Acatistul Sfinților Închisorilor
Condac 1:
Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să-i lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Icos 1:
De la icoană şi de la altar aţi pornit să apăraţi dreapta-credinţă şi neamul românesc de urgia ateistă, şi nici prigoana, nici temniţa nu v-au îngrozit, ci cu tărie aţi stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, suflete de crin
Bucuraţi-vă, că nu v-a întinat nici un chin
Bucuraţi-vă, că robia neamului aţi voit a înfrânge
Bucuraţi-vă, că pământul ţării l-aţi temeluit cu sânge
Bucuraţi-vă, că vrăjmaşii lui Hristos v-au prigonit
Bucuraţi-vă, că Domnul Iisus v-a sfinţit
Bucuraţi-vă, că zdrobiţi fiind, iarăşi v-aţi ridicat
Bucuraţi-vă, că gândul la sfinţi putere v-a dat
Bucuraţi-vă, că viaţa v-a fost rugă şi plâns
Bucuraţi-vă, că ardere de tot v-aţi adus
Bucuraţi-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit
Bucuraţi-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci aţi biruit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 2-lea:
Cu mânie Fiara hulitoare s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos şi lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele ei nelegiuiri; dar voi, Sfinţilor, v-aţi împotrivit cu înţelepciune, cu bună cuviinţă şi cu bărbăţie celor rău-credincioşi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Se clătina aşezarea creştină a lumii şi puterile întunericului spumegau, iar ostaşii lui Hristos, nesuferind profanările celor fără de Dumnezeu, au pornit grabnic spre Spania însângerată unde au primit cu bucurie moarte de martiri, apărând sfintele moaşte şi sfintele icoane, ca nişte adevăraţi Mucenici Mărturisitori din veacurile iconoclaste; pentru care cu mulţumire grăim:
Bucuraţi-vă, apărători ai neamului românesc
Bucuraţi-vă, fii vrednici ai pământului strămoşesc
Bucuraţi-vă, că Ion Moţa şi Vasile Marin pildă vie v-au dat
Bucuraţi-vă, că la moarte fericiţi au plecat
Bucuraţi-vă, că la mormântul lor legământ sfânt aţi rostit
Bucuraţi-vă, că-n sărăcie a vieţui aţi făgăduit
Bucuraţi-vă, că de bucuriile pământeşti v-aţi lepădat
Bucuraţi-vă, că ţara s-o slujiţi v-aţi legat
Bucuraţi-vă, că munţi de suferinţă aţi străbătut
Bucuraţi-vă, că tinereţe cei mai mulţi n-aţi avut
Bucuraţi-vă, că neamul prin voi s-a împlinit
Bucuraţi-vă, că durerea voastră însutit a rodit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 3-lea:
Voit-au vrăjmaşii Crucii şi vânzătorii de ţară să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat viteaz apărător cu suflet de Arhanghel, care viaţa pentru legea strămoşească şi-a pus zicând: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, acestuia neîncetat îi cântă: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigaş şi nelegiuita evreică nerăbdând a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru credinţă şi neam, diavolească poruncă au dat să fiţi noaptea duşi în pădure şi sugrumaţi, apoi ciuruiţi de gloanţe, aruncaţi într-o groapă, arşi cu vitriol şi acoperiţi cu lespezi grele de piatră, dar nici mormântul, nici moartea nu v-au ţinut, ci la Viaţa cea adevărată v-aţi mutat, pentru care auziţi de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, lacrimi pe obrazul ţării vărsate
Bucuraţi-vă, suflete greu încercate
Bucuraţi-vă, că aţi ştiut că la moarte plecaţi
Bucuraţi-vă, că senini v-aţi despărţit de ceilalţi
Bucuraţi-vă, că deşi v-au ucis, mai vii sunteţi azi
Bucuraţi-vă, că iubirea voastră o cântă cetina de brazi
Bucuraţi-vă, că au vrut să v-ascundă, dar mai mult străluciţi
Bucuraţi-vă, că în Cer cu Hristos împreună prăznuiţi
Bucuraţi-vă, că în vecii vecilor sunteţi pomeniţi
Bucuraţi-vă, că dragostea voastră pe români îi face uniţi
Bucuraţi-vă, că împreună cu toţi mucenicii români învierea neamului aţi voit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 4-lea:
Spăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia şi credinţa voastră, Sfinţilor, şi socotind să vă piardă, cu mânie s-au pornit asupra voastră în temniţele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Braşov şi Vaslui, şi în înfricoşătoarea „noapte a răzbunării” cu moarte de martiri v-aţi încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înţelegând că veţi fi ucişi, în curtea lagărului toţi aţi îngenuncheat şi în tăcerea nopţii rugăciunea „Tatăl Nostru” cu umilinţă aţi rostit, apoi gloanţele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemniţat săvârşea în taină cea din urmă slujbă pentru voi şi pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, că la moarte cu Hristos aţi plecat
Bucuraţi-vă, că neamului creştin jertfă curată v-aţi dat
Bucuraţi-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare
Bucuraţi-vă, că s-au cucerit de credinţa voastră cea tare
Bucuraţi-vă, că deşi ucişi nemilos, ca nişte miei jertfă v-aţi adus
Bucuraţi-vă, că în ceruri pururea cântaţi Domnului Iisus
Bucuraţi-vă, că trupurile voastre sfinte săvârşesc acum minuni
Bucuraţi-vă, că suferinţele voastre pentru neam v-au câştigat cununi
Bucuraţi-vă, cei ce prin puterea Domnului n-aţi fost umiliţi
Bucuraţi-vă, că mai puternici aţi devenit, ca fii ai Lui iubiţi
Bucuraţi-vă, că aţi purtat durerea unui neam răstignit
Bucuraţi-vă, că sufletele voastre dragostea de Domnul le-a sfinţit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 5-lea:
Satana însuşi s-a pogorât ca să vă piardă, Sfinţilor Mărturisitori, în grozava temniţă de la Piteşti, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele striga blasfemii; însă voi, Sfinţilor, având nădejde de izbăvire la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi cântaţi: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Îngerii cei sfinţi şi-au ascuns faţa neputând suferi nebunia urâtorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor un tânăr a fost răstignit pe perete, iar zidurile temniţei se cutremurau de cei ucişi; dar în adâncul iadului Dumnezeu putere şi tărie v-a dat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, martiri care mult aţi pătimit
Bucuraţi-vă, că mulţi fără de voie v-au lovit
Bucuraţi-vă, că totuşi pentru ei v-aţi rugat, i-aţi iertat şi chiar i-aţi iubit
Bucuraţi-vă, căci cugetele din credinţă nu vi s-au clintit
Bucuraţi-vă, căci credinţa voastră mai mult a strălucit
Bucuraţi-vă, că-ngenuncheaţi doar Domnului aţi fost
Bucuraţi-vă, căci Cuvântul Dumnezeiesc v-a împlinit nou rost
Bucuraţi-vă, că Apa cea Vie nimeni nu v-a despărţit
Bucuraţi-vă, căci cu fericirea cea veşnică v-aţi încununat
Bucuraţi-vă, că pe Marii Mucenici i-aţi întrecut
Bucuraţi-vă, că ţarina Bisericii ca mari podoabe v-aţi aşternut
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 6-lea:
Torţionarii voştri cei de alt neam au socotit ca în temniţa Aiudului să piardă până şi pomenirea voastră, Sfinţilor, şi mult-chinuitele voastre trupuri în râpa de la „Dealul Robilor” au aruncat, nepricepând că nici un obroc nu poate ascunde lumina celor ce slăvesc neîncetat pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Sălaş de rugăciune temniţa Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post şi priveghere aţi petrecut, trezvia minţii şi smerenia inimii aţi dobândit şi Dumnezeieştile Scripturi aţi învăţat, iar noaptea îngenunchind cu lacrimi vă rugaţi pentru morţii voştri şi pentru cei ce vă prigoneau, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, Sfinţi purtători de cunună
Bucuraţi-vă, că aţi ales nevoinţa cea bună
Bucuraţi-vă, că luptă îndoită aţi dus
Bucuraţi-vă, că patimile din voi le-aţi supus
Bucuraţi-vă, că şi pe călăi cu înţelepciune i-aţi înfruntat
Bucuraţi-vă, că şi pe aceia ce vă urau i-aţi câştigat
Bucuraţi-vă, căci crezul nu vi l-aţi umilit
Bucuraţi-vă, că inimile voastre mai mult s-au oţelit
Bucuraţi-vă, că în focul sfinţeniei v-aţi înălţat
Bucuraţi-vă, că iubirea dintre voi v-a binecuvântat
Bucuraţi-vă, că toate aducând mulţumire lui Dumnezeu pentru noi le-aţi suferit
Bucuraţi-vă, că pentru jertfelnicia voastră sfântă puterea lui Iisus v-a întărit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 7-lea:
Îndrăciţii călăi cu ură vă porneau unii împotriva altora, să grăiţi de rău sau să vă loviţi între voi, însă cu adevărat mai sfinţi decât marii mărturisitori v-aţi arătat, că aţi preferat mai bine să muriţi voi înşivă decât să păcătuiţi cu cuvântul împotriva fraţilor voştri, şi aţi răbdat mai degrabă să fiţi voi înşivă schingiuiţi decât să răniţi pe aproapele vostru; iar pentru minunata voastră dragoste evanghelică prăznuim azi strigând: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-aţi răbdat, Sfinţilor, foamea, frigul, bătăile, umilinţele, dar mai ales chinurile sufleteşti şi duhovniceşti la care aţi fost supuşi ca nimeni alţii în toată istoria Bisericii lui Hristos, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, suflete sfinte în trupuri zdrobite
Bucuraţi-vă, cugete în focul cel dumnezeiesc lămurite
Bucuraţi-vă, că satana a cerut să vă cearnă şi nu v-a înfrânt
Bucuraţi-vă, că Domnul Dumnezeu v-a arătat vitejii Săi ucenici pe pământ
Bucuraţi-vă, că ceata voastră mucenicească milioane de ani de temniţă a răbdat
Bucuraţi-vă, că pentru frumuseţea sufletelor voastre, Hristos putere cerească v-a dat
Bucuraţi-vă, că mult aţi pătimit pentru mărturisirea fiecărui cuvânt al lui Hristos
Bucuraţi-vă, că aţi arătat că prin răbdarea suferinţei se aduce lui Dumnezeu mărturisire şi prinos
Bucuraţi-vă, că v-au nins flori de nea pe mormânt
Bucuraţi-vă, că îngerii v-au plâns nevăzut
Bucuraţi-vă, că munţi de durere-aţi suit
Bucuraţi-vă, că Domnul la El v-a primit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 8-lea:
Cine va cânta cântarea Domnului în truda robiei voastre, Sfinţilor Mărturisitori, că nu pietre şi cărămizi v-aţi trudit a frământa, ci cu braţe istovite munţi de pământ din loc aţi mutat, şi Dunării i-aţi croit albie de lacrimi şi sânge, însă astăzi la Poarta Albă şi la Periprava glasul suferinţei voastre neîncetat se-nalţă în Liturghie cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele şi adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sunt graiuri care să nu se audă şi dureri care să nu rodească; iar noi, Sfinţilor, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, suflete tari ca munţii bătrâni
Bucuraţi-vă, pomi viscoliţi de furtuni
Bucuraţi-vă, că-n arşiţă şi ger aţi trudit
Bucuraţi-vă, că pământul cu sânge-aţi sfinţit
Bucuraţi-vă, că goi şi flămânzi aţi răbdat
Bucuraţi-vă, căci cu lacrimi în stâncă aţi săpat
Bucuraţi-vă, că-n sudori drum prin piatră aţi croit
Bucuraţi-vă, că drept plată lovituri aţi primit
Bucuraţi-vă, că sub valuri aţi fost risipiţi
Bucuraţi-vă, că sub mal şi nisip odihniţi
Bucuraţi-vă, că trupul istovit v-au zdrobit
Bucuraţi-vă, că sufletul mai vârtos a rodit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 9-lea:
Lumină a răsărit în temniţa suferinzilor de la Târgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet şi chip, sfântul temniţelor românesti, mângâierea suferinzilor şi lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie şi rugăciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit, şi sfârşitul mai dinainte cunoscându-şi, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
„Iubiti pe cei ce vă prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfinţilor, cuvântul Lui întocmai l-aţi împlinit, că la Târgu Ocna în noaptea Naşterii Domnului un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, şi mângâindu-l cu blândeţe i-a spus: „Te iert din toată inima şi cred că Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta şi El”. Iar acela, căindu-se, cu lacrimi s-a mărturisit, şi în aceeaşi noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunându-ne de puterea dragostei vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, următori şi împlinitori ai poruncilor dumnezeieşti
Bucuraţi-vă, înţelepţi dispreţuitori ai slavei pământeşti şi râvnitori ai măririi cereşti
Bucuraţi-vă, că Rugăciunea lui Iisus neîncetat cu bucurie aţi ostenit
Bucuraţi-vă, că darul Duhului Sfânt în toate încercările şi rugăciunile v-a umbrit
Bucuraţi-vă, că Evanghelia v-a fost singur şi neclintit dreptar
Bucuraţi-vă, că pentru sârguinţa voastră ortodoxă aţi aflat luminare şi har
Bucuraţi-vă, că Valeriu ca un soare între voi a strălucit
Bucuraţi-vă, că „sfântul închisorilor” l-aţi numit
Bucuraţi-vă, că prin pilda sa mulţi cuvioşi rugători a odrăslit
Bucuraţi-vă, că sufletul i-a fost alb ca un crin
Bucuraţi-vă, că la mormânt neştiut îngerii i-au doinit cu suspin
Bucuraţi-vă, că cerul în giulgi de nea l-a învelit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 10-lea:
Prigonitorii voştri vă chinuiau atunci trupurile şi sufletele, iar astăzi urmaşii lor vă chinuie, căci vă schimonosesc chipurile ca să mute privirea credincioşilor de la sfinţenia voastră la neputinţele omeneşti pe care le-aţi şi biruit; dar voi nicidecum nu vă descoperiţi celor ce mint despre voi, pentru că nu vă pot înţelege, ci vă dăruiţi celor ce cu smerenie vă cinstesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Bucuria Învierii a strălucit în întunecata mină de la Baia Sprie, când în măruntaiele pământului preoţii întemniţaţi cu cutremur au strigat: „Veniţi de luaţi lumină!”; sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpaşele s-au aprins, iar osândiţii îngenuncheaţi cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne vă lăudăm strigând:
Bucuraţi-vă, cei ce de vii aţi fost îngropaţi dar sufletele în al treilea cer le înălţaţi
Bucuraţi-vă, că de Hristos n-aţi voit să vă lepădaţi, ci cu tărie Îl mărturiseaţi
Bucuraţi-vă, că în batjocură în Vinerea Mare v-au dat carne şi n-aţi primit
Bucuraţi-vă, că blasfemiile celor necredincioşi puterea credinţei voastre nu v-au clintit
Bucuraţi-vă, că Învierea în adâncuri în fiecare rugăciune o aţi prăznuit
Bucuraţi-vă, că prin aspră postire, dăruire, spovedanie şi rugăciuni v-aţi curăţit
Bucuraţi-vă, că aghiasma, anafura şi Sfintele Taine a le primi mult v-aţi nevoit
Bucuraţi-vă, că între voi dragostea cea mai curată s-a desăvârşit
Bucuraţi-vă, că frăţia voastră de Împărăţia Cerurilor s-a învrednicit
Bucuraţi-vă, că Biserica Ortodoxă Română vă are pe voi nepreţuită cunună
Bucuraţi-vă, că Biserica din toată lumea vă cinsteşte pe voi împreună
Bucuraţi-vă, că nu slava voastră proprie, ci slava Bisericii aţi voit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoană pornită asupra ţării drept-credincioase n-a cruţat nici pe copii, nici firea femeiască, şi întocmai muceniţelor de demult, mulţime de românce cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Îngrozitu-s-au credincioşii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seamă că acela mai avea viaţă într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:
Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet călit
Bucuraţi-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit
Bucuraţi-vă, că muceniţelor din vechime v-aţi asemănat
Bucuraţi-vă, că multe feluri de chinuri ani îndelungi aţi răbdat
Bucuraţi-vă, că pentru suferinţele voastre cu veselia Harului Hristos v-a dăruit
Bucuraţi-vă, că prea-înţelepte povăţuitoare una alteia şi nouă tuturor v-aţi arătat
Bucuraţi-vă, că pline de smerenie şi de dârzenie totdeodată, Sfintelor din veac aţi urmat
Bucuraţi-vă, că prin jertfa voastră aţi născut duhovniceşte neamul întreg
Bucuraţi-vă, că dragostea voastră minunată şi rugăciunile voastre paşii noştri îi petrec
Bucuraţi-vă, că ne sunteţi ocrotitoare şi grabnice ajutătoare
Bucuraţi-vă, cu Maica Domnului sfântă ceată de fecioare
Bucuraţi-vă, că Viaţa cea veşnică mai presus decât viaţa cea trecătoare aţi iubit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor, şi-n temniţele de la Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Târgu Ocna şi Canal pătimiri de multe feluri aţi răbdat, iar voi ştiind că toate pentru iertarea şi mântuirea neamului creştin românesc erau îngăduite de Hristos şi rânduite vouă să le biruiţi, Lui v-aţi încredinţat pururea cântându-I: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De nimic aţi socotit viaţa aceasta pământească şi sufletul v-aţi pus pentru dreapta-credinţă şi strămoşi, iar acum la limanul cel fără de durere şi întristare vă veseliţi, cu toţi drepţii lăudând pe Dumnezeu şi auzind de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, aripi în zbor înălţate
Bucuraţi-vă, chipuri de har luminate
Bucuraţi-vă, suflete de neînfrânt
Bucuraţi-vă, că lumea pe nedrept v-a urât
Bucuraţi-vă, raze în beznă aprinse
Bucuraţi-vă, braţe la ceruri întinse
Bucuraţi-vă, sfinţi cu veşnice nume
Bucuraţi-vă, tâmple cu albe cunune
Bucuraţi-vă, râuri cu ape curate
Bucuraţi-vă, ramuri de rod încărcate
Bucuraţi-vă, soli care bine-aţi vestit
Bucuraţi-vă, stânci cu tării de granit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinţilor Mărturisitori, cei ce în temniţă chinuri de multe feluri aţi răbdat şi pentru Învierea neamului creştin-românesc moarte mucenicească cu vitejie aţi primit, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, faceţi rugăciune să ne izbăvim de toată înşelăciunea diavolească şi credinţa ortodoxă cu bună cuviinţă să mărturisim, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
