Ecumenism – De Nașterea Maicii Domnului, pseudo-episcopul Oradiei Sofronie Drincec, a ales să cinstească mortăciunile greco-catolicilor

Un „vrednic” urmaș al apostatului Atanasie Anghel, minciuno-episcopul Sofronie Drincec al Oradiei, a ales să fie prezent la slujba ereticilor greco-catolici, în catedrala acestora din Oradea, cu ocazia primirii unor fragmente din rămășițele pământești ale celor 7 dușmani ai Ortodoxiei, chipurile beatificați de ereziarhul Francisc, pe 2 iunie anul acesta.

„Duminică, 8 septembrie 2019, catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea va primi moaștele Fericiților Episcopi martiri beatificați de Papa Francisc pe 2 iunie a.c. la Blaj, în cadrul unei celebrări arhierești. Programul va începe cu o procesiune a moaștelor, de la ora 9.45, urmând ca de la ora 10.00 să fie celebrată Sfânta Liturghie arhierească de PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, cu participarea mons. Miguel Maury Buendia, Nunțiu Apostolic în România și a PSS László Bocskei, episcop romano-catolic de Oradea, împreună cu un sobor de preoți ai Eparhiei de Oradea, dintre care 20 împlinesc 25 de ani de la hirotonirea întru preoție.

La final, după rugăciunea către Fericiții Episcopi martiri, credincioșii sunt invitați să  venereze și să ceară cu încredere mijlocirea tuturor Episcopilor martiri. Moaștele vor fi așezate într-un relicvariu, care va rămâne în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea spre venerare, urmând ca apoi să ajungă, pe rând, în parohiile Eparhiei de Oradea printr-un pelerinaj dedicat lor.” – 7 septembrie – egco.ro

În locul serbării Nașterii Maicii Domnului în Ortodoxie, i-a ales pe frații lui greco-catolicii. Probabil știe unde îi este locul, căci cu ei va fi judecat.

Însoțit de un cleric (diacon sau preot) din Episcopia Oradiei, trădătorul Sofronie s-a prezentat destul de devreme la slujba ereticilor și a plecat la final. Pe parcursul slujbei a ascultat cu evlavie ceremonia eterodoxă, ridicându-se respectuos în picioare la momentele solemne. La fel de evlavios cred că a fost și în timpul predicii nunțiului apostolic papistaș, Miguel Maury Buendia.

Și bineînțeles, avem parte de lipsa oricărei reacții din partea sinodului BOR. Tăcerea aceasta nu ne mai miră, căci nu face decât să confirme iar și iar, dacă mai este nevoie, cât sunt de ecumeniști pseudo-ierarhii ce compun acest sinod.

Nu știu ce mai așteaptă preoții ce se pretind a avea cuget ortodox în episcopia Oradiei pentru a întrerupe pomenirea acestui eretic. Nu este mai mult decât evident că este frate cu greco-catolicii? Nu este atât de evident că încalcă cu buna știință și cu totală nepăsare canoanele? 

Pentru informare și NU pentru a urmări această ne-slujbă, îi puteți observa prezența aici (de la minutul 6:50):

Pentru o expunere mai detaliată a evenimentului, preiau articolul părintelui Cosmin Tripon de pe

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

:

Mai este episcopul Sofronie al Oradiei ortodox?

Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, unul dintre cei mai înveterați episcopi  ecumeniști din Biserica Ortodoxă Română, nu încetează să ne surprindă cu încălcări repetate ale Sfintelor Canoane. Deși rânduielile bisericești interzic rugăciunile în comun cu ereticii, Preasfinția Sa, aplicând hotărârile mincinosinodului din Creta unde a participat și și-a asumat prin semnătură învățături eretice, nu ratează ocazia, ori de câte ori este invitat, să participe la manifestări cu caracter religios împreună cu papistașii, greco-catolicii, protestanții, neoprotestanții sau mozaicii.

Astfel, duminică 8 septembrie, când în Biserica Ortodoxă se prăznuiește Nașterea Maicii Domnului, Preasfinția Sa care, potrivit portalului de știri Basilica al Patriarhiei Române, trebuia să liturghisească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea, a lipsit de la slujbă, find prezent însă la evenimentele ocazionate de sărbătorirea a 25 de ani de „episcopat” a „episcopului” greco-catolic Virgil Bercea.

Potrivit cotidianului Bihoreanul,

La evenimentul care s-a dorit unul modest au participat, printre mulţi alţii, Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, Monseniorul Maury Buerdia, episcopul romano-catolic László Bocskei şi cel ortodox Sofronie Drincec care a participat la slujbă în calitate de invitat.

Prezența unui episcop care se pretinde ortodox la slujbele săvârșite într-un lăcaș de cult greco-catolic este mai mult decât smintitoare pentru preoții și credincioșii ortodocși din Eparhia Oradiei, în condițiile în care cultul greco-catolic este deopotrivă atât schismatic, cât și eretic. Schismatic pentru că s-a rupt din trupul Bisericii Ortodoxe din Transilvania la începutul secolului al XVIII-lea și eretic pentru că a adoptat în timp dogmele papismului asupra cărora sinodul Sfintei Biserici din Constantinopol a aruncat anatema în anul 1054.

Pe de altă parte, oamenii acestui „episcop” greco-catolic, în speță avocați, „preoți”, „protopopi” au făcut un calvar din viața preoților și credincioșilor ortodocși din fostele parohii greco-catolice, bulversându-le într-un mod inimaginabil viața și liniștea personală, în special din Țara Beiușului, dar și din alte colțuri ale Bihorului, târându-i pe aceștia în tribunale unde au revendicat pământ, case parohiale și biserici, în unele cazuri au pierdut, iar acolo unde au avut câștig de cauză, credincioșii ortodocși, cu mari jertfe materiale, au clădit bisericii noi din temelie.

Nu peste multă vreme aceste biserici urmează să fie târnosite, si nu putem să nu ne întrebăm cum va explica Preasfințitul Sofronie acestor preoți și credincioși că au procedat corect construindu-și biserici noi, dar că și Preasfinția Sa a procedat politic corect, omagiindu-l pe cel care a încuviințat maltratarea psihică a acestora timp de mai mulți ani.

În atare situație este perfect normal ca acești preoți și credincioși să se simtă trădați de episcopul lor care, cel puțin din solidaritate cu păstoriții săi, dar și din conștiința misiunii sale, nu ar fi trebuit să participe niciodată la astfel de evenimente. Situația este cu atât mai ciudată, mai greu de înțeles, cu cât în urmă cu câțiva ani, prin 2003, Preasfințitul Sofronie prezent la un simpozion care marca 90 de ani de învățământ teologic ortodox la Oradea a spus despre Atanasie Anghel următoarele:  „Faptul că a acceptat să fie rehirotonit e o palmă pe obrazul dialogului dintre biserici şi un model de laşitate!”, acuzându-l pe acesta de sperjur, pentru că „a jurat în faţa patriarhului Ierusalimului că va rămâne ortodox şi, întorcându-se în Transilvania, acasă, a trecut la ceilalţi”.

Observăm că există o mare diferență între modul cum aborda atunci problema greco-catolicismului și cum o abordează azi. Atunci mărturisea un adevăr istoric, iar azi s-a lepădat de el de ca și cum aceste afirmații nu le-ar fi rostit niciodată, sau de ca și cum nu ar cunoaște împrejurările istorice în care a luat ființă greco-catolicismul sau metodele prin care a fost impus românilor ortodocși transilvăneni sau despre existența mucenicilor ortodocși care s-au opus acestuia.

Gravitatea acestei situații constă întâi de toate în faptul că prin astfel de gesturi, Preasfințitul Sofronie, îi legitimizează pe schismaticii și ereticii greco-catolici, dând impresia că între Ortodoxie și aceștia nu există diferențe, sau dacă totuși ele există nu sunt atât de mari sau atât de grave încât dacă de acum înainte unii ortodocși ar imita gestul Preasfinției Sale, nu ar exista niciun pericol ca aceștia să-și pună în primejdie propria mântuire. În esență, gestul Episcopului Sofronie desființează granițele dintre Ortodoxie și schisme sau erezii, contribuind la dezideratul ecumenist de nivelare a religiilor, de „unitate în diversitate”, care în mod concret înseamnă dragoste fără discernământ. În mod normal acestora se aplică axioma teologică enunțată de părintele Theodor Zisiss: „Pe eretici nu-i cinstim, îi condamnăm”.

În al doilea rând, în cadrul acestei slujbe au fost aduse spre închinare „moaștele” „episcopilor martiri” “beatificați” de Papa Francisc la Blaj cu ocazia recentei vizite efectuate în România, către care s-au înălțat rugăciuni. Este de-a dreptul revoltător pentru preoții și credincioșii ortodocși sa-l vadă pe episcopul lor aducând prin simpla sa prezența cinstire unor „episcopi” „martiri” greco-catolici care au preferat moartea decât să accepte Ortodoxia, vreme în care, în calitate de Episcop al Oradiei, Preasfințitul Sofronie, ignoră adevărații martirii ai Bisericii Ortodoxe, preoții Flore din Beiuș și Mihai din Sânmartin, uciși la 1744 alături de alți robi mulți tocmai pentru că nu s-au lepădat de Ortodoxie, refuzând totodată convertirea cu forța la greco-catolicism, credinciosul Găvruța Petru din Pocola, decedat în 1749, ca urmare a bătăilor primite pentru că s-a dus personal la Carloviț să ceară ajutor Mitropolitului sârb ortodox ca să-i scape pe credincioșii ortodocși din părțile Beiușului de cumplitele silnicii și prigoane la care erau expuși din partea papistașilor, care încercau cu orice preț sa-i convertească la greco-catolicism, și pe Episcopul Nicolae Popovici, aprig luptător împotriva fiarei comuniste, scos cu forța din scaun și exilat la Mănăstirea Cheia, unde a murit în urma otrăvirii.

Deși este Episcop al Oradiei din anul 2007, nu avem cunoștință ca Preasfinția Sa să fi propus Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române canonizarea acestor patru adevărați mucenici ai Ortodoxiei bihorene.

Constatăm astfel, cu multă durere sufletească, că Preasfințitul Sofronie arată mai multă aplecare și preocupare spre manifestările religiose, slujbe și rugăciuni în comun cu ereticii, decâ față de problemele propriei eparhii, cum ar fi aceste canonizări, față de care manifestă indolență totală.

În acest caz este firească întrebarea: Cui slujește Presfințitul Sofronie? Ortodocșilor sau ereticilor? Ce se poate înțelege din gesturile acestea decât o aplicare punctuală a îndemnului ereticului papă Francisc „Să mergem împreună!” sub egida căruia s-a desfășurat vizita sa în țara noastră din vara acestui an. Pot merge ortodocșii împreună braț la braț cu ereticii atâta vreme cât nu renunță la ereziile lor? Au slujit sau au participat Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul la slujbele „episcopilor” arieni așa cum s-a întâmplat cu Preasfinția Sa? Desigur că nu.

Înseamnă că episcopul Sofronie n-a înțeles nimic din evenimentele din 2008 când a săvârșit slujba de sfințire a Agheasmei Mari cu acest „episcop” greco-catolic, și care erau pe punctul de a duce la caterisirea Preasfinției Sale. Dar azi printre sinodali nu mai este Mitropolitul Bartolomeu Anania, care a cerut caterisirea de care vorbeam, și de aceea  se manifestă fără nicio frică sau rușine nici față de Dumnezeu, nici față de Sfinții Părinți, nici față de preoții sau credincioșii din Eparhie, căci cine să-l mustre sau să-l îndrepte atâta vreme cât și Mitropolitul Ardealului, și Patriarhul României, și o mare parte dintre membrii Sfântului Sinod sunt de un cuget cu Preasfinția Sa. Doar Dumnezeu o mai poate face, căci de la oameni nu mai putem avea nicio speranță. Și o va face, căci Dumnezeu nu se lasă batjocorit și nici nu-și părăsește Biserica Sa, ci o apără și îi poartă de grijă.

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu vom supune atenției cititorilor noștri ce precizează Sfintele Canoane în privința rugăciunii în comun cu ereticii și a celor ce intră într-un lăcaș de cult eretic ca să se roage.

Canonul 45: „Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească”.

Profesorul sibian Ioan N. Floca arată că, întrucât ereticii sunt afurisiți, adică excomunicați din Biserică, se interzice membrilor Bisericii să se roage cu aceștia, și este de-a dreptul o infracțiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte cu clericii eretici, învederând faptul că aceasta este un act de trădare a Bisericii și trebuie sancționat ca atare.

Canonul 46: “Poruncim să se caterisească episcopul sau prezbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtășire (înțelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”.

În partea a doua a comentariului la acest canon, canonistul arhid. Ioan N. Floca arată cum că ereticii au pierdut succesiunea apostolică, deci și continuitatea preoției, tainele lor nu sunt valide, ei înșiși nemaifăcând parte din Biserică, iar clerul care le va socoti totuși valide, este supus caterisirii.

Canonul 64 apostolic: Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se caterisească și să se și afurisească”. 

