Ce cred eu că ar trebui să facă B.O.R. în cazul crizei Bisericii Ucrainei

Imagine similară

După cum știm:

Patriarhia de Constantinopol recunoaște oficial în Ucraina grupările lui Filaret Denisenko și Macarie Maletici ca fiind „neschismatice” și ANULEAZĂ dreptul Patriarhiei Moscovei, acordat in 1686, de a alege mitropolit în Kiev

Aceasta ca prim pas spre acordarea autocefaliei:

Minciuno-patriarhul Bartolomeu i-ar fi transmis minciuno-patriarhului Kiril că a hotărât acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainene. Alt minciuno-patriarh, al Serbiei, e nemulțumit și a trimis o scrisoare deschisă în care acuză sprijinirea schismaticilor de către Fanar

Apoi s-a stabilit oficial, deși o anunțaseră mai nainte:

Oficial – Patriarhia Rusă a rupt comuniunea cu Patriarhia Constantinopolului

În primul rând, pseudo-ierarhii care compun Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, pe care noi îi numim așa din cauza participarii lor la sinodul tâlhăresc din Creta și din cauza ecumenismului lor, ar trebui să se lase de ecumenism, să se dezică de semnăturile din Creta și să scoată BOR din CMB.

Dar cu siguranță nu vor face nimic din toate astea.

Nu vor face nimic pentru că majoritatea dintre ei sunt ecumeniști din tinerețe, pentru că sunt puși în funcții special pentru a merge în direcția ecumenistă, pentru că nu se pot căi și nu vor recunoaște că au greșit. 

În privința problemelor apărute în Biserica ucrainiană, ar trebui ca Sinodul BOR să privească în trecut, să analizeze prezentul și să reacționeze canonic și cu demnitate.

Realitatea e că Mitropolia autonomă a Ucrainei, cea care reprezintă Biserica oficială din acestă țară, deține teritorii canonice care ar fi trebuit, de fapt, și de drept să aparțină Bisericii Ortodoxe Române!

O realitate incontestabilă!

Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI

Așadar înainte de a da dreptate Patriarhiei Ruse în această dispută pe teritoriul Ucrainei, din punct de vedere bisericesc, ierarhii noștri (încă în funcții) ar trebui, să ceară Bisericii Ruse, reprezentată în teritoriu de Mitropoliile autonome ale Ucrainei și Chișinăului, să se retragă de pe teritoriile canonice ale Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Basarabia, Sudul Basarabiei, nordul Basarabiei, Bucovina de nord (inclusiv Ținutul Herța), Transnistria și Transcarpatia.

După ce vor fi fost luate măsuri în această privință, de către ruși, ar putea avea sprijinul BOR în disputa cu Patriarhia de Constantinopol (Fanarul).

Până atunci, BOR trebuie să rămână neutră! Nici să dea dreptate pseudo-patriarhului ecumenic Bartolomeu, nici să se avânte în a-i susține necondiționat pe ruși.

Într-o situație ideală, când ierarhia BOR n-ar fi ecumenistă, structurile ierarhice ale Bisericilor Ucrainei și Chișinăului ar fi putut trece sub ascultarea Sinodului românesc.

Sau, în situația când rușii nu vor da curs acestei cereri legitime a românilor, având în vedere că în Basarabia există o mitropolie românească (a Basarabiei) în paralel cu cea subordonată Moscovei (a Chișinăului… și chipurile, „a întregii Moldove”), s-ar putea înființa episcopii și mitropolii românești în toate teritoriile românești deținute de statul artificial Ucraina, pentru românii de acolo, așa cum a cerut deja un deputat:

Deputatul Constantin Codreanu cere Bisericii Ortodoxe Române să înființeze o episcopie pentru românii din Ucraina, pentru a-i salva de la ucrainizarea forțată

Deputatul respectiv, basarabean de origine, a propus aceasta deoarece:

Vești proaste pentru românii din Ucraina: bisericile românești nu vor mai putea sluji în limba română

Deci înființarea de eparhii românești peste granițe ȘI/SAU întreruperea comuniunii cu Patriarhia/Biserica Rusă.

Rămâne însă cumplita problemă a ecumenismului. Pentru că, de exemplu, în Bucuvina de Nord, ierarhul de acolo, român de neam, IPS Longhin Jar a întrerupt, pe motiv de ecumenism, pomenirea patriarhului Kiril al Moscovei (la ei toți ierarhii îl pomenesc și pe patriarh), ce-i drept o întrerupere a pomenirii parțială, de vreme ce participă încă la sinoadele prezidate de acesta (Kiril); și atunci nu văd cum ar putea trece IPS Longhin în subordinea Patriarhiei Române, din moment ce aceasta e complet ecumenistă.

Ar putea trece sub jurisdicția BOR și să rămână nepomitor în continuare. Însă nu cred că s-ar învoi nici IPS Longhin și nici pseudo-patriarhul Daniel.

Situația este extrem de încâlcită, dar consider că în nici un caz nu trebuie dat dreptate necondiționată rușilor, din moment ce au ierarhii prezente în mod nedrept și necanonic pe teritorii vechi românești. Adică ceea ce ei reclamă la pseudo-patriarhul Bartolomeu este însăși practica lor de zeci și chiar sute de ani.