Vremea este a sluji Domnului!

1.jpeg

De ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, în municipiul Urziceni a avut loc un eveniment important: sfințirea picturii noii biserici cu hramul Sfânta Treime. Momentul a fost așteptat atât de parohieni, cât și de credincioșii municipiului, după numeroase polemici izvorâte din nevoia de a avea în centrul vechi al orașului o biserică nouă, ridicată pe locul unei construcții ce punea în primejdie siguranța credincioșilor, o adevărată ruină ce se dorea închisă și conservată. Însă, a rânduit Dumnezeu ca noul sfânt locaș să fie ridicat pe locul vechii biserici într-un timp foarte scurt, de numai doi ani, fiind apoi târnosit pe 29 mai 2011, în Duminica a șasea după Sfintele Paști, a orbului din naștere.

Inițial, aflând despre eveniment, m-a încercat o ușoară nostalgie, amintindu-mi de slujirea în această biserică pe timpul a zece ani, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu întristări, cu încercări și cu binecuvântări. Ceea ce însă m-a răscolit cel mai tare a fost momentul din noiembrie 2016 când protopopul locului a dat citire hotărârii episcopului Vincențiu de a fi oprit de la slujire, pe o perioadă nedeterminată, pentru faptul că întrerupsesem pomenirea numelui PS sale pe motivul acceptării ereziilor legiferate la Creta, în 2016, în cadru sinodal al BOR, la data de 29 octombrie a aceluiași an, când „s-a luat act cu apreciere” a acelor hotărâri eretice.

Mi-am revenit imediat gândindu-mă la frumoasa lucrare pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o alături de fiii duhovnicești care au urmat calea îngrădirii de erezie.

În cadrul predicii rostite de către PS Vincențiu după încheierea Sfintei Liturghii a surprins neplăcut, conform spuselor unor credincioși ai parohiei Sfânta Treime, cuvintele de dispreț față de nevrednicia mea, prin care spunea, citez cu aproximație din cuvintele acelora, că „a mai trecut unul care s-a spânzurat ca un Iuda”, „un eretic” căruia „nu-i va merge bine nici lui, nici celor ca el până la sfârșit”.

Îmi pare rău că, după atâta vreme, pseudo-episcopul Vincențiu nu a înțeles că un preot poate întrerupe pomenirea ierarhului său conform Canonului 15, I-II Constantinopol, că este „un drept și o datorie” a acestuia (după spusele părintelui profesor Ioan Floca la tâlcuirea Canonului 15) atunci când un pseudo-episcop propovăduiește erezia cu capul descoperit (în public).

De aceea, e firesc să ne întrebăm: cine este trădătorul? Cel care a folosit Canoanele Bisericii îngrădindu-se de erezie, sau cel care a călcat în picioare dogmele Bisericii și învățăturile Sfinților Părinți acceptând legalizarea panereziei ecumenismului la nivel eparhial? De ce am fost asemănat cu „un nou Iuda” în procesul în care PS Vincențiu și-a judecat propria cauză și de ce numește „spânzurare” mărturisirea adevărului ce face parte din misiunea preoțească a fiecăruia dintre noi? Cu alte cuvinte, întreruperea canonică a pomenirii numelui minciuno-episcopului este o practică perimată, căzută în desuetudine, un „privilegiu” pierdut odată cu apariția ereziei episcopocentriste a lui Zizioulas! Să înțelegem că Biserica, în viziunea PS Vincențiu, nu mai este hristocentrică și că erezia poate fi propovăduită cu capul descoperit, fără dreptul canonic ca un cleric să întrerupă pomenirea pseudo-ierarhului său devenit un fel de papă, un locțiitor al lui Hristos în propria eparhie.

Apoi, care este erezia de care mă fac vinovat? Întreruperea pomenirii este erezie? Dacă da, atunci și Sfântul Fotie cel Mare, autorul Canonului 15, poate fi acuzat de „erezie și schismă” împreună cu toți Sfinții care au întrerupt pomenirea de-al lungul timpului! Să nu fie!

Cât despre cei care suntem pe această cale a îngrădirii, de unde știe PS sa că nu mergem bine până la sfârșit, atâta vreme cât facem ceea ce din punct de vedere canonic și patristic nu este greșit? Atunci cine merge bine până la sfârșit? Ierarhia BOR care a legiferat sinodal panerezia ecumenismului, care acum așteaptă venirea papei în România sub clătinarea clopotelor ce vor fi trase la Catedrala Națională, a cavalcadei de la Iași, capitala ortodoxă a moldovenilor și a pseudo-canonizării ce va avea loc la Blaj, a cochetării pe tema autocefaliei cu schismaticii ucrainieni sau cei care se împotrivesc acestor nelegiuiri și trădări cum nu a mai cunoscut neamul ortodox românesc?

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Iertați-mi îndrăzneala de a vă întreba , dar „vremea este a sluji Domnului”: ați vorbit în predicile de la amvon, în pastorale sau în conferințele preoțești despre aceste provocări ale ecumenismului, papalității și schismei ucrainene? Ați îndemnat preoții să facă misiune de catehizare și informare cu privire la aceste probleme pe care le considerăm de maximă importanță și de actualitate? Ați luat atitudine în Sinod împotriva „Săptămânii de rugăciune ecumenistă” și ați mărturisit împotriva prezenței BOR în CMB, hotărârilor de la Balamand, Chambessy, Busan, Kolymbari? Tăcerea în eparhie sau căutarea altor vinovați decât cei reali poate fi un răspuns!

Făcând ceea ce trebuie în eparhia pe care o păstoriți, mărturisind adevărul, veți aduce bucurie Îngerilor și Sfinților în cer, Maicii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru păcatele noastre, veți da viață și motivație păstorilor ca să fie făclii luminoase pentru păstoriți și veți ajuta ca bisericile să fie împodobite nu doar cu veșmânt pictural, ci și cu virtuțile creștinești întrupate în credincioși dornici de mântuire, să fie cetăți întărite din care să răsune ca un tunet glasul Evangheliei și a păstorilor care drept învață cuvântul adevărului.

PS voastră,

Eu nu vă consider asemenea lui Iuda și nu văd starea în care vă găsiți ca pe o mergere la spânzurătoare, ci văd în acestea timpul pe care Dumnezeu vi l-a dat pentru pocăință și îndreptare. Încă vă mai puteți ridica din această cădere și încă mai puteți lua atitudine în Sinodul BOR. Altfel, puterile sufletești vor slăbi, conștiința se va toci, mintea se va întuneca și inima se va învârtoșa, călcând cu totul în picioare făgăduințele făcute la hirotonie că veți păstra Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți neschimbate.

