Părintele Cleopa Jurj din Arad, oprit de la slujire pentru întreruperea pomenirii ierarhului ecumenist

La data de 19 februarie, părintele protosinghel Cleopa Jurj din Arad a fost judecat în lipsă de către Consistoriul Eparhial Monahal al Arhiepiscopiei Aradului, fiind acuzat de:

  1. Schismă,
  2. Sacrilegiu
  3. Abateri cu privire la săvârșirea Sfintelor Taine
  4. Provocarea de tulburări, certuri și folosirea unui limbaj necuviincios
  5. Navetism
  6. Neglijarea datoriei de a predica și a catehiza în Biserică
  7. Neascultarea de autorități
  8. Contrazicerea publică a poziției oficiale a Bisericii
  9. Înființarea de paraclise particulare.

Rechizitoriul este de departe cel mai bogat dintre toate rechizitoriile care le-au fost instrumentate preoților mărturisitori împotriva ecumenismului până în acest moment.

În dezbaterile din 19 februarie 2019, Consistoriul Eparhial Monahal Arad a propus ierarhului, care a aprobat propunerea în ședința Permanenței din 28 februarie 2019, sancționarea părintelui Cleopa Jurj cu sancțiunea fără drept de contestare a opririi totale de la slujire pe o perioadă de 3 luni și canonisirea la mănăstirea de metanie de la Hodoș-Bodrog, mănăstire de metanie și a episcopului locului, după cum reiese din datele biografice ale înaltpreasfinției sale.  La sfârșitul perioadei de canonisire urmează să se facă o evaluare a „stării de pocăință” a părintelui Cleopa.

Decizia arhiepiscopală precizează că dacă la data încheierii termenului acordat pentru a “părăsi schisma și neascultarea” și pentru a înceta activitatea la paraclisul înființat în Municipiul Arad, părintele Cleopa nu se va conforma va fi supus procedurilor de caterisire de către arhiepiscopul Timotei Seviciu.

Părintele Cleopa Jurj a încetat pomenirea ierarhului în anul 2016, după sinodul ecumenist din Creta, fiind singurul cleric arădean care a luat atitudine față de sinodul din Creta și față de ecumenism.

După încetarea pomenirii, întrucât nu s-a mai aflat într-un cuget cu viețuitorii din Mănăstirea Gai, care au continuat comuniunea cu ierarhul semnatar în Creta, părintele Cleopa s-a pensionat și s-a retras din mănăstire, după ani de zile de slujire, în care a condus lucrările de restaurare și construcție de biserică (biserica a fost sfințită cu mare fast în 2008, cu prezența a peste 20 de ierarhi și a Patriarhului României). De doi ani și jumătate slujește într-un paraclis improvizat într-un subsol dintr-o fostă zonă industrială a Aradului, numită Indagrara.

Părintele Cleopa consideră că problemele cu episcopia au apărut ca urmare a acțiunilor vicarului eparhial arhimandrit Teofan Mada, de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, care, după spusele părintelui, l-ar fi reclamat că slujește în paraclisul improvizat după întreruperea pomenirii.

Părintele relatează o întâlnire la care a fost chemat de către arhiepiscopul Timotei Seviciu, care i-a prezentat broșura de fidelizare față de sinodul ecumenist din Creta, editată de Patriarhia Română în 2017, și l-a întrebat ce părere are despre aceasta și dacă este de acord cu ce scrie în ea.

La răspunsul negativ al părintelui Cleopa, arhiepiscopul Timotei ar fi spus că nu îl interesează faptul că părintele Cleopa nu îl pomenește la slujbe, dar că îi cere să înceteze propovăduirea împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.

Arhiepiscopul Timotei Seviciu este unul dintre participanții la sinodul ecumenist din Creta, fiind semnatar al documentelor eretice ale acestui minciunosinod.

Din relatările de presă dedicate Înaltpreasfinției Sale aflăm, printre altele, că este doctor în Teologie, că a avut dosar de colaborare cu fosta Securitate, sub numele de Radu Viorel[1], și că a fost, din încredințarea Sfântului Sinod, reprezentant al BOR la multe întruniri ecumeniste, în țări precum Suedia, Finlanda, SUA, Elveția, Franța, Germania[2].

Despre Înaltpreasfinția sa decanul Facultății de Teologie din Arad, pr. prof. univ. dr. Cristinel Ioja, spune că: “se integrează în pleiada ierarhilor şi profesorilor de teologie ortodoxă din a doua jumătate a secolului al XX-lea care au contribuit semnificativ la aprofundarea temelor ecumenice şi la intensificarea dialogurilor interconfesionale. Mărturii în acest sens sunt numeroasele conferinţe internaţionale la care participă – Franţa, Suedia, Elveţia, Germania, Statele Unite ale Americii – teza de doctorat cu o temă ce trimite spre exigenţele dialogului ecumenic dar şi spre asumarea hristologiei primului mileniu creştin cu accentul pe hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei şi dialogul cu Vechile Biserici Orientale”[3].

În Dicționarul Teologilor Români se consemnează[4] că arhiepiscopul Timotei a făcut studii de specializare la Facultatea de Teologie Protestantă de la Neuchatel, la Institutul Ecumenic de la Bossey și la Facultatea de Teologie de la Fribourg și că are o teză de doctorat despre Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei în lumina tendințelor actuale de apropiere dintre Biserica Ortodoxă și vechile Biserici orientale.

În februarie 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria G-“Cultele” “în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”[5].

Despre „spiritul ecumenic și civic dovedit” de Înaltpreasfințitul Timotei aflăm și dintr-o relatare din presa gorjeană, prilejuită de o tragedie minieră în zonă. Vorbind cu acel prilej, arhiepiscopul Timotei s-a referit la “ecumenismul sănătos” și la “frățietatea” ce se realizează prin împreună-slujirea cu ereticii: “Am găsit aici, în această împestriţare de populaţii, deci şi de toate credinţele, un ecumenism sănătos. Şi-acum au fost nu numai credincioşi ortodocşi. Am fost mai înainte la unul dintre minerii decedaţi care este reformat. Familia şi-a exprimat dorinţa ca să facem şi noi slujbă, să fie totul aşa într-o frăţietate”[6].

Implicat în săptămâna anuală de rugăciune cu ereticii în urbea pe care o păstorește, Arhiepiscopul Timotei a participat și anul acesta la rugăciunea comună cu aceștia, în ianuarie 2019, fiind criticat de către poporul aflat în biserică.

Note:

[1] https://www.mediafax.ro/social/exclusiv-ips-pimen-sidorovici-pentru-securitate-petru-pentru-die-911095.

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Seviciu#Activitatea_didactic%C4%83_%C8%99i_administrativ%C4%83.

[3] https://www.actualitati-arad.ro/ips-timotei-seviciu-arhiepiscop-al-aradului-implineste-80-de-ani/.

[4] http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/TimoteiSeviciu.html.

[5] Decretul președintelui României nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004.

[6]http://www.zvj.ro/articole-22845-Preasfin++ia+Sa+dr++Timotei+Seviciu++Episcopul+Aradului+++i+Hunedoarei+++bdquo+Aici++in+aceasta+zona.html.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

Vedeți și: 

Video – Mărturisire ortodoxă în Arad în timpul săptămânii de rugăciune comună cu ereticii

Ecumenistul pseudo-ierarh Timotei Seviciu al Aradului afirmă că și eterodocșii au botez

 

 

Reclame

Victorie în primă instanță pentru Schitul Orășeni: Judecătoria Suceava respinge cererea de evacuare formulată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Parohia Schit Orășeni câștigă în primă instanță procesul intentat de MMB pentru evacuarea de urgență a părintelui Ioan Ungureanu. Instanța din Suceava a decis că cererea MMB este nefondată și a respins-o.
Parohia Schit Orășeni este singura parohie din țară în care preotul și credincioșii rezistă atât persecuțiilor crunte ale angajaților MMB, cât atacurilor nedemne și trădărilor unora dintre cei care au pornit în aceeași luptă contra ereziei acum trei ani, dar între timp au căzut în rătăciri schismatice.
După căderea schitului nemțean Rădeni și risipirea tuturor celor care luptau acolo, Schit Orășeni rămâne singura cetate de luptă antiecumenistă din Moldova, mărturisind cu curaj în fața tuturor preoților din Patriarhia Română, pe care îi încurajează să mărturisească deschis împotriva ereziei ecumeniste și să țină neclintită dreapta credință ortodoxă.

În urmă cu aproximativ un an, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a depus la Judecătoria Botoșani o cerere de evacuare de urgență a părintelui Ioan Ungureanu, preotul parohiei Schit Orășeni, pe motiv că părintele a fost caterisit și în locul sfinției sale a fost instalat preotul Constantin Bolohan.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/preotul-ecumenist-constantin-bolohan-serbeaza-botezul-domnului-pe-4-ianuarie/embed/#?secret=FJur6fGC5Z

În sprijinul cererii sale, MMB a adus decizia de caterisire a părintelui Ioan Ungureanu, aplicată în mod necanonic pentru întreruperea pomenirii ierarhului semnatar al documentelor eretice din Creta, în cadrul unor simulacre de procese în care episcopul și-a judecat propria cauză, cu concursul unui complet de judecată bisericesc total aservit.

MMB a insistat și pe o interpretare eronată a canonului 13 Laodiceea, încercând să convingă instanța, se pare fără succes, de faptul că poporul credincios nu are niciun drept asupra parohiei sale, că episcopul poate face și desface ce dorește, indiferent de voința poporului credincios.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/mmb-ii-considera-si-ii-trateaza-pe-credinciosii-ortodocsi-proprii-ca-pe-o-plebe/embed/#?secret=yXNAng2jwu

Cererea de evacuare de urgență a survenit după ce, în 11 noiembrie 2017, angajații MMB au încercat să îl înlăture pe părintele Ioan Ungureanu cu ajutorul unor indivizi necunoscuți, aduși pentru a sparge ușile bisericii și a-l bate pe preot, sub privirile  Jandarmeriei, care au amendat ulterior pe credincioșii prezenți la ora asaltului în biserică, pentru că au încercat să își apere preotul.

Abia după acest episod barbar autoritățile locale și MMB au început să își pună problema obținerii unei hotărâri judecătorești de evacuare a părintelui Ioan.

Vandalizarea bisericii din Schit Orășeni a avut ca urmare o plângere penală depusă contra celor ce au intrat cu forța, fără niciun drept, peste credincioșii aflați în biserică la acea oră, la care se desfășurau slujbele de duminică dimineața. În acest proces este posibil să fie audiat și Mitropolitul Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan, în numele și cu autorizarea căruia pretind că au acționat cei ce au spart biserica.

Procesul legat de evacuarea de urgență a părintelui Ioan a fost demarat la Judecătoria Botoșani, membrii parohiei care îl susțin pe părintele Ioan introducând toți un număr de 324 de cereri de intervenție accesorie, pentru a arăta justiției că ei sunt adevărații proprietari ai bisericii și doresc să rămână alături de preotul lor paroh.

Cererile s-au judecat la judecătoria și tribunalul Botoșani, fiind respinse de un complet din care a făcut parte și un judecător care avea legături strânse cu MMB, fiind absolvent de seminar și prezentat în termeni elogioși pe siteul mitropolitan Doxologia. Împotriva completului care a pronunțat acea decizie s-a formulat o plângere la Inspecția Judiciară, cei 324 de reclamanți considerând că sentința a fost viciată, iar completul și-a depășit atribuțiile în decizia pe care a luat-o.

Ca urmare a acestei situații, dar și a faptului că la nivelul județului Botoșani s-a format un fel de „jamahirie MMB”, cu concursul multora dintre autoritățile locale, de la primarul MMB-ist al Comunei Cristești, Lucian Borfotină, care se comportă în localitate ca un angajat al Mitropoliei, nu al statului român, până la prefectul județului, părintele Ioan Ungureanu a cerut strămutarea procesului la Suceava, unde, astăzi, 12 martie 2019, Judecătoria Suceava a decis să respingă cererea de evacuare forțată ca fiind nefondată. MMB are posibilitatea să declare apel în termen de 5 zile de la pronunțare.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodocsii-nepomenitori-sustinatori-ai-rezolutiei-din-ianuarie-2018-cine-suntem-si-cum-luptam-contra-ecumenismului/embed/#?secret=4smrANeY0J

Dacă sentința se va menține și în calea de atac, parohia Schit Orășeni va rămâne singura parohie din cadrul Patriarhiei Române în care preotul, alături de credincioșii săi, luptă cu succes, în mod canonic și patristic, de trei ani împotriva ecumenismului și a sinodului eretic din Creta, îndurând atât persecuțiile crunte ale binomului MMB-autorități locale, cât și trădarea succesivă și atacurile nedemne din partea unora care au pornit pe aceeași cale a luptei antiecumeniste acum trei ani, dar au deviat între timp de la aceasta în diverse rătăciri schismatice.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/calugarul-filostilist-sava-batjocoreste-lupta-antiecumenista-a-parintelui-ioan-ungureanu-si-a-satenilor-din-oraseni/embed/#?secret=GPwEeEgeH2

Victoria acestei parohii, cumulată cu decizia CEDO din speța Tothpal & Szabo vs România, în care CEDO a decis că preoții caterisiți, dar susținuți de parohiile lor, nu pot fi condamnați penal, pentru că aceasta ar fi o violare a libertății de exprimare religioasă a celor care îi doresc preoți în continuare, ar trebui să dea curajul tuturor preoților ortodocși români să întrerupă pomenirea ierarhilor semnatari în Creta sau măcar să mărturisească deschis contra ereziei la care s-au făcut părtași episcopii lor, mai ales în condițiile în care Patriarhia Română s-a declarat încântată de anunțata vizită a papei eretic al „bisericii catolice surori”  și se pregătește să îl primească cu primele bătăi de clopote ale catedralei naționale din București, în timp ce Mitropolia Moldovei și Bucovinei asistă fără nicio reacție la o manifestare uriașă de simpatie și adeziune față de papă organizată de autoritățile locale în inima Moldovei ortodoxe, păstorite de mitropolitul care își dorește cu ardoare să îl alunge din parohie pe singurul preot mărturisitor antiecumenist rămas în Moldova.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/embed/#?secret=Kq6MHw8GPi

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

Mărturisirea de credință antiecumenistă a Ieroschimonahului Paisie Prodromitul

67440_schitul-prodromu-athos
După întreruperea pomenirii Patriarhului Bartolomeu, din Decembrie 2016, la schitul Prodromu din Sf. Munte Athos, starețul Arhim. Atanasie a reușit prin provocări și minciuni să întoarcă situația de partea sa, întâi prin introducerea la slujire la Altar  a preoților ecumeniști, neregulamentar, fără aprobarea Sinaxei schitului, apoi prin provocarea demisiei care a fost ultima lui arma și cea mai eficientă. Aceasta a provocat derută, după ce mai înainte era gata să semneze o declarație oficiala de întrerupere a pomenirii împreună cu Sinaxa. Apoi după demisie și-a lăsat și niște hârtii pe care să le semneze Obștea, prin care să se declare dacă sunt de acord cu demisia lui. Aceasta a fost altă manevră care i-a reușit pe deplin, deoarece noi, neavând experiență, am luat-o ca pe o măsură legală și regulamentară, pe când ea era o tehnică de manevră. Dar el de fapt s-a înșelat singur, crezând că înșală pe alții, căzând singur în cursa care a pregătit-o altora. Fiindcă fiind fricos și temându-se de oameni  și de pierderea scaunului, el s-a îngrijit și cum să revină înapoi pe scaun, înainte de a-și da demisia. Deci totul a fost calculat și, cum era de așteptat, a reușit, deoarece fii veacului acestuia sunt mai deștepți în înțelepciunea lor, decât fii luminii. Ultima manevra și cea mai infamă a fost ca să șteargă orice urmă de întrerupere a pomenirii la Prodromu, prin minciunile făcute publice pe site-ul Patriarhiei Romane în iunie 2017, la care am răspuns printr-o dezmințire.
Realist fiind, eu nu mi-am făcut prea mari iluzii de izbândă prin oprirea pomenirii, dar aceasta a fost îngăduită de Dumnezeu „ca să se descopere gândurile de la multe inimi.” Noi am fost învinuiți, că vrem să facem dezbinare, schismă, că vrem să pierdem schitul, așa cum și Altcineva, la fel a fost învinuit înainte de noi că vrea sa dărâme Templul, toate cu scopul de a-și acoperi propria slăbiciune și lașitate. Marii antiecumeniști când au fost puși în situația practica de a pierde ceva, au dat bir cu fugiții. Mai sunt aceștia stareți, povățuitori? Nu sunt decât niște maimuțe, care știu doar să zâmbească frumos, ca să dea bine și care se laudă că ei sunt Mucenici, fiindcă fac ziduri trecătoare dar pierd la greu suflete omenești. Dar totul îți poate ierta cineva, mai puțin decât să nu încerci să te ridici mai presus de el. Durerea mare este că așa îi povățuiesc și pe ucenicii lor: să disprețuiască adevărul, să iubească minciuna, lingușirea și închinăciunile prin piețe. Vai lor și ucenicilor lor! Una este diplomația și alta mărturisirea adevărului. Nici o împărăție nu a dăinuit pe neadevăr și minciună. Toate s-au prăbușit. Mai degrabă s-au mai târziu. Așa și castelul de hârtie al ecumenismului se va prăbuși, dar cei ce l-au susținut vor fi umpluți de rușine. Când toată minciuna s-a dat pe fata, atunci a început prigoana. Am fost învinuit că am trădat secretele schitului și am fost aruncat în drum fără nici un drept de apel. Apoi am fost învinuit că am susținut și spus alte secrete ale mănăstirii, în legătură cu niște afaceri neoneste ale mănăstirii, lucruri despre care  doar le-am confirmat ca adevărate, dar nu le-am pornit nici provocat eu, ci prostia și lăcomia lor de bani. Pentru aceasta nu am fost primit nici să stau măcar o noapte în schitul Prodromu, după ce am petrecut acolo 25 de ani. Prigoana s-a întins și asupra celor cu care mai aveam eu legătură, mai ales cu părintele Iulian, căruia i s-a interzis să mă mai primească la spovedanie, cu amenințarea izgonirii din schit. Mai ceva ca pe timpul inchiziției! Nu mai vorbesc de ceilalți frați, cărora li s-a impus să nu mai vorbească despre Sinodul din Creta, altfel vor fi dați afară din Schit. Nu spun de epitetele cu care am fost etichetați. Eu nu am fost de partea dură a celor care au întrerupt pomenirea.
Ceea ce am făcut, adică oprirea pomenirii, am făcut cu binecuvântarea pr. Stareț Atanasie și Duhovnicului Iulian, și mai apoi și a Sinaxei și nu am silit nici influențat pe nimeni să facă asemenea mie, știind riscurile unei astfel de poziții, ci doar mi-am arătat poziția și hotărârea de a nu pomeni. Nu am încurajat la împotrivire și răscoală, ci am vrut să arat că oprirea pomenirii trebuie făcută în Biserica și nu în afara Bisericii, iar dacă ești scos de ei și prigonit din Biserica, aceasta nu este problema noastră, ci a lor, căci nu înseamnă că m-au și scos din Biserica, ci ei singuri s-au scos din Biserica, prin mărturisirea strâmbă. De aceia nu am fost adeptul împotrivirii fizice sau verbale violente, ca să fim fideli cuvântului Evangheliei care zice: „vă vor scoate pe voi din Sinagogi (biserici)” cu toate că până la un anumit punct e bună și împotrivirea, dar în limitele pe care ți le impun Canoanele și regulamentele bisericești și monahale. Contrar celor spuse de alții, nu văd niciun sens în a mai sta cu niște oameni, cu care ai întrerupt comuniunea euharistică și de rugăciune, pentru a-i sili să facă sau să creadă ca tine. Tocmai în aceasta constă și oprirea pomenirii, a te depărta de cei ce au comuniune cu un eretic. Din cauză că unii nu au înțeles corect acest Canon, spunând că nu e drept să fim izgoniți și umiliți, s-a ajuns să fim catalogați toți ca tulburători și schismatici.

