Scrisoarea pr. Claudiu Buză adresată ereziarhului Vicenţiu Grifoni, cu ocazia judecării în Consistoriul Bisericesc pentru întreruperea pomenirii acestuia

preot-claudiu-buza-urziceni-816x1120

Astăzi, 17 ianuarie părintele Claudiu Buză a fost chemat la judecată în cadrul Consistoriului Bisericesc, pentru nepomenirea chiriarhului.

Citiţi mai jos, scrisoarea adresată cu această ocazie de pr. Buză ecumenistului Vincenţiu Grifoni: 

Preasfințite Părinte Episcop,

            Subsemnatul, Buză Claudiu, preot coslujitor la parohia Sfânta Treime Urziceni, Protopopiatul Urziceni, vă aduc la cunoștință că, în urma deciziei necanonice de a mă opri de la slujire și a fi deferit Consistoriului bisericesc pentru întreruperea pomenirii Chiriarhului Eparhiei, a Preasfinției Voastre, la sfintele slujbe, vă aduc la cunoștință că NU mă voi prezenta la judecată pe data de 17 ianuarie 2017, decât dacă:

  1. Timpul pe care mi l-ați dat pentru ,,pocăință și îndreptare” l-ați folosit și Preasfinția Voastră pentru a vă lepăda public de panerezia ecumenismului legiferată în mod viclean de Pseudosinodul de la Creta, preluată apoi de Sinodul BOR, pe data de 29 octombrie și întărită pe 16 decembrie 2016 la nivelul întregii Patriarhii;
  2. Baza canonică a acuzării va fi corect fundamentată pe Canonul 15 al Sinodului I – II Constantinopol și nu pe Canonul 13 al aceluiași Sinod;
  3. Hotărârea abuzivă și necanonică de oprire de la slujire o veți suprima, iar învinuirea de schismă pe care mi-ați adus-o fără nici un fundament canonic prin Citația nr. 4773/18 noiembrie 2016 o veți anula;

Menționez că acestea toate le susțin nu din dorința de a-mi înfrunta ierarhul, pe Preasfinția Voastră, prin neascultare și învinuire mincinoasă, osândindu-vă ,,pentru oarecare vinovăție” (Canonul 13 al Sin. I – II), ci din dragoste față de Hristos și Biserica Lui, al cărui slujitor sunt și voi rămâne, indiferent de ceea ce veți hotărî mai departe.

 

  1. 01. 2017                                                       Preot Buză Claudiu

Preasfințitului Părinte

Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor

Sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/

Averchie Capră, un alt monah în apărarea pr-lui TIHON

gheron-sava-si-ierom-tihon

După ce, la începutul lunii ianuarie, a întrerupt pomenirea Mitropolitului Teofan, împotriva ieromonahului Tihon de la Petru Vodă a început un adevărat război mediatic şi nu numai. Potrivit http://www.sinodultalharesc.tk, fiind plecat să se spovedească, i-au fost tăiate cablurile de la internet și de la antena de telefon, de către monahi puși de pseudo-starețul Hariton. Scopul principal este de a-l bloca pe părintele Tihon să comunice cu ucenicii și pentru a nu ne mai putea transmite nimic nouă. Să vă rugați pentru părintele Tihon, căci atacurile calomnioase i-au înrăutățit starea de sănătate foarte mult.

Citiţi mai jos scrisoarea monahului Averkie Capră, care a sărit în apărarea ierom. Tihon:

Subsemnatul, monah Averkie Capră, în calitate de fost viețuitor al sfintei mănăstiri Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, din satul Petru Vodă – Neamț, in perioada mai 1999 – iulie 2014 (cu mici întreruperi), asistând cu consternare la linșajul mediatic al părintelui Tihon Bivoleanu, de către ieromonahul Hariton Negrea, starețul pomenitei mănăstiri, prin publicarea de către acesta din urmă, a scrisorii nr.5/09ianuarie2017, pe site-ul mănăstirii Petru Vodă, coroborat cu apariția in ziarul Monitorul de Neamț, la data de 11ianuarie a.c., a unui articol dedicat acestui subiect, mă consider obligat, în calitatea mea de fiu duhovnicesc al acestei mănăstiri, cât și în calitate de martor al multor evenimente petrecute în timpul șederii mele acolo, să prezint punctual o serie de lămuriri la acuzațiile aduse părintelui Tihon.

  1. Prezența părintelui Tihon, în calitate de preot slujitor, în obștea mănăstirii, s-a datorat exprimării dorinței părintelui Iustin Pîrvu, atât cu binecuvântarea IPS Teodosie al Arhiepiscopiei Tomisului, cât și cu binecuvântarea IPS Teofan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, el fiind totodată fiu al mănăstirii Petru Vodă.
  2. Aruncarea veșmintelor monahale în fața chiliei starețului, este rezultatul presiunilor suferite de către ieromonahul Tihon, acesta suferind o cădere de ordin psihic.
  3. Menționarea conflictelor survenite de-a lungul timpului în mănăstire, și încheiate prin împăcarea părților, nu-și are justificare.
  4. Acuzația de complicitate la furt, împreună cu rasoforul L., din cutia Sfăntului Altar, este cel mult o presupunere, având în vedere că există declarația audio a rasoforului L. în care neagă această presupusă faptă.
  5. Privitor la acuzația de vătămare corporală și molestare de minori, există mărturia monahului Anania, martor ocular la acel moment, și care afirmă că tatăl minorului i-a cerut părintelui Tihon să-i aplice o pedeapsă copilului, pentru că nu ascultă de el și pentru că este un elev cu probleme mari la școală. Totodată, martorul precizează că gravitatea acuzațiilor tatălui minorului, sunt mult exagerate și neconforme cu realitatea.

De reținut faptul că până în acest moment, mărturia monahului Anania nu a fost consemnată în scris și nici luată în considerare, nici de către stareț, dar nici de către poliție.

Mai trebuie precizat că există o înregistrare audio, în care tatăl minorului afirmă că a fost îndemnat să facă reclamația și să exagereze conținutul acesteia.

Foarte gravă este atitudinea starețului, care n-a încercat rezolvarea problemei pe cale amiabilă, cum era firesc, ci din contră, a instigat la escaladarea conflictului, el însuși făcându-i încă o reclamație și interzicându-i părintelui Tihon să stea de vorbă cu reclamantul, pentru a nu reuși o împăcare, o astfel de restricție doar instanța judecatorească fiind în drept s-o emită.

  1. Starețul a influențat ancheta la fața locului efectuată de polițiști, în acest sens existând o înregistrare audio.
  2. Acuzațiile de afirmații injurioase, la adresa cuviosului părinte Iustin Pîrvu, sunt total neadevărate și întemeiate cel mult pe bârfe pline de răutate, ale unor „frați” care se pare că au uitat de DUMNEZEU. Din cei zece ani la care se face referire, doar în ultimii trei ani și jumătate, adică de la pomenirea de 40 zile întru adormire a părintelui Iustin, a fost prezent în mănăstire actualul stareț, el fiind indus în eroare de către dușmanii părintelui Tihon.

Personal garantez că ieromonahul Tihon este unul dintre puținii ucenici devotați cuviosului părinte Iustin Pârvu, mărturie în acest sens, pot da mai mulți monahi cu vechime ai mănăstirii.

  1. Acuzația de rară participare la slujbele bisericești, se datorează în cea mai mare măsură bolilor de care suferă părintele Tihon, fapt cunoscut de întreaga obște.
  2. Referitor la „imixtiunea necanonică” în treburile mănăstirii Sihăstria, această acuzație chiar nu-și are justificare. Părintele Tihon, ca orice orthodox, sincer căutător de adevăr, a mers pentru sfat la un bătrân duhovnic, în speță părintele Simeon, având nelămuriri privitor la hotărârile de la Creta, și precum s-au făcut public nenumărate înregistrări cu duhovnici ortodocși, era firesc să facă publică onorabila înregistrare, neexistând la acea dată nici o restricție în acest sens.
  3. Acuzația de plagiat, este întemeiată doar în cazul lucrărilor cu pretenții de „drept de autor”. Iar faptul că ieromonahul Tihon s-a inspirat din comunicatele de protest ale altor ortodocși, mult mai bine pregătiți teologic și mult mai trăitori duhovnicește, certifică canonicitatea și conținutul autentic ortodox al demersului său, cât și comuniunea în Duh și Adevăr cu toți ortodocșii iubitori de HRISTOS.
  4. Mărturisirea de credință creștin-ortodoxă, nu este un privilegiu doar pentru sfinți sau cuvioși, ci este o datorie a tuturor ortodocșilor, iar pentru călugări este-o obligație, oricât de păcătoși ar fi, mărturisire fără de care vom fi judecați ca trădători, de către DUMNEZEU.

Ca urmare a celor precizate mai sus, îmi afirm respectul și susținerea pentru părintele Tihon, care deși n-a arătat că ar fi vreun cuvios, și nici n-a emis pretenții că ar impresiona prin calități deosebite, însă până-n prezent, a dovedit că este un călugăr cu mare respect și evlavie pentru cuviosul părinte Iustin Pîrvu, și se străduiește după puterile sale să-l urmeze și să nu trădeze Ortodoxia, a arătat că este ca și noi ceilalți, un tânăr monah ce se luptă cu propriile neajunsuri, dar care știe să ierte și știe să-și ceară iertare, dacă este lăsat s-o facă.

Acestea fiind spuse, eu monahul Averkie, garantez în fața oricărei instanțe bisericești, lumești și chiar în fața Lui DUMNEZEU, pentru nevinovăția, sinceritatea și buna credință a ieromonahului Tihon Bivoleanu.

În același timp, cu uimire și dezamăgire, am constatat modul îngrijorător în care a escaladat conflictul, de la o simplă joacă fără rea intenție, către o multitudine de acuzații grave, care transpiră de ură personală, cu iz de premeditare și execuție publică.

În situația dată, când părintele Tihon și-a manifestat opțiunea și crezul personal, privitor la hotărârile Sinodului de la Creta, oare trebuia aplicat altceva decât canoanele și legea Bisericii? Cui folosește acest „dosar prefabricat” cu vădită intenție de pedepsire și denigrare, ce amintește de vremurile comuniste de tristă amintire, când securiștii și milițienii terorizau preoții mai râvnitori? Oare mai sunt astăzi securiști în Biserica Ortodoxă Română?

Oare nu se cuvenea, ca starețul să încerce împăcarea părților, pe cale amiabilă, iar în caz de nereușită să procedeze la înaintarea cazului către mitropolie, și nicidecum către poliție?

Nu se cuvenea ca și ieromonahul Tihon să beneficieze de aplicarea acelorași legi bisericești, ca și altor preoți, stareți sau episcopi care au greșit?

Ce exemplu frumos ne-a oferit părintele Iustin Pîrvu, când, cu mulți ani în urmă, un frate al mănăstirii Petru Vodă, fiind cercetat de către poliție pentru unele acuzații grave, bătrânul a aplanat conflictul, cu scopul de-a nu implica mănăstirea într-un scandal și de-a mai da o șansă călugărului, despre aceasta chiar monahul Paisie, martor fiind ca și mine, putând da mărturie și pildă.

Sau, un alt exemplu frumos, l-au dat călugării aceleeași mănăstiri, în primul an de stăreție al părintelui Hariton Negrea, când urmare a unei decizii pripite a acestuia, s-a produs o mare suferință și sminteală unui frate, dar și o serioasă îngrijorare multor viețuitori, cu toate acestea nimeni dintre noi nu ne-am înghesuit a face public cazul cu pricina, considerând că omenească e greșeala.

Oare, nu am fost martori în multe momente, când duhovnici, stareți sau episcopi, au rezolvat conflicte în interiorul Bisericii, fără a mai fi cazul de-a apela la instanțele lumești?

Oare, DUMNEZEU ne învață ca întâi să-l zdrobim pe acuzat și abia apoi să-l predăm Bisericii spre judecată? Oare nu așa au făcut fariseii cu Mântuitorul HRISTOS?

Oare, descoperirea în public a păcatelor aproapelui, nu este socotit a fi „ucidere de frate”?

Oare, n-a zis DUMNEZEU, că „cel fără de păcat, să arunce primul cu piatra”?

13 ian. 2017

cu profundă îngrijorare

monahul Averkie Capră

Starețului Hariton Negrea și întregii Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: http://sinodultalharesc.tk/

Pe aceeaşi temă:

Pr. ieromonah TIHON de la Petru Vodă, împreună cu patru monahi (printre care și Teodot) și un schimonah – SCRISOARE către starețul Hariton

REPLICA EXCELENTĂ a Pr. TIHON de la Petru Vodă la calomnia și eschivările de la Ortodoxie ale starețului Hariton

Monahul TEODOT în apărarea pr-lui ieromonah TIHON de la Petru Vodă

Mitropolitul Teofan îl amenință cu caterisirea pe Pr. Pamvo Jugănaru

 

2017-01-02-catre-ieromonahul-pamvo

În 2017, ne aşteptăm să vedem şi mai clar consecinţele Sinodului tâlhăresc din Creta. Nădăjduim însă că totuşi nu se va trece încă la caterisiri, deşi ameninţări au tot fost. Concret pe 22 decembrie 2016 (data emiterii avertismentului cu privire la riscul caterisirii), ţinta ameninţărilor a fost părintele Pamvo de la Schitul din Rădeni. Citiţi mai jos materialul publicat pe http://www.aparam-ortodoxia.ro pe tema asta:

MMB îl înştiinţează pe Părintele Pamvo că urmează a fi caterisit

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei i-a adresat părintelui Pamvo Jugănaru, egumenul Schitului “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Rădeni, Neamţ, un avertisment scris, la data de 22.12.2016, ca urmare a deciziei sale, exprimate într-o mărturisire de credinţă la data de 16.12.2016, de a opri pomenirea ierarhului pe motiv de participare a acestuia la erezia ecumenistă promovată de către sinodul din Creta. În avertisment, Părintele Pamvo este acuzat de “schismă”, ignorându-se complet prevederile canonului 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, care arată că preotul care se îngrădeşte de erezia propovăduită deschis de ierarhul său nu poate fi supus “cercetării celor mai de sus”, deoarece “nu face schismă, ci apără Biserica de schismă”.

Avertismentul trimis părintelui Pamvo, primul de acest fel din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu referire explicită la perspectiva caterisirii unui preot pentru nepomenirea ierarhului pe motiv de participare a acestuia la erezie, arată că Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan continuă să nege întru totul afirmaţia că sinodul din Creta a avut un caracter eretic şi că episcopii semnatari ai documentelor sale s-au făcut părtaşi la erezia ecumenistă.

În zilele următoare, Părintele Pamvo va adresa un răspuns oficial acestei adrese mitropolitane.

Sursa: http://aparam-ortodoxia.ro/

Mai jos, puteţi citi întreg ,,avertismentul”: 

România

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Spre ştiinţă: Protopopiatul Târgu Neamţ, Mănăstirea Petru Vodă

Către Ieromonahul Pamvo Jugănaru,

Schitul ,,Sf. Cuvioasă Parascheva”, Rădeni, jud Neamţ

Ca urmare a referatului sectorului exarhat al Arhiepiscopiei Iaşilor cu numărul de mai sus, prin care s-a adus la cunoştinţa chiriarhului că, prin scrisoarea dumneavoastră din data de 16.12.2016, vă asumaţi public atitudinea de nepomenire a chiriarhului în cadrul sfintelor slujbe;

Având în vedere că nepomenirea chirirarhului intră sub incidenţa prevederilor art. 11 alin 1 din Regulamentul Autorităţilor Canonice Disciplinare şi al Instanţelor de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române (denumit în continuare Regulament):

Schisma este despărţirea de Biserică prin acţiuni sau interpretări publice deosebite ale unor norme de disciplină, morală şi cult din învăţătura şi Tradiţia Bisericii sau nesupunerea şi refuzul de a asculta de autoritatea bisericească, după ce i s-a atras atenţia în scris, şi se sancţionează astfel:

1. în cazul clericilor, cu destituirea din slujirea clericală sau caterisirea;

Ţinând cont de propunerile formulate de Sectorul exarhat, în temeiul prevederilor canoanelor 31 Ap., 39 Ap., 6 Sin. II Ec., 13 sin. I – II Constantinopol şi în aplicarea art. 11, alin 1 din Regulament, care prevede atragerea atenţiei în scris, ca procedură premergătoare sancţionării pentru săvârşirea abaterii de schismă, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, în cadrul permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor din data de 22.12.2016, a decis următoarele:

  1. Ieromonahul Pamvo Jugănaru de la Schitul ,,Sf. Cuvioasa Parascheva” Rădeni, jud. Neamţ, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 4, lit. a din Regulament: dojană arhierească scrisă.
  2.  Se atrage atenţia Ieromonahului Pamvo Jugănaru că, prin dojana arhierească scrisă este împlinită procedura avertismentului scris precizată de art. 11, alin 1 din Regulament şi în cazul în care va continua nepomenirea chiriarhului la Sfânta Liturghie, precum şi la celelalte sfinte slujbe, se face vinovat de săvârşirea abaterii de schismă, urmând a suporta consecinţele canonice şi regulamentare bisericeşti.

Din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan.

Semnează: Arhim. Nichifor Horia, Exarh administrativ

Pr. Florin Călugăru, Secretar eparhial

 

 

 

Părintele IOAN MIRON din Turdaș (județul Alba) A FOST „OPRIT„ DE LA SLUJIRE pentru nepomenirea ierarhului eretic

Imagini pentru sigla sinodului din creta imagini

(Notă- Din lipsa informațiilor, la momentul postării articolului, s-a făcut o greșeală în titlu, părintele fiind slujitor în satul Turdaș, județul Alba și nu în orașul Turda din Județul Cluj. n. a.)

Un alt preot mărturisitor și luptător pentru Adevăr a fost „oprit„ de la slujire, de data asta de către arhiepiscopul Irineu Pop al Alba Iuliei.

După cum aflam acum o lună, părintele Ioan Miron era unul din cei 7 care au alcătuit o scrisoare comună, de încetare a pomenirii ierarhilor semnatari la pseudo-sinodul din Creta: 

ŞAPTE PREOȚI și IEROMONAHI ROMÂNI AU ÎNTRERUPT POMENIREA IERARHILOR CARE AU SEMNAT EREZII la sinodul tâlhăresc din Creta. Părintele CIPRIAN-IOAN STAICU este printre ei

Iată ce aflăm acum de pe prieteniisfantuluiefrem.ro

„Doamne ajută fraților! Azi a fost o zi foarte plină și frumoasă. Plină pentru că am avut de înfruntat o grămadă de : pseudo-protopopi, pseudo-inspectori și minciuno-episcopul; frumoasă pentru că Hristos Dumnezeul nostru mi-a dat putere și am mărturisit până la capăt Adevărul. Pentru aceasta mi-au fost înmânate și unele minciuno-decizii, printre care și cea de oprire de la slujire…….. întradevăr a fost o zi frumoasă, in prima parte am primit de la proptpopiat decizia de avansare în grad, apoi de la arhiepiscopia ecumenistă decizia de oprire ….vai de capul lor, habar nu au ce fac. Vă dați seama fraților că după ce mi-a luat antimisele protopopul( zic antimisele pentru că erau două, biserica unde alujesc fiind cu hramurile Sf. MMc Gheorghe și Sf. MMc Dimitrie, acesti lipsiți de lumină au dat două antimise unul pt fiecare Mucenic. Jalnic!!!)…asa deci ziceam că după ce a luat antimisele, în fața bisericii, gândindu-se la vorbele mele protopopul m-a întrebat: „PARINTE SFINȚIA VOASTRĂ CHIAR CREDEȚI CĂ DOAR ORTODOCȘII SE VOR MÂNTUI?”…..și am văzut că mare i-a fost uimirea când eu am zis DA. Doamne iartă-i că nu știu ce zic, nu știu nici ce fac !!!…..fraților aștia nu cred în Dumnezeu ce să mai vorbim …..vai și amar! 

Ioan Miron slujitor al Dumnezeului Celui Viu!„

RĂZBOIUL CONTINUĂ: Mărturisirea Maicilor de la Mânăstirea Văratec împotriva sinodului eretic din Creta și îngrădirea de erezie

Imagini pentru manastirea varatec

Foto – CrestinOrtodox.ro

Mărturisirea maicilor de la Văratec

care resping adunarea eretică din Creta

 

Subsemnatele, vieţuitoare ale obştii Mănăstirii Văratec, din Judeţul Neamţ, aducem la cunoştinţă conducerii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, conducerii Mănăstirii Văratec şi tuturor creştinilor ortodocşi din această ţară că am întrerupt participarea la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii participanţi la sinodul din Creta, preferând să participăm la slujbele unde aceştia nu sunt pomeniţi, deoarece considerăm sinodul din Creta eretic, iar pe cei ce l-au aprobat, părtaşi la erezia/panerezia ecumenismului, propovăduită de sinodul din Creta şi de către cei ce au participat la acesta şi l-au aprobat, prin luare de act, în cadrul sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Măsura neparticipării la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhi părtaşi la erezie este permisă de către canonul 31 Apostolic şi de către canonul 15 I-II Constantinopol, care permit preotului să se îngrădească de erezia propovăduită pe faţă de către episcop, înainte ca acesta să fie cercetat de către un sinod. Cum preotul are dreptul de a se îngrădi de erezia episcopului, rezultă clar că şi credincioşii au dreptul de a-l urma pe acel preot care se îngrădeşte de erezie.

Motivele pentru care considerăm că sinodul din Creta este eretic sunt:

  1. Nu a statornicit hotar între Ortodoxie şi erezie, dimpotrivă, a şters hotarul statornicit de către sinoadele mai vechi ale Bisericii. Pentru acest motiv, conform canonului 8 de la Sinodul al III-lea Ecumenic, deciziile sale sunt nule, deoarece a luat decizii contrare sinoadelor anterioare.
  2. Nu a condamnat nicio erezie, nicio cugetare omenească contrară învăţăturii lui Hristos, dimpotrivă, acceptându-le pe toate ca partenere de “dialog” ecumenic.
  3. Deşi apărătorii săi pretind că “nu a elaborat dogme şi canoane”, prin faptul că a atacat şi modificat dogme şi canoane vechi se poate spune că a creat dogme şi canoane noi, eretice.
  4. S-a desfăşurat după principii care nu ţin seama de egalitatea în har a episcopilor, prin faptul că mulţi episcopi nu au avut niciun drept de vot; sistemul de luare a deciziilor a fost conceput în aşa fel încât să existe siguranţa că orice încercare de apărare a Ortodoxiei nu va anula deciziile care urmau a se lua.
  5. A anulat dreptul Bisericilor Locale de a aproba sau respinge acest sinod, acestea putând, potrivit art. 13 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Sfântului şi Marelui Sinod, să aducă la cunoştinţă credincioşilor deciziile luate, care au autoritate panortodoxă, fără a exista prevederi referitoare la vreo dezbatere, revizuire sau anulare a acestora de către sinoadele locale.
  6. A legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia eclesiologică propovăduită de către Mişcarea Ecumenică, ratificând ecumenismul ca doctrină oficială a Bisericii. După generaţii întregi de participare la mişcarea ecumenică şi de cedări pe tărâmul doctrinei ortodoxe, conducerea Bisericilor Ortodoxe a legiferat toate aceste trădări prin documentul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, care este un angajament de participare legitimă la ecumenism, ce nu poate fi “explicitat, nuanţat şi dezvoltat”, cum spune comunicatul Sfântului Sinod, din 29 octombrie, ci trebuie anulat de la un capăt la altul. Este evident că scopul acestui sinod a fost ratificarea unora dintre documentele semnate în ascuns, pentru ca delegaţiile ortodoxe să poată fi considerate, de către ceilalţi membri CMB, parteneri legitimi ai “dialogului teologic” ecumenist.
  7. A ratificat Constituţia CMB şi Declaraţia de la Toronto ca izvoare de drept bisericesc ortodox, în ciuda faptului că aceste documente au un conţinut eretic.
  8. A anulat mărturisirea că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Apostolească şi Sobornicească, cu care se laudă comunicatul Sfântului Sinod al BOR, prin faptul că a ratificat premisa din Declaraţia de la Toronto, care spune că “din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (Declaraţia de la Toronto, premisa IV.2), ceea ce înseamnă, pe cale de raţionament logic, că sinodul din Creta a fost de acord şi a ratificat faptul că partenerii de dialog protestanţi şi catolici din CMB nu sunt obligaţi, la rândul lor, să vadă Biserica Ortodoxă nici măcar ca fiind Biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului, darămite să recunoască faptul că “Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Încercând să justifice acceptarea “denumirii istorice de biserici” acordate ereticilor şi schismaticilor, sinodalii au utilizat acest principiu din Declaraţia de la Toronto, prin care au dorit să arate că recunoaşterea denumirii de “biserici” nu îi obligă, conform documentelor CMB, să considere acele “biserici” ca fiind în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului (idee eretică în sine, deoarece nu există biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului şi biserică în neadevăratul şi nedeplinul sens al cuvântului, ci doar Biserică adevărată şi secte, erezii şi schisme). În realitate, au reuşit ca, prin ratificarea acestui principiu ecumenist, să recunoască dreptul celorlalte participante la dialogul CMB de a trata Biserica Ortodoxă ca pe una oarecare din CMB, de a nu o recunoaşte nici măcar ca Biserică în adevăratul sens al cuvântului. Acordul la această relativizare a eclesiologiei ortodoxe este erezie.
  9. Prin acceptarea premisei IV.2 din Declaraţia de la Toronto, sinodul a invalidat orice şansă a Bisericii Ortodoxe de a-şi face simţit mesajul mântuitor în rândul ereticilor şi schismaticilor, principiu misionar pe care îl proclamă cu atâta emfază în deschiderea Documentului 6, ca argumentare a participării la CMB. Dacă celelalte membre ale CMB nu sunt obligate să vadă Biserica Ortodoxă nici măcar ca Biserică în adevăratul sens al cuvântului, oare cum vor fi convinşi credincioşii acelor comunităţi că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească?
  10. Prin acceptarea principiului conform căruia “nicio membră CMB nu este obligată să-şi modifice eclesiologia”, sinodul din Creta a invalidat toată activitatea sa presupus misionară în cadrul CMB, deoarece, dacă nicio comunitate eretică din CMB nu este obligată să-şi modifice eclesiologia, atunci afirmarea eclesiologiei ortodoxe este inutilă în cadrul CMB, de vreme ce aceasta nu obligă la nimic pe partenerii de dialog ecumenic. Mai mult, devine greu de înţeles de ce şi-a schimbat Biserica Ortodoxă eclesiologia, de vreme ce principiul ecumenist spune că nu era obligată să o facă?
  11. Prin ratificarea premisei III.2 din Declaraţia de la Toronto, sinodul cretan a admis că Biserica Ortodoxă participă într-o organizaţie al cărei scop este un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii (art. 19 al Documentului 6). Oare despre ce Biserică este vorba în această premisă? Să fie vorba despre Biserica Ortodoxă? Să înţelegem că CMB lucrează pentru realizarea unităţii Bisericii Ortodoxe? Oare Biserica Ortodoxă nu este deja unitară şi are nevoie de CMB ca să-i asigure unitatea? Sau este vorba de fapt despre “adevărata Biserică” (din premisa IV.5 a Declaraţiei de la Toronto), “Biserica Universală”, descrisă de premisa IV.3 a Declaraţiei de la Toronto ca “mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial”, sau “Sfânta Biserică Catolică pe care o mărturisesc Crezurile”, despre care se vorbeşte în prima teză a premisei IV.2 a Declaraţiei de la Toronto, cea pe care sinodul a ratificat-o, adică despre “Biserica” pe care ecumenismul doreşte să o realizeze prin intermediul “contactului viu între biserici?
  12. Contrar părerii apărătorilor sinodului din Creta, art. 19 al Documentului 6 ratifică toate premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto, care are o eclesiologie eretică. Dovada cea mai grăitoare a acestui fapt este forma presinodală a documentului, în care se spunea: “Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto(1950)…”[1] (s.n.), adică “premisele” la plural, în timp mai jos era citată doar premisa III.2. Premisa IV.2 a fost adăugată în timpul sinodului. De ce ar fi fost folosit pluralul, dacă sinodul ratifica doar premisa citată în text, aşa cum afirmă apărătorii sinodului din Creta? Este evident că în text este vorba despre toate premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto.
  13. În aceste condiţii, aprobând toate premisele acelui document ecumenist, Biserica Ortodoxă a fost de acord cu eclesiologia eretică a acestuia, despre care “are convingerea profundă că sunt de o importanţă capitală pentru prezenţa Bisericii Ortodoxe în CMB”. Prin urmare, sinodul din Creta a fost de acord cu faptul că “apartenenţa la Biserica lui Hristos este mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial” (premisa IV.3), că “toate Bisericile creştine, inclusiv Biserica Romei, afirmă că nu există identitate completă între apartenenţa la Biserica Universală şi apartenenţa la propria Biserică” (ibidem) cu alte cuvinte sinodul este de acord că Biserica lui Hristos nu este Biserica Ortodoxă, ci o Biserică în care Biserica Ortodoxă este inclusă ca parte a aceleia, ceea ce este erezie. Mai mult, în acceaşi premisă se afirmă că membrele CMB, deci şi Biserica Ortodoxă, “recunosc că există membri ai Bisericii extra muros (în afara zidurilor Bisericii), că aceia aparţin aliquo modo (în mod egal) Bisericii, şi chiar că există ecclesia extra ecclesiam (Biserică în afara Bisericii)”. Toate aceste afirmaţii sunt eretice, iar sinodul din Creta le ratifică şi şi le însuşeşte şi le impune în cugetarea ortodoxă. În aceste condiţii, ne întrebăm cum se mai poate spune că “Sfântul şi Marele Sinod a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Sobornicească”, cum ia act în mod eronat comunicatul Sfântului Sinod al BOR, când de fapt acea “mărturisire” a fost făcută doar pentru liniştirea spiritelor ortodoxe, în timp ce prin acceptarea premiselor Declaraţiei de la Toronto s-a acceptat tocmai contrariul?
  14. Acceptând premisele Declaraţiei, sinodul este de acord că în alte “biserici” există “elemente ale Bisericii adevărate”, care, evident, nu este Biserica Ortodoxă, ci “Biserica nevăzută” a eclesiologiei protestante. Această idee este eretică, deoarece în afara Bisericii lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, nu există decât grupări eretice şi schismatice.
  15. Acceptarea “denumirii istorice de biserici şi confesiuni eterodoxe” este în consens cu spiritul Declaraţiei de la Toronto, în care membrele CMB se recunosc ca având diferite niveluri de bisericitate, idee cu totul străină cugetării ortodoxe. Afirmaţiilor de genul “şi părintele Stăniloaie le numeşte biserici în scrierile sale” sau “termenul este folosit ca terminus technicus” sunt infirmate de Sfântul Chiril al Ierusalimului, în Cateheza XVIII, în care spune: “Cuvântul «biserică» are multe sensuri… Cineva ar putea afirma că, propriu vorbind şi adevărat, şi adunarea celor răi, a ereticilor… este tot biserică; împotriva acestei afirmaţii Simbolul credinţei te-a întărit şi ţi-a predat acest articol de credinţă: Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, ca să fugi de adunările lor spurcate şi să rămâi pururea în sfânta, sobornicească Biserică în care ai fost renăscut. Când te duci într-un oraş, nu întreba numai: «Unde este casa Domnului?», pentru că şi celelalte erezii ale necredincioşilor îndrăznesc să numească vizuinele lor case ale Domnului, nici nu întreba numai: «Unde este biserica?», ci: «Unde este biserica cea sobornicească?»”[2] (s.n.). Din acest text vedem că termenul “biserică” nu poate fi folosit pentru a numi ereziile, chiar şi atunci când îl folosim “propriu vorbind şi adevărat”, adică în sensul său literal (din limba greacă) de “adunare” sau, în limbajul unor membri ai Sinodului Bisericii Greciei, ca terminus technicus. Faptul că trebuie să întrebăm de “biserica sobornicească” (ortodoxă) înseamnă că termenul nu poate fi folosit nici măcar din eroare pentru erezii, pentru a nu induce în eroare pe cei nefamiliarizaţi cu doctrina creştină.    
  16. Ratificarea Constituţiei CMB statuează principiul minimalismului dogmatic în relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ereticii şi schismaticii, ceea ce este inadmisibil. Spre deosebire de citarea pe care o oferă sinodul din documentul CMB, în Constituţia CMB nu se spune că pot fi membri ai CMB cei ce mărturisesc Sfânta Treime “în conformitate cu Simbolul Niceo-Constantinopolitan”, ceea ce înseamnă că pot fi membri ai CMB şi parteneri de dialog teologic ai Bisericii Ortodoxe toţi cei ce au o concepţie oarecare despre Sfânta Treime, asta în condiţiile în care diferenţele de viziune despre Sfânta Treime au provocat ruperea Răsăritului de Apus şi căderea din ortodoxie a papistăşismului şi, în consecinţă, condamnarea sa la două sinoade ecumenice, cel organizat în 869-870 de către patriarhul Fotie şi cel din 1341, organizat de Sfântul Grigore Palama. După acest principiu al minimalismului dogmatic, până şi demonii din ţinutul gherghesenilor ( 8,29; Mc. 5,7; Lc. 8, 28) ar putea fi membri ai CMB. Minimalismul dogmatic este principiul care stă la baza întregii construcţii ecumeniste, care vizează o unitate exterioară a lumii creştine, fără a pune accent pe adevărul de credinţă, viziune care este eretică.
  17. 22 vorbeşte despre “condamnarea oricărei tentative de dezbinare a unităţii Bisericii din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice”. Această prevedere pare a fi făcută special pentru a pedepsi pe cei ce se opun, din interiorul Bisericii, ecumenismului. În plus, ea exclude de la procesul receptării hotărârilor sinodului pliroma Bisericii, singura în măsură să spună dacă un sinod este sau nu este ortodox, prin faptul că cei ce s-ar opune deciziilor acestui sinod sunt catalogaţi apriori ca duşmani ai unităţii Bisericii şi schismatici.
  18. În documentul referitor la relaţia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii se face elogiul ecologiei, care este o armă ideologică a New-Age-ului. Documentul prezintă Sfânta Biserică Ortodoxă ca pe o instituţie omenească oarecare, angajată în procesul de realizare a paradisului terestru globalist.
  19. Documentul legat de „Sfânta Taină a Căsătoriei şi impedimentele la aceasta”, prevederea de la II.5.ii deschide calea acceptării prin iconomie a căsătoriei mixte, între ortodocşi şi heterodocşi, şi, prin urmare, legiferează ecumenismul la nivelul familiei. Patriarhia Georgiei a considerat această prevedere o încălcare directă a canonului 72 a Sinodului Quinisext, enumerându-o între motivele principale ale neparticipării sale la sinodul din Creta. Lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a aplicării iconomiei referitoare la căsătoriile mixte afectează unitatea de practică canonică a Bisericilor Ortodoxe în această problemă, creând premisele unor grave dezordini cauzate de această decizie controversată. În plus, prevederea potrivit căreia pentru Biserică impedimentele la căsătorie ale legii civile sunt la fel de importante ca şi cele ale Bisericii deschide calea (auto)obligării Bisericii de a oficia “căsătorii” homosexuale sau măcar de a le accepta existenţa unor astfel de “căsătorii” la nivel civil.
  20. Documentul referitor la importanţa postului lasă la latitudinea Bisericilor locale aplicarea iconomiei referitoare la ţinerea postului (art. 7-8), ceea ce afectează practica unitară a Bisericii în acest domeniu şi relativizează importanţa şi severitatea sfintelor posturi.

 Pentru toate aceste motive şi pentru multe altele, pe care teologi de specialitate, le pot reliefa mai cu precizie, considerăm sinodul din Creta o adunare eretică, iar acceptarea sa părtăşie la erezie. Din această cauză, am decis să ne îngrădim de erezie prin neparticipare la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii care s-au făcut părtaşi deciziilor sinodului din Creta.

Tâlcuirea canonului 31 Apostolic de către cei mai mari canonişti ai lumii ortodoxe spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor[3]. Iar ultimele două teze ale canonului 15 I-II prevăd: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri[4].

Din acest motiv, considerăm că este o datorie de conştiinţă să ne îngrădim şi noi de erezie alături de preoţii nepomenitori, rămânând astfel în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română, nefăcând niciun pas în afara acesteia, nesusţinând niciun fel de schismă în Biserică, nemanifestând niciun fel de atitudine necuviincioasă faţă de conducerea acesteia. Pentru manifestarea acestei atitudini, permise de canoanele Sfintei Biserici, considerăm că nu se cuvine să fim supuse niciunei cercetări disciplinare sau represiuni.  

 

  1. 12. 2016 Semnături

Monahia Grigoria Nicolau

Monahia Evpraxia Talabă

Monahia Salomeea Lucanu

Monahia Iuliana Butnaru

Monahia Calinica Formagiu

Monahia Xenia Velicu

Monahia Teodula Filip

Monahia Teodosia Curmei

Monahia Fanuria Buliga

Monahia Leontia Chirilă

Monahia Ecaterina Popa

Monahia Filoteia Filiţă

Rasofoare Iunia Burlacu

[1] http://basilica.ro/relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine/.

[2] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 335.

[3] Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.

[4] Ibidem, p. 362.

Sursa: aparam-ortodoxia.ro

PRIGOANĂ LA MÂNĂSTIREA PETRU VODĂ – Ieromonahul TIHON amenințat cu excluderea din Mânăstire dacă nu-l va pomeni pe ereticul mitropolit Teofan.

Am fost judecat in sinaxa manastiri PE NEDREPT SI TÎLHARESTE FARA A SE ARATA ADEVARUL monahilor, fara a se explica monahilor greseala care am facut-o (vina mea a fost ca eu ca preot am primit marturisirea unui duhovnic batrîn care a dorit sa moara cu constiinta împacată https://www.youtube.com/watch?v=OViMR2BOvZI (adică pr. Simeon Zaharia – n. adm.) dupa ce a fost înselat sa semneze acte ca se dezice de cele 4500 de semnaturi http://sinodultalharesc.tk/parintele-simeon-de-la-sihastri…/ )
ÎN SINAXA staretul Hariton Negrea a propus excluderea din manastire a ieromonahului TIHON cind canonul spune urmatoarele(Nu 24 Nichifor
EGUMENUL SĂ NU-I
GONEASCĂ PE
CĂLUGĂRI DIN
MĂNĂSTIRE
Nu se cuvine ca egumenul să scoată culionul ucenicului şi să-l alunge pe
acesta din mănăstire.) Din 45 de voturi au fost 7 excludere, 5 abtineri, 33 de voturi pentru a fi canonisit cu canonul ales de staret care este a sluji cu toti preoti in sobor care pomenesc episcopul semnatar in Creta. În cazul in care ieromonahul tihon nu va sluji (SI NU SE VA LEPADA DE ADEVAR) ATUNCI VA FI DAT AFARA. DIN 80 de calugari au fost prezenti doar 45.
Prima masura pentru a ma prigoni a fost ca am fost departat din biserica sâmbata de la pomelnice pentru a fi izolat de popor si pentru a nu putea pe viitor a spune credinciosilor adevarul de credinta.”Avem aceasta datorie”. Patriarhul Daniel le cere preotilor sa-si faca pagini de Facebook, dar le transmite si un avertisment.http://stirileprotv.ro/…/avem-aceasta-datorie-patriarhul-da…

Astfel, Legea 489/2006 a Cultelor prevede: “Art. 5 1) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Această respectare a drepturilor omului trebuie să includă şi respectarea dreptului fundamental al omului de a-şi exprima propriile gânduri, consemnat în art. 30 din Constituţia României: “Art. 30 (1): Libertatea de exprimare a gândurilor şi opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (s.n.)”

Decizia SINAXEI manastirii riscă să încalce, în ceea ce mă priveşte, ambele principii constituţionale enunţate mai sus. Din această perspectivă, se cuvine să reamintesc că chiar şi Decizia Sinaxei este ţinută de obligaţia de a respecta drepturile fundamentale ale celor cărora li se aplică, conform art. 17 1) din Legea Cultelor: “Recunoaşterea statutelor şi codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. 

Sursa: https://www.facebook.com/gabriel.andrei.758/posts/1382277968503490 


Starețul Hariton, acest Iuda al monahismului românesc, trebuie oprit cumva să golească Mânăstirea Petru Vodă de mărturisitori! Această mânăstire este moștenire de la Părintele Iustin Pârvu și nu trebuie lăsată pe mâna ecumeniștilor, a slugilor viclene, a trădătorilor, a iudelor! 

COMUNICAT cu privire la începerea nepomenirii ierarhului, în cazul “Scrisorii deschise…” adresate IPS Teofan

Metropolitan_Teofan_Savu7

Este vorba despre scrisoarea celor 4500 de preoți, călugări și mireni, care acum sunt peste 5000, prin care îl avertizau pe mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, că nu-l vor mai pomeni la slujbe dacă nu își retrage semnătura de pe documentele eretice de la Sinodul tâlhăresc din Creta: 

PLINĂTATEA VIE A BISERICII RESPINGE SINODUL DIN CRETA – Ultimatum pentru mitropolitul Teofan din partea a peste 4500 de de preoti, călugări și credincioși

COMUNICAT cu privire la începerea nepomenirii ierarhului, în cazul “Scrisorii deschise…” adresate IPS Teofan

În urma răspunsului primit, prin intermediul unui Comunicat al Biroului de presă al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, la “Scrisoarea deschisă către ierarhii care au semnat în Creta”, înaintată Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la data de 11 august 2016, însoţită de 7 anexe, în care s-a demonstrat din punct de vedere canonic, dogmatic şi patristic că hotărârile adoptate la sinodul din Creta sunt eretice, deoarece contravin învăţăturilor Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, tradiţiei şi practicii sale şi gândirii Sfinţilor Părinţi, şi urmând prevederile canonului 31 Apostolic, ale canonului 15 al sinodului I-II din Constantinopol (din 861), ale canonului 11 al Sinodului din Cartagina şi practica Bisericii de-a lungul secolelor în situaţii în care episcopul cade şi persistă în erezie sau în părtăşie cu erezia, preoţii şi ieromonahii din eparhie semnatari 1 ai Scrisorii au întrerupt pomenirea la sfintele slujbe a Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, care a mărturisit că nu este întrutotul de acord cu sinodul din Creta, dar că nu îşi retrage semnătura decât în cazul în care un viitor sinod panortodox va anula hotărârile acestuia.

Prin urmare, până în momentul în care Înaltpreasfinţia Sa se va dezice de hotărârile sinodului din Creta, îşi va retrage semnătura de pe acele hotărâri şi va milita pentru invalidarea acestora în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preoţii şi ieromonahii semnatari 2 ai Scrisorii vor înlocui, la Sfânta Liturghie şi în ecteniile celorlalte slujbe bisericeşti în care sunt pomeniţi întâistătătorii Bisericii, numele ierarhului locului cu expresia “pe toţi arhiereii ortodocşi, care drept învaţă cuvântu adevărului”. Prin aceasta este pomenit implicit şi arhiereul locului, în măsura în care este ortodox şi drept învaţă cuvântul adevărului. Pomenirea la sfântul altar a ierarhului se va relua în momentul în care Înaltpreasfinţia Sa se va dezice de deciziile sinodului şi-şi va retrage semnătura de pe documentele sinodale.

Demersul de nepomenire a ierarhului nu reprezintă o dovadă de neascultare şi neorânduială în Biserică, menită să producă tulburare, ci dorinţa noastră de a rămâne în frica lui Dumnezeu. Măsura vizează îngrădirea împotriva ereziei sau a părtăşiei cu erezia, nicidecum separarea de Sfânta Biserică Ortodoxă, ai cărei fii credincioşi continuăm să fim, potrivit prevederilor canonului 31 Apostolic şi canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol, care atenţionează că cei ce, prin nepomenirea ierarhului, se îngrădesc de erezie sau de părtăşie cu erezia nu se vor supune certării sau caterisirii, deoarece “nu cu schismă au rupt unitatea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri” (ultima teză a canonului 15, I-II Constantinopol).

Nu a existat şi nici nu va exista nici cea mai mică intenţie de a ne separa de Biserica Ortodoxă, în care ne-am născut duhovniceşte şi continuăm să viem, pe care am moştenit-o din moşi-strămoşi neschimbată de două mii de ani şi o mărturisim ca singura adevărată Biserică a lui Hristos. Cei 25 de arhierei români prezenţi la sinodul din Creta au creat un precedent unic în viaţa Bisericii, prin care au introdus o autoritate şi un reper normativ pe linie de Credinţă, semnând documente în numele întregii BOR şi erijându-se în reprezentanţi ai întregii plirome ortodoxe româneşti. Considerăm că acest nou tip de autoritate, care doreşte să se impună ca normă de Credinţă, este o abatere de la practica de milenii a Bisericii, instituind o formă de conducere unilaterală, ruptă şi de comuniunea existentă în Biserică, şi de elementul sobornicesc al acestei comuniuni. Lipsa noastră de reprezentare ortodoxă în sinod ne justifică să nu acceptăm aceste documente, elaborate şi semnate împotriva conştiinţei noastre ortodoxe. Pentru ce s-a semnat la sinod trebuie să răspundă cei implicaţi.

Sinodul nu a condamnat nimic altceva decât pe posibilii săi opozanţi, din punctul de vedere al participanţilor nemaiexistând alte ideologii, răsturnări de valori şi pericole iminente pentru viaţa Bisericii. Avertizaţi încă înainte de sinod asupra tuturor elementelor vulnerabile, le-au tratat cu uşurinţă şi neluare în seamă, astfel încât amărăciunile şi situaţiile neplăcute create acum în întreaga ţară pe tema sinodului nu trebuie să mai supere şi să mai deranjeze pe nimeni. Prevenirile în acest sens au venit din întreg spaţiul ortodox, noi nu reprezentăm o excepţie sau o acţiune izolată. Fenomenul este receptat la nivel general de pe aceleaşi poziţii pe care ne regăsim şi noi. Reacţiile produse după sinod sunt caracteristice şi unitare la nivelul tuturor celor implicaţi în toate Bisericile Ortodoxe, care procedează în felul lor specific.

Să fim obiectivi, să fim realişti, avem suficiente surse de documentare! De aceea, să le studiem, să le aprofundăm în modul cel mai responsabil şi să le judecăm pe toate în frica lui Dumnezeu!

Dumnezeu să ne ajute şi să ne ferească de orice formă de rătăcire şi de părtăşia cu erezia! Amândouă produc căderea din har şi din duhul curat ortodox.

Pentru a sublinia pericolul grav al căderii în erezie, prezentăm o formă de manifestare a gândirii ecumeniste, pe care noi dorim să o evităm în Biserica noastră. În oraşul Ijevsk 3 din Rusia a fost deschisă recent o moschee, iar la ceremonie a participat şi episcopul local al BORu, mitropolitul Viktorin de Ijevsk şi Udmurtia. Iată două fragmente din cuvântarea ţinută de acesta: „Este sărbătoarea noastră comună. Noi astăzi deschidem casa în care se va afla Cel de sus, unde El va fi prezent 24 de ore din 24, unde va fi rugăciune, unde va fi studiat Coranul, unde va fi şi se va pogorî har împreună cu rugăciune peste fiecare din cei ce vin aici.”

„Eu am făcut o făgăduinţă, o promisiune lui Dumnezeu, lui Allah, că atunci când va fi deschisă această moschee, eu voi aduce în dar un covor. Atât de mult am aşteptat această zi! Şi iată astăzi vreau să împlinesc această făgăduinţă”.

În plus, mitropolitul Viktorin a propus ca strada pe care se află alături o biserică ortodoxă şi o moschee să fie denumită „Strada sobornicească”. Avântul ecumenist total al mitropolitului a fost susţinut şi de înaltul muftiu al Rusiei, Talgat Tadjuddin: „Să vină [lumea] încoace, fiecare la templul său, dar Dumnezeu este unul şi este unic”.

Spre deosebire de cei care încearcă să-şi mărturisească credinţa ortodoxă fără compromisuri şi sunt afurisiţi pentru asta, promotorii eresului ecumenist nu suferă nici o sancţiune chiar şi după abateri de o gravitate nemaipomenită, precum cea de mai sus. Iată forme concrete de apostazie, practicate în Bisericile Ortodoxe membre ale C.M.B., care nu scandalizează pe niciunul dintre participanţii la sinodul din Creta, nu au făcut şi nu fac motivul unei condamnări unanim ortodoxe, şi conduc, prin tăcere, asumare şi părtăşie, spre o masivă prăbuşire de Har în Biserica Ortodoxă. Lipsa condamnării la acest sinod a oricăror forme de erezii şi schisme, precum şi a tuturor ideologiilor distructive, fără precedent în întreaga omenire, conduce la concluzia că toate documentele au fost pregătite şi hotărâte în mod premeditat şi semnate intenţionat, cu bună ştiinţă, fapt dovedit şi de toate celelalte nereguli şi presiuni semnalate de ierarhii care nu au semnat şi de celelalte Biserici care nu au participat. Lipsa condamnării presupune asumare, părtăşie şi consimţire la care nu putem adera prin participanţii la sinod. Cu ce nu conteşti eşti de acord. Tocmai de aceea şi în acest context noi am întrerupt pomenirea ierarhului, pentru a nu ne face părtaşi acestor grave compromisuri.

“Cine se află în apostazie şi în schismă?” îi întrebăm pe cei ce se manifestă ca proecumenişti şi adepţi ai acestui sinod. O studiere profundă şi în frica de Dumnezeu măcar a Sfinţilor Părinţi şi a Marilor Duhovnici şi teologi ai secolului XX le va demonstra că sunt în totală contradicţie cu aceştia cu privire la aceste grave probleme. Ne referim în mod deosebit la: Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Sfântul Iustin

Popovici, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Ierarh Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, Mitropolitul Averchie Tausev, Cuviosul Filothei Zervakos, Părinţii Arsenie Papacioc şi Iustin Pârvu. Cum se poate face abstracţie în mod atât de ostentativ, la nivelul B.O.R., al teologiei româneşti şi implicit al pregătirilor şi deciziilor sinodului din Creta, de poziţia şi Teologia acestor mari trăitori şi Mărturisitori ai Ortodoxiei contemporane în gravele probleme cu care se confruntă Biserica şi lumea actuală?

Preoţii spun credincioşilor şi celor care au semnat „Scrisoarea deschisă…” că au încercat să înlăture Mitropolitul. La ce folosesc aceste dezinformări într-o dezbatere care se doreşte pentru Adevărul de Credinţă? Poporul credincios simte, prin Harul Credinţei curate pe care o trăieşte, unde este Adevărul. Grav este când păstorii îi hrănesc cu un adevăr viciat, sau cu jumătăţi de adevăr.

În Rusia şi în Ucraina au început caterisirile clericilor care condamnă sinodul şi compromisurile patriarhului Kirill cu papa, precum şi afurisirile unor credincioşi din partea unor ierarhi. Dar pe acest mitropolit Viktorin, şi pe alţii asemenea lui, care se găsesc peste tot în lumea modernă creştină, nu îi cateriseşte sau afuriseşte nimeni. Oare nu sunt atât de izbitoare aceste contradicţii, atât de puternice aceste dovezi, pentru a se vedea în ce stare amăgitoare ne aflăm prin ecumenism? Dacă sfidăm astfel de evidenţe, oare nu ne luptăm direct cu Dumnezeu? Un arhiereu dovedit apostat (Viktorin) rămâne necondamnat, ca să distrugă pe mai departe Biserica, iar noi, care ne silim împreună cu alţi dreptmăritori creştini din întreaga Ortodoxie, ierarhi, clerici şi teologi, să păstrăm neatinsă Predania Sfintei Biserici, suntem motiv de scandal, denigrare şi poticneli. Vom da seama de tot ce facem fiecare în aceste timpuri atât de tulburi şi primejdioase pentru soarta Bisericii şi a omenirii!

S-au exprimat voci, chiar de la nivelul MMB, că „Scrisoarea deschisă…” cu cele 7 anexe, adică întregul Document, a fost întocmit în mod ireproşabil, mai puţin partea cu oprirea pomenirii ierarhului. Precizăm însă că fără această componentă, Documentul nu ar fi avut nici o putere şi nici un efect, la fel ca toate celelalte documente trimise înainte de sinod. În plus, noi nu ne putem expune primejdiei de a fi atinşi de posibilele urgisiri care pot cădea peste Biserică şi lume, ca urmare a acestor permanente apostazii care se manifestă peste tot, devenind un mod de viaţă curent.

Nu suntem departe de prăbuşirea Occidentului, prin rătăcirile elementului protestant şi catolic.Formal, suntem încă ortodocşi, dar în fond, ne-a atins şi pe noi în mod profund această formă de pustiire. Părintele Cleopa spunea: „Cu numele suntem creştini, dar cu faptele suntem mai răi decât păgânii”. Cine îl mai aude, cine îl mai ascultă? Spunea părintele, de asemenea: „Ştiţi dumneavoastră ce vremuri trăim noi? Noi suntem cei de pe urmă! Ar trebui numai să plângem în toată ziua, dar nu simţim! Trăim în nesimţire, că aşa au trăit şi cei dinainte de potop”.

În concluzie, să ne aplecăm cu trezvie şi cu adâncă responsabilitate asupra mesajului primit de la toţi cei care s-au exprimat atât de clar şi de lămurit cu privire la aceste timpuri şi răsturnări (cu vădite semne că sunt cele de pe urmă), majoritatea acestora fiind sfinţi, iar alţii mari trăitori ai Ortodoxiei. Atât timp cât ascundem lucrul acesta sau îl răstălmăcim ne asumăm răspunderea de a duce în eroare poporul credincios şi a ne primejdui propria mântuire.

Comitetul de redactare


Note de subsol:

1 Exceptându-i pe cei ce s-au dezis de semnătura pe Scrisoare şi de sprijinul acordat acestui demers.

2 Vezi nota 1.

3 http://www.aparatorul.md/ecumenism-total- in-boru- mitropolitul-viktorin- am-facut- o-fagaduinta- lui-allah/.

Sursa: aparam-ortodoxia.ro