Duminică, 18 iunie 2017: SINAXA NAȚIONALĂ a clericilor, monahilor și credincioșilor ortodocși antiecumeniști

afis-sinaxa-oraseni.jpg

Duminică, 18 iunie 2017, se va desfășura, în Municipiul Botoșani, Sinaxa națională a clericilor, monahilor și credincioșilor ortodocși care au întrerupt comuniunea cu ierarhii adepți ai pseudosinodului din Creta, având ca temă de dezbatere Mărturisirea Dreptei Credințe împotriva ecumenismului promovat de pseudosinodul din Creta.

Evenimentul se va desfășura începând cu orele 14.00, la Pensiunea Casa Lux Botoșani., situată pe Calea Națională, nr. 167, între stațiile Petrom și Rompetrol, și va fi prefațat de participarea, de dimineață, începând cu ora 9.00, la Sfânta Liturghie în Parohia “Schimbarea la Față a Domnului” Schit Orășeni, situată la 8 kilometri de Botoșani, la ieșirea înspre Iași. Gazde ale evenimentului sunt Asociația “Sfinții Mărturisitori din Închisori Bucovina” și Parohia “Schimbarea la Față a Domnului” Schit Orășeni.

Sinaxa va debuta prin rostirea câtorva cuvinte de salut din partea:

  • Părinților aghioriți care au întrerupt pomenirea ierarhului (Gheron Sava Lavriotul).

  • Sinaxei Creștinilor Ortodocși din Creta (domnul Giorgios Vlamakis, președintele Sinaxei).

  • unui grup de preoți nepomenitori din Biserica Ortodoxă din Moldova, Patriarhia Rusă (părintele Gheorghe Corcescu).

  • unor credincioși din Diaspora română (doamna Daniela Gherasim).

Va urma prezentarea următoarelor referate:

  • Abaterile neortodoxe care au precedat sinodul din Creta. Scurtă cronologie a ecumenismului (ieromonah Ioan Chițu)

  • Influența mentalității ecumeniste asupra etosului creștin în Biserica Ortodoxă Română (pr. dr. Ciprian Staicu)

  • Considerații teologice cu privire la caracterul eretic al pseudosinodului din Creta(preot Claudiu Buză)

  • Întreruperea pomenirii, măsură eficientă contra ereziei. Considerații de ordin canonic (teolog Mihai-Silviu Chirilă)

Se va da citire unei rezoluții a sinaxei, care va fi semnată de către toți participanții care sunt de acord cu aceasta. Când se va încheia strângerea de adeziuni, rezoluția va fi depusă la Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a participa la semnarea acestei rezoluții, este necesar un act de identitate.

Facilități de cazare pentru cei veniți de departe:

  • În jur de 250 de locuri de cazare, la prețuri cuprinse între 50-60 RON pe noapte de persoană sau 30 RON pentru camere cu mai multe paturi, se pot rezerva la numerele de telefon 0752093175 și 0752759834.

  • Pentru cei care au persoane cunoscute în zona Botoșani, Suceava, Neamț, se pot aranja facilități de cazare în casele acestora.

Indicații referitoare la traseu

Pentru cei ce vin din Moldova sau din sudul țării, recomandăm ruta care trece prin Roman (sau Târgu Neamț) – Fălticeni – Suceava – Botoșani. Drumul este bun și bine marcat, încât se poate ajunge fără peripeții. La Suceava se merge prin centrul orașului, pe lângă Catedrala Sfântului Ioan cel Nou, prin Burdujeni, spre Salcea, apoi spre Botoșani, pe un drum foarte bun și bine marcat.

La Schit Orășeni se ajunge din Botoșani astfel: la sensul giratoriu de la ieșirea din Botoșani către Iași se face la dreapta către Vorona-Liteni. După localitățile Orășeni-Deal și Orășeni-Vale, parcurgându-se 7-8 km, pe stânga urmează o pădure și un sat cu o troiță la intrarea sa, iar pe un indicator pe stânga, în panta urcușului, scrie “Schit Orășeni”.

De la intrarea în sat, biserica se află, conform indicatoarelor, lângă școală. Cine vine dinspre Târgu Frumos-Hârlău, când va ajunge să vadă indicatorul “Botoșani”, va face, în acel sens giratoriu, la stânga, spre direcția Vorona-Liteni.

Sursa:  http://ortodoxinfo.ro/2017/06/14/duminica-18-iunie-2017-sinaxa-nationala-clericilor-monahilor-si-credinciosilor-ortodocsi-antiecumenisti/ Via: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

Conferința de la Arad a lui gheron SAVA LAVRIOTUL – 21 aprilie 2017

 

„Despre Dreapta Credința Strămoșească și noile ei provocări” Dată: 21 aprilie 2017, la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii Locație: Arad, sala Astoria a hotelului Continental Forum Conferință ortodoxă mărturisitoare greco-românească a părinților athoniți ieromonahul Gheron Sava Lavriotul și monahul Efrem Prodromitul: – despre hotărârile sinodului din Creta din iunie 2016; – despre sinaxa interortodoxă de la Salonic, Grecia, din 04 aprilie 2017; – despre soluții ortodoxe la problemele concrete și actuale ale clerului și poporului drept-credincios mărtursitor; – despre consecințele hotărârilor sinodului din Creta; – despre perspectiva evoluției situației actuale din Biserica Ortodoxă.

Declarația comună a PATRU PREOȚI din insula Creta de întrerupere a pomenirii episcopilor ecumeniști

Related image

De pe: prieteniisfantuluiefrem.ro

”Să ne ferim de eretici ca de șerpii veninoși”

(spune Biserica, prin Sfântul Marcu Eugenicul)

Cu cuvintele: ”Cu respect față de Arhieria Voastră” își încheie patru părinți din Creta scrisoarea COMUNĂ de anunțare a întreruperii pomenirii episcopilor lor.

Numele părinților mărturisitori este:

Protopresbiter Gavriil Mazanakis (Πρωτοπρεσβύτερος Γαβριήλ Μαζανάκης)
Preot Emanuil Sarris (Πρεσβύτερος Ἐμμανουήλ Σαρρῆς)
Preot Spiridon Damanakis (Πρεσβύτερος Σπυρίδων Δαμανάκης)
Preot Pavel Mazanakis (Πρεσβύτερος Παῦλος Μαζανάκης)

Probabil că primul și ultimul sunt rude, căci au același nume de familie.

Episcopii a căror pomenire au întrerupt-o sunt cei de care aparțin canonic acești preoți, respectiv:

1. PS Damaschin de Kidonia și Apokoronos.
2. PS Evghenie de Rethimni și Avlopotamos.
3. PS Irineu de Lambis și Sfakion.

Având în vedere cele scrise în articolul 

BOR își retrage ACUZA DE SCHISMĂ la adresa unui preot nepomenitor, dar invocă motive provocate de nesupunerea față de erezia ecumenistă

Iată că Biserica Ortodoxă începe să recunoască ceea ce noi am spus de la început că lupta noastră nu este împotriva episcopilor, ci a ereziei pe care unii o învață, devenind falși-episcopi. Deci întreruperea pomenirii NU este schismă, ci este un semnal de alarmă necesar pentru Biserică în vremuri de extindere a unei erezii.