În această privință, eu nu am fost de acord nici cu interpretarea forțată că oprirea pomenirii se face pentru a a se aduna un Sinod ca să fie judecat episcopul eretic și pentru asta trebuie să oprească pomenirea cât mai mulți și în acest sens dând obligativitate acestui Canon ca și unui Sinod. Oprirea pomenirii se face nu pentru a-l scoate pe eretic din Biserică, ci pentru a îngrădi Biserica și pe noi de erezie, fiindcă ereticul este deja în afara Bisericii, dar încă nu este caterisit și își exercita ilegal în fața lui Dumnezeu funcția de episcop. Se poate întâmpla să nu fie un Sinod ortodox degrabă și până atunci eu voi sta în comuniune episcopul eretic? Scopul nostru nu este de a provoca un Sinod, căci asta nu prevede canonul 15, ci a ne îngrădi de erezie. Canonul 15 tocmai îmi da posibilitatea sa tai comuniunea cu un astfel de episcop, înainte de un Sinod, fără a fi sancționat de acesta și nimic mai mult. Canonul 15 ne da posibilitatea ca să oprim pomenirea dar nu ne obligă, ci ne obligă conștiința și erezia să ne despărțim de ereticii și de părtașii lor. Ne obligă erezia vădită de sfintele Canoane și Sinoadele  Ecumenice care spun să fugim de eretici și de părtașii lor, adică de cei condamnați și de cei necondamnați, care se împărtășesc cu ei.

Trebuie să înțelegem, totuși, că oprirea pomenirii este o măsură de excepție în Biserica, în lipsa pronunțării unui Sinod ortodox, după care se va reveni la normal. Obligatoriu pentru restabilirea adevărului sunt hotărârile unui Sinod, iar în lipsa acestuia folosim măsură opririi pomenirii. Noi dacă vom adopta poziția cea bună, Biserica singură va reveni la Ortodoxie, căci Biserica suntem noi, iar ereticii vor rămâne pe dinafara, cu toate că acum se pare ca sunt înăuntru. Deci oprirea pomenirii nu este regulă în Biserica, ci se aplică doar în cazuri de erezie, de prigoană în Biserica. Nu toți cei care nu au oprit pomenirea sunt și eretici, ci doar cei ce învață pe alții o erezie și îi silesc să fie de acord cu ei. Pentru aceasta eu am păstrat încă comuniunea de rugăciune cu cei ce pomenesc până la o vreme, sperând în întoarcerea lor, mai ales știind că majoritatea nu sunt ecumeniști, ci mulți pomenesc din frică și din oportunitate, fără a mă împărtășii cu Sfintele Taine, decât în unele cazuri de excepție, unde am știut că episcopul nu prigonește pe cei ce au oprit pomenirea și nu-i socotește schismatici, cu toate că formal a acceptat Sinodul din Creta. Aceasta am socotit-ca o iconomie până la un timp, pentru a mărturisi adevărul. Dar mult timp adevărul nu poate sta cu minciuna, căci adevărul aduce la lumina minciuna, care nu mai răbdă să fie dată pe față.  A spus unul din sfinții Athosului, pr. Dionisie de la Kolciu, că cine nu știe să facă pogorământ, nu este adevărat mărturisitor, fiindcă de sila prigoanei mulți nu au puterea de a opri pomenirea, sau nu au unde se duce, toate Bisericile fiind ocupate în chip samavolnic de ei, și atunci putem să spunem că toți cei ce pomenesc sunt părtași la erezie sau eretici, dacă ei nu împărtășesc erezia, ci o detestă? Vedem că Biserica a făcut pogorământ cu aceștia la Sfintele Sinoade și că ei s-au întors în Biserică doar prin blestemul ereziei, de aceia trebuie să înțelegem situația critică și concretă, dar să nu facem nicio concesie ereziei și celor care o sprijină pe față. Aceștia sunt prigonitori și nu vor avea nici un cuvânt de îndreptățire, și vor fi judecați că au avut părtășie de bunăvoie cu ereticii condamnați deja de Biserica conform Canonului 45 apostolic sau ei înșiși au propovăduit o nouă erezie. Deci lupta trebuie dusă strict în limitele canonului 15, nu confundate lucrurile și amestecate, adică starea Bisericii înainte de o hotărâre Sinodală  și starea de după un Sinod. Biserica acum este într-o stare de luptă, fiindcă și oprirea pomenirii este  iconomie a Bisericii făcută pentru perioada de prigoană, nu este o stare normală de a nu pomeni pe episcop la Sfânta Liturghie; deci trebuie să înțelegem că trebuie să facem iconomie și cu frații noștri mai slabi, care nu au oprit pomenirea până vor putea să ia și ei poziția cea buna în lupta cu erezia.

Nu am avut mare speranța în reușită opririi pomenirii de obște, știind greutatea și răutatea celor care țin mai mult la liniștea lor, decât la pacea Bisericii, dar am încercat totuși să facem ceva, măcar să trezim conștiința Bisericii, iar în continuare nu e treaba noastră, ci treaba lui Dumnezeu. Dacă am reușit sau nu se va vedea în timp. Am păstrat tăcerea până acum, dar văzând lipsa de rușine și de bun simț a ecumeniștilor, care continuă să-și îndreptățească faptele lor în numele așa zisei iconomie cu ereticii, ca și cum ar avea ei dreptate, în loc să se pocăiască în sac și în cenușă, am hotărât să nu mai tac. Căci tăcerea este al treilea fel de ateism. Iconomia se face până la o vreme, în vederea întoarcerii sau cu cei care se pocăiesc și se întorc, dar dacă cineva stăruie în greșeală, pentru acela nu mai este iconomie. După cum vedem și „Preafericitul” Patriarh Daniel, care în virtutea unei iconomie false, calcă în picioare, în continuare, toate Sf. Canoane și rânduieli îndemnând și pe alții prin faptă și cuvânt să o facă, atunci cum vom tăcea? Desigur, atunci „pietrele vor striga”! Iconomie se face cu pliroma Bisericii, cu cei care nu cunosc încă bine legile bisericești, nu cu cei ce știu și nu fac și strâmbă legea lui Dumnezeu. Acestora li se aplica vai-urile adresate de Mântuitorul cărturarilor și fariseilor fățărnici. Propovăduiesc și aceștia „dulcea și Sfânta Ortodoxie”, dar după capul și mintea lor, grăbindu-se toți cât de repede să se lepede de Hristos și să-l înscăuneze pe Antihrist. Noi nu-i urâm, ci urâm faptele și răutatea lor cu care se grăbesc să înăbușe Adevărul în numele adevărului. Căci propovăduiesc și ei un adevăr, dar un adevăr relativ în funcție de interesele și de mersul vremii, iar pe adevărații apărători ai Adevărului îi prigonesc. Ca și iudeii din vremea Mântuitorului. Căci după ei există mai multe adevăruri, dar după spusa lui Petre Țuțea:  „mai multe adevăruri, nici un adevăr”. Doamne luminează mintea mai marilor noștri, ca „drept să învețe cuvântul adevărului” și să ne povățuiască pe calea mântuirii, să înceteze dezbinarea și prigonirea dintre frații aceleiași Sfinte Mame – Biserica, ca în unire și-n dragoste să te putem slăvi pe tine: Tatăl, Dumnezeul cel ceresc și pe Fiul Tău, pe care L- ai trimis pentru mântuirea noastra, Iisus Hristos, întru Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțita în veci. Amin.
Ieroschimonah Paisie Prodromitul
11 februarie 2019
Notă – daniel vla:
Personal, deși din canonul 15 I-II Constantinopol nu reiese că întreruperea pomenirii ar fi obligatorie, consider că în contextul celorlalte canoane, scrieri ale Sfinților Părinți, și Sfânta Evanghelie aceasta este o datorie a oricărui cleric (sau mirean) responsabil și râvnitor – ruperea comuniunii cu oricine propovaduieste o erezie.
De asemenea, consider că daca unii nu au facut-o, asta se datorează unor neputințe personale ale acelora . Iar pentru neputința lor, Biserica a aplicat iconomia în privința comuniunii și legăturilor pe care trebuie să le păstrăm cu ei (cu pomenitorii).

NU ECUMENISMULUI, RUGĂCIUNILOR ÎMPREUNĂ CU ERETICII ȘI FALSULUI SINOD DIN CRETA!!!

Related image

crestin-ortodox.ro

Pentru că, așa cum se știe, între 18-25 ianuarie, în fiecare an are loc săptămâna ecumenistă…

Anul acesta, (18.01.2019) vor spurca, în săptămâna ecumenistă, Biserica Sfântul Anton – Curtea Veche! PROGRAMUL săptămânii nelegiute în București

Text de răspândit în săptămâna de rugăciune ecumenistă și nu numai.

Se poate printa pe o foaie A4 față/verso direct de aici:  nu ecumenismului 2019

NU ECUMENISMULUI, RUGĂCIUNILOR ÎMPREUNĂ CU ERETICII ȘI FALSULUI SINOD DIN CRETA!!!

Confom Simbolului de Credință (Crezul) Biserica Ortodoxă este singura Biserică! Nu există două sau mai multe Biserici. Așa cum Mântuitorul IISUS HRISTOS este UNUL, ca și cap al Bisericii, la fel și Biserica este UNA, ca și trup al Capului Hristos. Tot ce este în afara Bisericii Ortodoxe sunt erezii, schisme sau religii păgâne. BISERICA ORTODOXĂ este formată din Biserici Ortodoxe Locale.

Așa cum încă de la înființarea ei, acum aproape 2000 de ani, Biserica a fost atacată din afară prin persecuții și din interior prin erezii (credințe greșite), așa și acum este atacată.

Dușmanii din exterior sunt astăzi artizanii Noii Ordini Mondiale – francmasonii, adepții sionismului internațional, alte religii etc. Din interior Biserica este atacată de o nouă cumplită erezie  numită Ecumenism.

O definiție dată de un sfânt:

„Ecumenismul e numele de obşte pentru creştinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creştinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evaghelic de obşte este acela de „a-tot-erezie (pan-erezie)”. De ce? Fiindcă de-a lungul istoriei feluritele erezii tăgăduiau sau sluţeau anume însuşiri ale Dumnezeu-Omului, Domnului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeu-Omul în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este „legiune”.”Sf. Iustin Popovici în „Ortodoxia și Ecumenismul

În mod concret ecumenismul mai poate fi definit și ca încercarea de unire ori amestecare dintre diferitele culte așa-zis creștine sau dintre religii.

La această încercare au fost atrași și ortodocșii prin întâlniri, discuții, împreună-rugăciuni, împreună-slujiri sau diferite acțiuni comune și prin crearea Consiliului Mondial al „Bisericilor”. Numai că, Biserica (Ortodoxia) se ghidează după canoalele (legile) date de Sfinții Părinți. Aceste canoane INTERZIC rugăciunile împreună, slujirile împreună și orice comuniune cu ereticii sau cu păgânii!

Ereticii sunt: romano-catolicii și greco-catolicii (papistașii), protestanții (luterani, reformați, evanghelici etc), neo-protestanții (adventiști, baptiști, penticostali, evangheliști atc), copții, armenii, mormonii, martorii lui Iehova și mulți alții. Pentru ei se practica așa-numitul ECUMENISM INTER-CREȘTIN. * Păgânii sunt: budiștii, musulmanii, evreii care practică iudaismul (mozaici), șintoiștii, zoroastrienii, hinduiștii etc. Pentru ei se practică ECUMENISMUL INTER-RELIGIOS.

***În iunie 2016, pentru a legifera ecumenismul inter-creștin ierarhii (episcopii) trădători ai Bisericilor Ortodoxe, la presiunea unor forțe internaționale, au organizat SINODUL TÂLHĂRESC DIN CRETA. Acolo s-au semnat documente eretice, împotriva credinței Ortodoxe. Imediat, în România, câteva zeci de preoți au întrerupt, la slujbe, pomenirea numelor ierarhilor care au semnat în insula Creta (Grecia) sau au fost de acord cu deciziile luate acolo. Câteva mii de ortodocși români îi urmează pe acești preoți. Există preoți care au întrerupt pomenirea și în Grecia, Athos, R. Moldova, Ucraina, Rusia, Serbia. Majoritatea au fost pedepsiți și alungați din biserici pe nedrept de ierarhii ecumeniști și trădători. Ierarhii ecumeniști acționează necanonic! Există canoane care le dau dreptul preoților sau episcopilor să întrerupă pomenirea pe motiv de erezie (ecumenism). Căutați astfel de preoți! Mare atenție însă, căci unii au căzut în exagerări ajungând să nege harul sau să creadă că toți, în afară de ei, ar fi eretici.

Căutați preoții nepomenitori echilibrați! Reacționați împotriva ecumenismului!!!

Scopul ecumenismului este crearea unei religii unice (o unitate în diversitate a tuturor) și alături de unirea politică și economică, să creeze condițiile potrivite pentru înscăunarea unui conducător unic la nivel mondial – Antihristul!

Iată câteva canoane care interzic comuniunea cu ereticii și păgânii:

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârsească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească.

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtașire (înțelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECREȘTINII SI ERETICII)

Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se și caterisească si să se și afurisească.

CANONUL 6 Laodiceea (ERETICII SĂ NU INTRE ÎN BISERICĂ)

Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.

CANONUL 37 Laodiceea (ESTE OPRIT A PETRECE CU NECREDINCIOȘII ȘI CU ERETICII)

Nu se cuvine a primi de la iudei sau eretici darurile trimise de sărbă­tori, nici a serba împreună cu ei.

CANONUL 46 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul (†818) – (BISERICILE ERETICILOR NU SUNT BISERICI)

Vă sfătuim ca în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca în­tr-o casă simplă și să se cânte numai din nevoie, asezându-se cruce la mij­loc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvâr­șească rugăciune, nici să nu se aprindă candele și lumânare.


Erezia Evangheliei Sociale (Social Gospel)

Image result for social gospel images

Foto – goodreads.com

În urma rugăminților unora de a face un rezumat al ereziei “Evangheliei Sociale”(Social Gospel), regăsita în articolele din ultimii ani ai site-ului Orthodox Australia (orthodoxaustralia.org), încerc în rândurile următoare să redau succint câteva idei care să pună în context și să explice această nouă și ultimă erezie.

Această erezie a fost bine sintetizată în scrierile părinților Serafim Rose și Herman Podmoshenski de la Mănăstirea Platina, urmași spirituali ai părinților de la Mănăstirea Optina a cărei linie au continuat-o. După cum unii știu, dar poate majoritatea nu au aflat, multe din lucrările acestor doi sfințiți părinți au fost cenzurate, cărți editate în ediții ulterioare, paragrafe scoase etc, ca să nu mai amintim lupta acerbă de discreditare și calomniere a lor și modul suspicios al morții la doar 47 de ani a Părintelui Serafim Rose, în urma unei afecțiuni rapide și acute la stomac, care are mai mult trăsăturile unei otrăviri, cât și a înscenărilor calomnioase de pedofilie și alte acuzații la adresa Părintelui Herman (Gherman) care nu au fost dovedite în instanță niciodată. De altfel, acești părinți au suferit așa cum au suferit toți ceilalți predecesori și duhovnici ai lor, incluzând aici și pe Sfântul Ioan Maximovici.

Una dintre lucrările cele mai importante, dar cu care s-a dus și cea mai înverșunată luptă(mai ales din interiorul Bisericii) de a nu vedea niciodată lumina zilei, a fost cursul “Orthodox Survival Course”(sau cursul de supraviețuire ortodoxă) pe care acești doi părinți l-au ținut timp de câțiva ani(în anii 70) la mănăstire la Platina. Pe timpul verii, mulți pelerini din toată lumea veneau din toate colțurile lumii să audă și să vadă despre ceea ce se dusese repede vestea. Acest curs a fost publicat în anii mai recenți pe site-ul mai sus amintit în categoria “Ennobling Literature”. Cu această ocazie lansez și invitatia celor care doresc a ajuta cu traducerea lui în românește să o facă spre folosul dreptcredincioșilor noștri români.

Pe baza acestei comori ascunse și a multor dintre scrisorile cenzurate și nepublicate decât recent a celor doi părinți, misiunea ortodoxă Orthodox Australia a încercat să pună cap la cap această moștenire spirituală cu evenimentele recente din lume și să pună în lumină o viziune de ansamblu și să dea un sens acestora.

Sunt multe elemente pe care ar trebui să le includ, pe măsura ce îmi vin în minte și în urma revizitării unora din articole, voi actualiza această postare.
Am să încerc să prezint succint principalele idei.

Erezia “Social Gospel” (sau Evanghelia Sociala) pleacă de la premisa că menirea Bisericii este nu aceea de a popovădui cuvântul lui Dumnezeu ci de a deveni un participant activ la scopul eradicării din societate a tuturor problemelor, nedreptăților, bolilor, suferințelor etc, devenind astfel o biserică umanistă, o intruchipare a idealurilor umaniste.

Este binecunoscut în învățătura Ortodoxă că nedreptatea, fărădelegea, sărăcia, lipsurile, bolile etc sunt cauza naturii decăzute a omului și a păcatului. Dumnezeu îngăduie fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai puțin, după dreapta Sa socoteală, ca fiecare să avem o cruce de dus în viață, iar această Cruce este cupa suferințelor pe care trebuie să le îndurăm spre a ne mântui. Așadar aceste suferințe sunt parte din planul lui Dumnezeu de mântuire a fiecărui om în parte, și spun în parte pentru că e foarte important, deoarece se încearcă a se împinge în față un fel de mântuire “colectivă”.

Ce încearcă această erezie să aducă nou este să își propună ca să lupte pentru eradicarea tuturor acestor suferințe din societate și din viața fiecăruia, adică să înlăture însăși pârghia mântuirii lăsată nouă de Hristos, pentru ca în final să se ajungă la societatea perfectă aici pe pământ, fără nedreptate, fără fărădelege, fără sărăcie, fără boli, fără suferință, adica fără de Cruce! Aceste deziderate nu sunt vorbe în vânt ci puncte cheie incluse în Documentul 3 al Sinodului(tâlhăresc-ecumenist) din Creta, în special în sectiunea “F: Misiunea Bisericii Ortodoxe ca mărturie de dragoste în slujire” (http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-misiunea-bisericii-in-lumea-contemporana-document-final/).

Este imposibil să nu observăm limbajul caracteristic comunist foarte asemănător cu cel cu care am fost obișnuiți și pe vremea regimului de tristă amintire, însă de data aceasta aceste deziderate utopice apar în documentul oficial al Bisericii și devin parte din învățătura sa, o doctrină care nu a existat până astăzi în Biserică, o învățătură nouă și care va trebui propovaduita! Oridinele de propovăduire vor veni de sus. Ce este interesant este că aceleași puncte și obiective se regăsesc în mare parte pe agenda Națiunilor Unite, sub numele de Agenda 2030 (sau agenda 21 cum este ea cunoscută cu un nume mai vechi). Dacă vechii comuniști ne vorbeau de “exploatarea omului de către om” ca deziderat principal pentru motivul de a aduce o nouă formă de dreptate socială, acum au schimbat puțin cuvintele, au adăugat și câteva cuvinte duhovnicești și cu referire la credință, și ne-au prezentat o formă îmbunătățită a aceluiași manifest.

Într-una din scrisori(numărul 78 pe site-ul orthodoxaustralia.org) Părintele Serafim scria profetic aceastea:
http://orthodoxaustralia.org/…/letters-of-fr-seraphim-rose…/

”Dar cu comuniștii, ținta este mai adâncă: în final, să distrugă complet Biserica, folosindu-se de înșiși ierarhii Bisericii(când este posibil) ca agenți infiltrați ai acestui plan; și, spre sfârșitul planului, să se folosească de Biserică să apere comunismul în lume și în Occident și să propovăduiască un „Creștinism comunist” care pregătește ideologic calea pentru viitorul triumf al comunismului mondial, nu doar ca regim politic universal, dar și ca tiranie ideologică și pseudo-religioasă.
Pentru a ne da seama de acest lucru, trebuie să ne dăm seama ce este comunismul: nu doar un regim politic nebun după putere, ci un sistem ideologic-religios a cărui
țintă este să dărâme și să înlocuiască toate celelalte sisteme, mai ales Creștinismul.”

Este foarte greu să nu observam că de fapt acest document (Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană) este chiar materializarea acestei profeții. Biserica cea Orthodoxă a lui Hristos ne învață că lucrarea mântuitoare a omului este una tainică, individuală, ce acționează asupra fiecărui suflet în parte prin participarea la Sfintele Taine. Noua doctrină însă învață că lucrarea mântuitoare trebuie de acum să conțină, pe lângă tainele bisericești (care se fac individual), și un element „social” nou, la care neparticipând înseamnă excluderea din Biserică prin nerespectarea hotărârilor sinodale. Asistăm deci la apariția unui nou concept, acela de „mântuire colectivă” (sau collective salvation).

După cum este arătat și în Orthodox Survival Course(Cursul ortodox de supraviețuire), vechii comuniști, văzând că experiența de ateizare marxistă a eșuat, vor încerca să o facă din nou într-un context spiritualizat, în care Biserica mărturisitoare a lui Hristos să devină parte implicată, aservită acestui nou sistem. Însă ca această lucrare satanică să reușească, trebuie adus în prim plan și un duh, un spirit catalizator, care să imbolde lumea la a participa în această mișcare. Acesta e spiritul harismatic, descris perfect în lucrările Părintelui Serafim Rose, care este de fapt același spirit care a luat cu asalt „creștinătatea” Vestică încă de la momentul schismei de Ortodoxie, și care a ajuns să prolifereze cel mai evident la protestanții de azi. Primele elemente ale acestui spirit harismatic poate fi observat la Francis de Assisi, la care regăsim și prima formă a ereziei “Evanghelia Socială”(Social Gospel). În scrierile papistașe(spunându-li-se greșit „catolice”) găsim multe referințe la motivul pentru care el a început să predice prima formă a acestei erezii numită “Bucuria sărăciei”(The Joy of Poverty). Adică un fel de promovare socială a ideii de sărăcie ca un fenomen social ca mod de mântuire socială, făcută nu în spiritul Sfinților Părinți care făceau acest lucru în mod tainic și individual prin renunțarea la lumea aceasta deșartă și unirea cu Dumnezeu, ci cu scopul de a arăta „că nu trebuie să fie nimeni mai sărac decât el”(Francis de Assisi), dacă ar fi să cităm direct de la sursă. Scopul e evident de a crea un efect social în masă și nu o mântuire individuală.

Deci se poate vedea deja acest spirit harismatic care îl imboldă pe om să facă tot felul de “acte de smerenie” nu pentru slava lui Dumnezeu, ci spre slava proprie, ca omul să fie slăvit și luat ca exemplu de societate. Acest spirit harismatic este peste tot în Occident și a pătruns deja și în țările Ortodoxe. Spre exemplu astăzi auzi peste tot de oameni care înconjoară bisericile pe coate și în genunchi în văzul tuturor și cum astfel de practici se răspândesc tot mai mult. Din nou Francis de Assisi poate fi considerat fondatorul acestor practici prin celebra sa “dovadă de smerenie” în care îl punea pe ucenicul său să-l lege de gât cu o funie și să-l târâie prin piețe biciuindu-l, arâtând lumii cât de păcătos este. Acestea nu sunt decât elemente ale acestei erezii “Evanghelia Socială” de care vorbeam mai devreme. Observăm deci că lucrarea mântuitoare se mută din planul tainic, individual, în cel colectiv, social!

De atunci însă creștinătatea vestică “a evoluat” cu mult înspre rău, și ajutată de știință, această pervertire a ajuns să devină unealta Antihristului care se pregătește să apară. Acest Antihrist va veni ca “tatăl tuturor harismaticilor”, pentru că va forța toată lumea să facă toată fapta bună la vedere, iar această erezie “Social Gospel” este ultima etapă pregătitoare, și este și scopul ereziei ecumeniste de până acum, pentru că scopul a fost să adune toată lumea creștină în jurul acestei noi erezii mai mare și mai puternică, erezia “Social Gospel”.

Elementele definitorii și termenii vehiculați ale acestei erezii de azi sunt “social justice” (dreptate socială), “financial or economic justice” (dreptatea financiară și economică – adica tot comunismul definit cu alte cuvinte, lupta de clasă și înlăturarea exploatării săracilor de către bogați), “climate justice”, “religious justice” etc.

Când ne uităm împrejur, fiecare din aceste elemente au dus la crearea unei mișcări de mobilizare generală în numele dreptății. Cred că deja devine evident faptul că de fapt toate problemele omenirii de azi sunt create artificial de un grup de “elite”, pusă să distrugă omenirea și să aducă Noua Ordine Mondială. Ei sunt cei care crează și finanțează toate revoltele și problemele sociale (inclusiv ISIS), ei au creat acest sistem financiar atât de corupt și care va colapsa (iar mișcarea de mobilizare împotriva bancherilor nu a lipsit să apară: Occupy Wall Street), ei modifică și vremea ca să ne împingă pe noi să acceptăm acest nou sistem de valori comuniste definit de Agenda 21, ei împing pe plan politic căsătoriile homosexuale, legalizarea avortului etc. Toate acestea au rolul de a mobiliza toate religiile, toate clasele sociale în această mișcare de “dreptate socială”, de unire a tuturor în ciuda diferențelor doctrinare, într-un front comun de luptă împotriva inegalității și corupției, pentru că nu este nicio religie care să nu denunțe asemenea practici, toate sunt împotriva lor.

Vă amintiți probabil în Scriptură, în Apocalipsă, cum că “Antihristul va face semne mari pe pământ”, chiar “și foc să coboare din cer” în încercarea sa turbată de a subjuga omenirea bestiei Apocalipsei (comunismului). Uitati-vă și voi ce nenorociri se văd doar dacă ne uităm la schimbările climatice. Acum vreo 3-4 luni au fost știri, în presă cum că a fost o furtună cu fulgere fără nori prin Franța și prin Germania, fulgere din senin coborând ca focul din cer … Toată această propagandă a schimbării climatice este tot datorită puterii satanei, care prin stiință, în ziua de azi poate modifica vremea, poate aduce secete, poate aduce chiar și ploi distrugătoare. Toate acestea sunt făcute ca să ne sperie și să ne forțeze să ne închinăm bestiei.

