Monahia Pahomia Radu se retrage din Mânăstirea Zamfira și mărturisește împotriva ecumenismului, a pseudo-sinodului din Creta și a globalizării

Cu dragoste și cu durere în Hristos, eu monahia Pahomia Radu, fostă viețuitoare la m-rea Zamfira, județul Prahova, vreau să vă mărturisesc că am plecat din mănăstire din cauza ecumenismului, care a luat amploare după pseudosinodul din Creta, dar mai ales după venirea pseudopapei Francisc în România.

Interesant este și faptul că peste tot se construiește fraților. Faraon i-a pus pe majoritatea călugărilor la construit «piramide» ca să uite de Dumnezeu.

Am scris această scrisoare de mărturisire cu gândul de a-i întări pe frați și pe surori cu ajutorul lui Dumnezeu, și pentru a se trezi cât mai mulți oameni din aceste vremuri înșelătoare în care noi toți trăim.

Cu durere în suflet vă spun că spre deosebire de părinții nepomenitori, dintre care din păcate, unii au căzut întru înșelare după Sinaxa Națională de la Botoșani (2017), ecumeniștii câștigă teren, arătându-se foarte buni și blânzi în acțiunile sociale, dezvoltând o iubire siropoasă, lipsită de onestitate patristică, punându-i în dificultate pe părinții nepomenitori care încearcă să ducă lupta cea bună, să câștige cât mai multe suflete pentru Hristos.

Fraților, aveți grijă să nu cădeți în schismă căci nici sângele muceniciei nu poate spăla acest păcat. Calea discernământului a fost aleasă de puțini părinți nepomenitori, aceia care sunt de acord cu hotărârile adoptate la Sinaxa Națională Ortodoxă de la Botoșani, din data de 18 iunie 2017.

Pentru cei care nu știu, în cadrul acestei Sinaxe s-au hotărât următoarele: s-au condamnat ecumenismul ca erezie a tuturor ereziilor, francmasoneria care a fost osândită de altfel de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin Temeiul 785 din 11 martie 1937, Consiliul mondial al Bisericilor, pseudosinodul din Creta și s-a anunțat că în baza canoanelor 31 Apostolic, 15 I-II, 3 Sin. III Ec., ne-am îngrădit de erezia ecumenismului prin întreruperea pomenirii la sfintele slujbe a ierarhilor ce au semnat direct la hotărârile adunării din Creta, dar și a celor care le-au acceptat, prin participarea la sedința Sfântului Sinod din 28-29 octombrie 2016 sau prin necondamnare publică a acestora. Tot la această Sinaxă s-a mai hotărât ca în duhul smereniei și al dragostei, să fie informați creștinii și preoții pomenitori în legătură cu motivele care ne-au determinat (pe noi nepomenitorii) să întrerupem comuniunea bisericească cu cei părtași la erezie, dar și la alte lucruri.

După mai multe decenii de când ierarhii au fost școliți în instituții eretice si ecumeniste din Occident, nu ne puteam aștepta decât la trădări peste trădări, zdruncinarea Bisericii, apostazie și în final dispariția neamului. Asta-i realitatea, iar dacă nu ne vom trezi la timp atunci planurile sioniștilor își vor atinge scopul.

Ierarhii noștri au uitat că dogmele reprezintă adevărurile de credință și ele nu pot fi împuținate, înmulțite sau modificate. Orice alterare a dogmelor este o problemă soteriologică, este o ieșire din Biserică, o pierdere a mântuirii. Mai presus de dogme și canoane, omul are nevoie să fie iubit, înțeles, iertat, ca din dragoste și recunoștință, să primească dogmele și canoanele, iar apoi, înțelegând porunca Domnului care grăiește să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credință, să devină adevărat ostaș ai lui Hristos.

În rândurile de mai jos voi începe, cu ajutorul lui Dumnezeu, să demasc ecumenismul prin scrierile unor Sfinți, Cuvioși Părinți și mari teologi.

Ca definiție, ecumenismul este o infernală mișcare globală religioasă a sionismului, ce are ca obiectiv supunerea umanității sub un conducător universal (antihrist) și unirea tuturor religiilor într-o panreligie, astfel încât să dispară Creștinismul, să dispară mântuitoarea Credință Ortodoxă și la sfârșit, în locul adevăratului Dumnezeu, să fie închinat satana.

În 1961, Biserica Ortodoxă Română a intrat în ”Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB, n.a.). Adunând sub egida sa majoritatea sectelor ”creștine”, ce susțin și împărtășesc numeroase erezii, consiliul se dovedește a fi cea mai desăvârșită formă de atac la adresa Bisericii lui Hristos, iar aceasta a demonstrat-o din plin de-a lungul celor 10 adunări ale CMB.

La ultima Adunare a CMB de la Busan, 2013, Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de ÎPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, care a afirmat că: ”unitatea Bisericii a fost distrusă și, așa cum se prezintă astăzi biserica, divizată, este incompletă și din punct de vedere sacramental/haricpentru că nu cunoaștem care parte a bisericii este moștenitoarea și continuatoarea vechii Biserici a Ierusalimului, deoarece toți oamenii sunt frați întru Hristos, botezul creștin reprezentând doar o treaptă superioară, harică, în cadrul deja existentei familii duhovnicești a umanității. Preasfinția sa, kir Nifon, nu a spus și a ascuns faptul că în cadrul CMB eclesiologia ortodoxă este denaturată, sub pretextul apărării «valorilor noastre tradiționale morale», precum «suprema valoare a familiei creștine»” (extras din cartea „Familia creștină și provocările lumii de astăzi”, 2019, pag. 25).

În iunie 1993, în localitatea Balamand din Liban a avut loc o consfătuire între papistași și ortodocși”în care partea ortodoxă a făcut câteva concesii foarte grave (o altă trădare, n.a.), între acestea numărându-se și recunoașterea reciprocă a Tainelor, dar și a ideii eretice de «biserici surori». Ulterior toate Bisericile Ortodoxe au respins sinodal acest tratat, cu excepția BOR” (extras din cartea ”Familia creștină și provocările lumii de astăzi”, 2019, pag. 41).

A urmat apoi o trădare și mai mare odată cu ”pseudosinodul ce a avut loc în perioada 16-26, iunie 2016 (așa apar cei trei de șase măriți spre deosebire de celelalte cifre și pe broșura Patriarhiei despre ”sinod”, n.a.), la Kolymbari, în insula Creta, nu numai că nu a reprezentat totalitatea episcopilor și credincioșilor ortodocși, din acest motiv neavând caracter panortodox și neexprimând nici unitatea Bisericii, dar în primul rând nu a exprimat cugetul ortodox al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolice și a atacat dogme și învățături fundamentale și esențialeDar ce dogme s-au modificat? S-au modificat ”două dogme fundamentale, dogma despre unitatea și unicitatea Bisericii, dogma eclesiologică, precum și dogma soteriologică, potrivit căreia numai în Biserica cea Una și Unică ne putem mântui….” (Protoprezbiterul Theodoros Zisis).

Chiar și în reviste, cărți și site-uri ortodoxe este desființat acest pseudosinod după cum veți vedea în rândurile de mai jos:

Mitropolitul Ieremia al Gortinei a adus și alte lămurări vizavi de acest subiect: ”Când se vor publica Procesele Verbale ale Sinodului, în care se înregistrează punctele de vedere ale celor care au hotărât și au semnat textele, atunci se va vedea limpede că în Sinod au dominat TEORIA RAMURILOR, TEOLOGIA BAPTISMALĂ și mai ales PRINCIPIUL INCLUZIUNII (ATENȚIE – toate aceste teorii sunt ERETICE, n.a.)…” (extras din revista ”Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 3 (241), Martie 2017, pag.15, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului)).

O să fac o mică paranteză ca să vă explic, cu ajutorul lui Dumnezeu, acele teorii născocite de arhiconi, din rândul de mai sus:

  • Teoria ramurilor: potrivit căreia Biserica este un ”arbore” ale cărei ”ramuri”, care sunt toate sectele ”creștine”, dețin numai o parte de adevăr.
  • Teoria baptismală: ecumenismul promovează idea unei ”biserici extinse” potrivit căreia ”biserica” este una și îi cuprinde pe creștinii fiecărei secte ”creștine”, din clipa în care au primit ”botezul în numele Sfintei Treimi”. Astfel toate sectele ”creștine” sunt între ele ”Biserici surori”.
  • Principiul incluziunii: Adică alunecarea de la principiul exclusivității (”în afara Bisericii NU există mântuire” – Sf. Ciprian al Cartaginei) la principiul incluziunii (adică să admitem că și în afara Bisericii Ortodoxe există mântuire). Dacă minciuna ar mântui atunci de ce s-a mai răstignit Hristos?

Deci, ecumenismul nu poate fi acceptat sub nicio formă în Biserica Ortodoxă prin nicio teorie eretică deoarece ”Biserica sobornicească (universală) este adunarea dreptslăvitorilor care mărturisesc credința ortodoxă” (Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, extras din ”Erminia dumnezeiescului simbol al credinței ortodoxe”, EIBMBOR, București, 2010, p. 93).

Alt exemplu:

”- Eu vă dau un exemplu de episcop care a semnat în Creta, și în practică s-ar putea spune că el chiar se comportă cumva ca un episcop ortodox. Deci viața lui, în afară de problema Creta, e ca și cum ar fi a unui episcop ortodox. Ce facem în această situație?

Pr. T.Z.: – Este o situație foarte dificilă. Dar, cred că, de fapt, și acest episcop este un episcop cu două fețe. Pentru că, Creta și ecumenismul sunt același lucru. 

  – Vă spun despre ce situație este vorba. În Moldova, mitropolitul Moldovei a semnat în Creta după care a dat un comunicat în care a arătat poporului moldovean, credincioșilor, că toată activitatea Înalt Prea Sfinției sale este de fapt ortodoxă.

Pr. T.Z.: – E un episcop mai bun decât ceilalți. Ceea ce îi lipsește este faptul că nu condamnă Creta.

       – Și e suficient pentru a i se întrerupe pomenirea?

       Pr. T.Z.: – Eu cred că sinodul din Creta este criteriul pentru a ÎNTRERUPE POMENIREA.” (interviu luat Protoprezbiterului Theodoros Zisis, extras din revista ”Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 5 (243), Mai 2017, pag. 16, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului)).

Dar iată ce gasim scris în altă revistă ortodoxă:

(…) Pr. T.Z.: -”Chiar dacă duhovnicul face vreo greșeală sau poate că episcopul greșește cu ceva, facem ascultare de ei. DAR ÎN PROBLEME DE CREDINȚĂ, DE DOGMĂ, ESTE INTERZIS SĂ FACEM ASCULTARE TOTALĂ DE EI, ci este nevoie să îi verificăm, să-i controlăm, chiar și un mirean poate să-l certe pe un preot sau un episcop. În Constantinopol, când Nestorie a predicat în Biserica Sf. Sofia că Maica Domnului nu e Născătoare de Dumnezeu și a numit-o născătoare de Hristos, și-a ridicat glasul un mirean care era în biserică. Nestorie era sus la amvon și mireanul i-a zis: ceea ce spui tu este erezie! Un mirean de jos

 – Întreruperea pomenirii este schismă?

Pr. T.Z.: – Nu este schismă. O spune și canonul. NU ESTE SCHISMĂ CI FEREȘTE DE SCHISMĂ! ECUMENIȘTII FAC SCHISMĂ PRIN EREZIA ECUMENISMULUI. CANONUL SCRIE CĂ NU FAC SCHISMĂ CEI CE ÎNTRERUP POMENIREA, EI APĂRĂ BISERICA DE SCHISMA EREZIEI. Trebuie să spunem aceasta: că și dacă întrerupem pomenirea, aceasta nu este schismă. NOI CONTINUĂM SĂ RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ. Ea nu se întinează, nu se întinează toți dacă doar câțiva episcopi… cad în erezie. NOI RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ.” (interviu luat Protoprezbiterului Theodoros Zisis, extras din revista ”Credința Ortodoxă”, anul XX, Nr.12 (238), Decembrie 2016, pag. 12, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, dar articolul a fost preluat din revista ”Atitudini” după cum se evidențiază sus în pagină).

Întrebat fiind de ”sinodul” din Creta în 2013, Cuviosul Părinte Justin Pârvu avea să răspundă: O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu Sinodul de la Ferrara-Florența. Tot așa va fi și acum, vor fi aceleași dispute dogmatice și, slavă Domnului, vom avea niște ierarhi care, cred eu, că nu vor trăda Ortodoxia (precum a fost ÎPS Justinian Chira, n.a.). Și doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocși în dreapta credință, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu…” (extras din cartea ”Biserica și noile erezii”, Editată de Fundația Justin Pârvu, iunie 2016, pag. 5).

În cartea ”Ecumenismul fără mască” scrisă de arhim. Haralambie D. Vasilopoulos găsim un fragment dintr-o epistolă de mare însemnătate care aparține Sf. Justin Popovici și care a fost adresată Sfântului Sinod al Bisericii Serbiei: ”În scrisoarea sa, de o mare importanță istorică majoră, Arhimandritul Justin Popovici acuză că se încearcă o întrunire a Sinodului fără Hristos și reliefează: «Dacă problemele contemporane ale Bisericii Ortodoxe nu se rezolvă prin Dumnezeu-Omul și într-o manieră dumnezeiesc-omenească, apostolească și patristică, este cu neputință ca ele să se rezolve într-un mod ortodox și plăcut lui Dumnezeu. Va duce neapărat la catastrofă, schisme, eresuri și la o varietate de rătăciri umaniste, la nihilism și anarhism. Asta este valabil, din toate punctele de vedere și în ceea ce privește convocarea unui nou Sinod Ecumenic, care în ultima vreme se precipită și este IMPUSĂ de anumite GRUPĂRI…” (extras din cartea ”Ecumenismul fără mască”, ed. a II-a, pag. 101).

Trebuie specificat și faptul că există o poziție oficială vizavi de pseusinodul din Creta exprimată printr-un document de Sfântul Sinod al Bisericii autocefale Georgiene care e canonică. Iată ce scrie la punctul 4:

”«Documentele din Creta trebuie să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe; ceea ce nu se întâmplă în cazul prezentului set de texte Punctul 4 al deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene afirmă fără echivoc faptul că documentele sinodului din Creta NU SUNT ORTODOXE, deoarece ele nu reflectă învățătura Bisericii Ortodoxe. Or, dacă nu sunt ortodoxe, este de la sine înțeles că ele SUNT ERETICE…” (extras de pe site-ul: OrtodoxINFO).

Și Sf. Paisie Aghioritul a vorbit despre pseudosinodul din Creta:

”…Dar va fi al optulea Sinod Ecumenic și atunci se va clarifica cine și ce prezintă.Cel care va accepta inovațiile eretice va lua calea pieirii. Trebuie să ne ferim de asemenea eretici- inovatori…”(extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 253)

Alt exemplu:

”… Generalizarea ereziei ecumeniste prin pseudosinodul din Creta… transformă Ortodoxia noastră în creștinism antihristic și acesta intră triumfal în Biserică. Sfântul Ignatie Briancianinov ne anunța că asta e o boală așa de grea, atât de insuportabilă, încât ea cheamă sinucederea(duhovnicească a, n.a.) omeniriica pe o sete de otravă.” (extras din ”Credința Ortodoxă”, anul XXI, Nr. 4 (242), Aprilie 2017, pag. 9, revistă lunară de cultură, atitudine și spiritualitate a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, dar articolul a fost preluat din revista ”Atitudini”, după cum se evidențiază mai sus, în pagină).

Ultimul exemplu:

Și papismul este o erezie. Din pricina clericilor și creștinilor filoecumeniști și filopapiști, s-a creat o confuzie în spațiul ortodox, și astfel ar fi trebuit – așa am așteptat – ca Sinodul din Kolimbari – Creta, cu autoritatea lui, să clarifice lucrurile și să vorbească clar despre aceste două erezii ale epocii noastre, și astfel să întoarcă poporul ortodox cel credincios de la acestea. Dar nu a făcut aceasta, cu toate că mulți clerici și laici au cerut-o înainte de Sinod, cu multă insistență și rugăminți. (…) Dar, ciudat, nu am văzut ca Sinodul din Creta să condamne vreo erezie, nici să vorbească despre erezii, ci dimpotrivă a numit ereziile «Biserici»” (Mitropolitul Ieremia al Gortinei, sursa: marturieathonita.ro).

Având în vedere cele relatate mai sus e lesne de înțeles de ce o parte din clerici și nu numai, au ales să întrerupă pomenirea ierarhilor semnatari în Creta sau în cadrul Ședinței Sfântului Sinod din octombrie 2016.

Dar oare este canonică întreruperea pomenirii ierarhului cu cuget eretic? Desigur. Există două sfinte canoane care admit întreruperea pomenirii ierarhului cu cuget eretic: canonul 31 apostolic și canonul 15 I-II Constantinopol, și două abateri pentru care aceste canoane sugerează că întreruperea pomenirii ierarhului cu cuget eretic este canonică: conform canonului 31 apostolic, se poate întrerupe pomenirea ierarhului cu cuget eretic pentru abaterea de la dreapta credință și pentru abaterea de la comportarea cea după dreptate.

Din viața cuviosului Ipatie (†446), din întrebarea episcopului: ”De ce ai șters numele lui mai înainte de a vedea ce se petrece?”, dar mai ales din răspunsul cuviosului Ipatie: ”De când am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el și nici numele nu i-l mai pomenesc, pentru că nu mai este episcop” (Arhim. Vasilios Papadakis, ”Străjerii Ortodoxiei”, Ed. Egumenița, București, 2015, pp. 101, 102). Vedem astfel că preotul are dreptul să se îngrădească de erezia ierarhului său cu cuget ereticînainte de cercetarea ereziei de către un sinod, adică înainte ca ea să fie condamnată de către un sinod ecumenic sau local, sau chiar de gândirea Sfinților Părinți.

Au existat Sfinți Părinți care au întrerupt pomenirea ierarhilor cu cuget eretic sau participarea la slujbele unde erau episcopii cu cuget eretic pomeniți, încă înainte de condamnarea acelora de către un sinod ecumenic. Dintre aceștia, cele mai cunoscute exemple sunt ale Sfinților Ioan Damaschinul, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Grigorie Palama sau Marcu Evghenicul.

Mulți dintre clericii pomenitori”declară cu fiecare ocazie că Sfânta Liturghie este imperfectă, dacă nu este pomenit un anumit episcop în timpul săvârșirii ei. Adică taina reprezintă pentru aceștia posibilitatea de «spălare» a acțiunilor eretice. Cer să se facă pomenirea chiar și a episcopilor cu cuget eretic! Iar atunci când le vorbești despre atitudinea tradițională a Bisericii în perioade când dominau ereziile și anume întreruperea pomenirii episcopului locului (cu cuget eretic, n.a.) la sfintele slujbe, nu vor să audă niciun cuvânt despre aceasta. «Fără pomenirea episcopului nu există Sfântă Liturghie», zic (ei), «fiindcă Taina se săvârșește în numele acestuia!». Cu adevărat o taină este faptul că cei care vor sluji credinței noastre, preluând poziții înalte în conducere, aleg ignoranța. Nici nu vor măcar să audă că Sfintele Taine sunt săvârșite în numele marelui Arhiereu, Hristos, și persistă în opinia lor ticăloasă. Pe aceasta se bazează și resping nepomenirea episcopului” (cu cuget eretic, n.a.)” (Protoprezbiter Nikolaos Manolis, extras din lucrarea teologică ”Minunea întreruperii pomenirii”).

Din păcate, învățătura eretică a episcopocentrismului a cucerit inimile clericilor ecumeniști de toate tipurile și nu numai uitând că Biserica noastră este Hristocentrică.

Una din consecințele pseudosinodului din Creta a fost venirea papei Francisc în România care este profetul mincinos din Apocalipsă, fapt dovedit foarte clar de Arhimandritul Nectarie Moulatsiotis în Omilia sa din 23 februarie 2013.

Iată ce zicea Cuviosul Părinte Justin Pârvu la adresa pseudopapei Francisc: ”Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creștinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creștine.” (extras din cartea ”ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip! Ed. Credința strămoșească 2013, pag. 103, care a fost tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).

Sfântul Cosma al Etoliei spunea creștinilor: «Pe papă să-l blestemați, el va fi cauza.»”(Ieremia, Mitropolitul Gortinei și al Megapolisului, sursa: marturieathonita.ro).

Nu în ultimul rând, trebuie precizat faptul că ”în anul 1775, Rothschild, împreună cu alți doisprezece bărbați, au organizat «sfatul celor 13». Ei l-au ales pe Adam Weishaupt șeful sfatului. Adam Weishaupt, ce semnifică «Capul alb», făcea parte din ordinul iezuiților (una dintre organizațiile sataniste)” (extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2017, pag. 127). Se știe faptul că pseudopapa Francisc este primul «papă» iezuit din istorie, adică, satanist. Iar clipul cu papistașii care-l pomenesc pe Lucifer în timpul misei lor, în 2015, dovedește clar acest lucru:

Vedeți cu cine vor să ne unească ierarhii BOR­?

Nu trebuie uitat faptul că există un mare Sfânt (Lavrentie de Cernigov), care a prorocit acum mulți ani despre ce avea să se întâmple în Ucraina: ”Se vor deschide bisericile și mănăstirile și vor fi reparate, și toate învățăturile cele mincinoase (false) vor ieși la suprafață cu dracii, și cei strâmb credincioși (catolicii, uniații, ucrainienii autocefali și mulți alții) și tulburare mare va fi în Ucraina, căci mulți se vor opune unității Bisericii Ortodoxe Ruse. Această organizație eretică va fi condusă de puteri necurate, de aceea le vor lua ortodocșilor bisericile (ceea ce se întâmplă deja, n.a.)și pe cei drept-credincioși îi vor prigoni. Atunci Mitropolitul Kievului (nevrednic de acest nume), împreună cu arhiereii și protoiereii vor cârti grav împotriva Bisericii Ruse. Toată lumea se va mira de fărădelegile lui și mult se va înfricoșa. El singur își va semna sentința la moartea veșnică și se va pierde ca și Iuda. Dar toate aceste ispite și sminteli ale diavolului vor dispărea, căci Rusia are adevărați rugători și va fi din nou o Biserică Unică Rusă.” (extras din cartea ”Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum”, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2008, pag. 83 – a apărut cu binecuvântarea PS Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului).

Faptul că nu sunt canonizați Sfinții închisorilor reprezintă o altă mare problemă. Deci Biserica noastră nu-și mai atinge scopul ei, țelul ei, adică să cinstească pe Sfinți. Cinstind pe Sfinți îl cinstim pe Dumnezeu. Și se poate ca aceasta să fie ultima luptă, iar dacă noi nu vom fi uniți, în principal poporul, atunci se poate să vină mânia lui Dumnezeu asupra noastră și să vină tot răul. Nu trebuie să ne gândim la sfârșitul lumii când va fi. Înainte de a fi sfârșitul lumii poate să fie sfârșitul României.

Cuviosul Părinte Justin Pârvu ne-a atenționat că: ,,Ecumenismul merge strategic împreună cu globalizarea.”(extras din cartea ,,Biserica și noile erezii”, iunie 2016, pag. 53 ).

Globalizarea semnifică guvernarea electronică care are scopul ca fiecare om de pe pământ să fie conectat cu un număr la sistemul «fiarei» , calculatorul de la Bruxelles, pentru a se construi împărăția «fiarei» când oamenii se vor preface într-o biomasă depersonalizată, cibernetizată, în bioroboți cu microcipuri/nanocipuri implantate/inserate, adică în purtători ai numelor numerice implantate/inserate sub piele.

Am fost avertizați de destui Sfinți și Cuvioși Părinți în privința actelor antihristice așa că nu ne rămâne decât să urmăm sfaturile sfințiilor lor.

Sf. Paisie Aghioritul a avut parte de o descoperire de la Dumnezeu în privința actelor antihristice. În revista «Salvați-ne sufletele noastre» (Nr. 8, 2012, traducere din limba rusă) este descrisă întâlnirea Sf. Paisie Aghioritul cu Sf. Eufimia. Starețul Paisie povestește:„Miercuri, pe 27 februarie 1974, eu eram în chilia mea de rugăciune. De-odată, am auzit o bătaie în ușă și un glas de femeie care a spus: «Cu rugăciunile Sfinților Părinți…» Mirându-mă de unde pe Muntele Athos e o femeie întreb: «Cine acolo?» Ușa s-a deschis singură cu toate că era încuiată. Sfânta după salutare a intrat. (…) În discuția noastră ea a rezolvat problema ce mă necăjea pe mine, adică despre numărul personal și documentele de plastic. Sfânta mi-a arătat o mulțime de aceste documente de plastic și a spus că e foarte periculos de primit.” Despre ajutorul primit de Sf. Paisie Aghioritul din partea Sf. Mare Mucenițe Eufimia († 304) în privința actelor antihristice am mai găsit, cu ajutorul lui Dumnezeu, încă o sursă care ne relatează acest fapt, adică broșura «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7.

Tânărul Andrei din regiunea Volgograd a murit și a înviat, și-a fost dus în iad și-n rai. Dar atenție! Maica Domnului, Sfinții Nicolae, Serafim de Sarov, Serghie de la Radonej și Iov de la Poceaev i-au transmis un mesaj de foc cu bătaie lungă valabil pentru fiecare dintre noi: ,,…Apoi oamenii sfinți mi-au spus să nu primesc NICI UN FEL DE DOCUMENTE…”

                   (…) ,,…Vestea că Rusia va renaște, care a adus-o Maica Domnului, va întări pe mulți oameni SĂ NU PRIMEASCĂ SIMBOLICA SATANEI, SĂ O RESPINGĂ. PRIN REFUZUL DE A PRIMI ACESTE PAȘAPOARTE, DOCUMENTE, OAMENII DE ACUM VOR PUTEA SĂ SE MÂNTUIASCĂ. IAR CEI CE LE-AU PRIMIT, TREBUIE SĂ LE ÎNTOARCĂ, SĂ SE POCĂIASCĂ DE GREȘEALA FĂCUTĂ.” (fragmente culese din cartea ”Minuni din vremea noastră – Viața după moarte”, Editura Axa, pp. 99-100; 102-103).

                   Starețul cu viață sfântă Antonie (a fost un bătrân duhovnicesc care a slujit, după detenția din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei și s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre vremurile din urmă) a vorbit împotriva numerelor personale si a actelor antihristice:

”…Așa va găsi o scuză și pentru numerele personale și pentru pașapoarte și pentru …666! Că doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea și nici nu vor adormi simțurile oamenilor, nu, nicidecum. Toți, toți vor înțelege, dar rațiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autoliniști cu argumentele rațiunii (extras din cartea ”Viziunile dumnezeiești ale starețului ortodox rus Antonie – Pentru cele ce vor veni peste oameni până la sfârșitul lumii acesteia”, 2018, pp. 53, 54; dar poate fi găsit și în cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 419).

Vrednicul de pomenire Protosinghelul Petroniu Tănase a spus că: „…Aceste buletine de identitate sunt dirijate de la Bruxelles. Acolo există centrul viitoarei Europe comune, unde se află și un computer uriaș, care are înregistrate toate datele de identitate ale tuturor oamenilor din această parte a pământului. El poate înmagazina 4-5 miliarde de date. Buletinul numerotat trebuie să fie tot timpul la purtător. Pentru a evita situațiile în care buletinul poate fi uitat, s-a ajuns la soluția ca acest număr să fie imprimat chiar pe ființa omenească. Fie să-l scrie pe mână, cu ajutorul unor raze laser invizibile, când omul introduce mâna la bancă ori la ghișee se poate decoda acest număr, dar fiindcă și mâna poate să lipsească uneori datorită unei infirmități, s-a ajuns la concluzia că cel mai nimerit loc este pe frunte. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul! Lumea, auzind, a intrat în panică! 666 pe fruntea tuturor! Până și computerele acestea au nevoie de o cifră – cheia lor de funcționare, repetată de trei ori. Ei bine, acesta este tot 666.”(extras din cartea ”ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip!”, Ed. Credința strămoșească 2013, pag. 103, care a fost tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu, pag. 170).

Am găsit o concluzie foarte importantă la cuvântul Cuviosului Părinte Petroniu Tănase, tot în cartea ”ROMÂNI, apărați-vă Dreapta Credință, preoții și libertatea! Refuzați actele cu cip!”, Ed. Credința strămoșească 2013, pag. 103, care a fost tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu, pag. 171:

După primirea buletinului Pieții Comune (Uniunea antihristică (UE), n.a)), vei fi acoperit cu raze laser, vei fi urmărit prin satelit cu mijloace invizibile de calculatoarele de la Bruxelles”.

Deci fraților, aveți mare grijă cu actele care necesită fotografierea deoarece acestea au legătură cu însemnarea:

”Iar prin așa numită FOTOGRAFIERE la ei acest ștrihcod (adică numărul personal împletit prin codul de bare cu numărul 666scrie tot în aceeași broșură, n.a.cu laserul îl pun pe fruntea întemnițatului lagărului de concentrare electronic.” (Schiegumenul Gavriil Vinogradov, extras din «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei», Mahala-Cernăuți-Ucraina, 2017-7).

Am găsit un articol foarte interesant ,,intitulat «Sleep», anul 1987, p. 787. Dacă aveți posibilitatea să citiți aceste pagini, veți înțelege cât de adânc a pătruns sistemul computerizat în rațiunea omului, veți vedea acolo fotografii și descrieri ale acestor cercetări. La fel și multe alte materiale despre acest subiect pe care le dețin arată clar cât de reale sunt posibilitățile de a-i marca pe toți locuitorii Pământului cu câte un număr particular prin aplicarea de tatuaje cu laser sau implantarea sub piele a micro-cipurilor. Cele mai bune condiții ale corpului uman se află pe partea interioară a brațului drept și pe frunte. (extras din cartea Stareții despre vremurile din urmă, Petru Vodă, 2007, pag. 381)

Interesant e faptul că ”acum guvernul mondial mai are o problemă: cum să înșele oamenii, cum să-i facă să accepte această însemnare, doar milioane de creștini cunosc cele scrise în Apocalipsă. Guvernul mondial știe că creștinii nu pot fi obligați să primească însemnarea, dacă li s-ar spune acest lucru deschis. De aceea, se încearcă diferite metode mincinoase, pentru că în spatele însemnării stă însuși satan, tatăl minciunii” (extras din cartea Stareții despre vremurile din urmă, Petru Vodă, 2007, pag. 385).

Pentru cei care nu știu, însemnarea se aplică deja dar în trepte:

”În Olanda, acum șapte ani, au început să le aplice oamenilor străzii tatuaje laser pe frunte. Poporului i se spune că astfel poate fi controlată criminalitatea, îndeosebi în Amsterdam. Concomitent, acest tatuaj laser parțial este introdus oficial(extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, pag. 381).

Deci fraților, să nu ne lăsăm înșelați de vrăjmaș, crezând că însemnarea se va aplica doar când antihristul va fi la putere căci însuși Sf. Paisie Aghioritul îi contrazice pe cei care susțin acest lucru:

 ”În multe țări ale lumii, unde nu a fost opusă rezistență, deja a fost aplicată o însemnare cu raze laser pe frunte sau pe mână, pentru că astfel poate fi realizat controlul despre care scrie în Apocalipsă: «încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul» (Apoc. 13,17)” (extras din cartea ”Stareții despre vremurile din urmă”, Petru Vodă, 2007, p. 220).

De altfel tot Sf. Paisie Aghioritul ne-a avertizat în acest sens:

”Câți oameni sunt deja pecetluiți cu raze laserunii pe frunte și alții pe mână! Mai târziu, cel care nu va fi pecetluit cu numărul 666, nu va putea nici să vândă, nici să cumpere sau să ia cu împrumut, să fie numit în funcții etc.”

(…)”Cei care încearcă să impună dictatura mondială vor înainta cuVICLENIE și la PUNEREA PECEȚII PE FRUNTEA OAMENILOR, astfel încâtURMĂRILE VOR FI CUMPLITE…”

(…)”Dar susținând că mai întâi trebuie să așteptăm materializarea profețiilor eshatologice, ce propun aceștia să facem după finalizarea profeției despre pecete? Fiindcă după raționamentul lor trebuie ca toți oamenii să primească pecetea, ca să se materializeze întâi profeția, și apoi să se adeverească cele care urmează. Și după aceea, ce soluție propun ei pentru oamenii deja pecetluiți? Să-și taie mâinile sau capetele? Așa cum ar zice și un medic experimentat: este de preferat prevenirea bolii decât înfruntarea ei în final…” (extrase din cartea ”Semnele vremurilor din urmă – Mărturii ale monahilor și ale închinătorilor”, Ed. Egumenița, 2013, pp. 19, 20, 45, 92).

Totodată Schiarhimandritul Hristofor de Tula ne-a avertizat vizavi de acest subiect: ”…Dar Dumnezeu, din cauza vieții noastre viclene și fără de căință, a permis și un alt tip de pecete, la fel de vicleană, care se va aplica cu laserul și va fi invizibilă…” (extras din filmul ”Sarea pământului 2”, apărut cu binecuvântarea PS Diomid, Episcop de Anadîr și Ciukotka).

Când va fi întronat antihrist atunci acesta îi va însemna doar pe cei rămași neînsemnați: ”Forța acestui calculator universal (Fiara de la Bruxelles, n.a.) nu se va dezvălui până nu se va instala antihristul. Atunci «Fiara» îi va prezenta acestuia câți oameni de pe pământ au primit deja pecetea sa și câți au mai rămas” (Pr. Arhim. Tavrion, extras din Sarea pământului 4”, film apărut cu binecuvântarea PS Diomid, episcop de Anadâr și Ciukotka).

Nu v-ați pus întrebarea de ce nu puteți aduce poze de acasăpentru obținerea buletinelor, pașapoartelor, permiselor auto? De ce trebuie obligatoriu să vă faceți poză la ei? De ce statul a cheltuit sume enorme pentru procurarea unor aparate de fotografiat/scanat foarte performante din moment ce fotografia nu diferă mult de cea simplăDe asemenea există patentul lui Thomas Hitrow din 1999 ce constă în imprimarea de coduri barate nevăzute pe corpul uman pentru facilitarea operațiunilor financiare și comerciale. Cum puteți avea încredere în ei când Sf. Paisie Aghioritul și Schiarhimandritul Hristofor de Tula au spus despre aceștia că se vor folosi de viclenie pentru a-și săvârși lucrarea. Fraților, este foarte periculos să afirmi ”că în afara lui Dumnezeu și a Voinței lui – în potrivnicul lui Dumnezeu, satana (sau statul antihristic, n.a.)poate să fie ceva bun. Iar aceasta e deja necredință, hulă față de Dumnezeu și începutul luptei cu Dumnezeu.” (extras din seria «Leacuri amare pentru suflet împotriva nebuniei, Mahala-Cernauti-Ucraina», 2018-43).

Trebuie să fim conștienți de faptul că aplicarea codului de bare prin laser sau prin scanarea chipului uman, pentru realizarea actelor de identitate biometrice, este, pentru autorități, cea mai comodă, mai pașnică și rapidă metodă de rezolvare a problemei însemnării populației, care va putea fi astfel controlată ca o turmă, fără putință de împotrivireDispozitivele laser au ajuns astăzi la dimensiuni atât de miciîncât pot fi introduse într-o cameră fotoÎn acest moment, în lume se folosesc două metode de inscripționare (scriere, n.a.):tatuajul laser și marcarea cu izotop” (extras din studiul ”Marcarea izotopică sau însemnarea cu numărul numelui fiarei 666”, Ing. Constantin Tudor). În astfel de condiții ne putem da seama de ce Sfinții lui Dumnezeu ne-au spus să nu primim niciun act din partea lor.

Cei care au primit actele drăcești (mai ales pașaportul biometric) ar fi bine să se pocăiască și să nu le primească pe următoarele; cei care nu le-au primit, să le refuze cu fermitate.

Țin să precizez faptul că mulți se așteaptă să fie întrebați de credință când se dau și se vor da actele antihristice cu cip. Dacă documentele electronice se vor da fără condiții religioase, atunci ele nu vor fi vătămătoare duhovnicește, spun mulți. Însă vaccinarea (se știe ca vaccinurile conțin otrăvuri și nanoparticule) se aplică deja oamenilor fără condiții religioase astfel ca mulți au fost înșelați până acumAcelași lucru se va petrece și cu însemnarea sub masca biometriei.

Despre vaccinuri a vorbit și părintele Justin Pârvu: ,,…deja s-a început, uciderea omului la nivel oficial, prin otrăvurile care ni le introduc prin mâncare, prin OTRĂVURILE DIN VACCINURItoate se fac la nivel oficial. Iar noi le luăm pe toate de bune, pentru că așa spune ziarul ori televiziunea.” (extras din cartea ”Români, apărați-vă libertatea! Refuzați actele cu cip!, ed. Credința strămoșească, 2013, pag. 143 – tipărită cu binecuvântarea Pr. Arhim. Justin Pârvu).

Dar și Sf. Paisie Aghioritul ne-a avertizat în privința lor: ”… Acum iarăși a apărut o boală pentru care au găsit vaccin, care va fi obligatoriu, dar ca să-l facă cineva, va trebui să se lase pecetluit („vor încerca să ne implementeze nano-echipamente în corp, invizibile cu ochiul liber și care vor juca rolul de spion”, Pr. Elpidie din Rodos, n.a.) …” (extras din cartea ”Semnele vremurilor din urmă, mărturiile monahilor și ale închinătorilor”, Ed. Egumenița, 2013, pag. 45).

Înainte de final țin să evidențiez următoarea precizare a Sfântului Nicodim Aghioritul:

Mulți se vor duce în iad nu pentru că n-au crezut în Dumnezeu, ci pentru că nu au știut bine ceea ce au crezut, nu au cunoscut bine, nu s-au silit să citească, să se lămurească ei înșișiVeți rezista dacă voi înșivă veți fi convinși de ceea ce trebuie să fiți convinși, nu doar pentru că așa vă spune părintele duhovnic” (extras din studiul ”Marcarea izotopică sau însemnarea cu numărul numelui fiarei 666”, Ing. Constantin Tudor).

Conchid mărturisindu-vă că mă dezic de CMB, de toate documentele eretice semnate de ierarhi, în cadrul întrunirilor ecumeniste (precum Porto Alegre, Busan, Balamand, Chambesy, Ravenna etc.), de pseudosinodul din Creta și de toate actele antihristice, astfel încât prefer să rămân creștin ortodoxă renunțând la calea largă ce duce spre iad, punându-mi nădejdea doar în bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții.

Sursa: ortodoxinfo.ro
Reclame

Vremea este a sluji Domnului!

1.jpeg

De ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, în municipiul Urziceni a avut loc un eveniment important: sfințirea picturii noii biserici cu hramul Sfânta Treime. Momentul a fost așteptat atât de parohieni, cât și de credincioșii municipiului, după numeroase polemici izvorâte din nevoia de a avea în centrul vechi al orașului o biserică nouă, ridicată pe locul unei construcții ce punea în primejdie siguranța credincioșilor, o adevărată ruină ce se dorea închisă și conservată. Însă, a rânduit Dumnezeu ca noul sfânt locaș să fie ridicat pe locul vechii biserici într-un timp foarte scurt, de numai doi ani, fiind apoi târnosit pe 29 mai 2011, în Duminica a șasea după Sfintele Paști, a orbului din naștere.

Inițial, aflând despre eveniment, m-a încercat o ușoară nostalgie, amintindu-mi de slujirea în această biserică pe timpul a zece ani, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu întristări, cu încercări și cu binecuvântări. Ceea ce însă m-a răscolit cel mai tare a fost momentul din noiembrie 2016 când protopopul locului a dat citire hotărârii episcopului Vincențiu de a fi oprit de la slujire, pe o perioadă nedeterminată, pentru faptul că întrerupsesem pomenirea numelui PS sale pe motivul acceptării ereziilor legiferate la Creta, în 2016, în cadru sinodal al BOR, la data de 29 octombrie a aceluiași an, când „s-a luat act cu apreciere” a acelor hotărâri eretice.

Mi-am revenit imediat gândindu-mă la frumoasa lucrare pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o alături de fiii duhovnicești care au urmat calea îngrădirii de erezie.

În cadrul predicii rostite de către PS Vincențiu după încheierea Sfintei Liturghii a surprins neplăcut, conform spuselor unor credincioși ai parohiei Sfânta Treime, cuvintele de dispreț față de nevrednicia mea, prin care spunea, citez cu aproximație din cuvintele acelora, că „a mai trecut unul care s-a spânzurat ca un Iuda”, „un eretic” căruia „nu-i va merge bine nici lui, nici celor ca el până la sfârșit”.

Îmi pare rău că, după atâta vreme, pseudo-episcopul Vincențiu nu a înțeles că un preot poate întrerupe pomenirea ierarhului său conform Canonului 15, I-II Constantinopol, că este „un drept și o datorie” a acestuia (după spusele părintelui profesor Ioan Floca la tâlcuirea Canonului 15) atunci când un pseudo-episcop propovăduiește erezia cu capul descoperit (în public).

De aceea, e firesc să ne întrebăm: cine este trădătorul? Cel care a folosit Canoanele Bisericii îngrădindu-se de erezie, sau cel care a călcat în picioare dogmele Bisericii și învățăturile Sfinților Părinți acceptând legalizarea panereziei ecumenismului la nivel eparhial? De ce am fost asemănat cu „un nou Iuda” în procesul în care PS Vincențiu și-a judecat propria cauză și de ce numește „spânzurare” mărturisirea adevărului ce face parte din misiunea preoțească a fiecăruia dintre noi? Cu alte cuvinte, întreruperea canonică a pomenirii numelui minciuno-episcopului este o practică perimată, căzută în desuetudine, un „privilegiu” pierdut odată cu apariția ereziei episcopocentriste a lui Zizioulas! Să înțelegem că Biserica, în viziunea PS Vincențiu, nu mai este hristocentrică și că erezia poate fi propovăduită cu capul descoperit, fără dreptul canonic ca un cleric să întrerupă pomenirea pseudo-ierarhului său devenit un fel de papă, un locțiitor al lui Hristos în propria eparhie.

Apoi, care este erezia de care mă fac vinovat? Întreruperea pomenirii este erezie? Dacă da, atunci și Sfântul Fotie cel Mare, autorul Canonului 15, poate fi acuzat de „erezie și schismă” împreună cu toți Sfinții care au întrerupt pomenirea de-al lungul timpului! Să nu fie!

Cât despre cei care suntem pe această cale a îngrădirii, de unde știe PS sa că nu mergem bine până la sfârșit, atâta vreme cât facem ceea ce din punct de vedere canonic și patristic nu este greșit? Atunci cine merge bine până la sfârșit? Ierarhia BOR care a legiferat sinodal panerezia ecumenismului, care acum așteaptă venirea papei în România sub clătinarea clopotelor ce vor fi trase la Catedrala Națională, a cavalcadei de la Iași, capitala ortodoxă a moldovenilor și a pseudo-canonizării ce va avea loc la Blaj, a cochetării pe tema autocefaliei cu schismaticii ucrainieni sau cei care se împotrivesc acestor nelegiuiri și trădări cum nu a mai cunoscut neamul ortodox românesc?

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Iertați-mi îndrăzneala de a vă întreba , dar „vremea este a sluji Domnului”: ați vorbit în predicile de la amvon, în pastorale sau în conferințele preoțești despre aceste provocări ale ecumenismului, papalității și schismei ucrainene? Ați îndemnat preoții să facă misiune de catehizare și informare cu privire la aceste probleme pe care le considerăm de maximă importanță și de actualitate? Ați luat atitudine în Sinod împotriva „Săptămânii de rugăciune ecumenistă” și ați mărturisit împotriva prezenței BOR în CMB, hotărârilor de la Balamand, Chambessy, Busan, Kolymbari? Tăcerea în eparhie sau căutarea altor vinovați decât cei reali poate fi un răspuns!

Făcând ceea ce trebuie în eparhia pe care o păstoriți, mărturisind adevărul, veți aduce bucurie Îngerilor și Sfinților în cer, Maicii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru păcatele noastre, veți da viață și motivație păstorilor ca să fie făclii luminoase pentru păstoriți și veți ajuta ca bisericile să fie împodobite nu doar cu veșmânt pictural, ci și cu virtuțile creștinești întrupate în credincioși dornici de mântuire, să fie cetăți întărite din care să răsune ca un tunet glasul Evangheliei și a păstorilor care drept învață cuvântul adevărului.

PS voastră,

Eu nu vă consider asemenea lui Iuda și nu văd starea în care vă găsiți ca pe o mergere la spânzurătoare, ci văd în acestea timpul pe care Dumnezeu vi l-a dat pentru pocăință și îndreptare. Încă vă mai puteți ridica din această cădere și încă mai puteți lua atitudine în Sinodul BOR. Altfel, puterile sufletești vor slăbi, conștiința se va toci, mintea se va întuneca și inima se va învârtoșa, călcând cu totul în picioare făgăduințele făcute la hirotonie că veți păstra Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți neschimbate.

Preot Claudiu Buză, Urziceni

23 mai 2019

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

Vedeți și: 

Video – Părintele CLAUDIU BUZĂ este APĂRAT DE CREDINCIOȘII MĂRTURISITORI DIN BISERICĂ în momentul când se anunță oficial oprirea (necanonică) de la slujire

Mărturisirea de credință antiecumenistă a Ieroschimonahului Paisie Prodromitul

67440_schitul-prodromu-athos
După întreruperea pomenirii Patriarhului Bartolomeu, din Decembrie 2016, la schitul Prodromu din Sf. Munte Athos, starețul Arhim. Atanasie a reușit prin provocări și minciuni să întoarcă situația de partea sa, întâi prin introducerea la slujire la Altar  a preoților ecumeniști, neregulamentar, fără aprobarea Sinaxei schitului, apoi prin provocarea demisiei care a fost ultima lui arma și cea mai eficientă. Aceasta a provocat derută, după ce mai înainte era gata să semneze o declarație oficiala de întrerupere a pomenirii împreună cu Sinaxa. Apoi după demisie și-a lăsat și niște hârtii pe care să le semneze Obștea, prin care să se declare dacă sunt de acord cu demisia lui. Aceasta a fost altă manevră care i-a reușit pe deplin, deoarece noi, neavând experiență, am luat-o ca pe o măsură legală și regulamentară, pe când ea era o tehnică de manevră. Dar el de fapt s-a înșelat singur, crezând că înșală pe alții, căzând singur în cursa care a pregătit-o altora. Fiindcă fiind fricos și temându-se de oameni  și de pierderea scaunului, el s-a îngrijit și cum să revină înapoi pe scaun, înainte de a-și da demisia. Deci totul a fost calculat și, cum era de așteptat, a reușit, deoarece fii veacului acestuia sunt mai deștepți în înțelepciunea lor, decât fii luminii. Ultima manevra și cea mai infamă a fost ca să șteargă orice urmă de întrerupere a pomenirii la Prodromu, prin minciunile făcute publice pe site-ul Patriarhiei Romane în iunie 2017, la care am răspuns printr-o dezmințire.
Realist fiind, eu nu mi-am făcut prea mari iluzii de izbândă prin oprirea pomenirii, dar aceasta a fost îngăduită de Dumnezeu „ca să se descopere gândurile de la multe inimi.” Noi am fost învinuiți, că vrem să facem dezbinare, schismă, că vrem să pierdem schitul, așa cum și Altcineva, la fel a fost învinuit înainte de noi că vrea sa dărâme Templul, toate cu scopul de a-și acoperi propria slăbiciune și lașitate. Marii antiecumeniști când au fost puși în situația practica de a pierde ceva, au dat bir cu fugiții. Mai sunt aceștia stareți, povățuitori? Nu sunt decât niște maimuțe, care știu doar să zâmbească frumos, ca să dea bine și care se laudă că ei sunt Mucenici, fiindcă fac ziduri trecătoare dar pierd la greu suflete omenești. Dar totul îți poate ierta cineva, mai puțin decât să nu încerci să te ridici mai presus de el. Durerea mare este că așa îi povățuiesc și pe ucenicii lor: să disprețuiască adevărul, să iubească minciuna, lingușirea și închinăciunile prin piețe. Vai lor și ucenicilor lor! Una este diplomația și alta mărturisirea adevărului. Nici o împărăție nu a dăinuit pe neadevăr și minciună. Toate s-au prăbușit. Mai degrabă s-au mai târziu. Așa și castelul de hârtie al ecumenismului se va prăbuși, dar cei ce l-au susținut vor fi umpluți de rușine. Când toată minciuna s-a dat pe fata, atunci a început prigoana. Am fost învinuit că am trădat secretele schitului și am fost aruncat în drum fără nici un drept de apel. Apoi am fost învinuit că am susținut și spus alte secrete ale mănăstirii, în legătură cu niște afaceri neoneste ale mănăstirii, lucruri despre care  doar le-am confirmat ca adevărate, dar nu le-am pornit nici provocat eu, ci prostia și lăcomia lor de bani. Pentru aceasta nu am fost primit nici să stau măcar o noapte în schitul Prodromu, după ce am petrecut acolo 25 de ani. Prigoana s-a întins și asupra celor cu care mai aveam eu legătură, mai ales cu părintele Iulian, căruia i s-a interzis să mă mai primească la spovedanie, cu amenințarea izgonirii din schit. Mai ceva ca pe timpul inchiziției! Nu mai vorbesc de ceilalți frați, cărora li s-a impus să nu mai vorbească despre Sinodul din Creta, altfel vor fi dați afară din Schit. Nu spun de epitetele cu care am fost etichetați. Eu nu am fost de partea dură a celor care au întrerupt pomenirea.
Ceea ce am făcut, adică oprirea pomenirii, am făcut cu binecuvântarea pr. Stareț Atanasie și Duhovnicului Iulian, și mai apoi și a Sinaxei și nu am silit nici influențat pe nimeni să facă asemenea mie, știind riscurile unei astfel de poziții, ci doar mi-am arătat poziția și hotărârea de a nu pomeni. Nu am încurajat la împotrivire și răscoală, ci am vrut să arat că oprirea pomenirii trebuie făcută în Biserica și nu în afara Bisericii, iar dacă ești scos de ei și prigonit din Biserica, aceasta nu este problema noastră, ci a lor, căci nu înseamnă că m-au și scos din Biserica, ci ei singuri s-au scos din Biserica, prin mărturisirea strâmbă. De aceia nu am fost adeptul împotrivirii fizice sau verbale violente, ca să fim fideli cuvântului Evangheliei care zice: „vă vor scoate pe voi din Sinagogi (biserici)” cu toate că până la un anumit punct e bună și împotrivirea, dar în limitele pe care ți le impun Canoanele și regulamentele bisericești și monahale. Contrar celor spuse de alții, nu văd niciun sens în a mai sta cu niște oameni, cu care ai întrerupt comuniunea euharistică și de rugăciune, pentru a-i sili să facă sau să creadă ca tine. Tocmai în aceasta constă și oprirea pomenirii, a te depărta de cei ce au comuniune cu un eretic. Din cauză că unii nu au înțeles corect acest Canon, spunând că nu e drept să fim izgoniți și umiliți, s-a ajuns să fim catalogați toți ca tulburători și schismatici.

În această privință, eu nu am fost de acord nici cu interpretarea forțată că oprirea pomenirii se face pentru a a se aduna un Sinod ca să fie judecat episcopul eretic și pentru asta trebuie să oprească pomenirea cât mai mulți și în acest sens dând obligativitate acestui Canon ca și unui Sinod. Oprirea pomenirii se face nu pentru a-l scoate pe eretic din Biserică, ci pentru a îngrădi Biserica și pe noi de erezie, fiindcă ereticul este deja în afara Bisericii, dar încă nu este caterisit și își exercita ilegal în fața lui Dumnezeu funcția de episcop. Se poate întâmpla să nu fie un Sinod ortodox degrabă și până atunci eu voi sta în comuniune episcopul eretic? Scopul nostru nu este de a provoca un Sinod, căci asta nu prevede canonul 15, ci a ne îngrădi de erezie. Canonul 15 tocmai îmi da posibilitatea sa tai comuniunea cu un astfel de episcop, înainte de un Sinod, fără a fi sancționat de acesta și nimic mai mult. Canonul 15 ne da posibilitatea ca să oprim pomenirea dar nu ne obligă, ci ne obligă conștiința și erezia să ne despărțim de ereticii și de părtașii lor. Ne obligă erezia vădită de sfintele Canoane și Sinoadele  Ecumenice care spun să fugim de eretici și de părtașii lor, adică de cei condamnați și de cei necondamnați, care se împărtășesc cu ei.

Trebuie să înțelegem, totuși, că oprirea pomenirii este o măsură de excepție în Biserica, în lipsa pronunțării unui Sinod ortodox, după care se va reveni la normal. Obligatoriu pentru restabilirea adevărului sunt hotărârile unui Sinod, iar în lipsa acestuia folosim măsură opririi pomenirii. Noi dacă vom adopta poziția cea bună, Biserica singură va reveni la Ortodoxie, căci Biserica suntem noi, iar ereticii vor rămâne pe dinafara, cu toate că acum se pare ca sunt înăuntru. Deci oprirea pomenirii nu este regulă în Biserica, ci se aplică doar în cazuri de erezie, de prigoană în Biserica. Nu toți cei care nu au oprit pomenirea sunt și eretici, ci doar cei ce învață pe alții o erezie și îi silesc să fie de acord cu ei. Pentru aceasta eu am păstrat încă comuniunea de rugăciune cu cei ce pomenesc până la o vreme, sperând în întoarcerea lor, mai ales știind că majoritatea nu sunt ecumeniști, ci mulți pomenesc din frică și din oportunitate, fără a mă împărtășii cu Sfintele Taine, decât în unele cazuri de excepție, unde am știut că episcopul nu prigonește pe cei ce au oprit pomenirea și nu-i socotește schismatici, cu toate că formal a acceptat Sinodul din Creta. Aceasta am socotit-ca o iconomie până la un timp, pentru a mărturisi adevărul. Dar mult timp adevărul nu poate sta cu minciuna, căci adevărul aduce la lumina minciuna, care nu mai răbdă să fie dată pe față.  A spus unul din sfinții Athosului, pr. Dionisie de la Kolciu, că cine nu știe să facă pogorământ, nu este adevărat mărturisitor, fiindcă de sila prigoanei mulți nu au puterea de a opri pomenirea, sau nu au unde se duce, toate Bisericile fiind ocupate în chip samavolnic de ei, și atunci putem să spunem că toți cei ce pomenesc sunt părtași la erezie sau eretici, dacă ei nu împărtășesc erezia, ci o detestă? Vedem că Biserica a făcut pogorământ cu aceștia la Sfintele Sinoade și că ei s-au întors în Biserică doar prin blestemul ereziei, de aceia trebuie să înțelegem situația critică și concretă, dar să nu facem nicio concesie ereziei și celor care o sprijină pe față. Aceștia sunt prigonitori și nu vor avea nici un cuvânt de îndreptățire, și vor fi judecați că au avut părtășie de bunăvoie cu ereticii condamnați deja de Biserica conform Canonului 45 apostolic sau ei înșiși au propovăduit o nouă erezie. Deci lupta trebuie dusă strict în limitele canonului 15, nu confundate lucrurile și amestecate, adică starea Bisericii înainte de o hotărâre Sinodală  și starea de după un Sinod. Biserica acum este într-o stare de luptă, fiindcă și oprirea pomenirii este  iconomie a Bisericii făcută pentru perioada de prigoană, nu este o stare normală de a nu pomeni pe episcop la Sfânta Liturghie; deci trebuie să înțelegem că trebuie să facem iconomie și cu frații noștri mai slabi, care nu au oprit pomenirea până vor putea să ia și ei poziția cea buna în lupta cu erezia.

Nu am avut mare speranța în reușită opririi pomenirii de obște, știind greutatea și răutatea celor care țin mai mult la liniștea lor, decât la pacea Bisericii, dar am încercat totuși să facem ceva, măcar să trezim conștiința Bisericii, iar în continuare nu e treaba noastră, ci treaba lui Dumnezeu. Dacă am reușit sau nu se va vedea în timp. Am păstrat tăcerea până acum, dar văzând lipsa de rușine și de bun simț a ecumeniștilor, care continuă să-și îndreptățească faptele lor în numele așa zisei iconomie cu ereticii, ca și cum ar avea ei dreptate, în loc să se pocăiască în sac și în cenușă, am hotărât să nu mai tac. Căci tăcerea este al treilea fel de ateism. Iconomia se face până la o vreme, în vederea întoarcerii sau cu cei care se pocăiesc și se întorc, dar dacă cineva stăruie în greșeală, pentru acela nu mai este iconomie. După cum vedem și „Preafericitul” Patriarh Daniel, care în virtutea unei iconomie false, calcă în picioare, în continuare, toate Sf. Canoane și rânduieli îndemnând și pe alții prin faptă și cuvânt să o facă, atunci cum vom tăcea? Desigur, atunci „pietrele vor striga”! Iconomie se face cu pliroma Bisericii, cu cei care nu cunosc încă bine legile bisericești, nu cu cei ce știu și nu fac și strâmbă legea lui Dumnezeu. Acestora li se aplica vai-urile adresate de Mântuitorul cărturarilor și fariseilor fățărnici. Propovăduiesc și aceștia „dulcea și Sfânta Ortodoxie”, dar după capul și mintea lor, grăbindu-se toți cât de repede să se lepede de Hristos și să-l înscăuneze pe Antihrist. Noi nu-i urâm, ci urâm faptele și răutatea lor cu care se grăbesc să înăbușe Adevărul în numele adevărului. Căci propovăduiesc și ei un adevăr, dar un adevăr relativ în funcție de interesele și de mersul vremii, iar pe adevărații apărători ai Adevărului îi prigonesc. Ca și iudeii din vremea Mântuitorului. Căci după ei există mai multe adevăruri, dar după spusa lui Petre Țuțea:  „mai multe adevăruri, nici un adevăr”. Doamne luminează mintea mai marilor noștri, ca „drept să învețe cuvântul adevărului” și să ne povățuiască pe calea mântuirii, să înceteze dezbinarea și prigonirea dintre frații aceleiași Sfinte Mame – Biserica, ca în unire și-n dragoste să te putem slăvi pe tine: Tatăl, Dumnezeul cel ceresc și pe Fiul Tău, pe care L- ai trimis pentru mântuirea noastra, Iisus Hristos, întru Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțita în veci. Amin.
Ieroschimonah Paisie Prodromitul
11 februarie 2019
Notă – daniel vla:
Personal, deși din canonul 15 I-II Constantinopol nu reiese că întreruperea pomenirii ar fi obligatorie, consider că în contextul celorlalte canoane, scrieri ale Sfinților Părinți, și Sfânta Evanghelie aceasta este o datorie a oricărui cleric (sau mirean) responsabil și râvnitor – ruperea comuniunii cu oricine propovaduieste o erezie.
De asemenea, consider că daca unii nu au facut-o, asta se datorează unor neputințe personale ale acelora . Iar pentru neputința lor, Biserica a aplicat iconomia în privința comuniunii și legăturilor pe care trebuie să le păstrăm cu ei (cu pomenitorii).

„Sfântul” Sinod își neagă propriul rol și misiunea în Biserica Ortodoxă Română

Preiau și eu acest articol, foarte bun, al părintelui Cosmin Tripon. Mi-am permis să pun între ghilimele atributul de „Sfântul” acordat Sinodului BOR, întrucât nu vă nimic sfânt printre și la domniile lor (ierarhii), în afară de hirotoniile ce sunt încă valabile. 

de preot Cosmin Tripon

Probabil, multă lume se întreabă de ce Sfântul Sinod nu a luat nicio măsură în cazul slujirii sau a rugăciunii în comun a clericilor ortodocși cu ereticii și necreștinii, având în vedere faptul că în anul 2008 în urma împărtășirii mitropolitului Nicolae Corneanu la greco-catolici și a săvârșirii slujbei de sfințire a Aghiazmei Mari a episcopului Sofronie al Oradiei împreună cu pseudoepiscopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, a emis o Decizie cu privire la comportamentul sacramental și liturgic al clerului și credincioșilor ortodocși, aflată în vigoare până azi. Reformulând această întrebare într-o formă sintetică, ea ar suna așa: De ce nu își respectă Sfântul Sinod propriile decizii?

De bună seamă, putem spune fără să exagerăm, ținând cont și de evenimentele ulterioare, că cele două acte necanonice săvârșite de cei doi ierarhi, mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului și episcopul Sofronie Drincec al Oradiei, au fost acte premeditate, menite să testeze reacția pliromei ortodoxe față de astfel de manifestări, girate de Patriarhul României, Preafericitul Daniel, care încă de pe vremea când era mitropolit al Moldovei a îngăduit unor clerici papistași să slujească în biserica mare a Mănăstirii Sihăstria, însă datorită opoziției câtorva viețuitori, slujba respectivă s-a oficiat în cele din urmă în trapeza mănăstirii.

Atitudini premergătoare deciziei Sfântului Sinod

În vara anului 2008, atât presa bisericească, cât și cea laică semnalau puternice luări de poziție ale unor duhovnici români, mănăstiri, parohii, ale Sfânte Chinotite şi ale unor părinți români viețuitori în Muntele Athos, ale Patriarhiei Moscovei și a numerose asociații reprezentând laicatul ortodox, prin care se solicita Sfântului Sinod pedepsirea celor doi ierarhi. Trebuie să menționăm și că au fost și poziții de susținere a celor doi, venite în special din partea papistaşilor sau a greco-catolicilor ori a unor intelectuali români necunoscători sau nefamiliarizaţi îndeajuns cu dogmele şi Canoanele Bisericii Ortodoxe.

Una dintre vocile sonore, care a luat atitudine faţă de faptele celor doi ierarhi a fost Părintele Justin Pârvu, “Duhovnicul Neamului”, care a trimis Patriarhului României o scrisoare, datată 1 iunie 2008, în care printre altele sublinia:

…Vă rugăm, pentru sângele atâtor mucenici şi martiri ai neamului nostru, vărsat pentru apărarea credinţei şi a acestui neam, să luaţi atitudinea necesară, ca acest episcop să fie pedepsit, nu după părerea mea, ci în conformitate cu canoanele şi predania Sfinţilor noştri Părinţi, spre pocăinţă şi îndreptare şi spre lauda sfintei noastre Biserici. În puterea Sinodului pe care îl păstoriţi stă să nu lase să se sfărâme unitatea Bisericii noastre”, iar câteva zile mai târziu, în 28 iunie, întru-un interviu acordat ziaristului Victor Roncea, publicat abia în 6 aprilie 2010, avertiza: “De nu ne vom păzi Ortodoxia, ne vom pierde şi neamul.

De asemenea, o voce răsunătoare a fost şi cea a părintelui Arsenie Papacioc, un alt mare duhovnic al neamului românesc, care s-a exprimat extrem de tranşant:

Gestul Mitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci este demonstrativ. Mă exprim şi ceva mai mult: nici măcar nu recunoaşte, după ce a fost fotografiat, de unde se vede că el însuşi se consideră vinovat. Consider că este o batjocură ceea ce a făcut mitropolitul Nicolae Corneanu! Habar nu are că este ortodox! A fost comunist – şi nu orice fel de comunist, ci unul vândut comuniştilor! Este şi rămâne o căpetenie comunistă. Referitor la apostazia sa, am primit veşti şi din Grecia. Grecii aştia, domnule, le ştiu pe toate, sunt foarte atenţi. Sinodul BOR însă nu a dat niciun răspuns; Sinodul nostru tace. Ar fi cazul să se trezească şi să ia o măsura! (…) Personal, îl consider un alintat, nici măcar un copil – pentru că unui copil îi poţi găsi o scuză. (…) Sinodul trebuie să ia o măsură, dar, din păcate, Sinodul nostru doarme. Mă aştept totuşi să aibă o reacţie fermă, înţeleaptă. Până la urmă, oricum adevărul va birui, iar sinodalii, care acum se tem să ia o măsură, vor rămâne nişte laşi, de nicăieri. Mitropolitul Corneanu oricum, demult era cunoscut pentru abaterile sale bisericești: făcea Liturghie după Liturghie, pentru copii, în aceeaşi Biserică, la fel ca şi catolicii; schimba doar Masa; caraghios, nu? Greşeli de genul acesta Sfinţia Sa are foarte multe, însă pe parcursul anilor s-a tot tolerat. Şi-acum nici măcar nu-şi recunoaşte greşeala, deşi a fost fotografiat! Un alintat

Extrem de edificatoare a fost şi atitudinea Stareţului Ştefan Nuţescu, de la Schitul Lacul, Sfântul Munte Ahtos. La întrebarea “Şi totuși, nu ar putea fi iertaţi de Sfântul Sinod, dacă şi-ar mărturisi greşeala, manifestand regretul?”, adresată de ziaristul Victor Roncea, părintele Ştefan a răspuns într-un mod patristric, dând dovadă pe tot parcursul interviului de o foarte bună cunoaştere a învăţăturii de credinţă ortodoxe şi a Sfintelor Canoane, precum şi a modului de aplicare a acestora.

Dacă se pocăiesc cu sinceritate, atunci pot fi reprimiţi în comuniunea Bisericii, dar episcopi nu vor mai putea fi. Canoanele sunt suficient de clare când afirmă: “Să se caterisească”. Nu spun, de pildă: dacă se vor pocăi, atunci să fie puşi înapoi în treapta de episcop, cum se întâmplă în cazul altor păcate mai uşoare. În istoria Bisericii nu puţine sunt cazurile de caterisire a unor clerici şi chiar a unor ierarhi. De multe ori, au fost depuşi pentru greșeli cu mult mai uşoare, pentru că au făcut sminteală celor mai mici. Măsura s-a luat totdeauna din dragoste faţă de Hristos şi de Biserică, pentru a păstra neprihnită credinţa spre mântuirea poporului. Vedeți? Înfricoşător este şi păcatul smintelii. Eu nu am căderea să dau un verdict. Există Sfântul Sinod care are la dispoziţie Sfintele Canoane, dreptarul Bisericii lui Hristos. Totuşi vă mărturisesc că m-a cutremurat lipsa oricărei urme de pocăinţă a mitropolitului pentru gestul apostat făcut. Cu frică de Dumnezeu mă întreb unde ar putea să ajungă, dacă nu este oprit la timp.

O decizie formală

 

Atitudinile mai sus menţionate au exercitat o presiune uriașă asupra Sfântului Sinod,  care, în cele din urmă, s-a întrunit în şedinţă de lucru în zilele de 8-9 iulie 2008, pentru a găsi o formulă de compromis prin care să eludeze aplicarea Sfintelor Canoane şi să-i scape nepedepsiţi pe cei doi făptuitori.

Deşi pentru obţinerea iertării ar fi fost nevoie de pocăinţă publică şi de un anumit canon, nu a fost vorba de aşa ceva, ci, cu totul surprinzător, comunicatul de presă al Patriarhiei menţiona sfidător: “Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul și pocăința acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare”.

În mod normal, în orice instituţie laică când angajaţii ei se abat de la legile şi regulamentele de organizare şi funcţionare, se iau măsuri menite să îndrepte situaţia. În Biserică se impune cu atât mai mult luarea de măsuri în cazul abaterilor de la Sfintele Canoane cu cât este în joc mântuirea atât a celui ce a greşit, cât şi a celor ce-i urmează, aici fiind vorba de ierarhi care aveau în ascultare faţă de ei preoţi, monahi şi monahii, credincioşi şi credincioase şi chiar episcopi, în cazul mitropolitului Nicolae.

Or, în realitate, aceste derapaje nu numai că nu au fost pedepsite, ci au fost recompensate, mai întâi prin permisiunea de a rămâne în scaunele lor episcopale, iar în cazul episcopului Sofronie prin nominalizarea în anul 2014 pentru scaunul de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, după trecerea la cele veşnice a mitropolitului Nicolae, manevră care n-a reuşit în cele din urmă, fiind dejucată în mod magistral de membrii Adunării eparhiale, care au propus propriul candidat, în persoana Episcopului de Covasna şi Harghita, Ioan Selejan, votat şi ales de Sfântul Sinod ca noul mitropolit al Banatului.

Pentru a mulţumi oarecum şi pe cei ce au cerut sancţiuni pentru cei doi ierarhi şi pentru a da impresia că Sfântul Sinod este interesat să oprească definitiv astfel de manifestări, s-au stipulat următoarele: “În legătură cu comportamentul sacramental și liturgic al ierarhilor, preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor și credincioșilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relație cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane și al învățăturii de credință ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtășească euharistic în altă Biserică creștină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine și Ierurgii cu slujitori ai altor culte”.

Este limpede acum pentru oricine că ultimile evenimente ecumeniste în care au fost implicaţi patriarhul Daniel, mitropolitul Teofan, episcopul Sofronie, probabil şi alţi ierarhi, contravin în totalitate nu numai Sfintelor Canoane, ci şi acestor prevederi semnate şi asumate de către toţi membrii Sfântului Sinod sub pedeapsa depunerii din treaptă sau a caterisirii, aşa cum chiar ei înşişi au hotărât: “Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă și, în consecință, vor suporta sancțiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, și oprirea de la împărtășanie a credincioșilor mireni”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/patriarhul-daniel-a-binecuvantat-in-comun-cu-ereticii-greco-catolici-monumentul-unirii-de-la-alba-iulia/embed/#?secret=VJLbOBn89Y

https://www.marturisireaortodoxa.ro/printul-bisericii-mitropolitul-teofan-incurajat-sa-participe-la-implinirea-idealului-religios-al-mozaismului/embed/#?secret=EzPwvta9On

 Această ultimă parte din Decizia Sfântului Sinod a stârnit mari nedumeriri, întrucât, pe de o parte, îi exonera pe cei doi ierarhi de vreo pedeapsă, iar, pe de altă parte, instituia pentru aceleaşi fapte pedeapsa pentru alții care ar fi făcut același lucru, lăsând să se înţeleagă că unii sunt deasupra canoanelor, iar alţii nu, cum a subliniat la acea vreme teologul Radu Preda:

Dacă această decizie a Sinodului se bazează pe nişte canoane care nu sunt emise de Sinodul BOR pe data de 9 iulie, ci sunt bine mersi vechi de câteva sute de ani, atunci cum se explică această combinaţie, după părerea mea aiuritoare, de principii; pe de o parte îngăduinţă faţă de gesturi declarate negru pe alb ca fiind necanonice, iar pe de altă parte, instituirea cu data de 9 iulie a pedepselor care vor fi aplicate celor care vor face exact ca cei doi ierarhi, care în aceeaşi zi scapă, ca să zic aşa neacademic, “basma curată”. Deci, e un şpagat logico-canonic de mare rafinament, am putea spune, numai că e un rafinament păgubos pentru că el nu face altceva decât să arate dilema în care s-a aflat Sinodul şi la care nu a găsit alt răspuns decât să ne ofere o altă dilemă, care ar putea să sune în felul următor: dacă în faţa legii toţi cetăţenii sunt egali, mai puţin domnii Mitrea şi Năstase din Parlament, iată că şi pentru Sinodul Bisericii noastre toţi trebuie să respectăm canoanele, mai puţin Mitropolitul Nicolae şi Episcopul Sofronie.

Deşi evenimente asemănătoare prin care Sfintele Canoane au fost desconsiderate s-au mai întâmplat, Sfântul Sinod, autoritatea cea mai înaltă în Biserica Ortodoxă Română, nu a luat nicio măsură, dezicându-se in corpore nu numai de o Decizie a cărei importanţă este mult mai mică decât canoanele, ci şi de înseşi Sfintele Canoane, dar şi de rolul său de garant al respectării şi aplicării acestora în viaţa Bisericii. Din aceasta rezultă că această Decizie a avut un rol pur formalist menită să liniştească spiritele şi să ne amăgească că aşa ceva nu se va mai întâmpla niciodată, menită să făţărească mai degraba dreapta credinţă decât să o întărească.

 Dilema situaţiei create

 

Cunoscând toate acestea, constatăm că ne aflăm într-o mare dilemă: devreme ce într-un fel sau altul toţi ierarhii români sunt ecumenişti, iar pe deasupra patriarhul Daniel deţine controlul total asupra sinodalilor (cel puţin în aparenţă), cine să-i caterisească pe ierarhii responsabili de astfel de fapte?

Este imperios necesar să mărturisim că cei ce am înterupt pomenirea ierarhilor noştri la sfintele slujbe nu am cerut niciodată caterisirea celor ce s-au abătut de la dreapta credinţă, ci doar pocăinţa şi îndreptarea lor, înainte de a fi organizat cândva un sinod care să clarifice situaţia canonică a acestora. Noi ne-am rezumat şi trebuie să ne rezumăm doar la ceea ce ne permit Sfintele Canoane în astfel de situaţii.

Se pare că ierarhii noştrii nu dau semne de îndreptare, ci mai degrabă de înaintare pe calea ereziei, deoarece se bizuie pe ei înşişi, pe puterea pe care le-o conferă statutul de episcop, pe sprijinul statului laic secularizat şi pe degringolada existentă în momentul de faţă în Ortodoxia universală, generată de deciziile patriarhului ecumenic Bartolomeu, decizii care, dacă nu se vor tempera, vor crea o schismă de proporţii nebănuite în întreaga Biserică Ortodoxă.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ce-va-face-boru-dupa-ce-pe-a-oferit-autocefalie-gruparilor-schismatice-ucrainene/embed/#?secret=zaHfK2q9Iv

Cu tot respectul şi consideraţia cuvenite, le amintim ierarhilor noştri că în toată această ecuaţie ecumenistă au ignorat pronia divină și pe Dumnezeu Însuși, Singurul care are puterea să îndrepte situaţia din Biserică prin crearea condiţiilor necesare întrunirii unui sinod panortodox sau ecumenic, care să condamne ecumenismul, pseudosinodul din Creta şi pe susţinătorii şi promotorii acestora, în cazul în care nu se vor lepăda de toate acestea. Au fost mari patriarhi ai Constantinopolului, care se bucurau de sprijinul necondiţionat al bazileilor bizantini, dar care au fost smulşi prin anatemă din trupul lui Hristos, Sfânta Biserică, a căror nume s-au umplut de ruşine şi ocară, ocupându-şi locul pe care îl merită în lada de gunoi a istoriei. Să nu fie aceasta pentru vreunul din arhierii români!

 

  O nedumerire şi mai multe răspunsuri posibile

Din cele relatate până aici se poate concluziona că, în vara anului 2008, poporul român ortodox se afla într-o puternică frământare şi clocotire, cuprins de “neliniştea cea bună”, dornic să păstreze neştirbit tezaurul dreptei credinţe şi să fie pedepsiţi cei ce, prin atitudinea lor, neglijează şi compromit această sfântă şi nepreţuită comoară. Văzând atâta “nor de mărturii” este firesc să ne întrebăm astăzi, în contextul evenimentelor ecumeniste post-Creta, tot mai accentuate, în care sunt implicați ierarhi de cel mai înalt rang din Biserica Ortodoxă Română, unde sunt acele voci care s-au sensibilizat atunci, în anul 2008, când doar doi ierarhi au încălcat în modul cel mai evident canoanele Bisericii, şi nu se sensibilizează deloc acum când nu doar doi, ci tot Sfântul Sinod a apostaziat de la dreapta credinţă fie prin semnătură proprie în Creta, fie prin compromis tacit aici în ţară, girând astfel pentru toate abaterile doctrinare şi canonice ale confraţilor lor?

Încercăm un posibil răspuns, care nu are pretenţia de a fi exhaustiv. Întâi de toate, cei doi mari duhovnici, părintele Justin Pârvu şi părintele Arsenie Papacioc au trecut la cele veşnice, de asemenea şi mitropolitul Bartolomeu Anania, singurul ierarh care a rămas consecvent cu sine însuşi, votând pentru pedepsirea mitropolitului Nicolae şi a episcopului Sofronie, dar ne rămân totuşi cuvintele lor consemnate în cărţi, reviste, interviuri audio-video sau transmise pe cale orală de la un fiu duhovnicesc la altul, şi la care putem apela ori de câte ori simţim nevoia.

Observăm însă, cu mare tristeţe, că celorlaţi, cu mici excepţii,  le-a cam amuţit graiul, invocând diferite pretexte pentru a se disculpa: fie că nu e treaba lor, fie că încă nu este momentul. Mai degrabă pare a fi vorba de o tocire a conştiinţei lor veghetoare din cauza obişnuinţei cu astfel de manifestări, precum şi a faptului că nu au luat la timpul potrivit atitudinea corespunzătoare împotriva ereziei ecumeniste, care a reuşit să inhibe în foarte mulţi sistemul autoimunitar de conservare şi apărare a Ortodoxiei, pervertindu-le cugetul şi întunecându-le mintea, astfel încât să nu mai poată deosebi binele de rău, adevărul de minciună, lumina de întuneric, reaua credinţă de erezie. Poate fi vorba şi de frica de repercusiunile ierarhilor, care, într-adevăr, nu sunt blânde şi nici puţine, sau nepăsare, necunoaştere ori chiar laşitate.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/celor-care-spun-ca-nu-este-inca-momentul-intreruperii-pomenirii-marturisiti-macar-public-ca-respingeti-ecumenismul-si-minciunosinodul-din-creta/embed/#?secret=98xNPQgl3O

Cutremurătoare este însă şi lipsa totală de reacţie a corpului profesoral teologic universitar, care nu are nicio intervenţie publică cunoscută prin care să combată erezia ecumenistă şi conslujirea sau rugăciunea în comun cu ereticii sau necreştinii.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodocsii-nepomenitori-sustinatori-ai-rezolutiei-din-ianuarie-2018-cine-suntem-si-cum-luptam-contra-ecumenismului/embed/#?secret=1fjBjsgjej

Dacă în iulie 2008 s-ar fi luat măsurile prevăzute de canoane, probabil situaţia în privinţa ecumenismului în Biserica Ortodoxă Română ar fi arătat altfel. Poate atunci, ierarhii prezenţi la minciunosinodul din Creta ar fi luptat până la capăt pentru poziţia ortodoxă cu care au fost mandataţi de sinodul de la Bucureşti, iar în cazul în care nu ar fi fost luaţi în considerare, nu ar fi semnat documentele, ar fi venit acasă cu fruntea sus şi cu conştiinţa curată, iar azi nu am mai fi avut preoţi caterisiţi pentru atitudinea lor ortodoxă şi nici maici bătute şi izgonite din mănăstirile lor şi nici tulburare peste tulburare.

Şi toate acestea pentru că atunci în 2008, ierarhii nu au avut curajul să aplice Sfintele Canoane, cum nu le vor aplica nici pe mai departe, indiferent cine şi de câte ori le vor fi încălcat dintre episcopi, mitropoliţi sau chiar patriarh. În schimb, vor fi aplicate abuziv şi discreţionar împotriva oricărui preot sau monah ori monahie, dacă vor îndrăzni să se opună ereziei ecumenismului propovăduită “cu capul descoperit” de către vreunul dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, prin întreruperea pomenirii şi a comuniunii cu aceştia.

Nota editorului Mihai-Silviu Chirilă:

O întrebare și o încercare de răspuns sugerate de această excelentă analiză a situației Bisericii Ortodoxe Române.

    1. Decizia Patriarhiei Române din 2008 cuprinde în sine germenele acceptării documentelor ecumeniste din Creta din 2016, deoarece interzice ierarhilor, clerului, poporului “să se împărtășească euharistic în altă Biserică creștină”. Mai există vreo îndoială că atunci când au semnat documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine ierarhii români au acceptat existența “altor biserici creștine”, de vreme ce în această decizie cu valoare de lege bisericească Sfântul Sinod recunoaște existența “altor Biserici creștine”? Decizia în sine este o pervertire a Sfintelor Canoane, deoarece canoanele nu interzic împărtășirea euharistică “la alte Biserici creștine”, ci la erezii și schisme, întrucât pentru Sfintele Canoane „altă Biserică creștină” înseamnă exclusiv o altă Biserică Ortodoxă locală, nu o erezie care se află în afara Bisericii creștine. De ce ar trebui să fie interzisă împărtășirea la altă Biserică creștină, dacă este cu adevărat Biserică și este creștină? Iar dacă nu este nici Biserică, nici creștină (adică ortodoxă), de ce să o numești astfel, uzurpând denumirea Bisericii adevărate a lui Hristos și să nu o numești așa cum o numesc Sfintele Canoane care interzic împreună împărtășirea cu ereticii, cu schismaticii și cu adunările lor?
  1.  Decizia Sfântului Sinod din 2008 de a interzice doar intercomuniunea și împreună-slujirea cu ereticii, dar nu și rugăciunile din săptămâna ecumenică de rugăciune sau participarea la dialogurile ecumeniste a trasat o linie de demarcație falsă, care a rămas în mintea ortodocșilor români sub denumirea de “potirul comun”, marota invocată de toți cei ce refuză să ia atitudine contra ecumenismului și a sinodului ecumenist din Creta, deoarece, chipurile, nu s-ar fi ajuns la “potirul comun”, adică nu s-au împlinit condițiile trasate fals de Sfântul Sinod în 2008 de încălcare a Sfintelor Canoane și de comuniune cu ereticii. Este un posibil răspuns la întrebarea foarte bună a autorului articolului referitor la vocea care s-a stins a celor care au condamnat cu vehemență pe cei doi ierarhi ecumeniști.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

Video – Fratele Ioan se dezice public de semnătura de la sinaxa de la Roman

„Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”. Iacov 4, 6

 

Despre sinaxa de la Roman am scris la:

Comentariu despre Sinaxa de la Roman

 

 

Canonul 96 al Sinodului Local de la Cartagina: Nici un episcop nu se caterisește până nu va lua sfârșit judecata sa sinodală!

Sfântul Sinod Local din Cartagina, din anii 418-424, la care au participat episcopii Africii și precum și reprezentanți ai Bisericii Romei (episcopi și preoți), în număr între 214 și 225. Hotărârile acestui Sinod au fost întărite de Sinodul 5 Ecumenic (553).

Image result for sinodul local din cartagina icoane

CANONUL 96, 91
Pentru Kuotvultdeu, încă şi pentru Centuriat. Fiindcă împotrivnicul lui a cerut ca să vină la sinodul nostru, întrebându-se de voieşte oare cu dânsul înaintea episcopilor a se cerceta? Mai întâi adică se făgăduia, iar în cealaltă zi a răspuns că aceasta lui nu-i place, şi s-au dus. A plăcut tuturor episcopilor, ca nimeni să se împărtăşească cu acestaşi Kuotvultdeu, până ce se va mărgini lucrul lui. Că episcopia a se lua de la el mai înainte de isprava lucrului lui (aceasta), nici un creştin poate a o socoti.
[Apostolic, can. 74; Sinod 2, can. 6; Sinod 4, can. 9, 17, 21; Sinod 1 şi 2, can. 16; Antiohia, can. 14, 15; Sardica, can. 4; Cartagina, can. 8, 12, 16, 27, 105, 131, 137, 138, 139]

TÂLCUIRE
Pe episcopul acesta se vede, că l-a prihănit oarecine în vreun lucru. Şi l-a întrebat de voieşte a se judeca la sinod, şi întâi făgăduia episcopul să facă aceasta, iar în urmă, ca să nu se împărtăşească cineva cu episcopul acesta, până va lua sfârşit judecata lui, că însuşi căindu-se s-a apărat de sinod. Deci rânduieşte sinodul prin canonul acesta, a se caterisi de episcopi mai înainte de judecată, că este lucru nedrept. Ne învăţăm însă de aici, că trebuie a se pedepsi episcopii cei ce defaimă judeţul sinepiscopilor lor. Şi că, măcar de ar cădea vreun episcop sub vreo prihană şi aforisire, nu se scoate din episcopia sa, nici se cateriseşte, până nu va lua sfârşit judecata.

– Pidalion pag. 519-520

Din acest canon rezultă că un episcop trebuie judecat și caterisit de un sinod. Fără judecată nu se poate caterisi de cineva. Cu atât mai mult nu se autocaterisește prin căderea în vreo cugetare eretică.

Poate înțeleg și cei care proclamă lipsa harului la ierarhii care practică și afirmă erezia ecumenismului. Poate vede și părintele Pamvo de la Rădeni…

Tot în acest canon avem temei (pe lângă canonul 15 I-II C-pol) și pentru întreruperea comuniunii cu un episcop acuzat de cineva pentru vreo oarecare abatere spre a fi judecat de sinod: „A plăcut tuturor episcopilor, ca nimeni să se împărtăşească cu acestaşi Kuotvultdeu, până ce se va mărgini lucrul lui.” Deci întreruperea comuniunii, înainte de judecata sinodală.

Și pentru a vedea încă o dată că harul lucrează prin cei ce nu sunt caterisiți, să ne reamintim ce spune tot Pidalionul:

Iar de ar zice cineva că după dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a epistoliei a 2-a către Timotei şi 11. a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1): „Că darul nu pe toţi hirotoniseşte, prin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează; „răspundem, că şi prin toţi cei necaterisiţi lucrează, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi.”

– Pidalion, Tâlcuire la Canonul 28 Apostolic, subnota 61, pag. 65.

Așa cum am arătat în articolul:

Schismaticul la schismatici trage

Așadar nu trebuie să teologhisim cu privire la inexistența harului la ecumeniști. Trebuie doar să întrerupem pomenirea și să continuăm lupta de lămurire a cât mai multora spre a se delimita și ei de ecumenism și  a mărturisi Ortodoxia.

Gheron Gavriil NU este de acord cu atitudinea schismatică în întreruperea pomenirii

Related image

Gheronda Gavriil: „Să avem ca punct de referință Canonul Sfântului Atanasie cel Mare”

Gheron Gavriil din Sfântul Munte Athos a acordat un interviu telefonic în exclusivitate pentru portalul Mărturisirea Ortodoxă părintelui Matei Vulcănescu. Publicăm transcrierea discuției și fișierul audio, cu rugămintea pentru colegii din media online, care ar dori să preia cuvintele Gherondei Gavriil, să menționeze pe siteurile lor și aceste precizări introductive.

Gheronda Gavriil: Binecuvântați!

 

Pr. Vulcănescu: Binecuvântați! Sunt Părintele Matei Vulcănescu, de la Sfânta Mitropolie de Pireu; acum mă aflu pentru scurt timp în România, cu familia mea.

 

Gheronda Gavriil: Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să petreceți cu bine. Să fiți binecuvântați ca Avraam, Isaac și Iacob!

 

Pr. Vulcănescu: Vă mulțumim, Gheronda! Aici, în România, avem unele probleme: Patriarhul Bisericii Ortodoxe a României și mulți dintre ierarhi au semnat documentele pseudosinodului din Creta și, din acest motiv, unii dintre părinții de aici au întrerupt pomenirea patriarhului și a episcopilor cu cuget eretic, ceea ce este foarte îmbucurător pentru noi. Noi sprijinim această decizie a părinților. A apărut însă o neînțelegere prilejuită de faptul că aici a venit de multe ori părintele Sava, care a spus că toți românii care nu pot merge la biserici unde slujesc preoți nepomenitori sunt în erezie, așa cum eretice sunt și toate Patriarhiile care au condamnat sinodul din Creta, dar nu au întrerupt pomenirea cu celelalte Biserici care au participat la pseudosinod. Așa este, de exemplu, Patriarhia Bulgariei, care nu numai că nu a trimis nicio delegație în Creta, dar a și condamnat pseudosinodul din Creta, și aceasta este foarte important pentru noi, fiindcă avem cel puțin două Biserici locale, două Patriarhii, a Bulgariei și a Georgiei, care au condamnat oficial, sinodal, pseudosinodul din Creta – dar  aici există acest duh – părintele Sava le-a spus că Patriarhia Bulgariei și cea a Georgiei se află în  înșelare și în erezie pentru că patriarhii acestor două Biserici nu au întrerupt pomenirea întâistătătorilor celorlalte Biserici locale. S-a produs astfel mare tulburare, fiindcă de aici până la schismă nu mai este decât un pas. Există deci această mare problemă, pentru că una este ca un preot să întrerupă pomenirea cu episcopul locului, care a semnat în Creta, dar să aibă comuniune cu cei care mărturisesc împotriva pseudosinodului din Creta, dar care, din diverse motive nu au întrerupt încă pomenirea, și alta este să întrerupă comuniunea cu tot restul Bisericii și să ajungă precum stiliștii, care susțin teoria vaselor comunicante în erezie. Noi știm că doar atunci când aceștia sunt condamnați de un sinod – și aceasta se va întâmpla cu ajutorul lui Dumnezeu, prin intervenția lui Dumnezeu, și patriarhul Bartolomeu și toți cei care au semnat în Creta și pseudosinodul din Creta în întregime trebuie să fie dați anatemei – abia atunci putem spune că sunt eretici, că nu mai au har și că nu mai sunt membri ai Bisericii lui Hristos. Dar până atunci trebuie să ne luptăm în cadrul zidurilor Bisericii, prin întreruperea pomenirii, dând mărturisire de credință; aceasta este atitudinea corectă adoptată de părintele Theodoros Zisis, care este teolog și a întrerupt pomenirea arhiepisopului Antim, dar încearcă să arate o cale împărătească, nu să întrerupă comuniunea cu întreaga Biserică. Din păcate, există însă unii monahi tineri care vin din Sfântul Munte și care nu știu teologie, așa cum este părintele Sava, care aici, în România, a făcut mare rău; a spus că toți sunt eretici, și Mitropolitul de Pireu este eretic, Mitropolitul de Nafpaktos este și el eretic, Biserica Bulgariei este și ea eretică, pentru că îi pomenește pe întâistătătorii celorlalte Biserici; aceia au condamnat însă pseudosinodul din Creta, au făcut ce s-a putut face în acest stadiu; aceștia merg însă la extrem și în acest fel, ușor-ușor se va ajunge la schismă, deoarece deja există români care susțin că cei care pomenesc, chiar dacă mărturisesc împotriva pseudosinodului din Creta, sunt eretici fiindcă au rămas în Biserică.

Problema este că un monah care a venit aici, Sava, a spus în anumite cercuri că Sfântul Paisie Aghioritul nu este sfânt, că a fost înșelat fiindcă nu a rămas în întreruperea pomenirii lui Atenagora, că ceea ce au făcut părinții din Sfântul Munte în timpul Patriarhului Atenagora a fost o pseudo-întrerupere a pomenirii aceluia. Ce spuneți, părinte, au dreptate aceștia, care spun că Sfântul Paisie nu este sfânt?

 

Gheronda Gavriil: Sfântul Paisie este sfânt, Sfântul Porfirie este sfânt, Sfântul Iacob [Tsalikis] este sfânt.

 

Pr. Vulcănescu: Mulțumim foarte mult, Gheronda. Este foarte important acest lucru, faptul că aceștia au fost sfinți, că au avut darul discernământului și luminarea Duhului Sfânt. Din nefericire însă aici ia amploare un duh schismatic, adică se pune la îndoială sfințenia sfinților recenți, în acest fel ajungându-se să se afirme că ne aflăm într-o Biserică nevăzută; există, de asemenea, și o altă problemă, legată de episcopul Artemie din Serbia. De curând părintele Sava a mers în Serbia, a participat la Sfânta Liturghie, unde a și cântat și apoi a venit în România și a spus că în întreaga lume nu există decât un singur episcop ortodox, iar acesta este Artemie; nu există alt episcop ortodox astăzi în Ortodoxie, doar Artemie. Dumneavoastră sunteți de acord cu această afirmație, că astăzi nu există decât un singur episcop ortodox în lume, iar toți ceilalți sunt eretici?

 

Gheronda Gavriil: Eu sunt de părere să facem rugăciune, să fim cu toții uniți, să nu apară alte probleme. Găsiți canonul întâi al Sfântului Atanasie cel Mare și citiți-l cu atenție și apoi să îmi spuneți părerea dumneavoastră.

 

 Pr. Vulcănescu: Da. De ce vă întreb aceste lucruri, Gheronda, fiindcă există o atitudine extremă, care va duce schismă; așa cum a fost în anul 1925, când a avut loc schisma calendarului pe stil vechi, și acum există acest pericol, pentru că unii creștini, unii monahi, care nu cunosc bine teologie, încep să cadă în această extremă și să afirme că nu mai există episcopi – sigur că noi ne punem nădejdea în Hristos și numai El poate rândui astfel lucrurile, încât să se poată întruni un nou sinod – există însă Biserici care nu au fost prezente în Creta și au condamnat cele întâmplate acolo, așa cum este Biserica Bulgariei.

 

Gheronda Gavriil: Să citiți, vă rog, canonul al treilea al Sfântului Atanasie cel Mare și tălmăcirea pe  care o face la acesta Sfântul Nicodim Aghioritul.

 

Pr. Vulcănescu: Canonul al treilea al Sfântului Atanasie cel Mare, da.

 

Gheronda  Gavriil: Nu înaintăm mai mult, nu facem alt altar, nu ne facem Biserică proprie, nu facem alt jertfelnic, așteptăm, să vedem ce se va întâmpla. [Credincioșii] să meargă acolo unde au întrerupt pomenirea, să nu meargă acolo unde preoții sunt eretici, crezând că papa e Biserică. Asta pot să spun. Nu pot să spun să nu meargă nicăieri, nu am înștiințare de la Dumnezeu.

 

Pr. Vulcănescu: Vă mulțumim, Gheronda, pentru ceea ce ne spuneți, sunt lucruri foarte importante. Aș vrea să vă mai întreb încă ceva. Vedeți, există un mare luptător și profesor, care este părintele Theodoros Zisis, care ne arată o linie corectă patristică. Aș vrea să vă rog în primul rând să faceți multă rugăciune pentru părintele Theodoros Zisis, care ne arată o cale corectă în această direcție. Și aș vrea să știu dacă dumneavoastră îl sprijiniți pe părintele Zisis.

 

Gheronda Gavriil: Eu îl stimez pe părintele Zisis.

 

Pr. Vulcănescu: Este foarte important. Să îl pomeniți în rugăciunile dumneavoastră, fiindcă se luptă pretutindeni; a mers la episcopul Longhin, care e și el antiecumenist și a întrerupt pomenirea lui Kirill și părintele Zisis l-a susținut pe episcopul Longhin, care căzuse în deznădejde, fiindcă Gheron Sava a mers acolo și i-a zis: „Tu nu ești ortodox, ești eretic fiindcă îl pomenești pe Kirill, de vreme ce îl pomenești pe episcopul tău” – care și el este antiecumenist – „dar episcopul tău îl pomenește pe Kirill”. Episcopul Longhin i-a spus că el nu îl pomenește în chip nemijlocit pe Kirill, însă atunci când este adoptată teoria vaselor comunicante, omul cade în schismă, la fel cum a fost cu cei pe stil vechi, ceea ce este foarte periculos, să întrerupi orice legătură cu toate Bisericile locale, care își duc lupta [pentru păstrarea dreptei credințe]. Biserica Bulgariei nu a putut înainta și mai mult, dar a realizat un lucru foarte însemnat condamnând pseudosinodul din Creta.

 

Gheronda Gavriil: Să citiți Canonul al treilea al Sfântului Atanasie și să îmi spuneți ce ați înțeles. O să vă pun câteva întrebări.

 

Pr. Vulcănescu: Desigur.

 

Gheronda Gavriil: Este cineva care e pe patul de moarte și nu găsește un preot care să fi întrerupt pomenirea [episcopului cu cuget eretic], ca să se spovedească și să se împărtășească. Dacă acesta merge să se spovedească și să se împărtășească de la un preot care, chiar dacă îl pomenește pe episcopul său [cu cuget eretic], el are cuget ortodox și mărturisește ca papa este eretic și că sinodul este eretic, ce răspuns va afla la Judecată?

 

Pr. Vulcănescu: Dacă merge să se spovedească și să ia Sfânta Împărtășanie de la acesta, eu cred că va fi binecuvântat și că va primi răspuns bun în ziua Judecății, fiindcă nu a mers la cineva care propovăduiește erezia „cu capul descoperit”, ci a mers la un preot care are cuget ortodox.

 

Gheronda Gavriil: Așa cred și eu.

 

Pr. Vulcănescu: Vă mulțumim mult, Gheronda, mulțumim mult.

 

Gheronda Gavriil: Să citiți canonul cu atenție și apoi să vorbim, da?

 

Pr. Vulcănescu: Desigur, Gheronda. Mă bucur foarte mult că am vorbit și îmi doresc să mai vorbim fiindcă aici, în România, situația este critică.

Nu l-am întrebat pe Gheronda dacă putem face un interviu.

 

Gheronda Gavriil: Nu, fiindcă după aceea voi afla ispită.

 

Pr. Vulcănescu: În regulă, dar ceea ce putem să facem este să spunem că Gheronda are această părere, ca să afle credincioșii români acest lucru. Părintele trebuie să știe că în România există oameni care au căzut deja în schismă fiindcă nu au comuniune cu nimeni și spun că noi toți suntem blestemați si eretici, noi toți, cei care mărturisim Ortodoxia. Afirmă că întreg poporul român va merge în iad; sunt oameni simpli… Și se vor pierde, rămânând în afara Bisericii și consider că este foarte important cuvântul părintelui Gavriil. Și chiar dacă va avea ispită, va contribui însă la câștigarea sufletelor acestor oameni.

 

Gheronda Gavriil: Eu cred că papa este eretic, sinodul este eretic, întrerupem pomenirea; acum, dacă există preoți care cugetă drept, dar se tem să întrerupă pomenirea episcopului [cu cuget eretic], credincioșii pot merge la slujbele săvârșite de aceștia; dar nu am descoperire de la Dumnezeu pentru aceasta, de aceea vă spun să citiți canonul Sfântului Atanasie.

 

Pr. Vulcănescu: Da, îl voi citi.

 

Gheronda Gavriil: Ce ați înțeles din ce ați citit?

 

Pr. Vulcănescu: Da, am citit canonul și comentariul Sfântului Nicodim. Sfântul Atanasie face deosebire între cei care erau eretici în conștiință și care propovăduiau erezia și între cei care au fost forțați să aibă comuniune cu ereticii. Este foarte important acest lucru, că există diferențiere și iconomie a lui Dumnezeu. Asta am înțeles eu.

 

Gheronda Gavriil: Eu, cu smerita mea părere, condamn sinodul, îl condamn pe papa, nu trebuie să ne unim – una. În al doilea rând, întrerupem pomenirea și ne oprim aici, nu înaintăm spre a face alt altar, nu facem propriul nostru jertfelnic, nu facem propria noastră Biserică.

 

Pr. Vulcănescu: Nici nu pomenim alt episcop, în taină.

 

Gheronda Gavriil: Se subînțelege aceasta – nu facem propriul nostru jertfelnic.

 

Pr. Vulcănescu: Da.

 

Gheronda Gavriil: Trei: le spunem oamenilor să meargă la biserici unde slujesc preoți care nu pomenesc.

 

Pr. Vulcănescu: Exact, foarte corect.

 

Gheronda Gavriil: Acum, oamenii să nu meargă acolo unde sunt eretici declarați și zic că papa e Biserică și că sinodul este bun și că trebuie să ne unim, acolo e exclus să meargă, nu pot merge acolo. Acolo să nu meargă. Acum, prin iconomie extremă, după smerita mea părere – nu știu dacă e de la Dumnezeu aceasta – le spunem oamenilor să meargă la biserici unde slujesc preoți care pomenesc, dar au cuget ortodox și cred că papa este eretic și sinodul este eretic și patriarhul are cuget eretic, dar din diverse motive preotul respectiv se teme că îl caterisește episcopul, are familie, în astfel de cazuri recomand, dar nu știu dacă este de la Dumnezeu aceasta.

 

Pr. Vulcănescu: Gheronda, dacă, de exemplu, există oameni din România care merg să se împărtășească în Bulgaria, pentru că acolo Sinodul Bisericii Bulgariei a condamnat pseudosinodul din Creta și nu a participat la acesta. Este corect acest lucru, să meargă acolo ca să se împărtășească?

 

Gheronda Gavriil: După smerita mea părere, nu este rău, să meargă.

 

Pr. Vulcănescu: Sau există, de exemplu, Biserica din Muntele Sinai, Sfânta Ecaterina, unde episcopul Damianos a semnat o extraordinară mărturisire de credință, în care condamnă toate ereziile din Creta și toate ereziile din spațiul ortodox. Și a suferit și un accident, fie de la diavol, fie din cauza unor oameni și a fost supus la presiuni, însă nu a cedat, a rămas în mărturisirea de credință; și acolo au loc minuni, și Sfânta Ecaterina ține Muntele Sinai ortodox, chiar dacă sunt supuși la mari presiuni. Am fost de curând acolo, la arhiepiscopul Damianos, și acesta mi-a spus că unii l-au informat că am schimbat mărturisirea, i-au spus diverse minciuni, însă atunci când a citit mărturisirea, cea pe care a semnat-o, a zis: „Eu nu voi schimba această mărturisire de credință, aceasta cred, aceasta propovăduiesc”. Biserica din Muntele Sinai, Mânăstirea Sfânta Ecaterina crede acest lucru, împotriva pseudosinodului, împotriva ereziei. Aceasta este o mare mărturisire, cu jertfă până la sânge.

 

Gheronda Gavriil: Patriarhul Gherman al II-lea al Constantinopolului, care a trăit pe la anul 1200, scrie o scrisoare ciprioților, care credeau că papa e Biserică și le zice: „Vă legiuiesc și vouă, tuturor mirenilor, să fugiți alergând departe de preoții care au căzut în erezia latino-cugetătorilor. Și nici în Biserică să nu vă adunați împreună cu ei, să nu luați Sfânta Împărtășanie din mâinile lor, nici anafură să nu luați din mâinile lor, ci să vă rugați singuri în casele voastre. Altminteri veți avea parte de aceeași osândă ca ei”. Dacă un patriarh sau un arhiepiscop, un episcop nu respectă canoanele apostolice, care interzic slujirea comună și rugăciunile comune cu ereticii, nu respectă canoanele sinoadelor ecumenice și locale, nu respectă ceea ce au spus Părinții noștri, acesta nu este păstor. Ce este? Ne-o spune un mare Părinte din secolul întâi: „Oricine zice lucruri diferite de cele rânduite, chiar și dacă este (în general) vrednic de crezare sau postitor sau face minuni și se nevoiește și profețește, să îți fie ție ca un lup care, îmbrăcat în piele de oaie, omoară și nimicește oile!”. Sfântul Ignatie Teoforul.

 

Pr. Vulcănescu: Da, vă mulțumesc foarte mult, Gheronda, este foarte important ceea ce ne-ați citit.

 

Gheronda Gavriil: Canonul Sfântului Atanasie cel Mare!

 

Pr. Vulcănescu: Arată o distincție, nu ne vom împărtăși din mâna lui Bartolomeu sau din mâna lui Daniel sau din mâna lui Kirill sau din mâinile ereticilor, care propovăduiesc erezia „cu capul descoperit”, nu ne vom împărtăși de la aceștia, fiindcă ne vom lua osândă. Aceasta este limpede. Dar, dacă mergem acolo unde slujitorii au cuget ortodox, chiar dacă din diverse motive nu au putut încă să întrerupă pomenirea episcopului lor, care are cuget eretic…

 

Gheronda Gavriil: Nu asta spune Sfântul Atanasie cel Mare?

 

Pr. Vulcănescu: Exact.

 

Gheronda Gavriil: Să aveți ca îndrumar acest canon, ca să duceți lupta. Binecuvântați!

 

Pr. Vulcănescu: Binecuvântați, Gheronda! V-am zis că ceea ce ne-ați spus acum este foarte important, pentru ca unii români să nu cadă în schismă, adică să se rupă cu totul de Biserică și să nu aibă comuniune cu nimeni. Avem binecuvântare ca ideile pe care ni le-ați împărtășit, să le publicăm în România, adică să traducem în limba română ce ați spus, ca să circule în România și credincioșii să audă ca aceasta este părerea dumneavoastră? Fiindcă există unii care spun că aveți altă părere etc. Aceasta va ajuta mult.

 

Gheronda Gavriil: Întrerupem pomenirea, nu înaintăm spre a face alt altar, nu facem propriul nostru jertfelnic, nu facem propria noastră Biserică, îi trimitem pe oameni la biserici unde slujesc preoți care nu pomenesc. Dar dacă preotul pomenește [episcopul cu cuget eretic], dar are  cuget ortodox, le spunem oamenilor să meargă acolo [să se împartașească], dar nu am descoperire de la Dumnezeu, ca să spun aceasta cu siguranță.

 

Pr. Vulcănescu: Este foarte important ceea ce ne-ați spus.

 

Gheronda Gavriil: Să avem ca punct de referință Canonul Sfântului Atanasie cel Mare, care spune tot ceea ce am spus anterior!

 

Pr. Vulcănescu: Este important că dumneavoastră spuneți aceasta și acest lucru să îl audă și poporul român.

 

Gheronda Gavriil: Dar să spuneți că aceasta este părerea mea, nu am descoperire de la Dumnezeu în acest sens.

 

Pr. Vulcănescu: Desigur. Mulțumim foarte mult, Gheronda și iertare!

 

Gheronda Gavriil: Binecuvântați!

 

Pr. Vulcănescu: Binecuvântați! Să ne pomeniți și pe noi, părintele Matei și Laura [prezbitera].

Despre canonul Sfântului Atanasie cel Mare de reprimire la Ortodoxie a ereticilor, citiți și articolul Canonul Sfântului Atanasie cel Mare despre reprimirea celor ce nu s-au făcut părtași eresului de bunăvoie.

 

Notă preot Matei Vulcănescu: Teoria vaselor comunicante în teologie şi mai exact în eclesiologie se referă la faptul că atunci când un episcop este eretic anatematizat de Biserică, oricine ar rămâne în comuniune cu acel episcop este şi el anatematizat. Acestă teorie este adevărată numai în cazul ereticilor condamnaţi nominal de Biserică prin anatema, prin afurisire (excomunicare). Cel ce se roagă cu cel excomunicat este şi el excomunicat la rândul său. Unii însă aplică această teorie în mod greşit, considerând pe unii episcopi excomunicabili ca fiind deja excomunicaţi deşi nu au fost condamnaţi sinodal. Biserica aplică pedeapsa excomunicarii numai celor care intră in comuniune cu cei deja excomunicaţi de un Sinod.

 

%d blogeri au apreciat asta: