Pr. Claudiu Vasile Marina a revenit la intreruperea pomenirii iearhului ecumenist (Varsanufie de Râmnicu Vâlcea)

Părintele Claudiu Vasile Marina de la parohia Pietroasa, județul Vâlcea a întrerupt pomenirea ierarhului apostat, la puțin timp după sinodul din Creta, după cum am scris: MĂRTURISITORII SE ÎNMULȚESC – Pr. Claudiu Vasile Maria – un alt părinte care a întrerupt pomenirea ecumenistului Varsanufie și un altul din Botoșani 

La ceva vreme după postarea articolului de mai sus, am citit o știre pe internet prin care Arhiepiscopia Râmnicului se lăuda cu o scrisoare în care părintele din Pietroasa ar fi declarat că nu a întrerupt pomenirea. Eu știu că a întrerupt, căci mie personal mi-a spus acest lucru. Probabil l-or fi convins cerberii arhiepiscopiei să revină la pomenirea numelui ecumenistului Varsanufie și vroiau să arate cum că niciodata nu s-ar fi „răzvrătit”. Dar iată că părintele a revenit la mărturisire! Să-l întărească și să-l țină Dumnezeu! Vrednic este! 

Înaltpreasfinţite Stăpâne,

Cu adâncă durere în suflet, asemenea multor preoţi şi creştini din ţara noastră, vin şi eu cu această scrisoare înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre, spre a-mi arăta amărăciunea pricinuită de hotărârile Sinodului din Creta. Consider că este mai de folos a-mi exprima opinia mea înaintea Înaltpreasfinţiei voastre, decât a adopta o atitudine de tăcere, indiferenţă sau neştiinţă, toate acestea fiind păcate în condiţiile date, asemenea necredinţei.
Înaltpreasfinţia voastră, referitor la hotărârile Sinodului din Creta, nu pot să stau indiferent la ceea ce s-a semnat acolo, deoarece aceste hotărâri vizează viaţa noastră de zi cu zi, viaţa preoţilor şi a credincioşilor, viaţa poporului român. Cine poate garanta prezenţa Duhului Sfânt la slujbele noastre dacă am căzut în erezie? Ce se alege de sufletele noastre dacă pierdem pe aliatul său dintotdeauna, Duhul Sfânt care a ţinut „sufletul în trup şi carnea în oase”?

Sunt consecinţe prea grave, Înaltpreasfinţia Voastră şi de aceea cu durere şi mâhnire în suflet am hotărât să opresc pomenirea Înaltpreasfinţiei Voastre de la Sfintele Slujbe.

Acum în aceste momente, este nevoie mai mult ca oricând de mărturisire şi de curaj, aşa cum au avut Sfinţii Martiri Brâncoveni.

Este nevoie pentru Ortodoxia românească să fie salvată de ierarhii ei. Ce este mai uşor a zice? „da ecumenismul este erezie” sau „retragem iscălitura noastră până la o nouă decizie”. Vor fi cinstiţi de popor ca unii ce au apărat Ortodoxia şi L-au marturisit pe Hristos, adevăraţi arhierei ai Bisericii Sale.

Vă conjur, Înaltpreasfinţia Voastră, să fiţi şi de această dată, alături de popor. Fiţi apărătorul Ortodoxiei şi al neamului românesc, fiţi eroul Râmnicului pe care îl păstoriţi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu în veci. Amin.

Preot Maria Vasile Claudiu – Parohia Pietroasa – Suteşti

De pe: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

 

Anunțuri

Părintele COSMIN TRIPON sancționat cu „dojană arhierească” – Nepomenirea continuă

dojana-arhiereasca

Sancţionat pentru mărturisire, Părintele Cosmin Tripon răspunde: Dojana, lipsită detemei canonic, nepomenirea continuă”

Preasfinţia Voastră

Cu tristeţe în suflet am luat la cunoştinţă de Decizia Chiriarhală nr. 170/1 februarie 2017, prin care îmi comunicaţi că sunt sancţionat cu dojană arhierească pentru fapte pretins neconforme cu
prevederile Sfintelor Canoane şi cu regulamentele bisericeşti.

Din coroborarea prevederilor invocate ale articolului 159 al Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care permite clericului deferit unei instanţe de judecată să solicite să fie apărat de un avocat bisericesc acreditat, şi art. 11 (1) din Regulamentul Autorităţilor Canonice Disciplinare şi al Instanţelor de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, care defineşte abaterea dogmatică de schismă, deduc că sunt acuzat de schismă şi sunt deja deferit unei instanţe de judecată.

Dojana este motivată prin invocarea canoanelor 31 şi 39 apostolice, 6 al Sinodului al II-lea Ecumenic şi 13 I-II Constantinopol. Faţă de această motivare, doresc să fac următoarele precizări:

  1. Canonul 31 apostolic prevede caterisirea preotului care se face vinovat de schismă, ca urmare a întreruperii comuniunii cu ierarhul pentru orice motiv, în afara cazului în care “îl vădeşte cu ceva vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii1. În tâlcuirea canonului, profesorul de drept Ioan N. Floca explică faptul că “şi complicii clericilor cad sub aceeaşi pedeapsă, bineînţeles dacă aceştia nu se despart de episcopul lor din motive întemeiate, cum ar fi abaterea episcopului de la dreapta credinţă şi de la comportarea după dreptate. Din textul canonului rezultă că, în asemenea cazuri, clericii sunt liberi să se despartă de episcopul lor, adică să iasă de sub ascultarea lui. În alte texte canonice se prevede că dacă vreun preot constată că episcopul său profesează vreo erezie, este liber să se despartă de episcopul său fără nicio formalitate (canon 15 I-II), pentru că nu se desparte de episcop, ci de o erezie” (s.n.)2. Prin urmare, canonul 31 apostolic invocat arată că de fapt eu am avut dreptate să întrerup pomenirea Preasfinţiei Voastre, ca urmare a faptului că aţi achiesat la deciziile sinodului eretic din Creta, care a oficializat ecumenismul, erezia ereziilor, ca “atitudine spirituală de dialog şi cooperare între creştinii”3, idee eretică ce desfiinţează orice graniţă între ortodocşi şi eretici, tratându-i pe toţi drept “creştini, între care nu ar exista decât diferenţe minore, iar nu diferenţa fundamentală că ortodocşii se află în Biserică, în timp ce ceilalţi sunt în afara ei.

  2. Canonul 39 apostolic vorbeşte despre obligaţia preotului de a nu face nimic fără încuviinţarea episcopului. Tâlcuirea sa din Pidalion arată ce fel de fapte nu poate săvârşi preotul fără încuviinţarea episcopului locului (a nu spovedi, nici ierta pe cei ce se pocăiesc…, a afierosi lui Dumnezeu pe fecioare…, a nu hirotonisi anagnost, sau monahi şi altele asemenea)4. Interpretarea pe care o dă acestui canon profesorul de drept Ioan N. Floca explică faptul că dependenţa strictă faţă de episcop din vremea în care a fost scris acest canon se datora condiţiilor Bisericii primare, în care “preoţii şi diaconii îndeplineau funcţii sacerdotale în dependenţă strictă faţă de episcop”. Profesorul continuă: “Când mai târziu, preoţii au dobândit unităţi pastorale, pe care le cârmuiau pe proprie răspundere, aşa cum este situaţia de azi, această dependenţă strictă de episcop cu privire la orice lucrare a preoţiei a încetat,ei rămânând totuşi supuşi supravegherii şi controlului din partea episcopului, căruia îi datorează ascultare canonică”5 (s.n.). Ascultarea canonică pe care preotul o datorează episcopului este explicată de către profesorul Floca într-o notă de subsol, în care spune: “Canonul nu trebuie înţeles în sens unilateral, adică în sensul că într-adevăr preoţii şi diaconii nu ar putea să săvârşească nimic fără încuviinţarea episcopului, ci în acel sens mai larg în care canonul 34 apostolic îi obligă pe episcopi să nu săvârşească nimic mai important fără încuviinţarea întâistătătorului lor, mitropolit, arhiepiscop etc. Preotul însuşi este un păstor, deţinând puterea harică şi misiunea de a sfinţi viaţa credincioşilor şi de a-i duce la mântuire, iar această lucrare o desfăşoară pe baza dreptului său propriu, şi nu numai ca simplu delegat al episcopului” (s.n.). Această interpretare, care desfiinţează viziunea episcopocentrică şi, pe alocuri, episcopolatră, cu privire la relaţia dintre episcop şi preot, arată că eu, în calitate de preot, am dreptul, în baza puterii harice conferite mie şi misiunii de a sfinţi vieţile credincioşilor şi a-i duce la mântuire, să iau decizii personale, mai ales în situaţii ca cea de faţă, în care erezia pune în pericol mântuirea credincioşilor. Prin urmare, invocarea canonului 39 apostolic mă exonerează de învinuirea de schismă care mi se aduce.

  3. Canonul 6 al Sinodului al II-lea Ecumenic, care reglementează modul în care se introduc acţiuni juridice împotriva episcopilor, nu are nicio legătură cu acuzaţia de schismă adusă mie, deoarece eu nu am introdus nicio pâră sau acţiune bisericească împotriva Preasfinţiei Voastre. Prin acţiunea mea, eu m-am îngrădit de erezie prin nepomenirea Preasfinţiei Voastre la slujbe, iar poziţia mea publică are ca scop explicarea motivării pentru care am luat această decizie, pentru a nu cădea sub prevederile canonice care condamnă schisma pentru orice pricină în afară de schismă. Simplul fapt că am explicat motivele pentru care am întrerupt pomenirea nu înseamnă că am introdus o acţiune contra Preasfinţiei Voastre. Chiar dacă ar fi fost aşa, potrivit canonului 6, mă încadram fără probleme în criteriile care îmi permiteau să fac astfel de acţiune juridică. Având în vedere că nu am reclamat nici instanţelor bisericeşti, nici celor statele, nu văd rostul invocării acestui canon în speţa mea.

  4. Canonul 13 I-II pedepseşte ca schismatic pe preotul care se desparte de episcopul său “pentru oarece vinovăţie” înainte de judecarea şi condamnarea episcopului de către un sinod. În tâlcuirea canonului 15 I-II, Pidalionul explică natura acestor vinovăţii invocate: “Însă aceasta să se facă dacă pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem sau ierosilii (adică furare de cele Sfinte) şi altele ca acestea s-ar despărţi de împărtăşirea cu întâistătătorul său6 (s.n.). După care, Pidalionul introduce oexcepţie: “iar dacă întâi şezătorii cei numiţi ar fi eretici şi eresul lor l-ar propovădui întru arătare, şi supuşii lor pentru asta se despart de ei înainte de sinodiceasca judecată, pentru eresul acela, unii ca aceştia, despărţindu-se de aceia, nu numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cuvenită ca nişte dreptslăvitori sunt vrednici7 (s.n.). Canonul 13 I-II nu poate fi interpretat fără partea a doua a canonului 15 I-II, deoarece canonul 15 I-II “întregeşte canoanele 13 şi 148. Despre raportul dintre ele, profesorul Floca spune: “având în vedere prevederile canoanelor 13 şi 15, se menţionează că acestea prevăd numai situaţia când cei vizaţi provoacă schisma faţă de superiorul lor, invocând anumite delicte săvârşite de acesta, dar nedovedite. În cazul în care însă superiorul propovăduieşte în public în biserică vreo învăţătură eretică, atunci respectivii au dreptul şi datoria de a sedespărţi imediat de acel superior9 (s.n.). Condiţia de propovăduire a ereziei este îndeplinită, deoarece aţi profesat-o în faţa întregii planete, împreună cu ceilalţi episcopi care au semnat documentele de la Creta. Ecumenismul, prin natura sa, este osândit avant la lettre şi de către Sinoadele Ecumenice, care au condamnat în deciziile lor “dialogul spiritual şi cooperarea” cu cei ce se opun deciziilor dogmatice ale Bisericii, cu cei ce l-au proclamat pe episcopul Romei ca locţiitor al lui Hristos pe pământ, cu cei ce hulesc pe Sfânta Fecioară Maria, Sfintele Icoane, Sfânta Cruce, Sfintele Moaşte, Sfânta Preoţie, Sfânta Tradiţie, Sfintele Taine etc., dar şi de către învăţăturile Sfinţilor Părinţi, întrucât, exprimând consensus Patrumcu Sfinţii din veacuri, toţi sfinţii Bisericii Ortodoxe din secolul XX au condamnat ecumenismul, erezia epocii în care au vieţuit, considerându-o “erezia ereziilor”, “panerezie”, unii dintre ei (Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Ioan Iacov de la Neamţ, Sfântul Paisie Aghioritul) luând exact măsura pe care o iau eu acum, de oprire a pomenirii ierarhului eretic şi primind cununa sfinţeniei prin recunoaştere sinodală din partea Bisericilor ai căror patriarhi i-au nepomenit la un moment dat. În consecinţă, datorită naturii speciale a motivului înteruperii pomenirii de către mine, invocarea canonului 13 I-II Constantinopol este lipsită de temei.