Nu cred că este cazul să mai amintesc (ca parte a programului “religious justice” amintit mai sus) cum suntem toti împinși spre o religie politic corectă și fără discriminare, inclusiv față de musulmani.

Deci vedeți, dragii mei, cum pe absolut toate planurile, încercările la care e supusă omenirea astazi devin tot mai grele. Va urma și razboiul, dar întâi vine colapsul financiar, așa spun profețiile …

În a înșela lumea, ei încearcă să creeze și un fals antihrist, astfel că cel ce vine după acest fals antihrist, să vină ca un “eliberator” de sub tirania acestui fals antihrist, și ca atare lumea să-l primească ca pe mesia! Acest adevărat antihrist, va aduce bunastarea generala, dreptatea universală, pedepsirea publică a tuturor elitelor și lucrătorilor fărădelegii, va fi cel pe care Dostoievski îl numea “Marele Inchizitor”. Vedem deci cum această nouă erezie este menită să pregatească tronul adevăratului antihrist.

Falsul antihrist va fi conducătorul a ceea ce astăzi presa încearcă să ne prezinte ca fiind “Noua Ordine Mondială”, acel regim de opresare și persecuție a tuturor indiferent de religie, facută tot spre scopul forțării unirii lor, sistem care va avea un dictator la putere. Pe acest dictator lumea îl va considera ca fiind antihristul, dar nu va fi. Va fi, fie conducătorul noului imperiu islamic ce se va ridica pe fondul căderii vestului, dar poate fi și un nou Hitler ce vine din vest.

Adevăratul antihrist va veni ca urmare a revoltei generale, a ultimei revoluții, celei pentru “dreptate socială”, pentru că de acum înainte situatia se va înrăutății tot mai mult, Vestul va intra în colaps financiar iar necazurile vor deveni de nesuportat. Prin aceste teribile încercări, satana speră să coalizeze pe toti, de la mic la mare, pentru marea dreptate sociala și instaurarea paradisului pe pământ!

Ar trebui amintit că în prelegerea istorică a primului papă catolic din istorie ce s-a adresat Congresului American și Adunării Națiunilor Unite în septembrie 2015, papa Francis a prezentat și a promovat exact aceleași obiective de justiție și dreptate globală.

Iată dragi frați întru Hristos cum în acest fel au ajuns idealurile comunismului spiritualizat să fie propovăduit lumii întregi…
În cursul Orthodox Survival Course, se arată clar că Revoluția Franceză a fost începutul mișcărilor sociale și de răsturnare a rânduielilor lăsate de Dumnezeu pe pământ, eliminarea tuturor monarhiilor creștine, și a instaurării unei noi ordini sociale și politice, mișcare ce se va termina cu revoluția ce-l va întroniza pe Antihrist. Aceasta va fi ultima revoluție.

“Libertate, Egalitate, Fraternitate” se strigă încă odată, însă de această dată chiar din interiorul Bisericii lui Hristos!

(sursa in romaneste)
(varianta in engleza)

(Cât despre Sfintele Taine, unul din cei care corectează/postează pe acest site care scrie și aceste rânduri, nu mai are parte de ele din moment ce nu are cum să ajungă la vreun preot nepomenitori care nici să nu fie căzut in vreo extremă, și cred că nu sunt singurul. Părintele Rafail Berestov, cel mai mare luptător la ora actuală împotriva ecumenismului, pomenirii ereticilor și globalizării spune că vom rezista în îngrădirea de erezie și aruncarea actelor antihristice pline de 666 doar prin Rugăciunea lui Iisus.
”Cel ca Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui…Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit, să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veți cere în numele Meu.”(Ioan 14, 21; 15, 16)

Sursa: orthodoxromania.org

Gheron Gavriil NU este de acord cu atitudinea schismatică în întreruperea pomenirii

Related image

Gheronda Gavriil: „Să avem ca punct de referință Canonul Sfântului Atanasie cel Mare”

Gheron Gavriil din Sfântul Munte Athos a acordat un interviu telefonic în exclusivitate pentru portalul Mărturisirea Ortodoxă părintelui Matei Vulcănescu. Publicăm transcrierea discuției și fișierul audio, cu rugămintea pentru colegii din media online, care ar dori să preia cuvintele Gherondei Gavriil, să menționeze pe siteurile lor și aceste precizări introductive.

Gheronda Gavriil: Binecuvântați!

 

Pr. Vulcănescu: Binecuvântați! Sunt Părintele Matei Vulcănescu, de la Sfânta Mitropolie de Pireu; acum mă aflu pentru scurt timp în România, cu familia mea.

 

Gheronda Gavriil: Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să petreceți cu bine. Să fiți binecuvântați ca Avraam, Isaac și Iacob!

 

Pr. Vulcănescu: Vă mulțumim, Gheronda! Aici, în România, avem unele probleme: Patriarhul Bisericii Ortodoxe a României și mulți dintre ierarhi au semnat documentele pseudosinodului din Creta și, din acest motiv, unii dintre părinții de aici au întrerupt pomenirea patriarhului și a episcopilor cu cuget eretic, ceea ce este foarte îmbucurător pentru noi. Noi sprijinim această decizie a părinților. A apărut însă o neînțelegere prilejuită de faptul că aici a venit de multe ori părintele Sava, care a spus că toți românii care nu pot merge la biserici unde slujesc preoți nepomenitori sunt în erezie, așa cum eretice sunt și toate Patriarhiile care au condamnat sinodul din Creta, dar nu au întrerupt pomenirea cu celelalte Biserici care au participat la pseudosinod. Așa este, de exemplu, Patriarhia Bulgariei, care nu numai că nu a trimis nicio delegație în Creta, dar a și condamnat pseudosinodul din Creta, și aceasta este foarte important pentru noi, fiindcă avem cel puțin două Biserici locale, două Patriarhii, a Bulgariei și a Georgiei, care au condamnat oficial, sinodal, pseudosinodul din Creta – dar  aici există acest duh – părintele Sava le-a spus că Patriarhia Bulgariei și cea a Georgiei se află în  înșelare și în erezie pentru că patriarhii acestor două Biserici nu au întrerupt pomenirea întâistătătorilor celorlalte Biserici locale. S-a produs astfel mare tulburare, fiindcă de aici până la schismă nu mai este decât un pas. Există deci această mare problemă, pentru că una este ca un preot să întrerupă pomenirea cu episcopul locului, care a semnat în Creta, dar să aibă comuniune cu cei care mărturisesc împotriva pseudosinodului din Creta, dar care, din diverse motive nu au întrerupt încă pomenirea, și alta este să întrerupă comuniunea cu tot restul Bisericii și să ajungă precum stiliștii, care susțin teoria vaselor comunicante în erezie. Noi știm că doar atunci când aceștia sunt condamnați de un sinod – și aceasta se va întâmpla cu ajutorul lui Dumnezeu, prin intervenția lui Dumnezeu, și patriarhul Bartolomeu și toți cei care au semnat în Creta și pseudosinodul din Creta în întregime trebuie să fie dați anatemei – abia atunci putem spune că sunt eretici, că nu mai au har și că nu mai sunt membri ai Bisericii lui Hristos. Dar până atunci trebuie să ne luptăm în cadrul zidurilor Bisericii, prin întreruperea pomenirii, dând mărturisire de credință; aceasta este atitudinea corectă adoptată de părintele Theodoros Zisis, care este teolog și a întrerupt pomenirea arhiepisopului Antim, dar încearcă să arate o cale împărătească, nu să întrerupă comuniunea cu întreaga Biserică. Din păcate, există însă unii monahi tineri care vin din Sfântul Munte și care nu știu teologie, așa cum este părintele Sava, care aici, în România, a făcut mare rău; a spus că toți sunt eretici, și Mitropolitul de Pireu este eretic, Mitropolitul de Nafpaktos este și el eretic, Biserica Bulgariei este și ea eretică, pentru că îi pomenește pe întâistătătorii celorlalte Biserici; aceia au condamnat însă pseudosinodul din Creta, au făcut ce s-a putut face în acest stadiu; aceștia merg însă la extrem și în acest fel, ușor-ușor se va ajunge la schismă, deoarece deja există români care susțin că cei care pomenesc, chiar dacă mărturisesc împotriva pseudosinodului din Creta, sunt eretici fiindcă au rămas în Biserică.

Problema este că un monah care a venit aici, Sava, a spus în anumite cercuri că Sfântul Paisie Aghioritul nu este sfânt, că a fost înșelat fiindcă nu a rămas în întreruperea pomenirii lui Atenagora, că ceea ce au făcut părinții din Sfântul Munte în timpul Patriarhului Atenagora a fost o pseudo-întrerupere a pomenirii aceluia. Ce spuneți, părinte, au dreptate aceștia, care spun că Sfântul Paisie nu este sfânt?

 

Gheronda Gavriil: Sfântul Paisie este sfânt, Sfântul Porfirie este sfânt, Sfântul Iacob [Tsalikis] este sfânt.

 

Pr. Vulcănescu: Mulțumim foarte mult, Gheronda. Este foarte important acest lucru, faptul că aceștia au fost sfinți, că au avut darul discernământului și luminarea Duhului Sfânt. Din nefericire însă aici ia amploare un duh schismatic, adică se pune la îndoială sfințenia sfinților recenți, în acest fel ajungându-se să se afirme că ne aflăm într-o Biserică nevăzută; există, de asemenea, și o altă problemă, legată de episcopul Artemie din Serbia. De curând părintele Sava a mers în Serbia, a participat la Sfânta Liturghie, unde a și cântat și apoi a venit în România și a spus că în întreaga lume nu există decât un singur episcop ortodox, iar acesta este Artemie; nu există alt episcop ortodox astăzi în Ortodoxie, doar Artemie. Dumneavoastră sunteți de acord cu această afirmație, că astăzi nu există decât un singur episcop ortodox în lume, iar toți ceilalți sunt eretici?

 

Gheronda Gavriil: Eu sunt de părere să facem rugăciune, să fim cu toții uniți, să nu apară alte probleme. Găsiți canonul întâi al Sfântului Atanasie cel Mare și citiți-l cu atenție și apoi să îmi spuneți părerea dumneavoastră.

 

 Pr. Vulcănescu: Da. De ce vă întreb aceste lucruri, Gheronda, fiindcă există o atitudine extremă, care va duce schismă; așa cum a fost în anul 1925, când a avut loc schisma calendarului pe stil vechi, și acum există acest pericol, pentru că unii creștini, unii monahi, care nu cunosc bine teologie, încep să cadă în această extremă și să afirme că nu mai există episcopi – sigur că noi ne punem nădejdea în Hristos și numai El poate rândui astfel lucrurile, încât să se poată întruni un nou sinod – există însă Biserici care nu au fost prezente în Creta și au condamnat cele întâmplate acolo, așa cum este Biserica Bulgariei.

 

Gheronda Gavriil: Să citiți, vă rog, canonul al treilea al Sfântului Atanasie cel Mare și tălmăcirea pe  care o face la acesta Sfântul Nicodim Aghioritul.

 

Pr. Vulcănescu: Canonul al treilea al Sfântului Atanasie cel Mare, da.

 

Gheronda  Gavriil: Nu înaintăm mai mult, nu facem alt altar, nu ne facem Biserică proprie, nu facem alt jertfelnic, așteptăm, să vedem ce se va întâmpla. [Credincioșii] să meargă acolo unde au întrerupt pomenirea, să nu meargă acolo unde preoții sunt eretici, crezând că papa e Biserică. Asta pot să spun. Nu pot să spun să nu meargă nicăieri, nu am înștiințare de la Dumnezeu.

 

Pr. Vulcănescu: Vă mulțumim, Gheronda, pentru ceea ce ne spuneți, sunt lucruri foarte importante. Aș vrea să vă mai întreb încă ceva. Vedeți, există un mare luptător și profesor, care este părintele Theodoros Zisis, care ne arată o linie corectă patristică. Aș vrea să vă rog în primul rând să faceți multă rugăciune pentru părintele Theodoros Zisis, care ne arată o cale corectă în această direcție. Și aș vrea să știu dacă dumneavoastră îl sprijiniți pe părintele Zisis.

 

Gheronda Gavriil: Eu îl stimez pe părintele Zisis.

 

Pr. Vulcănescu: Este foarte important. Să îl pomeniți în rugăciunile dumneavoastră, fiindcă se luptă pretutindeni; a mers la episcopul Longhin, care e și el antiecumenist și a întrerupt pomenirea lui Kirill și părintele Zisis l-a susținut pe episcopul Longhin, care căzuse în deznădejde, fiindcă Gheron Sava a mers acolo și i-a zis: „Tu nu ești ortodox, ești eretic fiindcă îl pomenești pe Kirill, de vreme ce îl pomenești pe episcopul tău” – care și el este antiecumenist – „dar episcopul tău îl pomenește pe Kirill”. Episcopul Longhin i-a spus că el nu îl pomenește în chip nemijlocit pe Kirill, însă atunci când este adoptată teoria vaselor comunicante, omul cade în schismă, la fel cum a fost cu cei pe stil vechi, ceea ce este foarte periculos, să întrerupi orice legătură cu toate Bisericile locale, care își duc lupta [pentru păstrarea dreptei credințe]. Biserica Bulgariei nu a putut înainta și mai mult, dar a realizat un lucru foarte însemnat condamnând pseudosinodul din Creta.

 

Gheronda Gavriil: Să citiți Canonul al treilea al Sfântului Atanasie și să îmi spuneți ce ați înțeles. O să vă pun câteva întrebări.

 

Pr. Vulcănescu: Desigur.

 

Gheronda Gavriil: Este cineva care e pe patul de moarte și nu găsește un preot care să fi întrerupt pomenirea [episcopului cu cuget eretic], ca să se spovedească și să se împărtășească. Dacă acesta merge să se spovedească și să se împărtășească de la un preot care, chiar dacă îl pomenește pe episcopul său [cu cuget eretic], el are cuget ortodox și mărturisește ca papa este eretic și că sinodul este eretic, ce răspuns va afla la Judecată?

 

Pr. Vulcănescu: Dacă merge să se spovedească și să ia Sfânta Împărtășanie de la acesta, eu cred că va fi binecuvântat și că va primi răspuns bun în ziua Judecății, fiindcă nu a mers la cineva care propovăduiește erezia „cu capul descoperit”, ci a mers la un preot care are cuget ortodox.

 

Gheronda Gavriil: Așa cred și eu.

 

Pr. Vulcănescu: Vă mulțumim mult, Gheronda, mulțumim mult.

 

Gheronda Gavriil: Să citiți canonul cu atenție și apoi să vorbim, da?

 

Pr. Vulcănescu: Desigur, Gheronda. Mă bucur foarte mult că am vorbit și îmi doresc să mai vorbim fiindcă aici, în România, situația este critică.

Nu l-am întrebat pe Gheronda dacă putem face un interviu.

 

Gheronda Gavriil: Nu, fiindcă după aceea voi afla ispită.

 

Pr. Vulcănescu: În regulă, dar ceea ce putem să facem este să spunem că Gheronda are această părere, ca să afle credincioșii români acest lucru. Părintele trebuie să știe că în România există oameni care au căzut deja în schismă fiindcă nu au comuniune cu nimeni și spun că noi toți suntem blestemați si eretici, noi toți, cei care mărturisim Ortodoxia. Afirmă că întreg poporul român va merge în iad; sunt oameni simpli… Și se vor pierde, rămânând în afara Bisericii și consider că este foarte important cuvântul părintelui Gavriil. Și chiar dacă va avea ispită, va contribui însă la câștigarea sufletelor acestor oameni.

 

Gheronda Gavriil: Eu cred că papa este eretic, sinodul este eretic, întrerupem pomenirea; acum, dacă există preoți care cugetă drept, dar se tem să întrerupă pomenirea episcopului [cu cuget eretic], credincioșii pot merge la slujbele săvârșite de aceștia; dar nu am descoperire de la Dumnezeu pentru aceasta, de aceea vă spun să citiți canonul Sfântului Atanasie.

 

Pr. Vulcănescu: Da, îl voi citi.

 

Gheronda Gavriil: Ce ați înțeles din ce ați citit?

 

Pr. Vulcănescu: Da, am citit canonul și comentariul Sfântului Nicodim. Sfântul Atanasie face deosebire între cei care erau eretici în conștiință și care propovăduiau erezia și între cei care au fost forțați să aibă comuniune cu ereticii. Este foarte important acest lucru, că există diferențiere și iconomie a lui Dumnezeu. Asta am înțeles eu.

 

Gheronda Gavriil: Eu, cu smerita mea părere, condamn sinodul, îl condamn pe papa, nu trebuie să ne unim – una. În al doilea rând, întrerupem pomenirea și ne oprim aici, nu înaintăm spre a face alt altar, nu facem propriul nostru jertfelnic, nu facem propria noastră Biserică.

 

Pr. Vulcănescu: Nici nu pomenim alt episcop, în taină.

 

Gheronda Gavriil: Se subînțelege aceasta – nu facem propriul nostru jertfelnic.

 

Pr. Vulcănescu: Da.

 

Gheronda Gavriil: Trei: le spunem oamenilor să meargă la biserici unde slujesc preoți care nu pomenesc.

 

Pr. Vulcănescu: Exact, foarte corect.

 

Gheronda Gavriil: Acum, oamenii să nu meargă acolo unde sunt eretici declarați și zic că papa e Biserică și că sinodul este bun și că trebuie să ne unim, acolo e exclus să meargă, nu pot merge acolo. Acolo să nu meargă. Acum, prin iconomie extremă, după smerita mea părere – nu știu dacă e de la Dumnezeu aceasta – le spunem oamenilor să meargă la biserici unde slujesc preoți care pomenesc, dar au cuget ortodox și cred că papa este eretic și sinodul este eretic și patriarhul are cuget eretic, dar din diverse motive preotul respectiv se teme că îl caterisește episcopul, are familie, în astfel de cazuri recomand, dar nu știu dacă este de la Dumnezeu aceasta.

 

Pr. Vulcănescu: Gheronda, dacă, de exemplu, există oameni din România care merg să se împărtășească în Bulgaria, pentru că acolo Sinodul Bisericii Bulgariei a condamnat pseudosinodul din Creta și nu a participat la acesta. Este corect acest lucru, să meargă acolo ca să se împărtășească?

 

Gheronda Gavriil: După smerita mea părere, nu este rău, să meargă.

 

Pr. Vulcănescu: Sau există, de exemplu, Biserica din Muntele Sinai, Sfânta Ecaterina, unde episcopul Damianos a semnat o extraordinară mărturisire de credință, în care condamnă toate ereziile din Creta și toate ereziile din spațiul ortodox. Și a suferit și un accident, fie de la diavol, fie din cauza unor oameni și a fost supus la presiuni, însă nu a cedat, a rămas în mărturisirea de credință; și acolo au loc minuni, și Sfânta Ecaterina ține Muntele Sinai ortodox, chiar dacă sunt supuși la mari presiuni. Am fost de curând acolo, la arhiepiscopul Damianos, și acesta mi-a spus că unii l-au informat că am schimbat mărturisirea, i-au spus diverse minciuni, însă atunci când a citit mărturisirea, cea pe care a semnat-o, a zis: „Eu nu voi schimba această mărturisire de credință, aceasta cred, aceasta propovăduiesc”. Biserica din Muntele Sinai, Mânăstirea Sfânta Ecaterina crede acest lucru, împotriva pseudosinodului, împotriva ereziei. Aceasta este o mare mărturisire, cu jertfă până la sânge.

 

Gheronda Gavriil: Patriarhul Gherman al II-lea al Constantinopolului, care a trăit pe la anul 1200, scrie o scrisoare ciprioților, care credeau că papa e Biserică și le zice: „Vă legiuiesc și vouă, tuturor mirenilor, să fugiți alergând departe de preoții care au căzut în erezia latino-cugetătorilor. Și nici în Biserică să nu vă adunați împreună cu ei, să nu luați Sfânta Împărtășanie din mâinile lor, nici anafură să nu luați din mâinile lor, ci să vă rugați singuri în casele voastre. Altminteri veți avea parte de aceeași osândă ca ei”. Dacă un patriarh sau un arhiepiscop, un episcop nu respectă canoanele apostolice, care interzic slujirea comună și rugăciunile comune cu ereticii, nu respectă canoanele sinoadelor ecumenice și locale, nu respectă ceea ce au spus Părinții noștri, acesta nu este păstor. Ce este? Ne-o spune un mare Părinte din secolul întâi: „Oricine zice lucruri diferite de cele rânduite, chiar și dacă este (în general) vrednic de crezare sau postitor sau face minuni și se nevoiește și profețește, să îți fie ție ca un lup care, îmbrăcat în piele de oaie, omoară și nimicește oile!”. Sfântul Ignatie Teoforul.

 

Pr. Vulcănescu: Da, vă mulțumesc foarte mult, Gheronda, este foarte important ceea ce ne-ați citit.

 

Gheronda Gavriil: Canonul Sfântului Atanasie cel Mare!

 

Pr. Vulcănescu: Arată o distincție, nu ne vom împărtăși din mâna lui Bartolomeu sau din mâna lui Daniel sau din mâna lui Kirill sau din mâinile ereticilor, care propovăduiesc erezia „cu capul descoperit”, nu ne vom împărtăși de la aceștia, fiindcă ne vom lua osândă. Aceasta este limpede. Dar, dacă mergem acolo unde slujitorii au cuget ortodox, chiar dacă din diverse motive nu au putut încă să întrerupă pomenirea episcopului lor, care are cuget eretic…

 

Gheronda Gavriil: Nu asta spune Sfântul Atanasie cel Mare?

 

Pr. Vulcănescu: Exact.

 

Gheronda Gavriil: Să aveți ca îndrumar acest canon, ca să duceți lupta. Binecuvântați!

 

Pr. Vulcănescu: Binecuvântați, Gheronda! V-am zis că ceea ce ne-ați spus acum este foarte important, pentru ca unii români să nu cadă în schismă, adică să se rupă cu totul de Biserică și să nu aibă comuniune cu nimeni. Avem binecuvântare ca ideile pe care ni le-ați împărtășit, să le publicăm în România, adică să traducem în limba română ce ați spus, ca să circule în România și credincioșii să audă ca aceasta este părerea dumneavoastră? Fiindcă există unii care spun că aveți altă părere etc. Aceasta va ajuta mult.

 

Gheronda Gavriil: Întrerupem pomenirea, nu înaintăm spre a face alt altar, nu facem propriul nostru jertfelnic, nu facem propria noastră Biserică, îi trimitem pe oameni la biserici unde slujesc preoți care nu pomenesc. Dar dacă preotul pomenește [episcopul cu cuget eretic], dar are  cuget ortodox, le spunem oamenilor să meargă acolo [să se împartașească], dar nu am descoperire de la Dumnezeu, ca să spun aceasta cu siguranță.

 

Pr. Vulcănescu: Este foarte important ceea ce ne-ați spus.

 

Gheronda Gavriil: Să avem ca punct de referință Canonul Sfântului Atanasie cel Mare, care spune tot ceea ce am spus anterior!

 

Pr. Vulcănescu: Este important că dumneavoastră spuneți aceasta și acest lucru să îl audă și poporul român.

 

Gheronda Gavriil: Dar să spuneți că aceasta este părerea mea, nu am descoperire de la Dumnezeu în acest sens.

 

Pr. Vulcănescu: Desigur. Mulțumim foarte mult, Gheronda și iertare!

 

Gheronda Gavriil: Binecuvântați!

 

Pr. Vulcănescu: Binecuvântați! Să ne pomeniți și pe noi, părintele Matei și Laura [prezbitera].

Despre canonul Sfântului Atanasie cel Mare de reprimire la Ortodoxie a ereticilor, citiți și articolul Canonul Sfântului Atanasie cel Mare despre reprimirea celor ce nu s-au făcut părtași eresului de bunăvoie.

 

Notă preot Matei Vulcănescu: Teoria vaselor comunicante în teologie şi mai exact în eclesiologie se referă la faptul că atunci când un episcop este eretic anatematizat de Biserică, oricine ar rămâne în comuniune cu acel episcop este şi el anatematizat. Acestă teorie este adevărată numai în cazul ereticilor condamnaţi nominal de Biserică prin anatema, prin afurisire (excomunicare). Cel ce se roagă cu cel excomunicat este şi el excomunicat la rândul său. Unii însă aplică această teorie în mod greşit, considerând pe unii episcopi excomunicabili ca fiind deja excomunicaţi deşi nu au fost condamnaţi sinodal. Biserica aplică pedeapsa excomunicarii numai celor care intră in comuniune cu cei deja excomunicaţi de un Sinod.

 

Mitropolia Munteniei și Dobrogei îi încalcă, prin Consistoriul mitropolitan, părintelui Claudiu Buză, dreptul la recurs

Li se oferă șansa să reparea greșeala de „caterisire” oricum invalidă și ei nu sunt în stare nici măcar să dea un răspuns corect canonic…

Sigur, cred că nimeni nu se aștepta la un răspuns pozitiv din partea acestor slugoi de ecumeniști și/sau ecumeniști, dar ar fi avut ocazia sa facă dreptate, nu ei, preoții din așa-zisul Consistoriu, ci conform canoanelor, cinci episcopi plus unul.

Chiar dacă ridicau „caterisirea”, ruperea comuniunii de ecumeniști rămânea în continuare, dar cel puțin ei n-ar fi avut vina confirmării unei condamnări nedrepte pe capul lor. Așa… vor rămâne la pedeapsa lui Dumnezeu.

Consistoriul Mitropolitan al MMD îi încalcă părintelui Claudiu Buză dreptul la recurs

La mai bine de un an după depunerea apelului contra hotărârii de caterisire 1/2017 a Consistoriului Episcopal al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, părintele Claudiu Buză a primit în sfârșit înștiințarea că demersul sfinției sale a fost respins de către Consistoriul Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.

După o deliberare de un an și jumătate, Consistoriul Mitropolitan al MMD i-a trimis părintelui Claudiu o simplă înștiințare că apelul i-a fost respins. Fără motivarea Consistoriului Mitropolitan, fără decizia Sinodului Mitropolitan.

În urmă cu o lună, siteul Protopopiatului Urziceni publica o știre referitoare la această decizie a Consistoriului Mitropolitan, adăugând și informația eronată “pedeapsa rămânând definitivă”, în condițiile în care art. 155, alin. (2) și (3) spun că sentințele în privința destituirii din slujirea clericală rămân definitive și executorii după aprobarea lor de către Sinodul Mitropolitan, pe când sentințele de caterisire se pot contesta la Consistoriul Superior Bisericesc și rămân, conform art. 164, definitive, executorii și irevocabile abia după ce au fost aprobate de către Sfântul Sinod.

Nu știm dacă cei de la protopopiat au primit informația referitoare la caracterul definitiv al sentinței de la Consistoriul Mitropolitan sau și-au făcut propria „analiză canonică”, însă cert este că părintelui Claudiu Buză i s-a adus la cunoștință de la Consistoriu doar informarea, fără a se lua în calcul faptul că mai are dreptul la recurs pe lângă Consistoriul Superior Bisericesc, iar pentru aceasta are nevoie de motivarea sentinței și mai ales de hotărârea de respingere a apelului, pe care o va contesta la Consistoriul Superior Bisericesc.

La data de 11 iulie 2017, părintele Claudiu Buză, însoțit de un grup de credincioși, a participat la ședința Consistoriului Mitropolitan al MMD. Prestația și mărturisirea făcută de sfinția sa cu acea ocazie și de către doamna doctor Gabriela Nagy au impresionat chiar și pe membrii Consistoriului Mitropolitan.

Părintele Claudiu a adresat o scrisoare Mitropolitului Munteniei, Preafericitul Daniel, cerându-i să dispună eliberarea tuturor documentelor necesare pentru a putea formula recursul la care are dreptul conform legislației bisericești.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro