E OFICIAL! Arhiereticul papă Francisc va veni în România, la insistența altui eretic – Klaus Iohannis

Administrația Prezidențială a confirmat, vineri, că Sanctitatea Sa Papa Francisc va efectua o vizită în România.

”Primind invitația Președintelui României, a Autorităților statului și a Bisericii Catolice din România, Sanctitatea Sa Papa Francisc va întreprinde o Vizită Apostolică în țară noastră în perioada 31 mai – 2 iunie 2019. Cu această ocazie, Sanctitatea Sa va vizita orașele București, Iași și Blaj și Sanctuarul marian de la Șumuleu Ciuc”, potrivit comunicatului transmis de Administrația Prezidențială.

Programul de călătorie va fi publicat la o dată ulterioară.

”Papa Francisc va veni în România în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, răspunzând astfel invitației autorităților Statului român și a Bisericii Catolice din România”, a informat astăzi Biroul de presă al Sfântului Scaun.

Vizita va avea în primul rând un caracter pastoral, dar va însuma și importante valențe ecumenice sub motto-ul ”Să mergem împreună!”.

Pe parcursul celor trei zile, Sanctitatea Sa va vizita Bucureștiul, Iașiul şi Blajul precum şi sanctuarul marian de la Șumuleu-Ciuc.
Episcopii catolici din România au primit cu bucurie şi recunoștință vestea vizitei Papei Francisc, îndemnându-i pe credincioși şi pe toți oamenii de bunăvoință să se unească în rugăciune pentru ca acest eveniment să aducă roade bogate în viața spirituală a creștinilor precum şi în favoarea binelui și unității întregii societăți românești.

”Sperăm ca prezenţa în România a Urmaşului Sfântului Petru să aducă României inspirația pentru a uni tot ceea ce e bun şi valoros în favoarea țării şi a binelui comun. Să putem regăsi voinţa dialogului între Bisericile creştine bazat pe respectul alterității, care să unească energiile creștinilor în favoarea vieții și a valorilor fireşti ale Creației lăsate de Dumnezeu”, a transmis, în Mesajul său, Preafericitul Cardinal Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și Preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România.

Programul detaliat al vizitei Sfântului Părinte va fi publicat ulterior de Vatican.

Papa Francisc este al doilea Papă care vine în vizită în România, după Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea care a poposit pe aceste meleaguri în mai 1999. – stirileprotv.ro


Să vedem ce reacție vor avea ortodocșii români…

În 1999, când a venit un alt mare ereziarh, papa Ioan Paul al II-lea, aproape că nu a existat opoziție în poporul credincios. Am înghițit cu toții gălușca cum că papa era reprezentatul unei „Biserici surori”, iar unii erau convinși de faptul că respectivul ar fi fost chiar un „sfânt” în viață.

Amarnică înșelare, amarnică neștiință a unui biet popor mințit și necatehizat!

Acum NU mai trebuie să mai fie așa. Acum trebuie să reacționăm și să arătăm lumii că papa este un mare ereziarh, cap al răutăților, vrășmaș al lui Hristos și înainte mergător al erei antihristice! Iar pseudo-ierarhii care se vor afișa sau, mai rău, se vor ruga cu el, vor fi (și deja sunt, căci îi știm) și ei vrășmași ai lui Hristos!

Reclame

ECUMENISTUL Dan Ciprian Grăjdenu, „coordonatorul” asociației Frăția Ortodoxă, este APĂRĂTOR al sinodului tâlhăresc din Creta

Precizare: acesta nu este un îndemn de a nu mai participa la proteste, dar fiți rezervați în privința acestui om!

Fotografia postată de Dan Ciprian Grajdeanu.

Știam de mult de aplecările sau poate convingerile ecumeniste ale așa-numitei „Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, dar cu toate asta am publicat chemările la proteste și marșuri, considerând că ei fac lucruri utile și necesare în sensul mobilizării românilor pentru apărarea valorilor naționale.

Însă, din păcate, individul devine din ce în ce nociv și nu este prima  oară când smulge microfonul celor ce vor să vorbească la proteste despre trădările pseudo-ierarhiei de la conducerea Bisericii Ortodoxe Române.

Iată și câteva antecedente ecumeniste ale acestuia și ale celor ce îi stau în preajmă:

Se cuvine să-i cinstim pe sfinţii închisorilor împreună cu ereticii?

„Frăţia ortodoxă Sf. Gheorghe” a devenit oficial ECUMENISTĂ

Audio – Pr. Amfilohie Brânză (în conferință la Ploiești) iritat de întrebări cu privire la ecumenism, nepomenirea ierarhilor și deranjat de blogerii antiecumeniști anonimi

Iată și ce s-a întâmplat la ultimul marș împotriva migrației (duminică 16 decembrie):

SE PARE CĂ NU DĂ BINE SĂ FII ANTI-ECUMENIST LA MIŞCAREA ANTI-MIGRAŢIE !

La protestul anti-migrație din 16 decembrie 2018 a participat și un grup de români din jud. Neamț. În cuvântul lor au pomenit de trădarea ierarhiei ortodoxe la sinodul din Creta, ceea ce a determinat organizatorii să smulgă microfonul celei care vorbea

La minutul 15:30 se poate vedea incidentul.

(Cu specificarea că doamna respectivă a greșit totuși, căci NU Biserica a trădat la sinodul tâlhăresc din Creta, ci pseudo-ierarhii și restul preoților ecumeniști, care amestecă adevărul de credință cu ideile eretice – n. adm.)

