Mărturisirea publică a ierodiaconului Antonie Cazacu de la Mânăstirea Doroteia (județul Suceava) împotriva pseudo-sinodului cretan și de întrerupere a comuniunii cu ierarhul ecumenist

 

 

Image result for manastirea doroteia

Încă de la începutul acestei scrisori deschise aș vrea să vă afirm poziția mea fermă în relație cu așa zisul sinod din Creta și erezia ecumenistă. Am întrerupt pomenirea episcopului în urmă cu cinci luni, timp în care nu am fost lăsat să mai slujesc la Sfânta Liturghie și nici să mă împărtășesc cu Sfintele Taine, lucru ce s-a hotărât în cadrul obștii, consider eu în mod necanonic, întrucât doar episcopul poate să hotărască oprirea de la slujire a unui clerit hirotonit. Am acceptat decizia ca oprire din partea starețului de slujire în cadrul mănăstirii conduse de el, ca o măsură administrativă. Cu toate acestea hotărârea de oprire pe termen nelimitat sfidează Sfintele Canoane si Sfânta Tradiție. Ar mai fi de menționat că am fost de asemenea oprit și de la Sfânta Împărtășanie în mod necanonic întrucât nu se aplică două pedepse pentru aceeași faptă. Aceste decizii au avut un singur scop menționat de stareț și alti membri ai obștii, acela de a mă îndepărta din mănăstire. Desigur și acest lucru este necanonic, împotriva tradiției și a lucrării duhovnicești a unui stareț sau duhovnic, sfinții părinți și canoanele îndeamnă starețul sau duhovnicul să insiste de multe ori cu lacrimi pentru întoarcerea unui călugăr care pleacă din mănăstire iar nu să îl forțeze să plece pe unul care dorește să stea. Si în nici un caz să îl forțeze să trăiască și să se manifeste împotriva propriei conștiințe.

În urma opririi de la slujire de către stareț, după întreruperea pomenirii, am rugat să anunțe atitudinea mea la episcopie, în mod oficial, pentru a obține o decizie arhierească în legătură cu acest fapt. Întreruperea pomenirii ierarhului are ca scop tocmai conștientizarea problemelor canonice și dogmatice apărute, care determină reacția de conștiință a clericilor și mirenilor pentru îndreptarea situației și revenirea la ortodoxie. Pentru acest motiv am cerut ca situația și atitudinea mea să fie prezentate ierarhului. Am primit ca răspuns că sunt schismatic și rupt de Biserică și atât timp cât nu îmi pomenesc ierarhul eu nu aparțin de nici un ierarh și el nu anunță pe nimeni. Meționez iarăși că a fi schismatic înseamnă să refuzi tu însuți să ai comuniune cu obștea și restul comunității ceea ce în cazul meu nu s-a întâmplat, ci am fost oprit de ei de la Sfânta Împărtășanie și de la slujire. Acest lucru demonstrează că ei nu au mai vrut să aibă comuniune cu mine și prin urmare ei sunt schismatici. Cât privește atitudinea mea în raport cu ierarhul, eu am oprit pomenirea pentru că îmi pasă de ierarhul meu și doresc să îl conștientizez de problemele în care se află, și deci am ierarh și mă procupă mântuirea lui… „Și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”(II Tesaloniceni 2: 10-12).

Ca rezultat al celor întâmplate am fost invitat să părăsesc mănăstirea în mod tacit pentru a nu face tulburare. Mi s-a spus explicit: „du-te frate, nu mai face tulburare, du-te la cei care nu pomenesc.” Desigur acest lucru ar fi rămas secret după plecarea mea iar starețul ar fi răspuns că am plecat pentru că nu am făcut ascultare sau nu am făcut față la viața monahală, în cazul în care aș fi plecat așa cum mi s-a sugerat. Deși eu am încercat să urmez această cerere și să o pun în aplicare, Iubitorul de oameni Dumnezeu a refuzat și a dorit ca eu să îmi prezint mărturisirea public în fața arhiereului, sau / și a credincioșilor. Astfel, nu a fost posibilă plecarea mea fără o întâlnire cu arhiereul și nici plecarea mea fără o mărturisire publică, întrucât secretariatul nu mi-a eliberat acte și arhiereul nu a aprobat plecarea. În această situație sunt nevoit să mărturisesc public atitudinea și convingerea mea, nădăjduind în mila și ajutorul lui Dumnezeu. „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15: 4-5).

Revenind la istoria evenimentelor, ei bine, eu nu am plecat și am acceptat cinci luni, tacit, aceasta dublă pedeapsă necanonică, sperând ca starețul să revină asupra deciziei sau să se rezolve situația la nivelul episcopului sau a sinodului. Această așteptare a fost un răspuns la acuzațiile de schismă și lipsă de răbdare. În ciuda răbdării mele nimic nu s-a îndreptat nici în sinod, nici la episcopie și nici în mănăstire, așteptarea fiind zadarnică.

Trebuie să observ aici că ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, au fost alungați și exilați în diferite moduri, uneori brutale, din mănăstirile sau parohiile lor pe motivul păstrării dreptei credințe și împotrivirii față de sinodul cretan și față de ecumenism. Stareții, starețele și protopopii care i-au alungat precum și ierarhii care i-au caterisit pe unii dintre ei au susținut și susțin public că au plecat pentru neputințe și păcate, mințind loruși, poporului și Duhului Sfânt, arătându-se pe ei ca lupi în piei de oaie care răpesc și risipesc turma lui Hristos din interior. „Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ”(Matei 7:15-16).

Când, în sfârșit, am ajuns la episcopie și mi-a fost dat să mărturisesc înaintea arhiepiscopului, am fost uimit să aflu din gura sa că nu consideră sinodul din Creta ca fiind sfânt și mare, ci lipsit de valoare, unde s-au semnat fleacuri și prostii, și neputând fi considerat în rând cu celelate șapte sinoade ale sfinților părinți. Astfel se scuză pentru semnătura dată prin faptul că nu are nici o valoare, nici sinodul și nici semnătura. La întrebarea mea de ce a mai semnat sau de ce nu își retrage semnătura dacă nu are nici o valoare am primit răspuns că singura soluție este un alt sinod care să decline și să conteste sinodul din Creta. Desigur alt sinod care să împlinescă acestă mărturisire de credință este de dorit și așteptat, dar până atunci nu putem să ne ascundem și trebuie să mărturisim. Cu siguranță nu se va organiza nici un sinod care să retracteze sau să repare răul facut, cu sau fără valoare, daca nu vor fi mărturisitori care să lupte pentru aceasta. Iar noi, credincioșii, nu putem aștepta în stare de lepădare de Hristos, ci suntem nevoiți și forțați de conștiința noastră să mărturisim adevărul și să ne lepădăm de erezie și necurăție în fiecare secundă a vieții noastre. Cu atât mai mult cu cât nu există garanții că un asemenea sinod se va organiza vreodată, întrucât mulți din arhiereii care au trădat credința au făcut-o intenționat, convinși fiind de ereziile pe care le susțin public. „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;”( 2 Petru 2:1).

În urma acestei întâlniri nu-mi rămâne decât să afirm și eu un singur lucru către și despre arhiepiscopul Pimen: ori sunteți inconștient și vă lipsește cu desăvârșire discernământul, ori cei ce vă amenință și șantajează au făcut o treabă destul de bună. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28); „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

Regret atitudinea ierarhilor români care nu mai au frică de Dumnezeu și așteaptă un sinod ulterior care să rezolve problema pe care ei însiși au creat-o, fără a-și asuma răspunderea și repararea situației. Să aștepți pe Dumnezeu să repare ceea ce tu însuți ai stricat este greșit și nu se va întâmpla niciodată. Dumnezeu ajută omul după ce acesta a făcut tot ce ține de el, a mărturisit greșeala, a făcut tot ce poate pentru a o repara, chiar prin sacrificii și jertfe, arătând adevărată pocăință pentru faptele sale rele. „Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.”(Matei 6: 23-24).

Regret deci atitudinea ierarhilor români care au fost într-un accord deplin în lepădarea de Hristos, chiar așa nesemnificativă cum li se pare că e, dar uriașă în fapt, așa cum Domnul descoperă iubiților săi în Duh. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (1 Ioan 4:1).

Gândiți-vă că pe baza semnăturii voastre sunt protopopi, stareți, starețe care sunt proecumeniști sau fără discernământ, învață, aplică sau propovăduiesc aceste erezii, învățând și îndoctrinând poporul, având acoperire de la ierarh. Încă peste acestea prigonesc pe adevărații creștini care susțin și trăiesc în adevăr. Și mai spuneți că sinodul acesta nu a făcut nici un rău! Dacă situația este lăsată așa pe un termen mai lung nu va mai rămâne nimeni ortodox în Biserica Ortodoxă Română.

Acele detalii nesemnificative pe care le-ați aprobat se manifestă în lucrare puternică de smintire a credincioșilor și de prigonire a adevăraților clerici și mireni ortodocși. Sunt scrise cărți și se dau norme de către ierarhii ecumeniști, despre cum să se facă cununii între ortodocși si eterodocși, sunt modificate manuale privind dogmele și canoanele bisericii. Lucruri condamnate și de neconceput pentru sfinții părinți ai bisericii. „Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;” (Apocalipsa 2:2).

Eu am întrerupt pomenirea ierarhilor care au semnat în Creta, sau au aprobat ulterior, nu pentru că vă judec, de care sunt nevrednic, nici pentru a mă separa într-o atitudine schismatică, care este de asemenea greșită înaintea Domnului, ci pentru a susține adevărul și a mărturisi credincioșilor și episcopului însuși despre Adevăr. Prin această atitudine fac un apel către conștiința, nădăjduiesc încă neadormită în totalitate a ierarhilor români, și a tuturor celor ce au semnat pentru sinodul din Creta, erezia ereziilor, voluntar sau involuntar.

Eu cred cu tărie că hotărârile adunării din Creta sunt hulă împotriva Duhului Sfânt și cei ce au votat, încuviințat și semnat pentru ele au hulit și hulesc necontenit, până la retragerea semnăturii împotriva Duhului Sfânt. Acestea fiind spuse declar că nu pot fi în comuniune liturgică cu aceștia care s-au lepădat și hulesc atâta timp cât se află în această stare. În momentul în care se vor întoarce și se vor pocăi în mod public și se vor uni cu Dumnezeu, voi reveni la comuniune liturgică. În acest timp însă voi recunoaște pozițiile administrative de clerici sau ierarhi atât timp cât nu sunt decăzuți din poziții de un sinod ortodox. Prin această atitudine doresc și susțin că sunt în Adevăr, și nu cad nici în schismă nici în erezie. „Oricine va mărturisi întru Mine (en emi) înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu întru el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui.”(Matei 10: 32-36).

Având în vedere toate cele menționate mai sus și situația în care ne aflăm, am dorit să plec din eparhia Sucevei și Rădăuților pentru a-mi trăi viața conform cu conștiința, într-un loc unde se practică și propovăduiește ortodoxia fără compromisuri. Acest lucru este în acord cu cerința Starețului și a obștii de a pleca. Întrucât ați afirmat în prezența starețului că mă veți caterisi așa cum m-ați hirotonit dacă voi pleca, vă aduc la cunoștință că plecarea nu este motiv de caterisire canonică, iar mănăstirea nu este pușcărie sau lagăr. Am venit la mănăstire liber și de bunăvoie pentru mântuire și am dreptul să plec liber și oricând doresc pentru a-mi urma conștiința spre mântuire. De asemenea vă reamintesc că hirotonirea se face în numele Lui Hristos nu a ierarhului, iar ierarhul prin care se împlinește nu are autoritatea să dispună de sluga altuia dupa cum doreste! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea. ” (Romani 14:4).

Prin urmare biserica are în Sfânta Tradiție și regulamente, judecarea clericului pe baza unei comisii și nu doar a dorinței episcopului. Dacă aceste reguli sunt călcate în picioare și vă pronunțați în legătură cu caterisirea mea înaintea oricarei judecăți, sunteți dovada clară a funcționării defetuoase și neortodoxe a episcopiei pe care o slujiți. Aceste practice sunt papistașe și dovedesc rezultatele atitudinii ecumeniste prin care v-ați asumat o gândire eretică și greșită, în afara bisericii.

Eu înaintea Lui Dumnezeu sunt cu conștiința împăcată și curată, căci așa după cum spune Domnul: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.”(Apocalipsă 22: 11-12).

Doresc să vă transmit de asemenea că ceea ce ați afirmat: „semnătura pe care am pus-o pe erezie nu are nici o valoare și nu contează” este fals, iar eu vă contrazic și susțin că are valoare și contează, datorită faptului că prin aceasta, pentru a vă păstra scaunul de ierarh l-ați trădat pe Hristos și ați încălcat jurământul pe care l-ați depus înaintea Lui; prin urmare consider că semnătura pe care ați pune-o pe caterisirea mea nu are nici o valoare și nu contează, întrucât eu slujesc în continuare Lui Hristos de care v-ați lepădat!

După cum au arătat și alți mărturisitori s-ar putea obiecta că acţiunile de apropiere ecumeniste nu trebuie luate drept normative. Însă, din păcate, argumentele teologice folosite pentru justificarea mişcării ecumeniste sunt la fel de defectuoase şi tulburi, cum au fost caracterizate de foarte mulţi teologi de seamă. Enumerăm câteva idei concrete, indubitabil eronate, pe lângă alte numeroase expresii interpretabile, care se regăsesc în documentele Sinodului din Creta:

Simbolul de Credinţă a fost răstălmăcit în mod manipulatoriu.

Art. 1: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei [de sine – cuvinte omise în traducerea românească oficială] eclezială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.”

Surprinzător, participarea la „promovarea unităţii creştine” este întemeiată chiar din primul paragraf al Documentului 6 pe faptul că Biserica Ortodoxă este „Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. Această afirmaţie pare a fi desprinsă din Crez şi ar fi trebuit să ducă la concluzia contrară, anume că Biserica, fiind una (unică), nu poate participa la promovarea unei alte unităţi ecleziastice. La nivel social este de dorit formarea unei unităţi creştine, dar formularea are în vedere „conştiinţa de sine (self-consciousness) eclezială”, adică propria identitate, care este una dogmatică. Mai mult, unitatea creştină este prezentată ca fiind evident una dogmatică şi în restul documentului (art. 5, 6, 12, 24). Ne întrebăm cum poate ocupa Biserica Ortodoxă un loc în promovarea unei astfel de unităţi alături de celelalte confesiuni, chiar dacă ar fi unul central?

Cum se poate accepta că Biserica Ortodoxă ocupă un loc central în promovarea unității creștinilor când s-a acceptat în chip viclean că Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, Trupul Lui Hristos, este dezbinată și într-un cuvânt că Hristos nu este Dumnezeu? Căci unitatea Bisericii dovedește venirea Lui Hristos în Trup, Dumnezeirea Lui și faptul că Hristos este trimis de Tatăl. „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine”(Ioan 17: 22-23). „În aceasta să cunoașteți duhul Lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine, și acum este chiar în lume.” (Ioan 4: 2-3).

Sunt recunoscute drept Biserici celelalte Confesiuni și erezii.

Art. 6: „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi tulburată. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici şi Confesiuni creştine eterodoxe, care nu se află în comuniune cu ea… ”

Natura ontologică a Bisericii ar trebui să fie una harică, dată de lucrarea lui Hristos în ea. Atunci care Biserică este avută aici în vedere? Cea Ortodoxă? Cum se poate spune că unitatea ei potrivit naturii ontologice nu este afectată de apariţia unor eventuale schisme şi erezii? Sau este vorba cumva de o Biserică mai largă, ce cuprinde şi celelalte Confesiuni, cu care noi nu am fi în comuniune, dar le recunoaştem apartenenţa la Biserica lui Hristos prin decizie sinodală? Pentru că doar o astfel de Biserică poate avea o unitate „netulburată” de schisme şi erezii.

Biserica este privită ca un conglomerat neomogen din diferite Confesiuni, nefiind limitată doar la Ortodoxie.

Art. 18: „Biserica Ortodoxă… în timp ce participă la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional.”

Deşi este un lucru pozitiv faptul că nu este acceptată „ideea egalităţii confesiunilor”, totuşi Biserica a cărei unitate este avută în vedere aici nu poate fi cea Ortodoxă pentru simplul motiv că unitatea ei nu ţine de celelalte confesiuni. Mai degrabă este vorba de un compozit „interconfesional” inegal ce se doreşte să ajungă la unitate pentru a forma Biserica. Iarăşi, este un lucru lăudabil că este exclus orice compromis, însă implicarea în realizarea acestei unităţi porneşte de la compromisul acceptării că Biserica lui Hristos este formată din toate confesiunile creştine, lucru contrar dogmelor ortodoxe. Ce fel de încredere putem avea într-un astfel de demers?

Este recunoscută și validată teoria eretică a lui Calvin despre Biserica văzută şi nevăzută.

Art. 19: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. ”

Citatul acesta din „Declaraţia de la Toronto” vorbeşte limpede de existenţa mai multor Biserici, dar şi de o Biserică ce le cuprinde pe toate şi a cărei unitate trebuie studiată şi dezbătută. Pe lângă faptul că Declaraţia menţionată cuprinde multe alte afirmaţii inacceptabile, ce nu o fac deloc să fie „de o importanţă capitală”, chiar şi asumarea tezei de mai sus reprezintă recunoaşterea unor teorii eretice despre Biserică, vehiculate în lumea protestantă începând cu Calvin şi Zwingli şi conturate sub forma teoriei ramurilor sau a Bisericilor surori sau a Bisericii văzute şi nevăzute. Cum pot fi acceptate astfel de concepţii în documente interne sinodale ale Bisericii Ortodoxe?

Sunt acordate privilegii cezaro-papiste episcopilor adunaţi în Sinod.

„…păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal…” (art. 22).

Credem că exprimarea, iar nu păstrarea credinţei ortodoxe este asigurată prin Sinoade. Păzitorul credinţei este întreg trupul Bisericii, format din cler şi credincioşi fideli credinţei apostolice. „Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!” (Faptele apostolilor 15:23).

Citatele scripturistice sunt folosite denaturat pentru a promova un spirit sincretist contrar cuvintelor și mesajului real ale Mântuitorului. Astfel, El S-a rugat „ca toţi să fie una” (In. 17, 21) având în vedere o unitate de iubire adevărată între cei drept-credincioşi, nu una de credinţă provenită din „dialogurile cu ceilalţi creştini” (art. 8). Mai mult, chiar de la Cincizecime s-a format „o turmă şi un Păstor” (In. 10, 16) şi ea a fost păstrată până astăzi în sânul Bisericii Ortodoxe, neavând nevoie „să se apropie ziua” (art. 24) în care să se reunească această turmă. Distorsionarea mesajului biblic până la concepţii eretice nu este o cinste pentru un Sinod ortodox, ci o ruşine de neimaginat.

Credem că sunt suficiente exemplele de mai sus pentru a documenta convingerea că deciziile luate au un caracter dogmatic şi sunt în contradicţie flagrantă cu doctrina Bisericii noastre. Pe lângă acestea, documentul legat de relaţii cu restul lumii creştine este plin de afirmaţii îndoielnice de la cap la coadă, ce vădesc o inspiraţie ecumenistă, nu patristic ortodoxă. Învăţătura dreaptă despre Biserică afirmă că unitatea Bisericii se păstrează prin condamnarea ereticilor, prin scoaterea lor din sânul ei pentru a scăpa restul trupului de boala ereziei. Aceştia pot fi primiţi din nou la unitatea Bisericii dacă se pocăiesc de atitudinea lor. Aceasta este cugetarea tuturor Sfinţilor Părinţi, în conformitate cu canonul 95 Trulan, care îi tratează pe eretici ca fiind în afara Bisericii, cu posibilitatea de a reveni în sânul ei.

Documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” dă posibilitatea de a face o iconomie interzisă de canonul 72 Trulan în privinţa căsătoriilor mixte. Deşi este menţionată acrivia ce interzice căsătoriile cu necreştinii şi cu cei de altă religie, totuşi este legiferată şi iconomia în privinţa căsătoriilor mixte cu ne-ortodocşi (art. II.5). Cum se poate explica această nouă reglementare, ce intră în contradicţie cu norme canonice mai vechi, de vreme ce canonul 72 Trulan hotărăşte desfacerea căsătoriilor mixte dacă acestea ar fi contractate?

Alte două subiecte ce ţin de dogmă, care se regăsesc în rândurile „Enciclicei” şi ale documentului „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”, sunt teologia persoanei si ecleziologia euharistică. Primul a fost prezentat elocvent de IPS Ierotheos Vlachos în intervenţiile sale şi nu pare a fi fost rezolvat suficient de convingător. Iar al doilea reprezintă teoria conform căreia împărtăşania sfinţeşte în mod automat pe credincioşi şi se regăseşte în textele menţionate prin tâlcuirea eronată a ecfonisului „Sfintele sfinţilor!” (Enciclica, 1.4).

În rândurile de mai sus au fost prezentate câteva din problemele mai grave ce le-am sesizat în articolele documentelor sinodului din Creta, așa cum sunt ele de fapt, nu cum mi-au fost prezentate de arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, și în nici un caz așa cum sunt ele prezentate mai nou în acea broșură emisă de patriarhie, în care patriarhul Daniel ține să ne convingă că ecumenismul nu e aprobat de un Sinod Ortodox nici ca dogmă și nici condamnat a fi erezie. Prin această afirmație ce să înțelegem, că ar fi bun, că se poate manifesta și că nu e nimic de condamnat la mișcarea ecumenistă, lucru susținut și vădit în multe locuri din broșura pe care a lansat-o. Îl vedem pe Mântuitorul nevoit să le spună și acestora de azi: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23:13); „Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.” (Luca 6:24); „Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.” (Luca 6:25).

Fraților luați bine aminte la voi înșivă să nu vă înșele unii ca aceștia, ce nu sunt altceva decât lupi în piei de oaie, să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte: ecumenismul este erezia ereziilor. Nu cum afirmă și susține patriarhul Daniel despre catolici, romano-catolici, protestanți, etc. că sunt confesiuni creștine și recunoscute ca biserici de către sinodul din Creta. „Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15:14); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.” (Matei 23:15).