Canonistul arhid. Ioan N. Floca, tâlcuind acest canon, explică mai întâi că anumite relații ale creștinilor cu ereticii și necreștinii nu puteau fi evitate și, ca atare, nefiind interzise, desigur, fiind vorba de ralațiile sociale. În privința relațiilor cu caracter religios, care ar fi de natură sa-i aducă în situația de a se ruga împreună cu aceștia nu puteau fi îngăduite, pentru că ar fi însemnat o recunoaștere implicită a credinței lor, fapt care este contrar poziției principale pe care s-a situat Biserica față de eretici și necreștini.

Doar Biserica este singura depozitară a adevărului mântuitor revelat, și ea singură, prin mijloacele harului sfințitor, poate asigura mântuirea credincioșilor. Recunoașterea valorii soteriologice a practicilor religioase ale altor religii și ale ereticilor, înseamnă implicit recunoașterea netemeiniciei poziției pe care s-a situat Biserica față de necreștini și eretici. Pentru aceste motive, oricărui cleric îi este interzis, sub pedeapsa caterisirii și afurisirii, să se roage cu ereticii și necreștinii, fie în locașurile de cult ale acelora, fie în afară. Același lucru este interzis și laicilor, sub pedeapsa afurisirii.

Ce înseamnă afurisire sau excomunicare, ne explică același canonist arhid. Ioan N. Floca în cazul canonului 10 apostolic, care osândește comuniunea cu cei afurisiți: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

Prin afurisire sau excomunicare, orice creștin era pus în afara Bisericii. Celui pedepsit cu excomunicarea nu-i era permis sub nicio formă să păstreze legături cu membrii Bisericii și nici acestora nu le era îngăduit să rămână în contact cu el. Opreliștea mergea atât de departe încât membrilor Bisericii nu li se îngăduia nici măcar să se roage împreună cu cel excomunicat, pentru că orice tratare cu indulgență a celui pedepsit de Biserică, însemna desconsiderarea pedepsei aplicate de Biserică. Prin izolarea impusă astfel celui afurisit se înțelege că respectivul trebuia să mediteze asupra păcatului săvârșit și să se pocăiască, pentru a se face vrednic de a fi primit în Biserică, prin aceasta urmărindu-se nu moartea păcătosului, ci reabilitarea lui.

Nesocotirea de către ceilalți creștini a oricăror pedepse care se aplică vreunuia ce se abate de la rânduiala bisericească, înseamnă uneori sprijinirea greșelii, încurajarea păcatului, iar nu ajutorarea celui căzut ca să se ridice.

În lumina celor enunțate aici, nu vom formula noi un răspuns la întrebare, ci îi vom lăsa pe cititori să concluzioneze singuri dacă episcopul Sofronie mai are cugetare și făptuire ortodoxe, dacă există consens între învățătura si faptele sale cu învățătura și faptele Sfinților Părinți ai Bisericii, și să decidă ceea ce le dictează propria conștiință.

Vom încheia tot cu o întrebare, adresată în mod special preoților și credincioșilor din Eparhia Oradiei. De câte ori și cât de grav mai trebuie ca Preasfințitul Sofronie să încalce și să desconsidere Sfintele Canoane astfel încât sfințiile și frățiile voastre să luați o atitudine în conformitate cu învățăturile Sfinților Părinți în astfel de situații?

Reclame
Ecumenism – Tabloul ereziarhului papă Francisc tronează deasupra unui altar ortodox în Spania, iar în fața bisericii Schitul Măgureanu din București credincioșii sunt întâmpinați de statuia „sfântului” papă Ioan Paul al II-lea

Ecumenism – Tabloul ereziarhului papă Francisc tronează deasupra unui altar ortodox în Spania, iar în fața bisericii Schitul Măgureanu din București credincioșii sunt întâmpinați de statuia „sfântului” papă Ioan Paul al II-lea

a

„De câteva zile sunt în zona de S-E a Spaniei cu un anume scop.
O să vă trimit câteva poze si o scurtă filmare realizate astăzi 01 septembrie 2019 în zona Fuengirola – Malaga, Spania.

Românii din zonă au la dispoziție o parohie unde pot participa la slujbe – Parohia Sfantul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) cu locul concret de slujire în “Capilla Nuestra Senora de Fatima [ ca să vedeți ce locaș au închiriat sau cumpărat… – nota mea ] , Calle San Valentin s.n., Mijas-Costa, Malaga. Pr. Dimitrie-Mugurel Onica”.

În Sf Altar, în partea dreaptă sus este montat și acceptat de preotul nostru ecumenist un tablou cu Papa Francisc I… , iar în partea stânga sus a altarului se află, cred, o “icoană” cu Sf. Fecioara “de la Fatima” dimpreună cu un sărman papistaș care i se închină, probabil un “sfânt” al catolicilor.
TRIST!!!
PS: Evident că nu am stat la slujbă. Cei apropiați cu care am mers acolo au remarcat și ei rătăcirea.„

 

 

Sursa: primit pe WhatsApp

Și ecumenismul de la București cu un papă mort. Biserica Schitul Măgureanu unde credincioșii sunt educați și reeducați, de vizavi, în spiritul ecumenismului cu priveliștea statuii unui alt ereziarh – Ioan Paul al II-lea – pe care l-au numit „sfânt”.

 

 

 

O cruciuliță CU CIP de la Ierusalim se înnegrește la o slujbă a pomenitorilor

 

Întrebări: 

Dacă respectivul credincios are cruciulița de un an și jumătate, de ce s-a înnegrit tocmai acum?

S-a înnegrit pentru că are cip sau pentru că a participat la o slujbă unde se pomenea un episcop ecumenist?

Mânăstirea Hodoș-Bodrog, unde afirmă că a participat la slujbă, se află în județul Arad, în Arhiepiscopia Aradului unde eparh este Timotei Seviciu: 

Ecumenistul pseudo-ierarh Timotei Seviciu al Aradului afirmă că și eterodocșii au botez 

„Prințul Bisericii”, mitropolitul ecumenist Teofan, prezent în Piața Palatului Culturii la adorarea papei

Toate manifestările dedicate venirii papei în România au un singur scop: adorarea unui om – papa Francisc. Toți participanții la eveniment, toți cei ce îl comentează pe la televizor fac același lucru: vorbesc despre un om. Despre Dumnezeu și Maica Domnului vorbesc doar în contextul vorbelor spuse despre acel om.
Din acest motiv, consider că mitropolitul ecumenist Teofan a participat pur și simplu la adorarea unui om în fața Palatului Culturii din Iași, unde l-a salutat pe omul adorat de toți.

A doua zi a vizitei papei roman în România. Nu este mai nimic de spus, papa și-a vizitat credincioșii, s-au rugat în legea lor. La fel de grotescă prestația microfonistelor, căzute în extaz, cerând papei să le umple viața, să le dea o fărâmă din acel moment etc.

Despre întâlnirea de la Miercurea Ciuc se poate spune că a infirmat toate zvonurile alarmiste ale media cu privire la interzicerea limbii române, la prezența exclusivă a premierului maghiar etc. S-a intonat la un moment dat imnul maghiar, dar, având în vedere că imnul respectiv este o cântare bisericească, organizatorii se pot scuza oricând că a fost intonat în cadrul liturgic.

La Iași, pelerinajul a debutat cu niște discursuri și o scenografie ce amintesc de „Cântarea României” din vremuri de mult apuse. Apoi, papa le-a vorbit ieșenilor despre Eminescu, despre monahul Galaction Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, s-a cântat „Hristos a înviat!” în stil ortodox. Presa locală a titrat cu titluri pompoase despre „evenimentul secolului”.

Poetul național, care a spus că „Biserica Ortodoxă este maica neamului românesc”, a fost citat intens, de ca și când ar fi fost un poet catolic. În rest, papa a rostit același discurs uman, social, socialist chiar, în care le-a vorbit auditorilor despre drumul lor împreună, nu se știe în ce direcție.

Atrage atenția un lucru: după două zile de vizită a papei Francisc în România, după fluvii de vorbe rostite de toți posesorii de opinii pe această temă, până acum nu s-a rostit numele Mântuitorului Hristos! Sugestiv, nu?

Papa transmite, potrivit microfonistelor de pe la televiziuni, „prezența binelui”, „prezența păcii” etc. Dar nu prezența lui Hristos! Adevăr grăiesc, Hristos nu are nimic de a face cu spectacolul mediatic pus în scenă de două zile încoace.

Cel mai rușinos lucru al zilei este prezența mitropolitului ecumenist Teofan la pelerinajul papistaș din fața Palatului Culturii din Iași. Disprețuind orice rugăminte a poporului credincios ortodox, mitropolitul Teofan a fost prezent în mulțimea din fața palatului, salutându-l pe papa. Considerăm acest gest ca răspunsul la scrisoarea pe care i-am trimis-o în luna martie, în care îl rugam să se poziționeze canonic față de eveniment și să nu dea binecuvântare ortodocșilor să participe la el, cum au făcut ierarhii ortodocși bulgari.

Îi așteptăm cu deosebită curiozitate pe preoții pomenitori și pe slujbașii MMB din Moldova să ne explice această prezență. Până atunci, cu părere de rău, după ce a fost prezent, împotriva canoanelor, la o manifestare a cultului mozaic în Iași, această prezență alături de papa ne face să credem că mitropolitul Teofan este cu totul străin de îndatoririle pe care le are în Biserica Ortodoxă pe care este chemat să o păstorească în Moldova, principala fiind aceea de a o apăra de năvălirile ereticilor ecumeniști.

Este regretabil că preoții pomenitori și poporul încă mai cred acest joc viclean de-a episcopul ortodox și tradiționalist al mitropolitului. Îi așteptăm să se trezească la realitate și să îi ceară cu toată seriozitatea să își facă datoria față de Biserică, să renunțe la ecumenism și la sinodul din Creta.

Dacă participă la toate aceste acțiuni eretice din vreo constrângere, să explice cine și ce îl pot constrânge să facă ceva împotriva propriei conștiințe. Există legi în țara asta care îl pot ajuta să își exprime liber conștiința, dacă despre aceasta este vorba.

Până atunci, nu putem să nu ne întrebăm: De dragul unui astfel de mitropolit sunt batjocoriți și persecutați cei care au luat atitudinea corectă față de erezia ecumenistă și față de sinodul din Creta, sunt alungați din biserici și considerați „schismatici”, „răzvrătiți”, sunt supuși oprobriului public, în timp ce ereticii sunt salutați în public?

În încheierea acestui reportaj, în care nu mai e nimic de spus, prezentăm cum a arătat programul televiziunii naționale TVR 1 astăzi. Televiziunea aceasta trăiește în primul rând din taxele cetățenilor ortodocși. Ne scapă ceva?

Sursa: https://www.marturisireaortodoxa.ro/printul-bisericii-mitropolitul-ecumenist-teofan-prezent-in-piata-palatului-culturii-la-adorarea-papei/

„Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu „fratele său drag”

Foto – basilica.ro

“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Vizita în România a papei eretic al Romei a început astăzi. Papa a avut o prestație fadă, în opinia mea, niște discursuri destul de șterse, pe care le-au auzit cam toți cei ce l-au primit ca oaspete prin lume.
Aceeași atitudine provincială din partea autorităților locale, manipulare până la saturare din partea presei, laică și bisericească.
Pe tot parcursul zilei, papa l-a numit pe patriarhul român „fratele meu iubit”. Îi dăm și noi acest titlu în materialul nostru.

Astăzi a fost prima zi a vizitei papei Francisc în România, partea de stat și partea de întâlnire directă cu oficialii Bisericii Ortodoxe Române. Voi expune în cele ce urmează doar câteva impresii după o vizionare la televizor a evenimentelor, urmând a detalia, când înregistrările vor apărea și vor putea fi studiate mai în detaliu.

Partea politică a vizitei merită mai puțină atenție, deoarece acolo papa a fost în calitate de șef de stat, lucru care pe noi nu ne prea interesează aici.

Prima impresia a fost legată de saluturile de început. Am văzut o anumită răceală și indiferență din partea papei față de prelații catolici și din partea acestora față de el. În același timp, papa era foarte cordial cu prelații ortodocși, ceea ce mi-a întărit ideea că papa a venit în România pentru ortodocși mai întâi și abia apoi pentru catolicii săi.

Nu am putut să nu mă întreb, văzând modul în care îl primesc ai săi pe papa, dacă unii dintre ei, influențați de disputele din interiorul cultului lor, în care papa este acuzat pe față că este eretic, chiar nu îl și considerau astfel. M-am gândit: cum ar fi ca papa să fie considerat eretic de mai mulți dintre ai săi decât dintre ierarhii ortodocși români? Gândul mi s-a părut terifiant.

Au reținut atenția câteva cuvinte rostite în alocuțiunea sa de către președintele Iohannis. “Werner”, cum am văzut că îi spun colocvial cei din presa centrală, a avut unul dintre cele mai lungi discursuri pe care le-a ținut vreodată, vorbind cu un patos pe care nu i l-a mai văzut nimeni până acum.

Au reținut atenția două detalii pe care le-a spus președintele României. Mai întâi, acesta a opinat că cei șapte „episcopi” care vor fi “beatificați” la Blaj reprezintă, citez din memorie, “simbolul luptei pentru apărarea libertății și a credinței în perioada comunistă”.

Aceleași vorbe le-am auzit spuse în discursul politic și în 2017, de către politicienii români, la adresa sfinților reali ai închisorilor, pe vremea când Patriarhia îi serba oficial sub denumirea de “mărturisitorii închisorilor”, niciodată “sfinții închisorilor”. Între timp, papa vine și își “canonizează” “sfinții” săi. Patriarhia Română este mai preocupată de a merge împreună cu papa pe drumul “ecumenismului lucid” decât de canonizarea sfinților închisorilor, despre care a uitat cu totul după 2017.

Al doilea lucru pe care l-a spus Iohannis a fost de-a dreptul uluitor. Citindu-și discursul pe care se vede că i-l consiliase cineva cu oarece pregătire în domeniu, președintele luteran[1] al României l-a invitat pe papa roman să meargă împreună cu poporul ortodox român prin Grădina Maicii Domnului.

Așa ceva nu vezi în toată ziua. Nu este însă cu totul neobișnuit, dacă ne gândim la faptul că acest papă este acuzat în comunitatea sa de filoluteranism. Papa a răspuns cu câteva considerații despre nevoia de a fi deschiși față de cei din diasporă, de a-i ajuta pe săraci etc.

La această parte a vizitei mai merită, din punctul meu de vedere, adăugată propaganda deșănțată a media. Aceleași limbi din media care batjocoresc tot ce este ortodox în această țară și tot ce este (rămas) național au fost cuprinse deodată de un misticism inexplicabil, vorbindu-ne despre experiența rugăciunii, despre venirea papei care dă sens rugăciunilor, despre minunea meteo că timpul a ținut în ciuda predicțiilor meteo (de ca și când “predicțiile” meteo nu ar fi puse în practică de către avioanele care disipează nostop chemtrails în aer și de către sistemele HAARP, care acum au știut cum să înfăptuiască “minunea”).

Spectacolul grotesc al microfonistelor smerite și cuvioase mi-a adus aminte de cuvintele Sfântului Iacov:

Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa (Iac. 3,5-10).

În principiu, cam tot ce am văzut astăzi cu privire la această vizită poate îndemna la meditație la cuvintele Sfântului Iacov.

Partea a doua a vizitei de azi a fost mai interesantă sub aspect teologic, pentru că papa s-a întâlnit cu patriarhul BOR și cu membrii sinodului permanent.

Am urmărit transmisiunea de la Patriarhie la Trinitas TV, pentru că am dorit să am o viziune și referitoare la cum prezintă televiziunea patriarhală evenimentul. A fost o alegere perfectă, pentru că am putut să trag câteva concluzii foarte importante.

Prima mea impresie când am deschis Trinitas TV a fost că este mai catolică decât papa. Literalmente. Prima dată m-am uitat să văd dacă nu cumva am nimerit din greșeală pe Vatican TV.

Mărturisesc că nu sunt un urmăritor de Trinitas TV aproape deloc, dar ce am văzut astăzi nu mi-am crezut ochilor.

În studioul de unde se transmitea evenimentul se purta o discuție de nivel academic între domnul Bănescu, cred, aflat în postura de realizator TV, preotul Radu Preda (am aflat în acest fel că a devenit preot) și doctorul în bizantinologie Petre Guran.

Discuția se ducea în jurul nevoii de unitate, de cooperare, de deschidere între cele două “Biserici”. Fie-mi îngăduit să exprim câteva gânduri care s-au desprins din audiția în fugă a acestui material. Sper sincer că Trinitas TV îl va pune pe internet să îl putem analiza în detaliu. E o “comoară” de ecumenism care trebuie dezgropată și prezentată tuturor ortodocșilor români, ca să înțeleagă încotro bate vântul schimbării în Biserica noastră.

Domnul Guran a lansat ideea nevoii de „deculturalizare” a credinței, adică de separare a “esenței” mesajului evanghelic de “tradiționalism, element cultural”, ca bază a unei viitoare unități creștine, despre care opina că se va realiza într-un orizont eshatologic, nu ca proiect social uman realizabil în istorie.

Mai pe înțelesul tuturor, domnul Guran ne propune o debarasare de tot ce înseamnă element cultural, “bagaj cultural” și “bagaj al istoriei” și revenirea la esențele credinței, ceea ce ar face ca toate conflictele interconfesionale să se stingă, redescoperindu-se „rădăcinile comune” despre care a vorbit până la saturație papa astăzi peste tot.

Nu ne spune respectabilul profesor nici care anume sunt “esențele” la care ar trebui să ne întoarcem și mai ales “ce este bagajul istoric și cultural” de care ar trebui să scăpăm. Ce anume din tradiția cu T mare, cum a numit-o, ar scăpa de această deconstrucție pe care o anunță intelectualul român? Ce anume din canoanele Bisericii sunt “elemente culturale” și care sunt parte a Tradiției cu T mare?

Domnul Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a făcut o distincție riscantă între “tradiție” și “tradiționalism”, neexplicându-ne ce înseamnă totuși tradiția fără aplicarea ei în viață, care generează de obicei ceea ce numim tradiționalism.

Conceptul de debarasare de “bagajul istoric și cultural” pentru a reveni la esență mie îmi seamănă ca două picături de apă cu Reforma protestantă. Ce altceva este Reforma protestantă decât o debarasare de tot ce a adus elementul uman al Bisericii și o transpunere literală în faptă a modelului evanghelic specific primului veac creștin, ceea ce a condus la o negare totală a lucrării Duhului Sfânt în Biserică de-a lungul secolelor, în care a creat un mod de viață ortodox, un mod de gândire și de relaționare cu sacrul ortodox.

Cred că întregul concept este cu totul străin duhului ortodox al Bisericii, care nu a procedat niciodată la astfel de aggiornamenti și nu a considerat dezvoltarea istorică a vieții bisericești ca un balast cultural de care trebuie să te debarasezi la un moment dat.

Faptul că el se aplică în “Biserica catolică” nu este un motiv pentru care ar trebui aplicat și în Biserica lui Hristos, unde nu este al nostru a hotărî ce anume din tezaurul de viață și trăire bisericească ortodoxă este “esență” și ce este “element cultural”.

Dar oare nu exact acest lucru îl face ecumenismul în spațiul ortodox, cenzurând cărți de cult, slujbele de reprimire la Ortodoxie, eliminând Sinodiconul Bisericii, eliminând toate referirile confesionale din predici, cu efectul final al ștergerii cu totul a distincției dintre Ortodoxie și erezie, vorbind despre “Biserici surori”, “unitate în perspectivă eshatologică” a creștinilor?

Ni se spune că papa a renunțat la tiară, la cele trei coroane puse una peste alta, se pregătește să desființeze celibatul etc. Toate acestea sunt considerate “bagaj cultural”, care adumbrește “esențele”. Dar la statutul de “vicarius Filii Dei”, la statutul de infailibil, la statutul de primus sine paribus, la Filioque, la Immaculata Conceptio și la toate celelalte de ce nu renunță papii pentru a putea redescoperi “esențele” și “rădăcinile” comune ale Bisericii primului mileniu, când acestea nu existau?

În plus, actul în sine de debarasare de trecutul cultural este unul de natură culturală, umană, nu este de inspirație divină, ceea ce ne face să ne învârtim într-un cerc vicios. Cu ce este mai puțin valoros un element “tradiționalist” de acest concept progresist? Cu nimic.

Domnul Guran își exprima acest punct de vedere într-un context în care, la un moment dat, a afirmat, citez din memorie: “una este Biserica lui Hristos, alta sunt denumirile istorice, rezultate ca urmare a acțiunilor omenești, de Biserică Catolică, Biserică Ortodoxă, protestantă etc.”.

La postul național bisericesc de televiziune un invitat a enunțat crezul de aur al ecumenismului, cuprins în Declarația de la Toronto, în care se spune că “Biserica este mai mare decât propria confesiune… există Biserică în afara Bisericii.

Mi s-a părut uluitor să văd că la postul bisericesc național Biserica Ortodoxă este pusă în rând cu celelalte “Biserici și confesiuni”, cărora sinodul din Creta le-a recunoscut “denumirea istorică”.

Ca să înțeleagă și cei ce încă mai cred că la Creta nu s-a schimbat nimic, “denumirea istorică” este de fapt, din punct de vedere ecumenist, dezvoltarea unor ramuri ale Bisericii lui Hristos în mileniul al II-lea, după schisma dintre Orient și Occident. Recunoașterea “denumirii istorice” a “bisericilor și confesiunilor” la Creta, reprezintă, raportat la ce a spus vorbitorul de la Trinitas TV, nu doar recunoașterea bisericității ereziilor, ci și afirmarea faptului că ele sunt părți ale Bisericii lui Hristos.

Discursul merită ascultat și analizat cu mult mai mute detalii, pentru că ne arată multe astfel de teorii ecumeniste expuse pe postul de televiziune al BOR.

La un moment dat, vorbindu-se despre toleranță, intoleranță, deschidere etc., preotul Preda a vorbit despre “răzvrătiții, care nu mai ascultă de nicio lege canonică”. Răzvrătiții suntem noi, care nu admitem această viziune ecumenistă.

Trebuie precizat că  în toate activitățile de astăzi Patriarhia Română a demonstrat că poziția noastră, a mărturisitorilor nepomenitori, față de erezia în care ierarhia se complace, o incomodează puternic, impunându-i o preocupare de a demonstra că nu greșește cu nimic în raport cu vizita papei. Toate luările de poziție au insistat să arate că nu există nicio comuniune dogmatică sau euharistică între BOR și “Biserica Catolică”, că nu se pune problema de așa ceva, decât eventual într-o “perspectivă eshatologică”. Patriarhul a fost foarte atent să spună că îi dă papei posibilitatea să rostească Tatăl nostru în catedrala națională doar ca semn de respect și recunoștință pentru celebra de acum “ospitalitate” catolică, manifestată în țările occidentale față de românii din diaspora. Preotul Preda vorbește direct despre “răzvrătiți”, arătând că și în acest moment “istoric”, gândul celor de la Patriarhie este tot la reacția celor din țară care se opun acestei erezii. Din câte am văzut, s-a renunțat și la tragerea clopotelor.

Cu toate acestea, evenimentul de la catedrala națională a fost o rugăciune necanonică cu ereticii în toată regula, așa cum am demonstrat într-un articol anterior. Papa a rostit o rugăciune inventată probabil de el, inspirată din teologia liberală, cu un puternic accent pe ecumenismul social, apoi a rostit Tatăl nostru în latină, la care zeci dintre cei prezenți în catedrală și-au făcut cruce ortodoxă (aceia nu s-au rugat în comun cu el?). Apoi s-a rostit Tatăl nostru în română de către toți cei prezenți, ortodocși și catolici, și s-au cântat cântări liturgice. Papa a fost întâmpinat cu imnul Îngerul a strigat! Toate acestea sunt rugăciuni comune cu ereticii, indiferent cum încearcă să prezinte Patriarhia evenimentul.

Impresia după o zi de evenimente de acest gen este că ierarhia Bisericii Ortodoxe Române își confirmă statutul de cea mai ecumenistă Biserică dintre cele ortodoxe, ceea ce este foarte grav.

La emisiunea de la Trinitas, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, care acolo era moderator, a afirmat că papa ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem împreună în Europa, pentru a combate marile provocări ce sunt puse în fața creștinilor de duhul neomarxist al Europei.

Tot acolo s-a spus și că de acum nu mai există altă cale decât să mergem împreună, să privim, în drumul spre împărăția cerului, unii către alții și să mergem pe drumul cooperării. Aceeași idee s-a transmis obsesiv și de către presa laică.

Discursurile papei au fost toate îndreptate înspre cooperarea ecumenistă pe calea ajutorului social, implicării sociale etc. Aceia care cred că astăzi au auzit cuvinte nemaiauzite până acum, pot face efortul de a asculta discursurile papei rostite prin alte țări și vor vedea că dragostea pe care le-o arată lor azi le-a arătat-o și musulmanilor în Tunisia și budiștilor în Thailanda. La urma urmei, să nu uităm că papa este propus de fostul președinte israelian pentru funcția de lider mondial al unei programate organizații mondiale a religiilor tocmai pentru „abilitatea sa de a face pace”.

La finalul întâlnirii din catedrală am văzut o imagine sugestivă: președintele Iohannis în dreapta, papa în mijloc și patriarhul în stânga, într-o poză de grup. Președintele luteran al statului, papa catolic și patriarhul ecumenist arătându-se împreună poporului român într-o catedrală ortodoxă a mântuirii neamului. Ce legătură poate avea această imagine cu tradiția Bisericii lui Hristos?

Am auzit într-una din seri la un entertainer de la un post de televiziune o expresie fascinantă: vorbind despre evenimentele politice din ultimele zile, omul respectiv a spus că poporului i s-a servit “nutreț electoral”. Fie-mi permis să afirm că ce am văzut astăzi în discursurile oficiale a fost “nutreț ecumenist”.

Din acest motiv, intenționez să văd dacă omul de televiziune nu va spune în vreo emisiune viitoare cum se numesc cei ce consumă astfel de nutreț.

 

Note:

 

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Klaus_Iohannis.

PS: Dacă cineva găsește linkurile cu acea emisiune de la Trinitas TV, este rugat să mi le trimită și mie. Chiar merită analizată frază cu frază. Mulțumesc.

Sursa:

“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Notă:

Corecte observațiile din articolul de mai sus . Dar trebuie adăugat și faptul că pseudo-patriarhul a reușit să influențeze regia transmisiunii tv în asa fel încât el nu a fost filmat în timp ce papa rostea „Tatăl nostru” în latină și nici papa în timp ce rosteau românii „Tatăl nostru” în română. Fapt ce demonstreaza că s-a ferit să fie văzut rugându-se împreună cu ereziarhul catolic. Deși nu poate păcăli pe nimeni că acolo n-a fost întâlnire ecumenistă și rugăciune în comun, de-a valma – ortodocși cu eretici catolici și protestanți.

Probabil cauzele încercării (nereușite totuși) a întâistătătorului BOR, de a-și masca sau ascunde ecumenismul cu ocazia primirii ereziarhului Francisc sunt mișcarea nepomenitorilor din România apărută după pseudo-sinodul din Creta (după iunie 2016), așa dezbinați cum sunt, scrisorile individuale sau a unor grupuri de ortodocși, exemplul bulgarilor, care l-au primit destul de rezervați pe același ereziarh cu aproape o lună în urmă sau poate chiar mesajele de la acest micuț protest:

Imagini VIDEO și FOTO de la PROTESTUL ÎMPOTRIVA PAPEI ȘI ECUMENISMULUI – 25 mai, București

Un alt Inspectorat Școlar ÎN GENUNCHI ÎN FAȚA PAPEI! În București, vineri 31 mai, TOATE ȘCOLILE VOR FI ÎNCHISE, iar unele chiar și joi

Imagini pentru papa si copiii

Foto – glasul-hd.ro

După cum am vazut în articolul Pentru primirea papei în Iași, Inspectoratul Școlar Județean, la solicitarea Primăriei, cere de la toate liceele din oraș CÂTE 50 DE ELEVI „VOLUNTARI”, situația se repetă oarecum și în București.

Se pare că autoritățile vor cu tot dinadinsul ca papa să fie înâmpinat în special de copii. Să-l primească cei mai nevinovați dintre noi, ca pe un mare lider religios, ca pe o mare personalitate a lumii, ca pe un apostol al păcii, împăcării și cel mai grav să le inducă ideea de biserici surori în mințile neprihănite și neștiutoare așa încât viitoarea generație să îmbrățișeze ecumenismul fără rețineri și odată cu asta pe însuși antihrist.


Zi liberă pentru elevii din Capitală, vineri, 31 mai. Cursuri suspendate în toate şcolile din Bucureşti pentru vizita Papei în România

Cursurile din toate şcolile şi grădiniţele din Capitală vor fi suspendate, vineri, 31 mai, cu prilejul vizitei Papei în Bucureşti, decizia fiind aprobată vineri, în cadrul comandamentului întrunit la Primăria Capitalei. Cursurile vor fi suspendate pentru anumite unităţi în cursul zilei de joi, 30 mai.

UPDATE. Inspectoratul Școlar al Municipiului București a transmis o informare prin care arată că luni va comunica oficial decizia închiderii școlilor. Tot luni, va publica și lista școlilor închise joi după amiază. ISMB a precizat că vineri, 31 mai, toate școlile vor fi închise.

Toate şcolile şi grădiniţele din Capitală vor avea, vineri, 31 mai, cursurile suspendate cu prilejul vizitei Papei în Bucureşti, iar în cursul zilei de joi, doar o parte din unităţile de învăţământ îşi vor închide porţile. Decizia a fost luată în cadrul comandamentului întrunit la Primăria Capitalei. Soluţia a venit de la Poliţia Capitalei, Gabriela Firea declarând că salută această propunere. „La summitul de la Sibiu s-au închis şcolile în tot oraşul, timp de o săptămână şi a fost o decizie foarte bună. (…) Cine spune că şcolile trebuie închise parţial, nu ştie care este intensitatea acestui eveniment”, a declarat Gabriela Firea.

La rândul său, Ioana Neacşu, inspector general, a anunţat că vor fi demarate procedurile necesare.

„Ţinând cont de recomandările Poliţiei, vă propunem ca pentru data de vineri să suspendăm cursurile în toate şcolile din Bucureşti, iar joi să fie suspendate parţial. Vom demara procedurile pentru suspendarea cursurilor total pentru data de vineri”, a anunţat Ioana Neacşu.

Papa Francisc va face o vizită istorică în România între 31 mai şi 2 iunie. Călătoria apostolică a papei Francisc în România are loc la 20 de ani după cea efectuată de Sfântul Ioan Paul al II-lea, în 1999, şi se desfăşoară sub genericul „Să mergem împreună!”.

Sursa: hotnews.ro


Urmăriți și:

PROTEST autorizat împotriva papei și ecumenismului – Sâmbătă 25 mai, la baza Dealului Patriarhiei

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Bulgarii l-au lăsat pe papă să se roage singur în Catedrală. Ca un eretic, în fața Altarului ADEVĂRATEI BISERICI!

ECUMENISM: Conducerea masonică a BNR emite monede cu papa – Promovarea deșănțată a ecumenismului și susținerea caracterului, chipurile „apostolic” al vizitei ereziarhului în România

,,De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.” – (Psalmul 49, versetele 19-20)

Nu vă faceți părtași întâmpinării slugii antihristului acceptând deciziile conducerii masonilor din BNR.

Spre deosebire de bulgari, iată cum îl întâmpină oficialitățile din România pe papă:

BNR lansează monede din aur şi alamă pentru sărbătorirea vizitei Papei Francisc în România

BNR lansează monede din aur şi alamă pentru sărbătorirea vizitei Papei Francisc în România

Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic, începând cu data de 30 mai 2019, monede din aur şi alamă pentru colecţionare şi va pune în circulaţie o monedă din alamă, cu tema „Vizita Apostolică a Sanctităţii Sale Papa Francisc în România”.

Aversul monedei din aur prezintă imagini ale unor lăcaşuri de cult şi numele localităţilor unde se află acestea, respectiv Catedrala Sfântul Iosif – ,,BUCURESTI”, Sanctuarul marian – ,,SUMULEU CIUC”, Catedrala Sfânta Treime – ,,BLAJ”, Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină – ,,IASI”, care vor fi vizitate de Sanctitatea Sa Papa Francisc, inscripţiile în arc de cerc „ROMANIA” şi anul de emisiune „2019”, stema României şi valoarea nominală „500 LEI”.
Aversul monedei din alamă pentru colecţionare prezintă imagini ale unor lăcaşuri de cult şi numele localităţilor unde se află acestea, respectiv Catedrala Sfântul Iosif – ,,BUCURESTI”, Sanctuarul marian – ,,SUMULEU CIUC”, Catedrala Sfânta Treime – ,,BLAJ”, Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină – ,,IASI”, care vor fi vizitate de Sanctitatea Sa Papa Francisc, inscripţiile în arc de cerc „ROMANIA” şi anul de emisiune „2019”, stema României, valoarea nominală „50 BANI” şi litera „N” într-un cerc, ca semn distinctiv al piesei pentru colecţionare.
Aversul monedei din alamă pentru circulaţie prezintă imagini ale unor lăcaşuri de cult şi numele localităţilor unde se află acestea, respectiv Catedrala Sfântul Iosif – ,,BUCURESTI”, Sanctuarul marian – ,,SUMULEU CIUC”, Catedrala Sfânta Treime – ,,BLAJ”, Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină – ,,IASI”, care vor fi vizitate de Sanctitatea Sa Papa Francisc, inscripţiile în arc de cerc „ROMANIA” şi anul de emisiune „2019”, stema României şi valoarea nominală „50 BANI”.
Reversul comun tuturor monedelor prezintă portretul şi blazonul Sanctităţii Sale Papa Francisc şi inscripţiile în arc de cerc ,,VIZITA APOSTOLICA A SANCTITATII SALE PAPA FRANCISC IN ROMANIA”, perioada vizitei ,,31 MAI-2 IUNIE”, deviza acesteia ,,SA MERGEM IMPREUNA!”.
Tirajele acestei emisiuni numismatice sunt:
– 500 de bucăţi pentru moneda din aur;
– 10.000 de bucăţi pentru moneda din alamă pentru colecţionare;
– 1.000.000 de bucăţi pentru moneda din alamă pentru circulaţie. Preţurile de vânzare sunt:
– 8.660,00 lei, exclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broşura de prezentare;
– 10,30 lei, exclusiv TVA, pentru moneda din alamă de 50 bani pentru colecţionare.

Monedele din aur, monedele din alamă pentru colecţionare şi monedele de circulaţie, cu tema Vizita Apostolică a Sanctităţii Sale Papa Francisc în România, au putere circulatorie pe teritoriul României. Lansarea în circuitul numismatic a monedelor din aur şi a monedelor din alamă pentru colecţionare, cu tema Vizita Apostolică a Sanctităţii Sale Papa Francisc în România, se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României. Punerea în circulaţie a monedelor de circulaţie, cu tema Vizita Apostolică a Sanctităţii Sale Papa Francisc în România, se va face prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României, cu ocazia efectuării plăţilor în numerar către instituţiile de credit/Trezoreria Statului.

Sursa: adevarul.ro

Comentariul cititorului „Nimic nu sunt fără Dumnezeu” de la articolul Vremea este a sluji Domnului:

”Ar trebui iniţiată o măcar petiţie on-line în semn de protest faţă de emiterea acestei monede.. Din punct de vedere politic, de ce să promovăm atât de mult un şef al altui stat? Din punct de vedere religios, de ce să le impunem ortodocşilor români să-l venereze pe papa? Ne intoarcem iar la timpurile când li se cerea creştinilor să-i cinstească pe idoli?

Dacă acum acceptăm ca papa să fie venerat în acest chip, probabil, nu peste mult timp se vor introduce persecuţii pentru cei care nu-l vor cinsti! Zeificarea în acest fel a papei de către români reprezintă o trădare a lui Hristos. Ne-am bucurat că scăpăm de comunism, care promova ateismul, dar, dacă-l cinstim astfel pe papa, e mai rău. Negarea lui Dumnezeu din vremea comunismului a dat României o multime de sfinti pe care Dumnezeu îî ştie, chiar dacă noi nu-i canonizăm. Pervertirea conştiinţelor ortodoxe prin impunerea unei monede cu chipul papei este în măsură să ducă multe suflete în iad. Oamenii se pot sminti din cauza duhului lumesc, din dorinţa de a fi la modă şi pentru că aşa zice mass-media politizată. Însă scris este ,,Vai de cel prin care vine sminteala!”

Sfinţii români zac necanonizaţi şi neştiuţi, iar noi batem monede pentru a-l slăvi pe cel care îi canonizează pe greco-catolicii care n-au trecut la Ortodoxie! Oare chiar trebuie să ne fie ruşine că suntem ortodocşi? Oare chiar trebuie să ne asemănăm cu Iuda Iscarioteanul? Desigur, mai este loc în iad alături de el, dar Hristos a venit ca să ne mântuiască, ne-a lasat o credinţă mântuitoare păstrată cu jertfe de înaintaşii noştri. De ce s-o trădăm?

Catolicismul a beneficiat deja de-a lungul timpului de mult sprijin politic şi s-a impus prin forţă aproape la fel ca şi islamismul. A venit cu din ce in ce mai multe inovaţii, cu din ce în ce mai multe forme de luptă împotriva lui Dumnezeu. Să nu uităm asta. Erezii peste erezii, culminând cu infailibilitatea papala! Doamne, fereşte!

Cum să fii de acord cu venerarea unui om care îţi necinsteşte BISERICA la tine acasă, măi ortodoxule? E ca şi cum l-ai cinsti pe cel care îţi violează mama!!! Nu vezi, măi ortodoxule, că papa suferă de patima mândriei, că se autozeifică, în cel mai înalt grad? Dacă nici pe îngeri nu i-a iertat Dumnezeu pentru mândrie, cum îl va ierta pe papa şi pe cei care îl urmează? Să ne doară mai mult ca oricând cuvintele psalmistului: ,,De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. (Psalmul 49, versetele 19-20)

Emiterea acestei monede reprezintă o încercare de intimidare a ortodocşilor de către BNR şi de trasare a unei linii de modă modă corecte politic, un abuz de neacceptat pentru un ortodox. Avem datoria de a ne apăra credinţa şi noi, cei de jos, nu doar cei care, pentru păcatele noastre, se află acum în fruntea ţării şi nu pot sau nu vor să ia decizii corecte.”

Vedeți și: 

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

PROTEST autorizat împotriva papei și ecumenismului – Sâmbătă 25 mai, la baza Dealului Patriarhiei

Bulgarii l-au lăsat pe papă să se roage singur în Catedrală. Ca un eretic, în fața Altarului ADEVĂRATEI BISERICI!