Monahia Pahomia Radu se retrage din Mânăstirea Zamfira și mărturisește împotriva ecumenismului, a pseudo-sinodului din Creta și a globalizării

Cu dragoste și cu durere în Hristos, eu monahia Pahomia Radu, fostă viețuitoare la m-rea Zamfira, județul Prahova, vreau să vă mărturisesc că am plecat din mănăstire din cauza ecumenismului, care a luat amploare după pseudosinodul din Creta, dar mai ales după venirea pseudopapei Francisc în România.

Interesant este și faptul că peste tot se construiește fraților. Faraon i-a pus pe majoritatea călugărilor la construit «piramide» ca să uite de Dumnezeu.

Am scris această scrisoare de mărturisire cu gândul de a-i întări pe frați și pe surori cu ajutorul lui Dumnezeu, și pentru a se trezi cât mai mulți oameni din aceste vremuri înșelătoare în care noi toți trăim.

Cu durere în suflet vă spun că spre deosebire de părinții nepomenitori, dintre care din păcate, unii au căzut întru înșelare după Sinaxa Națională de la Botoșani (2017), ecumeniștii câștigă teren, arătându-se foarte buni și blânzi în acțiunile sociale, dezvoltând o iubire siropoasă, lipsită de onestitate patristică, punându-i în dificultate pe părinții nepomenitori care încearcă să ducă lupta cea bună, să câștige cât mai multe suflete pentru Hristos.

Fraților, aveți grijă să nu cădeți în schismă căci nici sângele muceniciei nu poate spăla acest păcat. Calea discernământului a fost aleasă de puțini părinți nepomenitori, aceia care sunt de acord cu hotărârile adoptate la Sinaxa Națională Ortodoxă de la Botoșani, din data de 18 iunie 2017.

Pentru cei care nu știu, în cadrul acestei Sinaxe s-au hotărât următoarele: s-au condamnat ecumenismul ca erezie a tuturor ereziilor, francmasoneria care a fost osândită de altfel de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin Temeiul 785 din 11 martie 1937, Consiliul mondial al Bisericilor, pseudosinodul din Creta și s-a anunțat că în baza canoanelor 31 Apostolic, 15 I-II, 3 Sin. III Ec., ne-am îngrădit de erezia ecumenismului prin întreruperea pomenirii la sfintele slujbe a ierarhilor ce au semnat direct la hotărârile adunării din Creta, dar și a celor care le-au acceptat, prin participarea la sedința Sfântului Sinod din 28-29 octombrie 2016 sau prin necondamnare publică a acestora. Tot la această Sinaxă s-a mai hotărât ca în duhul smereniei și al dragostei, să fie informați creștinii și preoții pomenitori în legătură cu motivele care ne-au determinat (pe noi nepomenitorii) să întrerupem comuniunea bisericească cu cei părtași la erezie, dar și la alte lucruri.

După mai multe decenii de când ierarhii au fost școliți în instituții eretice si ecumeniste din Occident, nu ne puteam aștepta decât la trădări peste trădări, zdruncinarea Bisericii, apostazie și în final dispariția neamului. Asta-i realitatea, iar dacă nu ne vom trezi la timp atunci planurile sioniștilor își vor atinge scopul.

Ierarhii noștri au uitat că dogmele reprezintă adevărurile de credință și ele nu pot fi împuținate, înmulțite sau modificate. Orice alterare a dogmelor este o problemă soteriologică, este o ieșire din Biserică, o pierdere a mântuirii. Mai presus de dogme și canoane, omul are nevoie să fie iubit, înțeles, iertat, ca din dragoste și recunoștință, să primească dogmele și canoanele, iar apoi, înțelegând porunca Domnului care grăiește să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credință, să devină adevărat ostaș ai lui Hristos.

În rândurile de mai jos voi începe, cu ajutorul lui Dumnezeu, să demasc ecumenismul prin scrierile unor Sfinți, Cuvioși Părinți și mari teologi.

Ca definiție, ecumenismul este o infernală mișcare globală religioasă a sionismului, ce are ca obiectiv supunerea umanității sub un conducător universal (antihrist) și unirea tuturor religiilor într-o panreligie, astfel încât să dispară Creștinismul, să dispară mântuitoarea Credință Ortodoxă și la sfârșit, în locul adevăratului Dumnezeu, să fie închinat satana.

În 1961, Biserica Ortodoxă Română a intrat în ”Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB, n.a.). Adunând sub egida sa majoritatea sectelor ”creștine”, ce susțin și împărtășesc numeroase erezii, consiliul se dovedește a fi cea mai desăvârșită formă de atac la adresa Bisericii lui Hristos, iar aceasta a demonstrat-o din plin de-a lungul celor 10 adunări ale CMB.

La ultima Adunare a CMB de la Busan, 2013, Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de ÎPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, care a afirmat că: ”unitatea Bisericii a fost distrusă și, așa cum se prezintă astăzi biserica, divizată, este incompletă și din punct de vedere sacramental/haricpentru că nu cunoaștem care parte a bisericii este moștenitoarea și continuatoarea vechii Biserici a Ierusalimului, deoarece toți oamenii sunt frați întru Hristos, botezul creștin reprezentând doar o treaptă superioară, harică, în cadrul deja existentei familii duhovnicești a umanității. Preasfinția sa, kir Nifon, nu a spus și a ascuns faptul că în cadrul CMB eclesiologia ortodoxă este denaturată, sub pretextul apărării «valorilor noastre tradiționale morale», precum «suprema valoare a familiei creștine»” (extras din cartea „Familia creștină și provocările lumii de astăzi”, 2019, pag. 25).

În iunie 1993, în localitatea Balamand din Liban a avut loc o consfătuire între papistași și ortodocși”în care partea ortodoxă a făcut câteva concesii foarte grave (o altă trădare, n.a.), între acestea numărându-se și recunoașterea reciprocă a Tainelor, dar și a ideii eretice de «biserici surori». Ulterior toate Bisericile Ortodoxe au respins sinodal acest tratat, cu excepția BOR” (extras din cartea ”Familia creștină și provocările lumii de astăzi”, 2019, pag. 41).

A urmat apoi o trădare și mai mare odată cu ”pseudosinodul ce a avut loc în perioada 16-26, iunie 2016 (așa apar cei trei de șase măriți spre deosebire de celelalte cifre și pe broșura Patriarhiei despre ”sinod”, n.a.), la Kolymbari, în insula Creta, nu numai că nu a reprezentat totalitatea episcopilor și credincioșilor ortodocși, din acest motiv neavând caracter panortodox și neexprimând nici unitatea Bisericii, dar în primul rând nu a exprimat cugetul ortodox al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolice și a atacat dogme și învățături fundamentale și esențialeDar ce dogme s-au modificat? S-au modificat ”două dogme fundamentale, dogma despre unitatea și unicitatea Bisericii, dogma eclesiologică, precum și dogma soteriologică, potrivit căreia numai în Biserica cea Una și Unică ne putem mântui….” (Protoprezbiterul Theodoros Zisis).

Chiar și în reviste, cărți și site-uri ortodoxe este desființat acest pseudosinod după cum veți vedea în rândurile de mai jos:

Mitropolitul Ieremia al Gortinei a adus și alte lămurări vizavi de acest subiect: ”Când se vor publica Procesele Verbale ale Sinodului, în care se înregistrează punctele de vedere ale celor care au hotărât și au semnat textele, atunci se va vedea limpede că în Sinod au dominat TEORIA RAMURILOR, TEOLOGIA BAPTISMALĂ și mai ales PRINCIPIUL INCLUZIUNII (ATENȚIE – toate aceste teorii sunt ERETICE, n.a.)…” (extras din revista ”Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 3 (241), Martie 2017, pag.15, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului)).

O să fac o mică paranteză ca să vă explic, cu ajutorul lui Dumnezeu, acele teorii născocite de arhiconi, din rândul de mai sus:

  • Teoria ramurilor: potrivit căreia Biserica este un ”arbore” ale cărei ”ramuri”, care sunt toate sectele ”creștine”, dețin numai o parte de adevăr.
  • Teoria baptismală: ecumenismul promovează idea unei ”biserici extinse” potrivit căreia ”biserica” este una și îi cuprinde pe creștinii fiecărei secte ”creștine”, din clipa în care au primit ”botezul în numele Sfintei Treimi”. Astfel toate sectele ”creștine” sunt între ele ”Biserici surori”.
  • Principiul incluziunii: Adică alunecarea de la principiul exclusivității (”în afara Bisericii NU există mântuire” – Sf. Ciprian al Cartaginei) la principiul incluziunii (adică să admitem că și în afara Bisericii Ortodoxe există mântuire). Dacă minciuna ar mântui atunci de ce s-a mai răstignit Hristos?

Deci, ecumenismul nu poate fi acceptat sub nicio formă în Biserica Ortodoxă prin nicio teorie eretică deoarece ”Biserica sobornicească (universală) este adunarea dreptslăvitorilor care mărturisesc credința ortodoxă” (Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, extras din ”Erminia dumnezeiescului simbol al credinței ortodoxe”, EIBMBOR, București, 2010, p. 93).

Alt exemplu:

”- Eu vă dau un exemplu de episcop care a semnat în Creta, și în practică s-ar putea spune că el chiar se comportă cumva ca un episcop ortodox. Deci viața lui, în afară de problema Creta, e ca și cum ar fi a unui episcop ortodox. Ce facem în această situație?

Pr. T.Z.: – Este o situație foarte dificilă. Dar, cred că, de fapt, și acest episcop este un episcop cu două fețe. Pentru că, Creta și ecumenismul sunt același lucru. 

  – Vă spun despre ce situație este vorba. În Moldova, mitropolitul Moldovei a semnat în Creta după care a dat un comunicat în care a arătat poporului moldovean, credincioșilor, că toată activitatea Înalt Prea Sfinției sale este de fapt ortodoxă.

Pr. T.Z.: – E un episcop mai bun decât ceilalți. Ceea ce îi lipsește este faptul că nu condamnă Creta.

       – Și e suficient pentru a i se întrerupe pomenirea?

       Pr. T.Z.: – Eu cred că sinodul din Creta este criteriul pentru a ÎNTRERUPE POMENIREA.” (interviu luat Protoprezbiterului Theodoros Zisis, extras din revista ”Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 5 (243), Mai 2017, pag. 16, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului)).

Dar iată ce gasim scris în altă revistă ortodoxă:

(…) Pr. T.Z.: -”Chiar dacă duhovnicul face vreo greșeală sau poate că episcopul greșește cu ceva, facem ascultare de ei. DAR ÎN PROBLEME DE CREDINȚĂ, DE DOGMĂ, ESTE INTERZIS SĂ FACEM ASCULTARE TOTALĂ DE EI, ci este nevoie să îi verificăm, să-i controlăm, chiar și un mirean poate să-l certe pe un preot sau un episcop. În Constantinopol, când Nestorie a predicat în Biserica Sf. Sofia că Maica Domnului nu e Născătoare de Dumnezeu și a numit-o născătoare de Hristos, și-a ridicat glasul un mirean care era în biserică. Nestorie era sus la amvon și mireanul i-a zis: ceea ce spui tu este erezie! Un mirean de jos

 – Întreruperea pomenirii este schismă?

Pr. T.Z.: – Nu este schismă. O spune și canonul. NU ESTE SCHISMĂ CI FEREȘTE DE SCHISMĂ! ECUMENIȘTII FAC SCHISMĂ PRIN EREZIA ECUMENISMULUI. CANONUL SCRIE CĂ NU FAC SCHISMĂ CEI CE ÎNTRERUP POMENIREA, EI APĂRĂ BISERICA DE SCHISMA EREZIEI. Trebuie să spunem aceasta: că și dacă întrerupem pomenirea, aceasta nu este schismă. NOI CONTINUĂM SĂ RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ. Ea nu se întinează, nu se întinează toți dacă doar câțiva episcopi… cad în erezie. NOI RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ.” (interviu luat Protoprezbiterului Theodoros Zisis, extras din revista ”Credința Ortodoxă”, anul XX, Nr.12 (238), Decembrie 2016, pag. 12, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, dar articolul a fost preluat din revista ”Atitudini” după cum se evidențiază sus în pagină).

Întrebat fiind de ”sinodul” din Creta în 2013, Cuviosul Părinte Justin Pârvu avea să răspundă: O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu Sinodul de la Ferrara-Florența. Tot așa va fi și acum, vor fi aceleași dispute dogmatice și, slavă Domnului, vom avea niște ierarhi care, cred eu, că nu vor trăda Ortodoxia (precum a fost ÎPS Justinian Chira, n.a.). Și doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocși în dreapta credință, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu…” (extras din cartea ”Biserica și noile erezii”, Editată de Fundația Justin Pârvu, iunie 2016, pag. 5).

În cartea ”Ecumenismul fără mască” scrisă de arhim. Haralambie D. Vasilopoulos găsim un fragment dintr-o epistolă de mare însemnătate care aparține Sf. Justin Popovici și care a fost adresată Sfântului Sinod al Bisericii Serbiei: ”În scrisoarea sa, de o mare importanță istorică majoră, Arhimandritul Justin Popovici acuză că se încearcă o întrunire a Sinodului fără Hristos și reliefează: «Dacă problemele contemporane ale Bisericii Ortodoxe nu se rezolvă prin Dumnezeu-Omul și într-o manieră dumnezeiesc-omenească, apostolească și patristică, este cu neputință ca ele să se rezolve într-un mod ortodox și plăcut lui Dumnezeu. Va duce neapărat la catastrofă, schisme, eresuri și la o varietate de rătăciri umaniste, la nihilism și anarhism. Asta este valabil, din toate punctele de vedere și în ceea ce privește convocarea unui nou Sinod Ecumenic, care în ultima vreme se precipită și este IMPUSĂ de anumite GRUPĂRI…” (extras din cartea ”Ecumenismul fără mască”, ed. a II-a, pag. 101).

Trebuie specificat și faptul că există o poziție oficială vizavi de pseusinodul din Creta exprimată printr-un document de Sfântul Sinod al Bisericii autocefale Georgiene care e canonică. Iată ce scrie la punctul 4:

”«Documentele din Creta trebuie să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe; ceea ce nu se întâmplă în cazul prezentului set de texte Punctul 4 al deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene afirmă fără echivoc faptul că documentele sinodului din Creta NU SUNT ORTODOXE, deoarece ele nu reflectă învățătura Bisericii Ortodoxe. Or, dacă nu sunt ortodoxe, este de la sine înțeles că ele SUNT ERETICE…” (extras de pe site-ul: OrtodoxINFO).

Și Sf. Paisie Aghioritul a vorbit despre pseudosinodul din Creta:

”…Dar va fi al optulea Sinod Ecumenic și atunci se va clarifica cine și ce prezintă.Cel care va accepta inovațiile eretice va lua calea pieirii. Trebuie să ne ferim de asemenea eretici- inovatori…”(extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 253)

Alt exemplu:

”… Generalizarea ereziei ecumeniste prin pseudosinodul din Creta… transformă Ortodoxia noastră în creștinism antihristic și acesta intră triumfal în Biserică. Sfântul Ignatie Briancianinov ne anunța că asta e o boală așa de grea, atât de insuportabilă, încât ea cheamă sinucederea(duhovnicească a, n.a.) omeniriica pe o sete de otravă.” (extras din ”Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 4 (242), Aprilie 2017, pag. 9, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, dar articolul a fost preluat din revista ”Atitudini”, după cum se evidențiază mai sus, în pagină).

Ultimul exemplu:

Și papismul este o erezie. Din pricina clericilor și creștinilor filoecumeniști și filopapiști, s-a creat o confuzie în spațiul ortodox, și astfel ar fi trebuit – așa am așteptat – ca Sinodul din Kolimbari – Creta, cu autoritatea lui, să clarifice lucrurile și să vorbească clar despre aceste două erezii ale epocii noastre, și astfel să întoarcă poporul ortodox cel credincios de la acestea. Dar nu a făcut aceasta, cu toate că mulți clerici și laici au cerut-o înainte de Sinod, cu multă insistență și rugăminți. (…) Dar, ciudat, nu am văzut ca Sinodul din Creta să condamne vreo erezie, nici să vorbească despre erezii, ci dimpotrivă a numit ereziile «Biserici»” (Mitropolitul Ieremia al Gortinei, sursa: marturieathonita.ro).

Având în vedere cele relatate mai sus e lesne de înțeles de ce o parte din clerici și nu numai, au ales să întrerupă pomenirea ierarhilor semnatari în Creta sau în cadrul Ședinței Sfântului Sinod din octombrie 2016.

Dar oare este canonică întreruperea pomenirii ierarhului cu cuget eretic? Desigur. Există două sfinte canoane care admit întreruperea pomenirii ierarhului cu cuget eretic: canonul 31 apostolic și canonul 15 I-II Constantinopol, și două abateri pentru care aceste canoane sugerează că întreruperea pomenirii ierarhului cu cuget eretic este canonică: conform canonului 31 apostolic, se poate întrerupe pomenirea ierarhului cu cuget eretic pentru abaterea de la dreapta credință și pentru abaterea de la comportarea cea după dreptate.

Din viața cuviosului Ipatie (†446), din întrebarea episcopului: ”De ce ai șters numele lui mai înainte de a vedea ce se petrece?”, dar mai ales din răspunsul cuviosului Ipatie: ”De când am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el și nici numele nu i-l mai pomenesc, pentru că nu mai este episcop” (Arhim. Vasilios Papadakis, ”Străjerii Ortodoxiei”, Ed. Egumenița, București, 2015, pp. 101, 102). Vedem astfel că preotul are dreptul să se îngrădească de erezia ierarhului său cu cuget ereticînainte de cercetarea ereziei de către un sinod, adică înainte ca ea să fie condamnată de către un sinod ecumenic sau local, sau chiar de gândirea Sfinților Părinți.

Au existat Sfinți Părinți care au întrerupt pomenirea ierarhilor cu cuget eretic sau participarea la slujbele unde erau episcopii cu cuget eretic pomeniți, încă înainte de condamnarea acelora de către un sinod ecumenic. Dintre aceștia, cele mai cunoscute exemple sunt ale Sfinților Ioan Damaschinul, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Grigorie Palama sau Marcu Evghenicul.

Mulți dintre clericii pomenitori”declară cu fiecare ocazie că Sfânta Liturghie este imperfectă, dacă nu este pomenit un anumit episcop în timpul săvârșirii ei. Adică taina reprezintă pentru aceștia posibilitatea de «spălare» a acțiunilor eretice. Cer să se facă pomenirea chiar și a episcopilor cu cuget eretic! Iar atunci când le vorbești despre atitudinea tradițională a Bisericii în perioade când dominau ereziile și anume întreruperea pomenirii episcopului locului (cu cuget eretic, n.a.) la sfintele slujbe, nu vor să audă niciun cuvânt despre aceasta. «Fără pomenirea episcopului nu există Sfântă Liturghie», zic (ei), «fiindcă Taina se săvârșește în numele acestuia!». Cu adevărat o taină este faptul că cei care vor sluji credinței noastre, preluând poziții înalte în conducere, aleg ignoranța. Nici nu vor măcar să audă că Sfintele Taine sunt săvârșite în numele marelui Arhiereu, Hristos, și persistă în opinia lor ticăloasă. Pe aceasta se bazează și resping nepomenirea episcopului” (cu cuget eretic, n.a.)” (Protoprezbiter Nikolaos Manolis, extras din lucrarea teologică ”Minunea întreruperii pomenirii”).

Din păcate, învățătura eretică a episcopocentrismului a cucerit inimile clericilor ecumeniști de toate tipurile și nu numai uitând că Biserica noastră este Hristocentrică.

Una din consecințele pseudosinodului din Creta a fost venirea papei Francisc în România care este profetul mincinos din Apocalipsă, fapt dovedit foarte clar de Arhimandritul Nectarie Moulatsiotis în Omilia sa din 23 februarie 2013.

Iată ce zicea Cuviosul Părinte Justin Pârvu la adresa pseudopapei Francisc: ”Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creștinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creștine.” (extras din cartea ”ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip! Ed. Credința strămoșească 2013, pag. 103, care a fost tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).

Sfântul Cosma al Etoliei spunea creștinilor: «Pe papă să-l blestemați, el va fi cauza.»”(Ieremia, Mitropolitul Gortinei și al Megapolisului, sursa: marturieathonita.ro).

Nu în ultimul rând, trebuie precizat faptul că ”în anul 1775, Rothschild, împreună cu alți doisprezece bărbați, au organizat «sfatul celor 13». Ei l-au ales pe Adam Weishaupt șeful sfatului. Adam Weishaupt, ce semnifică «Capul alb», făcea parte din ordinul iezuiților (una dintre organizațiile sataniste)” (extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2017, pag. 127). Se știe faptul că pseudopapa Francisc este primul «papă» iezuit din istorie, adică, satanist. Iar clipul cu papistașii care-l pomenesc pe Lucifer în timpul misei lor, în 2015, dovedește clar acest lucru:

Vedeți cu cine vor să ne unească ierarhii BOR­?

Nu trebuie uitat faptul că există un mare Sfânt (Lavrentie de Cernigov), care a prorocit acum mulți ani despre ce avea să se întâmple în Ucraina: ”Se vor deschide bisericile și mănăstirile și vor fi reparate, și toate învățăturile cele mincinoase (false) vor ieși la suprafață cu dracii, și cei strâmb credincioși (catolicii, uniații, ucrainienii autocefali și mulți alții) și tulburare mare va fi în Ucraina, căci mulți se vor opune unității Bisericii Ortodoxe Ruse. Această organizație eretică va fi condusă de puteri necurate, de aceea le vor lua ortodocșilor bisericile (ceea ce se întâmplă deja, n.a.)și pe cei drept-credincioși îi vor prigoni. Atunci Mitropolitul Kievului (nevrednic de acest nume), împreună cu arhiereii și protoiereii vor cârti grav împotriva Bisericii Ruse. Toată lumea se va mira de fărădelegile lui și mult se va înfricoșa. El singur își va semna sentința la moartea veșnică și se va pierde ca și Iuda. Dar toate aceste ispite și sminteli ale diavolului vor dispărea, căci Rusia are adevărați rugători și va fi din nou o Biserică Unică Rusă.” (extras din cartea ”Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum”, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2008, pag. 83 – a apărut cu binecuvântarea PS Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului).

Faptul că nu sunt canonizați Sfinții închisorilor reprezintă o altă mare problemă. Deci Biserica noastră nu-și mai atinge scopul ei, țelul ei, adică să cinstească pe Sfinți. Cinstind pe Sfinți îl cinstim pe Dumnezeu. Și se poate ca aceasta să fie ultima luptă, iar dacă noi nu vom fi uniți, în principal poporul, atunci se poate să vină mânia lui Dumnezeu asupra noastră și să vină tot răul. Nu trebuie să ne gândim la sfârșitul lumii când va fi. Înainte de a fi sfârșitul lumii poate să fie sfârșitul României.

Cuviosul Părinte Justin Pârvu ne-a atenționat că: ,,Ecumenismul merge strategic împreună cu globalizarea.”(extras din cartea ,,Biserica și noile erezii”, iunie 2016, pag. 53 ).

Globalizarea semnifică guvernarea electronică care are scopul ca fiecare om de pe pământ să fie conectat cu un număr la sistemul «fiarei» , calculatorul de la Bruxelles, pentru a se construi împărăția «fiarei» când oamenii se vor preface într-o biomasă depersonalizată, cibernetizată, în bioroboți cu microcipuri/nanocipuri implantate/inserate, adică în purtători ai numelor numerice implantate/inserate sub piele.

Am fost avertizați de destui Sfinți și Cuvioși Părinți în privința actelor antihristice așa că nu ne rămâne decât să urmăm sfaturile sfințiilor lor.

Sf. Paisie Aghioritul a avut parte de o descoperire de la Dumnezeu în privința actelor antihristice. În revista «Salvați-ne sufletele noastre» (Nr. 8, 2012, traducere din limba rusă) este descrisă întâlnirea Sf. Paisie Aghioritul cu Sf. Eufimia. Starețul Paisie povestește:„Miercuri, pe 27 februarie 1974, eu eram în chilia mea de rugăciune. De-odată, am auzit o bătaie în ușă și un glas de femeie care a spus: «Cu rugăciunile Sfinților Părinți…» Mirându-mă de unde pe Muntele Athos e o femeie întreb: «Cine acolo?» Ușa s-a deschis singură cu toate că era încuiată. Sfânta după salutare a intrat. (…) În discuția noastră ea a rezolvat problema ce mă necăjea pe mine, adică despre numărul personal și documentele de plastic. Sfânta mi-a arătat o mulțime de aceste documente de plastic și a spus că e foarte periculos de primit.” Despre ajutorul primit de Sf. Paisie Aghioritul din partea Sf. Mare Mucenițe Eufimia († 304) în privința actelor antihristice am mai găsit, cu ajutorul lui Dumnezeu, încă o sursă care ne relatează acest fapt, adică broșura «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7.

Tânărul Andrei din regiunea Volgograd a murit și a înviat, și-a fost dus în iad și-n rai. Dar atenție! Maica Domnului, Sfinții Nicolae, Serafim de Sarov, Serghie de la Radonej și Iov de la Poceaev i-au transmis un mesaj de foc cu bătaie lungă valabil pentru fiecare dintre noi: ,,…Apoi oamenii sfinți mi-au spus să nu primesc NICI UN FEL DE DOCUMENTE…”

                   (…) ,,…Vestea că Rusia va renaște, care a adus-o Maica Domnului, va întări pe mulți oameni SĂ NU PRIMEASCĂ SIMBOLICA SATANEI, SĂ O RESPINGĂ. PRIN REFUZUL DE A PRIMI ACESTE PAȘAPOARTE, DOCUMENTE, OAMENII DE ACUM VOR PUTEA SĂ SE MÂNTUIASCĂ. IAR CEI CE LE-AU PRIMIT, TREBUIE SĂ LE ÎNTOARCĂ, SĂ SE POCĂIASCĂ DE GREȘEALA FĂCUTĂ.” (fragmente culese din cartea ”Minuni din vremea noastră – Viața după moarte”, Editura Axa, pp. 99-100; 102-103).

                   Starețul cu viață sfântă Antonie (a fost un bătrân duhovnicesc care a slujit, după detenția din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei și s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre vremurile din urmă) a vorbit împotriva numerelor personale si a actelor antihristice:

”…Așa va găsi o scuză și pentru numerele personale și pentru pașapoarte și pentru …666! Că doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea și nici nu vor adormi simțurile oamenilor, nu, nicidecum. Toți, toți vor înțelege, dar rațiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autoliniști cu argumentele rațiunii (extras din cartea ”Viziunile dumnezeiești ale starețului ortodox rus Antonie – Pentru cele ce vor veni peste oameni până la sfârșitul lumii acesteia”, 2018, pp. 53, 54; dar poate fi găsit și în cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 419).

Vrednicul de pomenire Protosinghelul Petroniu Tănase a spus că: „…Aceste buletine de identitate sunt dirijate de la Bruxelles. Acolo există centrul viitoarei Europe comune, unde se află și un computer uriaș, care are înregistrate toate datele de identitate ale tuturor oamenilor din această parte a pământului. El poate înmagazina 4-5 miliarde de date. Buletinul numerotat trebuie să fie tot timpul la purtător. Pentru a evita situațiile în care buletinul poate fi uitat, s-a ajuns la soluția ca acest număr să fie imprimat chiar pe ființa omenească. Fie să-l scrie pe mână, cu ajutorul unor raze laser invizibile, când omul introduce mâna la bancă ori la ghișee se poate decoda acest număr, dar fiindcă și mâna poate să lipsească uneori datorită unei infirmități, s-a ajuns la concluzia că cel mai nimerit loc este pe frunte. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul! Lumea, auzind, a intrat în panică! 666 pe fruntea tuturor! Până și computerele acestea au nevoie de o cifră – cheia lor de funcționare, repetată de trei ori. Ei bine, acesta este tot 666.”(extras din cartea ”ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip!”, Ed. Credința strămoșească 2013, pag. 103, care a fost tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu, pag. 170).

Am găsit o concluzie foarte importantă la cuvântul Cuviosului Părinte Petroniu Tănase, tot în cartea ”ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip!”, Ed. Credința strămoșească 2013, pag. 103, care a fost tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu, pag. 171:

După primirea buletinului Pieții Comune (Uniunea antihristică (UE), n.a)), vei fi acoperit cu raze laser, vei fi urmărit prin satelit cu mijloace invizibile de calculatoarele de la Bruxelles”.

Deci fraților, aveți mare grijă cu actele care necesită fotografierea deoarece acestea au legătură cu însemnarea:

”Iar prin așa numită FOTOGRAFIERE la ei acest ștrihcod (adică numărul personal împletit prin codul de bare cu numărul 666scrie tot în aceeași broșură, n.a.cu laserul îl pun pe fruntea întemnițatului lagărului de concentrare electronic.” (Schiegumenul Gavriil Vinogradov, extras din «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7).

Am găsit un articol foarte interesant ,,intitulat «Sleep», anul 1987, p. 787. Dacă aveți posibilitatea să citiți aceste pagini, veți înțelege cât de adânc a pătruns sistemul computerizat în rațiunea omului, veți vedea acolo fotografii și descrieri ale acestor cercetări. La fel și multe alte materiale despre acest subiect pe care le dețin arată clar cât de reale sunt posibilitățile de a-i marca pe toți locuitorii Pământului cu câte un număr particular prin aplicarea de tatuaje cu laser sau implantarea sub piele a micro-cipurilor. Cele mai bune condiții ale corpului uman se află pe partea interioară a brațului drept și pe frunte. (extras din cartea Stareții despre vremurile din urmă, Petru Vodă, 2007, pag. 381)

Interesant e faptul că ”acum guvernul mondial mai are o problemă: cum să înșele oamenii, cum să-i facă să accepte această însemnare, doar milioane de creștini cunosc cele scrise în Apocalipsă. Guvernul mondial știe că creștinii nu pot fi obligați să primească însemnarea, dacă li s-ar spune acest lucru deschis. De aceea, se încearcă diferite metode mincinoase, pentru că în spatele însemnării stă însuși satan, tatăl minciunii” (extras din cartea Stareții despre vremurile din urmă, Petru Vodă, 2007, pag. 385).

Pentru cei care nu știu, însemnarea se aplică deja dar în trepte:

”În Olanda, acum șapte ani, au început să le aplice oamenilor străzii tatuaje laser pe frunte. Poporului i se spune că astfel poate fi controlată criminalitatea, îndeosebi în Amsterdam. Concomitent, acest tatuaj laser parțial este introdus oficial(extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 381).

Deci fraților, să nu ne lăsăm înșelați de vrăjmaș, crezând că însemnarea se va aplica doar când antihristul va fi la putere căci însuși Sf. Paisie Aghioritul îi contrazice pe cei care susțin acest lucru:

 ”În multe țări ale lumii, unde nu a fost opusă rezistență, deja a fost aplicată o însemnare cu raze laser pe frunte sau pe mână, pentru că astfel poate fi realizat controlul despre care scrie în Apocalipsă: «încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul» (Apoc. 13,17)” (extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, p. 220).

De altfel tot Sf. Paisie Aghioritul ne-a avertizat în acest sens:

”Câți oameni sunt deja pecetluiți cu raze laserunii pe frunte și alții pe mână! Mai târziu, cel care nu va fi pecetluit cu numărul 666, nu va putea nici să vândă, nici să cumpere sau să ia cu împrumut, să fie numit în funcții etc.”

(…)”Cei care încearcă să impună dictatura mondială vor înainta cuVICLENIE și la PUNEREA PECEȚII PE FRUNTEA OAMENILOR, astfel încâtURMĂRILE VOR FI CUMPLITE…”

(…)”Dar susținând că mai întâi trebuie să așteptăm materializarea profețiilor eshatologice, ce propun aceștia să facem după finalizarea profeției despre pecete? Fiindcă după raționamentul lor trebuie ca toți oamenii să primească pecetea, ca să se materializeze întâi profeția, și apoi să se adeverească cele care urmează. Și după aceea, ce soluție propun ei pentru oamenii deja pecetluiți? Să-și taie mâinile sau capetele? Așa cum ar zice și un medic experimentat: este de preferat prevenirea bolii decât înfruntarea ei în final…” (extrase din cartea ”Semnele vremurilor din urmă – Mărturii ale monahilor și ale închinătorilor”, Ed. Egumenița, 2013, pp. 19, 20, 45, 92).

Totodată Schiarhimandritul Hristofor de Tula ne-a avertizat vizavi de acest subiect: ”…Dar Dumnezeu, din cauza vieții noastre viclene și fără de căință, a permis și un alt tip de pecete, la fel de vicleană, care se va aplica cu laserul și va fi invizibilă…” (extras din filmul ”Sarea pământului 2”, apărut cu binecuvântarea PS Diomid, Episcop de Anadîr și Ciukotka).

Când va fi întronat antihrist atunci acesta îi va însemna doar pe cei rămași neînsemnați: ”Forța acestui calculator universal (Fiara de la Bruxelles, n.a.) nu se va dezvălui până nu se va instala antihristul. Atunci «Fiara» îi va prezenta acestuia câți oameni de pe pământ au primit deja pecetea sa și câți au mai rămas” (Pr. Arhim. Tavrion, extras din Sarea pământului 4”, film apărut cu binecuvântarea PS Diomid, episcop de Anadâr și Ciukotka).

Nu v-ați pus întrebarea de ce nu puteți aduce poze de acasăpentru obținerea buletinelor, pașapoartelor, permiselor auto? De ce trebuie obligatoriu să vă faceți poză la ei? De ce statul a cheltuit sume enorme pentru procurarea unor aparate de fotografiat/scanat foarte performante din moment ce fotografia nu diferă mult de cea simplăDe asemenea există patentul lui Thomas Hitrow din 1999 ce constă în imprimarea de coduri barate nevăzute pe corpul uman pentru facilitarea operațiunilor financiare și comerciale. Cum puteți avea încredere în ei când Sf. Paisie Aghioritul și Schiarhimandritul Hristofor de Tula au spus despre aceștia că se vor folosi de viclenie pentru a-și săvârși lucrarea. Fraților, este foarte periculos să afirmi ”că în afara lui Dumnezeu și a Voinței lui – în potrivnicul lui Dumnezeu, satana (sau statul antihristic, n.a.)poate să fie ceva bun. Iar aceasta e deja necredință, hulă față de Dumnezeu și începutul luptei cu Dumnezeu.” (extras din seria «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei, Mahala-Cernauti-Ucraina», 2018-43).

Trebuie să fim conștienți de faptul că aplicarea codului de bare prin laser sau prin scanarea chipului uman, pentru realizarea actelor de identitate biometrice, este, pentru autorități, cea mai comodă, mai pașnică și rapidă metodă de rezolvare a problemei însemnării populației, care va putea fi astfel controlată ca o turmă, fără putință de împotrivireDispozitivele laser au ajuns astăzi la dimensiuni atât de miciîncât pot fi introduse într-o cameră fotoÎn acest moment, în lume se folosesc două metode de inscripționare (scriere, n.a.):tatuajul laser și marcarea cu izotop” (extras din studiul ”Marcarea izotopică sau însemnarea cu numărul numelui fiarei 666”, Ing. Constantin Tudor). În astfel de condiții ne putem da seama de ce Sfinții lui Dumnezeu ne-au spus să nu primim niciun act din partea lor.

Cei care au primit actele drăcești (mai ales pașaportul biometric) ar fi bine să se pocăiască și să nu le primească pe următoarele; cei care nu le-au primit, să le refuze cu fermitate.

Țin să precizez faptul că mulți se așteaptă să fie întrebați de credință când se dau și se vor da actele antihristice cu cip. Dacă documentele electronice se vor da fără condiții religioase, atunci ele nu vor fi vătămătoare duhovnicește, spun mulți. Însă vaccinarea (se știe ca vaccinurile conțin otrăvuri și nanoparticule) se aplică deja oamenilor fără condiții religioase astfel ca mulți au fost înșelați până acumAcelași lucru se va petrece și cu însemnarea sub masca biometriei.

Despre vaccinuri a vorbit și părintele Justin Pârvu: ,,…deja s-a început, uciderea omului la nivel oficial, prin otrăvurile care ni le introduc prin mâncare, prin OTRĂVURILE DIN VACCINURItoate se fac la nivel oficial. Iar noi le luăm pe toate de bune, pentru că așa spune ziarul ori televiziunea.” (extras din cartea ”Români, apărați-vă libertatea! Refuzați actele cu cip!, ed. Credința strămoșească, 2013, pag. 143 – tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).

Dar și Sf. Paisie Aghioritul ne-a avertizat în privința lor: ”… Acum iarăși a apărut o boală pentru care au găsit vaccin, care va fi obligatoriu, dar ca să-l facă cineva, va trebui să se lase pecetluit („vor încerca să ne implementeze nano-echipamente în corp, invizibile cu ochiul liber și care vor juca rolul de spion”, Pr. Elpidie din Rodos, n.a.) …” (extras din cartea ”Semnele vremurilor din urmă, mărturiile monahilor și ale închinătorilor”, Ed. Egumenița, 2013, pag. 45).

Înainte de final țin să evidențiez următoarea precizare a Sfântului Nicodim Aghioritul:

Mulți se vor duce în iad nu pentru că n-au crezut în Dumnezeu, ci pentru că nu au știut bine ceea ce au crezut, nu au cunoscut bine, nu s-au silit să citească, să se lămurească ei înșișiVeți rezista dacă voi înșivă veți fi convinși de ceea ce trebuie să fiți convinși, nu doar pentru că așa vă spune părintele duhovnic” (extras din studiul ”Marcarea izotopică sau însemnarea cu numărul numelui fiarei 666”, Ing. Constantin Tudor).

Conchid mărturisindu-vă că mă dezic de CMB, de toate documentele eretice semnate de ierarhi, în cadrul întrunirilor ecumeniste (precum Porto Alegre, Busan, Balamand, Chambesy, Ravenna etc.), de pseudosinodul din Creta și de toate actele antihristice, astfel încât prefer să rămân creștin ortodoxă renunțând la calea largă ce duce spre iad, punându-mi nădejdea doar în bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții.

Sursa: ortodoxinfo.ro
Reclame

SINAXĂ a antiecumeniștilor care se apropie cel mai mult de întreruperea corectă a pomenirii – Botoșani, 1 mai 2019

Screenshot-199.png

Preoții nepomenitori și credincioșii care s-au îngrădit de erezie îi invită pe toți preoții și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române să mărturisească deschis contra ereziei ecumeniste și contra adunării ecumeniste din Creta, din 2016, pentru ca astfel să fie convinși ierarhii Bisericii noastre că poporul credincios nu acceptă această erezie și să renunțe la ea, aducând astfel pacea în Biserica Ortodoxă Română.
Întâlnirea de la Botoșani, din data de 1 mai, este o chemare adresată tuturor preoților și credincioșilor BOR, din partea semnatarilor „Proiectului de Rezoluție” din 2018, care au luptat timp de doi ani ca preoții și credincioșii care încă nu au reușit să întrerupă pomenirea să nu fie considerați la grămadă eretici, de a mărturisi împreună, nepomenitori și pomenitori, public contra ereziei ecumeniste și a informa poporul despre pericolul contaminării Bisericii noastre cu ideile eretice ale ecumenismului.
Întâlnirea din 1 mai se constituie și într-o poziție oficială a celor ce luptă contra ereziei ecumeniste în Biserică față de anunțata vizită a papei Francisc, care se înscrie în programul ecumenist de atragere a credincioșilor ortodocși în mirajul „unității în diversitate” a creștinilor, idee eretică ce desființează hotarul canonic și patristic între Ortodoxie și erezie, între Adevărul de credință și minciuna omenească.

Mărturisire spre Înviere

Trei ani de rezistență antiecumenită în Biserica Ortodoxă Română

Miercuri, 1 mai 2019, se va desfășura la Botoșani, în sala de conferințe a Hotelului Rapsodia, între orele 11-15, o întâlnire a preoților ortodocși nepomenitori și a credincioșilor îngrădiți de erezia ecumenistă care urmează calea echilibrată a luptei, organizată de semnatarii Proiectului de Rezoluție din ianuarie 2018.

Întâlnirea va avea ca invitați de onoare pe părintele protopresbiter profesor Theodoros Zisis și pe părintele monah Serafim Zisis, care vor adresa un cuvânt de salut celor ce au luat în România atitudine față de erezie.

Organizatorii evenimentului își propun ca acesta să se desfășoare în duhul Sfintelor Paști și al Săptămânii Luminate, să fie un prilej de reafirmare a dragostei frățești între cei ce luptă pentru binele Bisericii și a scopului luptei antiecumeniste: curățirea Bisericii Ortodoxe Române de erezia ecumenistă și participarea la efortul panortodox de întrunire a unui sinod ecumenic care să condamne erezia ecumenistă și pe cei ce o susțin.

Urmând a se desfășura mai mult ca o revedere între frați întru bucuria Învierii Domnului decât ca o întrunire academică, organizatorii propun ca scop al acestei întâlniri reorientarea luptei antiecumeniste înspre ecumenismul propriu-zis și promotorii acestuia, reluându-se astfel direcție pe care a început în urmă cu trei ani această luptă.

Întrucât lupta antiecumenistă se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, de efortul conjugat al cărora depinde determinarea ierarhiei să renunțe la angajamentele față de organismele ecumeniste internaționale și să se dezică de sinodul din Creta, sunt așteptați să participe la eveniment toți cei care mărturisesc public ortodox, fie prin întreruperea pomenirii, calea canonică de luptă cea mai eficientă contra ereziei, fie în alte forme (discursuri, scrieri, luări de poziție față de ecumenism și sinodul mincinos din Creta), și să își manifeste acordul cu documentele care vor fi propuse spre atenția participanților.