Această învățătură a patriarhului Daniel este eretică și total în contradictoriu cu învățăturile celor șapte Sinoade ale Sfinților Părinți, chiar dacă el a învelit-o sub diferite forme, încercând să ascundă mizeria făcută, care în cele din urmă tot o mizerie este, deși acoperită, ambalată frumos și prezentată ca un cadou credincioșilor, prin declarațiile din acea broșură tipărită de patriarhie. „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.” (Matei 23:25); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.” (Matei 23:27).

În acea broșură, despre cei ce mărturisesc adevărul și au oprit pomenirea ierarhilor ce au semnat pentru sinodul din Creta, patriarhul Daniel afirmă că aceștia sunt schismatici, eretici și că nu mai fac parte din Biserica Ortodoxă, iar pe catolici, romano-catolici, protestanți, etc. îi numesc biserici. Stupoarea mea crește și mai mult, referitor la această broșura editată de patriarhie, unde se aduce ca argument al unității Bisericii tocmai pe Sfântul Marcu Evghenicul, cel care a refuzat unirea cu ereticii, pentru a păstra Adevărul-Hristos. „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.” (Luca 11:52); „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44).

În concluzie cine vrea să deschidă ochii și să vadă adevărul o poate face, trebuie doar să vrea și Dumnezeu îl va ajuta, Adevărul ne face liberi. „V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21); „Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37); „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.” (Romani 1:18); „Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.” (Romani 2:2).

Închei această mărturisire tot cu o mărturisire, dau slavă Lui Dumnezeu că sunt botezat ortodox, că mama și tata m-au crescut ortodox, am fost tuns în monahism ortodox, am fost hirotonit ortodox, sunt ortodox și vreau cu ajutorul Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să rămân în veci ortodox. Amin.

Data: 06.12.2017
Ierodiacon Antonie (Petruș) Cazacu
Mănăstirea Doroteia Județul Suceava

Sursa: ortodoxinfo.ro

Anunțuri

Proiect de rezoluție pentru combaterea extremelor apărute în lupta antiecumenistă

Image result for arhanghelul mihail

Un grup de șapte membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a preoților, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici au alcătuit un proiect de rezoluție, pe care urmează să îl supună spre aprobare în viitoarele întâlniri legitim întrunite ale tuturor membrilor sinaxei. Proiectul vizează o poziționare față de unele provocări la adresa luptei împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.

Intitulat sugestiv Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!, textul, care afirmă printre altele că ortodocșii antiecumeniști sunt și rămân membri ai Bisericii Ortodoxe Române, că nu poate fi acceptată ideea că toți ierarhii din lumea ortodoxă sunt compromiși, că se impune un comportament corespunzător pentru a se evita derapajele de la legea canonică, reprezintă un punct de vedere comun al semnatarilor săi și va fi propus spre analiză celorlalți părinți nepomenitori, iar dacă va fi aprobat, va putea deveni o rezoluție pe care să și-o însușească toți cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă și de cei ce o propovăduiesc în Biserica Ortodoxă Română.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Subsemnații, membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a clericilor, monahilor și mirenilor îngrădiți prin întreruperea pomenirii de ierarhii care au aprobat deciziile sinodului mincinos din Creta, dorind să ducem lupta cea bună pentru apărarea dreptei credinței și să ne păzim de pericolul alunecării într-o gândire și o atitudine schismatice, mărturisim următoarele:

  1. Suntem și rămânem membri ai Bisericii Ortodoxe Române, Biserica strămoșilor, a noastră și a urmașilor noștri. Scopul luptei noastre este de a ne delimita de erezia ecumenistă și a conștientiza pliroma Bisericii românești cu privire la pericolul pătrunderii acestei erezii în viața bisericească, generând astfel o reacție menită să determine ierarhia să condamne sinodul din Creta ca pe unul care a instituționalizat ecumenismul la nivel panortodox și să înceapă demersurile pentru retragerea BOR din toate organizațiile ecumeniste locale, naționale, regionale și mondiale.
  2. Ne ferim a-i considera eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști. Operăm distincția necesară între cei ce au o cugetare eretică manifestă, clădită în decenii de propagandă ecumenistă și exprimată prin acceptarea fără rezerve a ecumenismului și a hotărârilor din Creta – la nivel decizional, în cazul ierarhilor, și de solidarizare cu decizia acestora, în cazul acelor clerici și mireni cu mentalitate ecumenistă –, și cei ce se află în comuniune (părtășie) cu aceștia din alte motive decât atașamentul față de valorile ecumeniste: frica, ignoranța, lipsa unei informări corecte, incapacitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în Creta etc. Îi tratăm pe cei cu cugetare eretică ca pe ereticii condamnabili, dar încă necondamnați de un sinod ecumenic sau panortodox al Bisericii Ortodoxe, și îi îndemnăm la pocăință, abandonarea și condamnarea ecumenismului și revenirea la gândirea ortodoxă a Bisericii, iar pe cei aflați încă în comuniune cu ei îi sfătuim să se informeze corect cu privire la sinodul mincinos din Creta și, după o serioasă deliberare cu privire la efectele ereziei ecumeniste asupra mântuirii și a vieții Bisericii, în deplină libertate a conștiinței proprii, să înceteze, prin nepomenire, comuniunea cu erezia ecumenistă și cu cei ce o propovăduiesc în Biserica noastră, știut fiind că Sfinții Părinți conglăsuiesc că ereticii și cei aflați în comuniune cu ei sunt deopotrivă vrăjmași ai lui Dumnezeu, iar părtășia la erezie, indiferent de motivul care o generează, este începutul căderii și al formării cugetării și practicii eretice.
  3. Nu împărtășim ideea că toți arhiereii Bisericii Ortodoxe din întreaga lume sunt compromiși și că la ora actuală nu ar mai exista nicăieri ierarhi ortodocși sau că toate Bisericile Ortodoxe sunt ecumeniste. Recunoaștem și respectăm atât lupta dusă de Bisericile Ortodoxe care au pus capăt participării la mișcarea ecumenistă și au refuzat, din acest motiv, să ia parte la sinodul din Creta, cât și mărturisirea ierarhilor care se opun deschis ecumenismului și deciziilor luate în Creta. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi întărească pentru a întruni un sinod ortodox al întregii Biserici care să condamne ecumenismul, sinodul din Creta și, nominal, pe cei ce le susțin.
  4. Suntem de acord că schimbarea calendarului în anul 1924 a fost o acțiune ecumenistă care a rupt unitatea liturgică a ortodocșilor de pretudindeni. Considerăm că o revenire la calendarul patristic se poate face numai fie printr-o decizie a sinodului Bisericii Ortodoxe Române, fie a unui sinod panortodox sau ecumenic cu autoritate pentru toți credincioșii ortodocși din lume. Credem că revenirea unilaterală, personală sau în grup, la calendarul vechi ar crea, în acest moment, aceeași dezbinare pe care a creat-o în urmă cu un secol schimbarea acestuia.
  5. În viața liturgică, îndemnăm la ținerea calendarelor editate de către episcopiile Bisericii Ortodoxe Române, iar în privința diferitelor dezlegări la pește aflate în aceste calendare sau a altor neclarități recomandăm celor ce doresc să urmeze, în ținerea postului sau a sărbătorilor, rigoarea dintotdeauna a Bisericii, fără pogorămintele făcute în ultimele decenii, să se consulte cu duhovnicii care cunosc prevederile tipiconale din vechime.
  6. Afirmăm că întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști nu suspendă în vreun fel legislația canonică a Bisericii Ortodoxe, care continuă să fie obligatorie pentru toți, în interpretarea corectă, multiseculară, a Bisericii, iar nu a fiecăruia dintre cei ce o utilizează, și ne delimităm de orice derapaj de gândire teologică, de limbaj sau de comportament, produs sub pretextul luptei contra ereziei ecumeniste și motivat prin exemple greșit înțelese sau scoase din context ale celor care au luptat în trecut împotriva diferitelor erezii din Biserică. În acest sens, îndemnăm pe toți cei ce au întrerupt pomenirea să adopte un limbaj teologic echilibrat, rezervat, în duh de pace, menit a-i încuraja mai ales pe cei ce cugetă ortodox și se pregătesc să întrerupă comuniunea cu erezia și promotorii acesteia, dar și pe cei ce încă nu au luat o atitudine față de ecumenism și trebuie să vadă în lupta noastră lupta cea bună, iar nu o atitudine intolerantă și lipsită de dragoste.
  7. Respectăm principiile luptei contra ecumenismului enunțate în Rezoluția Sinaxei de la Botoșani, din 18 iunie 2017, și deciziile adoptate cu prilejul întâlnirii de la Beiuș, din 12 septembrie 2017. Îi respectăm și sprijinim pe preoții care au fost caterisiți necanonic pentru mărturisirea lor ortodoxă și continuăm nepomenirea până când ierarhia se va dezice și va condamna sinodul din Creta și va lua măsuri pentru scoaterea Bisericii noastre din toate organizațiile ecumeniste. Participăm numai la întâlnirile și sinaxele organizate legitim, cu un larg consens al membrilor Sinaxei Ortodoxe Naționale în privința oportunității și necesității convocării acestora, exprimat în duhul păcii și al colaborării, pentru împreună-slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale.
  8. Considerăm de o importanță deosebită continuarea activității de informare a clericilor și credincioșilor BOR cu privire la gravitatea documentelor sinodului din Creta, în diverse forme: articole, predici, cărți, pliante, conferințe, discuții publice sau private etc. În acest spirit, suntem deschiși spre un dialog onest cu autoritățile eclesiale cu privire la ce s-a întâmplat în Creta, pentru a găsi o soluție actualei crize.
  9. Afirmăm disponibilitatea de a participa la activitățile la nivel național sau interortodox care au ca scop coagularea unei atitudini a ierarhilor, clericilor și credincioșilor ortodocși în vederea întrunirii unui sinod panortodox sau ecumenic de condamnare a ecumenismului, a sinodului din Creta și, nominal, a celor ce le susțin.
  10. Recomandăm tuturor clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea să se dedice vieții liturgice și de rugăciune și împlinirii poruncilor evanghelice, prin care se obțin despătimirea și urcușul duhovnicesc, iar nu speculațiilor și dezbaterilor teologice inutile, ce riscă să producă dezbinare între cei ce au pornit la drum cu același țel și devieri schismatice sau eretice de la calea patristică a acestei lupte. Accentuăm nevoia de unitate, frățietate și coerență în mărturisirea celor ce au întrerupt pomenirea, pentru ca exemplul nostru să fie unul demn de urmat pentru toți cei ce ar dori să ia atitudine contra ecumenismului.

Aceste principii vor fi propuse spre dezbatere publică, apoi vor fi supuse analizei celorlalți membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale, în cadrul următoarei întâlniri trimestriale legitim întrunite, aceștia putându-le cu acel prilej modifica sau completa, iar dacă vor întruni acordul necesar al majorității membrilor Sinaxei, vor fi transpuse într-o rezoluție față de care își va putea exprima adeziunea poporul credincios, în cadrul unei sinaxe legitim organizate, cu participarea clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.

Dumnezeu să ne ajute!

Ieromonah Grigorie Sanda
Pr. Ic. Stavr. Ioan Ungureanu
Pr. Cosmin Florin Tripon
Pr. Claudiu Buză
Monah Chiriac Cioi
Teolog Mihai-Silviu Chirilă

După publicarea textului s-a alăturat cu semnătura și preotul Vasile Iovița.
https://www.scribd.com/embeds/368935142/content?start_page=1&view_mode=scroll&access_key=key-Of3zqfFnjqCroyRBry1O&show_recommendations=true

sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/proiect-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste/

Via: sinodultalharesc.tk

Comunicatul părintelui Antim către cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă

Imagini pentru pr antim gadioi

Comunicat

Noi, cei care ne-am delimitat de ierarhie și de preoții rămași în comuniune cu aceasta, odată cu sinodul din Creta, rămânem în Biserica Ortodoxă Română strămoșească.

Lupta noastră mai departe trebuie să fie în duh de pace, în duhul lui Hristos și al Sfinților, pentru a ne putea raporta la lupta strămoșilor din Biserica strămoșească triumfătoare a sfinților neamului, care, cu prețul vieții și al sângelui curs, au apărat adevărul de credință.

În acest duh, continuăm mărturisirea, arătând abaterile grave de la credință pe care ierarhia le-a făcut în Creta și după aceea, având grijă să respectăm limitele canonului 15 I-II, conștienți că a adăuga ceva la ceea ce au spus Sfinții Părinți este periculos pentru mântuirea proprie și a sufletelor ce caută sincer mântuirea.

Ca un îndemn al meu, în dragostea lui Hristos, noi, preoții care ne-am îngrădit, prin hotărârile Sfinților, de ierarhie, dar și creștinii, călugării și maicile care au făcut-o, trebuie să ne abținem de la a formula, prin predică, purtare și sfaturi ocazionale personale, acuzații la adresa celor care au creat această situație în Biserica Ortodoxă Română, mai înainte de hotărârea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt, așa cum vedem în decursul veacurilor că, la sinodul al III-lea ecumenic, hotărârile Sfinților, în iconomia dumnezeiască, au reabilitat chiar pe cei hirotoniți de Nestorie, patriarhul eretic.

Dacă, din hotărâre proprie, vom lua decizia personală, mai înainte de vreme, ca preoți sau mireni, de a judeca și osândi noi ierarhia sau pe cei care sunt în comuniune cu ea și evenimentele din Creta, putem cădea de-a dreapta sau de-a stânga, periclitându-ne mântuirea noastră și pe a celor pentru care ne facem călăuze.

Un alt aspect, tot ca un îndemn, urmând Mântuitorului, care spune că “nu oricine zice «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui” (Mt. 7,21), să ținem cu sfințenie dreapta credință, fără a uita că o putem păstra numai prin pocăința adevărată.

Astăzi, există prea multă vorbărie, prea mulți ne-am făcut teologi și înțelepți, speculând și acuzându-i pe cei ce au produs această situație în Biserica neamului românesc că sunt eretici, sau mai puțin eretici, sau că nu sunt deloc eretici, că mai au har sau nu mai au deloc etc. Nu este a noastră această hotărâre, ci a lui Dumnezeu, la momentul potrivit, când El va hotărî.

Nouă, preoților, Duhul Sfânt ne-a spus prin Sfinți să întrerupem pomenirea și să nu avem comuniune de slujire cu cei ce nu au întrerupt-o. Mireanul, dacă dorește mântuirea și să asculte de Dumnezeu și de Sfinți, trebuie să se îngrădească nemaiparticipând la slujbele celor care nu au întrerupt pomenirea. Și atât.

În numele Domnului nostru Iisus Hristos, vă rog încă o dată, preoți, mireni, călugări și maici, să rămânem în aceste limite stabilite de către Sfinți în Duhul Sfânt, și să avem răbdare, chiar dacă este greu, căci Hristos ne-a arătat calea: “Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (In. 15,20).

Nu există mântuire decât prin jertfă. A îngăduit Dumnezeu aceste timpuri pentru a ne încerca mai mult credința.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Protosinghel Antim Gâdioi

Sursa: ortodoxinfo.ro

Carte utilă: Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta

Patriarhia Română a editat în vara acestui an o broșură numită Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta (16-26 iunie 2017). Întrebări și răspunsuri, prin care urmărește (dez)informarea tuturor credincioșilor ortodocși de pe cuprinsul Patriarhiei Române cu privire la sinodul din Creta, desfășurat cu un an înainte. Potrivit editorilor săi, “broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate”1.

Demersul Patriarhiei pune în aplicare articolul 13, alin. 2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod, care prevede că, după acceptarea deciziilor sinodului din Creta, “deciziile sinodale semnate, ca și Mesajul Sfântului și Marelui Sinod sunt trimise prin scrisori patriarhale ale Patriarhului Ecumenic către toți Întâistătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care trebuie să le comunice Bisericilor lor. Aceste texte au o autoritate panortodoxă2 (s.n.).

Prin această broșură, Patriarhia face o “receptare” a sinodului în duhul celor stabilite la Creta, urmând ca deciziile acestuia să capete o autoritate panortodoxă și să fie puse în practică, lucru care se vede din ce în ce mai clar din multele relatări de presă despre evenimente ecumeniste la care ierarhi și preoți români se fac părtași sau din persecuția fără scrupule contra celor ce se opun sinodului din Creta, aplicată în duhul art. 22 din documentul despre relațiile cu ansamblul lumii creștine” și cu ajutorul complice al puterii seculare, devenită brusc foarte favorabilă ierarhiei BOR.

Textul broșurii patriarhale prezintă punctul de vedere oficial al BOR, potrivit căruia sinodul din Creta a fost un succes și o mărturisire a ortodoxiei, iar delegația română și-a adus o contribuție esențială la acest succes. Stilul lucrării este manipulator, mizând pe necunoașterea de către publicul larg a problematicii teologice, riscând să creeze un atașament deplin al populației ortodoxe față de deciziile acestui sinod eretic.

Lucrarea Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta. Răspuns la “minicatehismul ecumenist” editat de către Patriarhia Română sub numele Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri a apărut la sfârșitul verii ca un răspuns la această broșură a BOR, pe care autorul o numește “minicatehism ecumenist”, deoarece este scrisă sub formă de întrebări și răspunsuri, asemenea unui catehism3.

Motivul acestei apariții editoriale a fost dorința de a oferi publicului larg posibilitatea de a se informa corect în legătură cu deciziile eretice ale pseudosinodului din Creta, cu reacția clericilor și credincioșilor ortodocși care au respins aceste decizii, întrerupând pomenirea ierarhilor fideli acestora, și cu calea de urmat de către cei ce doresc să nu se facă părtași la erezia ecumenistă, ci să continue să trăiască în curăția învățăturii ortodoxe, așa cum au făcut generațiile de ortodocși dinainte.

Lucrarea a fost publicată spre dezbatere publică pe data de 8 septembrie, pe siteul OrtodoxINFO4, fiind trimisă spre studiu și analiză și părinților care au întrerupt pomenirea ierarhilor responsabili pentru acceptarea deciziilor din Creta de către BOR. Cei mai mulți dintre părinți prezenți la întâlnirea de la Beiuș, din 11-12 septembrie 2017, au fost de acord ca textul să fie publicat sub formă de carte și să fie dat spre lectură publicului larg.

Publicarea acestui răspuns în format neelectronic devine o necesitate, în condițiile în care, în ciuda asigurărilor pe care le dădea cineva părinților nepomenitori că știe din surse sigure de la Patriarhie că broșura BOR nu va fi publicată niciodată sub formă de carte și nu va fi distribuită în teritoriu, pentru că Patriarhia nu dorește să irosească foarte mulți bani și se va mulțumi numai cu publicarea pe internet, broșura BOR a fost deja distribuită aproape în toate parohiile din țară, fidelizându-i pe preoți și pe credincioși față de teologia ecumenistă pe care aceasta o conține și devenind cea mai concretă formă de propovăduire publică în masă, din fața Sfântului Altar, a ereziei ecumenismului de către întregul sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Răspunsul la broșura BOR are 130 de pagini și este structurată în cinci capitole: „Despre sinodul ecumenic și sinodul panortodox”, Despre «sfântul și marele sinod» din Creta”, “Despre erezia aprobată de pseudosinodul din Creta”, „Despre documentele «sfântului și marelui sinod» din Creta, “Despre întreruperea pomenirii ierarhului eretic”. Este alcătuită sub forma de întrebări și răspunsuri, ca și broșura căreia îi dă răspuns, și încearcă să dea răspunsuri corecte și oneste teologic la multe dintre întrebările formulate de către autorii scrierii BOR.

Încercând să cuprindă în cele cinci capitole cele mai multe dintre aspectele foarte complexe pe care atitudinea față de erezie le presupune în Biserica Ortodoxă, având un limbaj accesibil chiar și celor ce nu au o instrucție teologică solidă, lucrarea se adresează în primul rând preoților și credincioșilor care nu au avut posibilitatea să se informeze corect în legătură cu ceea s-a întâmplat în Creta anul trecut, în speranța că, odată ce vor afla adevărul care le este sistematic ascuns de către autoritățile bisericești, vor reacționa față de erezia ecumenistă promovată de sinodul din Creta, așa cum au făcut creștinii de-a lungul istoriei, în situații de infestare a Bisericii cu erezie, întrerupând pomenirea ierarhilor și comuniunea bisericești cu cei ce rămân în ascultarea ierarhilor eretici.

Din acest motiv, îi rugăm pe toți cei ce vor achiziționa cartea să o dea mai departe spre lectură și altora, în așa fel încât ea să se difuzeze cât mai mult la cât mai mulți. Suntem conștienți că nu putem să facem față resurselor și dispozitivului de difuzare ale Patriarhiei Române, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu lucrarea asiduă a celor ce doresc ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie pătată de erezia ecumenismului, cei interesați să știe adevărul despre ce s-a decis în Creta anul trecut vor avea acces la informațiile necesare lecturând această carte.

Mulțumim tuturor celor care și-au exprimat puncte de vedere pertinente în legătură cu conținutul lucrării. Autorul a încercat să țină seama în forma finală a textului, adăugită și îmbunătățită față de cea publicată pe site, de cât mai multe dintre sugestiile și criticile formulate.

Cartea a apărut sub patronajul Asociației Sfinților Martiri ai Închisorilor –Bucovina”, din resursele proprii ale editorilor, și are prețul de 7 lei, urmând ca banii încasați din vânzarea acesteia să fie reinvestiți în tipărirea altor exemplare, în așa fel încât ea să poată ajunge de cât mai mulți cititori.

Lectură plăcută și cu folos duhovnicesc!

1 http://basilica.ro/ebook-intrebari-si-raspunsuri-despre-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/.

2 http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/.

3 Un catehism care să înglobeze hotărârile pseudosinodului din Creta și alte concepte ecumeniste a pregătit și Biserica Ortodoxă Rusă, chiar dacă nu a participat la acest sinod: https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/11/27/ps-longhin-va-fi-sf-sinod-al-bisericii-au-pregatit-un-catehism-nou-eretic-se-vor-discuta-lucruri-grele-rugati-va-rugati-va-fierbinte/.

4 Coincidență sau nu, la scurt timp după apariția acestei lucrări pe siteul nostru, asupra autorului ei s-a dezlănțuit în mediul online o campanie furibundă de denigrare, dusă cu o ură viscerală, urmărindu-se discreditarea sa ca teolog și luptător împotriva ecumenismului.

Sursa: ortodoxinfo.ro

Mărturisire ortodoxă în Oastea Domnului – Scrisoarea unor credincioşi (din ianuarie 2017) către pseudo-episcopul Casian al Dunării de Jos

Înaltpreasfințite Arhiepiscop,

 

   Noi, un grup de credincioși din parohiile Sf. Gheorghe și Sf. Ștefan din comuna Ivești, județul Galați, vă aducem la cunoștință că nu mai putem lua parte la nici o slujbă unde se pomenește ierarhul care a dezbătut, aprobat și semnat documentele de la sinodul din Creta (16-27 iunie 2016), mai precis documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, în care confesiunile eterodoxe sunt considerate biserici.

   Cu mare durere vă mărturisim că ne este foarte greu să luăm aceastădecizie, noi care am fost învățați de mici copii de părinții noștri să participăm regulat la toate sfintele slujbedar nu vrem să luăm parte la introducerea ereziei și acceptarea conlucrării cu toate sectele la rugăciunea comună sau la diferite slujbe cu catolicii și toți ereticii și nici nu dorim să facem parte din Consiliul Mondial al Bisericilor (desființând unicitatea Bisericii Ortodoxe) unde este ”legiferată panerezia lucifericului ecumenism, sincretist, inter-creștin și inter-religios” potrivit Sfântului Iustin Popovici.Ecumenismul care a adus această MARE TULBURARE în sânul Bisericii Ortodoxe este condamnat ca erezie și de alți sfinți (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nyssa, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. M. Ciprian al Cartaginei, Sf. M. Ignatie Teoforul, Sf. Maxim Mărturisitorul) și părinți (Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Dumitru Stăniloaie, și mulți alții).

   Unii dintre noi făcând parte din Lucrarea Oastei Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, apăram cu râvnă în fața oamenilor pe ierarhi și preoți mărturisind că este Biserica noastră care ne-a adus Adevărul până la noi. Dar acum ce să mai putem spune?Cum mai putem apăra, dacă erezia ecumenismului i-a cuprins aproape pe toți ierarhii. Acum înțelegem foarte bine și în sânul Oastei Domnului tot această erezie a făcut MAREA DEZBINARE și AMESTECĂTURĂ de care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a știut și nu a luat atitudine în apărarea ”fiicei” ei. De aceea tot așa ne-am delimitat de acea erezie în anii 2000. Același duh străin de învățătura SfințilorPărinți a vrut și vrea uciderea Lucrării mântuitoare din Biserica noastră Ortodoxă.

   Știm că nu greșim îngrădindu-ne fă de episcopul și preotul care promovează sau tolerează această erezie deoarece ”trebuie a asculta de învățători și preoți și a nu-i judeca, chiar dacă ar avea o viață urâtă; dacă însă credința le este greșită, atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultăm, ci să și fugim de ei și să-i judecăm”(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia II, 2 Timotei), și deasemenea conform canonului 15 I și II de la Constantinopol.

   Aceasta dorim să ne fie mărturisirea noastră de credință, păstrând învățătura dreaptă a tuturor Sfinților Pării care au trăit și murit pentru Evanghelia lui Hristos, rămânând în Una, Sfântă,Sobornicească și Apostolească Biserică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și participând la sfintele slujbe doar în bisericile unde nu se pomenește ierarhul care a semnat documentele din Creta și se ia atitudine împotriva ecumenismului. Aceasta să ne fie ca dreaptă mărturie în Ziua Judecății de Apoi. Amin.

17.01.2017

În atenția Înaltpreasfințitului Arhiepiscop al Dunării de jos, Casian Crăciun.

 

Cu deosebit respect,

Gheorghiță Tăchiță – ostaș,

Gheorghiță Iosif – ostaș,

Gheorghiță Simion – ostaș,

Gheorghiță Ștefan – ostaș,

Gheorghiță Silvia – ostașă,

Gheorghiță Dochița – ostașă,

Gheorghiță Ligia – ostașă,

Gheorghiță Cristina – ostașă,

Gheorghiță Georgeta – ostașă,

Gheorghiță Andrei – ostaș,

Gheorghiță Ovidiu – ostaș (13 ani),

Gheorghiță Beniamin – ostaș (11 ani),

Gheorghiță Mariana – ostașă,

Gheorghiță Iosif – ostaș,

Gheorghiță Ionatan – ostaș,

Gheorghiță Paula – ostașă,

Gheorghiță Alexandru – ostaș,

Gheorghiță Sebastian – ostaș,

Gheorghiță Nina – ostașă

Sursa: Aparam Ortodoxia

Superba scrisoare a unor romani ortodocşi din Austria către pseudo-mitropolitul Serafim Joantă

După ce unii credincioşi din Mitropolia Germaniei, Europei Centrale şi de Nord au aflat de faptul că Ereticul Serafim Joantă (alături de alți episcopi „ortodocși”) pupă mâna ereziarhului papă Francisc, la Assisi în 2016, i-au adresat acestuia o scrisoare care, chiar dacă probabil va rămane fără răspuns, în ce priveşte aşteptările, constituie o adevărată mărturisire de credință a celor ce au alcătuit-o şi semnat-o.


Înaltpreasfințite Mitropolit Serafim

Știindu-vă inima bună și blândețea sufletului, am ezitat să vă scriem iarăși, și din dorința de a nu vă întrista, însă a biruit mila și nădejdea că lacrimile și mâhnirea noastră s-ar putea transforma în bucurie, dacă cele cuprinse mai jos vă vor fi de folos.

Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, vrem să aducem și la cunoștința fraților noștri înfricoșătorul pericol la care se expun prin acceptarea urmărilor ce decurg din propovăduirea în Biserică, a celei mai mari erezii din toate timpurile: ecumenismul – în cadrul căruia, la Assisi, ați făcut un gest cu totul neortodox -și despre care am aflat recent. Fără îndoială, sărutarea mâinii papei de către un arhiereu este sminteală maximă pentru turmă și lovitura de grație dată conștiinței ortodoxe.

Știm că suntem niște netrebnici vrednici de plâns, cu toate acestea vă iubim și vă dorim mântuirea, rugând pe Domnul nostru Iisus Hristos să vă deschidă ochii, spre a reveni la Cale și la cugetul ortodox, de care cu durere o spunem, credem că v-ați înstrăinat începând din anul 1994 – când ați depus jurământul focolar.

Celor ce afirmă, că „nu-i nimic sărutarea mâinii papei” le răspunde dârzul luptător pentru Ortodoxie, Mitropolitul Augustin de Florina, care spunea despre acest gest… ascultați și voi fraților !.., că este „cel mai rău din toate relele”!:

”…Cine ești tu falsule teolog și falsule preot și falsule episcop din secolul 20, care îmi spui că nu este nimic sărutarea mâinii papei ? Vino aici în față, ca sa discutam clar și pe șleau.
Dacă nu-i nimic, iubitule, să iei radiera pe care o tine diavolul și să deschizi Istoria și să ștergi „isprăvile” papei- dacă poți să le ștergi…Să mergi apoi în biserică și să răstorni icoanele: a Sfântului Atanasie, a Sfântului Ioan Damaschin, a Sfinților Fotie, Ghenadie, Grigorie Palama, Cosma Etolianul, ale tuturor acestor sfinte chipuri, și să le dai foc – dacă vei putea să le dai foc; pentru că toți aceștia s-au luptat împotriva papismului. Și după ce le vei șterge pe toate acestea, să ștergi și sărbătorile tuturor acestor sfinți. Și după aceea să-mi spui că nu-i nimic sărutarea mâinii papei…” (citiți integral vă rugăm, articolul „EPISCOPUL AUGUSTIN KANDIOTUL DESPRE PAPISM”).

Și cu adevărat, se știe, că de-a lungul veacurilor nimeni nu a păgubit Biserica Domnului, precum papismul prin nesfârșitele sale acțiuni de catolicizare a popoarelor ortodoxe și nu numai, procedând chiar la genocid cu „binecuvântarea” șefului statului Vatican, cum s-a întâmplat și în anii 1940-1944 când au fost uciși 800.000 de sârbi ortodocși, de la copii la bătrâni, întrucât cu toții au refuzat ferm sa treacă la uniatism și să-l aibă ca și cap al bisericii lor pe papa. „Cateheza” intensă a acestuia mai constă în tunurile lui Bukov care au dărâmat sute de biserici și mănăstiri și uciderea a mii și mii de mărturisitori, incendierile, distrugerile, ștreangul, înecarea, roata, biciul, butucii, scoaterea ochilor, smulgerea dinților, tăierea mâinilor și alte nenumărate căzniri bestiale, răpirea averilor, înrobirea, blestematele de cruciade, măcelul monahilor din Sfântul Munte Athos, în care au distrus peste 150 de Mănăstiri (Străjerii Ortodoxiei, pp. 336-337), ș.a.m.d.

De asemenea Sfântul Nectarie, în cartea sa „Istoria Schismei…”, ne arată adevărata față a papismului pe care o descoperim și în Referatul patriarhului Iustin Moisescu: „Urmările Schismei la români”; în istoria uniației, în viețile Sfinților Mucenici Români Ardeleni Visarion, Sofronie, Ioan, Moise și Oprea, închiși zeci de ani la Kufstein, în Austria;
Dar întrucât astăzi iezuiții folosesc noi mijloace pentru alți Atanasie Anghel care acceptă solda lor, vă rugăm insistent să nu mai urmați acestora, căci, „..Cu profundă întristare Nicolae Iorga scrie despre actul dezbinării, al lui Atanasie Anghel, că în el „se oglindeşte sufletul josnic al unui om fără demnitate şi fără ruşine, al unui arhiereu uitător de toate datoriile şi jurămintele sale, al unui român fără simţ de neamul său… Declaraţia lui din aprilie 1701 e sigur cel mai înjositor act public săvârşit până atunci de vreun vlădică românesc…”
„Ajutorul” oferit de iezuiți reprezintă în fapt otravă pentru turmă, iar un antidot pentru noi toți reprezintă „Judecata Cerului” scrisă de Sfântul Athanasie din Paros, care explică în amănunt colosala minune din insula Corfu a Sfântului Ierarh Spiridon și pe care vă rugăm să o citiți.

La aceasta vă îndemnăm cu toată inima și pe voi, fraților, spre a vă bucura de acest dar dumnezeiesc (care ne arată clar, fără echivoc, fără dubii, că papismul este erezie pierzătoare de suflete), prin care, cu recunoștință, primim curaj spre a cere arhipăstorului să revină la adevăr, asta fiind o dovadă de iubire a sa și a Bisericii.

Altfel, plata tăcerii noastre va fi neîndoielnic, pe măsura sfârșitului tragic al teologului Francisc Frangipani, căci suntem asemenea cu acesta care a sfătuit împotriva lui Dumnezeu, iar noi tăcem împotriva Lui, deși avem învățătura transmisă și prin gigantica minune din Kerkira.

O altă carte mult folositoare sufletului, care descrie lupta dusă, jertfa și mucenicia suferită de către monahi și mireni în apărarea Dreptei Credințe încă din primele secole, este ”Străjerii Ortodoxiei”, căci și din aceasta putem înțelege că orice răspuns de îndreptățire a tăcerii noastre va fi zadarnic.