Preot Claudiu Buză, Urziceni

23 mai 2019

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

Vedeți și: 

Video – Părintele CLAUDIU BUZĂ este APĂRAT DE CREDINCIOȘII MĂRTURISITORI DIN BISERICĂ în momentul când se anunță oficial oprirea (necanonică) de la slujire

Reclame

Monahia Teofilia Țuicu, plecată din obștea Mânăstirii Aninoasa, întrerupe comuniunea cu pseudo-ierarhul Calinic al Argeșului și Mușcelului și cu toți clericii ecumeniști din B.O.R.

Mărturisire a dreptei credințe și condamnare ecumenismului – Monahia Teofilia Țuicu

Hristos a înviat! Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru mila Sa cea mare pe care mi-a arătat-o mie roabei Sale; nu m-a lăsat și nu m-a părăsit în toate încercările vieții mele. Din om de rând, logodnica Sa m-a făcut prin cinul monahal pe care mi l-a rânduit și pe care l-am primit. Mulțumesc că în ograda Sa a rânduit să mă nasc, să fiu o oaie în “Staulul” pe care Însuși Mântuitorul l-a întemeiat – Sfânta și Unica Lui Mireasă – Biserica Ortodoxă. Cel mai mare dar pe care l-am primit a fost să fiu, și eu, mădular nevrednic al Uneia Sfinte Sobornicești și Apostolești Biserici – Biserica Ortodoxă.

Totul a fost măreț și minunat, peste tot cerul senin și curat, dar iată că furtuna a venit și negura s-a întețit. Ani de zile din Sfânta Scriptură și Scrierile Sfinților m-am hrănit; în aceste cuvinte m-am odihnit și sufletul meu s-a călit. Nu este nimic mai mare în viața aceasta decât a fi ortodox, decât a avea Cap unic pe Domnul nostru Iisus Hristos. În Ortodoxie mă simt ca acasă, nimic nu-mi lipsește, toate sunt din plin și bune foarte. Tot ceea ce este mântuitor doar în Biserica Ortodoxă se află. Ea este Mireasa lui Hristos cea neîntinată. De câțiva ani, citind mai mult din scrierile apologetice, conștiința mea teologică s-a ascuțit și mi-am dat seama mai mult că, în afară de dragoste, cucernicie, și evlavie, Biserica cuprinde și lupta pentru credință. Tezaurul pe care l-am primit prin Sfinții Părinți cu multă sudoare s-a făurit. Dușmanul Mirelui nu se bucură de Mireasa Lui și din timpuri îndelungate a vrut s-o necinstească. Astfel divolul și-a găsit uneltele potrivite, oameni cuprinși de patimi trupești și sufletești, care prin mândrie, orgolii și ambiții personale au răstălmăcit legea și învățătura dumnezeiască. Asftel au apărut ereziile luptătoare de Dumnezeu. Diavolul fiind potrivnic lui Dumnezeu a născocit aceste împotriviri la poruncile pe care Dumnezeu pentru mântuirea noastră ni le-a revelat. De două mii de ani și mai ales după persecuțiile generalizate împotriva Creștinismului, când din exterior Biserica a avut pace, lupta din interior, prin aceste erezii, s-a întețit. Sinoadele Ecumenice și Locale au analizat aceste abateri de la Dreapta Credință, le-au condamnat și au formulat și explicat, prin intermediul canoanelor, dogmele dumnezeiești, dogmele Bisericii, care au fost făcute de Dumnezeu odată cu Biserica. Toate acestea sunt cuprinse în cartea numită Pidalion care constituie cârma Bisericii. Toate ereziile sunt contrare acestor canoane.

Dintre toate aceste erezii cea mai groaznică, cea mai mare și mai subtilă este ecumenismul numit de Sfântul Iustin Popovici a-tot-erezie (panerezie) pentru că în ea “… se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; Iar toate aceste creștinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sunt altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obște este acela de «a-tot-erezie»” (Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Sf. Iustin Popovici, pe coperta spate).

Dogmele reprezintă adevărurile de credință și ele nu pot fi împuținate, înmulțite sau modificate. Orice alterare a dogmelor este o problemă soteriologică, este o ieșire din Biserică, o pierdere a mântuirii.

Cu cât am citit mai mult din cuvintele Sfinților am realizat că în o sută de ani de ecumenism aproape totul s-a schimbat. “Ortodoxia” pe care o trăim noi astăzi este o falsă ortodoxie, o credință formală secătuită de duhul autentic ortodox descoperit de Sfinții Părinți.

Fericitul Arhiepiscop Averchie Taușev spune despre aceasta:

“…să avem limpede în minte faptul că în această epocă mai tot ce poartă numele preasfânt și scump de «ortodoxie» , nu este de fapt ortodox mai curând este adeseori «ortodoxie mincinoasă și uzurpată» , de care trebuie să ne temem și să ne ferim ca de foc. Spre deosebire de această credință contrafăcută, adevarata Ortodoxie a fost dată și trebuie primită fără înnoiri, și nimic care să fie potrivnic Sfintelor Scripturi și Dogmelor Bisericii nu trebuie acceptat ca învățătură ori ca regulă în Biserică. Ortodoxia adevarată se gândește doar să slujească lui Dumnezeu și să mântuiască sufletele, și nu se îngrijește de bunăstarea lumească și vremelnică a oamenilor. Ortodoxia adevarată este duhovnicească, și nu materialnică, ori psihologică, ori pamântească” (Apostazia și antihristul după învățăturile sfinților Părinți, pp.156,157).

De asemenea am luat cunoștință de toate abaterile și concesiile doctrinare pe care reprezentanții noștri, ierarhi și preoți le-au săvârșit în acest ultim veac de apostazie. În 1961, Biserica noastră Ortodoxă Română a intrat ca membru cu drepturi depline în organismul paneretic CMB (Consiliul mondial al bisericilor); de asemenea ierarhi de-ai noștri au intrat și în alte structuri și organisme protestante și papistașe având numeroase dialoguri pe picior de egalitate, cu aceste formațiuni eretice; s-au semnat documente în care sunt recunoscute ereziile ca “biserici” și au fost recunoscute tainele monofiziților (condamnați la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon), papistașilor, anglicanilor și ale altora, prin consimțirea existenței unui minimalism dogmatic, în cadrul unor întruniri ecumeniste la Porto Alegre, Busan, Balamand etc., prin documentele de la Lima (documentele BEM – botez, euharistie, preoție); au avut loc momente de rugăciuni în comun și liturgice cu ereticii; în multe cazuri au fost împărtășiți eretici cu Sfintele Taine: s-au înmulțit discursurile și elogiile aduse ereticilor și instituțiilor acestora: papismul a fost numit “biserică” soră și ereticii frați întru Hristos: eretici papistași și greco-catolici au fost primiți la ortodoxie fără botez: din învățământul teologic au fost scoase disciplinele apologetice și, prin misionarism sau alte discipline, a fost introdusă tematica ecumenistă; tot mai rar au fost tipărite cărți apologetice ale Sfinților culminând cu prezentul în care editarea și tipărirea lucrărilor apologetice au dispărut cu desăvârșire; s-a trecut la o cenzură acerbă a cărților de cult; s-a scos cu desăvârșire Sinodiconul sau Slujba din Duminica Ortodoxiei în cadrul căreia se citesc anatemele date de Biserică ereticilor; Prohodul a fost cenzurat, scoțându-se treisprezece strofe: a fost scoasă toată rânduiala de primire la Ortodoxie a ereticilor din Molitfelnic; pe general, tot ceea ce arată că cei din afara Bisericii sunt eretici, a fost scos pentru ca oamenii nemaiștiind adevărul, să se înlesnească unirea cu ereticii.

Această fărădelege a culminat cu organizarea sinodului eretic din Kolymbari – Creta în care ereziile au fost recunoscute ca “biserici” . Cuvintele de “erezie” și “eretic” au fost cu totul abrogate și, în prezent, acestea nu se mai regăsesc în vocabularul și predicile ierarhilor noștri. Prin semnarea și acceptarea acestor documente eumenismul a fost sinodal aprobat, devenind temelie a relațiilor Bisericii cu ereziile. Semnând și acceptând aceste documente, fie in Creta fie în cadrul Ședinței Sfântului Sinod, ierarhii noștri au apostaziat de la Dreapta Credință susținând că Biserica și-a pierdut unitatea, aceasta fiind redobândită prin unirea Ortodoxiei cu ereziile.

Și fărădelegea nu a luat sfârsit aici. După acordarea anticanonică a “autocefaliei” organizației schismatice din Ucraina, Sinodul Bisericii noastre și-a exprimat dorința constituirii unui exarhat în Ucraina. Astfel demersul către organizația schismatică nu reprezintă altceva decât recunoașterea acestei structuri schismatice.

 “…Ierarhii noștri când sunt investiți în episcopie depun un jurământ cum că se obligă să păzească dreapta credință și cele 7 Sinoade ecumenice. Dacă încalcă jurământul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare? Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți, nu prin minți îmbătate de mitrele aurite din capul lor…”

(extras din cartea “Biserica și noile erezii”, editată de Fundația Justin Pârvu, iunie 2016, pag. 27).

La sfârșitul acestei luni ereticul papă Francisc va efectua o vizită în țara noastră. Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe Romane va avea o întâlnire cu acesta. Se va efectua o rugăciune în comun. Clopotele Catedralei Naționale vor bate pentru prima dată cu ocazia primirii papei. Se vor desfășura procesiuni papistașe în București și Iași. Vor fi “beatificați” șapte “ierarhi” greco- catolici la Blaj. Toate acestea demonstrează că papa va fi primit cel puțin ca un patriarh ortodox, ca exponent al unei “biserici” în adevaratul sens al cuvântului. Aceasta reprezintă propovăduirea pe față a papismului și ecumenismului, constituind astfel cel mai mare act ecumenist de trădare și apostazie de după sinodul eretic din Creta cu efecte dezastruoase pentru Biserică și creștini, poate chiar mai mari ca cele provocate de pseudosinodul din Creta.

În temnițele comuniste au suferit și s-au săvârșit mulți Sfinți ale căror jertfe demonstrează incontestabil desăvârșirea și sfințenia la care au ajuns. Mulți dintre ei și-au dat viața ca celălalt să traiască. Aceasta reprezintă jertfa supremă după cum ne spune Însuși Mântuitorul Iisus Hristos : “Nu este dragoste mai mare ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”. Până în ziua de față Sinodul Bisericii noastre Ortodoxe Române nu a făcut nici o canonizare în rândul acestor Sfinți și nici măcar nu există vreun proces de canonizare. Aceasta denotă faptul că ierarhia nu-L mai cinstește pe Dumnezeu și pe Sfinții proslăviți de El. Sfinții fac parte din Biserica Biruitoare iar lipsa de cinstire a acestora ne poziționează în contradicție cu aceasta (Biserica Biruitoare).

Cu câțiva ani în urmă printr-o hotărâre a conducerii țării a fost autorizată construirea unei mega moschei în centrul capitalei. Nici până în ziua de astăzi nu s-a auzit vreo voce din cadrul ierarhiei care să se opună acestei hotărâri ofensatoare pentru Ortodoxie.

În problema actelor electronice și a vaccinării ierarhia nu numai că nu a dezaprobat, dar a și susținut promovarea acestora prin circulare și predici adresate poporului dreptcredincios.

În cadrul mănăstirii Aninoasa în care am viețuit, ecoul acestei frământări nu s-a dorit să fie auzit. De multe ori am dorit să discutăm la masa de obște sau în cadrul sinaxelor mănăstirii aceste probleme de credință. Întotdeauna mi s-a închis gura, s-a refuzat dezbaterea pe motive de credință, spunându-mi-se de fiecare dată că nu e treaba mea să vorbesc de credintă, e treaba doar a ierarhilor.

Mereu am avut în minte cuvintele sfântului Maxim Mărturisitorul:

“…a tăcea în vreme de erezie înseamnă a te lepăda de Hristos” sau “nu există nimic mai silnic decât o conștiintă care te acuză și nimic mai îndrăzneț decât o conștiință care te apară” sau “cel care nu-L mărturisește pe Hristos, în mod corect adică în conformitate cu Tradiția, se plasează în afara Lui” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Mediator între Răsărit și Apus, pag. 200).

Părintele Justin Pârvu ne spune în cartea “Biserica și noile erezii” (pp. 44-47):

“Monahii sunt păstrători ai adevărului. Care a fost atitudinea monahismului din primele secole creștine? Nepăsătoare la durerile aproapelui lor? Tocmai rugăciunea este aceea care ne dă puterea să vedem rănile fraților noștri. Și ce biruință este mai mare în fața lui Hristos decât aceea că ai salvat un suflet de la pieire? Dar dacă nu vrei să îl salvezi, măcar nu te descuraja! Nu au fost ei cei ce-au dat tonul și au fost prezenți în toate problemele care frământau creștinătatea? Martirii nu au fost călugării? Ce învățătură vin ei să ne aducă nouă acum? Ce a făcut Sf. Vasile cel Mare? Nu a scos călugării și i-a adus în cetate să fie la dispoziția credincioșilor, ca să fie modele de înfrânare, de virtute, de contemplație, de dragoste? Aceasta este smerenia, să dormi liniștit la chilia ta? Monahul a fost și va rămâne ochiul de veghe al Creștinătății.

 Deci monahii sunt candele vii și ochii permanent trezvitori ai vieții noastre creștine. Să le spună întotdeauna de unde bate vântul și încotro se îndreaptă ca să se pregătească creștinul și să știe cum să se apere. Și așa, împreună, să înfruntăm greutățile acestui veac și să ne facem moștenitori ai vieții celei veșnice!

 Călugării să se gândească la faptul că ei sunt oamenii de lumină ai poporului, că pe lângă rostul pravilei și al Liturghiei, Vecerniei, Utreniei, și Pavecerniței, mai au și rostul de apărători direcți ai acestor valori, de veghetori ai neamului. Noi nu ne putem prezenta la Dumnezeu numai cu Utreniile și cu Vecerniile pe care le-am făcut aici. Vom da răspuns cum am apărat adevărurile unor lucruri ce privesc mântuirea noastră.

 Părinții noștri din mănăstiri trebuie să se gândească serios că ei sunt lumina lumii și lor li se cere acum un cuvânt de spus, în vremurile în care trăim. Autorități mici sau mari, cum sunt ei puși în rânduială, să nu se gândească doar la un pătrișor de chilie călduroasă, împodobită cu icoane și cu ramuri de măslin, aduse din toate părțile lumii. Să se gândească la o viață mult mai aspră, mult mai grea, dacă nu la cea veșnică, unde ne așteaptă o aspră judecată. Pe lânga aceste obligații călugărești, de ce ai venit frate aici? “Am venit, dorind viață pustnicească”. Viața pustnicească este a osândei, este viața grea a călugăriei, a tuturor defăimărilor și a loviturilor.

 Un călugăr care poartă în sufletul lui schima, care poartă rasa, semnele acestea ale biruinței, trebuie să conștientizeze că aceste biruințe nu vin decât prin suferințe, greutăți, prin necazuri, că ai venit, frate, ca să aduci aici jertfa ta, să aduci suferințele tale, lupta ta și rănile tale. Aceasta este crucea pe care ne-am luat-o noi la călugărie în fața altarului. Și eu cred că miile de călugări care au căzut în fața Sf. Altar împreună cu nevoințele părintelui Arsenie Papacioc, cu rugăciunile părintelui Ilarion Argatu, cu rugăciunile părintelui Ilie Lăcătușu, cu rugăciunile părintelui Antim Găina de la Secu și mulți alții, lângă dânșii formăm și noi oarecum pârghia de rezistență ortodoxă. Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat. Aceasta este pregătirea noastră pentru dincolo. Ne-am îmbrăcat nu în dulame lustruite și în camilafce călcate și puse la steif. Ne-am zidit în suferințe și necazuri”.

Prin aceste cuvinte mi-am dat seama de atribuțiile pe care le am ca monahie în legatură cu credința.

În cartea “Sfinților Catacombelor Rusiei” m-a marcat un text al Sf. Chiril, Mitropolitul de Kazan, primul locțiitor al Patriarhului Tihon pomenit la 26 ianuarie:

“… Dar Tainele săvârșite de serghianiștii care sunt hirotoniți corect și nu sunt caterisiți de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc în credință, în simplitate, fără discuții și îndoieli privind eficiența lor, și nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă a Bisericii. Dar, în acelasi timp, ele slujesc spre judecată și spre condamnare pentru cei ce le săvârșesc și pentru cei care se apropie de ele înțelegând bine neadevărul care există în serghianism și, prin lipsa lor de opoziție față de aceasta, arată o indiferență criminală față de batjocorirea Bisericii. De aceea este esențial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se rețină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiștii. Acelasi lucru este esențial pentru laicii care au o atitudine conștientă față de detaliile vieții bisericești” (pp. 221, 222).

Pentru toate acestea, având frica lui Dumnezeu și dorind să primesc cuvântul și exemplul Sfinților am purces la îngrădirea de panerezia ecumenismului prin întreruperea comuniunii euharistice cu ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului și cu toți ierarhii și clericii Bisericii Ortodoxe Române care au acceptat erezia. De asemenea am părăsit mănăstirea în care am viețuit, conform recomandărilor Sf. Vasile cel Mare, din cauza indiferenței și a acceptării tacite a ereziei, din cauza interdicției de a nu mai vorbi de credință.

Mă rog bunului și milostivului Dumnezeu să curățească Biserica de erezie și să întoarcă pe ierarhi și obștea din care provin la adevărul credinței în sânul Bisericii noastre Ortodoxe Române. Amin.

Sursa:

Sfinții și Marii Duhovnici călăuzesc noi suflete pe calea împărătească a mărturisirii: Monahia Teofilia Țuicu, fostă viețuitoare la mănăstirea Aninoasa se îngrădește canonic de semnatarii ereziilor din Creta

 

PROTEST autorizat împotriva papei și ecumenismului – Sâmbătă 25 mai, la baza Dealului Patriarhiei

PROTEST autorizat împotriva papei și ecumenismului – Sâmbătă 25 mai, la baza Dealului Patriarhiei

SÂMBĂTĂ, 25 MAI, ORELE 12:00 – 17:00, LA BAZA DEALULUI PATRIARHIEI.

Când papa a fost în vizită în Georgia mii de ortodocși au protestat în stradă. Acum, când se apropie vizita marelui ereziarh la noi, ca de obicei, românii sunt dezbinați și imobili… 

DACĂ ACUM, LA UN PROTEST AUTORIZAT NU VENIȚI, VEȚI AVEA CURAJUL SĂ VĂ ARĂTAȚI OPOZIȚIA ÎN CHIAR ZILELE CÂND ERETICUL PAPĂ VA FI AICI? SAU ORTODOCȘII ROMÂNI AU MURIT? 

VEȚI ASISTA IMPASIBILI CÂND PATRIARHUL ÎL VA PRIMI CA PE UN IERARH CU SUCCESIUNE APOSTOLICĂ???

 

Notă: 

Inițial s-a vrut un protest și pe 18 mai, însă din cauza faptului că autorizația a fost obținută pe 17 mai, nu a fost timp de răspândire a informației. Protestul va fi pe 25.

Vedeți și: 

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Bulgarii l-au lăsat pe papă să se roage singur în Catedrală. Ca un eretic, în fața Altarului ADEVĂRATEI BISERICI!

Bulgarii l-au lăsat pe papă să se roage singur în Catedrală. Ca un eretic, în fața Altarului ADEVĂRATEI BISERICI!

papa 2

A se vedea nota de la finalul articolului!

Papa Francisc a ajuns azi dimineață în Bulgaria, într-o vizită de două zile. A fost întâmpinat de oficialii statului bulgar, dar şi de o asistenţă puţin numeroasă, marea majoritate papistaşă, în timp ce ortodocşii bulgari l-au primit cu răceală şi l-au lăsat singur în Catedrală ,,să se roage,,. În ciuda ostilităţii afişate de Biserica ortodoxă bulgară, Francisc a declarat că acest pelerinaj este dedicat memoriei lui Papa Ioan al XXIII-lea, având ca motto ,,pace pe pământ,, încercând cu disperare gesturi care să îmbunătăţească relaţiile cu bisericile ortodoxe, ca parte a eforturilor Vaticanului de a realiza în cele din urmă unirea dintre Biserica Ortodoxă şi papistaşi, despărţiţi definitiv în anul 1054.  Biserica Ortodoxă din Bulgaria a transmis încă de luna trecută, într-un comunicat de presă, că invitația pentru papă a fost făcută de autoritățile statului, şi în plus a interzis preoților săi să ia parte la rugăciuni și slujbe împreună cu Papa, deoarece Sfintele Canoane nu permit acest lucru. Sinodul bulgar a interzis și corului patriarhal să cânte papei, chiar și diaconilor care fac traduceri să se pună la dispoziția acestuia. Ortodocșii bulgari sunt printre cei mai duri în privința relațiilor cu ,,Biserica Catolică,,. Este singura comunitate ortodoxă care a boicotat cele mai recente întâlniri organizate în cadrul dialogului oficial ortodox-catolic și a boicotat și Consiliul Pan-Orthodox din 2016. Bravo lor!

Din păcate, Papa Francisc va sosi și în România la 31 mai și va sta până în 2 iunie, urmând a spurca mai multe oraşe din ţară: Bucureşti, Şumuleu Ciuc, Iaşi şi Blaj. Bine ar fi fost să nu calce pe aici şi, şi mai bine ar fi fost să avem ierarhi mărturisitori măcar ca cei din Bulgaria. În contrast însă, potrivit unor articole din presa laică din ţara noastră „cei doi conducători ai Bisericilor Ortodoxă Română și Catolică vor rosti o rugăciune comună în Catedrala Neamului, momentul fiind deschis publicului”, iar „clopotele catedralei mântuirii neamului vor fi trase pentru prima dată cu ocazia venirii papei Francisc”, adică, cu alte cuvinte mai marii noştri îl vor primi pe Francisc cu onorurile cuvenite unui ierarh ortodox. Din cădere în cădere… Creta, Ravenna, Chieti, etc şi Doamne fereşte de ce va mai urma. Se răsucesc în mormânt Sfinţii noştri voievozi care au luptat pentru neam, pentru credinţa ortodoxă, precum şi Sfinţii ardeleni care au apărat credinţa ortodoxă cu preţul vieţii… Greu răspuns vom avea de dat în faţa lui Dumnezeu dacă vom alege tăcerea în faţa acestei ,,ospitalităţi diplomatice drăceşti,, pierzătoare de suflete.

Nu vă lăsaţi influenţaţi de texte care propovăduiesc dragostea şi pacea între oameni fără Iisus Hristos Cel ce a pătimit, a murit şi a înviat, de documentare siropoase cum a fost cel din 5 mai a.c. difuzat la ora 19.00 pe TVR1 (,,Ioan Paul al II -lea  – un papă care a scris istorie,,) menite să pregătească minţile românilor pentru o primire călduroasă a lui Francisc, lup în haină de miel.

Luaţi atitudine, fraţilor! Unirea dintre Biserica Ortodoxă şi papistaşi nu se poate face decât într-un singur mod: papa şi ai lui să se lepede de erezii şi să se boteze.

Surse:

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23121889-video-papa-francisc-inceput-duminica-delicata-vizita-care-face-bulgaria-biserica-orthodoxa-interzis-preotilor-roage-suveranul-pontif.htm

https://www.digi24.ro/stiri/externe/papa-francisc-si-a-inceput-vizita-in-bulgaria-biserica-ortodoxa-nu-e-prea-incantata-liderii-politici-da-1125656

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România


Notă:  Deși canoanele interzic intrarea ereticilor in lăcașurile de cult ortodoxe (a se vedea can. 6 Laodiceea), totuși, bulgarii au făcut mai mult decât patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei, care l-a numit pe papă „Sfinția ta” și „frate în Hristos”. La Sofia, l-au însoțit doi clerici în catedrală, dar în fața altarului s-au retras și l-au lăsat singur pe un scaun.

Papa a rămas să se roage sau să se reculeagă, el știe ce a făcut, ca un eretic precum și este, singur, în fața adevăratului Altar al unei biserici unde se află adevăratul Trup al lui Hristos.

E adevărat că e interzisă intrarea ereticilor în biserică, afară de motivul de a veni să cunoască Ortodoxia spre a se boteza, dar în același timp, cel puțin canonul 6 Laodiceea, nu prevede nici o pedeapsă pentru aceasta.

Evident nu trebuiau să-l primească deloc, dar nici nu poți pune pază la ușa bisericii să nu intre străinii eretici ce ar vrea să vadă  interiorul unui lăcaș de slujire ortodox. În care biserică sunt opriți să intre turiștii occidentali, spre exemplu?

Perfect canonic ar fi fost să se refuze orice întrevedere cu acest ereziarh, dar ce au făcut ei e mai mult decât ce a făcut oricare altă Biserica Ortodoxă Locală – bulgarii sunt cei mai ortodocși dintre cei ce l-au primit până acum pe un papă în țările ortodoxe.

Să vedem ce vor face pseudo-ierarhii din Biserica Ortodoxă Română. Sunt convins că nu se vor ridica la nivelul bulgarilor, dar vor încălca și canoane care prevăd sancțiuni drastice… Vom vedea.

 

Mai jos se vede cum niciun ierarh sau preot ortodox nu l-a însoțit pe papă la periplul alături de autorități și la discursul acestuia în fața unui public puțin numeros: 

 

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Acest text încape exact pe o foaie A4, față/verso. Primele două propoziții cu font 12, iar restul textului cu font 11.

Despre venirea papei Francisc în România

Pentru creștin-ortodocși!

NU participați la ceremoniile de primire a papei în România!

NU asistați la slujbele făcute de papă pe teritoriul României!

NU participați la rugăciuni în comun cu catolicii (supușii papei)!

NU credeți minciunile despre „Bisericile surori” sau despre „cei doi plămâni ai Bisericii”!

În contextul vizitei pe care o face papa în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, orice ortodox trebuie să știe că acesta (papa) este conducătorul unei structuri numite impropriu „Biserica Romano-Catolică”.

Conform Crezului ortodox, Biserica este UNA. Nu pot exista două Biserici sau mai multe!

Hristos este Capul Bisericii și Trupul Lui este Biserica. Există un singur Cap – Hristos și un singur Trup – Biserica!

Singura structură bisericească păstrătoare a Harului și continuatoare a tradiției începute de Mântuitorul Iisus Hristos, prin apostoli și urmașii lor episcopii, este BISERICA ORTODOXĂ!

Biserica Ortodoxă este reprezentată pe plan local de Bisericile Locale: B. O. Română, B. O. Rusă, B. O. Sârbă, B. O. Bulgară, B. O. Georgiană, B. O. a Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei etc.

Fosta Biserică Locală a Romei (Patriarhia Romei) s-a despărțit de Biserică/a ieșit în afara Ortodoxiei în anul 1054. Atunci, existau 5 Patriarhii (Biserici Locale): Patriarhiile Romei, Constantinopolului, Ierusalimului, Antiohiei și Alexandriei. Împreună, ele constituiau Biserica.

Biserica Locală a Romei, din cauza pretențiilor de supremație ale papilor și din cauza ereziilor pe care au început să le inventeze aceștia, a intrat în conflict cu Biserica Constantinopolului și implicit cu celelalte Patriarhii/Biserici Locale și s-a separat de ele. Constantinopolul, Ierusalimul, Alexandria și Antiohia au rămas în credința adevărată ortodoxă, continuând să formeze Biserica.

Roma, cu papa de atunci și cu toți ce au urmat și i-au urmat, s-au auto-exclus din Biserică. Ereziile și exagerările romano-catolicilor (papistașilor) au fost condamnate și înainte și după anul 1054.

Ereziile, printre care filioque și primatul papal, pe care le practicau înainte de ruperea lor de Biserică, au fost condamnate de sinodul din 879-880, organizat de Sfântul Fotie cel Mare la Constantinopol (numit și al optulea Sinod Ecumenic). Continuând în practicarea ereziilor și având pretenții necanonice, a fost trimisă în Constantinopol o Delegație papală care a provocat anatemizarea clericilor catolici și a colaboratorilor lor, nominal, de sinodul din 20-24 iulie 1054, organizat de patriarhul Mihail Cerularie. Papii și cei care li se supun au fost condamnați și de sinoade ulterioare. La Sinodul din timpul Sfântului Grigorie Palama, dintre 1341-1351 (9 Ecumenic) au fost condamnate din nou ereziile papale și scolasticismul latin.

Ca urmare, ceea ce în mod greșit se numește Biserica Romano-Catolică NU mai este Biserică! Nu mai există Har în adunarea papistașilor! Așa-zișii preoți și episcopi (cardinali) catolici NU sunt preoți și nici episcopi. Papa NU este episcop sau patriarh al Bisericii Romei, căci aceasta nu mai există. Adevărata Biserică, în Italia și în tot Occidentul o reprezintă ortodocșii plecați acolo sau convertiții la Ortodoxie.

Papa este reprezentantul unei structuri eretice pe care e mai potrivit să o numim Adunare Papistașă!

Patriarhul NU are voie să se roage cu ereticul papă și nici să-l primească în catedrală sau biserică!

„Toate Sinoadele Ecumenice interzic această… co-rugă în legătură cu toți care sunt aparte de Ortodoxie.”– Pr. Gheorghe Calciu

***

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 6 Laodiceea 343 – Ereticii să nu intre în biserică: Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres [Apostolic, can. 45, 65] TÂLCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.

*** Catolicii (papistașii) sunt anatemizați!

,,Anatema înseamnă pogorîre de viu in iad cu dracii și tăiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos. Numai pe eretici poți să-i dai anatema, că s-au rupt de la Trupul lui Hristos care este Biserica.,, – Pr. Cleopa Ilie

„Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit( Sf. Marcu EugeniculCătre Teofan din Euripos, p. 343).

Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale sinoadelor ecumenice. „Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie” (Sf. Marcu EugeniculDespre adăugirea din Simbolul de credinţă, PO 17, p. 282).

La 1755 a fost dat „Orosul Bisericii celei Mari a lui Hristos” semnat de patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului și Alexandriei, care a stabilit că ereticii vin la Ortodoxie prin Botez. Inclusiv catolicii! Hotărârea este valabilă și azi! – „Mărturisesc un Botez” de Gheorghe Metallinos


Puteți descărca și de aici:

Despre venirea papei Francisc în România

De acord cu majoritatea ideilor de la a doua Sinaxă de la Botoșani, cu excepția punctului 4 din declarația finală și a altor câtorva aspecte

De acord cu majoritatea ideilor de la a doua Sinaxă de la Botoșani, cu excepția punctului 4 din declarația finală și a altor câtorva aspecte

Precizez ca ideile de mai jos reprezintă punctul meu de vedere…

Am aflat cu bucurie de ceva timp de organizarea unei sinaxe a celor care au întrerupt pomenirea (ori s-au îngrădit de erezie), dintre cei ce au rămas cât de cât pe o cale corectă și de bun simț a mărturisirii, la Botoșani. A doua după marea Sinaxă națională din iunie 2017.

Nu știam dacă voi putea participa, însă a aranjat Dumnezeu în așa fel lucrurile, încât am ajuns și eu.

În contextul anunțatei vizite a papei Francisc este laudabilă organizarea unei noi întâlniri a preoților nepomenitori și a credincioșilor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă ca formă de opunere față de această vizită si pentru a reînnoi dezideratele care i-au determinat să rămână pe acest drum al îngrădirii.

Pe scurt, cam în această ordine s-au citit următoarele documente:

Un cuvânt de salut din partea ÎPS Longhin; cuvântarea pr. Teodor Zisis tradusă din greacă în engleză de fiul acestuia, Serafim, și din engleză în română de Mihai Silviu Chirilă; un scurt cuvânt al lui Serafim Zisis; omilia pr-lui Teodor Zisis, deja tradusă în română, despre vizitele papei în țările ortodoxe, în România și în Grecia în 2001; omilia lui Serafim Zisis tradusă în română despre ecumenism și implicarea ocultă a unor organizații și implicit a Statelor Unite ale Americii în promovarea acestuia; un cuvânt al doamnei Gabriela Naghi, tot pe temele sinaxei; o eventuală cerere, cu lux de amănunte, despre faptul că nepomenitorii pot fi înmormântați în cimitirele ortodoxe; citirea unui memoriu prin care se cere Sinodului BOR ieșirea din CM„B”; citirea unui memoriu impotriva venirii papei în România, adresat tot Sinodului BOR; citirea unui memoriu de respingere a tomosului autocefaliei grupării schismatice din Ucraina, adresat tot Sinodului BOR; și ultimul document, o Declarație de continuare a luptei antiecumeniste.

La sfârșit, credincioșii au fost îndemnați să semneze, după conștiința fiecăruia, ultimele patru documente (cele trei memorii și declarația finală).

Din păcate foile pe care fiecare își trecea numele și semnătura erau atașate sumar, cu câte o agrafă, de documentul tipărit. Se puteau ușor rătăci sau amesteca între ele.

Personal am o problemă cu punctul 4 al Declarației finale. Mai jos o să postez fotocopii ale documentului.

Punctul 4 sună așa:

”Ne delimităm de cei care caută cooperarea cu episcopul sârb caterisit și excomunicat Artemie din Kosovo și de cei ce au legături cu orice fel de grupare schismatică.”

Deci „episcopul sârb caterisit”… Cu alte cuvinte, părinții care au organizat sinaxa îi recunosc caterisirea lui Artemie de Kosovo. Însă toată lumea era de acord că acesta a fost caterisit pe nedrept, pe motive de împotrivire la erezia ecumenismului. Inclusiv Părintele Iustin Pârvu era de această părere (de la min. 6:00):

Video – Părintele Iustin Pârvu despre Sfântul Iustin Popovici, despre episcopul Artemie de Kosovo, despre noua ordine mondială și smerenia ortodoxă

Acum, dacă a căzut în greșeli ulterioare acelei caterisiri, cum ar fi hirotonirea de horepiscopi de unul singur (lucru discutabil din punct de vedere canonic și insuficient cercetat de către mărturisitorii români) sau în trimiterea de preoti hirotoniți de horepiscopii săi sau de el însuși în alte țări ortodoxe, cine poate afirma că i se activează retroactiv caterisirea?!

E ceva similar condamnării unui deținut pe nedrept, care în închisoare face o greșeală și unii frați de suferință îi spun că a hotărât drept judecătorul, căci el urma să cadă oricum într-o greșeală ulterioară. E absurd!

Părinții nepomenitori care au scris documentul, își recunosc ei înșiși caterisirile, dacă pe viitor vor cădea în unele greșeli condamnate de sfintele canoane.

Așa se întâmplă când textul este pregătit de un grup restrâns de oameni și prezentat majorității scris de-a gata, fără a fi supus dezbaterii.

Poate ar fi trebuit precizat la punctul 11 că eventuala colaborare cu preoții ce încă nu au întrerupt pomenirea dar au o poziție antiecumenistă, trebuie făcută la nivelul discuțiilor și nu la nivel de slujire, așa cum de altfel recomandă și Sfântul Teodor Studitul. Împreună slujirea preoților pomenitori cu nepomenitorii, deși recomandată de părinții athoniți ce s-au împotrivit pseudo-patriarhului Atenagoras, în anii `60, în condițiile actuale ar sminti pe credincioșii îngrădiți de ecumenism și ar produce confuzie în rândul acestora.

În privința punctului 12, cred că ar fi trebuit și aici adăugat faptul că recomandarea, pentru cei ce vor să intre în această luptă, de a se feri de pozițiile extremiste, trebuie aplicată în ambele sensuri. Adică evitarea exagerărilor ce duc spre schismă dar evitarea și a pozițiilor de diluare a întreruperii pomenirii, așa cum deja se întâmplă cu unii preoții.

În rest, cu toate punctele declarației finale sunt perfect de acord.

Un alt aspect ce trebuia atins, în memoriul către Sinodul BOR privind schisma din Ucraina, ar fi fost problema revendicării jurisdicției canonice asupra teritoriilor românești deținute de statul artificial cu care ne învecinăm. Dar domnul  Mihai Silviu Chirilă nu a considerat oportun, atunci când i-am sesizat problema, ca aceasta să fie pusă în discuție nici măcar pe site-ul „Mărturisirea Ortodoxă”, cu atât mai puțin la o sinaxă a nepomenitorilor…

Un gust amar a lasat evitarea cu ostentație a problemei actelor cu cip, la sinaxa din Botoșani. Poate că organizatorii nu au dorit să-l pună într-o situație dificilă pe părintele Teodor Zisis, despre care se știe că în trecut (anul 2013) nu vedea o problemă în acestea, ba chiar afirma că Cuviosul, pe atunci, Paisie Aghioritul ar fi fost influențat de neoprotestanții din America în această privință.

Au existat unii frați ce doreau să-l întrebe pe venerabilul profesor, dacă își mai menține părerea. Doreau să-l întrebe în engleză pentru a putea traduce fiul său. Dar… din păcate impresia lăsată la final a fost aceea că părintele T. Zisis a fost scos cu rapiditate din sală pentru a nu fi deranjat cu vreo întrebare incomodă de vreun neavenit.

La prima sinaxă de la Botoșani, în 2017, la sfârșit, până și monahul Sava Lavriotul dădea binecuvântări credincioșilor. Acum, invitații au dispărut în ceață.

Regretabil… Consider că Mihai Silviu Chirilă a greșit!

N-ar fi fost un capăt de țară și nu cădea cerul pe Teodor Zisis dacă era întrebat despre cipuri.

Unii părinți ne asigură că se va face o sinaxă separată, cu pregătirea necesară pe această temă. Mă îndoiesc că va mai depune prea curând cineva din grupul de la Botoșani un efort similar pentru o nouă sinaxă pe tema cipurilor si actelor cu cip…

Dar vom vedea.

În concluzie, impresia generală a fost aceea a unei întâlniri, în mare destul de reușită, necesară și oportună în contextul frământărilor și dezbinărilor ce au tot apărut între nempomenitori, dar consider că nu se poate mereu așa… Adică un grup de câțiva oameni, fie ei și preoți și/sau teologi să decidă și să compună documente unilateral, gata formulate pe care să le expună turmei spre a fi întărite de semnătura acesteia.

O sinaxă nu trebuie să fie o conferință. Ba mai puțin decât o conferință ortodoxă, căci nici întrebări nu e voie sau nu e timp să se pună.

Totuși, felicitări organizatorilor și celor care au contribuit financiar pentru ca acest eveniment să poată avea loc, însă consider că trebuie să învățăm din greșeli și să nu ne împiedicăm în orgolii personale, de grup, în menajamente fără  limite a unor personalități ortodoxe ce pot la un moment dat să și greșească sau în pretenții de separare a luptei antiecumeniste de restul aspectelor agresiunii antihristice.

Îmi cer iertare dacă am supărat pe cineva prin comentariile din acest articol!

daniel vla

Imagini video transmise de un frate, în direct pe facebook puteți vedea la:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2157735320979476&id=100002290868595

https://www.facebook.com/cracaoanu.mihai/videos/2157961324290209/UzpfSTEwMDAwMDUwOTI5MDg1MDoyNzM4Mzc0Njk5NTIyODEz/

Câteva imagini foto:

Părintele Cleopa Jurj din Arad, oprit de la slujire pentru întreruperea pomenirii ierarhului ecumenist

La data de 19 februarie, părintele protosinghel Cleopa Jurj din Arad a fost judecat în lipsă de către Consistoriul Eparhial Monahal al Arhiepiscopiei Aradului, fiind acuzat de:

  1. Schismă,
  2. Sacrilegiu
  3. Abateri cu privire la săvârșirea Sfintelor Taine
  4. Provocarea de tulburări, certuri și folosirea unui limbaj necuviincios
  5. Navetism
  6. Neglijarea datoriei de a predica și a catehiza în Biserică
  7. Neascultarea de autorități
  8. Contrazicerea publică a poziției oficiale a Bisericii
  9. Înființarea de paraclise particulare.

Rechizitoriul este de departe cel mai bogat dintre toate rechizitoriile care le-au fost instrumentate preoților mărturisitori împotriva ecumenismului până în acest moment.

În dezbaterile din 19 februarie 2019, Consistoriul Eparhial Monahal Arad a propus ierarhului, care a aprobat propunerea în ședința Permanenței din 28 februarie 2019, sancționarea părintelui Cleopa Jurj cu sancțiunea fără drept de contestare a opririi totale de la slujire pe o perioadă de 3 luni și canonisirea la mănăstirea de metanie de la Hodoș-Bodrog, mănăstire de metanie și a episcopului locului, după cum reiese din datele biografice ale înaltpreasfinției sale.  La sfârșitul perioadei de canonisire urmează să se facă o evaluare a „stării de pocăință” a părintelui Cleopa.

Decizia arhiepiscopală precizează că dacă la data încheierii termenului acordat pentru a “părăsi schisma și neascultarea” și pentru a înceta activitatea la paraclisul înființat în Municipiul Arad, părintele Cleopa nu se va conforma va fi supus procedurilor de caterisire de către arhiepiscopul Timotei Seviciu.

Părintele Cleopa Jurj a încetat pomenirea ierarhului în anul 2016, după sinodul ecumenist din Creta, fiind singurul cleric arădean care a luat atitudine față de sinodul din Creta și față de ecumenism.

După încetarea pomenirii, întrucât nu s-a mai aflat într-un cuget cu viețuitorii din Mănăstirea Gai, care au continuat comuniunea cu ierarhul semnatar în Creta, părintele Cleopa s-a pensionat și s-a retras din mănăstire, după ani de zile de slujire, în care a condus lucrările de restaurare și construcție de biserică (biserica a fost sfințită cu mare fast în 2008, cu prezența a peste 20 de ierarhi și a Patriarhului României). De doi ani și jumătate slujește într-un paraclis improvizat într-un subsol dintr-o fostă zonă industrială a Aradului, numită Indagrara.

Părintele Cleopa consideră că problemele cu episcopia au apărut ca urmare a acțiunilor vicarului eparhial arhimandrit Teofan Mada, de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, care, după spusele părintelui, l-ar fi reclamat că slujește în paraclisul improvizat după întreruperea pomenirii.

Părintele relatează o întâlnire la care a fost chemat de către arhiepiscopul Timotei Seviciu, care i-a prezentat broșura de fidelizare față de sinodul ecumenist din Creta, editată de Patriarhia Română în 2017, și l-a întrebat ce părere are despre aceasta și dacă este de acord cu ce scrie în ea.

La răspunsul negativ al părintelui Cleopa, arhiepiscopul Timotei ar fi spus că nu îl interesează faptul că părintele Cleopa nu îl pomenește la slujbe, dar că îi cere să înceteze propovăduirea împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.

Arhiepiscopul Timotei Seviciu este unul dintre participanții la sinodul ecumenist din Creta, fiind semnatar al documentelor eretice ale acestui minciunosinod.

Din relatările de presă dedicate Înaltpreasfinției Sale aflăm, printre altele, că este doctor în Teologie, că a avut dosar de colaborare cu fosta Securitate, sub numele de Radu Viorel[1], și că a fost, din încredințarea Sfântului Sinod, reprezentant al BOR la multe întruniri ecumeniste, în țări precum Suedia, Finlanda, SUA, Elveția, Franța, Germania[2].

Despre Înaltpreasfinția sa decanul Facultății de Teologie din Arad, pr. prof. univ. dr. Cristinel Ioja, spune că: “se integrează în pleiada ierarhilor şi profesorilor de teologie ortodoxă din a doua jumătate a secolului al XX-lea care au contribuit semnificativ la aprofundarea temelor ecumenice şi la intensificarea dialogurilor interconfesionale. Mărturii în acest sens sunt numeroasele conferinţe internaţionale la care participă – Franţa, Suedia, Elveţia, Germania, Statele Unite ale Americii – teza de doctorat cu o temă ce trimite spre exigenţele dialogului ecumenic dar şi spre asumarea hristologiei primului mileniu creştin cu accentul pe hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei şi dialogul cu Vechile Biserici Orientale”[3].

În Dicționarul Teologilor Români se consemnează[4] că arhiepiscopul Timotei a făcut studii de specializare la Facultatea de Teologie Protestantă de la Neuchatel, la Institutul Ecumenic de la Bossey și la Facultatea de Teologie de la Fribourg și că are o teză de doctorat despre Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei în lumina tendințelor actuale de apropiere dintre Biserica Ortodoxă și vechile Biserici orientale.

În februarie 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria G-“Cultele” “în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”[5].

Despre „spiritul ecumenic și civic dovedit” de Înaltpreasfințitul Timotei aflăm și dintr-o relatare din presa gorjeană, prilejuită de o tragedie minieră în zonă. Vorbind cu acel prilej, arhiepiscopul Timotei s-a referit la “ecumenismul sănătos” și la “frățietatea” ce se realizează prin împreună-slujirea cu ereticii: “Am găsit aici, în această împestriţare de populaţii, deci şi de toate credinţele, un ecumenism sănătos. Şi-acum au fost nu numai credincioşi ortodocşi. Am fost mai înainte la unul dintre minerii decedaţi care este reformat. Familia şi-a exprimat dorinţa ca să facem şi noi slujbă, să fie totul aşa într-o frăţietate”[6].

Implicat în săptămâna anuală de rugăciune cu ereticii în urbea pe care o păstorește, Arhiepiscopul Timotei a participat și anul acesta la rugăciunea comună cu aceștia, în ianuarie 2019, fiind criticat de către poporul aflat în biserică.

Note:

[1] https://www.mediafax.ro/social/exclusiv-ips-pimen-sidorovici-pentru-securitate-petru-pentru-die-911095.

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Seviciu#Activitatea_didactic%C4%83_%C8%99i_administrativ%C4%83.

[3] https://www.actualitati-arad.ro/ips-timotei-seviciu-arhiepiscop-al-aradului-implineste-80-de-ani/.

[4] http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/TimoteiSeviciu.html.

[5] Decretul președintelui României nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004.

[6]http://www.zvj.ro/articole-22845-Preasfin++ia+Sa+dr++Timotei+Seviciu++Episcopul+Aradului+++i+Hunedoarei+++bdquo+Aici++in+aceasta+zona.html.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

Vedeți și: 

Video – Mărturisire ortodoxă în Arad în timpul săptămânii de rugăciune comună cu ereticii

Ecumenistul pseudo-ierarh Timotei Seviciu al Aradului afirmă că și eterodocșii au botez