Întâlnirea de la Botoșani își propune  ca obiectiv de lungă durată să reaprindă lupta corectă contra ereziei, iar ca obiectiv imediat să transmită ierarhiei Bisericii noastre poziția celor ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă față de apropiata vizită a papei Francisc, față de care autoritățile bisericești nu au luat încă o atitudine tranșant ortodoxă, așa cum au făcut de exemplu ierarhii și credincioșii din Biserica Ortodoxă Bulgară.

Programul întâlnirii va fi următorul:

  • Între orele 11.00-12.00: părintele Teodoros Zisis și părintele Serafim Zisis vor adresa un cuvânt de salut nepomenitorilor români, după care se va da citire în limba română unor omilii aparținând părinților, având ca teme caracterul eretic al papismului și perspectivele luptei antiecumeniste.
  • Între orele 12.00-12.30 se va lansa public cel de-al doilea număr al revistei teologice Mărturisirea Ortodoxă, care are ca tematică demonstrarea caracterului eretic al papismului.
  • Între orele 12.30-15.00 se va da citire unui set de 6 documente:
  1. O declarație prin care preoții nepomenitori și credincioșii îngrădiți de erezie prezenți la eveniment se dezic de extremele pe care le urmează unii dintre nepomenitori și reafirmă calea echilibrată și patristică pe care merg.
  2. Un memoriu în care se cere Patriarhiei Române să se dezică de erezia ecumenistă, de pseudosinodul din Creta și să înceapă procedurile de scoatere a Bisericii noastre din structurile CMB.
  3. O scrisoare prin care se cere Patriarhiei să se poziționeze ortodox față de venirea papei Francisc în România.
  4. O scrisoare prin care se cere Patriarhiei să nu aprobe tomosul de autocefalie al schismaticilor ucraineni și să adopte poziția canonică față de schisma ucraineană.
  5. O declarație pe proprie răspundere a nepomenitorilor de apartenență la Biserica Ortodoxă Română.
  6. O notificare a voinței proprii a nepomenitorilor români de a fi înmormântați în cimitirele parohiale de care aparțin, în baza dreptului pe care îl au, în virtutea faptului că sunt și rămân membri ai Bisericii Ortodoxe Române.
  • Între orele 15.00-16.00 o agapă frățească, constând într-un bufet suedez.

Toți cei ce vor să participe și să se implice activ în lupta pentru curățirea Bisericii Ortodoxe Românede erezia ecumenismului sunt așteptați din nou la Botoșani!

Mihai-Silviu Chirilă

Sursa: marturisireaortodoxa.ro Via: ortodoxiamarturisitoare

Canonul 96 al Sinodului Local de la Cartagina: Nici un episcop nu se caterisește până nu va lua sfârșit judecata sa sinodală!

Sfântul Sinod Local din Cartagina, din anii 418-424, la care au participat episcopii Africii și precum și reprezentanți ai Bisericii Romei (episcopi și preoți), în număr între 214 și 225. Hotărârile acestui Sinod au fost întărite de Sinodul 5 Ecumenic (553).

Image result for sinodul local din cartagina icoane

CANONUL 96, 91
Pentru Kuotvultdeu, încă şi pentru Centuriat. Fiindcă împotrivnicul lui a cerut ca să vină la sinodul nostru, întrebându-se de voieşte oare cu dânsul înaintea episcopilor a se cerceta? Mai întâi adică se făgăduia, iar în cealaltă zi a răspuns că aceasta lui nu-i place, şi s-au dus. A plăcut tuturor episcopilor, ca nimeni să se împărtăşească cu acestaşi Kuotvultdeu, până ce se va mărgini lucrul lui. Că episcopia a se lua de la el mai înainte de isprava lucrului lui (aceasta), nici un creştin poate a o socoti.
[Apostolic, can. 74; Sinod 2, can. 6; Sinod 4, can. 9, 17, 21; Sinod 1 şi 2, can. 16; Antiohia, can. 14, 15; Sardica, can. 4; Cartagina, can. 8, 12, 16, 27, 105, 131, 137, 138, 139]

TÂLCUIRE
Pe episcopul acesta se vede, că l-a prihănit oarecine în vreun lucru. Şi l-a întrebat de voieşte a se judeca la sinod, şi întâi făgăduia episcopul să facă aceasta, iar în urmă, ca să nu se împărtăşească cineva cu episcopul acesta, până va lua sfârşit judecata lui, că însuşi căindu-se s-a apărat de sinod. Deci rânduieşte sinodul prin canonul acesta, a se caterisi de episcopi mai înainte de judecată, că este lucru nedrept. Ne învăţăm însă de aici, că trebuie a se pedepsi episcopii cei ce defaimă judeţul sinepiscopilor lor. Şi că, măcar de ar cădea vreun episcop sub vreo prihană şi aforisire, nu se scoate din episcopia sa, nici se cateriseşte, până nu va lua sfârşit judecata.

– Pidalion pag. 519-520

Din acest canon rezultă că un episcop trebuie judecat și caterisit de un sinod. Fără judecată nu se poate caterisi de cineva. Cu atât mai mult nu se autocaterisește prin căderea în vreo cugetare eretică.

Poate înțeleg și cei care proclamă lipsa harului la ierarhii care practică și afirmă erezia ecumenismului. Poate vede și părintele Pamvo de la Rădeni…

Tot în acest canon avem temei (pe lângă canonul 15 I-II C-pol) și pentru întreruperea comuniunii cu un episcop acuzat de cineva pentru vreo oarecare abatere spre a fi judecat de sinod: „A plăcut tuturor episcopilor, ca nimeni să se împărtăşească cu acestaşi Kuotvultdeu, până ce se va mărgini lucrul lui.” Deci întreruperea comuniunii, înainte de judecata sinodală.

Și pentru a vedea încă o dată că harul lucrează prin cei ce nu sunt caterisiți, să ne reamintim ce spune tot Pidalionul:

Iar de ar zice cineva că după dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a epistoliei a 2-a către Timotei şi 11. a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1): „Că darul nu pe toţi hirotoniseşte, prin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează; „răspundem, că şi prin toţi cei necaterisiţi lucrează, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi.”

– Pidalion, Tâlcuire la Canonul 28 Apostolic, subnota 61, pag. 65.

Așa cum am arătat în articolul:

Schismaticul la schismatici trage

Așadar nu trebuie să teologhisim cu privire la inexistența harului la ecumeniști. Trebuie doar să întrerupem pomenirea și să continuăm lupta de lămurire a cât mai multora spre a se delimita și ei de ecumenism și  a mărturisi Ortodoxia.

Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI

Image result for agresiunea patriarhului rusiei

Foto – ro.sputnik.md

De curând Patriarhia Rusă a anunțat decizia sinodului acestei Biserici Locale de a întrerupe comuniunea cu Biserica Constantinopolului și cu pseudopatriarhul Bartolomeu.

Patriarhia Rusă ÎNTRERUPE POMENIREA pseudo-patriarhului Bartolomeu și suspendă comuniunea cu Biserica Constantinopolului!

Deși ambele patriarhii extrem de ecumeniste (la vârf), totuși un demers corect al rușilor, căci ereziarhul Bartolomeu s-a amestecat în teritoriul canonic al Bisericii Rusiei, existând pericolul de a se produce o altă schismă în interiorul Mitropoliei autonome a Ucrainei. Și mai ales pentru că se intenționează legitimarea unui shismatic (Filaret) ca și patriarh al unei viitoare Biserici autocefale a Ucrainei.

Dar ce ar fi trebuit să facă Biserica Ortodoxă Română încă de mulți ani?

Ar fi trebuit și ea să întrerupă comuniunea cu Patriarhia Rusă pe motiv că aceasta a invadat teritoriile canonice ale Bisericii Române respectiv teritoriul Basarabiei (actuala Republică Moldova), Basarabia de Sud , Basarabia de nord (Hotinul) și Bucovina de Nord, aflate și acum între granițele Ucrainei.

Ba încă aș putea adăuga și Transnistria actuală, dar și teritorii din Transnistria veche (tot în componența Ucrainei), care în trecut a fost sub administrația vechii Mitropolii a Moldovei, dar și Maramureșul  de dincolo de Tisa (tot în Ucraina) păstorit de vechii episcopi ai Maramureșului aflați în jurisdicția Mitropoliei Ardealului.

În teritoriile mai sus menționate, Biserică Rusă este beneficiara invadatoarei Armate Roșii de după cel de-al doilea război mondial dar, în secolul XIX și al armatei țariste, care a invadat teritoriul Transnistriei la 1792 și a ocupat Basarabia la 1812.

Din textul de mai jos, se vede că domnitorii Moldovei aveau autoritate și dincolo de Nistru și cred că de aici rezultă implicit și autoritatea bisericească a mitropoliților moldoveni:

În evul mediu, deși Nistrul devine hotar între statul Moldav și cel Polon, autoritatea domnilor de la răsărit de Carpați s-a făcut adesea simțită și la est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman.

La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății.

Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând „de fapt nimănui” deși succesiv ținuse nominal de hanii tătari și Marele Ducat al Lituaniei. Pe nesimțite s-a născut o Moldovă „nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455 – 1475.

În 1574, Ioan Vodă cel Viteaz pomenea de „țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, ca în 1602 boierii să vorbească de neamurile lor de peste Nistru, Gheorghe Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei și Ucrainei” împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei și rostul de hatman și administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie și acte redactate în românește.

Importantele centre ale Transnistriei în acea perioadă erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rașcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruși la Oceac (la a cărei construcție Petru Șchiopul participase cu 15.000 salahori și 3.000 care) au primit în secolul XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriță, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 și apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din orașele Moldovei).

Transnistria este în cele din urmă ocupată de ruși la 1792, în urma războiului Ruso-Austro-Turc din 1787–1792. Într-un recensământ din 1793, între Nistru și Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv românești.

În 1796 la Dubăsari or Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale și traduceri de I. Cantacuzino). În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăiești majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.ro.wikipedia.org

Așadar, Patriahia Rusă este uzurpatoarea teritoriilor canonice ale Mitropoliilor Moldovei și Ardealului unite, prin voință liberă în anul 1918 cu restul Mitropoliilor românești. Căci a fost o unire, nu numai politică, ci și bisericească. 

Patriarhia Rusă, prin Mitropolia (autonomă) a Ucrainei, ne încalcă teritorii canonice istorice în Basarabia de Sud (Bugeacul), Basarabia de Nord (Hotinul), Bucovina de Nord, Maramureșul istoric (Transcarpatia) și teritoriile vechii Transnistrii.

Prin Mitropolia Chișinăului ne încalcă teritoriul canonic al Basarabiei (Republica Moldova) și actualei Transnistrii ce aparține, teoretic, tot de R. Moldova.

În actuala Republică Moldova existența ierarhiei aparținând de Moscova (Mitropolia Chișinăului), după reînființarea de către Patriarhia Română a Mitropoliei Basarabiei, a contribuit la diviziuni în rândul credincioșilor basarabeni, aceștia fiind separați, in prezent, între două mitropolii.

E adevărat că din cauza nepriceperii (sau nevredniciei) ierarhului înscăunat de Patriarhia Română, în 1992, la conducerea Mitropoliei Basarabiei, dar și din cauza intruziunilor nefaste ale politicului, marea majoritate a credincioșilor basarabeni, inițial favorabili Patriarhiei Române, a trecut sau a rămas sub autoritatea Mitropoliei Chișinăului.

Dar oricum ar fi, Patriarhia Rusă, prin cele două mitropolii (autonome), a Ucrainei și a Chișinăului ne-a uzurpat teritorii canonice în mod clar.

Încă o dată preotul Ciprian Staicu se contrazice în afirmații

După cum știm, acest preot este unul din principalii exponenți ai ideii că toți cei ce n-au întrerupt pomenirea sunt eretici.

Într-un  articol în care comentează gestul Patriarhiei Ruse de a întrerupe comuniunea cu Biserica Constantinopolului, deși în general articolul este corect, cu excepția câtorva idei, citim:

Realitatea din Rusia și Ucraina, din punct de vedere duhovnicesc, este că în Ucraina Ortodoxia este foarte vie, oamenii sunt credincioși, mulți merg la biserică la slujbe, în vreme ce comparativ în Rusia, acolo comunismul n-a murit, iar viața duhovnicească a ortodocșilor este mult mai slabă, așa cum o recunosc rușii înșiși. Desigur, există excepții notabile, dar ceea ce vreau să accentuez este că Moscova nu poate „pierde” din jurisdicția ei câteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.”

Deci avem:în Ucraina Ortodoxia este foarte vie” șicâteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.”

Dar cum vine asta?! Zeci de milioane de ortodocși în Ucraina?! Păi toți aceștia au întrerupt pomenirea episcopilor ecumeniști? Nu mai sunt eretici??

Brusc a mai descoperit războinicul părinte câteva zeci de milioane de ortodocși?

Dar cum rămâne cu hotărârile de la Roman, Negrești-Oaș și Mestecăniș? Corespund ucrainienii?

Și mai avem pasajul:

b) este clar că Patriarhia Rusă îi consideră părtași la schismă pe toți membrii patriarhiei ecumenice, deci vinovați, de la vlădici în jos, întrerupând orice comuniune cu ei. Așadar, partea bună a acestei întreruperi a comuniunii este că arată că NU există vreo părtășie la erezie(sau la schismă), vreo stare intermediară între adevăr și minciună, între ortodoxie și schismă sau între ortodoxie și erezie, ci întinarea sau osânda în fața lui Dumnezeu cuprinde pe toți cei care nu se îngrădesc de erezie, deci este de dorit să se îngrădească;”

Nu sunt oare cele două pasaje în contradicție? Zeci de milioane de ortodocși sau de întinați de erezie?

Până la urmă cum e? Parcă dânsul credea că toți neîngrădiții de ecumenism sunt eretici.

Articolul pr-lui Paisie Prodromitul „Să nu ne tăiem mintea în Sfintele Canoane și în Sfinții Părinți” și un comentariu

Related image

Imagine: teoriisecrete.ro

Toate cazurile în care Sfinții Părinți spun să fugi și să nu ai părtășie cu ereticii se referă, în general, la eresuri vădite și deja condamnate de un Sinod[1]. Așadar, Filioque a fost condamnat la Sinodul din 867, și deci, pe drept Părinții la 1274 au întrerupt pomenirea Patriarhului Vekkos atunci când acesta vroia să impună pomenirea Papei; arianismul era deja condamnat la 325, iar cei ce pe timpul Sfântului Atanasie au întrerupt pomenirea lor după Sinod, pe drept numindu-i eretici; monofizitismul  era condamnat pe timpul Sfântului Eftimie cel Mare de Sinodul  IV Ecumenic și, cu toate acestea, Sfântul Eftimie nu a tăiat pomenirea decât după ceva timp; Sfântul Maxim nu a tăiat pomenirea decât după ce a reușit să adune un Sinod în Africa, iar Sfântul Sofronie nici nu a tăiat deloc pomenirea celorlalți patriarhi care susțineau monotelismul înainte de Sinodul Ecumenic al VI-lea; iconoclasmului era deja condamnat când Sfântul Teodor Studitul îi numește pe toți eretici și aplică acrivia fata de toți; Sfântul Chiril al Alexandriei nu taie pomenirea episcopilor ce aveau comuniune cu Teodor al Mopsuestiei și Diodor de Tars, aceștia nefiind condamnați nominal de un sinod, ci aplică iconomia înainte de  Sinodul V Ecumenic unde au fost condamnate tezele lor; Sfântul Teodor face iconomie cu cei ce pomeneau pe adepții sinodului adulterin, cu toate ca aceasta nu constituia o erezie  înainte de un Sinod. Deci iată ca iconomia s-a aplicat înainte de Sinoade în general, iar acrivia după Sinoade. Deci nu avem dreptul să condamnăm noi ca eretici pe nici un ierarh sau pe vreun preot care îl pomenește pe un ierarh care propovăduiește o erezie, ci doar să ne îngrădim de erezia lui prin nepomenire și atât. Nu-l putem numi eretic deoarece numai un Sinod o poate face, iar noi nu osândim înainte de Sinod, ci doar ne îngrădim de erezie sau îl sancționăm până va fi judecat de un Sinod. Se face o confuzie voită între ereziile condamnate și necondamnate și se face schismă în  Biserică, prin ruperea de Biserica și nu de erezia unor episcopi. Deoarece, înainte de a fi condamnată o erezie, ecumenismul fiind erezia ereziilor, considerăm anticanonic ca toți care pomenesc un astfel de Episcop, chiar dacă ei nu sunt de acord cu ecumenismul sau chiar vorbesc împotriva lui, sunt eretici și căzuți, ceea ce constituie o mare viclenie a diavolului pentru a face schismă în Biserică. Căci pe care nu i-a putut înșela să-i despartă de Biserica prin erezie, caută să-i despartă prin schismă și anume pe cei mai râvnitori care nu au cunoștințe prea multe sau pe cei cu mintea prea ascuțită care, în loc să se vindece prin citirea Pidalionului și a Sfinților Părinți, și-au tăiat mintea în Canoane și în cuvintele Sfinților Părinți. Căci diavolul fiind șiret îi îndeamnă, să zidească osteneala peste poruncă, cum zice psalmistul, adică să-și piardă toata osteneala prin neștiință, nechibzuință și interpretarea Canoanelor cu răutate și patima. Dacă vor zice unii, că toate ereziile care sunt în ecumenism sunt deja condamnate, aceasta este adevărat, căci altfel nu opream pomenirea, dar ecumenismul în sine nu a fost condamnat decât de un sinod local. Dar erezia aceasta luând o amploare atât de mare, ecumenică, este nevoie de un Sinod adevărat Sfânt și Mare, nu ca cel eretic din Creta și nu de un simplu sinod local cum a fost cel din Africa sau Roma pe timpul Sfântului Maxim sau ca cel din America. Deci, nu trebuie sa ne grăbim să osândim noi toată Biserica ca și căzută în erezie, să cădem în schisma stilistă a calendarului și să ne căutăm arhierei ortodocși în alta parte; deoarece, îi avem în Biserica Universală Ortodoxă dar care nu s-au adunat, încă, într-un SINOD ECUMENIC ADEVĂRAT, și care sperăm să fie în viitorul apropiat. Dacă nu procedăm așa, vom face din întreruperea pomenirii o schismă, schisma Sinodului din Creta. Să ne apere Dumnezeu și Preacurata Sa Maica de o cădere ca aceasta, ca în loc să vindecăm și să apărăm Biserica de schisma și dezbinări, așa cum spune Canonul15, noi  să facem  mai multă dezbinare și ură în Biserică. Să stăm cu frică și să luăm  aminte, să ne luptăm după legile jocului, astfel vom ieși în afara Bisericii, așa cum au mai făcut mulți. Dacă suntem picioare sau mână să nu ne punem în locul Capului și să judecăm noi toată Biserica, înainte de a folosi toate mijloacele de a întruni un Sinod cu adevărat Ortodox, care să condamne Sinodul din Creta și pe cei ce l-au adunat și aprobat. Numai așa vom putea să-i numim eretici cu adevărat și să aplicăm acrivia prevăzută de Sfintele Canoane și de Sfinții Părinți. Până atunci, nepomenirea este doar o metodă de luptă împotriva ereziei (cea mai eficientă – n.n.), dar nu însăși condamnarea ereziei și a ereticilor. Dumnezeu să binecuvânteze această luptă sfântă în limita Sfintelor Canoane  și  a Sfinților Părinți. Cu dragoste și stima pentru adevărații luptători ai lui Iisus Hristos. Amin.

Ieroschimonah Paisie Prodromitul

17 mai 2018, Înălțarea Domnului

[1] Asta nu înseamnă că dacă un eretic nu a fost condamnat poate fi frecventabil sau că putem încuraja comuniunea cu el fără posibile consecințe în plan duhovnicesc, ci că se poate aplica iconomia după exemplele de mai jos pentru a feri de schismă (n.n.)

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com


Spune părintele Paisie:

„Dacă vor zice unii, că toate ereziile care sunt în ecumenism sunt deja condamnate, aceasta este adevărat, căci altfel nu opream pomenirea, dar ecumenismul în sine nu a fost condamnat decât de un sinod local. Dar erezia aceasta luând o amploare atât de mare, ecumenică, este nevoie de un Sinod adevărat Sfânt și Mare, nu ca cel eretic din Creta și nu de un simplu sinod local cum a fost cel din Africa sau Roma pe timpul Sfântului Maxim sau ca cel din America”

Sinodul ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor) a condamnat ecumenismul în sinod local în luna august a anului 1983, la Vancouver. E adevărat că a fost doar un sinod local cu un număr mic de episcopi și este adevărat că pentru a avea autoritate în toată Biserica Universală trebuie să fie recunoscut ca atare de pliroma Bisericii, de credincioși sau prin validarea lui de către un Sinod Ecumenic.

Numai că, majoritatea ortodocșilor mărturisitori recunosc autoritatea și valabilitatea acestui sinod. Cu alte cuvinte, pliroma trează a Bisericii a validat autoritatea acestui sinod. Mai există și pliroma adormită, care încă nu ia aminte și încă nu e preocupată de ecumenism și de condamnarea lui. Aceasta parte a pliromei urmează să se trezească (prin convocarea unui sinod ecumenic probabil) ori dacă nu, dacă vor continua în nepasare sau mai rău, sfârșind prin a se uni cu ereticii condamnați deja, va fi aruncată afară din Biserică.

Așadar, la fel ca în anul 867, în sinodul ale cărui hotărâri au fost confirmate la sinodul așa-numit al VIII-lea Ecumenic, din 879-880, tot pe timpul Sfântului Fotie cel Mare (la fel ca și primul), care a condamnat erezia filioque, tot așa și Sinodul ROCOR, ce a fost acceptat în fapt de cam toată pliroma luptătoare a Bisericii, are valabilitate și autoritate.

La fel ca și atunci, și în 1983, a fost condamnată erezia, dar nu ereziarhii nominal (deși în 867 a fost caterisit și papa Nicolae I pentru amestecul necanonic în Bulgaria).

Biserica a aplicat iconomia pentru Apus, deși acolo încă existau eretici care credeau și mărturiseau erezia filioque și asta din 867 sau 880 când a fost recunoscută oficial condamnarea ereziei, până în 1054, când Biserica i-a aruncat în afara ei pe toți ereticii paistași și pe cei care i-au urmat.

În toată această perioadă de 174 de ani, dacă Apusul ar fi avut creștini neadormiți, s-ar fi putut opri pomenirea papilor eretici sau episcopilor locali eretici ce promovau filioque. În acest fel s-ar fi putut încerca salvarea Bisericii Romei și poate s-ar fi reușit.

După sinodul din 1983 sau după ce pliroma luptătoare a luat cunoștință de condamnarea și anatemizarea ecumenismului și a ecumeniștilor (dar fără să fie condamnat vreun nume) s-a aplicat și încă se mai poate aplica iconomia asupra ecumeniștilor. Însă datoria creștinilor ortodocși conștienți este să combată erezia, prin diferite forme, dintre care, cea mai eficientă fiind întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști.

Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatemasi celor ce comunica in mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspat aparute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati!”

Mai zice părintele Paisie:

„Deci nu avem dreptul să condamnăm noi ca eretici pe nici un ierarh sau pe vreun preot care îl pomenește pe un ierarh care propovăduiește o erezie, ci doar să ne îngrădim de erezia lui prin nepomenire și atât. Nu-l putem numi eretic deoarece numai un Sinod o poate face, iar noi nu osândim înainte de Sinod, ci doar ne îngrădim de erezie sau îl sancționăm până va fi judecat de un Sinod.

Poate exprimarea nu este tocmai ceea ce a vrut să spună pr. Paisie sau, în caz contrar, greșește.

Nu-l putem numi eretic pe un preot (sau episcop) care pomenește, dintr-o anumită iconomie pe un episcop (sau mitropolit) eretic/ecumenist, pentru că nu este în comuniune în mod conștient cu el, după cum spune anatema ROCOR de mai sus. Comuniune însemnând, după cum se observă și din scrisorile Sfântului Teodor Studitul, identitate de credință și nu pomenirea din iconomie/strategie sau dintr-o anumită frică, până la un timp.

Însă din citatul părintelui Paisie reiese că nici pe episcopul ce propovăduiește o erezie nu-l putem numi eretic.

Dar cum se numește un om care propovăduiește o erezie, crede în ea și o aplică sau semnează acte eretice?! Dacă nu e eretic atunci ce e? Un frate încă necondamnat? Nicidecum! Este un eretic ieșit din trupul tainic al Bisericii, dar care încă se află formal între ortodocși, așa cum am arătat în articolul:

Răspuns la întrebarea dacă ereticii (ecumeniști) necondamnați sunt în Trupul Bisericii sau nu

De altfel, canonul 15 I-II Constatinopol (861), tot din timpul Sfântului patriarh Fotie cel Mare, spune :

…..cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte [de comuniunea] cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învaţă în biserică…. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.

Deci întrerupând pomenirea/comuniunea osândim pe episcopul respectiv, care în mod logic este eretic, căci „propovăduieşte eresul în public”.

 

%d blogeri au apreciat asta: