S-au găsit și anul acesta câțiva mărturisitori împotriva săptămânii de rugăciune ecumenistă

Aproximativ 20 de ortodocși au mărturisit Dreapta Credință, ieri 18 ianuarie 2019, în fața bisericii Sfântul Antonie cel Mare – Curtea Veche din București, unde s-a desfășurat prima „slujbă” din săptămâna de rugăciune comună ecumenistă.
O dubă cu jandarmi a fost prezentă la faţa locului înainte de a veni oficialităţile şi nu au permis credincioşilor mărturisitori să intre în curtea Bisericii. Totuşi, spre deosebire de alţi ani, mărturisitorii au fost lăsaţi să împartă pliante, să filmeze fără a mai fi ameninţaţi cu amenzi, cerânduli-se însă să se legitimeze ca nişte posibili infractori.
S-au împărţit zeci de pliante cu explicaţii asupra ecumenismului, a canoanelor ortodoxe care interzic rugăciunea – şi nu numai – cu ereticii, s-au purtat discuţii cu o parte dintre credincioşii care au participat la rugăciunea în comun, ce-i drept multe în contradictoriu, căci majoritatea celor ce se considerau îndreptățiți să ne contrazică aveau idei preconcepute și amăgitoare despre „toleranţă”, „unitate şi iubire în diversitate”, că am avea același Dumnezeu cu „ceilalți creștini” etc.  Unii ne-au apostrofat spunându-ne: ,,vă place dezbinarea şi de asta aţi venit,” sau ,,sunteţi fanatici,”, ,,Adevărul lui Hristos contează”, neînţelegând că Sfânta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], iar ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolici şi protestanţi, templieri, masoni, monofiziţi etc, fapte ce îi odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor.

Avem speranța că mulți din zecile de credincioși ce au primit în simplitate și cu interes pliantele cu explicații vor înțelege adevărul și importanța mărturisirii corecte a Ortodoxiei.

Biserica este Una şi Unul Sfânt este Capul ei, un singur Hristos şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă „Biserică” decât cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi.
„Este doar o singură Biserică a lui Hristos – cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe.” (Sf. Fotie al Constantinopolului)

Imagini video: 

Foto: 

Reclame

Video – Chișinău – Poliția abuzează ortodocșii care protestează împotriva marșului homosexualilor

Bravo ortodoșilor din Chișinău!

Sâmbătă 19 mai – marș al homosexualilor la care se pare că a luat parte și ambasadoarea Suediei la Chișinău Ingrid Tersman, care i-a însoțit pe membrii comunității LGBT.

Ortodocșii mărturisitori au organizat o contramanifestație, dar poliția a făcut uz de forță și i-a evacuat din calea sodomiților.

Presa românească oficială prezintă evenimentul, ca de obicei, în mod devaforabil ortodocșilor:

Marșul comunității gay din Republica Moldova a fost organizat la Chișinău sub o prezență masivă a poliției. Chiar și așa, nu au lipsit incidentele. O contramanifestație a radicalilor ortodocși a provocat momente tensionate.

 Flancați de polițiști, sute de susținători ai comunității gay din Republica Moldova au luat parte la Marșul Solidarității ”Fără frică de iubire”.

De altfel, sloganul ”fără frică de iubire” putea fi citit și pe tricourile purtate de toți participanții. Alături de prieteni sau rude, membrii comunității gay au mărșăluit pașnic pe străzile Chișinăului.

”Suntem cetățeni liberi, cu drepturi egale, iar dreptul întrunirilor este unul dintre drepturile noastre”, spune unul dintre organizatori.

De altfel, este pentru prima dată când marșul comunității LGBT din Republica Moldova a reușit să ajungă la destinație, față de anii precedenți, când a fost oprit de contramanifestații.

O contramanifestație a radicalilor ortodocși a fost organizată și în acest an, însă, pentru că au fost mobilizați și desfășurați numeroși polițiști, protestatarii nu au mai reușit să împiedice marșul comunității gay.

Astfel, radicalii ortodocși s-au văzut nevoiți să mărșăluiască pe o stradă paralelă, încadrați și ei de cordoanele de polițiști. – https://observator.tv/extern/mars-comunitatea-gay-chisinau-ortodocsi-253830.html

 

 

 

 

Prima cucerire a Constatinopolului (12 aprilie 1204) de către ereticii cruciați. Deturnarea Cruciadei a Patra

Related image

Foto – mixanitouxronou.com.cy

12 aprilie 1204: Căderea Constantinopolului ortodox în mâinile Cruciaților Occidentali. Istoric: A fost un JAF și o DISTRUGERE fără precedent în istorie. S-au oprit doar ca să bea și să violeze

La 12 aprilie 1204, armate cruciaților din Occident au ocupat capitala Imperiului Roman, Constantinopolul ortodox, pe care l-au supus jafului și distrugerii.

Papa Inocențiu al III-lea, care inițial a binecuvântat expediția, a descris în termeni duri ocupația catolică a Constantinopolului.

„Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfântul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (…) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve”.

Notă: Termenii de „latini” și de „greci” nu se referă la etnia celor în cauză, ci la ritul creștin de care aparțineau: latinii desemnau pe cei de religie catolică, ce aveau scaunul la Roma,  iar grecii erau ortodocșii cu scaunul patriarhal la Constantinopol.  De altfel, atât „latinii” cât și „grecii” formau imperii și regate multi-etnice. De asemenea, occidentalii se fereau să folosească numele oficial al Imperiului, respectiv Imperiul Roman, pentru că se dorea restaurarea ideii de romanitate în Vest. Constantinopolul a fost capitala Imperiului Roman din 330 și a rămas astfel până la cucerirea sa de către turci în 1453.

Înstăpâniți pe capitala Bizanțului, cruciații au incendiat cea mai mare parte din oraș și au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost uciși 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o țintă predilectă a Cruciaților. Episcopii și alți clerici au suferit chinuri teribile și au fost măcelăriți cu o furie ieșită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculț și dezbrăcat, abia a reușit să scape trecând pe țărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor.

Biblioteca din Constantinopol a fost distrusă. Valoarea celor furate din Constantinopol depășea, conform surselor vremii, peste 900.000 de mărci de arginți.

Iată descrierea jafului, după cum a văzut-o istoricul american Speros Vryonis în cartea Bizanțul și Europa:

Soldații latini au supus cel mai măreț oraș din Europa la un jaf de nedescris. Timp de trei zile au ucis, au violat, au furat și au distrus la o scară pe care nici măcar vechii vandali sau goți nu aspirau. Constantinopole devenise un muzeu al artei antice și bizantine, un magazin de bogăție pe care latinii nu-l credeau posibil. Deși venețienii aveau o apreciere pentru arta pe care au descoperit-o (până la urmă erau și ei semi-bizantini) și au salvat cât au putut, francezii și ceilalți au distrus totul, oprindu-se doar ca să bea, să violeze călugărițele și să ucidă clericii ortodocși. Cruciații și-au manifestat ura pentru greci în modul cel mai spectaculos: distrugând cea mai măreață biserică a creștinătății. Au distrus iconostasul, icoanele și cărțile sfinte din Aghia Sofia și au pus pe scaunul patriarhal o prostituată care cânta melodii porcoase. Înstrăinarea dintre Est și Vest care începuse de secole, a culimnat cu masacrul teribil care a acompaniat distrugerea Constantinopolului. Grecii erau convinși că până și turcii, dacă ar fi cucerit orașul, ar fi fost mai blânzi. Cucerirea Constantinopolului a accelerat căderea Bizanțului în mâinile turcilor. În ultimă instanță, a patra cruciadă a avut ca efect direct victoria Islamului, adică exact opusul intenției sale inițiale”.
Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogățiile Orașului în Apus, unde împodobesc și astăzi biserici, muzee și colecții particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogății a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneția. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse.

Mai rău, sursele apusene ale vremii descriu evenimentele ca pe o „victorie a creștinătății„: cucerirea Constantinopolului este văzută ca o pedepsire a „ereticilor” greci, care erau „nelegiuiți și mai răi decât evreii”.

Cum au ajuns cruciații la Constantinopol

În august 1198, Papa Inocențiu a chemat la o nouă cruciadă pentru eliberarea Ierusalimului. Chemările la luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir organizat la Écry-sur-Seine de Theobald al III-lea de Champagne, conte de Champagne în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în rebeliune față de opera de reconstrucție a statului, desfășurată de regele Filip II August): din Blois, Champagne, Amiens, Saint-Pol, Ile-de-France și Burgundia. Au sosit contingente și din alte regiuni ale Europei Occidentale precum Flandra, Montferrat, Sfântul Imperiu Roman sau din Veneția. Theobald a fost ales conducătorul cruciadei, dar a murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat.

Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști.

O dată ajunși la Veneția, cruciații întâmpină problema banilor. Aceștia nu erau suficienți pentru a acoperi suma convenită cu dogele. În acel moment dogele propune cucerirea cetății Zara de pe coasta dalmată. Cruciații sunt scandalizați la auzul propunerii, deoarece Zara aparținea regelui maghiar care, de altfel, promisese să ofere sprijin cruciadei. Pontiful, de asemenea, se opune hotărât acestei idei. Cu toate acestea însă, armata cruciaților atacă Zara și o cucerește.

Elementul surpriză

În mijlocul acestor evenimente, își face apariția un nou personaj: Alexios Angelos. Acesta era fiul basileului detronat, Isaac II Angelos, și cere ajutorul cruciaților. El dorea eliberarea tatălui său și reinstaurarea lui pe tronul Imperiului. Alexios merge în Germania pentru a purta tratative cu Philip de Swabia, fiul lui Barbarossa și ginerele lui Isaac II Angelos. Alexios îi propune lui Philip să deturneze expediția cruciaților spre Constantinopol în vederea restabilirii tatălui său pe tron. Prințul inconștient îi face lui Philip promisiuni exorbitante. În schimbul serviciului adus lui și tatălui său , Alexios se obligă la plata a 200 000 mărci de argint, la unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romei și recunoașterea supremației papale, participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni și la întreținerea permanentă în Palestina a unei armate de 500 de cavaleri.

Cruciații ajung la Constantinopol, iau orașul cu asalt și îl detronează pe Alexios III Angelos. Acesta fuge din oraș împreună cu ultimii banii ai trezoreriei imperiale. La conducerea imperiului revine Isaac II Angelos împreună cu fiul său, Alexios, care era garantul îndeplinirii promisiunilor.

Următoarele luni sunt foarte grele pentru bizantini. Împăratul îi supune unor taxe enorme în vederea strângerii banilor necesari. În cele din urmă, se plătește jumătate din sumă. Pentru ca mai târziu cruciații să primească vestea că imperiul nu mai are niciun ban de dat.

În ceea ce privește cruciații, acesta era momentul mult așteptat pentru a putea cucerii Constantinopolul. Nerespectarea promisiunilor era motivul perfect. Atât venețienii, cât și ceilalți cruciați așteptau acest moment de mult timp.

Se realizează așadar un program de cucerire și se scrie un document solemn, Partitio Romaniae (Împărțirea Romaniei). Acest document stabilea cotele ce revin din pradă fiecărei părți. Potrivit documentului venețienii primeau 3/8 din teritoriile imperiale, iar cruciații 5/8, dintre care 1/4 îi erau rezervate viitorului împărat. Suveranul urma să fie ales dintre cruciați, iar patriarhul dintre venețieni. Toate acestea fiind stabilite, cruciații pornesc lupta. Constantinopolul este asediat 3 zile, după care este cucerit. Metropola-regină al creștinătății este supusă unui jaf înspăimântător timp de 3 zile de ”soldații lui Hristos”. „Orașul este despuiat de bogățiile, moaștele sfinte și monumentele sale istorice, care iau drumul Occidentului.”

Și astfel Constantinopolul, marea capitală a Imperiului Roman, cade răsunător. Constantinopolul a fost recâștigat în 1261, dar nu a mai fost niciodată cel dinainte.

Surse: historia.ro,  Căderea de la 1204 și consecințele ei – Gheorghe Metallinoswikipedia.

Sursa: activenews.ro

Gura preotului îngrădit de erezie adevăr grăiește – fără să vrea

Ascultați următorul fragment dintr-o predică la Duminica Ortodoxiei (25 februarie). Mai precis între minutele 03:28 – 03:58.

Spune părintele Ciprian Ioan Staicu:

Și dacă ar fi să facem o comparație între noii convertiți, și-s foarte mulți în Occident și mai ales în America, noii convertiți la Ortodoxie și noi înșine, am putea să spunem: „fraților, voi sunteți ortodocșii și noi suntem ca niște păgâni„.

Dacă n-am avea din pruncie Taina Sfântului Botez, noi am fi mai răi decât împărații prigonitori din primele secole. Cei care nu ne cunoaștem credința, nu ne respectăm credința și n-o mărturisim altora.

Foarte de acord cu aceste cuvinte! Numai că ceea ce spune aici părintele Ciprian contravine celor afirmate de sfinția sa și de alți părinți cu care a fost în același gând la sinaxa de la Roman (din 25 ianuarie 2018) și nu numai.

Comentariu despre Sinaxa de la Roman

Acolo s-a spus că: Orice formă de comuniune bisericească cu erezia este erezie” și „Părtășia la erezie cu știință sau fără știință este tot erezie” și „Tainele săvârșite de ereticii ecumeniști nu sunt spre sfințirea și spre mântuirea celor ce le primesc, ci spre osânda lor, datorită credinței lor eretice”.

Erezia este ecumenismtul. Și, cum ar veni, toată lumea care este/a rămas în comuniune cu ecumeniștii este eretică și se osândește.

Noii convertiți la Ortodoxie la care face referire părintele Ciprian, în Occident sunt integrați în mitropoliile românești ce aparțin de BOR, bulgărești, grecești, rusești, eparhiilor aparținând Patriarhiei de Constantinopol etc. În America, noii convertiți s-au integrat fie în episcopiile și mitropoliile aparținând patriarhiilor vechi (inclusiv română) fie Bisericii Ortodoxe Americane care este în comuniune cu unele patriarhii (rusă, bulgară, cu Biserici ca cea poloneză, greacă, a Cehiei și Slovaciei). Adică acei convertiți sunt în Bisericile ce sunt în comuniune cu ecumeniștii sau cel mai adesea sunt conduse administrativ de ecumeniști. Deci conform gîndirii părintelui Ciprian Staicu, monahului Sava Lavriotul și a altor părinți români (care exagerează) ar trebui să fie eretici. Noii convertiți ar trebuie să fi eretici. Şi totusi îi numeşte ortodocşi.

N-am auzit până acum de convertiți la Ortodoxie (în Apus) în comunități care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști. De fapt, cu o singură excepție, nu am auzit de preoți care să fi întrerupt pomenirea în Occident. În America nici atât.

Excepția este preotul Ioan Sârbu: Minunat este Dumnezeu întru mărturisitorii Săi! Preotul Ioan Sârbu a întrerupt pomenirea episcopului Siluan al Italiei (parohia Oderzo, provincia Treviso) 

Nu cred că la eventualii convertiți din această comunitate s-a gândit pr. Ciprian (dacă mai este cumva acel preot în  mijlocul credincioșilor săi și nu a fost alungat). Și nu cred că s-a gândit să-i împartă în două categorii pe acești noi veniți  la drepta credință (pomenitori şi nepomenitori). Și iarăși, nu cred că s-a gândit că aceștia ar constitui o excepție de la nedreapta condamnare asupra celor ce nu s-au îngrădit de erezie, ca fiind eretici. Doar exprimarea este foarte clară la sinaxa de la Roman: Orice formă de comuniune bisericească cu erezia este erezie” și „Părtășia la erezie cu știință sau fără știință este tot erezie”.

Pur și simplu a spus adevărul, fără să vrea! Acela ca NU toți cei care sunt în comuniune, mai apropiată sau mai departată cu ereticii ecumeniști convinși  sunt eretici! 

De ce nu renunță părinții, care evident au exagerat, la intransigența lor și nu se unesc cu ceilalți, frați în aceeași luptă, pentru a reface unitatea mișcării antiecumeniste – a celor ce s-au îngrădit de ecumenism? De ce nu refac unitatea care a fost la Botoșani?…

 

Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă! Părintele Iulian de la Prodromu către un pomenitor: „Nu sunteți eretici.”

Dincolo de tonul ostil al celui ce ia interviul, la adresa „nepomenitorilor” pe care chiar îi numeşte zeloşi, răzbate părerea echilibrată a marelui duhovnic prodromit…


Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă!

interviu cu părintele Iulian Lazăr, Schitul Prodromu, Athos, 26 noiembrie 2017

– Binecuvântaţi!
Doamne ajută! Bine aţi venit. Luaţi loc!
– Am mai fost la Sfinţia Voastră acum trei ani.
Da, aţi mai fost…
– Părinte, îngăduiţi să vă întreb ceva în legătură cu Sinodul din Creta. În urma lui s-a făcut mare dezbinare în popor. La noi, în Moldova, s-a ajuns că nu mai vorbesc fraţii între ei, îi consideră eretici pe cei care pomenesc ierarhul locului. Este bună atitudinea lor?
Ce pot să-ţi spun eu? O fost un sinod viclean. Rugăciunea spune: ,,şi ne izbăveşte de cel viclean!,, Că cel rău zâmbeşte şi te arde. Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo…
Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună! Ba mai mult, au fost poftiţi acolo. Cine i-a invitat? Cel mai mare i-a invitat acolo.
– Da, au greşit. Însă atitudinea celor care au luat măsuri, după aceea, e drastică. S-a ajuns până acolo că unii preoţi, chiar ieromonahi cu nume recunoscut, au spus să nu mai fie îngropaţi morţii cu preot, dacă este pomenitor, ci doar cu Psalmul 118, să nu se mai împărtăşească, fiindcă nu mai este har în Biserică…
Vin ruşi pe la mine, ca la un bătrân, şi ortodocşi din Basarabia şi mă întreabă: ,,Când va fi războiul cel mare? Acum sau mai târziu?,, Astăzi nu mai sunt războaiele din Evul Mediu, acum sunt războaie că dacă apasă pe un buton se şterge o ţară de pe hartă. Păi, dacă ei ar afla o planetă cu viaţă pe ea, s-ar duce acolo şi ar arde pământul. Uite, ia Scriptura şi citeşte la 2 Petru, capitolul 3, versetul 10, aşa, deschide şi citeşte!
– Da, Părinte, citesc: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, câte de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (……) Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,,.
Acuma, te rog, citeşte 1 Petru, capitolul 4 cu versetul 12!
– Cum spuneţi Sfinţia Voastră. Iată citesc: ,,Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu. Şi dacă dreptatea abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?,,
Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea Părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al Treilea Război Mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor…
Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?
– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: ,,De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru,,. Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: ,,Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!,, S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: ,,Am greşit, iertaţi-mă!,,?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii…
Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: ,,Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea,,. am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: ,,Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău,,. Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: ,,Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!,,. Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare ?
– Ştim, Sinodul din Creta şi cu ierarhii. Dar, vă dau un exemplu concret. Am fost la biserica nepomenitorilor zeloşi, acolo m-am întâlnit cu un teolog de frunte al lor are mi-a zis: ,,Eu astăzi m-am împărtăşit şi sunt sigur de mântuire. Dar tu nu eşti sigur de mântuire, că mergi la biserica ereticilor,,. Această siguranţă a lor pentru mântuire cum vi se pare?
Asta este şfichiuire de la satana, toate frământările acestea vin de la satana, ca să tulbure lumea! Măi, vă spun, nu vă pripiţi cu ei, ci încet-încet se vor dumiri, va veni şi timpul să ne lămurim… Dar noi atât să ştim că a fost un sinod viclean şi a adus dezbinare în lume. Noi nu trebuie să ne dezbinăm, să ne ţinem credinţa, să ne grăbim la spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie. Vin mulţi preoţi din ţară pe aici şi eu le le spun, măi, uite ce, la proscomidie pomeneşte pe ierarhul nostru cel credincios, dacă poţi să mai bâjbâi pe acolo, pomeneşte, că nu ştii cum sunt văzuţi la Dumnezeu. Dar, vezi, dezbinarea a venit de la sinodul ăsta…

părintele Ghenadie

interviu apărut în revista Credinţa Ortodoxă Anul XXI nr 12 (250), Decembrie 2017

 

Un preot ORTODOX român din Italia refuză botezul unui copil pentru că are o pereche de nași romano-catolici și nume catolic. Nemulțumiții – credincioșii români „ecumenicizați” în Occident

Iată o veste interesantă care vine de la diaspora românească din Italia:

Rignano Flaminio (Roma) – Preot ortodox refuză botezul unui copil. Motivul?

preotul Walter Gabriel Andriuță – Foto – emigrantul.it

Sâmbătă, 23 iulie, Parohia Ortodoxă Sfântul Ilie Tezviteanu din localitatea Rignano Flaminio (Roma Nord). Câteva familii din Roma, dar și din Napoli, nași, pentru a boteza un copil. Pentru cei din Napoli, 300 de kilometri cu sufletul la gură. O ființă născută aici, (ca cele peste câteva sute mii de copii români care se nasc de ceva vreme în Italia și nu în România) care va trebui să primească și „autorizația” bisericii de a-și continua viața în liniște și tihnă, în cele lumești.

Două perechi de nași pentru că familia micuțului are mulți prieteni și au fost mulți cei care au vrut să-i fie aproape, să fie matori acestui eveniment unic din viața lui.

Biserica – un loc bincuvântat de Dumnezeu, pe o colină cu măslini, înconjurată de munții și dealurile Romei și ale orășelului Viterbo, într-un peisaj mirific. Binecuvântată de Dumnezeu dar realizată cu multă-multă muncă de preotul Ștefan și de românii emigrați aici, care, din surpusul realizat, au vrut să contribuie și la acest lăcaș. Și nu cu puțin.

Unul dintre ei este Cosmin Cristea, printre oamenii de afaceri români importanți ai Capitalei italiene, care cu sacrificii, cu probleme dar și cu speranțe și implicare a reușit în mai mulți ani, de când se află în Peninsulă, să pună pe picioare o activitate prosperă, o afacere la care apelează toți cei care-l știu și nu pregetă nimic în a-i cere sprijinul. La fel și această biserică ce, pe lângă cntribuția materială și în muncă a altor români, a fost realizată și cu sprijinul său. Și nu numai ca edificiu. Orice manifestare, orice eveniment, sărbătoare are constribuția fabriciii sau magazinelor lui Cosmin Cristea. El este omul care greu spune nu, mai ales când e vorba de oameni, copii, credincioși români sau și negredincioși. Nu știe să spună NU.

De data aceasta lucrurile nu au mai stat așa. Nu prin prisma contribuției sale, ci, pur și simplu, pentru modul în care un reprezentant al Bisericii Române, un „trimis” al Domnului pe Pământ a reușit să strice buna rânduire a lucrurilor. Fiind unul dintre cei doi nași ai copilului, Cosmin Cristea nu a înțeles cum un om, un reprezentant al Bisericii pe aceste plaiuri, poate face astfel de discursuri despre cei care ne găzduiesc, ne primesc acasă la ei, ne tolerează și ne suportă de cele mai multe ori… despre italieni.

Slujba și predica preotului Walter Gabriel Andriuță, incorectă și deranjantă – după declarația omului de afaceri – nu numai că alungă enoriașii din această biserică, ci pur și simplu învrăjbește populația creștină româneascu cu cea italiană.

Evenimentul de sâmbătă, care trebuia să fie unul fericit, s-a tansformat într-unul nefericit datorită preotului Walter Gabriel Andriuță, – potrivit declarațiilor mai multor persoane prezente dar și mărturiior unui material înegistrat – care a refuzat efectiv să creștineze micuțul, iscându-se discuții aprinse și manifestări dintre cele mai „neortodoxe”. Preotul a refuzat să boteze invocând numele copilului (Antonio, nume catolic) și religia unuia dintre nași, cea romano-catolică. A dezbrăcat haina preoțească în fața celor prezenți, luându-și tălpășița, deranjat de protestul oamenilor față de atitudinea sa incorectă și dezbinatoare.

Mai mulți enoriași au vorbit în diferite ocazii despre predicile duminicale anti-italiene și anticatolice ale preotului sus menționat, care promovează ura și discordia între comunitatea românească creștină și cea italiană. Mai precis, ura față de religia catolică, „eretică”, potrivit preotului .

Motivul a determinat abandonarea slujbelor de aici de către mai mulți credncioși care au căutat și găsit alte biserici românești în Roma.

Într-o discuție telefonică avută marți, 25 iulie, cu preotul Walter Gabriel Andriuță, acesta ne-a precizat: „regulile bisericii interzic botezul unui copil atunci când nașii sunt catolici și se comportă într-un mod neortodox; eu am tot dreptul să refuz”.

Botezul a fost făcut până la urmă de preotul Ștefan, motiv care stârnește întrebarea: care dintre preoți a încălcat regulile bisericii botezând acest copil și care este legea justă? Trebuia sau nu botezat acest copil? Acest act important ține de interpretarea regulilor și bunul plac al unui slujitor al bisericii?

Așteptăm răspunsul Episcopiei Române a Roma, poate știe mai bine cum se procedează în astfel de cazuri.

Cristi Merchea


Credeam că toți preoții din occident sunt ecumeniști sau că cel puțin evită să spună adevărul despre romano-catolicism (protestantism etc). Iată că acest preot nu este așa.

Procedează corect refuzând să boteze copilul în aceste condiții. Cinste lui! Dar turma cuvântătoare, tolerantă și „deschisă la minte” îl consideră înapoiat și instigator la ură. Cum se poate să existe așa ceva printre modernii imigranți români, „frați” cu supușii papei? Incredibil! Ce „înapoiat”! Să le spună el italienilor eretici… să nu accepte el nași catolici la un botez ortodox… Cât „tupeu” la acest preot care se opune curentului înfrățirii gintei latine în biserici!

Lăsând ironia la o parte, e tragic că majoritatea românilor plecați peste hotare habar nu au ce înseamnă să fii ortodox! Cine o fi de vină oare pentru această stare de fapt?

Alte două familii de români au rămas fără copii în Norvegia, dar pentru ca nu au beneficiat de logistica penticostalilor (ca în cazul familiei Bodnariu), autoritățile române i-au făcut uitați

Pentru că sunt ortodocși și ortodocșii nu sunt așa influenți și uniți ca neoprotestanții, până acum câteva zile nu s-a auzit de ei. 

Norvegia a mai nenorocit o familie de români: „Mi-au spus că e jenant să-mi ţin fetiţa în braţe şi să o pup. Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”

Norvegia a mai nenorocit ofamilie de români: „Mi-au spus că e jenant să-mi ţin fetiţa în braţe şi să o
pup. Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”

Dumitru şi Mihaela Nan, o familie de români din Norvegia rămasă fără cei doi copii luaţi de Barnevernet, Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia FOTO Facebook

Cazul familiei Bodnariu, rămasă fără cei cinci copii luaţi de autorităţile norvegiene, a declanşat un val de susţinere fără precedent. Reacţia miilor de oameni care s-au solidarizat cu familia Bodnariu le-a dat curaj şi altor români din Norvegia, care trec prin acelaşi coşmar. Dumitru şi Mihaela Nan, o familie de credincioşi ortodocşi, originară din Maramureş, a rămas fără doi copii. MAE confirmă cazul.

Marius şi Ruth Bodnariu, familia rămasă fără copiii luaţi de Serviciul de Protecţia Copilului din Norvegia, nu sunt singurii care trăiesc acest coşmar. În mass-media au apărut informaţii şi despre alte cazuri, dar părinţilor le-a fost teamă să-şi facă publică situaţia. Familia Nan, Mihaela (37 de ani) şi Dumitru (44 de ani), care a rămas fără copii în 27 octombrie, înainte de a se declanşa cazul Bodnariu, a tăcut până acum. Cei doi soţi, creştini ortodocşi originari din Maramureş, s-au mutat în Norvegia în urmă cu cinci ani. Dumitru Nan a povestit pentru „Adevărul” că el şi soţia sa au muncit din greu, dar au reuşit să îşi cumpere o casă şi un apartament pe care l-au închiriat la un preţ de 1.500 de euro pe lună. Cu venituri care se apropie de 10.000 de euro pe lună şi doi copii, Bianca (7 ani) şi Dragoş (un an şi jumătate),  familia Nan a reuşit să realizeze în Norvegia cam tot ce şi-ar dori un om de la viaţă. Tatăl povesteşe că şi-a dorit să-i ofere fetiţei sale tot ce e mai bun. A dus-o la înot, la balet, la handbal. A venit, însă, ziua de 27 octombrie 2015, când cei doi soţi au pierdut tot ce au mai scump pe lume. Cei doi copii ai familiei Nan au fost preluaţi de Serviciul de Protecţie a Copilului – Barnevernet şi plasaţi într-o familie surogat.

Scene desprinse dintr-un film de groază

Dumitru Nan povesteşte că, în data de 27 octombrie, în timp ce era la serviciu, a fost sunat şi chemat la Poliţie. A sunat-o pe soţie, de la care a aflat că şi ea a fost chemată la Poliţie, unde cei doi soţi au fost interogaţi timp de şase ore şi lăsaţi să plece. Afară i-au aşteptat doi angajaţi ai Serviciului de Protecţie a Copilului, în vârstă de aproximativ 30 de ani fiecare. Asistenţii sociali le-au spus părinţilor, care nu au aflat nici până în prezent cine i-a denunţat, că fetiţa a declarat că a fost bătută şi nu mai au dreptul la copii. „Când am auzit asta, m-am clătinat pe picioare”, povesteşte Dumitru Nan. Românul a mai declarat că în momentul în care au fost luaţi copiii, soţia sa a început să plângă şi să ţipe, iar asistenţii sociali i-au spus că dacă are nevoie de un psihiatru, o pot ajuta ducând-o la psihiatru. „Le-am spus că le dau tot ce am, casă, apartament. Nu îmi mai trebuie nimic. Să îmi dea copiii şi plec din ţară”, povesteşte Dumitru Nan. „Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”, a declarat şi Mihaela Nan. La fel ca în cazul Bodnariu, acuzaţia adusă familiei Nan este că şi-a lovit copiii.  Dacă Marius Bodnariu a recunoscut că s-a mai întâmplat să le mai dea o palmă la fund copiilor sau să îi mai tragă de urechi, Dumitru Nan susţine că niciodată nu a lovit fetiţa „Am avut o slăbiciune foarte mare pentru ea. I-am făcut totul pe plac. Tot ce am făcut a fost să o mai pun la colţul de ruşine, unde nu a stat mai mult de cinci minute”, povesteşte Dumitru Nan.

Interogatoriul fetiţei

Românul stabilit în Norvegia a declarat că toate documentele adunate în acest caz, de la şcoală şi de la medici îi sunt favorabile, totul  bazându-se pe declaraţiile fetiţei, obţinute într-un interogatoriu înregistrat video, fără ştirea lor. Părinţilor li s-a pus la dispoziţie înregistrarea cu fetiţa interogată în timp ce se juca. Dumitru Nan a declarat că din înregistrări se vede că în timp ce se joacă, fetiţa spune tot felul de lucruri, inclusiv că atunci când este întrebată cine a mai bătut-o, fetiţa spune că a fost bătută de bunică, dar nu ştie să spună în ce fel. „Cum putea să o bată bunica din România, care o vede foarte rar şi atunci când o vede, nu ştie cum să o iubească mai mult? Dacă Bianca spunea că mă duce în fiecare zi cu maşina la serviciu sau că eu conduc o navă cu 400 de oameni, o credeau? Dacă Poliţia nu a găsit niciun indiciu că mi-am bătut copiii, de ce să mi-i iei?”, se întreabă Dumitru Nan, care spune că până la a i se lua copiii nu i-a semnalat nimeni, nici de la şcoală, nici din altă parte, că nu ar fi un părinte bun. După ce au rămas fără copii, soţii Nan şi-au adus aminte de  un episod petrecut cu câteva săptămâni înainte, când fetiţa le-a spus părinţilor că „se duce în altă casă şi îl ia şi pe Dragoş (n.r. frăţiorul ei)”. „Mi-a spus şi mie soţia episodul ăsta, dar nu am băgat în seamă. Cine s-a gândit că se ajunge aici”, a spus Dumitru Nan. Familia de români aşteaptă ca pe 20 ianuarie cazul să fie judecat din nou de o comisie din cadrul Serviciului de Protecţie a Copilului. Dumitru Nan a întâmpinat greutăţi şi în alegerea unui apărător, fiind la al treilea avocat după ce unul dintre avocaţii pe care i-a avut nici nu i-a mai răspuns la telefon.

Reîntâlnirile dramatice cu copiii

Din prima săptămână din care au rămas fără copii, Dumitru şi Mihaela Nan au primit dreptul de a-i vedea pe Bianca şi Dragoş, aflaţi la o distanţă de 300 de km de casă, câte două ore pe săptămână. Potrivit lui Dumitru Nan, întâlnirile au loc într-o cameră de hotel, în prezenţa asistenţilor de la Serviciul de Protecţie a Copilului, care îşi iau notiţe. Momentele întâlnirilor cu copiii descrise de Dumitru Nan sunt dramatice.  „La prima întâlnire de la o săptămână când au luat-o, am mers să îi vedem. Bianca nu a avut nicio ezitare. A sărit direct în braţe la mine. În astea două ore, mai mult de o oră a stat în braţe la mine şi o mai pupam. Am fost acuzat că a fost foarte jenant că am ţinut fetiţa la mine în braţe şi am pupat-o. La despărţire, Bianca ţipă, se ţine de mână că vrea la noi. A durat jumătate de oră să ne despărţim. Plângeau să vină la mine în braţe”, a mai povestit Dumitru Nan. „Marţea trecută, când am fost să îi vedem, îl ţineam pe Dragoş în braţe, aşa pe şold. Dacă putea să intre în mine, ar fi făcut-o. De ce traumatizează copiii fără să se gândească o secundă că le distrug viitorul? Ei chiar nu pot să vadă că distrug familia şi copiii?”, a declarat şi Mihaela Nan. Tatăl copiilor a mai declarat că este creştin ortodox şi i-a învăţat pe copii să se roage, iar la întâlnirea din preajma Crăciunului a cântat colinde alături de Bianca, în camera de hotel în care s-au întâlnit.  Dumitru Nan a mai spus  că pentru a ajunge la locul în care se întâlnesc cu copiii, părinţii trebuie să meargă cu feribotul, iar tot drumul, până la feribot, sunt însoţiţi de asistenţii sociali. Cu toate acestea, spune Dumitru Nan, a fost acuzat că urmăreşte maşina cu care pleacă copiii. Bărbatul susţine că în momentul în care a demonstrat că nu face asta, fiind însoţit de asistenţii sociali, i s-a spus că i s-a testat reacţia. Ministerul Afacerilor Externe a confirmat pentru „Adevărul” preluarea copiilor din familia Nan, fără a oferi alte detalii, cei doi soţi cerând categoric, înainte de a se hotărî să vorbească despre cazul lor, să nu fie facut public cazul. Atât soţii Nan cât şi soţii Bodnariu au declarat că ştiu mai multe familii de români care au plecat din Norvegia în regim de urgenţă.

Sursa: adev.ro/o0swv7

Și altă familie cu cinci copii răpiți de Barnevernet:

Încă o familie de români acuză autoritățile norvegiene că le-au luat abuziv micuții: «Ne-au furat copiii să îi dea altor familii» EXCLUSIV

Cazul familiei Bodnariu, căreia autorităţile sociale din Norvegia le-au luat copiii, nu e singular. Doi soţi din Arad fac acuzaţii grave şi spun, de asemenea, că reprezentanţi ai instituţiei Barnevernet (serviciul de protecţie a copilului din Norvegia) le-au răpit prichindeii.

Marius Rădulescu arătând poze cu copiii răpiți. Foto – libertatea.ro 

Doi soţi din Arad, Marius şi Claudia Rădulescu, au împreună şapte copii. Pe cinci dintre ei nu i-au mai văzut de aproape patru ani, când aceştia le-au fost luaţi cu forţa de autorităţile norvegiene, cei doi arădeni acuzând că angajaţii de la Barnevernet i-au agresat şi le-au răpit copiii.

Abuzul s-ar fi petrecut în urmă cu aproape patru ani, după ce poliţiştii din Norvegia i-au acuzat pe părinţi că ar avea probleme cu legea şi că nu îşi îngrijesc copiii aşa cum trebuie. Mai grav este că acţiunea a fost justificată de o declaraţie a unor oficiali norvegieni, în care tatăl copiilor a fost acuzat pe nedrept că ar fi un criminal, deşi omul nu a fost niciodată condamnat de vreo instanţă.

Autorităţile române nu s-au implicat

Marius Rădulescu are 40 de ani şi a plecat din România imediat după Revoluţie, sperând într-un trai mai bun, pentru el şi familia sa. Arădeanul s-a stabilit în Norvegia, unde a muncit, cu contract, ca şofer, la diferite firme. Însă din 2004, când a venit pe lume primul copil, au început problemele.

Pentru că era imigrant, susţine el, a fost acuzat pe nedrept de autorităţile norvegiene că a participat la jafuri armate şi a ucis un poliţist. Şocat de ceea ce i se întâmpla, bărbatul a făcut muncă de detectiv şi după patru ani de procese, ajutat şi de câţiva prieteni, a reuşit să-şi demonstreze nevinovăţia, dovedind că acuzaţiile ce i se aduceau erau false. Însă problemele nu s-au sfârşit aici.

În 2011, când băiatul lor începuse şcoala, iar fetiţele urmau să fie înscrise la grădiniţă, în timp ce al cincilea copil era pe drum, Marius s-a adresat protecţiei copilului din Norvegia ca să îl ajute pentru înscrierea celor mici, dar vizitele asistenţilor sociali au devenit suspecte.

“Când ne-au văzut copiii, care sunt frumoşi, chiar unul dintre asistenţii norvegieni m-a întrebat dacă aş fi de acord să se căsătorească un norvegian cu una dintre fetiţe, dar eu am spus că ea va decide asta când va fi mare. Apoi m-au întrebat şi dacă doresc să îi las câteva zile la nişte norvegieni, dar am refuzat”, îşi începe bărbatul povestea, în timp ce ne arată imagini cu copiii ce i-au fost răpiţi.

“În poză o am pe Ştefania Elizabeth şi pe Ana-Maria. Asta e Claudia Daniela şi ea e Florina Melissa. Asta mică e Ana Maria, iar băiatul e Marius. El pe 3 iunie face 12 ani şi ni i-au luat pe 31 mai 2012. De atunci, nu mi-am mai văzut copii”, spune îndurerat bărbatul.

Marius ne-a povestit că speriat de insistenţele celor de la Protecţia Copilului a decis, împreună cu soţia lui, să se mute în Suedia. Astfel, s-a dus şi a făcut toate procedurile necesare şi a anunţat la poliţie că se mută.

Însă tot nu l-au lăsat în pace cei de la Protecţia Copilului din Norvegia, care cu complicitatea autorităţilor din Suedia, spune Marius, s-au folosit de acuzaţiile false ce i-au fost făcute în trecut pentru a-i lua copiii.

“Au intrat în casă, m-au bruscat, au dat cu mine de perete şi au bruscat şi copiii. I-au furat ca să îi dea altor familii”, spune printre lacrimi mama.

“I-au smuls pur şi simplu de la ea din mâini. A fost îngrozitor, vecinii mi-au spus că au fost martori şi copiii au făcut pe ei de frică, îi trăgeau ca pe sacii de gunoi, iar micuţii se zbăteau, urlau…”, continuă tatăl.

Bătută de asistenţii sociali

Cu inima strânsă, arădenii îşi strigă durerea mai mult în van, pentru că autorităţile din România nu îşi dau interesul să îi ajute, deşi au trecut aproape 4 ani de când au început demersurile legale pentru a-şi recupera copiii furaţi.

“În momentul în care am aflat de caz noi am informat autorităţile române, respectiv ANPC din cadrul Ministerului Muncii şi Familiei, care, la rândul ei, ar trebui să fi informat MAE pentru a se purta negocierile şi discuţiile privind acest caz. Competenţa DGASPC se limitează doar în interiorul judeţului Arad”, ne-a spus Erika Stark, director DGASPC Arad.

“Nu vreau să jignesc pe cineva, dar e vorba de copiii mei, suntem batjocoriţi de cei care muncesc în instituţia statului român, de multe ori mi se închide telefonul. Sincer vă spun, habar nu am dacă mai îmi trăiesc copiii. Chiar nu ştiu nimic. Nu e în stare nimeni să îmi spună dacă vreun copil mai trăieşte. Nu se poate ca noi să fim mereu oaia neagră, ei ne lovesc, mi-au bătut soţia. Îşi bat joc de noi din cauza lipsei de implicare a autorităţilor româneşti. Eu m-am rugat lui Dumnezeu să nu mor până nu îmi iau copiii şi când îi văd, îi dau soţiei, iar apoi voi putea muri”, a conchis bărbatul.

Cer eliberarea copiilor

Cazul familiei lui Marius Bodnariu, românul care a declarat că autorităţile sociale din Norvegia i-au luat cei cinci copiii, a iscat indignare şi în România, dar şi în întreaga lume. Mii de oameni au ieşit pe străzi pentru a susţine familia Bodnariu şi pentru a protesta faţă de practicile abuzive ale Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet.

Astfel de proteste s-au ţinut în Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Timişoara, iar ieri mii de persoane au protestat în faţa Ambasadelor Norvegiei din Statele Unite, Canada, Irlanda, Spania, Marea Britanie şi Danemarca pentru a cere eliberarea copiilor familiei Bodnariu.

Soţii Bodnariu vor fi decăzuţi din drepturi

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi ai soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, trei băieţi şi două fete, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce fetele, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi.

Familia Bodnariu

De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei. În plus, oficialii norvegieni au accelarat procedurile de decădere din drepturi. Cazul a fost făcut public de român şi a iscat revolte pe întregul mapamond. Peste 10.000 de copii sunt luaţi în Norvegia de lângă părinţii naturali şi instituţionalizaţi.

Le luaseră fetiţa

Şi o familie de turci stabilită în Norvegia a trecut printr-un incident asemănător celor două familii de români. Totul a început după ce fiica de trei ani a soţiilor Kiris a povestit educatoarei de la grădiniţă visul ei influenţat de personajul de benzi desenate Hulk.

Familia Kiris din Turcia

Educatoarea a interpretat lumea imaginară a copilei într-un mod paranoic şi a chemat experţii de la Barnevernet. Fetiţa a fost “confiscată” şi poliţiştii l‑au reţinut pe tatăl micuţei, chiar la locul de muncă.

După ce l-au reţinut trei zile, bărbatul s-a dus în Turcia cu ajutorul avocatului său şi a cerut ajutorul autorităţilor turceşti. Însă după intervenţia Ministerul de Externe turc şi a Preşedinţiei pentru Turcii de peste Hotare, copila a fost înapoiată familiei, iar educatoarea a fost concediată.

Sursa: libertatea.ro

Cum a putut Turcia să rezolve un caz asemănător și autoritățile române nu? 

Până când o să ne reprezinte numai nemernici, trădători și nepăsători de soarta românilor?