Consider că invocarea, pe baza canoanelor analizate mai sus, a schismei, aşa cum este definită de către articolul 11 (1) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, este lipsită de asemenea de temei, deoarece eu nu am dat o interpretare deosebită unor norme de disciplină, morală sau cult din învăţătura şi Tradiţia Bisericii, ci am aplicat cu precizie învăţătura canonică raportată la situaţia în care Biserica este infestată de erezie. De altfel, din nota care însoţeşte în Regulament încadrarea canonică a art. 11, alin. 1, vedem care sunt considerate motivele de schismă la care se referă acest articol: legarea cu jurământ a preoţilor pentru a conspira contra episcopului (canonul 18 al sinodului al IV-lea ecumenic; can. 34 trulan); adunările organizate în afara Bisericii şi slujbele în afara Bisericii (can. 6 al sinodului din Gangra); defăimarea episcopului pentru motivele indicate de canonul 31 apostolic, altele decât erezia (can. 5 al sinodului din Antiohia); răzvrătirea preotului care a fost nedreptăţit de episcop (can. 10, 11 ale sinodului Cartagina), cu precizarea extrem de importantă a tâlcuirii canonului 11 că “trebuie să se facă cu amănuntul cercetare, nu cumva pentru drepte prihăniri şi vinovăţii ale Episcopului fuge prezbiterul de împărtăşirea lui (şi atunci rămâne nevinovat)” (s.n.)10; modul de judecare şi reprimire în Biserică a schismaticilor sau ereticilor (can. 1 al sfântului Vasile cel Mare). Din toate aceste canoane rezultă căîntre motivele de schismă pentru care se pot aplica pedepsele prevăzute de art. 11, alin. 1, al Regulamentului nu se află situaţia în care clericul se desparte de episcopul care se face părtăş la erezie, o astfel de situaţie nefiind reglementată în niciun fel de către Regulament, deoarece ea nu reprezintă o abatere de la comportamentul discipliniar, moral şi cultic al Bisericii Ortodoxe, ci o măsură legitimă de apărare contra ereziei.

În ceea ce priveşte neascultarea faţă de episcop, aşa cum am văzut din tâlcuirea canonului 39 apostolic, ea nu este orbească, aşa cum o învaţă doctrina papofronă a teologilor ortodocşi contemporani, ci ţine seama de conştiinţa preotului, mai ales în situaţii legate de salvarea sufletelor credincioşilor de moartea veşnică pe care o aduce cu sine erezia. Toată tradiţia Bisericii ne învaţă că ascultarea este o obligaţie, în condiţiile în care episcopul este ortodox şi drept învaţă cuvântul adevărului. În momentul în care episcopul se întinează cu oarece erezie, lui nu i se mai datorează ascultare, deoarece el, la rândul său, nu dă ascultare lui Hristos şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi, ca de foc şi ca de şarpe”. Sfântul Nicodim Aghioritul spune: “Se cuvine să ne îngrădim pe noi înşine și să ne separăm de episcopii care, în chip vădit, stăruie în greşeală, privitor la cele ce ţin de Credinţă şi de Adevăr, aşadar se vădesc a fi eretici sau nedrepţi”. Sfântul Marcu al Efesului: “Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”.

Consider dojana arhierească lipsită total de temei canonic, după cum am demonstrat mai sus, şi contrară prevederilor canonului 15 I-II, a cărui tâlcuire prevede că cei ce opresc pomenirea pentru erezie nu pot fi sancţionaţi, ci trebuie respectaţi: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de sinodiceasca cercetare pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau vreun eres, unii ca aceştia nu numai că certării celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor”11.

Prin urmare, vă anunţ că nepomenirea Preasfinţiei Voastre va continua până în momentul în care vă veţi dezice de deciziile eretice ale sinodului din Creta.

Beiuş, Cu deosebit respect,

06.02.2017 Pr. Cosmin Tripon

Preasfinţiei Sale, Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei

1 Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, ediţie îngrijită de dr. Sorin Joantă, Sibiu, 2005, p. 26.
2 Ibidem.
3 http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare
PidalionCârma Bisericii Ortodoxe, “Credinţa strămoşească
”, 2007, pp. 79-80
Ioan N. Floca, op. cit.
, p. 32
Pidalion
, ed. cit., p. 362.
Ibidem
.
Ioan N. Floca, op. cit.
, p. 347.
Ibidem
.
10 Pidalion
, ed. cit., p. 475
11 Pidalion, ed. cit., p. 70   Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com 

De pe: ortodoxinfo.ro

Preoții mărturisitori se înmulțesc încet dar sigur – Părintele COSMIN FLORIN TRIPON din Beiuș a trimis scrisoare de ÎNCETARE A POMENIRII ereticului Sofronie Drincec al Oradiei

Părintele Cosmin Tripon a încetat pomenirea în septembrie 2016, scrisoarea către episcop fiind datată 22 octombrie, iar în ianuarie 2017 a ajuns la cunoștința ecumenistului pseudo-ierarh.

Preasfinţia Voastră,

Subsemnatul, Cosmin Florin Tripon, preot coslujitor la Parohia Beiuş IV, prin prezenta Vă aduc la cunoştinţă faptul că am întrerupt pomenirea Preasfinţiei Voastre la sfintele slujbe ale Bisericii din motive de conştiinţă, întrucât aţi semnat şi acceptat hotărârile sinodului din Creta, pe care eu nu le primesc, ci le resping, considerându-le eretice.

Prin acceptarea acelor hotărâri, aţi introdus în Sfânta Biserică tirania ereziei ecumeniste, care are drept consecinţă tocirea conştiinţei veghetoare a Bisericii şi facilitarea compromisului dogmatic, ceea ce deja s-a şi întâmplat. Personal, doresc să mărturisesc şi să propovăduiesc pe Hristos Domnul în sfânta şi adevărata Biserică Ortodoxă a Sfinţilor Părinţi de la sinoadele ecumenice şi a urmaşilor fideli acestora, într-o atmosferă de dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni, fără nici o constrângere despotică, care anulează libertăţi fundamentale ale omului (dreptul la liberă informare şi exprimare, dreptul la opinie personală, dreptul şi obligaţia de a păstra credinţa strămoşească nealterată ş.a.), aşa cum învaţă şi Sfântul Clement al Alexandriei, care zice: „Biserica este alcătuirea şi mulţimea oamenilor conduşi de Cuvântul lui Dumnezeu; cetate neîmpresurată de vrăjmaşi şi nestrâmtorată de nici o tiranie, în care se împlineşte voia dumnezeiască; căci precum lucrare este voia lui Dumnezeu, şi aceasta se numeşte lume, tot aşa vrerea Lui este mântuirea omului, şi aceasta se cheamă Biserică. Biserica este dimpreună maică, dar şi fecioară şi mireasă a lui Hristos, iar noi suntem mădularele lui Hristos. Capul împărătesc al Bisericii este Hristos”1.

Biserica lui Hristos este doar cea ortodoxă, după cum ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog, care o defineşte astfel: “Biserică sobornicească (universală) este adunarea dreptslăvitorilor care mărturisesc credinţa ortodoxă”2; “adevărata Biserică este unirea întru adunare a dreptslăvitorilor din toată lumea”3. Urmând cuvântul lui Dumnezeu, Care spune: “Nu oricine îmi spune Doamne, Doamne, va intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mt.7,21), Sfântul Simeon ne învaţă că Biserica universală nu este adunarea tuturor celor ce se numesc pe sine creştini, aşa cum postulează “unitatea creştinilor” pe care o propovăduiesc documentele din Creta, pe care le-aţi semnat, ci doar a dreptslăvitorilor, care mărturisesc credinţa ortodoxă. Biserica se poate ruga pentru întoarcerea ereticilor la ortodoxie, dar nu poate milita pentru unirea cu ereticii şi schismaticii, deoarece “oricine s-a separat de Biserică se uneşte cu adultera, se izolează de făgăduinţele Bisericii; şi cine părăseşte Biserica lui Hristos nu va ajunge la răsplătirile lui; este nelegiuit, este străin, este duşman”4. Cum să se roage şi să militeze Biserica pentru unirea cu străinii de Hristos şi cu duşmanii Săi, aşa cum îi numeşte sfântul Ciprian pe eretici şi schismatici? Cu cei care, nemaiavând Biserica drept mamă, nu Îl mai pot avea pe Dumnezeu ca Tată, după cum se exprimă acelaşi sfânt?

Prin oprirea pomenirii Preasfinţiei Voastre, n-am făcut altceva decât să-mi protejez sufletul, cugetul şi simţirea, atât mie, cât şi turmei cuvântătoare încredinţată mie de Mântuitorul Hristos, prin Biserică, prin Taina Hirotoniei, de răspândirea otravei ereziei, care este moartea sufletului şi despărţire de Dumnezeu. Măsura este un drept şi, potrivit unor canonişti, chiar o datorie impusă de canoanele 31 Apostolic şi 15 I-II Constantinopol.Tâlcuirea canonului 31 Apostolic spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”5. Iar ultimele două teze ale canonului 15 I-II prevăd: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”6.

Din aceste motive, mă puneţi în situaţia de a nu mai putea sluji cu Preasfinţia Voastră sau cu oricine altcineva care acceptă hotărârile sinodului din Creta. Măsura nepomenirii Preasfinţiei Voastre se va menţine până când Vă veţi dezice de documentele eretice din Creta.

Beiuş, 22.10.2016
Smeritul preot al Împăratului Hristos,
 Cosmin Florin Tripon

Preasfinţiei Sale Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei

1Sfântul Clement al Alexandriei, Pedagogul, 1,6; Stromatele, 7,5; Stromatele, 3,6, apud Sfîntul Nectarie de Eghina, De ce Papa şi supuşii lui s-au despărţit de Biserica lui Hristos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2011, pp. 96-97.
2Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Erminia dumnezeiescului simbol al credinţei ortodoxe, EIBMBOR, Bucureşti, 2010, p. 93.
3Ibidem,p. 93.
4Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre unitatea Bisericii, EIMBOR, Bucureşti, 2013, pp. 53-54.
5Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.
6Ibidem, p. 362.

Sursa: sinodultalharesc.tk 

Amintesc și apostazia istorică a acestui pseudo-episcop din ianuarie 2008, când a slujit de sărbătoarea Bobotezei cu un „episcop” greco-catolic (papistaș): 

MESAJUL PĂRINTELUI CLAUDIU pentru toți cei care îl susțin și mărturisesc împreună cu sfinția sa Adevărul

Prin acest mesaj vă mulţumesc tuturor pentru că vă pasă de Adevăr şi că înţelegeţi prin ce încercare trece Biserica lui Hristos. Este vremea mărturisirii pentru fiecare dintre noi: preoţi şi mireni, în dragoste lui Dumnezeu! V-am simţit alături şi de aici s-a născut cea mai curată rugăciune către Dumnezeu, Maica Preacurată şi Sfinţii Bisericii Celei Una! Iubiţi pe cei ce ne prigonesc şi iertaţile răutăţile, pentru Hristos Domnul şi vom rămâne smeriţi primind mult har de la Dumnezeu! Nu vă temeţi să mărturisiţi adevărul celor pe care Dumnezeu vi-i scoate în cale sau fac parte din viaţa voastră! Îndemnaţi-i pe preoţii duhovnici să părăsească frica şi să-şi îndeplinească misiune preoţească spre slava lui Dumnezeu şi binele fiilor duhovniceşti. Să nu vă temeţi pentru mine căci n-am mai trăit asemenea bucurii de la hirotonie! Dacă asta înseamnă să mărturiseşti Adevărul, spun DA cu toată fiinţa mea!!! Vă îmbrăţişez pe toţi, mi-aş dori cu braţele lui Hristos şi, vă port, cu toată nevrednicia pe care mi-o recunosc, în rugăcinile mele! Ruga-ţi-vă pentru mine!!!

Preot Claudiu Buză

preot-claudiu

Sursa – Blogul părintelui Claudiu: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com 

Citiți și: 

ŞAPTE PREOȚI și IEROMONAHI ROMÂNI AU ÎNTRERUPT POMENIREA IERARHILOR CARE AU SEMNAT EREZII la sinodul tâlhăresc din Creta. Părintele CIPRIAN-IOAN STAICU este printre ei 

PRIGOANĂ – Părintele CLAUDIU BUZĂ din Urziceni, pentru că a întrerupt pomenirea episcopului eretic Vincențiu Grifoni, a fost oprit de la slujire și de la a mai intra în biserică. Scrisoarea de întrerupere a pomenirii ierarhului 

Video – Părintele CLAUDIU BUZĂ este APĂRAT DE CREDINCIOȘII MĂRTURISITORI DIN BISERICĂ în momentul când se anunță oficial oprirea (necanonică) de la slujire

SCHITUL OITUZ – PRIMUL AȘEZĂMÂNT MONAHAL, DIN ROMÂNIA, CARE ÎNTRERUPE POMENIREA UNUI EPISCOP (IOACHIM BĂCĂUANUL) LA SFINTELE SLUJBE DIN CAUZA EREZIEI ECUMENISMULUI

SCHITUL OITUZ – PRIMUL AȘEZĂMÂNT MONAHAL, DIN ROMÂNIA, CARE ÎNTRERUPE POMENIREA UNUI EPISCOP (IOACHIM BĂCĂUANUL) LA SFINTELE SLUJBE DIN CAUZA EREZIEI ECUMENISMULUI

https://www.scribd.com/document/318302534/Staretul-Macarie-de-la-schitul-Oituz-Scrisoare-de-Intrerupere-a-Pomenirii-PS-Ioanchim-Bacauanu#from_embed

Scrisoarea, în format pdf, se poate printa de aici: Srisoare de întrerupere a pomenirii PS-ului Ioachim Băcăuanul 

Să ne rugăm pentru  părintele stareț Macarie Banu și pentru toți părinții de la Schitul Oituz, să-i țină Dumnezeu! Să le trimitem scrisori de încurajare…

Catre Intai-Statatorul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului,

cu durere in suflet si cu dragoste netarmurita

pentru Adevar,

Dupa multa rugaciune inaltata catre Preabunul Dumnezeu si indelungi sfatuiri cu ierarhi, stareti ai unor manastiri, duhovnici, teologi ortodocsi si dupa ce am studiat cu atentie documentele si hotararile finale ale asa-numitului „Sinod Panortodox” din Creta 2016, va aducem la cunostinta decizia pe care am luat-o, impreuna cu obstea pe care o conduc, alaturi de toti fiii dubovnicesti, care sunt madulare vii ale Bisericii Ortodoxe cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica.

Incepand cu Duminica Sfintilor Romani – 3 iulie 2016, noi, leromonahul Macarie Banu, staretul Schitului Oiluz-Bacau si leromonahul Atanasie Parfeni, am intrerupt pomenirea Dumneavoastra ca ierarh al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, la toate sfintele slujbe bisericesli si vom ramane in acesta decizie pana in momentul in care va veti dezice public de abaterile de la Dreapta Credinta pe care vi le semnalam.

Acest fapt l-am justificat teologic, dogmatic si canonic, in fata credinciosilor prezenti la Sfanta Liturghie, intemeindu-ma pe invatatura Sfintei Scripturi, Dogmele si Canoanele Bisericii (Canonul 15 Sinodul I-II). Traditia de veacuri a Bisericii Ortodoxe ne invata sa pastram credinta ortodoxa autentica, nefalsificata si neintinata de virusul mortal al ereziei, sa ne luam masuri si sa punem in practica, prin Harul lui Dumnezeu, calea bisericeasca a intreruperii pomenirii numelor pseudo-episcopilor care nu mai invata drept Cuvantul Adevarului.

Concret, motivele pentru care am luat aceasta decizie extrema sunt urmatoarele:

a. Sunteti sustinator al prezentei Bisericii Ortodoxe Romane in C.M.B., organizatie de tip protestant, care promoveaza conceptul de „unitate in diversitate” (specific doctrinei antihristice New Age) si militeaza pentru unirea crestinilor cu celelalte religii. Biserica Ortodoxa este prezentata ca una dintre biserici. Dar pentru noi, una si singura este Biserica lui Hristos, pe care o marturisim in Simbolul de credinta si nu exista mai multe.

b. Ani la rand ati binecuvantat si sustinut intalnirile ecumeniste, desfasurate pe tot cuprinsul eparhiei in „saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor”, dintre preotii ortodocsi si pseudo-preotii papistasi (franciscani si capucini), lucru argumentat in Memoriul Nr. 1127, din 16.05.2016 depus la Arhiepiscopia Romanului si Bacaului.

c. Ati acceptat participarea la Sfanta Liturghie in mod necanonic, la Sinaxa staretilor din 2015, a unui protosinghel dovedit a fi mason, fapt osandit de hotararea Sinodului din 1937 si reafirmata in 2014 de B.O.R.. Nici ulterior acestei sinaxe nu ati luat masurile care seimpuneau, desi vi s-au inaintat documente clare care dovedeau aceasta apostazie a lui.

d. Ati acuzat sistematic (prin reprezentanti) in intalnirile cu preotii de mir si cu profesorii de religie, cat si in sinaxa staretilor din 13.06.2016 ca fiind schismatici si eretici” cei care se opun ecumenismului, osandesc masoneria si au avut o pozitie critica asupra Adunarii dinCreta, fara sa aduceti argumente in acest sens.

e. Ati ingaduit tacit savarsirea de cununii mixte de catre unii preoti ai eparhiei Romanului si Bacaului.

f. Ati transmis pleromei ortodoxe, pe site-ul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, Comunicatul intitulat “Adevarul nu se negociaza”, folosind un limbaj ecleziastic duplicitar,care contine urmatoarele afirmatii si expresii potrivnice invataturii Bisericii:

„De aceea restaurarea unitatii vazute nu este o problema de centralizare bisericeasca, nici de pluralitate confesionala, nici de uniformitate, ci de sinteza de credinta comuna, deunitate in diversitate si in comuniune.

Raspuns : „Biserica Ortodoxa a lui Hristos nu a pierdut niciodata unitatea de credinta si de impartasire in Sfantul Duh si nu accepta teoria restaurarii unitatii a celor care cred in Hristos, deoarece Ea crede ca deja exista unitatea respectiva, intre cei care sunt copiii Sai botezati. Aceasta unitate exista intre ei si Hristos, in credinta cea dreapta a Bisericii, care nu exista in randul ereticilor si al schismaticilor. Acesta este motivul pentru care Biserica vrea ca ei sa se intoarca in sanul Ortodoxiei prin pocainta.” (Mitropolitul Atanasie de Limassol)

unitate in diversitate

Raspuns : Marea minciuna a talcuirii ecumeniste a versetului din Rugaciunea Mantuitorului (“ca sa fie una, precum Noi una suntem” – loan 17, 22) consta in proiectarea in viitor a acestei unitati deja realizate in Biserica. A o propune ca obiectiv inseamna a nega, practic, faptul ca aceasta unitate este deja o realitate in Biserica, „singurul” lucru care mai trebuie facut fiind propovaduirea ei si extinderea, prin acceptarea ortodoxiei, la toate neamurile.

Asadar, degeaba, in limbajul ecumenist recent, se pune accentul pe „pastrarea identitatii proprii, prin contrast cu ecumenismul diluant si adogmatic. Acest lucru nu inseamna deloc a respecta Adevarul si Biserica, pentru ca se ajunge la acelasi rezultat: negarea intr-un mod mai subtil a unicitatii lucrarii Duhului Sfant in Biserica.

De ce? Pentru ca, daca pornim de la premisa ca ”unitatea” este o tinta si nu o realitate existenta in Biserica Ortodoxa, singura urmasa a traditiei Apostolilor, daca mai si spunem ca „avem de invatat din aceasta atitudine europeana, in care se doreste si pastrarea identitatii fiecarei comunitati religioase, dar si integrarea in societate” atunci este clar ca modelul de unire este Europa cu a sa unitate in diversitate si nu Biserica. (Cuvantul Ortodox, 2014)

Dumnezeu lucreaza prin toate religiile in moduri si grade diferite, in functie de evolutia istorica„,

Dumnezeu lucreaza unde voieste, nu numai in Ortodoxie, pentru ca nu poti limita lucrarea lui Dumnezeu”

Raspuns : Afirmatiile Dumneavoastra pot fi considerate adevarate doar in ce priveste energiile proniatoare ale lui Dumnezeu si nu in cazul harului necreat sfintitor care lucreaza doar in Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe (Mitropolitul Hierotheos Vlahos Nafpaktos).

Autoritatea suprema de conducere in Bisericile Ortodoxe nationale este sinodul sau soborul”.

Raspuns: Noi stim ca traditia bisericeasca recunoaste ca judecator suprem al chestiunilor de credinta constiinta turmei credinciosilor Bisericii, careia ii dau glas persoane singulare sau sinoade ale ierarhilor sau poporul credincios si care se adevereste prin hotarari sinodale.

Trebuie admis faptul ca exista elemente convergente si complementare in toate Bisericile crestine

Raspuns: Este inacceptabila si contradictorie din punct de vedere doctrinar denumirea de„Biserici crestine eterodoxe si confesiuni”. Confesiunile eterodoxe nu pot fi numite Bisericideoarece exact de aceea le denumim „etero” (terte, altele), au dogme eretice si prin urmare ca eretice nu pot fi numite “Biserici”. (Mitropolitul Serafim de Pireu)

„Adevarul nu-i pe cale de disparitie si n-are nevoie nici de paznici si, cu atat mai putin, de avocati.”

Raspuns: „Statul de veghe” la capataiul dogmelor si al canoanelor este o datorie si nu o optiune. „Nu trece hotarele vechi pe care le-au pus Parintii tai” (Pildele lui Solomon, 22-28). Sfantul Apostol Pavel ne da urmatorul indemn: Deci, fratilor, stati neclintiti si tinetipredaniile

pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra” (II Tesaloniceni 2, 15).

g. Ati participat si ati semnat documentele asa-zisului „Sinod Panortodox” din Creta.

Nu recunoastem acest sinod pentru ca:

1. Nu a participat pleroma Bisericii Ortodoxe, nici macar toti Intaistatatorii Bisericilor

Autocefale Ortodoxe.

2. Nu s-a respectat Regulamentul de organizare si functionare al Sinoadelor Ecumenice anterioare, ceea ce a facut posibil ca, desi nu toti episcopii au semnat hotararile, acestea sa poata fi adoptate.

3. S-a intrunit sub o Sigla straina de orice reprezentare ortodoxa.

4. Au fost invitati ca observatori reprezentanti ai comunitatilor eretice ale papistasilor, protestantilor si monofizitilor, ceea ce este o inovatie fara precedent, straina traditiei noastre sinodale.

5. S-au facut slujbe la care au participat ereticii, ca impreuna-rugatori, ceea ce este interzis si osandit de Sfintele Canoane.

6. A folosit in documentele finale expresii neortodoxe precum:

restabilirea finala a unitatii in adevarata credinta si in dragoste”.

Raspuns: Se induce ideea ca noi, ortodocsii, cautam restabilirea noastra in dreapta credinta si in unitatea dragostei, ca si cum le-am fi pierdut ca si ereticii, conceptie fundamental gresita teologic si care legitimeaza in Biserica asa numita „Teorie a ramurilor”;

accepta denumirea istorica a altor biserici si confesiuni crestine neortodoxe”,

adica „Teoria trunchiului comun”.

Amintim doar cateva dintre Canoanele pc care ne bazam in nepomenirea pseudo-ierarhului:

Canonul 15, Sin I-II (OSANDA SCHISMEI). SCHISMA FATA DE PATRIARH. CARE

DESPARTIRE NU ESTE SCHISMA?)

Cele ce sunt randuite pentru presbiteri, episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, daca vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitiva a acestuia, ar face schisma. SfantulSinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si aceslea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretexlul oarecaror vinovatii se departeaza de intaii lor statatori si fac schisma, si rup unitatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade sau de Parinti, fireste adica, de comuniunea cu acela care propovaduieste eresul in public si cu capul descoperit il invatain Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune certarii canonicesti, desfacanduse pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi. Caci ei nu au osandit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi si pe pseudoinvatatori si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si de dezbinari”.

Canonul de mai sus este In conformitate cu alte canoane ale unor Sinoade Locale si Ecumenice, precum Canonul 31 Apostolic, Canonul 6 de la Sinodul Local de la Gangra (340), Canonul 5 al Sinodului Local de la Antiohia (341), Canoanele 10, 11 si 92 al Sinodului Local de la Cartagina (491), Canonul 19 de la Sinodul IV Ecumenic (451), Canoanele 31 si 32 ale Sinodului VI Ecumenic (691), si Canoanele 12, 13, 14 ale Sinodului I-II (861), Canonul 10 Apostolic, Canonul 45 apostolic, Canonul 62 apostolic.

Sfintii care au intrerupt pomenirea pseudo-episcopului, au continuat sa slujeasca Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie si toate Tainele Bisericii, ramanand in comuniune cu Biserica Ortodoxa, dar ingradindu-se de numitul pseudo-episcop de care apartineau.

In numele obstii Schitului Oituz, afirm cu tarie ca nu vom ceda nici unei presiuni ulterioare, de orice fel ar fi ea si ca vom ramane, pana la moarte, fii credinciosi ai Bisericii Ortodoxe, dorindu-va cu toata ardoarea sa faceti acelasi lucru in viitor, iar daca din nestiinta sau din constrangere v-ati abatut de la respectarea libbelo-ului, a celor trei marturisiri de credinta depuse la hirotonia intru arhiereu, cand ati jurat ca veti respecta dogmele si canoanele nestirbite, va dorim sincera pocainta si va pomenim la rugaciunile personale pe care cu umilinta le inaltam catre Atotputernicul si Iubitorul de bine Dumnezeu.

Nu acceptam sa fim numiti schismatici si eretici, pentru ca nu ne-am separat de Biserica noastra, recunoastem autoritatea Bisericii Ortodoxe Romane, dar denuntam ca fiind eretici pe unii slujitori ai aceste Sfinte Biserici. Nu ceea ce sustinem noi se abate de la dogmele Sfintei Biserici Ortodoxe, ci ceea ce intreprindeti Dumneavoastra si alti ierarhi ai Bisericii noastre este erezie. Secole de-a randul mucenicii s-au jertfit exact pentru a apara Dogmele si Canoanele, care acum se incalca flagrant de unii ca Dumneavoastra.

Adevarul nu poate fi negociat sau relativizat, este unul singur si cei care il apara, chiar daca sunt putini, pot afirma despre cei care il incalca (oricat de multi ar fi acestia) ca aceia sunt eretici si schismatici, asa cum s-a mai intamplat de-a lungul vremurilor, chiar in cazul unor intregi sinoade, numite ulterior talharesti.

Ne rezervam dreptul de a folosi toate mijloacele legale care ne stau la dispozitie (justitie, mass-media), ca cetateni vremelnici ai acestei lumi, pentru ca viitorul Schitului Oituz sa nu fie umbrit de diverse atacuri sau denigrari.

„Nu ne vom lepada de tine, iubita Ortodoxie, nu te vom tagadui pe tine, credinta mostenita de la Sfintii Parinti. In tine ne-am nascut, in tine traim si in tine vom muri. Si, daca vremea ne-o va cere, de mii de ori vom muri pentru tine, urmand invataturilor Sfintilor Parinti, care ne-au aratat calea spre Imparatia lui Dumnezeu chiar cu pretul vietii lor. Noi suntem chemati sa pastram in toata curatia sfanta Ortodoxie lasata noua ca mostenire de Sfintii Parinti. Cu orice pret vom apara credinta Ortodoxa, urmand invataturilor dogmatice, Sfintei Traditii si sfintelor canoane care au fost date la cele sapte Soboare Ecumenice si Locale ale Bisericii Ortodoxe”. (Episcopul Longhin de Banceni)

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

11 iulie 2016

Staretul Schitului Oituz

leromonah Macarie Banu

Sursa: monahulteodot.wordpress.com

Opt mânăstiri din Republica Moldova (Episcopia de Ungheni și Nisporeni) vor întrerupe pomenirea patriarhului Kiril și a ierarhului locului, dacă acesta nu va lua atitudine împotriva ecumenismului și a temele contestate ale „Marelui Sinod”

Preiau articolul: 

RECOMANDĂM. Modova. Opt mănăstiri vor întrerupe pomenirea patriarhului și episcopulului locului dacă acesta nu va lua atitudine de osândire a textelor pentru ”Sfântul și Marele Sinod”

Episcopia Ungheni

Peasfinției sale,

Preasfințitului PETRU,

Episcop de Ungheni și Nisporeni,

Preasfințite stăpâne,

    Cunoscându-vă ca pe un adevărat arhipăstor care, în duhul dragostei și al jertfirii, în multe trude râvnește pentru Biserică, pentru vechile așezăminte monahale și toți dreptslăvitorii creștini care se află sub oblăduirea Preasfinției Voastre, cu durere în suflet noi, stareții și starețile mănăstirilor din cuprinsul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, dimpreună cu obștile monahale pe care le reprezentăm, ca niște fii duhovnicești și mădulare vii ale Bisericii, ne expunem profunda îngrijorare față de provocările parvenite în adresa Bisericii și a Sfintei noastre Credințe Ortodoxe.

    Fiind îngrijorați de cele ce se întîmplă în sînul credinţei noastre ortodoxe, dar în mod deosebit de desfăşurarea Sfântului şi Marelui Sinod, care va avea loc la Academia Ortodoxă din Creta în perioada 16 – 27 iunie 2016;la data de 31 ianuarie 2016 am intervenit cu o adresare către Preasfinția voastră  însoțită de o rezoluție cu semnăturile Stareților și Starețelor astfel atenționînd despre eventualele pericole la care suntem expuși.

    Acum suntem nevoiți să constatăm că temerilenoastre expuseîn adresarea sus menționată prin care am susținut rezoluţia simpozionului internaţional teologic cu tema „Sincretismul inter religios” ce s-a desfăşurat în municipiul Chișinău în perioada 21-22 ianuarie 2016 care este și raportul Protopresbiterului Theodoros Zissis, Profesor Emerit al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristoteliene din Tesalonic., s-au adeverit pe deplin, iar glasurile ortodocșilor care au încercat să avertizeze pe mai marii bisericii despre pericolul lepădării credinței, au fost nesocotite și marginalizate. În cadrul rezoluției pomenite s-a vorbit inclusiv despre faptul că ”din scurta prezentare a evoluției pe care a parcurs-o pregătirea Sfântului și Marelui Sinod se vede foarte clar că metodologia și ordinea de zi a acestuia nu numai că sunt străine de Tradiția Ortodoxă, ci se fac chiar demersuri conștiente pentru a o altera și distruge”[1]și că ”în momentul de față nu avem motive să sperăm că Sinodul va constitui o continuare autoritativă și autentică a sinoadelor precedente și că va hotărî patristic și în Duhul Sfânt, ci în spirit ecumenist și secular”[2]. Cu părere de rău aceste lucruri și-au păstrat valabilitatea și după ce au fost făcute publice documentele pregătitoare[3] pentru așa numitul ”Sfântul și Marele Sinod”, chiar dacă în adresa ierarhilor, cu suficient timp înainte, au fost făcute multe avertizări și rugăminți pentru a nu primi învățăturile ecumeniste.

    Este de lăudat faptul că prin poziția și acțiunile Bisericii Ortodoxe Ruse, au fost scoase de pe ordinea de zi teme ca ”Calendarul Ortodox si sărbătorirea datei Paștelui”, nu se schimbă învățătura despre post, nu se schimbă rânduiala Sfintei slujbe, însă se adoptă la nivel sinodal învățăturile eretice despre ecumenism, care ”În loc să fie condamnat, Sinodul îl adoptă indirect și îi consolidează pozițiile, de altfel, se vede că acesta este și scopul principal al Sinodului, toate celelalte subiecte sunt pretexte și umplutură.”[4]. Noi însă mărturisim împreună cu Sf. Maxim Mărturisitorul că ”nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor.” și nu primim sub nici o formă erezia ecumenistă care vatămă conștiințe și se răspândește tot mai mult printre clerici și mireni.

    Când vorbim de adeverirea temerilor noastre ne referim în special la proiectele de documente pregătitoare pentru Sinodul Panortodox care au fost adoptate de Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse prin cuvintele „Membrii Soborului Arhieresc mărturisesc că în forma lor actuală, proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod nu încalcă curăția credinței ortodoxe şi nu contravin predaniei canonice a Bisericii”[5].

    Alăturându-ne analizelor teologice făcute de unele personalităţi de vază ale Ortodoxiei, cum ar fi mitr. Serafim de Pireu, mitr. Anastasie de Limassol, mitr. Hieroteos (Vlachos)de Nafpaktos, protopresbiter Theodoros Zissis, prof. Dimitrios Tselenghidis, precum şi scrisorii adresate patriarhului Neofit al Bulgariei de către clericii şi mirenii Bisericii Ortodoxe Bulgare şi hotărârii sinodale a vrednicei de laudă Biserici Georgiene, ţinem să mărturisim că în textele proiectelor de documente pentru „Sfântul şi Marele Sinod”se conţine un şir de încălcări grave aleînvăţăturii bisericeşti.

     Considerăm ca fiind inadmisibile pentru un text sinodal pan-ortodox ideile de „restabilire a unității creștine„, „căutarea unității pierdute” sau „recunoaşterea altor biserici creştine” care sunt adesea menționate în paragrafele 4, 5, 6, 7, 12 etc. Noi, însă, ştim că, după cuvântul Sf. Fotie cel Mare, „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească şi Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două, iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor”[6].

    În afară de aceasta documentele introduc o învăţătură nouă despre sistemul sinodal, anume că acesta „constituiejudecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă”, fapt ce contravine însuşirii soborniceşti a Bisericii.În plus în documente este lăudată şi încurajată participarea Bisericii Ortodoxe în mişcarea ecumenistă şi, în particular, în Consiliul Mondial al bisericilor – un adevărat izvor de erezii.

     La Adunarea generală a preoților din cadrul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni din luna ianuarie curent, ne-ați reamintit cu tristețe faptul că ați moștenit 160 de Biserici Ortodoxe și peste 84 case sectare la o populație de  320. 000 de oameni. Oare participarea Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Mondial al Bisericil nu va deschide acestora mai larg calea? Ce foloase am obținut noi pînă acum de la aceste întruniri și dialoguri interreligioase unde se interzice prozelitismul? Prin ce a fost întărită dreapta și măritoarea noastră credință? Cîți s-au întors din rătăcirea sa?

    Preasfinţite stăpâne, pe lângă dovezile teologice pe care le-am amintit mai sus, aceste proiecte de documente încalcă însăşi conştiinţa noastră creştină, însăşi dragostea pentru Adevăr, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru Biserică-mamă, care este adevăratul trup al lui Hristos. Noi mărturisim în fiecare zi că Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi de acest Crez vrem să ne ţinem cât ne va da Domnul suflare, ca nu cumva să ne aflăm străini de El.

     Ne doare, vlădîca, faptul că s-au luat asemenea hotărâri la Soborul Arhieresc, de aceea ne punem nădejdea în rugăciunile Maicii Domnului, care varsă lacrimi neîncetate pentru păcatele noastre, din cauza căroraîngăduie Dumnezeu răspândirea fărădelegilor şi a învăţăturilor mincinoase.

     Credem, stăpâne, că adevărul nu poate fi trecut sub tăcere, căci după cuvântul Sf. Teodor Studitul:„porunca Domnului grăieşte să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credinţă, căci zice să vorbeşti şi să nu taci, şi „De se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el” (Evrei 10:38) şi „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga” (Luca 19:40). Fiindcă atunci când este vorba de credinţă, nu putem spune: Eu cine sunt? Preot? Defel. Căpetenie? Nici asta. Ostaş? De unde? Lucrător? Nici asta. Sărac, agonisindu-şi hrana de pe o zi pe alta. Nu mă priveşte pe mine treaba asta şi nici nu cade în seama mea. Vai, pietrele vor striga, şi tu vei rămâne mut şi fără grijă? […] Căci şi acest sărac, dacă acum nu vorbeşte, în ziua judecăţii va fi fără de răspuns şi vrednic de osândă fie şi numai din pricina aceasta”[7].

    Mai credem că prin mărturia vie a Preasfinţiei Voastre va străluci lumina adevărului înaintea oamenilor, iar poporul va fi călăuzit pe căile cele binecuvântate ale Sfinţilor Părinţi: „Întrebându-l pe Petru dacă-L iubeşte mai mult decât ceilalţi, şi auzind ceea ce ştia mai dinainte de a-I spune Petru: „Doamne Tu ştii că Te iubesc”, i-a arătat cum poate să-L slujească mai mult; că zice: „De Mă iubeşti, păstoreşte oile Mele şi mieluşeii Mei”. Aceasta se cuvine să faci şi tu, Părinte; că oile se primejduiesc a fi sfâşiate de lupi, şi Cel iubit de tine le iubeşte pe ele foarte – iar cei ce iubesc cu adevărat fac cele ce îi desfată pe cei iubiţi. De altfel, nu mică e primejdia să pierzi răsplata multelor şi marilor tale osteneli, dacă vei sta nepăsător atunci când se poartă război cumplit împotriva adevărului şi cinstitorii lui sunt vânaţi”[8].

     Preasfințite stăpîne, luînd în considerație argumentele prezentate în această adresare, cerem să luați atitudine, pînă luni, 4 aprilie 2016, să înălţaţi glasul întru apărarea dreptei credinţe, care să fie auzit de întreaga noastră Biserică şi să condamnaţi hotărârile nelegiuite ale Soborului Arhieresc și să osândiți pan-erezia ecumenismului, precum și pe persoanele care îl susțin sau l-au susținut și încă nu s-au pocăit pentru acest lucru. În caz contrar, vă aducem la cunoștință că împreună cu obștile ce le reprezentăm nu vom pomeni arhiereul locului și patriarhul, aplicînd canonul 15 Sinodul I-II Constantinopol.

     Cu adâncă smerenie cerem părinteştile voastre rugăciuni şi binecuvântări arhiereşti. Să vă întărească Domnul Dumnezeu în toată mărturia cea dreaptă şi toată lucrarea cea bună şi mântuitoare de suflet.


[1]Din lucrarea Protopresbiterului Theodoros Zissis: ”SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE

Se cuvine să sperăm sau să fim neliniștiți?”

[2]ibidem, p. 7.

[3]http://www.patriarchia.ru/db/document/page3.html

[4]Din lucrarea Protopresbiterului Theodoros Zissis: ”SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE

Se cuvine să sperăm sau să fim neliniștiți?”

[5]http://sobor.patriarchia.ru/db/text/4367700.html

[6]Sf. Fotie cel Mare – Epistola I către papa Nicolae

[7]Epistola 81, cartea a doua, P.G. 99, 1321A-C

[8] Vieţile sfinţilor pustinici din Siria, IBMBOR, Bucureşti, 2001, p. 29

declaratie manastiri EUN - 0001

declaratie manastiri EUN - 0002

declaratie manastiri EUN - 0003

declaratie manastiri EUN - 0004

declaratie manastiri EUN - 0005

declaratie manastiri EUN - 0006

 

 

 

 

 

 

Sursa: http://episcopia-ungheni.md/ 

Via: 

RECOMANDĂM. Modova. Opt mănăstiri vor întrerupe pomenirea patriarhului și episcopulului locului dacă acesta nu va lua atitudine de osândire a textelor pentru ”Sfântul și Marele Sinod”