Părinte Mitropolit,

Mult ne-am întristat și suntem profund dezamăgiți, căci nu putem înțelege gestul decât ca pe unul ce simbolizează unirea și supunerea față de papa, ca pe o acceptare a primatului, infailibilității și a tuturor rătăcirilor latinilor nepocăiți, fapt cu totul străin Bisericii și Sfinților Părinți – dascălii noștri, prietenii și casnicii Stăpânului și Mântuitorului nostru, cărora deși le-ați jurat la hirotonia intru episcop ascultare deplină, acum nu luați în seamă învățătura lor dumnezeiască și ignorați cu totul pe cei care au preferat prigoana și mucenicia prin chinuri și cazne cumplite -uneori împreună cu copiii lor minori -, decât să facă compromisuri în cele ale Credinței. Și ne este teamă de felul cum va fi vădită ortodoxia noastră la preconizata vizită a papei, în România, ca nu cumva să dea năvală clerici și mireni spre a vă urma nefericitul exemplu, așa cum în Italia se întâmplă deja – bieții români ortodocși buimăciți se îmbulzesc a săruta mâna cardinalilor eretici.

Nu știați (și credem că nu știați !) că papa însuși se demască pe sine că se închină altui dumnezeu? Că el susține teoria evoluționistă și Big-Bangul-ul, că declară că: „nu există iad” sau „că nu trebuie să credeți în Dumnezeu pentru a ajunge în Rai”; că acceptă ca sodomiții să formeze cupluri, să înfieze copii și să fie preoți ș.a.m.d.?

Până si politicienii afirmă că: „Dacă te uiți la ce spune, este clar că nu este un om al lui Dumnezeu. Cel puțin, nu al Dumnezeului creștin, nu al Dumnezeului din Biblie”„…papa este un neo-marxist ce promovează idei periculoase de extremă-stânga în rândul oamenilor vulnerabili și care visează la un guvern mondial de inspirație comunistă.”(Vladimir Putin, august 2017)

Că este omul altui dumnezeu se vede din însăși dogma papistașă „a infailibilității și a primatului papal”,confirmată și întărită în 1870, după ce unii papi încă din primele secole creștine au susținut-o, așa cum ne arată Sfântul Nectarie. Redăm înfiorătoarea dogmă demonică, pentru a înțelege cine este papa, conform CONCILIULUI I VATICAN – 1870 (despre dogma infailibilității și a primatului papal):

-Papa Romei este om dumnezeiesc și Dumnezeu omenesc, de aceea nimeni nu-l poate judeca sau condamna;
-Papa a dobândit dumnezeiasca stăpânire, care este nelimitată;
-Pentru papa sunt posibile pe pământ, exact cele care sunt posibile în cer pentru Dumnezeu,..;
-Toate au fost supuse stăpânirii și voinței papei și nimeni și nimic nu i se poate împotrivi;
Dacă papa a atras cu sine în iad milioane de oameni, nimeni dintre ei nu va avea dreptul să-l întrebe :” sfinte părinte de ce faci aceasta ?”;
-Papa este infailibil precum este și Dumnezeu și are puterea sa facă orice face Dumnezeu;
-Papa poate schimba firea lucrurilor, poate face orice din nimic.
El are puterea de a face din minciună adevăr, are puterea să facă orice-i este plăcut, chiar împotriva adevărului, în afara adevărului și în ciuda adevărului;
-Poate formula obiecții împotriva posturilor și a poruncilor pe care le-au dat ei. (se referă la Sfinții Părinți – n.n.)
– El are dreptul și puterea să îndrepte Noul Testament, orice consideră necesar.
– Poate schimba chiar și Tainele care au fost rânduite și instituite de Iisus Hristos;
-El are o astfel de putere în Cer, încât poate proclama sfinți pe oricine vrea dintre cei morți, chiar și împotriva tuturor convingerilor din exterior și în ciuda părerilor cardinalilor și episcopilor care ar cugeta să se împotrivească la aceasta;
-Papa are stăpânire asupra Purgatoriului și a Iadului.
El este stăpânul lumii. Cu nelimitata sa putere, el le săvârșește pe toate potrivit voinței sale și are puterea să săvârșească mai mult decât cunoaștem noi;
-Stăpânirea papei nu are măsură nici limită.
– Papa este Vicarul lui Dumnezeu și care neagă acest lucru este un amăgitor.
– Papa este locțiitorul lui Dumnezeu și stăpânește asupra îngerilor buni și răi;
-Orice lucru care se săvârșește cu puterea papei este săvârșit de Dumnezeu;
-Pe papa nu-l poate judeca nimeni, deoarece s-a spus că cel duhovnicesc le judecă pe toate și nu este judecat de nimeni.
Puterea și stăpânirea sa se prelungesc asupra celor duhovnicești, celor pământești și celor de dedesubt;
-Papa este asemenea lui Hristos, căci în trupul său trăiește Duhul Sfânt;
-Papa este domnul tuturor și cauza oricărei cauze.
-Papa este mirele și capul bisericii universale;
-Papa nu se poate înșela și nu poate face vreo greșeală.
– El este atotputernic căci înăuntrul său există toată plinătatea puterii și stăpânirii;
-Papa este mai presus decât Apostolul Pavel, pentru că potrivit cu chemarea sa stă la același nivel cu Apostolul Petru.
Din această pricina poate sa nu fie de acord cu Epistolele Sfântului Apostol Pavel si să dea porunci potrivnice acelora;
Dacă papa pronunță o hotărâre împotriva judecății lui Dumnezeu, atunci judecata lui Dumnezeu va trebui îndreptată și schimbată; (!!!!!!)
-Papa este lumina adevărului și reflecția lui;
-Papa este totul peste toate și pe toate le poate.
(sursa: prof. Ioan Vlăducă, „Dictatura pseudo-științei”, Satu Mare, 2010)

Ca o tălmăcire a acestei nebunii luciferice – pe care Vaticanul o iubește cel mai mult dintre toate rătăcirile sale, redăm în continuare „DEFINIȚIA”papei:
” – Gheronda, ce este Papa, în fond? Ce spun Părinții Bisericii despre acesta?
„- Născocitor de dogme neortodoxe, foarte îndeletnicit.
Izvoditor al denaturării adevărului, foarte abil.
Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, de neîntrecut.
Cap și plăsmuitor al tuturor învățăturilor strâmbe.
Măsluitor al învățăturilor drepte, cu neputință de imitat.
Răstălmăcitor al învățăturilor sănătoase, cu totul necruțător
Este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului.
Călăuzitor pe drumul pierzaniei și plăsmuitor al învățăturilor eretice și rău-slăvitoare. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, fără egal în istoria omenirii.
Lucrarea lui unică și exclusivă o reprezintă reaua și cu totul străina învățătură pe care a adus-o în umanitate, faptul de a nu urma dogmele Apostolilor, ale Învățătorilor și Sfinților Părinți.
Inovator foarte iscusit al miilor de reforme în credință, în viață și în Biserică.
După învățătura Sfinților Părinți, Papa este hristos mincinos și antihrist, cel mai mare eretic din toate timpurile și veacurile.
Ce au fost arienii în secolul al patrulea, sunt acum papistașii.” (Gheronda Filόtheos Zervákos, care a fost ucenic al Sfântului Nectarie – n.n., unul dintre cei mai mari combatanți contemporani ai papismului și a următorilor acestuia, spunea că papismul este înainte-mergător al Antihristului).
Sfântul Cosma Etolianul, înflăcăratul pentru credință, întocmai cu apostolii și martir al neamului, predica: ”Pe Papa să-l blestemați, căci acesta este pricina răutății” (a nouăzecea Prorocie).
Sfântul Justin Popovici, acest mare sfânt contemporan sârb, ne-a învățat faptul că ”în istoria neamului omenesc, există trei mari căderi: a lui Adam, a lui Iuda și a Papei” (în lucrarea Omul și Dumnezeu-Omul…).
„Este începătorul răutăților și dezastrelor din întreaga umanitatea.
Papa este personificarea perfectă a înșelării și întruchiparea deplină a ereziei.
Născocitor eminent al stricăciunii și întinării adevărului.
Protagonist și specialist fără asemănare al inițiativelor anti-canonice și anti-tradiționale. Catalizator negativ și batjocoritor neîntrecut al Canoanelor Apostolice și al Canoanelor Ecumenice și Locale.
Dezbinator și sfâșietor neasemuit al veșmântului celui de sus al Bisericii, nefăcut de mână omenească.
Plin de egoism luciferic și suveran, de vreme ce se proclamă pe sine infailibil și se poziționează deasupra Sinoadelor Locale și Ecumenice.
Scrutător inovator al învățăturilor păcătoase.
Papa este începătorul ereziilor și conducătorul învățăturilor eretice.
Înaintemergător al Antihristului, după cum spun Sfinții Părinți.
Cel mai mare arhieresiarh și paneresiarh al tuturor veacurilor și vremurilor”….
Gheronda Gavriil, biserica papistașă este Biserică?
„-Sfântul Nicodim Aghioritul spune despre ei, în Pidalion, că sunt eretici foarte vechi și nebotezați (Erminie la Canonul 47 Apostolic).
”Biserica” papistașă nu este Biserică.
Nu are Taine.
Hristos, pe planeta Pământ, a întemeiat o singură Biserică. Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.
Nu a făurit Hristos mai multe Biserici.
Papa nu este Biserică.
Papistașii nu au Taine.” (Gheronda Gavriil, de la Chilia Sfântului Hristόdoulos, Sfântul Munte Athos)

Înaltpreasfințite Serafim,

Întrucât gura nemincinoasă a de-Dumnezeu-purtătorilor Părinți, numește papismul și pe papa înainte-mergător al Antihristului, proorocul mincinos, apostolul satanei… și este așezat alături de Iuda, iar Maica Domnului îi socotește: ”dușmani ai mei și ai Fiului meu”vă rugăm să bucurați Cerul, inimile si sufletele noastre cu căința Sfântului Apostol Petru, pentru a nu avea noi toți soarta celui ce L-a vândut pe Domnul pe arginți ! Iar sărutarea mâinii papei nu este mai neînsemnată decât cea de trei ori lepădare.

Amintim aici de Sfințitul Gherman, patriarh al Constantinopolului care cu Sinodul, au interzis în 1229 a se da mâna spre strângere episcopilor latini, cum cereau aceștia ca semn simbolic de supunere, și iată că noi facem mai mult ! Atunci, cei care refuzau erau prigoniți, chinuiți cu ferocitate, exilați sau uciși, în timp ce astăzi capitulăm încet și sigur, din motive financiare sau alte beneficii lumești, fără a ne mai gândi cu ce loc vom fi ”răsplătiți” în veșnicie pentru abaterea de la Dreapta Credință, deși în Limonariu se istorisește, că la rugăciunea Avvei Chiriac, Dumnezeu a descoperit printr-un înger al Său locul înfiorător unde se află Arie, Nestorie, Eutihie, Apolinarie, Teodor, Origen, Sever, Dioscor si toți cei asemenea lor.
Pentru a nu ajunge și noi lângă ei, vă rugăm cu toată inima să respingeți și să lepădați:

– semnătura de la sinodul tâlhăresc din Creta, organizat, supravegheat și dirijat de organizații oculte, care vor în mod utopic sa distrugă Biserica Domnului. Pe lângă toate celelalte abateri (despre care v-am mai scris și cu alte ocazii) au dorit să „legalizeze” și sodomia în Biserică, însă patriarhii opunându-se, subiectul a fost amânat.
– sărutarea mâinii papei, care este gestul „cel mai rău din toate relele” așa cum il definește ÎPS Augustin. Unul dintre rele este și ce s-a acceptat la Busan, respectiv: „că toate „bisericile” dețin adevărul și toate împreună formează Biserica” – adică o blasfemie prin care se afirmă că Sfânta Ortodoxie, Biserica Domnului este la fel cu ereziile și sectele ce hulesc pe Maica Domnului, nu recunosc dumnezeirea Fiului, nu recunosc Sfânta Tradiție, hulesc Sfintele Icoane și Sfintele Moaște, sunt împotriva monahismului, emit „dogme” aberante, nebunești precum Filioque, primatul și infailibilitatea etc!
– acordurile de la Balamand, Chambesy si toate câte conțin abateri de la Dreapta Credință. Ca exemplu, acordul cu monofiziții, face Ierarhia BOR potrivnică a patru Sfinte Sinoade Ecumenice (IV, V, VI, VII) și mai ales Domnului Iisus Hristos, Care este cap al Bisericii celei Una – ce a statornicit in Duhul Sfânt, prin Sfinții Părinti, că anticalcedonienii sunt ERETICI !
– declarațiile ÎPS Nifon de la Busan, care printre alte hule afirmă că nu știe care este adevărata Biserică născută la Ierusalim la Cincizecime, precum și ale Patriarhului Bartolomeu, care dorește unirea cu Roma, chiar și prin martiraj, deci nu prin lepădarea de erezii și așa curată să se întoarcă în Biserică, ci prin prigonirea până la mucenicie a celor care urmează Sfinților Părinti.(Martiraj și mese festive- ca la Irod !).
– rugăciunile în comun, care sunt anticanonice și condamnate de Sfinții Părinți
– obiceiul extrem de smintitor al participării clericilor papistași la slujbele Bisericii, unde sunt lăudați, premiați și tămâiați. Ca ultim exemplu (și conform deja tradiției insuflate in BOR de duhul cel vrăjmaș Bisericii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos), la 17.09.2017 cu ocazia punerii pietrei de temelie a noii biserici din Viena, ați invitat (pe temeiul…vai nouă.., că finanțează și acest proiect- din cei 30 de arginți !) și au fost prezenți în veșmintele cultului lor la Sfânta Liturghie, chiar pe podiumul unde aceasta se slujea.

Cum ar putea astfel de lucruri ce ies total din legiuirile Părinților noștri și petrecute cu regularitate să nu dăuneze, să nu smintească, să nu năucească și să nimicească conștiința ortodoxă ?!

Părinte mitropolit, „ajutorul” lor este otravă pentru noi, și face parte din planul global de înrobire și desființare a Bisericii, alături de uniatism, schimbarea calendarului, comunism, sărăcire forțată, risipire, pustiire inclusiv prin avorturi si mai ales prin pilula „contraceptivă”, acorduri eretice, Creta, modificarea cărților de cult, învățământul teologic pervertit, ortodocși trimiși să studieze la școli de teologie eretice unde obțin mult lăudate și apreciate diplome necesare în BOR pentru posturi înalte (lucru cu totul absurd și viclean întrucât din acele biete victime rămâne doar blana de oaie), ridicarea pe tronuri a propriilor slujbași, etc, toate orchestrate de aceeași „binevoitori”. Planul lor este de a face din Biserică ce au făcut și din scumpa noastră Tară, căci trimițându-și „investitorii” = distrugătorii năimiți, au „cumpărat” de la cei pe o mână cu ei, toată industria românească (ce le ocupa piețele) promițând o amplă dezvoltare, apoi în câteva luni sau ani au lăsat oamenii fără loc de muncă – provocând în mod voit emigrarea masivă spre dauna Bisericii, în principal – și pentru o batjocorire grosolană a noastră au dărâmat totul – ca adevărați călăi ai economiei românești – lăsând doar mormane de moloz și locuri pustii.

Asta urmăresc și asta „investesc” și în Biserică: ruina și pustiul !

Iar scopul lor final este acceptarea de către noi a primatului papal și recuperarea cu infinit profit a capitalului alocat – prin mulgerea și tunderea a milioane de oi cumpărate pe nimic și în mod viclean. Nădăjduim să nu înțelegeți prea târziu acest lucru.

De asemenea vă rugăm să scoateți din biserici „icoanele sfinților”papistași întrucât sunt împotriva adevărului și a învățăturii Bisericii și să înlocuiți „crucile” cu trei brațe orizontale de pe turle, deoarece sunt însemne folosite in masoneria luciferică, sunt „cruci” anulate, denaturate fiindcă îngerul căzut și-a dorit și el „crucea” sa – „stilizata”, inovată, precum au apostoli, prooroci și învățătorii mincinoși.

Noi iubim și ne închinăm SFINTEI CRUCI A DOMNULUI IISUS HRISTOS, Crucea cea mântuitoare și izbăvitoare ! Și cu care ne însemnăm așa cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur: “Mulți creștini fără nici o socoteală fluturând cu mâna, își fac Semnul Sfintei Cruci (strâmb) pe fețele lor. Aceia însă se ostenesc în deșert când nu-și închipuiesc Crucea dreaptă pe fețele lor. Numai dracii se bucură de îngâmfarea aceea.”

Spre final vă rugăm să vă bucurați împreună cu noi, căci Domnul ne arată tuturor că are oamenii Săi și că nu va lăsa Biserica fără ajutorul Lui, în veac ! Bucurați-vă, căci și monahii de la Marea Lavra Poceaev au cerut acum Sfântului Sinod al BORu, să părăsească eretica și satanista organizație ocultă CMb-ul și mișcarea ecumenistă în general care a propagat dezmățatul, falsul și mincinosul „dialog al dragostei”.

Cu această bucurie în suflete, vă rugăm, ca pentru mântuirea poporului, să cereți tuturor ierarhilor români să lepede ecumenismul și CMb-ul, hotărârile adunării eretice din Creta și să mărturisească Dreapta Credință așa cum ne-a fost transmisă de Domnul Iisus prin Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, fără abateri, adăugiri sau lipsuri !

De asemenea vă rugam să militați pentru interzicerea obligativității vaccinării și pentru reducerea drastică a numărului de vaccinări precum și împotriva cipurilor și a supravegherii biometrice a persoanei.

Și revenim cu o mare rugăminte: aceea de a ieși – ca sfântă obligație -, împreună cu toți ierarhii și clerul în apărarea poporului român, manipulat și mânat spre dispariție, dorindu-se și o țară pustiită pe care o vor, neîndoielnic, colonizată la ordin, cu populații asiatice.

Știm că este greu a se obține legi -din partea unui stat controlat și supus- în apărarea pruncilor nenăscuți (totuși nici sectarii nu au legi, dar fiindcă liderii lor spirituali se implică nu ca noi ”ortodocșii”, ci în mod real, ei nasc copiii, nu-i ucid !), de aceea pentru a evita, cu ajutorul lui Dumnezeu, urgia ”năvălirii altor neamuri”, este absolut necesară o informare amplă în Biserică și în popor, un „război” total, intens și aprig împotriva crimei avortului, dar mai ales și mai ales, împotriva așa zisei pilule „contraceptive”, în fapt este avortivă – la fel ca și spirala.

Vă aducem la cunoștință că, în primul rând și în primul rând, pilula… pilula este cea care a diminuat dramatic populațiile europene și că, pilula este arma folosită în mod planificat din anii 1960 de către dușmanii Domnului Hristos (iar reacția clerului, a oamenilor duhovnicești, a mirenilor este până astăzi, cea a struțului: băgarea capului în nisip, spre bucuria ispititorului care tare ne va rușina- după rang și putere).

Un exemplu concret este Austria în care, în vara acestui an, televiziunea a dat publicității un recensământ din care rezultă că în toată țara mai sunt doar 25 % austrieci ! (în Viena, credem, că procentul este de cel puțin 4-5 ori mai mic).

Însă slăbirea popoarelor creștine, înlocuirea populațiilor europene și amestecul babilonian al acestora este în planul de instalare a lui Antihrist, căruia noi îi acordăm ajutor nemijlocit, ucigându-ne copiii Bisericii, fiii și fiicele noastre, jertfindu-i lui Baal Moloh prin tot felul de mijloace, dar mai ales prin otrăvirea cu pilula.

Această grozavă metodă de decimare a poporului, nu este luată în seamă aproape de nimeni, și de aceea vă rugăm, ca împreună cu toată Ierarhia și tot clerul, să aduceți la cunoștința credincioșilor zi de zi, totdeauna, prin tot felul de mijloace și misionarism ortodox perseverent, că prin folosirea pilulei ucigașe noi ne facem părtași cu Antihrist și … vai nouă, dușmani ai Domnului Iisus Hristos !

Noi, bărbații și femeile, care vrem să ne mântuim, trebuie obligatoriu să aruncăm pe foc armele diavolului, pilula, spirala, iar pe la fel de blestematul chiuretaj – prin care ne hăcuim pruncii – să-l uităm cu desăvârșire, fiind cea mai înfricoșătoare crimă făcută de om și prin care s-a ajuns la cel mai teribil genocid posibil dezlănțuit asupra celor mai nevinovate ființe și asupra poporului.

Fraților și surorilor…, iubiți frați și surori, datorită acestei vărsări diabolice de sânge, mintea noastră s-a întunecat și inima s-a răcit. De aceea acceptăm perfidul ecumenism care nu are alt scop decât sa ne piardă sufletele, ecumenismul fiind „lucrare a fiarei din adâncuri”, care ne va inghiți cu totul de nu ne vom trezi și opune loviturilor nebunești care vor să scufunde Sfânta Corabie – singura arcă care ne poartă prin furtuni, spre mântuire !

Și tot datorită vărsării de sânge nevinovat, înjurăm zilnic pe Dumnezeu și pe toate cele Sfinte, hulim, iar la fiecare câteva cuvinte invocăm precum vrăjitorii numele celui rău, dialogăm cu el, trimitem lui pe ce apropiați, cunoscuți, necunoscuți și în primul rând pe noi înșine, astfel că partea noastră în veșnicie va fi cu cel viclean pe care l-am tot pomenit de-a lungul vieții.

Sfinții Părinți ne-au povățuit, ne-au interzis o astfel de vorbire, întrucât aduce mari pagube sufletești. Mai apoi noi bărbații, folosim la fiecare câteva vorbe expresii necuviincioase, ca și cum nu ar mai fi cuvinte care să exprime ce avem de spus. Dacă Sfânta Scriptură ne învață că pentru fiecare cuvânt în deșert vom da socoteală, atunci dincolo de sicriu ce vom face cu bărbăția noastră?

Dar noi femeile, ce vom face cu moda adusă în fața Sfântului Altar ? Vom fi batjocoriți de diavoli, acesta este unicul „câștig”. Iar singura noastră nădejde de mântuire este Biserica, este rămânerea în Dreapta Credință, pocăința, ținerea poruncilor, într-un cuvânt – ascultarea de Sfinții Părinți.

Acum când mai sunt puține zile până la Nașterea Domnului – bucuria lumii, să-L rugăm să ne dăruiască, spre mântuire, botezul lacrimilor ! Și să ne bucurăm fraților și surorilor, că Domnul din marea Sa iubire de oameni, ne-a dat șansa mântuirii, întrupându-Se din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, Stăpâna noastră, Împărăteasa cerului și a pământului, pentru a Se răstigni pe Cruce pentru păcatele noastre, să-I mulțumim și să-I dăm slavă, in veci, amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Duhul Sfânt, maica noastră este Biserica cea Una !