Într-un comentariu recent, cineva spunea:

”Sfântul Ignatie Teoforul: „Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, şi unde-i Biserica şi episcopul, acolo-i Liturghia cea adevărată”. Nepomenirea episcopului care „cu capul descoperit” învață erezii, nu este obligatorie, ci doar recomandată de Sinodul Sf. Fotie I-II. Rămânând ca problema în sine să fie rezolvată de către un sinod ortodox, precum întotdeauna în istoria multimilenară a Bisericii.
Cine se cramponează prea mult de chestiunea pomenire-nepomenire, transformă acest instrument patristic de împotrivire temporară (până la restabilirea de către un sinod legitim a ortodoxiei tulburate de respectivul episcop eretic) față de erezie, într-un scop în sine, realmente alunecând pe o panta „acefală” (fără cap). Căcinepomenirea chiriarhului la Liturghie nu este starea firească a Bisericii, ci starea excepțională, în care Trupul eclezial începe să fie infectat de erezie…de la cap, precum peștele, adică de la episcopul respectivei eparhii.
Pe scurt: Episcopul+Altarul+Moaștele formează o unitate indisolubilă în cugetarea Sf. Părinți (pe larg în lucrarea: Cugetul Bisericii Ortodoxe, ÎPS Hierotheos Vlachos, editura Sophia). Prin actul nepomenirii, act temporar și excepțional, recomandat canonic în cazuri de criză bisericească, nu se sfărâmă această unitate, ci unitatea se păstrează ca atare prin pomenirea Obștii tuturor arhiereilor ortodocși. Fiindcă mereu în viața Bisericii UN arhiereu, indiferent de treapta onorifică ce o are, TREBUIE să asculte de OBȘTEA/SOBORUL din care face parte. De aceea, Ortodoxia este soborniceasca/”catholică”, în timp ce oricare altă versiune de creștinism – nu.”

Așadar, pentru Hristos, pentru Adevăr ducem noi această luptă, nu pentru a înființa Biserici paralele.

Vrem și suntem mădulare ale Bisericii Ortodoxe Române și suntem hotărâți a rămâne așa până la ultima suflare!

Revenind la părinții din Creta, ei afirmă în scrisoarea lor COMUNĂ (extrag câtevaidei):

– scrisoarea este datată 05.03.2017.

– are ca temă: Declararea întreruperii pomenirii.

– ”cu tristețe, dar și cu multă bucurie și fericire duhovnicească, dorim prin prezenta să vă facem cunoscut faptul că, urmând Tradiția apostolică și patristică în problema comuniunii cu ereticii, întrerupem pomenirea numelui dvs la sfintele slujbe, pentru că dvs și mulți alți episcopi împreună cu voi ați abandonat Sfânta Tradiție și vă aflați în afară căii Sfinților Părinți.” (așa începe scrisoarea, CE FRUMOS– n.trad.)

– această întrerupere a pomenirii ”bineplăcută lui Dumnezeu” a avut loc în Duminica Ortodoxiei!

– ”cu harul și împreună-lucrarea lui Dumnezeu și cu rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale Sfinților Părinți celor de Dumnezeu învățați și luminați vom da mărturia noastră ortodoxă, astfel încât harul Sfântului Duh să sufle mai cu putere și să împrăștie norul panereticului ecumenism, așa cum a împrăștiat și norul iconomahiei, care a tulburat Biserica mai mult de un secol, la fel ca și ecumenismul acum.”

– ”nădăjduim că Dumnezeu va ridica și va arăta patriarhi și episcopi care să desăvârșească noua biruință a Ortodoxiei împotriva puterilor ascunse și periculoase ale întunericului.”

– ortodocșii care se adună și coexistă în Consiliul Mondial al Bisericilor (adică al ereziilor – n.trad.) reduc Biserica, Mireasa și Trupul lui Hristos (conf. I Cor. 12, 27; Efeseni 1, 23) la ceva egal și de aceeași valoare cu orice erezie protestantă. Sfântul Iosif, Patriarhul Constantinopolului, îi scria împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul: ”noi să păzim Biserica, Mireasa lui Hristos, de întinarea aceasta a latinilor; să nu ne unim cu aceștia în această întinare și astfel Mirele sufletelor noastre să ne lepede pe noi și să ne pedepsească veșnic; să nu dăm loc diavolului.” (Apologia patriarhului Iosif către împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul, în V.  Laurent – J.  Darrouzes,  Dosarul grec al Unirii de la Lyon, 1273‑1277),  Paris  1976,  p.  289) – Sfântul Iosif este pomenit de Biserică în data de 30 octombrie.

– prin adunarea din Creta ecumenismul a dobândit aprobare sinodală pentru prima oară în istorie. Aceasta ne pune pe TOȚI în fața responsabilității noastre de a lua atitudine împotriva lui.

– ”susținătorii ”sinodului” din Creta se străduie cu dinții și cu unghiile să justifice cele care nu pot justificate în nici un fel. Și pentru că nu au argumente teologice pentru a acoperi greșelile lor teologice și canonice, îi calomniază și îi prigonesc pe cei care nu sunt de acord cu ei, ecumeniștii arătându-și pe față tulburarea și confuzia lor interioară.”

– ”pomenirea episcopilor în biserici nu este fără condiții, ci depinde de credința lor ortodoxă și arată că cel pomenit și cei care îl pomenesc au aceeași credință” (conf. revistei Theodromia, nr. 18 (2016) pp. 495‑502).

– ”Unde ne aflăm acum? Ce trebuie să facem? Vom lăsa boala ecumenismului să întineze trupul Bisericii?”

– ”actualul patriarh ecumenic Bartolomeu i-a depășit pe predecesorii lui în fapte îndrăznețe eretice și anti-ortodoxe. Se înfricoșează și îl apucă amețeala pe oricine citește declarațiile lui eretice și vede abaterile canonice și liturgice pe care acesta le săvârșește.”

– după adunarea cretană, ”ereziile se laudă la nivelul cel mai înalt sinodal ortodox că ele sunt biserici. Taina fărădelegii s-a înscăunat în Biserica lui Dumnezeu.”

– ”cu siguranță, locul episcopului în Biserică este important și clar și toți îl respectăm și îl recunoaștem și nu este nevoie să ne enumere ecumeniștii texte cunoscute și de noi, de la Sfinții Părinți și Sfinte Canoane. Toate acestea sunt valabile cu condiția absolut necesară ca episcopul să învețe cuvântul adevărului, să nu propovăduiască vreo erezie.”

– Biserica însă nu este episcopocentrică, ci hristocentrică. ”Sfintele Taine se săvârșesc în numele lui Hristos și al Sfintei Treimi, nu în numele episcopului, așa cum învață ”teologia” blasfemiatoare și lipsită de fundament teologic a lui Ionnis Zizioulas.”

– Părinții aghioriți îi scriau împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul, care îi forța să îl pomenească pe papa la slujbe, după falsa unire de la Lyon: ”în ceasul săvârșirii Dumnezeieștii Liturghii vom juca teatru și vom prezenta ceea ce este inexistent ca existent, adică erezia ca Ortodoxie?… Cei care îi pomenesc pe eretici sunt batjocoritori ai celor dumnezeiești.” (conf. V.  Laurent – J.  Darrouzes, op. cit., pp. 397-­399)

– ”numai din iad (de la satana) ar putea să purceadă glasul care să pomenească înaintea Sfintei Mese pe vrăjmașul lui Dumnezeu, care este papa.”

– ”Preasfințite, conștiința noastră preoțească nu poate îndura ca astăzi Biserica să condamne toate ereziile, iar dvs. să recunoașteți ereziile ca biserici.”

– ”Ne vom bucura mult dacă, respectând și dvs. Sfintele Canoane, ne veți lăuda pentru luptele pentru dreapta credință sau cel puțin dacă ne veți lăsa să ne continuăm lucrarea liturgică în parohiile noastre. Așa a făcut patriarhul Athenagoras atunci când părinții aghioriți au întrerupt pomenirea numelui lui.”

– ”Dacă începeți prigonirile, dvs. veți fi cel care încalcă Sfintele Canoane și veți crea situații de schismă în Biserică.”

– în încheiere, părinții spun așa: ”noi, ca niște mici păstori ne-am făcut datoria. Vă urăm ca și dvs, ca mare păstor, să faceți ceea ce vă va lumina Dumnezeu.”

traducere din neogreacă de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

SINAXA PĂRINȚILOR DIN MUNTELE ATHOS, care au întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu, SPRIJINĂ MĂRTURISITORII ATIECUMENIȘTI (nepomenitori) DIN ROMÂNIA

Iubiți părinți, monahi, monahii și mireni ai binecuvântatei Biserici Ortodoxe Române,
Cu multă bucurie în suflet am aflat de râvnă și dragostea voastră pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa cea Sfântă, pe care “nici porțile iadului nu o vor birui”. Râvna și dragostea această sunt bineplăcute înaintea Domnului Hristos dacă sunt unite cu smerenia cugetului.
Având în vedere că “Sinaxa de la Volos” nu a putut sprijini în mod direct pe părinții mărturisitori care au oprit pomenirea, având în vedere că mulți din Sinaxă nu au întrerupt pomenirea, noi părinții aghioriti sprijinim și încurajăm oprirea pomenirii pe care a-ți făcut-o.
Scopul opririi pomenirii nu este de a ne îngrădi în scop egoist și de a ne “autosalva” din prăpastia ecumenismului, pentru că dacă ar fi așa, am fi mai de plâns decât ecumeniștii relativiști, care sunt înșelați de șarpele cel vechi. Părinții care au întrerupt pomenirea trebuie să fie cu teamă și cutremur mare de a nu greși, de a nu duce suflete pe calea unei extreme, a unei rătăciri, ca nu cumva oprirea pomenirii să fi fost mânată de patimi omenești. Iar acest lucru se observă atunci când frații se mânie și nu au ajuns la maturitatea duhovnicească de a înțelege că oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc pe care Părinții l-au folosit întotdeauna ca metodă de eradicare a ereziei, punând presiune pe Sinoade și pe episcopi pentru a se lepăda de erezia respectivă. În prezent avem erezie cutremurătoare, care nu este doar o erezie hristologică sau pnevmatologică sau antitrinitară, ci le cuprinde pe toate în noua erezie a ecumenismului. Ecumenismul este o erezie eclesiologică în principal, prin care se atacă însăși ființă Bisericii, vorbindu-se de ajungerea la unitate fără a se mai pomeni despre eretici. În ecumenism se vorbește despre o Biserică “extra muros” (în afară Bisericii), inversându-se definiția Sfântului Ciprian (în afară Bisericii nu există mântuire), în Declarația de la Toronto, astfel încât, după noua gândire ecumenistă “înafara Bisericii se găsește Biserica”. În textele sinodului din Creta, în chip viclean s-au introdus învățăturile diplomatice și schizofrenice, amețitoare, făcute special pentru a induce în eroare, neclare, lipsite de acrivie teologică și înglobând toate teoriile ecumeniste: teologia baptismală, teologia euharistică, teologia ramurilor și toate celelalte teorii eretice, denumirea istorică de “biserici” pentru eretici, dar mai ales acceptarea așa-zisului dialog catastrofal pe platformă eretică numită “Consiliul Mondial al Bisericilor”.

În față acestei ofensive împotrivă eclesiologiei ortodoxe care vine oficial cu “Sinodul “din Creta ierarhii Bisericii voastre, deși au avut o poziție ortodoxă în cadrul discuțiilor din Kolimbari, totuși au cedat, și Vai! Au semnat documentele eretice cu toții. Și nu numai atât, ar fi avut șansa ca în Sinodul Bisericii Locale de la București să fi respins sinodal ceea ce au semnat. Am citit inițial cu oarecare bucurie traducerea în limbă greacă a hotărârii Bisericii Ortodoxe Române, anume că textele trebuie “sa fie explicitate, să fie respinse în parte, sau dezvoltate de către un viitor Sinod Panortodox. Explicitarea acestora (…) nu trebuie realizată sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există un consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens” (Basilica.ro). Ulterior însă am aflat că termenul în limba română era “nuanțate”, în niciun caz “respinse”.

Astfel, în urmă hotărârii BOR se lasă să se înțeleagă faptul că nu se contestă sinodicitatea a ceea ce s-a petrecut în Kolimbari, deși avem deja două hotărâri Sinodale ale Bisericii Ortodoxe a Antiohiei care spune că la Creta nu a fost un Sinod ci o întâlnire a unor Întâistătători pentru pregătirea unui adevărat “Sfânt și Mare Sinod” și a Sinodului Bisericii Bulgare, care a hotărât că Adunarea din Creta nu e nici Sfântă, nici Mare, nici Sinod (http://www.bg-patriarshia.bg/news.php?id=220554). De asemenea, Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Serafim al Kithirelor, Mitropolitul Pavlos al Glifadei, Mitropolitul Ambrosie al Kalavritei, Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului și mulți alții s-au exprimat, unii în termeni foare duri și clari, alții în temeni mai iconomici, dar toți păstrând aceeași idee, anume că nu avem de-aface cu un Sinod, ci cu o acceptare oficială a ereziei ecumeniste în Biserica Ortodoxă prin texte diplomatice și schizofrenice.

Prin rezoluţia sinodală pe care o dă Sinodul Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, rezultă că se acceptă că “Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” este cu adevărat Sinod şi că doar la un viitor Sinod de aceeaşi importanţă să nu mai fie presiunea timpului şi să nu se ia hotărâri decât în consens panortodox (recunoscând implicit că nu există consens panortodox), dar în acelaşi timp să se expliciteze mai bine ceea ce s-a adoptat în prezent. Cum e posibil să se accepte ca fiind Sinod şi “Mare şi Sfânt”, dar care nu e în stare să dea texte clare? Cu atât mai mult cu cât sunt texte contestate de 80 la sută din ortodocşi. Cum e posibil să accepte ceva ca fiind “Sfânt “ atâta timp cât chiar ei spun că s-au făcut lucruri sub presiunea timpului şi că lucrurile nu sunt clare? Să nu uităm că nu numai “antiecumeniştii” pun sub semnul întrebării “Sinodul“ din Kolimbari, ci şi personalităţi cunoscute ca mari ecumenişti, ca Hristos Yanaras, Kalistos Ware şi alţii. Oare Sinodul BOR nu realizează că având o astfel de poziţie induce schismă în Biserică? Oare nu realizează că atunci când îi acuză de schismă pe părinţii care pe dreptate au aplicat canoanele Bisericii ( canonul 15 I-II Constantinopol) întrerupând pomenirea, de fapt se auto-acuză? Pentru că schisma însemnă îndepărtare de la Adevărul Bisericii şi cine acceptă “Sinodul” din Kolimbari se îndepărtează de la Adevărul Bisericii.
Noi, părinţii aghioriti, susţinem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari, Creta şi nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinţii care au oprit pomenirea să fie cumpătaţi şi să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic. Este suficient lor că au întrerupt pomenirea şi mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică. Aşteptăm ca toţi părinţii şi ierarhii să întrerupă pomenirea.
Noi, părinţii aghioriți, nu încurajăm fenomenele sectare, schismă, evlavia faţă de înşelaţi (aşa-zişi sfinţi) şi nici nu încurajăm teribilismul şi pe feluriţi monahi care umblă din casă în casă şi se dau mari mărturisitori ai credinţei adunând foloase materiale. Adevăraţii mărturisitori sunt smeriţi, cuminţi, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea. Atunci când părinţii atoniti au oprit pomenirea celui de-tristă-amintire patriarh Atenagora, nu au pomenit alt episcop în loc şi aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiţia ca atunci când vin în mănăstire să nu pomenească, iar toţi mirenii erau primiţi la Sfântul Potir. Părinţii care nu pomenesc sacrifică multe pentru credinţă şi pentru aceasta vor primi cunună. Este de menţionat faptul că oprirea pomenirii nu are nicio valoare în cazul celor care au oprit pomenirea, dar nu au anunţat episcopul şi nu au făcut public acest lucru. Înainte de a întrerupe pomenirea, trebuie bineînţeles să se discute cu episcopul locului, să se expună clar lucrurile, să se dialogheze, iar dacă ierarhul se leapădă public de hotărârile sinodului din Creta, oprirea pomenirii nu mai are sens.
Înaltpreasfințiților arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române le trasmitem cu smerenie că orice prigoană asupra părinţilor care mărturisesc, fie prin întreruperea pomenirii, fie prin orice altă formă de mărturisire, este necanonică (având în vedere că au semnat în Creta oficializarea ecumenismului) şi nu fac altceva decât să le dea cununi de Dreptmăritori celor prigoniţi, de aceea îi rugăm să nu “lovească cu piciorul în ţepuşă”, ci să repare ceea ce stă în putinţa lor, dacă nu sinodal, măcar fiecare ierarh în parte să se lepede public de erezia ecumenistă şi de pseudo-sinodul din Creta.
Erezia ecumenistă a fost condamnată de Sinodul Ruşilor dinafară Rusiei (ROCOR) de la Vancover din anul 1982, unirea Sinodului ROCOR cu Moscova având ca şi condiţie principală tocmai recunoaşterea de către Moscova a tuturor hotărârilor ROCOR, inclusiv Sinodul de la Vancover (care a condamnat ecumenismul ca erezie), Sinodul Moscovei acceptând acest lucru.
Deasemeni, ecumenismul a fost condamnat de Sinodul Bisericii Georgiei în 8 octombrie 1998 (https://orthodoxethos.com/post/apokleistiko-h-synodikh-apofash-ths-or8odo3oy-ekklhsias-ths-gewrgias-toy-1988-gia-tis-symfwnies-toy-sampezy-kai-toy-mpalamant-gia-thn-8ewria-twn-kladwn-kai-poly-perissotera)
şi nu acceptă “sinodul” din Creta.
Apoi există şi o condamnare interortodoxa de către Sinodul (Conferinţa) Bisericilor Ortodoxe de la Moscova în anul 1948 unde au participat 9 Biserici Autocefale (inclusiv Biserica Ortodoxă Română)http://www.ortodoxie-ecumenism.com/2007/09/07/hotarari-legate-de-ecumenism-la-conferinta-pan-ortodoxa-de-la-moscova-1948/
Ecumenismul a fost deasemenea condamnat de Sfântul Iustin Popovici ca fiind panerezie.
Toţi Sfinţii şi Părinţii secolului al XX-lea au condamant în scris şi verbal ecumenismul şi l-au cunscut ca fiind eretic (Serafim Alexiev, Augustinos Kandiotis, Paisie, Dionisie de la Colciu, Justin Pârvu, Arsenie Papacioc, Iulian Prodromitul, Efrem din Arizona, etc). Conştiinţa Bisericii reprezentată prin Părinţii curăţiţi de patimi, iluminaţi şi îndumnezeiţi condamnă ecumenismul ca erezie.
CIar în prezent pseudo-sinodul din Creta a fost criticat şi osândit de Rezoluţia de la Chişinău semnată de părintele Theodoros Zisis şi domnul Dimitrie Tselenghidis şi de mulţi părinţi, de Sinodul Bisericii Bulgare, de Sinodul Bisericii Georgiene şi de mulţi ierarhi, preoţi, ieromonahi, monahi, monahii şi mireni din toată lumea, precum şi de Sinaxa de la Volos, dar şi de Sinaxa noastră din Sfântul Munte, a părinţilor şi pusnicilor de la chilii, mănăstiri şi schituri. Din acest motiv, părinţii şi fraţii, dar şi mirenii care nu mai merg la bisericile unde se pomenesc ierarhii ce au acceptat Creta, sunt îndreptăţiţi să facă acest lucru din punct de vedere canonic. Oprirea comuniunii bisericeşti în cazul de faţă şi totdeauna când există erezie ține de conştiinţa fiecăruia, mirean sau preot sau episcop sau Sinod Local. Ei sunt îndreptăţiţi întâi de Sfânta Scriptură – Galateni 1, 8, II Ioan 10, II Corinteni 6, 14-17, II Petru 2,1, apoi de Canonul 31 Apostolic (dacă episcopul nu este vădit cu nimic vrednic de osândă în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii nu se poate despărţi de el clericul), dar şi de Constituţiile Apostolice – capitolul 19 din cartea a II-a responsabilizează şi pe mireni arătând că nu trebuie să urmeze pe pastorul care îi duce la pierzare, apoi de Sfântul Vasile cel Mare (Scrisoarea 242, Tis Ditikis, epe 2, 28, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Sofronie, Patriarhul Alexandriei, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Iosif Vrienios şi Marcu al Efesului, dar şi de Canonul 15 de la I-II Constantinopol (caz de erezie – întreruperea pomenirii), şi de asemenea de Sinodul VII Ecumenic, care cerea ca cei care nu s-au depărtat de împreună-împărtăşirea cu iconoclaştii să fie reprimiţi în Biserica Ortodoxă prin scrisoare de lepădare de erezia iconoclastă pentru că nu s-au depărtat de comuniunea cu iconoclaştii care încă nu erau condamnaţi de Sinod (Procesele verbale ale Sinoadelor Ecumenice, Tomos 3, 729).
Noi, Părinţii Athoniți care am întrerupt pomenirea ne rugăm ca Dumnezeu să lumineze pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ca să îndrepte, ceea ce acum se poate îndrepta uşor şi fără costuri. Să nu uităm că aici nu ne putem juca cu sufletele oamenilor şi oricâtă putere lumească ar avea cineva, tot, într-o zi va ajunge în faţa Dreptului Judecător să dea răspuns pentru cele ce a făcut în viaţă. Nu dorim să fim în locul ierarhilor care au semnat în Creta şi nu s-au lepădat public de aceasta, de aceea rugămintea noastră este să aibă milă arhiereii în primul rând de sufletele lor, pentru că nu vor fi veşnici pe pământ.
Părinţii care au oprit pomenirea sunt sinceri şi nu au alt scop decât eradicarea unei erezii, nimic altceva, nu doresc să îşi facă „Biserică” personală, nici nu doresc să fie în neascultare faţă de păstori, dar ca să poată fi în ascultare e nevoie ca păstorii să „drept înveţe cuvântul Adevărului” lui Hristos.

Au întocmit textul şi l-au semnat:
Gheron Gavriil, Chilia Sfântul Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Gheron Iulian Prodromitul, duhovnicul Schitului Românesc Prodromu
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre
Gheron Ilarion, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Monahul Dositei, Chilia Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutrlumuș
Ieromonahul Hariton, Chilia Înălţării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatoped
Monahul Heruvim, Chilia Sfinţilor Arhangheli, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre

Urmează să fie semnat de părinţii aghioriți.

Sursă: geron.savvas.lavriotis@outlook.com

Nota traducătorului: Se poate deduce faptul că Sinoadele Locale ale Bisericii Bulgariei şi Georgiei nu au întrerupt oficial comuniunea cu cei care au semnat în Creta, pentru că poate mai există speranţă de întoarcere la Adevăr a acelor Biserici Locale ce au semnat şi au primit Creta, dar nu se ştie până când, e posibil să fie doar o iconomie temporară.

Sursa: sinodultalharesc.tk