Ilie Şerbănescu – Tragedia energetică a României

O tragedie caraghioasă

De n-ar fi şi de râs, ar fi doar de plâns! Situaţia prin care trece România în plan energetic are toate datele unei tragedii, dar, în ultimele săptămâni, a devenit şi caraghioasă. Fără existenţa unor minime condiţii care s-o justifice economic şi s-o facă posibilă tehnic, o aşa-zisă liberalizare a preţurilor în energie a fost impusă României de către FMI şi CE. Anomalia acestei impuneri a fost evidenţiată pregnant în 2013 când, sub efectul prăbuşirii consumului de energie primară, preţurile la producător au scăzut, dar, sub efectul asumării guvernamentale a artificialei liberalizări, preţurile la consumator în energie au crescut! Consumatorii industriali ameninţă că închid. Investitorii străini avertizează că pleacă. Discriminatoriu, guvernul îi scuteşte de plăţi pe unii şi îi împovărează pe alţii. Absurdităţile economice abundă. Preţurile cu aprovizionarea cresc când consumul scade! Furnizorii nu mai găsesc cumpărători, dar aceştia din urmă trebuie să plătească mai scump. Si toate acestea într-o ţară care are niscai resurse! Totul este dirijat de la Bruxelles unde nişte birocraţi care nu au nicio legătură cu economia de piaţă pe care o propovăduiesc îşi bat joc de aceasta pe seama ţărilor slabe!

Se credea că s-a atins paroxismul tragediei. Ei bine, nu! Lovite de prăbuşirea consumului au fost înainte de toate importurile. Atenţie, importurile din Rusia (căci altele nici nu există!), care sunt făcute de aşa-zisa liberalizare de la Bruxelles reper în creşterea preţurilor. Mai precis, gazele exploatate din România trebuie să fie vândute pe piaţa din România la preţurile celor importate din Rusia, care sunt de vreo trei ori mai mari! Dar importurile din Rusia aproape au dispărut. Dependenţa consumului de gaze din România de importurile din Rusia a coborât la 3-4%. În schimb, preţurile trebuie să se îndrepte spre preţul gazelor importate din Rusia! Cum ar putea fi calificat aşa ceva decât o crasă prostie?! Păi, poate fi calificat ca o scârboasă jefuire a României! Cui foloseşte o asemenea situaţie? României, ca ţară? Nu, căci i se interzice de fapt să-şi folosească resursele de gaze, atâtea câte mai există, pentru propria dezvoltare! Producătorilor români? Aceştia nu mai deţin decât jumătate din producţia de gaze, restul fiind sub controlul OMV. Distribuitorilor? Desigur, căci aceştia, în situaţia dată, cumpără mai ieftin şi vând mai scump. Dar, vai!, distribuitoriii români nu mai există, distribuţiile de gaze fiind în mâna E.On şi GDF. Pentru cine este deci această liberalizare? Putem nominaliza: pentru austrieci, nemţi şi francezi! Pentru români, deţinătorii resurselor, nu!

Atâta doar că, precum în povestea oii jupuite, dl Hajdinjak, şeful E.On România, cel mai înfocat şi vocal partizan al liberalizării – care ameninţa că E.On va pleca din România dacă oficialităţile de la Bucureşti nu trec la fapte – vine acum şi ne spune public că trebuie oprită liberalizarea întrucât, îl cităm, „rămâne fără clienţi”, circa 140 000 dintre aceştia anunţând că închid. Măi să fie, a jupuit prea multe oi şi rămâne fără lână!

De Ilie Serbanescu – Jurnalul National

Reclame

Părintele Iustin: Europa nu mai e creştină, Europa nu mai e decât o cârpă lepădată, de la Moscova înspre Occident

Dragii mei, veacul nostru a fost tulburat de trei mari curente, trei mari curente care au semnat sentinţa distrugerii Ortodoxiei:

– a fost hitlerismul cel sălbatic;

– au fost apoi cei din Răsărit – Armata Roşie;

– şi cei care au căutat mereu să distrugă, nu [avut] alt plan decît să-L scoată pe Hristos din sufletele şi din inimile oamenilor;

O dovadă puternică este că la acest Canal, de care se vorbeşte atît de mult în aceste locuri civilizate [oamenii] nu ştiau unde merg, unde-i Poarta Albă. Ei bine, la Poarta Albă se mergea cu o căruţă, cu un cal, cu doi boi şi veneau să treacă aici la muncă. Pentru că orice ţăran, din orice loc al ţării, era ameninţat că dacă nu îndeplineşte norma, “la Canal, băiete, cu tine”. Canalul a fost motivul puternic de consumare, de distrugere a energiei spirituale.

Sigur că aici la început a fost un plan, chipurile, să facă o legătură: Marea Neagră – Canalul – Bucureşti. Au vrut să rupă legătura de gurile Dunării. Pentru că ruşii nu vedeau bine o stăpînire străină – afară de ei – în planul lor de “salvare a Creştinismului”. Dar nu era nimic sfînt, drept şi corect sub forma aceasta falsă de “salvatori ai Creştinismului”, ci [doar scopul lor] să se întindă pînă la Constantinopol.

Ei bine, energiile spirituale din sînul neamului nostru, oamenii care au văzut cu multă vreme înainte că intrarea ruşilor în România înseamnă rusificarea Europei. Şi iată că la ora aceasta putem spune cu adevărat că Europa nu mai este creştină, Europa nu mai e decît o cîrpă lepădată, de la Moscova înspre Occident.

N-a reuşit să cucerească hitlerismul această poartă a Creştinismului, pentru că nu i-a ajutat Dumnezeu. Au intrat în lumea aceasta a lor cu “Nihil sine Deo” – era pe cartuşele şi pe toate hainele lor: “Nimic fără Dumnezeu”. Dar ei nu aveau nici în clin, nici în mînecă cu Dumnezeu. Erau atei şi ei. Erau şi ei, dar doreau un lucru important: să ne împingă pe noi peste Rusia, peste Nistru, iar ei să vină şi să se întindă în locurile noastre. Ăsta era scopul lor de altădată.

Dar toate lucrurile acestea, dragii mei, martirii, mărturisitorii, n-au fost numai atunci; sînt şi acum! Mamele noastre, preoţii noştri care stau de strajă, mănăstirile noastre în slujbă şi în rugăciuni permanente pentru buna stare a neamului creştinesc, sînt altă gardă. Este mama care naşte pruncul şi îl îngrijeşte ore şi zile întregi ca să-l facă om, dar nu orice om, ci să-l facă om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Că toate conceptele acestea [moderne] îşi pun în cap că ele pot să croiască “omul nou”. Omul nou nu se face cu creionul, nu se face la masa de lucru. Omul nou se face din conştiinţă, iar conştiinţa e sămînţa lui Dumnezeu în om, după care şi martirii aceştia ai noştri au avut sămînţa cea creştinească. Mama care osteneşte, savantul, omul de literatură, şi pînă la aviator, care străbate zăvoarele aceastea ale cerului, au toţi rostul lor de martiri, de oameni care au contribuit la viaţa şi civilizaţia noastră creştină.

Şi toate aceste lucruri îmi umplu sufletul de admiraţie, pentru că Înalt Prea Sfinţitul Teodosie a dat această ocazie, să ne întîlnim aici, să stăm cu picioarele pe mustul martirilor. Acolo-i o comoară din cer!
Să aprindem şi noi o lumînare de la ei, să ducem mai departe lumina lui Hristos şi o închei cu rugăciunea: Hristos a înviat!

Cuvînt a fost rostit de Părintele Justin Pârvu la punerea temeliei Mănăstirii Sfinţilor Români de la Poarta Albă (jud. Constanţa), 17 Iunie 2012

Sursa: http://manastirea.petru-voda.ro/

Așa-numita ”Rebeliune Legionară” – 21-23 ianuarie 1941

Fragment din „Imn pentru crucea purtată” de Virgil Maxim, Editura Atim 2002, subcapitolul Doctorul Topa. O mărturisire de credinţă, pag. 287-289.

„Cand Hitler stapanea centrul Europei, impunand cedarea Ardealului de nord, legionarii l-au alungat pe Carol, recunoscand dinastia prin Mihai si au facut un guvern cu generalul Antonescu, fost atasat militar in Anglia, deci anglofil. Legionarii au cerut colaborarea partidelor istorice, dar au fost refuzati. Au preluat raspunderea guvernarii in acele imprejurari. Alegerlor libere li s-a opus Antonescu, care urmarea alte planuri. Si au stat singuri in fata nazismului hitlerist. Atitudinea lor evidentiaza dragostea de neam si tara, dar si constiinta raspunderii in fata istoriei si a lui Dumenzeu.

Cererii germane de subordonare a armatei romane la razboiul antisovietic, legionarii au raspuns: “Romania n-a facut niciodata razboaie de cucerire. A luptat pentru apararea si integritatea statului si pamantului stramosesc. Vom lupta cucerirea pamanturilor furate si a fratilor nostri subjugate din Basarabia si Bucovina si Ardeal si Cadrilater. Daca va voi cineva sa mearga voluntar mai departe in lupta contra URSS-ului, o poate face. Dar acest communism rusesc, constituit ca putere de stat, nu poate fi lichidat acum de vreo armata. El va cadea cand atunci cand cei care l-au insusit se vor lamuri aici ”(Si a arat cu degetul spre frunte).

Cererii de control economic, legionarii au raspuns: “Asa ceva nu putem admite. Va vom vinde ceea ce ne prisoseste. Tara noastra este ciuntita si problema refugiatilor este foarte grea” Dar nemtii s-au gandit sa inlature guvernul civil legionar, lucru care intra si in calculele lui Antonescu, si sa-l santajeze pe Anontescu, care apoi sa treaca cu Armata si economia de partea lor.

Un punct care a constituit baza rasturnarii legionarilor, a fost asa zisul control al averii ofiterilor superiori. Acest lucru l-au speculat nemtii. Carol, pentru a-si asigura o baza de simpatie si aparare, oferise ofiterilor superiori inlesniri de a cumpara sau a dobandi, mai ales prin casatorii, suprafete de teren agricol, paduri, balti, etc. Pe altii ii facuse actionari si participanti la redevente in mai toate sectoarele industriei romanesti: uzine, mine, petrol, etc. Peste noapte acestia au devenit participanti la exploatarea bogatiilor tarii, taranul si muncitorul suportand toate platile, impozitele si celelalte angarale cu sudoarea fruntii. In 1937, un taran trebuia sa vanda o caruta cu grau sau o pereche de boi pentru plug ca sa-si cumpere incaltaminte pentru familia sa. In acelasi timp nemtii au facut presiuni directe asupra lui Anontescu, pentru a-l convinge ca vor castiga razboiul si ca daca nu se aliaza cu ei, vor ocupa tara.

A avut loc si pregatirea psihologica a populatiei, caci in timpul acesta a fost ucis Iorga. Eu, care sunt iorghist, pot sa afirm ca nu legionarii l-au ucis pe Iorga. Asasinul, Train Boieru era numele lui, nu a fost legionar cinstit sufleste. A mai gasit un asa zis legionar, un prostanac, pe Cojocaru, si l-au omorat pe Iorga la Strejnic, langa Ploiesti, apoi au fugit.

De aici puteti sa intelegeti de ce toata organizatia legionara, in frunte cu Horia Sima nu si-au revendicat aceasta crima. Pentru ca legionarii nu au fugit niciodata de la locul de pedeapsa, data in numele dreptatii. Nici Nicadorii, nici Decemvirii si nici Pedepsitorii lui Calinescu n-au fugit de raspundere. Boieru a aruncat o pata atat de mare asupra acestor luptatori ai dragostei de neam, care, speculata de adversari, constituie pana astazi, o piatra de poticnire, chiar si pentru cele mai cinstite cugete. Mai mult, ori cine vrea sa-si acopere faradelegile proprii, arata spre legionari.

Speculand si aceasta intamplare, oamenii masoneriei si ai nemtilor, caci interesele acestora coincideau, au dezlantuit campania de denigrare si au creat conflicte artidiciale in toate zonele tarii intre autoritarile legionare si politicieni. Atunci a fost pusa la cale inlaturarea legionarilor. A fost convocata la Bucuresti o intrunire la care au fost oblicati sa fie prezente toate autoritatile legionare: prefecti, sefi de judete, etc., in ziua de 21 ianuari 1941. In timpul acestei intruniri, militarii, avand spatele acoperit de nemti, au ocupat instituiile publice in capitalele de judet si in orasele principale.

Legionarii ramasi acasa au incercat sa protesteze, dar si-au dat seama ca s-ar putea declansa un razboi fratricid. Au cedat, nu inainte de a-i atrage atentia lui Antonescu ca prin aceasta tradare a interselor neamului floarea Romaniei va pieri prin coclaurile Rusiei, economia romaneasca va subventiona razboiul pe care nemtii il vor pierde, pentru ca lupta lor nu este de a aduce biruinta crucii lui Hristos, ci de a castiga un spatiu vital pentru ei, cu toate nedreptatile provocate statelor ocupate: Cehoslovacia, Austria, Iugoslavia, Polonia si neglijand faptul ca evreii din America, sponsorii materiali si spirituali ai comunismului din intreaga lume, nu vor lasa ca nazismul sa triumfe si vor interveni pentru a-si salva fratii de sange din URSS. Nemtii si noi vom fi acuzati ca am participat alaturi la lupta.

Actiunii de indepartare a legionarilor Antonescu si antonescienii i-au zis rebeliune legionara. Impotriva cui facusera legionarii rebeliune? Impotriva propriului lor regim politic? Sa fim seriosi, domnilor. Arestati, condamnati la ani grei de inchisoare, acuzati printr-o lucrare masluita, “Pe marginea prapastiei”, ca au ucis la abator sau in alte puncte ale Bucurestiului evrei si militari, (legionarii – n. mea) au fost stigmatizati ca cei din urma raufacatori.”