 

 

 

Relatarea dnei Iustina Bacosca:

Războiul se duce pe orice vreme, căci duşmanul nu ţine cont că-i ploaie, ninsoare sau cer senin, că eşti bătrân, tânăr, neputincios sau în putere.
Duminică, 16.12.2018, în Bucureşti, pe o ploaie rece, judeţul Neamţ a fost reprezentat de un grup de patrioţi la mitingul autorizat împotriva Pactului pentru migraţie (un Pact criminal, globalist, transfrontalier, suprastatal şi supraconstituţional), împotriva islamizării României; împotriva anarhieie şi distrugerii etosului românesc.
Dacă de mai bine de 70 de ani, pentru neamul românesc, surprizele neplăcute nu s-au lăsat aşteptate, în ceea ce priveşte tradătorii şi formele diverse de trădare, iată că şi astăzi, chiar din grupul celor prezenţi la protest, din rândul organizatorilor, am putut vedea cu ochii noştri şi auzi cu urechile noastre cum cenzura este nelipsită şi apare chiar de unde te aştepţi mai puţin.
Atunci când este luat taurul de coarne şi se spune adevărul, fără menajamente, fără cosmetizări, când se expun adevăratele cauze care au dus astăzi la astfel de manifestări stradale: LEGALIZAREA AVORTULUI – CRIMĂ STRIGĂTOARE LA CER, ACCEPTAREA U.E. şi TRĂDAREA ORTODOXIEI, pe 16.06.2016, LA SINODUL ERETIC ŞI TÂLHĂRESC DIN CRETA, de către reprezentanţii B.O.R., care au votat în unanimitate documentele eretice şi unde s-a legalizat ECUMENISMUL- RELIGIA lui antihrist, apare cenzura chiar din rândul organizatorilor. Microfonul este luat cu forţa, la îndemnul unuia dintre organizatori, care a strigat panicat că persoana care ţine discursul este anti-ecumenistă şi trebuie să fie deposedată repede de microfon. Imediat, mulţimea prezentă este „liniştită” de liderul „Frăţiei Ortodoxe Sf. Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă”, pe motiv că intervenţia de la Neamţ a fot „o deviere”, scuzăndu-se pentru acest episod care nu era prevăzut de către organizatori.
Foarte trist, mai ales pentru protestatarii din Neamţ sositi, cu gânduri bune, după un drum istovitor, cu binecuvăntarea preoţilor duhovnici.
Şi uite aşa bietul popor român, care a mai rămas şi care mai are o fărâmă de energie să iasă în stradă, pentru apărarea credinţei şi a neamului, este fentat şi lupta este deturnată de la adevăratul ei scop, ducându-se doar o luptă de formă, putem spune, „corectă politic”. Poţi protesta despre orice numai despre ecumenism să nu aduci vorba.

SE PARE CĂ NU DĂ BINE SĂ FII ANTI-ECUMENIST LA MIŞCAREA ANTI-MIGRAŢIE !

Luptând cu efectele, fiind doar reactivi şi ocolind mereu cauzele nu vom duce nicicând lupta cea bună. Doar vom mima aşa-zisa mişcare de rezistenţă şi adevăratele cauze, care duc România la moarte duhovnicească, sufletească şi socială, nu vor fi eradicate niciodată.
Una peste alta, laţul se strânge, sita devine din ce în ce mai deasă, trădarea este totală, şi formele ei de manipulare din ce în ce mai ingenioase.
Trezirea CONŞTIINŢEI NAŢIONALE nu poate avea loc decât în ADEVĂRUL DE CREDINŢĂ, altfel în zadar mai batem km. la capitală, în zadar avem pancarte cu Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă, cu Sf. Ştefan cel Mare, în zadar strigăm din toţi rărunchii CREDINŢA, PATRIA, FAMILIA! Nu poţi să fii ortodox, să reprezinţi o asociaţie ortodoxă şi să nu lupţi şi împotriva ecumenismului!
Se pare că a striga acum „CREDINŢĂ” semnifică pentru unii protestatari şi pan-erezia ecumenistă nu doar CREDINŢA ORTODOXĂ. Ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, pe care vedem că o îmbrăţişează, cu multă inconştienţă, chiar români, reprezentanţii de frunte ai asociaţiilor ce poartă nume de Sfinţi, grupări ce se pretind a fi ortodoxe. Nu cred că este o concluzie pripită deoarece faptele vorbesc de la sine şi din moment ce reprezinţi o asociaţie ortodoxa este firesc să ai şi cuget ortodox şi atitudine ortodoxă. Sperăm în îndreptare, căci a fi ortodox este o cinste, un mod de viaţă şi nu demagogie şi fariseism.

ÎN POSTUL CRĂCIUNULUI, ÎN SFĂNTA DUMINICĂ, HRISTOS NU S-A LĂSAT BATJOCORIT !

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

Sursa: ortodoxinfo.ro

Ecumenism – ÎMPREUNĂ-SLUJIREA pseudo-preoților ortodocși cu un papistaș la parastasul pentru eroi la Mormântul Ostașului Necunoscut (1 decembrie, Parcul Carol I)

București, 1 decembrie de Ziua Națională, cu ocazia ceremoniei militare de la Mormântul Ostașului Necunoscut, din Parcul Carol I. 

Parastas ecumenist ortodoxo-papistaș! 

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)
CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII) Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească. (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)
CANONUL 6 al Sinodului local de la Laodiceea Să nu fie iertat ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu, stăruind ei în eres. [Apostolic, can. 45, 65]
TÂLCUIRE
Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.
CANONUL 32 al Sinodului local de la Laodiceea Nu se cuvine a lua binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt necuvântări, decât bine cuvântări. [Apostolic, can. 45]
CANONUL 33 al Sinodului local de la Laodiceea Nu se cuvine cu ereticii, sau cu schismaticii a se ruga împreună.
TÂLCUIRE
Rânduieşte canonul acesta să nu ne împreună rugăm, nici cu ereticii, adică cu cei ce greşesc în credinţă, nici cu schismaticii, adică ce după credinţă sunt ortodocşi, dar de soborniceasca Biserică despărţiţi pentru oarecare predanii, şi obişnuiri care se pot vindeca, după canonul 1 al marelui Vasilie. Vezi şi pe cel 45 apostolesc.

Ecumenism – Pseudo-patriarhul Daniel permițând ereticilor greco-catolici să „sfințească” și ei Monumentul Unirii de la Alba Iulia

Imagini pentru monumentul unirii alba iulia

1 decembrie 2018. Sfințirea Monumentului Unirii de la Alba Iulia de către ecumenistul Daniel, apoi greco-catolicii îl „sfințesc” și ei sub privirile acestuia și ale pseudo-patriarhului Teofil al III-lea al Ierusalimului.

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat împreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savârseasca ceva ca clerici (sa savârseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.

(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.) 

Mai crede cineva că acest patriarh nu e eretic ecumenist? Sau a asistat doar din complezență la slujba greco-papistașilor? 

Dacă ar fi fost ortodox, n-ar fi permis acestora să-și facă simulacrul lor de slujbă, sau ar fi părăsit locul. Le-ar fi spus că sunt eretici și în înșelare i-ar fi povățuit să se facă ortodocși. Dar n-a făcut asta nici el nici celălalt pseudo-ierarh cu numele de patriarh al Ierusalimului.  Și pentru că ambii sunt ecumeniști și nu consideră o problemă asistarea la o slujbă a ereticilor deja condamnați, ambii sunt pasibili de întreruperea pomenirii.

Cugetarea eretică a (pseudo)-patriarhului ecumenist Bartolomeu, chemat să sfințească “catedrala națională” a românilor

Foto – marturisireortodoxa.ro

Patriarhia Română l-a invitat pe patriarhul ecumenic Bartolomeu să oficieze sfințirea catedralei naționale din București, într-un moment în care patriarhul ecumenic este purtătorul de ștafetă al ereziei ecumeniste, iar Biserica Ortodoxă Română se confruntă pentru prima dată în istoria sa cu prezența unei erezii în viața sa bisericească și cu o puternică reacție populară față de aceasta.
Ceea ce Patriarhia Română pregătește a fi un eveniment epocal în viața Bisericii noastre riscă să fie văzut, la scara istoriei, ca încă o cădere în prăpastia eretică ecumenistă. Evenimentul se anunță a fi unul exclusivist, pe bază de invitație adresată mai-marilor zilei, poporul, care începe a fi deplasat deja de prin parohii deja, fiind doar de decor, pentru a spori fastul momentului.

Patriarhia Română se pregătește cu mare fast să sfințească ceea ce autoritățile bisericești numesc deja “catedrala națională”. Proiectul acestei catedrale, demarat în urmă cu un secol, când s-a realizat România Mare, se dorea a fi o transpunere în plan bisericesc a unității naționale realizate pentru prima dată în istoria neamului nostru sub forma unei țări în care să locuiască toți de aceeași limbă și aceeași credință.

Proiectul nu a fost realizat atunci, unirea înfăptuită la 1918 nu a durat nici ea mai mult de câteva decenii. Construcția catedralei a fost reluată cu multă energie în timpul patriarhului Daniel, care se pregătește să o sfințească cu ocazia Centenarului Marii Uniri.

Nu vom intra în discuții cu privire la utilitatea sau inutilitatea unei astfel de construcții, la efectele pe care aceasta le-a produs în privința percepției Bisericii Ortodoxe Române în societate. Ne vom limita la a spune că Patriarhia Română a decis să sfințească această construcție într-unul dintre cele mai nepotrivite momente istorice, în care Biserica Ortodoxă Română se confruntă pentru prima dată în istorie cu o erezie, în speță erezia ecumenistă, pe care ierarhii au adus-o în Biserică prin semnăturile date pe documentele din Creta, dar și cu o scădere tragică în popularitate în rândul românilor, lucru demonstrat printr-o prezență extrem de scăzută la referendumul constituțional sprijinit de Patriarhie, desfășurat în octombrie acest an.

Nu vom analiza nici încercarea Patriarhiei de a plasa sfințirea catedralei în contextul mai larg al Centenarului Marii Uniri, sugerând acest edificiu ca pe un simbol al unității naționale a românilor, în condițiile în care, am spus deja, încrederea în Biserică a scăzut vertiginos în rândul populației, iar pentru aceasta singurii responsabili sunt chiar oficialii care se pregătesc să sfințească catedrala, care experiază pe cont propriu o părăsire din partea lui Dumnezeu, după ce au semnat documentele ecumeniste din Creta.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/concluzia-referendumului-dumnezeu-si-a-intors-fata-de-la-poporul-care-se-complace-in-erezia-ecumenista-a-ierarhiei/

Vom spune doar că ideea de a numi “catedrala națională”, în locul fostei denumiri de “catedrala mântuirii neamului” este destul de problematică, întrucât, deși mulțumește sentimentele națioanale ale fiecăruia dintre noi, riscă să fie considerată a avea un iz neplăcut de etnofiletism. Probabil că nu etnofiletismul i-a împins pe oficialii Patriarhiei să o numească așa, ci dorința de a se reinventa în societatea românească, după un referendum eșuat, care, în condiții normale (adică dacă ierarhii nu s-ar fi întinat de erezia ecumenistă), trebuia câștigat fără probleme.

Ceea ce vom analiza însă este prestanța teologică a aceluia chemat să sfințească această catedrală, în speță patriarhul ecumenic Bartolomeu.

În mod normal, venirea la București la un asemenea eveniment a celui care este patriarhul Constantinopolului este un motiv de cinste și de bucurie. Deși Patriarhia Ecumenică nu mai este ce a fost pe vremuri, păstrând doar o întâietate de onoare între celelalte Biserici locale autocefale, prestanța și istoria excepționale ale Tronului Marii Biserici a Constantinopolului sunt neegalate în Ortodoxie și imposibil de negat sau neglijat.

Din această perspectivă, invitarea la București a patriarhului ecumenic și acceptarea acestei invitații reprezintă un motiv de cinste pentru Biserica noastră.

Problemele încep să apară însă atunci când analizăm mai atent prestația teologică a ocupantului actual al Tronului Patriarhiei Ecumenice, pentru că dacă istoria va consemna că în măreața zi a sfințirii catedralei naționale din București a fost prezent patriarhul Constantinopolului, ea nu va putea să nu spună și că acesta avea o cugetare eretică și a venit la București după ce anterior a dezbinat Biserica Ortodoxă în toate formele posibile, prin sinodul ecumenist din Creta și prin acțiunile schismatice din Ucraina și de prin alte părți ale Ortodoxiei. Dacă această istorie se va scrie peste ceva timp, este posibil ca sfințitorul catedralei naționale din București să fie trecut deja în rândul ereticilor condamnați și anatemizați de Biserica Ortodoxă. (Fie-mi permis, din aceste considerente, să îl numesc pe patriarhul ecumenic în continuarea acestui text „patriarhul ecumenist”, ceea ce probabil constituie pentru Sanctitatea Sa un titlu de glorie.)

Din această perspectivă, ceea ce patriarhul Daniel pregătește a fi evenimentul de vârf al istoriei Bisericii Ortodoxe Române s-ar putea să fie, privit cu ochii istoriei, un eșec mai mare decât referendumul pentru familie eșuat lamentabil în urmă cu o lună.

 

Hereticus sine paribus

 

Vom analiza în cele ce urmează doar câteva dintre acțiunile patriarhului Bartolomeu, în încercarea de a prezenta publicului român o imagine teologică a celui care vine să sfințească catedrala națională. Această imagine teologică sperăm că va ajusta la adevărata ei valoare imaginea mediatică pe care, cu siguranță, i-o vor pregăti televiziunile în zilele ce vin.

Activitatea pe tărâm ecumenist a patriarhului Bartolomeu este ultracunoscută şi poate fi citită în paginile revistei Sfântul Munte Athos, mărturie de veacuri pentru apărarea dreptei credinţe, care are o trecere exhaustivă şi sugestiv ilustrată a întâlnirilor şi luărilor de poziţie ale Patriarhului Ecumenic. Spaţiul nu ne permite să detaliem aici toate căderile în erezie săvârşite de Preafericirea Sa.

Vom folosi însă câteva dintre exemplele din această revistă pentru a arăta publicului românesc ce crede patriarhul Bartolomeu despre Biserica Ortodoxă, despre ereticii contemporani și despre colaborarea cu aceștia.

Patriarhul Bartolomeu este un continuator al predecesorului său Atenagora, cel ce a ridicat în mod necanonic anatemele din secolul al XI-lea împotriva papistașilor. Într-o întâlnire din 2014 cu papa Francisc, cei doi au emis o declarație comună, în care spun:

Întrevederea noastră frățească de azi este un nou pas necesar în direcția unității, către care numai Duhul Sfânt poate să ne conducă, respectiv către acea comuniune în diversitate[1].

Comuniunea în diversitate este idealul eretic al ecumenismului, în baza căruia ecumeniștii doresc să unească Ortodoxia cu ereziile printr-o dare la o parte a gravelor erori dogmatice ale ereziilor, pe care ecumeniștii le-au numit la adunarea ecumenistă de la Porto Alegre în 2006 simple „varietăți evanghelice”.

În anul 1995, patriarhul Bartolomeu a dat o declarație comună cu papa Ioan Paul al II-lea în care a afirmat:

În cadrul Bisericilor noastre, succesiunea apostolică constituie piatra de temelie pentru sfințirea și unirea poporului lui Dumnezeu. Considerând că Sfânta Taină a iubirii are loc în fiecare Biserică locală și că Biserica lui Hristos își manifestă prezența energică în fiecare dintre acestea, comisia mixtă este în măsură să declare că Bisericile noastre se recunosc a fi Biserici surori, împreună responsabile pentru existența unei singure Biserici a lui Dumnezeu[2].

Prin această declarație eretică, patriarhul Bartolomeu recunoaște succesiunea apostolică și tainele celor ce se autointitulează romano-catolici, în ciuda faptului că erezia papistașă a fost condamnat de două sinoade ecumenice, în secolul al IX-lea la sinodul Sfântului Fotie și în secolul al XIV-lea, la sinodul organizat de către Sfântul Grigore Palama. Pentru a vedea duplicitatea duhului ecumenist, este important să notăm faptul că în enciclica de la sinodul ecumenist de la Creta, același patriarh Bartolomeu recunoaște cele două sinoade de condamnare a papistașilor ca fiind ecumenice pentru că au condamnat învățăturile eretice ale Apusului.

De asemenea, cum putem vedea și mai jos, Ortodoxia și ceea ce este cunoscut în mod impropriu (deoarece adevărații romani/romei aparținând Bisericii catolice/universale sunt bizantinii și celelalte popoare ortodoxe, urmașe ale Bizanțului) drept „romano-catolicism” sunt numite de către patriarh „Biserici locale”, în condițiile în care catolicii sunt în afara Bisericii din 1054.

Despre „duhul înfrățirii” patriarhul spune, într-o declarație comună cu papa:

Îi îndemnăm pe credincioșii noștri, deopotrivă catolici și ortodocși, să se întărească în duhul înfrățirii, cel ce purcede din Sfântul Botez și din participarea la viața mistică.

Acest “duh al înfrățirii”, pe care îl propovăduiește patriarhul ecumenist Bartolomeu între ortodocși și eretici, este condamnat și interzis de către sfintele canaone (45, 46 apostolic și urm.).

În același duh, în 2014, la sărbătorirea a 50 de ani de la ridicarea necanonică a anatemelor din 1054, patriarhul ecumenist Bartolomeu a dat o declarație comună cu papa Francisc, în care a afirmat că:

Întâlnirea noastră constituie, de fapt, întâlnirea dintre episcopul Bisericii Romei și cel al Bisericii Constantinopolului, înființate de către cei doi frați, Sfinții Apostoli Petru și Andrei.

Pe lângă recunoașterea preoției și episcopiei papei eretic roman și a egalității (cel puțin) dintre cele două tronuri apostolice, deși unul dintre ele este între timp căzut în erezie în afara Bisericii (cel al Romei), patriarhul Bartolomeu recunoaște și mitul identitar al romano-catolicilor, care spune că Biserica Romei ar fi fost întemeiată de către Sfântul Apostol Petru, care ar fi fost primul papă. Nu există nicio dovadă scripturistică sau patristică din care să rezulte că Sfântul Apostol Petru a întemeiat Biserica Romei sau că a fost primul ei episcop.

Cu același prilej, în cuvântul său de salut, patriarhul ecumenist Bartolomeu afirmă ideea ecumenistă a pierderii unității Bisericii:

Datorită în primul rând slăbiciunilor omenești precum și înțelegerii limitate a minții umane, odată cu scurgerea timpului Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească… s-a fragmentat, ducând la apariția a diferite Biserici și grupări… Bisericile locale au fost conduse astfel spre pierderea unității de credință și spre izolare… De aceea Preafericirea Sa Papa și noi suntem chemați “să deschidem noi căi”, pentru a continua noi traiectorii, aceea întru împlinirea Voii Sale, a unității Bisericii.

În acest mesaj patriarhul ecumenist Bartolomeu afirmă:

  1. Că s-a pierdut unitatea Bisericii celei una, sfântă, sobornicească și apostolească, care s-a “fragmentat”.
  2. Că în locul unei singure Biserici a lui Hristos au apărut “diferite Biserici și grupări”.
  3. Că ereziile și schismele sunt “Biserici locale”, conduse spre pierderea „unității de credință” și spre izolare.
  4. Că papa și Patriarhia Ecumenică trebuie să refacă unitatea Bisericii.

Toate aceste idei eretice au constituit și baza afirmațiilor sinodului ecumenist din Creta. Dacă s-ar fi pierdut unitatea Bisericii celei una, sfântă, sobornicească și apostolească, cum spune patriarhul, atunci afirmația că Biserica Ortodoxă este singura Biserică una, sfântă, sobornicească și apostolească, promovată cu atâta emfază de sinodul cretan, ar fi mincinoasă, dat fiind că nu poate exista o singură Biserică cu pretenția de una, sfântă, sobornicească și apostolească, de vreme ce, potrivit afirmațiilor patriarhului Bartolomeu, Biserica s-a fragmentat… Dacă în locul Bisericii lui Hristos au apărut “biserici și grupări”, înseamnă că afirmația din documentul 6 al sinodului ecumenist din Creta recunoaște aceste “biserici și confesiuni” exact așa cum le arată patriarhul ecumenist Bartolomeu, ca părți ale Bisericii celei una.

Vedem de aici care este duhul duplicitar al sinodului ecumenist din Creta, iar acest lucru ar trebui să îi determine pe cei ce afirmă “că nu s-a schimbat nimic în Biserică” să priceapă că deși cuvintele au rămas aceleași, s-a schimbat sensul lor. Atunci când patriarhul ecumenist Bartolomeu afirmă faptul că crede într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică înțelege prin aceasta exact „Biserica ce s-a fragmentat” și pe care, cu ajutorul papei, încearcă să o refacă.

Că este așa ne spune episcopul Chiril Catellarios, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice. În duhul teologiei „Bisericilor nedepline”, inventat de Jean Calvin pentru mentalitatea protestantă, adaptat de Conciliul II Vatican pentru pretențiile suprematiste ale Romei și importat de către sinodul din Creta, prin mitropolitul Pergamului Ioannis Zizioulas,  pentru a împăca învățătura ortodoxă cu existența ereziilor și schismelor în afara Bisericii, fără a le aplica denumirea firească și tradițional-canonică de „erezii și schisme”, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice afirmă că Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească cuprinde grupările heterodoxe, nefiind exclusiv Biserica Ortodoxă.

În realitate însă, Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească nu s-a fragmentat, ci a rămas și este deplină, fiind Biserica Ortodoxă. De aceasta s-au despărțit diverse grupări eretice și schismatice, care nu sunt “biserici locale”, ci grupări ieșite din Biserică. Revenirea acestora în Biserică se poate face numai prin pocăință, lepădarea ereziei și mărturisirea Ortodoxiei, nu prin comuniune în diversitate, cum propune cel ce va sfinți catedrala românilor din București.

Într-un cuvânt de salut rostit cu ocazia aniversării celei de-a 60-a aniversări a CMB, patriarhul ecumenist Bartolomeu afirmă:

Eliberați așadar de anchilozele trecutului și hotărâți să ne păstrăm uniți și să lucrăm laolaltă, cu ocazia celei de-a noua adunări de la Porto Alegre o nouă epocă în viața Consiliului, în baza relației actuale dintre Biserici precum și a schimburilor înregistrate de-a lungul timpului, în spațiul ecumenic. Ne bucurăm că inițiativele Consiliului țin cont de viziunea Bisericilor ce activează în cadrul acestuia întru atingerea, prin harul lui Dumnezeu, a unității întru credința în Hristos, în jurul Sfintei Sale Mese Euharistice…[3]

„Anchilozele trecutului” despre care vorbește patriarhul ecumenist Bartolomeu sunt probabil referiri la lupta seculară a ortodocșilor contra ereziei papiste, iar adunarea de la Porto Alegre, care pentru înaltul ierarh reprezintă începutul „unei noi epoci”, este cea care a oficializat ideea de unitate în diversitate dogmatică.

Iată ce s-a stabilit la Porto Alegre, în 2006:

Varietatea expresiei evanghelice, a cuvântului şi a faptei, îmbogăţeşte viaţa comună. Formele diferite de expresie sunt prezente astăzi în viaţa şi mărturia diferitelor Biserici. Aşa sunt de exemplu tradiţia sfinţeniei la metodişti, dogma răsplatei pentru credinţă şi a harului la luterani, viaţa întru Duhul Sfânt la penticostali, primatul în slujba unităţii al Bisericii Romano-Catolice, valoarea intrinsecă în societatea anglicană, dogma îndumnezeirii corelate cu cea a «sinergiei» la ortodocşi. În ce măsură punctele pe care se pune accentul constituie atitudini contradictorii sau expresie a varietăţii legitime? Accesul pus pe anumite chestiuni umbreşte deplinătatea mesajului Evangheliei”[4].

Adunarea de la Porto Alegre ne spune că nu există erezie și schismă, ci doar “varietate a expresiei evanghelice”, adică interpretări diferite ale acelorași învățături scripturistice, care nu se contrazic unele pe altele, ci se completează, lucru contrazis de două mii de ani de tradiție și legislație canonică ortodoxă. Biserica Ortodoxă consideră, pe temeiul Revelației, că ea este singura depozitară a adevărului de credință, iar toate învățăturile care nu sunt ortodoxe sunt eretice și nemântuitoare, așa cum a afirmat tranșant Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene, care, respingând sinodul ecumenist din 2016, a spus că: „deciziile sinodului din Creta trebuia să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe, ceea ce nu este cazul setului de documente aprobat acolo”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/decizia-finala-a-bisericii-georgiei-cu-privire-la-pseudo-sinodul-din-creta/

Acelora dintre ortodocși care așteaptă “potirul comun” pentru a se decide să ia atitudine contra ereziei sinodului ecumenist din Creta, patriarhul ecumenist le dă vestea că acesta nu va întârzia să apară prea mult:

Istoria și-a schimbat cursul, drumurile urmate de Bisericile noastre, când paralele, când intersectate, s-au regăsit acum pe această viziune comună a regăsirii unității pierdute. Dragostea dintre noi s-a revigorat, iar voința de a duce la bun sfârșit ceea ce ne-am propus ni s-a oțelit, astfel încât să răsară din nou comuniunea noastră de credință într-unul și singur Sfânt Potir!

Ni s-a deschis astfel calea spre Emaus, posibil una lungă și dificilă, dar fără întoarcere. Domnul însoțindu-ne pe aceasta în chip nevăzut, așa cum a fost cunoscut de ei de la frângerea pâinii.

Toate afirmațiile făcute de patriarhul ecumenist Bartolomeu de-a lungul timpului ating apogeul concepției ecumeniste a acestuia în sinodul ecumenist din Creta, opera patriarhului și a grupării de episcopi împreună latino-cugetători.

Dacă până în 2016 părerile eretice ale patriarhului Bartolomeu puteau fi considerate ca și ale celorlalți ierarhi ortodocși ecumeniști din lume, ca simple opinii personale, Sinodul din Creta îndeplineşte deplin condiţia cerută de canonul 15 I-II Constantinopol de “propovăduire cu capul descoperit” de către Patriarhul Ecumenic a ereziei ecumeniste. Aşa cum arată art. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod[5], Patriarhul Ecumenic este cel ce face convocarea acestuia; art. 4 arată că Patriarhul Ecumenic este cel ce conduce, ca preşedinte, acest sinod; art. 5, arată că el conduce dezbaterile fiecărei şedinţe, dă cuvântul membrilor sinodului, garantează aplicarea regulamentului, coordonează secretariatul sinodului; art. 13, Preşedintele semnează actele sinodului şi le trimite Întâistătătorilor.

Patriarhul Ecumenic a fost acela care a propus participarea la sinodul din Creta a unor observatori din partea confesiunilor creştine cu care Biserica Ortodoxă se află în dialog, dând exemplu Conciliul II Vatican, care a avut ca observatori teologi ortodocşi[6]. Încă înainte de desfăşurarea sinodului, Patriarhul Ecumenic a pus problema “nesupunerii faţă de hotărârile acestui sinod”, în condiţiile în care unii îl considerau încă de pe atunci un “sinod tâlhăresc”[7].

Există opinia că întregul sinod din Creta a fost realizat din dorinţa Patriarhului Ecumenic de a impune ecumenismul ca doctrină oficială a Bisericii. Lucrarea de doctorat a Preafericirii Sale conţine ideea de modificare a sfintelor canoane pentru ca ele să permită legăturile cu eterodocşii:

 Nu mai pot fi puse în practică astăzi vechile dispoziţii canonice care reglementau relaţiile creştinilor ortodocşi cu eterodocşii şi cu cei de alte religii, ci trebuie modificate. Nu e cu putinţă ca Biserica să aibă dispoziţii canonice care opresc intrarea în biserici a eterodocşilor şi rugăciunea în comun cu aceştia, de vreme ce Biserica, prin reprezentanţii ei se roagă împreună cu eterodocşii pentru unirea definitivă întru credinţă, iubire şi nădejde. Mai multă dragoste trebuie să inunde multe dintre dispoziţiile noastre canonice pentru a le însufleţi. Unele dispoziţii canonice trebuie modificate pentru a deveni mai iubitoare de oameni şi mai realiste. Biserica nu poate şi nu trebuie să trăiască în afara spaţiului şi timpului[8] (s.n.).

Despre schimbarea canoanelor pentru a putea fi „în acord cu vremurile pe care le trăim”, adică pentru a putea permite ecumenismului să devină doctrină oficială în Biserica Ortodoxă putem citi:

Subliniem încă o dată că Sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice şi cele ale Sinoadelor Locale şi ale Sfinţilor Părinţi, adeverite de acestea nu sunt neschimbătoare, ci irevocabile – cel puţin de jure – până la schimbarea sau abrogarea lor de către un Sinod Ecumenic ulterior, pentru că este un principiu al Dreptului Bisericesc şi al Dreptului în general ca dispoziţiile juridice să poată fi schimbate sau înlăturate numai de o instanţă egală sau mai mare decât aceea care le-a emis[9].

Toate aceste idei, pe care Patriarhul Ecumenic le-a emis încă de pe vremea când era student doctorand, şi-au găsit o materializare în documentele sinodului din Creta.

Ambițiile papale ale patriarhului Bartolomeu

Într-un document de răspuns adresat Patriarhiei Ruse, teologii Patriarhiei Ecumenice afirmă:

Primatul arhiepiscopului de Constantinopol nu are nimic de-a face cu dipticele, care, cum am văzut, exprimă doar rangurile ierarhice (pe care, textul Patriarhiei Moscovei le acceptă implicit, în termeni contradictorii, dar le neagă explicit). Dacă este să vorbim despre sursa primatului, aceasta este însăși persoana Arhiepiscopului de Constantinopol, care, strict ca episcop, este „unul dintre egali”, dar în calitate de Arhiepiscop al Constantinopolului și, prin urmare, ca Patriarh Ecumenic, este primul fără de egali (primus sine paribus).

Această idee reprezintă mai mult ambițiile patriarhului Bartolomeu decât realitatea canonică existentă în Biserica Ortodoxă la acest moment, în care Bisericile Locale și-au dobândit autocefalia, iar supremația patriarhului ecumenic este una onorifică, care îl face cel mult primus inter pares (“primul dintre egali”), nici într-un caz primus sine paribus, așa cum îl propun teologii Fanarului. Din păcate, se pare că ambițiile de supremație ale patriarhului ecumenist provoacă suferințe mari Bisericii Ortodoxe, confruntată în zilele noastre cu mișcări schismatice de care patriarhul nu este străin.

Pe de altă parte, vedem din afirmațiile de mai sus, că patriarhul ecumenist și papa roman și-au trasat o sarcină comună de a realiza cumva la modul personal ceea ce numesc „unitatea Bisericii lui Hristos”. O negociere între un papă roman și unul răsăritean ar putea probabil fi mult mai ușor de realizat decât prin participarea a 14 patriarhi, chiar și asociați după modul propus, încă neimpus la nivel panortodox, de către sinodul ecumenist din 2016.

Departe de a fi un primus sine paribus, adică un papă răsăritean, patriarhul Bartolomeu a demonstrat prin gândirea sa că este hereticus sine paribus (eretic fără pereche) în Biserica Ortodoxă.

Căsătoria a doua a preoților

Tot interpretarea „plină de dragoste a canoanelor” l-a determinat pe patriarhul Bartolomeu să permită căsătoria a doua a preoților văduvi sau rămași fără soții în urma divorțurilor intentate de către acestea.

Prin această decizie, patriarhul ecumenist Bartolomeu încalcă prevederile scripturistice cu privire la preoți, care trebuie să fie „bărbați ai unei singure femei” (1Tim. 3,2,12, Tit 1,6) și canonul 26 apostolic, care interzice căsătoria preoților după hirotonire.

Schisma din Ucraina

Ambițiile de primul fără egal ale patriarhului ecumenist Bartolomeu l-au determinat să se amestece în viața bisericească a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, săvârșind acolo o schismă prin faptul că:

  1. A recunoscut o grupare schismatică drept ortodoxă și a intrat în comuniune cu aceasta.
  2. A înființat o organizație paralelă celei pe care pretinde că Patriarhia Rusă i-ar fi luat-o Patriarhiei Ecumenice în 1686 și o promovează ca Biserica Ucraineană istorică, urmașă a Mitropoliei medievale a Kievului.
  3. A subminat autoritatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Ruse, singura Biserică ucraineană recunoscută panortodox, folosindu-se în acest scop de puterea lumească.

O analiză mai detaliată a acestei acțiuni se poate citi pe siteul nostru la următoarele adrese:

https://www.marturisireaortodoxa.ro/va-participa-patriarhia-romana-la-ambitiile-schismatice-papistoide-ale-ereziarhului-bartolomeu/#_ftn6

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ce-va-face-boru-dupa-ce-pe-a-oferit-autocefalie-gruparilor-schismatice-ucrainene/

https://www.marturisireaortodoxa.ro/sinodul-episcopilor-bisericii-ortodoxe-ucrainene-schisma-nu-se-rezolva-prin-legalizarea-ei/

https://www.marturisireaortodoxa.ro/intreruperea-pomenirii-pentru-erezie-preintampina-schisma-si-dezbinarea-in-biserica/.

În concluzie, catedrala națională care urmează a se sfinți duminica viitoare, de ziua Sfintei Ecaterina, cea care a apărat credința împotriva eresurilor păgâne, are toate șansele să fie percepută în gândirea colectivă mai puțin ca un simbol național al românilor și mai mult ca unul al luptei comune pentru realizarea idealurilor eretice ale ecumenismului.

Note:

[1] Sfântul Munte Athos, mărturie de veacuri a luptei pentru apărarea dreptei credințe, Editura „Părinții Aghioriți”, Sfântul Munte Athos, 2014, p. 17.

[2] Ed. cit., p. 38.

[3] Ed. cit., p. 59.

[4] Sfântul Munte Athos, mărturie de veacuri a luptei pentru apărarea dreptei credinţe, Editura “Părinţii Aghioriţi”, Sfântul Munte Athos, p. 60.

[5]http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/.

[6] http://basilica.ro/patriarhul-ecumenic-sfantul-si-marele-sinod-este-de-interes-direct-si-vital-atat-pentru-ortodocsi-cat-si-pentru-restul-lumii-crestine/.

[7] Ibidem.

[8] Arhim. Bartolomeu Arhondonis, Despre codificarea Sfintelor Canoane şi a orânduielilor canonice în Biserica Ortodoxă, apud pr. Anastasie Goţopulos, Rugăciunea în comun cu ereticii – abordare a practicii canonice a Bisericii, de, ed. Predania, anul 2013, p. 95-105.

[9] Ibidem, p. 97.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

DIN NEFERICIRE – ÎPS Onufrie, mitropolitul Ucrainei se complace în ecumenism rugându-se în comun cu liderii păgâni, eretici și schismatici la aniversarea independeței acestui stat creat artificial! Acceptă Onufrie subordonarea față de schismaticul „patriarh” Filaret?!

Rugăciune pentru Ucraina – Vineri, 24 august, la aniversarea a 27 de ani de la obținerea independenței.

Evreul Poroșenco vrea ecumenism total în Ucraina. Mitropolitul Onufrie se pare că face jocul acestui individ, cocoțat de către Maidanul ucrainian la șefia acestui stat. Îi face jocul din frică sau din alte considerente (poate de a nu produce schismă în Biserica ucrainiana), acceptând să se umilească într-o ceremonie ecumenistă de „rugăciune” pentru Ucraina, care e vizibil condusă de așa-numitul patriarh Filaret, schismaticul, ce devine din ce în ce mai puțin schimatic, fiind acceptat și de ereziarhul Bartolomeu al Constantinopolului – încă patriarh ecumenic.

Mitropolitul Onufrie se roagă, căci e evident că se roagă, cu lideri religioși papistaș, armean, evreu, probabil și protestanți și musulman, (dar n-am reușit să-i identific) și mai rău, se sărută cu adversarul său schismatic!

Un lucru e clar: chiar dacă ÎPS Onufire cochetează cu ecumenismul sau e ecumenist sau ecumenist ce mimează ortodoxia (ca ai noștri ierarhi), asta NU înseamnă că și ÎPS Longhin, care păstrează încă comuniunea cu acest mitropolit ar fi ecumenist!

Să-i acordăm încredere ierarhului de origine română și să vedem ce va hotărî. Oricum, ÎPS-sa se află în aceeași situație în care se aflau toți preoții și ierarhii antiecumeniști români înainte de pseudo-sinodul din Creta.

Ucraina: Prezența liderilor religioși aniversarea independenței (VIDEO & FOTO)

În prezența conducerii politice a țării și a șefilor de religii și doctrine a fost comemorată la Kiev a 27-a aniversare a independenței Ucrainei .

La Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, a avut loc o întâlnire inter-religioasă de rugăciune, cu prezența președintelui țării Petro Poroșenko. Liderii religioși au fost prezenți uniți în rugăciune, îar ce instantaneul evenimentului a fost sarutarea Mitropolitului de Kiev și a toată Ucraina, Onoufrie cu Patriarhul schismatic al Kievului și întregii Ucraine, Filaret.

Ulterior, toți participanții au fost prezenți la parada militară din centrul orașului. – Sursa:vimaorthodoxias.gr

 

 

Ecumenism în masă – Clerici „ortodocși” ruși pozându-se cu ereticul papă Francisc, la Vatican

Institutul de vară al reprezentanților Patriarhiei Moscovei a avut loc la Roma

În perioada 19-26 mai 2018, Institutul de vară 3d pentru reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse a avut loc la Roma, ca parte a cooperării academice și culturale dintre Patriarhia Moscovei și Biserica Romano-Catolică. Proiectul a fost organizat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, cu participarea Departamentului Patriarhiei Moscovei pentru relațiile externe bisericești (DECR) și cu Institutul Ss Cyril și Metodiu pentru Studii Postuniversitare (CMI).

Grupul de participanți a inclus membrii personalului departamentelor sinodale ale Patriarhiei Moscovei și reprezentanți ai școlilor teologice și ai clerului din diverse dieceze ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Grupul a fost condus de episcopul Arseni din Yuryev, vicar al Diecezei de la Novgorod.

Programul institutului a inclus vizite la locuri sfinte creștine comune, introducerea în activitatea instituțiilor de învățământ superior ale Bisericii Romano-Catolice și întâlniri cu liderii diferitelor instituții ale Curiei Romei, printre care întâlnirea cu Secretarul de Stat al Sfântului Scaun, Cardinalul Pietro Parolin, care a durat o oră și jumătate. De asemenea, aceștia s-au întâlnit cu ambasadorul Rusiei la Vatican A. Avdeyev și fostul Nunțiu Apostolic în Rusia, arhiepiscopul Antonio Mennini. În timpul vizitei, grupul a fost însoțit de Rev. Hyacinthe Destivelle, membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor.

La 20 mai, oaspeții Bisericii Ortodoxe Ruse au vizitat Bazilica Sf. Clement, în care au sărbătorit o mulțumire pentru moaștele Sfântului Chiril Egal la Apostoli, Iluminătorul slavilor, anul următor marchează cea de-a 150-a aniversare a decesului său.

La 23 mai, grupul a participat la audiența generală papală din Piața San Pietro. După aceasta, ei au fost prezentați Papei Francis. În salutul său scurt, șeful Bisericii Romano-Catolice a subliniat actualitatea dialogului inter-creștin. După aceea, părțile au schimbat cadouri.

La 24 mai, ziua de comemorare a Sfinților Chiril și Metodie, cei întocmai cu apostolii, învățătorii slavilor, Episcopul Arseniy a sărbătorit Sfânta Liturghie la Sf. Ecaterina din Roma. El a fost asistat de membrii delegației în ordine sfântă. După slujire, s-a cântat la mulți ani Preafericirii Sale Patriarhul Kirill, căci era ziua lui.

Institutul Regal de Vară din Rusia pentru reprezentanții Bisericii Romano-Catolice este așteptat să aibă loc în această toamnă.

Serviciul de comunicare DECR

Fotografii de Serviciul de presă al CMI

Sursa: mospat.ru/en

Dacă pretindeau că au făcut poze cu maimuța, nu-i acuza nimeni. Realitatea crudă este ca sunt ecumeniști, trădători ai Ortodoxiei, iar faptele lor intră sub incidența canoanelor:

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Caci ce fel de împartasire (întelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)