. Dar majoritatea nu au avut timp să reacţio­neze în niciun fel. Nu au avut timp nici să se dea jos din pat sau să meargă la fereastră, să vadă ce se în­tâmplă. În negura malefică a acelei dimineţi, întune­ricul plin de ceţuri sfâşiate era com­plice cu moartea: trei sute de mii de tone de steril au ras, în doar câteva secunde, întreaga vale a Certejului. Un mâl gros, care a zdrobit şi a înghiţit cu furie blo­curi, case, gră­dini. Toate au fost făcute una cu pămân­tul, în doar câteva clipe. Oamenii nici nu au avut timp să ţipe. Se auzeau doar trosniturile blocurilor de beton, căzând unul după altul, zidurile se prăbuşeau cu sunet înfun­dat, casele erau sfărâmate cu zgomot de oase rupte. Apoi, când masa aceea nea­gră şi di­formă a aco­perit totul, au urmat iarăşi câteva clipe de linişte to­tală.

Şi abia apoi au iz­bucnit urletele. Stri­găte de ajutor, strigăte dis­perate, ridicându-se de pe întrea­ga vale, din stra­tul de nămol.

Oamenii din casele aflate mai sus, pe dealuri, au ieşit afară şi atunci au început alte stri­găte, care anunţau catastrofa:

“S-a rupt bara­jul!”

certej S-a rupt bara­julÎntregul steril rezul­tat din tratarea cu cianuri a mine­reului aurifer era de­pus într-un lac artificial şi zidul ba­rajului cedase, pe o lungime de 80 de metri. De fapt, Certejul nu era o sim­plă localitate din Apu­seni, era o colonie minieră ve­che, unde se extrăgea şi se pre­lucra minereul auri­fer. Tot sterilul rezultat din tra­tarea minereului cu cia­nură era depus de mai mulţi ani în acest lac uriaş. Şi muntele parcă s-a răz­bu­nat pentru tot acest timp în care a fost sfredelit, scor­monit, otrăvit.

În acea zi fatidică de 30 octom­brie 1971, până la prânz erau deja aliniate, pe po­deaua cămi­nului cultural din Cer­tej, 21 de ca­davre. Bă­trâni, copii, soţi îmbrăţişaţi. Corpuri găsite în va­lul de steril, ce îi mumificase instantaneu.

Toate aveau ceva în comun: erau fără haine, pen­tru că cia­nura din steril le topise. După câteva zile, căutările s-au oprit.

Bilanţul: 89 de morţi, şase blocuri şi un cămin cu 30 de camere rase, şapte case şi 24 de gos­podării distruse to­tal. Numă­rul decedaţilor a fost numă­rul ca­davrelor găsite. Nu s-a spus ni­mic despre cei dis­pă­ruţi, adică despre cei ce nu au mai fost gă­siţi în hal­da de steril revărsată. Ei zac probabil şi acum sub lava aceea otrăvită care ocupă, şi astăzi, valea Certe­jului.

Certej Se spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai multSe spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai mult

Din feri­cire, au exis­tat şi câţiva supravieţuitori. Domnul Mîrza îşi aminteşte acele zile de teroare:

“Am par­ticipat la salvarea oameni­lor. Era foarte dificil, din cauză că sterilul, mâlul acela gros care se revăr­sase, în anu­mite locuri era destul de adânc. Riscai să te afunzi şi tu în el şi să nu mai poţi ieşi. Era ca un nisip mişcător care te în­ghi­ţea cu cât te zbăteai mai mult. În plus, din cauza cianurii, nu te puteai atinge de el, că topea tot. Pen­tru salvarea oamenilor s-au impro­vizat podeţe de scânduri pe care mer­geam până la ei şi încercam să îi scoatem. Unii erau prin pomi, alţii pe câte o bu­cată de zid rămasă în picioare. A fost o tragedie”.

Sorin Chirla este un alt supravieţuitor al dezas­trului de la Certej. Pe atunci avea doar câţiva anişori:

“Noi aveam prima casă de lângă baraj. Din cauza asta, suflul barajului rupt a spulberat-o pe jumătate. Dormeam înăuntru eu, mama mea şi fratele meu. Tata era plecat la lucru, în schimbul de noapte. Din nefericire, mama şi fratele meu au fost în acea ju­mătate de casă spulberată şi nu au supravieţuit. Eu am fost aruncat cumva în fereastră şi am rămas agăţat acolo. Acolo unchiul meu m-a găsit şi de acolo am fost salvat. A fost o tragedie. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi că am trăit”.

Anchetarea catastrofei de la CertejAutorităţile comuniste de la acea vreme au de­clarat în mod oficial doar 48 de victime, pentru a nu fi nevoite să recunoască o catastrofă şi să declare zi de doliu naţional. Au demarat imediat cercetările pen­tru găsirea vinovatului. În primul rând, l-au pus sub acuzaţie pe proiectantul iazului pentru decan­tare. Însă probele nu au arătat că ar fi fost o greşeală de proiectare la iaz sau la baraj. S-a discutat inclusiv despre cârtiţele ce ar fi putut să slăbească pământul de sub baraj. O cauză posibilă ar fi fost tipul steri­lului depozitat: în anumite zone, avea o granulaţie sau o umiditate diferită şi asta ar fi declanşat alu­necarea. Nimic însă nu a fost clar, nicio cauză nu a fost stabilită cu exactitate.

Clară a fost însă ca­tastro­fa şi clare au fost victimele, oameni nevinovaţi stri­viţi în somn de o haldă uriaşă de steril.

Citiţi mai mult la articolul de anul trecut.

O comemorare în stil teatral. Ar fi trebuit slujbe arhiereşti de pomenire şi comemorare naţională

30 octombrie 1971. Ţineţi minte! Şi pentru morţii de atunci trebuie să luptăm împotriva proiectului Roşia Montană!

Zeci de clujeni au comemorat victimele accidentului din Certej (1971)


Zeci de clujeni au comemorat victimele accidentului din Certej (1971)

Zeci de clujeni au luat parte astăzi la un flashmob de comemorare a victimelor accidentului din , în urma căruia şi-au pierdut viaţa 89 de persoane şi a rezultat un număr similar de răniţi.

Manifestanţii au dorit să atragă atenţia asupra tragediei cauzate atunci de cedarea unui  plin cu , în contextul în care autorităţile locale doresc reluarea mineritului acolo şi în cadrul luptei pentru stoparea proiectului RMGC de exploatare a aurului prin folosirea cianurilor.

Organizatorii s-au aşezat întinşi pe jos, pe dalele din Piaţa , iar lor li s-au alăturat mai mulţi trecători.

certej4  certej1  certej2
certej3 
Sursa: 
 

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în împărăţia Sa pe cei care şi-au pierdut viaţa atunci! Iar pe noi să ne ajute să scăpăm de asuprirea străină şi de asuprirea trădării!

Cumplitul accident de la Certej: barajul lacului plin de cianuri se rupe, rezultând 89 de morți

Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii de metri cubi de nămol plin de cianuri

Ruperea barajului iazului de decantare plin cu cianuri de la Certej: valul acid de steril a înghiţit oficial 89 de oameni, neoficial a produs peste 150 de victime

Certej, locul care a întâlnit moartea

Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii ’70.

În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale.

Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane. Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.

Certej, locul care a întâlnit moartea

O dimineaţă de toamnă – 30 octombrie 1971

CATASTROFA de la CertejOra cinci dimineaţa. Certejul, o mică localitate minieră din Apuseni, nu departe de oraşul Deva, era încă scufundat în somn. Doar la câteva ferestre se aprinseseră lumini, pete galbene în întunericul umed, oameni ce se pregăteau să intre în schimbul de dimineaţă la mină. O dimi­neaţă tăcută şi posomorâtă de toamnă. Noaptea rece încă nu se ridicase. Fuioare de ceaţă se agăţau de vâr­furile brazilor.

Totul a început în tăcere

Fără zgomot, ceţurile au fost împinse în jos, spre vale, de ceva invizibil. O creatură uriaşă, nevăzută, de aer, se rostogo­lea cu o viteză incredibilă. Brazii s-au în­doit şi au trosnit ca la o furtună pornită de nicăieri. Era un suflu dis­trugător, ca al unei explozii. Pri­mele case au fost spulberate. Şi, imediat, au înce­put să bubuie feres­trele celorlalte şi să zboare acoperi­şurile. Acel suflu gigantic arunca în aer ani­male, ma­şini, mătura tot ce găsea în cale. Ca o rafală de ura­gan. Apoi a urmat o secundă de linişte.

Certejul-inundat-de-valurile-de-steril-foto-de-pe-iazCe-a fost asta?

Oamenii au sărit din somn şi s-au gândit la cutremur. Alţii au apucat doar să deschidă ochii şi să simtă frica aceea colo­sală, pe care instinctul ţi-o dictează înaintea unei catastrofe. Dar majoritatea nu au avut timp să reacţio­neze în niciun fel. Nu au avut timp nici să se dea jos din pat sau să meargă la fereastră, să vadă ce se în­tâmplă. În negura malefică a acelei dimineţi, întune­ricul plin de ceţuri sfâşiate era com­plice cu moartea: trei sute de mii de tone de steril au ras, în doar câteva secunde, întreaga vale a Certejului. Un mâl gros, care a zdrobit şi a înghiţit cu furie blo­curi, case, gră­dini. Toate au fost făcute una cu pămân­tul, în doar câteva clipe. Oamenii nici nu au avut timp să ţipe. Se auzeau doar trosniturile blocurilor de beton, căzând unul după altul, zidurile se prăbuşeau cu sunet înfun­dat, casele erau sfărâmate cu zgomot de oase rupte. Apoi, când masa aceea nea­gră şi di­formă a aco­perit totul, au urmat iarăşi câteva clipe de linişte to­tală.

Şi abia apoi au iz­bucnit urletele. Stri­găte de ajutor, strigăte dis­perate, ridicându-se de pe întrea­ga vale, din stra­tul de nămol.

Oamenii din casele aflate mai sus, pe dealuri, au ieşit afară şi atunci au început alte stri­găte, care anunţau catastrofa:

“S-a rupt bara­jul!”

certej S-a rupt bara­julÎntregul steril rezul­tat din tratarea cu cianuri a mine­reului aurifer era de­pus într-un lac artificial şi zidul ba­rajului cedase, pe o lungime de 80 de metri. De fapt, Certejul nu era o sim­plă localitate din Apu­seni, era o colonie minieră ve­che, unde se extrăgea şi se pre­lucra minereul auri­fer. Tot sterilul rezultat din tra­tarea minereului cu cia­nură era depus de mai mulţi ani în acest lac uriaş. Şi muntele parcă s-a răz­bu­nat pentru tot acest timp în care a fost sfredelit, scor­monit, otrăvit.

În acea zi fatidică de 30 octom­brie 1971, până la prânz erau deja aliniate, pe po­deaua cămi­nului cultural din Cer­tej, 21 de ca­davre. Bă­trâni, copii, soţi îmbrăţişaţi. Corpuri găsite în va­lul de steril, ce îi mumificase instantaneu.

Toate aveau ceva în comun: erau fără haine, pen­tru că cia­nura din steril le topise. După câteva zile, căutările s-au oprit.

Bilanţul: 89 de morţi, şase blocuri şi un cămin cu 30 de camere rase, şapte case şi 24 de gos­podării distruse to­tal. Numă­rul decedaţilor a fost numă­rul ca­davrelor găsite. Nu s-a spus ni­mic despre cei dis­pă­ruţi, adică despre cei ce nu au mai fost gă­siţi în hal­da de steril revărsată. Ei zac probabil şi acum sub lava aceea otrăvită care ocupă, şi astăzi, valea Certe­jului.

Certej Se spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai multSe spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai mult

Din feri­cire, au exis­tat şi câţiva supravieţuitori. Domnul Mîrza îşi aminteşte acele zile de teroare:

“Am par­ticipat la salvarea oameni­lor. Era foarte dificil, din cauză că sterilul, mâlul acela gros care se revăr­sase, în anu­mite locuri era destul de adânc. Riscai să te afunzi şi tu în el şi să nu mai poţi ieşi. Era ca un nisip mişcător care te în­ghi­ţea cu cât te zbăteai mai mult. În plus, din cauza cianurii, nu te puteai atinge de el, că topea tot. Pen­tru salvarea oamenilor s-au impro­vizat podeţe de scânduri pe care mer­geam până la ei şi încercam să îi scoatem. Unii erau prin pomi, alţii pe câte o bu­cată de zid rămasă în picioare. A fost o tragedie”.

Sorin Chirla este un alt supravieţuitor al dezas­trului de la Certej. Pe atunci avea doar câţiva anişori:

“Noi aveam prima casă de lângă baraj. Din cauza asta, suflul barajului rupt a spulberat-o pe jumătate. Dormeam înăuntru eu, mama mea şi fratele meu. Tata era plecat la lucru, în schimbul de noapte. Din nefericire, mama şi fratele meu au fost în acea ju­mătate de casă spulberată şi nu au supravieţuit. Eu am fost aruncat cumva în fereastră şi am rămas agăţat acolo. Acolo unchiul meu m-a găsit şi de acolo am fost salvat. A fost o tragedie. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi că am trăit”.

Anchetarea catastrofei de la CertejAutorităţile comuniste de la acea vreme au de­clarat în mod oficial doar 48 de victime, pentru a nu fi nevoite să recunoască o catastrofă şi să declare zi de doliu naţional. Au demarat imediat cercetările pen­tru găsirea vinovatului. În primul rând, l-au pus sub acuzaţie pe proiectantul iazului pentru decan­tare. Însă probele nu au arătat că ar fi fost o greşeală de proiectare la iaz sau la baraj. S-a discutat inclusiv despre cârtiţele ce ar fi putut să slăbească pământul de sub baraj. O cauză posibilă ar fi fost tipul steri­lului depozitat: în anumite zone, avea o granulaţie sau o umiditate diferită şi asta ar fi declanşat alu­necarea. Nimic însă nu a fost clar, nicio cauză nu a fost stabilită cu exactitate.

Clară a fost însă ca­tastro­fa şi clare au fost victimele, oameni nevinovaţi stri­viţi în somn de o haldă uriaşă de steril.

Dosarul-anchetei-de-la-Certej-1971Anchetarea catastrofei de la Certej

În procesul-verbal din 30 octombrie 1972, procurorul de caz consemnează că valul de steril a surprins oamenii în somn, lucru care a cauzat numărul mare de victime. Pe o suprafaţă de rază cuprinsă între 4 şi 5 kilometri, localitatea Certej era înecată în steril acid. Raportul menţionează că în prima zi au fost scoşi 21 de morţi de sub nămol şi din locuinţe. Cadavrele au fost depuse în sala căminului cultural din Certej unde au fost spălate de nămol. Procurorul menţionează că identificarea unor cadavre s-a făcut cu mare greutate, corpurile fiind deformate de târârea lor pe zeci de metri de avalanşa sterilului. Cu ajutorul militarilor, 85 de persoane rănite, copii, femei şi bărbaţi, au fost duse la spital. Stratul de nămol varia de la jumătate de metru în jurul sediului administrativ al minei, la 28-30 de centimetri pe şosea. Ancheta a fost preluată de o comisie guvernamentală formată din 16 experţi.

MARTOR: Toate cadavrele erau găsite goale

Erau şapte grade minus în acea dimineaţă la Certej şi ceaţă. Ioan Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de militari din mâl erau goale.
“Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a ars hainele de pe ei toţi. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp” spune Ioan Chirla. Râul de steril făcea extrem de grea munca de salvare făcută de militarii aduşi la faţa locului. “Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai aceeaşi soartă.”
– spune Ioan Ghirla.

Certejul de azi

Domnii sunt de la com­panie“, îmi spune în şoap­tă o chelneriţă în vâr­stă de la una dintre cârciu­mile Certejului şi se uită la mine cu înţeles.

Dom­nii” sunt nişte zdrahoni care stau relaxaţi, fiecare cu câte o bere în faţă, discu­tând cu voce tare şi atitu­dine de stăpâni ai locului. Sunt îmbrăcaţi bine şi maşina de teren parcată în faţă e a lor. La masa de lângă ei, doi bărbaţi trecuţi de a doua tinereţe împart o bere trecându-şi de la unul la altul sticla. Sunt îmbră­caţi terfelogit şi unul din ei îl întreabă periodic pe ce­lă­lalt: “Şi zici că n-ai o ţi­gară?“.

Cam aşa arată, de fapt, întregul Certej de as­tăzi

Altădată, era o co­lo­nie minieră prosperă. Ve­neau aici să se angajeze muncitori din toată ţara, pentru că munca era grea, dar şi salariile erau pe mă­sură. Se dădeau locuri de cazare şi exista o can­tină.

Acum, peste Certej s-a lă­sat lepra sărăciei, muş­când viguros din tot ceea ce odi­nioară era în­flo­ritor. Blo­curile munci­to­rilor ara­tă ca nişte ghe­touri, ve­chiul magazin uni­versal s-a în­chis, mina nu mai func­ţionează şi fos­tul sediu ara­­tă exact ca în urmă cu 40 de ani. Toate sunt în­văluite în aerul co­munist al anilor ’80, la care se adau­gă femeile şi bărbaţii şo­meri, ce stau pe la câte un colţ de stradă, bâr­find mărunt. Sunt îm­bră­caţi jer­pelit şi parcă tot aşteaptă ceva, cu un licăr de spe­ran­ţă în privire, ca o luminiţă gata să se stingă. Lân­gă fosta clădire de birouri este statuia unui mi­ner. Ros de timp, mine­rul-statuie este ciung de o mână şi pare cu adevărat simbolul mine­rilor din Certejul de as­tăzi. Mai de­parte de car­tierul de blo­curi sunt şi case, unele dintre ele în­grijite. Cine a avut şansa unei case cu grădină acum o duce mai bine un pic.

În rest, Certejul s-a de­populat masiv: unii au ple­cat să facă bani în altă parte, alţii au plecat tocmai pentru că au făcut bani aici. Pentru că singurele afa­ceri care mai merg sunt cele cu “Compania“, adi­că cu canadienii de la Eldorado Gold Cor­pora­tion, care de­ţin 80% din Deva Gold SA. Această com­panie a cum­­părat drep­turile de ex­ploa­tare ale fostei mine şi s-a apu­cat de investiţii.

La fel ca la Roşia Montană, în pri­mul rând au cumpărat de la oameni terenuri şi case, acolo unde au ştiut că în adân­curi aşteaptă să fie scos la suprafaţă aurul. Mult aur. Au fost oameni care şi-au vândut pămân­turile sau casele la preţuri exor­bi­tante. Satul Bocşa Ma­re a fost cumpărat în to­tali­tate. În Bocşa Mică, doar doi oameni mai deţin pă­mânt.

Pen­tru o proprie­tate s-a plătit, după cum se vorbeşte, şi un milion de euro

exploatarea-certejAşa s-au cum­părat supra­feţe impresio­nante de către Eldora­do. Speranţa celor ce au rămas este să se por­nească odată exploatarea, ca să aibă un loc de muncă. Ca şi cum nicio­dată Cer­tejul nu ar fi sufe­rit cea mai mare catastrofă din Ro­mâ­nia. Ca şi cum nicio­dată aici ni­mic nu s-ar fi întâmplat. Ca şi cum nu familiile şi prietenii şi rudele lor au fost scoase din sterilul cu cianu­ră. Sărăcia şi dorinţa unui viitor pentru ei şi pentru copii îi fac pe oa­meni să uite ceea ce s-a întâmplat. Aşteaptă cu toţii să se împlinească promisiu­nile de bu­năstare ale “Com­paniei” vi­sând la ziua când Certejul va deveni el însuşi un ade­vărat Eldo­rado.

În ciuda dezastrului din 1971, “compania Eldorado” vrea să facă un alt iaz pentru de­cantare, mai ma­re şi mai sus, în munte. Peste 180 de hectare de pădure de­frişate, doi munţi raşi în tota­litate şi un lac de acu­mulare pentru cia­nu­rile folosite la extragerea au­ru­lui, de 63 de hectare. O idee des­pre cum va arăta locul poţi să îţi faci vizi­tând, la marginea satului, cariera, locul de unde deja s-a ex­tras minereu prin de­coper­tare. Câteva utilaje fo­rează şi acum non-stop, su­prave­gheate de oameni în pele­rine galbene.

Peisajul este însă unul selenar. Aces­ta este preţul de plătit pen­tru doar 16 ani de viaţă mai uşoară.

Va rezista de data aceasta barajul?

Cândva, pe aici, se plimba Avram Ian­cu. Nu departe, la Să­că­râmb, s-a întâlnit cu Laszlo Kossuth, plănuind re­naşterea naţiei române.

Surse: Adevărul.ro; FormulaAS.ro