Răspunsul lui Dumnezeu pentru ecumeniști: Tabăra „ecumenică” de la Bulz a fost distrusă de o cumplită furtună! Bilanțul: 17 victime; un mort și 16 răniți dintre care 3 în stare gravă

Iată avertismentul lui Dumnezeu pentru ecumești! De altfel în multe zone ale țării au fost furtuni…

Potrivit primarului comunei Bulz, Augustin Sărăcuț, în zona unde furtuna a făcut 17 victime se aflau două tabere: una de 100-150 de persoane organizată de o asociație creștină din Cluj, iar alta improvizată, unde erau turiști din Bihor, Arad și Timiș.

„Acolo au fost două situaţii: un camping care nu mai funcţiona din 2000, administrat de European Drinks. Acolo e zona unde a decedat un om. Campingul nu era funcţional. Oamenii au venit clandestin pe malul Crişului Repede la umbra plopilor şi i-a prins vijelia. În partea cealaltă a şoselei, unde era evenimentul creştin, zona a fost concesionată de la o asociaţie a unor proprietari de păşuni şi păduri de la Stâna Bradului. Persoana decedată era turist din Oradea, nu era din grupul de creştini (de diferite confesiuni n. adm.), de la Asociaţia Creştină, din care făceau parte 100 – 150 de persoane. Dintre aceştia, au fost câţiva răniţi, dar răniţi uşor”, a declarat, pentru Mediafax, Augustin Sărăcuş, primarul comunei Bulz.

Turiștii din Oradea au ajuns la Bulz duminică, în timp ce membrii taberei au sosit cu o zi mai devreme, sâmbăta.

„E o zonă frumoasă acolo, sunt căsuţe de vacanţă, dar nu mai funcţionează, nu sunt turişti, nu e activitate”, a spus Sărăcuţ despre zona în care s-au campat turiștii din Oradea.

Tabăra  (ecumenistă n. adm.) Cristos pentru România era organizată în perioada 22 – 29 iulie. Primarul din Bulz a spus că organizatorii tabere au fost informați că urma un cod portocaliu de furtuni, însă nimeni nu s-a așteptat să fie atât de rău. Dintre cele 16 victime ajunse la spitalele din Oradea și Cluj, șapte sunt copii, între care un bebeluș de 7 luni. – bihon.ro

Surse foto: mediafax.ro

Tabăra ecumenistă avea și pagină eveniment pe facebook.

Iată ce aflăm:

Fotografia postată de Cristos Pentru Romania.

ISTORIC

Tabara Cristos pentru Romania a pornit ca un raspuns la dorinta tinerilor din Romania de a cauta pe Domnul intr-un mediu neutru si relaxant, pentru a fi atinsi de puterea transformatoare a Duhului Sau. De atunci mii de oameni au fost eliberati, vindecati, restaurati si umpluti cu Duhul Sfant.

Tabara de tineret „Cristos pentru Romania” este un loc al prezentei lui Dumnezeu care vine sa slujeasca fiecarei persoane! Sute de tineri si-au inceput aici umblarea cu Dumnezeu.

Tabara Cristos pentru Romania cauta sa atinga o generatie care striga dupa libertate si vindecare! Vrem sa vedem oameni liberi de lanturile celui rau, sa vedem Duhul lui Dumnezeu lucrand in mijlocul nostru cu putere.

Vino si tu sa devii parte din lucrarea lui Dumnezeu de reformare si pregatire a natiunii noastre pentru trezire.

VORBITORI

Cornel Bistrian | Cristos pentru Romania, Cluj
Vali Paul | Filadelfia, Baia Mare
Nicu Gramesc | Cristos pentru Romania, Suceava
Claudius Samartinean | IHOP, Timisoara
Adrian Crisztea | CCCaleb, Cluj Napoca
Catalin Baciu | Teen Chalange, Bucuresti
Marius Panda | Adoram, Arad
Ilie Popa | Austria

ORGANIZARE

Taxa de participare:

35 lei / pers – participare individuala
30 lei / pers – grupuri mai mari de 7 persoane
* Pentru cei care vin o zi sau doua taxa este de 10 lei / zi / pers.

Inscrierile se fac la locul taberei !

Detalii tabara

Prezenta la intalnirile din cort (sesiuni si seminarii) sunt obligatorii pentru toti participantii!!

Activitati sportive organizate: volei, fotbal

Fiecare participant trebuie sa-si asigure mancarea si cazarea (cort, pensiune, gazda, etc) pe perioada taberei!
* In proximitatea taberei se afla un magazin cu produse alimentare!
* Vineri dimineata (7:00 – 10:00) este piata de legume in vecinatatea taberei!

Nu uitati de:
* Cort, folie de cort, sac de dormit, produse igiena personala, pelerina de ploaie, haine groase, lanterna, etc
* Biblie si device de luat notite – Dumnezeu ne va vorbi !

Va asteptam cu drag!

Locatia: Bulz, jud. Bihor
https://goo.gl/maps/ZyCD2DWFCxx

 

Reclame

Pe 9 mai, sâmbătă, vor avea loc, în mai multe oraşe, PROTESTE PENTRU SALVAREA PĂDURILOR ROMÂNIEI

Sâmbătă, 9 mai, vor avea loc mai multe proteste de amploare în mai multe orașe din țară față de despăduririle abuzive car eau avut loc în ultimii 25 de ani.

„Situaţia este cu atât mai gravă cu cât în România există jumătate din suprafaţa totală de pădure virgină din Uniunea Europeană, iar la nivelul clasei politice există numai complicitate cu beneficiarii despăduririlor abuzive, aşa cum ne indică chiar gestul recent al preşedintelui Klaus Iohannis se întoarcere către Parlament a legii care punea capăt monopolului companiei austriece Schweighofer Holzindustrie”, se scrie pe pagina de Facebook dedicată evenimentului.

În Bucureşti, oamenii sunt aşteptaţi la intrarea în Parcul Herăstrău de la Piaţa Charles de Gaulle.

Orasele care şi-au anunţat participarea pana acum la protest:
Bucuresti: https://www.facebook.com/events/396455553891205/
Alba-Iulia: https://www.facebook.com/events/1444535705845299/
Braşov: https://www.facebook.com/events/355759117956669/
Cluj: https://www.facebook.com/events/890022594388366/
Focșani:https://www.facebook.com/events/963080373725882/
Iași: https://www.facebook.com/events/368406833365914/
Ploieşti : https://www.facebook.com/events/1602849166652773/
Oradea: https://www.facebook.com/events/1569483046634820/
Sibiu: https://www.facebook.com/events/1571640683097172/
Suceava: https://www.facebook.com/events/977863172247441/
Vaslui: https://www.facebook.com/events/428603060654547/

Mitinguri vor avea loc şi în mai multe oraşe din străinătate:
Viena: https://www.facebook.com/events/1567484846848215/
Paris: https://www.facebook.com/events/1571337976454311/
Montreal: https://www.facebook.com/events/812415995493049/

Sursa: activenews.ro 

Citiţi şi: Agenția de Investigații de mediu (Environmental Investigation Agency) a întins o capcană, în România, companiei austriece Holzindustrie Schweighofer. Austriecii au acceptat să primească lemn tăiat ilegal! Un nou documentar „În premieră” 

Un proiect de lege pentru interzicerea exportului de masă lemnoasă. Oare penalii din Parlament îl vor vota?

Despre bunăvoinţa „fraţilor” ortodocşi ruşi în istorie faţă de români

Pentru că unii dintre ortodocşii naţionalişti, români, îşi cam pun speranţele în ortodoxia rusească, trebuie să ne aducem aminte şi de ce s-a întâmplat în istorie. De altfel, ca şi la noi, creştinii practicanţi reprezintă un procent destul de mic în comparaţie cu majoritatea populaţiei. Faptul ca ruşii au mulţi sfinţi şi o tradiţie ortodoxa impresionantă nu ne avantajează cu nimic. Şi în trecut aveau. Nu-i vor obliga sfinţii pe militarii abrutizaţi să se poarte blând cu noi în eventualitatea unei alianţe sau, mai rău, a unei ocupaţii. Recentele conflicte din Transnistria, Cecenia, Georgia dovedesc ca poporul rus nu s-a schimbat deloc. E un popor prea putin creştin. Este un popor mai degrabă sălbatic şi răutăcios. Instinctele animalice ies mai repede la iveală la ruşi decât la alţii. Să ne bazăm pe ortodoxia lor în eventualitatea unei alianţe, e pur şi simplu o naivitate. Rusia e duşmanul nostru natural şi atâta timp cât va fi puternică, va fi o continuă ameninţare pentru noi.

Singura noastră alianţă trebuie să fie cu Dumnezeu!

Preiau articolul:

Suferinţele poporului român în timpul Războiului ruso-turc 1806-1812 

Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie

În toţi aceşti ani dramatici, poporul din cele două principate a avut de îndurat cele mai grele condiţii de viaţă. Ele se datorau atât războiului, cât, mai ales, ocupaţiei ruseşti. A fost una dintre cele mai negre perioade din istoria principatelor. Dar despre ce au însemnat acest război şi ocupaţia rusă pentru ţările române nu se poate vorbi fără ajutorul mărturiilor contemporane evenimentelor, mărturii care înfiorează prin ororile la care fac referire.

Faţă de comportarea trupelor ruseşti cu locuitorii principatelor, autorităţile române atrăgeau des atenţia comandanţilor ruşi, dar fără niciun ecou. Astfel, în 1808, ispravnicul ţinutului Iaşi raporta comandantului armatei ruseşti că „toţi locuitorii, şi mai cu seamă acei care trăiesc pe lângă drumul mare, necontenit se plâng de purtarea din partea militarilor (ruşi).” Aceştia, se spunea în continuare, „se poartă cu locuitorii în cel mai nepermis mod.” (1) De asemenea, la 17 octombrie 1808, Divanul Moldovei se adresa astfel împuternicitului Rusiei, Kuşnikov: „Istovirea puterii locuitorilor săraci, soarta lor plină de oboseală, disperarea (de) a fi în situaţia de a suporta greutăţile puse pe ei şi hotărârea lor definitivă (de) a se refugia mai cu seamă în unele sate din judeţele Moldovei de jos, nu numai ne-au pus pe gânduri, dar ne-au adus la o scârbă sufletească.” (2)

Jefuirea ţărilor române era însă organizată prin grija specială a autorităţilor militare ruseşti. Astfel, comandantul suprem al armatei ruseşti a cerut de la principele Alexandru Ipsilanti 80 de pungi de aur. (3) Îngrozit, acesta a fugit de pe tron şi administrarea ţării a revenit astfel comandamentului general rus. Generalul Miloradović cerea lunar câte 4.000 de galbeni din vistieria statului pentru întreţinerea armatei ruse. (4) Alte sume considerabile erau cerute pentru organizarea spitalelor militare ruseşti. Pe deasupra, toţi negustorii români erau obligaţi să plătească un impozit special, sub ameninţarea deportării în Siberia. Alte sume plăteau boierii, aflaţi la bunul plac al comandanţilor militari ruşi. În special boierii erau trataţi de ruşi într-un mod foarte josnic şi jignitor (erau pălmuiţi, traşi de barbă etc.). Prin toate aceste măsuri, Moldova era silită să plătească ruşilor de trei ori mai mult decât plătise turcilor, iar Muntenia chiar de cinci ori! (5)

Alte suferinţe groaznice se cauzau poporului prin obligaţia de a roboti pentru armata rusă. În iarna 1810-1811, generalul rus Zass a cerut prefecţilor ţinutului Craiova salahori pentru săparea unui şanţ în jurul oraşului. Aceşti salahori lucrau sub biciul ruşilor, iar noaptea erau închişi în biserici sau în ocoale de vite pentru a nu fugi. Ca urmare, nu este de mirare că s-au înregistrat astfel mii de morţi. De asemenea, din cei 2.000 de lucrători întrebuinţaţi la fortificarea cetăţii Hotin, au pierit în câteva zile patru sute de oameni. (6)

Un calvar îngrozitor îl reprezenta efectuarea transporturilor pentru nevoile armatei ruseşti. În 1811 Kutuzov cerea Divanului Moldovei 15.000 de care, iar în aprilie 1812 cerea Munteniei 20.000, fiecare având câte patru boi şi doi ţărani. (7) Totodată, Moldovei i se mai cerură încă 15.000, măsură care, spunea consulul francez la Iaşi, Fornetty, „pune vârf deznădăjduirii locuitorilor, care se văd ameninţaţi pentru iarnă cu foamete, prin neputinţa în care se vor afla ţăranii luaţi la transporturi de a ara şi semăna ogoarele lor.” (8) Aceasta pe lângă că se cereau, bineînţeles, şi imense cantităţi de hrană. În acest timp, căruţele ţăranilor români, spunea Kasso, ajungeau la Marea de Marmara: „Nu e greu ca ţăranul român să-şi amintească că încă nu demult, el cu harabalele lui (căruţe trase de boi), încărcate cu alimente şi furaje, parcurgea în urma convoaielor ruseşti distanţa până la Marea de Marmara şi în apele acestei mări îşi scălda boii lui albi.” (9)

Nu e greu de ghicit că toate aceste înfiorătoare abuzuri erau patronate chiar de vârfurile ierarhiei militare ruseşti. De exemplu, iată ce spunea consulul francez Ledoulx despre o unitate rusească: „Divizia Suvorov a făcut grozăvii pe unde a trecut; ea a răpit, prădat, dărăpănat toate satele Munteniei care se găseau pe drumul ei”; şi iată ce părere avea despre aceasta şeful acelei unităţi, principele Suvorov: „Trupele mele fac bine ceea ce fac; eu le-am învoit.” (10)

Însuşi generalissimul Kutuzov, comandantul armatei ruse din principate, îi asigura pe ţăranii exasperaţi de noua situaţie ce le fusese impusă: „Vă vor rămâne ochii, ca să vărsaţi lacrimi.” (11) Iar când alt lider, generalul Jeltuhin, a aflat că boierii moldoveni şi munteni nu mai aveau boi de înjugat pentru nevoile veşnic nesatisfăcute ale trupelor ruseşti, a replicat” „Atunci să se înjuge boierii!” (12)

De altfel, nu sunt peste măsură de uluitoare aceste consemnări, dacă ne gândim că în vremea aceea „stăpânul” principatelor române nu era altul decât sus-menţionatul Kutuzov, care, la cei 70 de ani ai săi, era înconjurat de un harem de tinere dezmăţate şi de tot felul de aventurieri şi escroci.

În urma răspunsului incalificabil al lui Kutuzov, boierii români au hotărât să adreseze o plângere ţarului, arătând fărădelegile şi samavolniciile de neimaginat care s-au comis. Ţarul exclama, sincer sau nu, indignat că „asemenea neomenii nu sunt de suferit.” (13) Totodată, ordonă succesorului lui Kutuzov la comanda armatei din principate, amiralul Ciceagov, să ia măsurile necesare pentru a combate abuzurile comise. Ca urmare, starea principatelor s-a ameliorat în sfârşit întrucâtva. Cronicarul Manolache Drăghici arăta îmbunătăţirile intervenite, făcând comparaţie cu trecuta stare de lucruri: „Lipsea mulţimea cererilor de care, care topea dobitoacele, slujindu-se mai mult oştile cu carele şi caii lor, lipsiră oarecum şi jafurile ce se urmau în ţară de către dregători, se îndreptară judecătorii şi căuta dreptatea fiecăruia; cu un cuvânt străluci o părintească îngrijire asupra ticăloasei ţări.” (14)

Dar în istorie momentul a rămas întipărit definitiv. Nimic nu-l poate şterge. Iar nenumăratele mărturii nu fac decât să sporească indignarea celui ce are cel mai elementar sentiment uman.

Într-o corespondenţă de atunci se arăta: „Nu se poate spune prin cuvinte cum se poartă trupele (ruseşti) cu locuitorii ţării; pradă aşa de cumplit, încât nimeni nu mai e sigur de averea lui. Ţara e datoare să dea proviziile trebuitoare, dar comandanţii le vând şi locuitorii trebuie să dea hrană şi bani în locul ei.” Mai departe se spunea că cel care era bănuit a nu fi de partea ruşilor era considerat „trădător de ţară” şi executat pe loc. Până la urmă, ruşii au ajuns să ceară Divanului Moldovei „să caute în acest principat un călău, care este trebuitor pentru aducerea la îndeplinire a pedepsei cu moartea.” (15)

Nici observatorii străini nu puteau rămâne insensibili la aceste barbarii şi la secătuirea principatelor. În 1808 consulul Franţei de la Bucureşti, Lamare, arăta: „Această ţară (Muntenia) este distrusă cu desăvârşire, ruinată şi depopulată… Nu mai este în ţară nici fân, nici orz, de opt zile nu se mai găseşte pe piaţa Bucureştilor nici carne, nici pâine, nici lemne, nici verdeţuri. Ţăranii munteni vor pleca cu toţii fie în Turcia, fie în Transilvania, şi nu se vor mai întoarce niciodată.” (16)

Delegatul francez De Mériage scria într-un raport astfel: „Aceste ţări sunt de o rodire minunată. Ele erau acoperite de turme, dar armata rusească le-a mâncat aşa de rău, că la începutul lui 1809 ele nu mai înfăţişau decât închipuirea unui deşert, şi armata rusească era nevoită a-şi trage proviziile sale din ţările de la nordul Nistrului şi din Odesa.” (17)

Este lesne de înţeles în aceste condiţii care erau sentimentele populaţiei faţă de sângeroşii ocupanţi. Ele nu puteau scăpa unui observator străin imparţial, precum consulul francez: „Cred că nu mă înşel spunând că Rusia are foarte puţini partizani în cele două provincii. Vexaţiunile şi exacţiile revoltătoare, pe care autorităţile ruseşti le-au săvârşit în ultimele clipe, lasă amintiri prea amare pentru ca moldovenii şi muntenii să poată dori încă întoarcerea lor.” (18)

Iar la 1 octombrie 1811, consulul francez la Bucureşti arăta: „Ruşii au devastat cu o rară barbarie ţările pe care le-au ocupat militar în cealaltă parte a fluviului. Ei nu au lăsat nicio singură cabană în picioare, totul a fost incendiat.” (19)

Lucrurile acestea erau confirmate în 1821, deci la nouă ani de la încheierea păcii, de călătorul englez Walsh, care, ieşind din suburbiile Bucureştiului, arăta că a întâlnit „numeroase mari edificii în ruine, părând a fi fost devastate recent. Eu credeam că aceste ravagii au fost cauzate de turci, dar am aflat că din contră ele erau opera ruşilor în 1806.” (20)

În sfârşit, ultima categorie a mărturiilor aparţine înşişi comandanţilor ruşi. În 1810 ambasadorul la Constantinopol, Italinski, nota: „Punând piciorul pe pământul Moldovei, am fost lovit de starea de plâns a acestei ţări. Totul este părăsit aici la singură Pronia Cerească; drumurile sunt stricate, satele aproape pustii. Călătorul este lipsit de orice soi de mijloace; abia dacă poate găsi să-şi mulţumească cele mai neapărate nevoi. Cerul este nesănătos. Totul este cu un cuvânt rău în acestă ţară şi nu cred că-i în stare de a fi îndreptată. Trebuie părăsită în voia nenorocitei ei soarte.” (21)

De asemenea, în primăvara anului 1812, amiralul Ciceagov se declara „surprins de marele număr de sate pustii” pe care le-a întâlnit atât în Muntenia, cât şi în Moldova. (22) Tot el constata: „În această epocă, administrarea ţării a ajuns la atâta dezordine că foametea a izbucnit în Valahia, provincie care ar putea să fie cea mai fertilă din Europa. Ca consecinţă, s-au ivit bolile molipsitoare şi mortalitatea a devenit extremă.” (23)

Feldmareşalul prinţ Prozorovski se întreba: „În caz dacă hotarul Imperiului rusesc ar fi Dunărea, oare ar fi folositoare pentru împăratul pustiirea localităţilor din aceste ţări? Dacă aceste provincii iarăşi se vor întoarce la Turcia, atunci Poarta va avea mari pretenţiuni către Rusia pentru daunele pricinuite, iar popoarele care locuiesc aici niciodată nu vor fi binevoitoare intereselor Rusiei.” (24)

Cea mai bună concluzie a acestui şir nesfârşit de descrieri ale tabloului ocupaţiei ruseşti ne-o oferă juristul şi demnitarul rus Kasso, care releva ce a însemnat ea pentru ţările române: „Constrângerea băştinaşilor a continuat şi în timpul lui Kutuzov; vităritul, cândva foarte dezvoltat în principate, a dispărut; mulţi mari proprietari de pământuri, speriaţi, îşi părăseau conacurile şi plecau în Austria. Cei rămaşi în patrie sufereau de pe urma fărădelegilor militarilor şi deseori de pe urma zeflemelelor ofiţerilor noştri; iar pelerinii ce peregrinau pe malul Dunării contemplau localităţi pustiite, atât pe câmpurile de bătălie din Bulgaria, cât şi în locurile de cantonament al armatelor noastre din Valahia.” (25) De altfel, adăuga mareşalul Prozorovski, şi „Basarabia a fost transformată de trupele ruseşti într-un pustiu total.” (26)

Vezi şi…

Alte articole despre Basarabia Ţaristă aici…

Note:
1 Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău, 1923, p. 3.
2 Ibidem, p. 4.
3 Basarabia. Monografie, sub îngrijirea lui Ştefan Ciobanu, Chişinău, 1926, p. 163.
4 Ibidem.
5 Ibidem, p. 164.
6 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. IX, Bucureşti, f.a., p. 288.
7 Ibidem.
8 Ibidem.
9 Pantelimon Halippa, Anatolie Moraru, Testament pentru urmaşi, Chişinău, 1991, p. 8.
10 Alexandru D. Xenopol, op. cit., p. 290.
11 Mihai Adauge, Istoria şi faptele, în Nistru, Chişinău, nr. 4/1990, p. 108.
12 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I, Bucureşti, 1989, p. 76.
13 Alexandru D. Xenopol, Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra ţărilor române, vol. I, Iaşi, 1880, p. 212.
14 Ibidem, p. 213.
15 Mihai Adauge, op. cit., p. 108.
16 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor…, vol. IX, p. 289.
17 Ibidem, p. 290.
18 Nicolae Iorga, Basarabia noastră, Vălenii de Munte, 1912, p. 158-159.
19 Ion G. Pelivan, La Bessarabie sous le régime russe, Paris, 1919, p. 58-59.
20 Ibidem, p. 58.
21 Alexandru D. Xenopol, op. cit., p. 290.
22 Ion G. Pelivan, op. cit., p. 58.
23 Basarabia. Monografie, p. 164.
24 Ibidem.
25 Mihai Adauge, op. cit., p. 107-108.
26 Ion G. Pelivan, op. cit., p. 58.

 

Sursa: http://www.istoria.md/

Sărmana colonie numită România

Preiau articolul:

2014 – Un an sumbru pentru Romania? 

p8260522

Abia a început noul an, 2014, căci deja se pare că va fi un an sumbru pentru România. Politicienii au concesionat 70% din teritoriul țării firmelor străine, pentru exploatarea resurselor. La presiunile Uniunii Europene guvernul a decis să permită străinilor să cumpere cât pământ doresc ei. În tot acest timp guvernanții au mărit taxele, au inventat taxe noi, au transformat sistemul sanitar într-un iad pentru cei ce nu au bani mulți și au scumpit carburanții. Un astfel de scenariu este posibil doar într-o colonie, cea ce din păcate a devenit România începând cu 1 ianuarie 2007, când am aderat (s-au mai bine zis: s-a produs o anexare) la UE.

În loc să beneficiem de propriile resurse naturale, politicienii corupți au decis că acestea trebuie date corporațiilor străine spre exploatare, iar acestora nu le pasă deloc de protecția mediului. Banii primiți de stat vor fi puțini în comparație cu valoarea resurselor, iar acestea ne vor fi vândute de aceleași firme ce le-au extras de pe teritoriul nostru. Cei ce vor să se opună exploatării resurselor românești de către străini sunt bătuți de jandarmi și numiți extremiști de guvernul Ponta. Cu toate acestea rezistența continuă la Pungești. Merită doar admirație vasluienii ce nu se dau bătuți și țin cu orice preț să-și apere pământul. Au fost bătuți, sunt ținuți într-o stare de teroare în propriul sat de către jandarmii trimiși de guvern și chiar copii le-au fost amenințați la școală să nu participe la proteste. Dar prin acești oameni trăiește acum poporul român, nu prin cei ce abia se trezesc din beția de după sărbători și febra cumpărăturilor din mall-uri, indiferent cât de mulți ar fi. Oare va fi exemplul lor urmat și de alți români în a căror localități va începe exploatarea gazelor de șist?

Să nu mai fim stăpâni pe pământul nostru? Da, chiar aici s-a ajuns. Iluzia democrației funcționează perfect în România, dar în realitate trăim într-un regim totalitar mascat, unde asupritorii se schimbă prin rotație odată la patru ani. Nimeni nu a organizat un referendum, în urma căruia să decidă românii dacă cetățenii străini pot cumpăra oricât de mult pământ vor, nici dacă suntem sau nu de acord cu exploatarea resurselor României de către companii străine. Într-o democrație majoritatea decide, dar în România anului 2014 decide o elită coruptă: clasa politică trădătoare. Acești politicieni distrug pe zi ce trece România, distrug mediul, distrug speranțe, distrug vieți. Ei nu mai simt nici un pic de empatie pentru neam. Pentru pământul nostru au murit sute de mii de eroi în războaie, a curs sânge, s-au jertfit vieți, s-a suferit, s-a trecut prin chinuri de neimaginat. Toate acestea ca noi astăzi să trăim liberi într-o țară independentă, dar care acum se află sub asediul lăcomiei și trădării politicienilor. Aceasta nu este o descriere romantică-nostalgică a trecutului și prezentului, ci realitatea în care trăim pentru cei ce au ochi s-o vadă. Sacrificiul cu care avem noi astăzi pământul nu poate fi estimat în bani, așadar ar fi o crimă să-l vindem străinilor. În momentul când aceștia vor deține majoritatea suprafeței agricole din România, noi nu vom mai avea control asupra agriculturii țării noastre.

Nu este de ajuns că milioane de români au fost forțați să părăsească țara din motive economice în ultimii 24 de ani, dar clasa politică continuă acest proces. Mărirea taxelor, inventarea de taxe noi și scumpirea prețurilor sunt doar o mică parte din cea ce face clasa politică pentru a distruge economia țării, iar asta a devenit deja o prioritate pentru partide. Dacă acum câțiva ani se mai putea crede că politicienii români făceau asta din incompetență, acum cred că e un proces intenționat, nimeni nu poate fi atât de incompetent. Acest terorism economic la care e supus poporul român a contribuit la emigrarea românilor din țară. Cu atâtea taxe este dificil ca un cetățean fără bani să-și deschidă o mică afacere, chiar să trăiască a devenit dificil pentru cei cu salarii mici, pentru pensionari și cei fără venituri. Să dorească politicienii să ne scoată din țară să poată deveni străinii proprietari? Sună ca o teorie a conspirației, probabil. Dar ce e sigur e că pe drumul acesta ne conduc toate partidele de 24 de ani, fie că vorbim de PSD, PNL, PDL, UDMR sau PC, toți fac parte din același sistem.

La ora actuală suntem o colonie a UE și a FMI, nu un stat suveran. Asta au decis politicienii, nu marea majoritate a românilor. Totul în ”cel mai democrat spirit”. Dacă FMI spune că trebuie desființate locuri de muncă, scumpite prețuri și inventat taxe, guvernul se supune. Dacă UE face presiuni asupra adoptării unei legi ce nu e în interesul românilor, guvernanții cu mentalitate de slugă se supun. Ce va fi anul acesta? E greu de anticipat tot ce ar putea merge prost. Și nici nu vreau să par pesimist, căci adoptarea unei mentalități pesimiste ar putea ucide orice speranță pentru o Românie în care să devenim din nou stăpâni. Dimpotrivă, cred că poporul român mai are multe de arătat, cred că destinul nostru depinde doar de noi. Vom supraviețui ca popor numai în măsura în care vom ști să fim uniți, să luptăm pentru ce e al nostru și să lăsăm deoparte indiferența. Va fi 2014 un an sumbru pentru România? Va fi așa cum îl vom face, soarta țării e doar în mâinile noastre. Codrin Goia – FrontPress.ro