Și avem ”un Domn, o credință, un Botez”(!) – despre care Sfântul Atanasie cel Mare ne învață că: ”a vrut să spună (Sfântul Apostol Pavel) că în lume există o singură credință nemincinoasă, pe care o ține singura Biserică Sfântă, Sobornicească și Apostolească, și că există un singur Botez care curățește și izbăvește de păcate și un singur Domn- Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Iar cel ce nu cugetă astfel, rătăcește”. (în Străjerii Ortodoxiei, p. 524)

Înaltpreasfințite Mitropolit Serafim, cu multă durere în suflet v-am scris cele de mai sus, întrucât conform Canonului 15 al Sinodului Sfântului Fotie cel Mare, respectiv cel de al-VIII-lea Sfânt Sobor Ecumenic (recunoscut ca atare și în Creta), ați devenit – spre multa noastră întristare – pseudo episcop, datorită gravelor abateri de la Sfânta Ortodoxie, însă ne-am adresat ca unui ierarh drept credincios deoarece încă avem nădejdea că nu veți rămâne până în sfârșit în înșelare, ci veți bucura Cerul și pământul prin întoarcerea la Adevăr.

Pentru aceea ne rugăm, și vă dorim din toată inima, ca pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon și ale Tuturor Sfinților, să vă dea Domnul curajul jertfei mărturisitoare pentru El, să arătați că iubiți în adevăr Biserica, turma și pe cei rătăciți în erezii, prin propovăduirea neștirbită a învățăturii Sfinților Părinti !

Căci curând, peste o zi, o săptămână, o lună… se vor cere sufletele noastre, și măcar atât să putem răspunde: „Doamne Iisuse Hristoase, Tu știi că am fost un mare ticălos, însă nu Te-am trădat! Doamne, iartă-mă, te rog !”

Să ne ajute Dumnezeu pe toți, să rămânem ortodocși, iar cei care rătăcim în ecumenism să ne întoarcem la Ortodoxie, precum puii risipiți, la cloșcă. Însă pentru aceasta este de neapărată trebuință ascultarea deplină față de Sfinții Părinți, dintre care amintim pe Sfântul Chiril, Sfântul Proclu și pe Sfântul Ioan Gura de Aur care ne poruncesc nouă: „Fie ca voi , mai înainte de toate, să țineți credința dreaptă si neamestecată, cu totul nepătată”. „Așadar, precum am zis mai înainte, de vreme ce este cap al tuturor virtuților, credința trebuie păzită curată, neatinsă de nimic fals, rod al cugetelor omenești” căci „…de nici un folos nu este viața curată dacă învățăturile sunt stricate”. Amin.

Maica Domnului, apără-ne!

Viena, 12.12.2017
La prăznuirea Sfântului Ierarh Spiridon

Cu dragoste pentru Biserica Domnului Hristos,

Ioan Haiduc, Viena
Emil Baciu, Viena
Radu Silviu Cristian, Enns
Radu Luminița, Enns
Ioan Bucila, Viena

Sursa: Mirenii ortodocși din diaspora: „Înaltpreasfințite Mitropolit Serafim Joantă, gestul dvs de la Assisi este cu totul și cu totul NEORTODOX !

Ce spunea gheron SAVA LAVRIOTUL în decembrie 2016 – Nu de la el, ci de la „marii bătrâni, ce nu se fac cunoscuți lumii”

Reiau articolul din 5 decembrie 2016, care alături de Scrisoarea părinților mărturisitori din Athos, din decembrie 2016, către românii care s-au îngrădit de erezia ecumenistă , constituie momentul cel mai echilibrat al măturisirii părintelui monah Sava Lavriotul:

Mesajul părintelui SAVA LAVRIOTUL și al PĂRINȚILOR AGHIORIȚI despre existența HARULUI în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat pseudo-sinodul din Creta. Ce trebuie să facă un antiecumenist

hqdefault

Cu multa dragoste  si respect pentru cei care se lupta si privegheaza pentru Dreapta Credinta, crestini ortodocsi neadormiti luptatori ai lui Hristos Dumnezeu, Cel pe care Il slavim si laudam in chip binecredincios, doresc sa subliniez un lucru esential pe care cu multa intrebare pe la marii batrani, ce nu se fac cunoscuti lumii, ci ne-au trimis pe noi, cu binecuvantata ascultare, ca sa va transmitem gandurile luminate prin rugaciune si multa sfatuire si smerenie si anume despre existenta Harului Sfantului Duh in Sfintele Taine ale Bisericilor Ortodoxe Locale, daca mai lucreaza Dumnezeu in Tainele savarsite de ei sau nu. Asa cum stim, pana la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, Sfintii si de Dumnezeu insuflatii Parinti ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucratoare toate hirotoniile si slujbele savarsite de Nestorie pana in momentul condamnarii lui si a ereziei lui de catre Sfantul Sinod, chiar daca acesta propovaduia erezia in public si o impunea prin forta si violenta. De aceea si noi credem ca in Sfanta Liturghie savarsita in Bisericile unde s-a semnat (in) Creta, Duhul Sfant vine si preface painea in Trupul  si vinul in Sangele lui Hristos.

  Sfanta Impartasanie, asa cum stiti,  se da unora spre iertarea pacatelor si spre viata vesnica iar altora se da spre osanda. Hristos este foc care pe unii ii lumineaza iar pe altii ii arde. Credinciosii care, cunoscand blasfemia semnata in Creta, se impartasesc cu Preacuratele Taine din mana celor care au semnat in Creta sau a preotilor care pomenesc pe episcopii care au semnat in Creta,  sau sunt deacord cu Creta, incurajand astfel pe episcopii care s-au lepadat de Hristos in Creta, ca si cum nimic nu s-a petrecut, aceia se impartasesc cu Hristos spre osanda lor, aratand nepasarea lor fata de Adevarul lui Hristos, aratand prin impartasirea din mana lor ca au aceiasi credinta cu ecumensitii si ajutand la raspandirea molimei ecumeniste.
 Cei care datorita varstei, a nepriceperii, cei care deabia acum descopera Biserica lui Hristos, cei care sunt lipsiti de cunostinta asupra marii tradari petrecute, se impartasesc cu evlavie si cu frica de Dumnezeu, nimic stiind de lepadarea ierarhilor prin semnatura lor la Creta, aceea se impartasesc spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.
 Este de dorit, ca cei credinciosi marturisitori, monahi si mireni, sa stam acasa pentru Hristos si sa ne facem randuiala cu lacrimi, sau sa mergem sute de kilometri sa ne impartasim continuu cu Sfintele Taine din mana celor care nu pomenesc pe ierarhii care accepta pseudo-Sindoul din Creta decat sa dam exemplu rau si sa incurajam pe cei care s-au lepadat de Hristos. Sunt Biserici Locale care nu au mers in Creta: Biserica Rusa, Biserica Bulgara, Biserica Antiohiana, Biserica Georgiana, sau mitropolii din toata lumea ortodoxa  care resping public pseudo sinodul din Creta si in acelasi timp exista parinti ce au intrerupt pomenirea ierarhilor care au mers in Creta sau au acceptat Sinodal pseudo Sinodul din Creta. Sa gasim solutia cea mai buna pentru fiecare caz in parte si astfel, daca avem Biserica ce nu accepta Creta, nu accepta panerezia ecumenista,  sa ne luam merinde Painea cea Cereasca, adica sa ne impartasim, mirenii, macar toate sambetele si dumincile iar monahii de 3, 4 ori pe saptamana daca este cu putinta si nu suntem legati cu epitimii datorita pacatelor mari(avorturi, preacurvii, vrajitorie, etc) Asa e randuiala Sfintilor Parinti Colivazi care au reinviat invatatura patristica si porunca de a ne cumineca, daca avem Biserica.
Preotii care au oprit pomenirea sa nu judece, sa nu-i acuze pe cei care nu au oprit-o ci sa-i primeasca cu multa dragoste la Sfintele Liturghii si sa conslujeasca ei, cu condita ca atunci cand conslujesc sa nu pomeneasca pe ierarh. Parintii care nu pomenesc sa nu stea retrasi si ascunsi ci sa iasa la marturisire. Intreruperea pomenirii este doar inceputul luptei si o forma a ei, nu finalul luptei. Datoria noastra este sa marturisim incontinuu. Preotul care a oprit pomenirea este dator sa faca acest lucru public(oprirea pomenirii) si sa isi instiinteze episcopul de care apartine canonic.Altfel este ca si cum nu a oprit pomenirea, si nu are valoare de marturisire. Preotii care nu pomensc sa nu faca selectii intre credinciosi, ci sa-i primeasca pe toti cu dragoste.
Preotii care nu pomenesc sa aiba dragoste si mila, si mult discernamant, rabdare si lumina. Asa cum Dumnezeu iconomiseste cu dragoste si asteapta pe toti sa se intoarca la Adevar, asa si parintii nepomenitori sa astepte pe toti cu dragoste si sa nu apara duh de cearta, de ura, de raceala si alte patimi care daca vor birui, arata ca nu a fost bineplacuta lui Dumnezeu jertfa nepomenirii. Marturisirea fara dragoste si mila si fara discernamant ucide, duce la schisme si dezbinari.
   Dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste asa cum spune Sf. Apostol Pavel. Nu toti pot opri pomenirea, nu toti credinciosii au aceeasi credinta si putere de marturisire, nu toti au aceeasi putere de intelegere, de aceea noi sa-i asteptam pe toti si sa fim in urma tuturor. Sa fim noi anatema, sa fim noi cei mai huliti, decat sa pierdem un suflet, pentru care vom da raspuns in fata lui Dumnezeu.
Sa ne gandim la scopul lucrarii noastre (de intrerupere a pomenirii si marturisire) anume de a se reveni la Adevar, de a se inmuia episcopii si de a le trezi constiinta prin jertfa si fermitatea noastra si a poporului drept credincios.
    Ma rog cu lacrimi lui Dumnezeu pentru care ma nevoiesc in pustia aceasta a Sfantului Munte si pentru care, din ascultare, mai ies in lume pentru a spune mesajul parintilor, asa cum ei mi-au poruncit, ca iubitorul de oameni Hristos Domnul, Fiul Tatalui cel mai inainte de veci sa va tina uniti in credinta si dragoste, caci altfel litera moarta ucide, dar Duhul da viata.
Gheron Sava Lavriotul
Sfanta Manastire Marea Lavra, Sfantul Munte
poate fi contactat in limba engleza la nr de telefon 00306947011111
– traducere din limba greaca preot Matei Vulcanescu
note:
  • Această poziție a părintelui Sava Lavriotul este dealtfel și a ierarhilor greci anti-Creta.
  • aceasta este atitudinea parintilor marturisitori din Sfantul Munte (Gheron Gavriil si Vlasie Vigliotul, etc), a Sinaxei de la Volos si a mitropolitilor marturisitori ai Bisericii Greciei (IPS Serafim al Pireului, IPS Serafim al Kithirelor, IPS Pavlos al Glifadei, etc)
  • Strajerii Ortodoxiei, Papadakis- pagina 102 Cuviosul Ipatie si multi preoti  au oprit pomenirea lui Nestorie inainte de a fi condamnat de Sinodul III-Ecumenic

Sursa: sinodultalharesc.tk