Părintele NIL EFRIM despre ecumenism

Image result for pr nil efrim

ECUMENISMUL ESTE TEOLOGIA DEMONILOR ZICE SF. MAXIM MĂRTURISITORUL

 

Iar marele Dascăl şi Ierarh al Lumii Sf. Ioan Gură de Aur zice să nu punem pacea mai presus de ADEVĂR. Adevărul este unul singur- HRISTOS.

Toată confuzia şi toată rătăcirea spirituală pleacă de la cugetarea raţională, falsă, oarbă şi nivelatoare- fără cenzură morală- şi de la neconsecvenţa în cugetare. Adică, aşa cum spune un proverb românesc: uităm de la mână până la gură. Oare nu zice HRISTOS, ,,Eu sunt adevărul ”?

Nu ne aducem aminte Învăţătura creştinească a lui HRISTOS propovăduită de El şi de sf.Săi ucenici şi apostoli- una este- şi ea trebuie păstrată aşa întreagă şi nealterată, nedeformată, nemodificată. Nu a zis El oare, că nici cel puţin o cirtă să nu se schimbe? Nu este ea o Învăţătură Dumnezeiască? Nu zice Dumnezeu, ,, Blestemat să fie cel care strică lucrul lui Dumnezeu”?

Nu ştim noi cu toţii, că până în 1054- până la marea schismă- s-a păstrat una singură, Învăţătura apostolică, ca Biserică a lui HRISTOS?

Nu ştim că atunci Papa- un om trufaş şi fără frică de Dumnezeu- s-a rupt de creştinismul Răsăritean şi s-a numit catolic- catolicism?

Nu din cauza lui, şi alţii au luat exemplul lui de reformă şi au modificat- mai departe- această unică Învăţătură?

N-au sfâşiat ei pe Domnul HRISTOS şi Învăţătura lui Dumnezeiască? Luther, Calvin şi ceilalţi.

De aceea, numai cea păstrată Dreaptă în continuare până la noi, este cea adevărată, cea originală, cea curată.

Deci cum să ne facem noi acum că am uitat şi să ne unim cu ei, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat? Ei au schilodit Învăţătura Unică a lui HRISTOS, şi noi acum, să nu mai vedem adevărul, să ne împăcăm cu această schilodire? Nici dacă am avea orbul găinilor nu ne dă nimeni dreptul să cădem la compromis asupra lui HRISTOS şi a Învăţăturii Lui!

Dacă am avea vedere duhovnicească- ca să vedem cele nevăzute- atunci am vedea clar, de la mare distanţă, că aici este lucrarea abilă, subtilă, vicleană şi nevăzută a lui satana, care are un singur scop: ca să ne abată pe toţi de la calea Pocăinţei mântuitoare.

Oare  nu ne-a prevenit chiar şi Mântuitorul, dar şi Sf. Ap. Pavel asupra acestui pericol- şi de s-ar putea înşela chiar şi pe cei aleşi- adică acei care de fapt nu sunt întemeiaţi bine pe piatra credinţei- HRISTOS.

Una din tacticile lui satana este amăgirea compromiţătoare- printr-o lucrare foarte fină şi subtilă, nevăzută- de substituire, ca la Matematică, a adevărului cu falsuri ademenitoare, aparente, înşelătoare şi foarte păgubitoare.

De aceea, să nu ne mirăm că încă demult am fost preveniţi despre confuzie şi rătăcire spirituală, chiar cu mai mari de ai noştri, care de fapt nu L-au cunoscut cu adevărat pe Domnul HRISTOS, chiar dacă au studii înalte şi chiar doctorate luate pe la protestanţi şi catolici.

Trăim deci, vremuri grele- în plan spiritual ortodox- când poţi să păstrezi drumul drept numai dacă cunoşti bine Poruncile Evanghelice, Dogma şi dacă ai şi smerenie, şi cugetare morală ortodoxă, dacă ai cenzură moral-ortodoxă.

Dar din aceştia sunt aşa de puţini, că zice Evanghelia ,, Îngustă este calea- dreaptă a adevărului, a mântuirii şi puţini merg pe ea, şi largă este calea pierzării şi foarte mulţi merg pe ea ”.

Ieromonah Nil

Sursa: sfaturi-duhovnicesti.ro

Citiți și: 

Părintele Nil Efrim: DESPRE CUM SĂ NE PREGĂTIM ÎN VEDEREA VREMII PRIGOANEI LUI ANTIHRIST

Părintele Nil Efrim: La ce trebuie să cuget? La sfârşitul lumii sau la sfârşitul meu personal?

Reclame

Trei minuni ale Părintelui NIL EFRIM, când era duhovnic la Mânăstirea Mărcuș

Image result for pr  nil efrim

Foto – sfaturi-duhovnnicesti.ro

Două vindecări de cumplita patimă a fumatului și o vindecare de ateism și impotență…


Nu ştiu câte minuni a făcut Părintele Nil cât timp a trăit, le ştie numai Bunul Dumnezeu, dar trei din ele le ştiu din sursă directă şi vi le povestesc mai jos.

I. Minunea cu tatăl meu, Matei Schinteie, astăzi în vârstă de 75 ani

Tatăl meu a început să fumeze de la vârsta de 8 ani. Da, aţi citit bine, nu este vorba de o greşeală de tipar. De la 8 anişori a pus ţigara în gură şi asta pentru o perioadă foarte îndelungată… mai exact până pe data de 16 mai, Anul Mântuirii 2000. Dacă facem un calcul simplu a fumat 54 de ani. Şi eu am fost surprins, căci nu am ştiut asta până zilele trecute când l-am sunat pe tatăl meu să-mi dea datele necesare pentru a scrie despre această minune.

Prima dată am crezut că nu aud bine şi am revenit cu întrebarea, ca să scriu lucrurile corect şi bine documentat… Răspunul a fost acelaşi: 54 ani. O viaţă de om putem spune, căci sigur ne putem imagina ce înseamnă 50 de ani, mai ales cei care au depăşit vârsta, dar şi noi cei care ne apropiem de ea…

Când eram copil, pe când aveam eu 8 anişori, tatăl meu mă trimitea să-i cumpar ţigări de la Tutungerie şi mai apoi, din nefericire pentru poporul nostru, de la Alimentara. La tutungerie mergeau numai viciaţii… Până acolo s-a ajuns încât aceste otrăvuri au început să se vândă alături de alimentele atât de necesare vieţii. Asta până într-o zi când de la geamul de la etaj strigă la mine, care mă aflam în strada din faţa casei părinteşti din oraşul Anina: Uite anii aceştia, du-te şi cumpără-mi un pachet de ţigări. – Nu mă duc! am zis eu. Răspunsul meu l-a surprins foarte mult şi în acelaşi timp mă miram şi eu de unde mi-a venit acest imbold. Cum să nu te duci dacă ţi-am zis eu, căci eu sunt tatăl tău. Atunci am zis ceva ce ne-a mirat pe amândoi: Dacă mă mai trimiţi vreo dată după ţigări… dumneata nu mai eşti tatăl meu… rămân numai cu Tatăl cel din ceruri! Aceasta am spus-o în condiţile în care în casa noastră nu se discuta despre Dumnezeu sau despre religie. Parcă văd cum tata a rămas nemişcat câteva zeci de secunde, după care s-a retras de la geam nescoţând nici un cuvânt. Din momentul acela niciodată, dar niciodată, nu mi-a mai cerut să-i cumpăr ţigări şi mai mult decât atât nu a mai fumat în camera noastră sau atunci când noi eram de faţă. Pentru asta l-am respectat foarte mult.

Ani de zile ne-am chinuit toţi ai casei să-l convingem să se lase de fumat, dar nu am reuşit. Şi el, săracul, se lupta cu viciul acesta reuşind pentru câteva zile pe an să nu pună ţigara în gură, după care revenea la „fumatul cel de toate zilele”. Anturajul de la serviciu şi nicotina care dă dependenţă l-au „ajutat” să atingă această tristă şi nefericită performanţă: să fumeze peste jumătate de secol!

Nu ne-a rămas decât nădejdea la Dumnezeu şi la sfinţii lui. Dacă pe mulţi dintre noi ne-au ajutat sfinţii de dincolo, pe tăticul meu l-a ajutat un sfânt în viaţă de aici, de pe pămant, un sfânt care nu ştia că e sfânt, un ieromonah rugător
cu putere multă.

Venind de mai multe ori la băi la Covasna, atât tatăl meu cât şi părintele Nil, inevitabil s-au cunoscut şi bineînţeles s-au plăcut reciproc. Ce era interesant este că tatăl meu mereu îl compătimea pe părintele Nil că ce viaţă aspră duce, aproape ca un ascet, sărăcuţul de el, cât se roagă şi mai ales cât se jetfeşte pentru alţii, neglijându-se pe sine. Pe partea cealaltă, părintele Nil îl plângea pe tăticul meu sărăcuţul cât de harnic este, dar în ce mare primejdie se găseşte dacă va muri… fumător. Şi uite aşa, cei doi s-au împrietenit – spre marea mea bucurie. Aflându-se amândoi la Covasna în staţiune, am profitat de situaţie şi i-am spus părintelui Nil despre problema tatălui meu în legătură cu patima fumatului. Mi-a zis pe un ton calm şi cald că va avea cu dânsul o discuţie pe această tema şi că trebuie să avem nădejde la Domnul. Am organizat întâlnirea şi îmi amintesc – parcă a fost ieri – că l-am dus pe tatăl meu pe coridorul de legătură dintre hotelurile complexului balnear al S.C. Turism Covasna, mai precis între Hotelul Cerbul şi Hotelul Covasna, unde erau băncuţe pe vremea aceea, scaune şi fotolii pentru turiştii care aşteptau să intre la tratament sau la sala de mese. I-am lasat să stea singuri de vorbă… După aproximativ 40 de minute vine tatăl meu cu privirea uşor schimbată. Îl întreb cum a fost şi mi-a zis că bine, au vorbit şi că totul e în regulă. Şi cu fumatul cum rămâne?, l-am întrebat curios. Am să mă las! Răspunsul lui, deşi a fost unul foarte hotărât, mie numi venea să cred că acesta este, poate am înţeles greşit, poate vrea să mă ducă cu zăhărelul… Chiar i-am spus imediat:

– Da, da… ai mai spus dumneata că te laşi de Paşti, de Crăciun, de ziua dumneatale, ba de Revelion, de 23 August, de 1 Mai etc.
– Ai să vezi ! zice el. O să mă las… – Bine, atunci aruncă pachetul de ţigări pe care îl ai în buzunar.
– Nu, nu am să-l arunc, am să-l fumez pe tot şi ai să vezi că o să fie ultimul din viaţa mea.

Mă găndeam că e o nouă păcăleală, că aşa a mai făcut zicând că e ultima ţigară, ultimul pachet…

– Dar Părintele Nil ce ţi-a zis de te-a convins să te laşi de fumat? am întrebat eu.
– Ce să-mi zică: una alta… ştii tu cam ce zice el…

Nu ştiam şi eram tare curios să aflu, dar ca să nu-l presez pe tata prea mult acum, l-am lăsat în pace ca să stea mai mult sub influenţa duhului părintelui Nil. L-am contactat pe Părinte şi i-am mulţumit pentru ajutor, căci la el era ultima mea speranţă. Mi-a zis că o să se lase tata de fumat, dar că pentru asta trebuie să se roage special pentru el şi special pentru patima lui. Aşa a şi făcut, căci după ce tata a fumat acel pachet de ţigari nu a mai pus ţigarea în gură tot restul vieţii lui.

Îmi amintesc acum că părintele ne cerea să scriem pe pomelnic problema pentru care voiam să se roage el, şi dacă aduceam pomelnicul altor persoane ne reamintea mereu să trecem lângă numele de botez şi problema respectivă. De exemplu în dreptul numelui – Matei să trec fumător, la Cutare – întoarcere la credinţă, la Cutărescu – avort, beţivan, hoţ, mincinos etc. Rugăciunile părintelui Nil au fost ascultate de Dumnezeu, lucru pentru care îi mulţumesc, căci la ora asta cred că tata nu mai trăia, pentru că începuse să aibe probleme grave cu sănătatea din cauza fumatului, dar acum încă ne mai bucurăm unii de alţii.

II. Minunea cu finul meu, Mihai Sorin Tuţică, din staţiunea Covasna

Ştiu că printre cititorii acestor rânduri sunt şi fumători. Toţi veţi fi gândit la un moment dat să vă lăsaţi de fumat, dar nu aţi avut o motivaţie puternică care să vă mişte… Sper că citirea acestor rânduri să vă ajute să aveţi determinarea necesară pentru a vă lăsa de fumat prin voinţă proprie şi dacă nu merge, aşa cum nu a mers până acum, să vă căutaţi un duhovnic cu putere multă să vă facă rugăciuni pentru acest viciu, care ajunge o urâtă şi mortală patimă.

Vă scriu acestea în cunoştinţă de cauză pentru că, din păcate, un bunic de-al meu nu a apucat să se bucure de viaţă până la adânci bătrâneţe ci a murit strâns de gât, la propriu, de un cancer tabacic. La 51 ani. Acţionaţi, oameni buni, cât mai repede, până nu este prea târziu!

Mărturia de mai jos a uimit multă lume, dar cel mai uimit a fost finul meu, Mihai… cel în cauză. Acesta a fumat timp de 25 de ani. Mai mult decât atât, nu era de ajuns că se sinucidea lent fumând, dar se apucase chiar să vândă cartuşe de ţigări pentru a face un ban în plus. Văzând în ce stare era, m-am rugat Lui Dumnezeu să mă ajute să pot să-l ajut să se lase de fumat. Salvarea a venit tot prin Părintele nostru Nil Efrim, de la mânăstirea Mărcuş din judeţul Covasna. Acesta se afla în vara anului 2002 la băi, la Covasna şi era cazat la Hotelul Căprioara, din centrul staţiunii. Mihai al nostru era cântăreţ, şef de orchestră la restaurantul acestui hotel renumit în staţiune, iar formaţia cu numele GALAXY era renumită nu numai pe plan local, dar era cunoscută în toată ţara şi în străinătate datorită turiştilor veniţi la tratament din toate colţurile ţării, şi din mai multe părţi ale lumii. Finul Mihai şi soţia lui, fina Nicoleta, erau soliştii formaţiei GALAXY, care cu vocile lor minunate încântau miile de turişti ce se perindau în serii de câte 18 zile, pe tot parcursul anului calendaristic. Într-o zi, întâlnindu-mă cu el, l-am întrebat dacă vrea să se lase de fumat. Mi-a zis că da, dar e foarte greu pentru că a încercat în fel şi chip: cu ceaiuri, cu gumă, cu bomboane etc şi nu a reuşit. I-am zis că e normal ca după 25 de ani de viciu să fie greu să te laşi, dar ce este greu la om e uşor la Dumnezeu. L-am întrebat dacă vrea să se ducă la părintele Nil ca să-i facă o rugăciune pentru lăsarea de fumat şi dacă are încredere în puterea lui Dumnezeu şi în puterea rugăcinilor părintelui Nil? Mi-a răspuns că da… vrea să se lase, crede în puterea lui Dumnezeu şi crede în puterea rugăciunilor Părintelui Nil. Atunci am alergat la hotel, la părinte, şi i-am zis povestea, după care m-a întrebat dacă fratele acesta al nostru vrea să se lase de fumat. I-am zis că da, şi părintele mi-a spus scurt şi apăsat: Adu-l la mine!

L-am dus în camera de hotel unde părintele îl aştepta. După o scurtă introducere eu am ieşit, să rămănă singuri pentru rugăciune. După cincizeci de minute când a ieşit fratele Mihai de la hotel era transfigurat cu totul, şi mi-a povestit următoarele: Nici nu-ţi imaginezi, frate Matei, ce mi s-a întâmplat… După ce ai plecat, m-am aşezat în genunchi şi părintele Nil a început să se roage atât în româneşte cât şi în ruseşte. (Părintele Nil avea mare evlavie la sfinţii ruşi, dar mai ales la Sfânta Xenia de Sankt- Petersburg şi la Sf. Serafim de Sarov) Începuseră să mă doară picioarele de atâta stat în genunchi şi doar ştii că eu de obicei mă rog mult timp în genunchi fără vreo problemă, apoi am început să tremur şi la un moment dat, mai ales spre sfârşitul rugăciunilor am tremurat aşa de tare că am crezut că este cutremur în oraş şi o să se prăbuşească hotelul cu noi. Nu a fost cutremur, ci eu mă cutremuram aşa de tare că am crezut că nu mai rezist şi cad jos. Dar am rezistat cu stoicism. La final mi-a pus crucea pe cap (eram sub patrafir) şi când a terminat părintele Nil rugăciunea… mie mi-a ieşit un abur pe nas şi pe urechi. M-am speriat foarte tare căci nu mă aşteptam la aşa ceva.

Povestea a spus-o vizibil emoţionat, cu o privire a unui om care a văzut o minune peste aşteptările lui. Din ziua aceea nu a mai fumat vreodată…

Epilog

L-am întrebat pe părintele Nil ce a fost cu acel abur şi mi-a spus că fiecare patimă a unui om este întreţinută de un demon, şi el nu a făcut decât să scoată acel demon afară… Interesant este că după câteva zile soţia lui Mihai, care era nefumătoare, ne-a mărturisit că începuse să se uite în alimentară după pachetele de ţigări, începea să-i placă mirosul de fum de ţigară şi chiar se gândea să încerce să fumeze o ţigară – două din acelea fine şi aromate pentru femei, dar şi-a dat seama de pericol şi a rezistat tentaţiei. Întrebâdu-l pe părintele Nil ce înseamnă aceasta, mi-a spus că duhul necurat care a locuit în finul Mihai îşi căuta o nouă „casă” şi a încercat prima dată la soţia fostului fumator, dar rugăcinile părintelui Nil au protejat-o şi pe ea. După câţiva ani de nefumat, fratele Mihai, finul nostru, se simte foarte bine şi este fericit că a scăpat de necaz. Acesta a devenit cântăreţ bisericesc şi acum îl slujeşte pe Bunul Dumnezeu de la strana bisericii de lemn cu hramul „Izvorul Tămăduirii” din Covasna. Şi asta datorită rugăciunilor părintelui Nil.

III. Minuni făcute de părintele Nil pentru un prieten apropiat

Prietenul meu este un bărbat căruia, din motive binecuvântate, pe care le veţi citi mai jos, nu pot să-i redau numele real. Minunile pe care le-a făcut părintele Nil cu acest om sunt atât de importante, că m-am hotărât să le scriu. Pentru a ne fi mai uşor, am să-l numesc fictiv cu prenumele de Mircea.

Omul nostru pe care-l cunosc de când eram eu mic copil era ateu, de când se ştia el. Pe vremea comuniştilor acest lucru era de bine, aşa că o bună parte a vieţii lui a trecut-o şi petrecut-o fără să fie deranjat de asta. Mircea s-a căsătorit şi din legătura aceasta a rezultat un băiat. După câţiva ani, au constatat că nu mai sunt compatibili şi a urmat „firesc”, din păcate, divorţul. Trauma produsă de acest divorţ şi-a pus amprenta şi Mircea al nostru a intrat într-o derută totală. Necredinţa l-a afectat tot mai mult, el nemaiavînd nici un sprijin sau reper în viaţă, şi din cauza aceasta s-a îmbolnăvit. Boala lui i-a atacat bărbăţia aşa că psihic a suferit cel mai mult. Ajunsese violent şi se comporta ca un nebun, cu apucături aproape animalice. Nu mai putea să se recăsătorească, iar de copii nici nu se mai punea problema… până într-o zi, când i-am povestit părintelui Nil despre el şi necazul lui.

Mircea umblase pe la doctori, bioenergeticieni etc, doar-doar se va face bine cu ajutorul lor. Nu credea în Dumnezeu aşa că era exclus să apeleze la preoţii Domnului. Mi-e îmi era milă de el, căci se frământa mult şi vă spun că nu doresc nimănui să treacă printr- o experienţă asemănătoare. I-am spus părintelui Nil că Mircea este ateu şi că din păcate are acest defect, şi el mi-a spus şugubăţ: Lasă, frate Matei, că-l reparăm noi..

Apoi a făcut un lucru foarte curios pentru mine: i-a scris o scrisoare. De ce? Ştia părintele că Mircea nu ar fi venit în veci la Mărcuş la un călugăr, deoarece el desconsidera tot ce ţinea de biserică sau preoţie. Părintele Nil a început imediat rugăciunile numai de el ştiute pentru a-l ajuta pe acest biet suflet care, în disperare de cauză, putea să ajungă la gesturi extreme sau chiar la sinucidere. Ce i-a scris în scrisoare nu ştiu, dar nu a durat mult şi am primit veşti de la rudele lui că Mircea a început să ţină post, nu se mai dă „rotund” că este ateu şi că se simte mai bine, cu un tonus mai bun. Apoi Mircea a cutezat şi a intrat în biserică şi chiar a cerut unui preot să se spovedească. Eu eram atât de bucuros pentru că vedeam live cum se transformă un ateu într-un om credincios. Părintele Nil făcea minunile de la distanţă, pentru că Mircea locuia la sute de kilometri de mânăstirea Mărcuş.

Într-o bună zi aflu că Mircea are o prietenă, cu care vrea să întemeieze o nouă familie. După căsătorie au rezultat doi copii cu nume de sfinţi, unul mai frumos ca altul. Adio impotenţă, necredinţă, disperare, singurătate, deznădejde etc. Mare este Dumnezeu! Apropo de impotenţă… Am întâlnit câţiva atei care suferă de asemenea probleme de sănătate, chiar recent am cunoscut pe cineva, un bărbat, „ateu de meserie” care nu poate să facă copii şi aceasta nu i-a căzut bine deloc, vă daţi seama. O adevărată dramă pentru familia lui. Oare să fie această boală un ac de cojocul acestor oameni mândri? Ştie singur Dumnezeu!

Mircea al nostru este acum la casa lui, înconjurat de scumpa lui soţie şi de glasuri cristaline de copii. I-am mulţumit părintelui Nil că nu a rămas indiferent la suferinţa acestui om care ajunsese să se sălbăticească din cauza lipsei de Dumnezeu şi a sfintei liturghii.

Părintele Nil nu făcea rabat la canoane pentru păcatele făcute. Nu negocia cu penitentul. Nu cobora ştacheta pentru nimeni. El voia să-l ridice pe creştin la nivelul Bisericii, nu să coboare Biserica la nivelul omului. Voia să fie tot creştinul desăvârşit, aşa cum zice domnul Iisus Hristos: Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este (Matei 5, 43-48).

El însuşi lucra la desăvârşirea sa. Deşi era bătrân, se nevoia foarte mult, se canonisea foarte aspru pe sine. La el veneau duhovnici să se spovedească sau să ceară sfaturi duhovniceşti. Într-o zi îmi spune cu lacrimi în ochi: Ce mă fac, frate Matei, că au scris într-o revistă şi pe internet că sunt sfânt. Acum eu ce mă fac? Vine lumea la mine, tot mai multă pe zi ce trece. Eu acuma unde să mă duc?

L-am văzut aproape disperat. Pur şi simplu m-a cuprins o milă şi m-am gândit că i s-a dat şah-mat la bătrâneţe.

Era aşa de smerit că nici de ziua lui nu voia să-l băgăm în seamă. I-am adus un buchet de flori şi ne-a certat aşa de tare că era cât pe ce să ne supărăm. Bine, măi frate Matei, tu nu mă cunoşti? Tocmai tu ? De ce îmi dai importanţa asta pe care eu nu o merit, ce aţi venit să vedeţi? Un bătrân vai de capul lui, rablagit, care pe deasupra mai vorbeşte şi greu…? Văzând că neam întristrat, a schimbat registrul şi apoi a stat de vorbă cu noi ore întregi, râzând şi bucurându-se ca un copil. Părintele Nil era pe linia Părintelui Arsenie Boca, pe care-l cinstea în mod deosebit. Marele nostru duhovnic Arsenie Boca a fost la Mărcuş, unde a proorocit: Văd o poiană cu îngeri. Văd loc de mânăstire.

Părintele Nil iubea enorm copiii, de aceea împreună cu maica stareţă Serafima Comşa au reuşit în câţiva ani să realizeze lucruri foarte importante, printre care şi o Casă Familială în cadrul Asociaţiei de Binefacere „Sfânta Iustina”, în scopul adăpostirii fetiţelor orfane sau abandonate de părinţii lor în maternitate. Aceasta este prima casa familială din România înălţată pe lângă o mânăstire de maici ortodoxe, care şi-a propus să adăpostească copii nou-născuţi.

Părintele Nil a plecat la cele veşnice în data de 25 Noiembrie 2012, de prăznuirea Sf. Mc. Ecaterina. De peste şase luni de zile părintele Nil nu mai este printre noi, (textul este scris la câteva luni după adormirea părintelui Nil – n. adm.) dar el rămâne în amintirea noastră ca un om cu viaţă sfântă şi ca un fluviu de informaţie duhovnicească căci nu degeaba purta numele marelui fluviu Nil. Cu rugăciunile Părintelui Nil, Doamne Iisuse Hristoase fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Matei Schinteie

Sursa: lumeacredintei.com

Citiți și: 

Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

Parastasul de un an al părintelui Nil Efrim, fostul duhovnic al Mânăstirii Mărcuş

Sinteză a poruncilor evanghelice – Pr. NIL EFRIM – 6 ani de la trecerea la Domnul pe 25 noiembrie

Sinteză a poruncilor evanghelice – Pr. NIL EFRIM – 6 ani de la trecerea la Domnul pe 25 noiembrie

Cuvinte de folos

Viață ortodoxă de pocăință roditoare trăită după poruncile Evanghelice,propovăduite de Domnul şi Sfinții ucenici şi apostoli, până la marginile pământului.

1 – Porunca supremă. Iubirea de Dumnezeu, din tot sufletul, tot cugetul, toată virtutea ta.

2 – Iubirea de toți semenii şi de vrăjmaşi,ca pe noi înşine.

3 – „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”.

4 – „Fiți smeriți cu inima ca Mine”.

5 – „Fiți blânzi ca Mine”.

6 – „Nu vă îngrijiți de ce veți mânca sau ce veți bea”, că toate acestea le caută păgânii.

7 – Să aveți credință.

8 – „De veți avea credință, toate câte veți cere în numele Meu veți primi”; cu condiția ca să răbdăm toate – la rău să răspundem cu bine, să nu ținem minte răul.

9 – Trufia este cauza tuturor relelor, precum şi păcatele mari şi grele,care în zilele noastre, din cauza duhovnicilor prea îngăduitori şi (care) nesocotesc canoanele de pocăință – din care cauză păcatele mari nu se iartă, iar oamenii sufăr şi în viață (de acum – n. adm.) şi în cea viitoare. Leac: Viață de pocăință roditoare (ale prunciei), trăind după poruncile Evanghelice, şi aşa vom dobândi tot ce avem nevoie în viața aceasta şi Mântuirea Sufletului.

pr.Nil Efrim – iulie 2012

Citiți și: 

Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

Parastasul de trei ani la mormântul părintelui Nil Efrim

Audio – Părintele NIL EFRIM sfătuind un grup de pelerini (2010) -Exemplu de autoritate cu care un preot trebuie să învețe credincioșii

Audio – Părintele NIL EFRIM sfătuind un grup de pelerini (2010) -Exemplu de autoritate cu care un preot trebuie să învețe credincioșii

După cum se observă la minutul 1:50, părintele Nil avea o poziție total intransigentă în cazul divorțului și recăsătoririi.  Totuși trebuie spus că există canoane care reglementeaza căsătoriile a doua și, cu foarte mare greutate a treia, în anumite condiții/ excepții.

Canoanele: 1 Laodicea, 4 al Sfântului Vasile cel Mare.

Și pentru a vedea că nu este un caz singular de intransigență putem citi și Canonul 2 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul, care interzice punerea cununilor pe capetele celor ce ajung la a doua și a treia nuntă, considerându-i „biruiți”.

Însă Biserica nu a ascultat de glasurile extreme și dă voie a se face, în condițiile canonice, a doua și a treia nuntă, încununând mirii, dar oprindu-i de la împărtășanie un an, doi sau trei și interzicând preotului ce a făcut acea nuntă să mănânce cu aceia. – Pidalion pag. 727-728.

De la minutul 2:40 părintele Nil contrazice teoria heliocentristă : „Pământul nu se învârtește!”


Iată ce spunea pr. Ioanichie Bălan despre condițiile în care se acceptă divorțul și recăsătorirea:

„În ce condiții Biserica Ortodoxă dă dezlegare pentru a doua și a treia nuntă?

Biserica lui Hristos, potrivit sfintelor canoane, dezleagă pentru a doua și chiar a treia cununie, numai dacă unul dintre soți a decedat și dacă cel rămas în viață este sub 45 de ani, ca bărbat, și sub 40 de ani ca femeie, și nu au copii, în speranța nașterii de copii și pentru evitarea desfrâului. Însă dacă soțul rămas văduv renunța la căsătorie și trăiește în curăție, purtând grijă de copiii săi, și își pune toată nădejdea numai în Dumnezeu și în duhovnicul său, acela a ales cea mai bună cale și are mare plată de la Dumnezeu.

În ce condiții Biserica Ortodoxă aprobă divorțul?

Biserica Ortodoxă cunună pe fiii săi pentru toată viața, nu numai pe un an, doi sau mai mulți. Dar dacă unul din soți cade în desfrânare și alte păcate grele și este dovedit, și nu vrea să părăsească păcatul, iar celălalt soț este cinstit și nu mai poate răbda această fărădelege, atunci Biserica, potrivit cuvântului Mântuitorului (Matei 19, 9), acceptă divorțul și, cu aprobarea episcopului, dezleagă la a doua nuntă pe soțul care a fost cinstit în prima căsătorie. Biserica mai aprobă divorțul când unul dintre soți s-a făcut sectant, ori s-a lepădat de credința în Dumnezeu, sau în cazul când unul , ori amândoi, intră în viața monahală, pe bază de consimțământ reciproc.

În afară de cazurile de mai sus Biserica Ortodoxă nu aprobă nici un fel de divorț, iar cei care divorțează o dată și de mai multe ori fără motive canonice și iar se recăsătoresc, aceia singuri se despart de Dumnezeu și de Biserică, căci trăiesc și unii și alții în preadesfânare și în concubinaj, cum ne învață Mântuitorul. Asemenea căsătorii sunt total necanonice, soții vinovați nu se pot împărtăși șapte ani, iar preoții care săvârșesc asemenea cununii din adulter, fără aprobarea episcopului, calcă și ei sfintele canoane și vor da răspuns în fața lui Dumnezeu, căci prin aceasta se încurajează divorțul și adulterul în masa credincioșilor noștri.” – Călăuză ortodoxă în Biserică I, Arhimandrit Ioanichie Bălan Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 2001, pag. 100-101.

 

Părintele Nil Efrim despre cununia a doua, religioasă și civilă

ATENŢIONARE – CUNUNIA A DOUA RELIGIOASA DAR ŞI CEA CIVILĂ SUNT NECANONICE!

DIN DORINŢA DE ÎNDREPTARE FAC URMĂTOAREA

ATENŢIONARE

PENTRU PREOŢII SLUJITORI ŞI PENTRU MIRENI

ZICÂND AŞA :

CUNUNIA A DOUA RELIGIOASĂ DAR ŞI CEA CIVILĂ SUNT NECANONICE !

DE UNDE ŞTIU ?

Aduceţi-vă aminte că la CEREMONIA CUNUNIEI RELIGIOASE în Sf. BISERICĂ,

LA UN MOMENT DAT SLUJITORUL ZICE :

CE A UNIT DUMNEZEU OMUL SĂ NU DESPARTĂ ”.

Dar şi Sf. Apostol Pavel- Gura lui HRISTOS- zice că cei căsătoriţi nu mai au dreptul să se despartă şi să se recăsătorească ci fie rămân aşa despărţiţi, fie să se împace.

De aici rezultă că :

Slujitorul Sf.Altar nu are voie să calce această Lege Divină, adică să facă voia oamenilor, căci pe de o parte- cea de a doua cununie nu este canonică- iar pe de altă parte el face păcat ca şi cei doi soţi şi naşii.

Dar mai este încă un ARGUMENT DIVIN :

CĂ LA DUMNEZEU- cei doi chiar de se vor despărţi- rămân tot soţ şi soţie, împreună, iar de se recăsătoresc fac cu toţii desfrânare- păcat de moarte.

Iar slujitorul- preot- se face complice şi va duce aceeaşi osândă.

Faptul că această slujbă este scrisă în carte- eu zic că nu este o dovadă a valabilităţii ei, chiar dacă, cartea este ortodoxă- cu binecuvântarea Patriarhului.

Căci cine este mai mare Patriarhul sau HRISTOS Dumnezeu care Porunceşte clar şi categoric, şi imperativ, şi preventiv zicând că  ”ce-a unit El, Dumnezeu, omul- indiferent ce rang are el- să nu despartă ”.

Dacă analizăm mai de aproape acest lucru, constatăm un adevăr foarte îngrijorător că tocmai capul Bisericii orotdoxe este cel care calcă PORUNCA lui Dumnezeu.

Din experienţa de cunoaştere a modului de cugetare al oamenilor am constatat că există mireni care încearcă în mod insistent şi chiar impunător să-l determine pe slujitor să facă chiar abatere de la rânduială- celor două feluri de cununii- aşa cum se ştie, mai întâi se face cununia civilă rânduită din motive dogmatice ortodoxe Evanghelice temeinice, ca de exemplu:

La instituţia civilă mai întâi trebuie să se ia în evidenţă schimbarea statutului  ortodox al viitorilor soţi, căci nu mai rămân cum au fost până atunci, necăsătoriţi- fără poziţie la starea civilă şi la Registrul agricol, şi în toate evidenţele lor- ci devin soţ şi soţie cu schimbare şi de nume de către soţie. Pe de altă parte este necesară această etapă ca să se facă strigări în Sf. Biserică- că precum X şi Y se căsătoresc  ca să afle lumea şi toate rudele, ca nu cumva să se căsătorească rudenii apropiate  – nepermise- care este nu numai un păcat dar are şi urmări degenerative şi chiar diavoleşti la urmaşi, la copiii ajunşi- în câteva cuvinte- ” victime ” nevinovate ale părinţilor dar şi ale preoţilor slujitori care vai ! vor răspunde la Judecată.

Iată, dau acum un caz- concret- la Sf. Mănăstire Mărcuş: un domn orăşean, masiv, cu o figură şi cu o voce impunătoare, îmi impunea mie să sar peste cununia civilă şi să fac direct cununie religioasă. Dar şi viitoarea soţie aflată în stare gravă şi inconştienţă susţinea cu încăpăţânare dorinţa abuzivă, şi necanonică şi vinovată de a călca de fapt o lege civilă stabilită tot de Dumnezeu.

Dacă cercetăm la concret s-ar părea că acest bărbat, viitor soţ, aflat în conflict cu Legile civilă şi Divină- să fie chiar rudă cu viitoarea soţie, şi ea, nefericita, să consimtă.

De aceea, iarăşi insist ca slujitorul să fie atent şi exigent.

Duhovnicul NIL

Sursa: sfaturi-duhovnicesti.ro

CEA DE-A DOUA CUNUNIE RELIGIOASĂ ORTODOXĂ ESTE PĂCAT DE MOARTE

ALARMĂ ORTODOXĂ LUMINĂTOARE NAŢIONALĂ

CEA DE-A DOUA CUNUNIE RELIGIOASĂ ORTODOXĂ ESTE PĂCAT DE MOARTE. PATRIARHUL IUSTIN CARE A APROBAT CEA DE-A DOUA CUNUNIE RELIGIOASĂ A FĂCUT PĂCAT DE MOARTE.

DAR IATĂ CĂ DUPĂ EVANGHELIA LUI HRISTOS MAI MULŢI AU FĂCUT ACEST PĂCAT DE MOARTE :

  1. PATRIARHUL IUSTIN
  2. EPARHUL TERITORIAL
  3. PREOTUL SLUJITOR
  4. CEI DOI CUNUNAŢI A DOUA OARĂ
  5. NAŞII CARE I-AU CUNUNAT
  6. ŞI TOŢI CARE AU ŞTIUT CĂ ESTE PĂCAT

ŞI AU TĂCUT MOTIVAŢIA EVANGHELICĂ :

I. OARE NU ZICE STĂPÂNUL- DUMNEZEUL NOSTRU AL ORTODOXIEI : ” CE A UNIT DUMNEZEU, OMUL SĂ NU DESPARTĂ.”

II. OARE NU ZICE CHIAR HRISTOS ÎN SF. SA EVANGHELIE : ” CEL CE IA PE CEA DESPĂRŢITĂ FACE DESFRÂNARE.” ” LA FEL ŞI CEA CARE IA PE CEL DESPĂRŢIT FACE DESFRÂNARE”

III. NU ZICE OARE ŞI SF. AP. PAVEL : ” CINE S-A DESPĂRŢIT- ORI SĂ SE ÎMPACE, ORI SĂ TRĂIASCĂ AŞA PÂNĂ LA MOARTE.”

De aceea- eu când am fost luminat şi am citit din Aghiasmatar slujba la cea  de-a doua cununie religioasă m-am îngrozit, căci am avut dintr-o dată înţelegerea alarmantă şi înfricoşătoare că prin aceste slujbe toţi cei numiţi mai sus au călcat PORUNCA Lui Dumnezeu de la PRIMA CUNUNIE RELIGIOASĂ, au călcat Evanghelia Lui HRISTOS luminătoare şi acuzatoare, au călcat PORUNCA SF. AP. PAVEL- GURA LUI HRISTOS- şi vai ! nimeni nu a descoperit acest adevăr, nici marii duhovnici văzători cu duhul şi care pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu şi pe semeni, nici ACTUALUL PATRIARH DANIEL şi nici ARHIEREII- ARHIPĂSTORII puşi de Dumnezeu anume să păzească TURMA LUI HRISTOS de TOŢI LUPII CARE VOR SĂ O RĂPEASCĂ PE EA. OARE NU VOR RĂSPUNDE TOŢI ÎN FRUNTE CU PATRIARHUL DANIEL ?

DE ACEEA TREBUIE GRABNIC : SĂ SE DISCUTE ÎN SF. SINOD B.O.R. ŞI SĂ SE AJUNGĂ LA HOTĂRÂREA UNANIMĂ SĂ ANULEZE GRABNIC CEA DE-A DOUA CUNUNIE RELIGIOASĂ ORTODOXĂ ŞI SĂ DEA GRABNIC PASTORALA CA ÎN TOATE BISERICILE SĂ SE ANULEZE- REFUZE CATEGORIC- CEA DE-A DOUA CUNUNIE RELIGIOASĂ ORTODOXĂ, ŞI SĂ SE ANULEZE TOATE CĂRŢILE ÎN CARE SE PREVEDE ACEASTĂ SLUJBĂ, ŞI SĂ SE EDITEZE GRABNIC- DIN NOU : MOLITFELNICUL AGHIAZMATARUL

De v-am supărat vă cer iertare.
Ieromonah Nil- Mărcuş

Sursa: sfaturi-duhovnicesti.ro/


Canonul 9 al Sfântului Vasile cel Mare 

DESPĂRŢIREA (DIVORŢUL) 

Hotărârea Domnului este că nu-i iertat nimănui a desface căsătoria afară de motivul de adulter (Mt. 5, 32). Urmând sensul cuvintelor Domnului, se potriveşte deopotrivă atât bărbaţilor, cât şi a femeilor. Dar obiceiul nu este aşa; căci în privinţa femeilor aflăm rigurozitate multă în tratament, zicând Apostolul că cel ce se lipeşte de o desfrânată un trup este (I Cor, 6, 16), iar Ieremia că femeia de se va împreuna cu alt bărbat, să nu se mai întoarcă la soţul ei, ci spurcându-se să se spurce (Ier. 3, 1); şi iarăşi: Cel ce ţine adulteră este fără de minte şi nelegiuit (Pilde 18, 23); iar obiceiul orânduieste ca atât bărbaţii adulteri, cât si cei ce trăiesc în desfrâu să se reţină de la femei; încât ceea ce trăieşte împreuna cu un bărbat lăsat nu ştiu de poate fi numită adulteră; deoarece aici vina atinge pe ceea ce a lăsat pe bărbat, din care cauză s-a depărtat de căsătorie; căci sau bătută fiind si nesuferind bătăile, trebuia să rabde mai vârtos decât să se despartă de soţ; sau nesuferind paguba de averi, nici această pricină nu este vrednică de luat în seama; iar dacă bărbatul acela ar vieţui în des-frâu, în privinţa aceasta nu avem în obiceiul bisericesc această observaţie. Ci chiar de bărbatul necredincios nu s-a orânduit ca femeia să se despartă, ci trebuie să rabde din cauză că nu ştie care va fi sfârşitul. Căci ce ştii femeie, dar dacă-ţi vei mântui bărbatul? (I Cor. 7, 6). Drept aceea, care a lăsat pe soţul său şi s-a dus la altul este adulteră; iar cel părăsit este de iertat, si nici ceea ce vieţuieşte laolaltă cu unul ca acesta nu se osândeşte. Insă dacă bărbatul, despărţindu-se de soţie, ar merge la alta, atât ci este adulter, fiindcă o face pe dânsa să fie adulteră, cât şi ceea ce vieţuieşte împreună cu dânsul este adulteră, fiindcă a atras la ea bărbat străin.


Părintele Nil avea o poziție total intransigentă în cazul divorțului și recăsătoririi.  Totuși trebuie spus că există canoane care reglementeaza căsătoriile a doua și, cu foarte mare greutate a treia, în anumite condiții/ excepții.

Canoanele: 1 Laodicea, 4 al Sfântului Vasile cel Mare.

Și pentru a vedea că nu este un caz singular de intransigență putem citi și Canonul 2 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul, care interzice punerea cununilor pe capetele celor ce ajung la a doua și a treia nuntă, considerându-i „biruiți”.

Însă Biserica nu a ascultat de glasurile extreme și dă voie a se face, în condițiile canonice, a doua și a treia nuntă, încununând mirii, dar oprindu-i de la împărtășanie un a, doi sau trei și interzicând preotului ce a făcut acea nuntă să mănânce cu aceia. – Pidalion pag. 727-728.


Iată ce spunea pr. Ioanichie Bălan despre condițiile în care se acceptă divorțul și recăsătorirea:

„În ce condiții Biserica Ortodoxă dă dezlegare pentru a doua și a treia nuntă?

Biserica lui Hristos, potrivit sfintelor canoane, dezleagă pentru a doua și chiar a treia cununie, numai dacă unul dintre soți a decedat și dacă cel rămas în viață este sub 45 de ani, ca bărbat, și sub 40 de ani ca femeie, și nu au copii, în speranța nașterii de copii și pentru evitarea desfrâului. Însă dacă soțul rămas văduv renunța la căsătorie și trăiește în curăție, purtând grijă de copiii săi, și își pune toată nădejdea numai în Dumnezeu și în duhovnicul său, acela a ales cea mai bună cale și are mare plată de la Dumnezeu.

În ce condiții Biserica Ortodoxă aprobă divorțul?

Biserica Ortodoxă cunună pe fiii săi pentru toată viața, nu numai pe un an, doi sau mai mulți. Dar dacă unul din soți cade în desfrânare și alte păcate grele și este dovedit, și nu vrea să părăsească păcatul, iar celălalt soț este cinstit și nu mai poate răbda această fărădelege, atunci Biserica, potrivit cuvântului Mântuitorului (Matei 19, 9), acceptă divorțul și, cu aprobarea episcopului, dezleagă la a doua nuntă pe soțul care a fost cinstit în prima căsătorie. Biserica mai aprobă divorțul când unul dintre soți s-a făcut sectant, ori s-a lepădat de credința în Dumnezeu, sau în cazul când unul , ori amândoi, intră în viața monahală, pe bază de consimțământ reciproc.

În afară de cazurile de mai sus Biserica Ortodoxă nu aprobă nici un fel de divorț, iar cei care divorțează o dată și de mai multe ori fără motive canonice și iar se recăsătoresc, aceia singuri se despart de Dumnezeu și de Biserică, căci trăiesc și unii și alții în preadesfânare și în concubinaj, cum ne învață Mântuitorul. Asemenea căsătorii sunt total necanonice, soții vinovați nu se pot împărtăși șapte ani, iar preoții care săvârșesc asemenea cununii din adulter, fără aprobarea episcopului, calcă și ei sfintele canoane și vor da răspuns în fața lui Dumnezeu, căci prin aceasta se încurajează divorțul și adulterul în masa credincioșilor noștri.” – Călăuză ortodoxă în Biserică I, Arhimandrit Ioanichie Bălan Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 2001, pag. 100-101.

Parastasul de trei ani la mormântul părintelui Nil Efrim

Parintele Nil

La întâlnirea cu părintele Nil – 3 ani de la trecerea sa la Domnul

Chiojdeanca nu este un reper pe harta ţării. Şi totuşi!

Într-o zi din toamna aceasta lungă, binecuvântată de Dumnezeu cu multă splendoare, patru oameni am mers – fir întins – la Chiojdeanca. Părintele Nil – vrednicul duhovnic, din alte timpuri, al Mărcuşului, ne-a adunat şi în al treilea an de pomenire lângă sine.

IMG_0109N-am apucat să-l întâlnesc în viaţă pe părinte. Şi nici cei care mă însoţeau nu l-au văzut călător pe p ământ.

Din letargie m-a scos (a câta oară?) telefonul monahiei Lavrentia, fiica duhovnicească a părintelui. „Ce faceţi, nu veniţi? Se împlinesc 3 ani de când părintele a trecut la Domnul.‟ Vorba lui Eminescu: „Ca un stâlp eu stam în lună‟! Dar bine că în nevăzut Dumnezeu rânduieşte voci care să ne trezească! Puteam să spun: „Nu vin‟?

„Nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge‟, mi-a amintit un alt mare duhovnic (Arsenie Papacioc).

 Prin urmare, cu multe ispite, în ziua de sâmbătă, 14.XI.2015, am ajuns la Chiojdeanca.

Dar, când te binecuvântează Dumnezeu, totul e minunat! Parcă fusesem prin acele locuri de multe ori. Ne-am oprit chiar la biserica unde se oficia slujba de pomenire şi, coborând din maşină, pe cine credeţi că am văzut mai întâi? Pe monahia Lavrentia! (trebuie să spun că, din greşeală, îi ştersesem numărul din telefon, deci nu mai putusem să iau legătura cu dumneaei. Astfel, măicuţa nu avea de unde să ştie că vom fi şi noi pe acolo…)

Închipuiţi-vă o biserică la baza unei culmi de munte, un drum pustiu şi o călugăriţă, coborâtă parcă din icoane, ducând în mâini o colivă aşa de frumos aranjată, că, în contrast cu veşmântul întunecat de monahie, parcă strălucea! (Sigur, mi-am zis, şi îmi zic şi acum, coliva a fost binecuvântată de părintele Nil!) Fotografie0217

Să nu credeţi că ne-am adunat mulţi acolo! Nu. Dar întotdeauna într-un loc se adună cei care trebuie. Sau cei pe care-i rânduieşte Dumnezeu…

O slujbă curată, frumoasă am ascultat în biserică şi pacea locului s-a întins peste noi.

Cimitirul era sus, pe coastă.

Am mers la mormânt şi în razele soarelui tomnatic am primit binecuvântarea celui care ne-a strâns.

download (2)Nu cunoşteam pe alţii dintre cei veniţi. Şi totuşi, la plecare, făceam parte din familia celor ajunşi acolo! Toţi ascundeam în suflete dureri, temeri, neîmpliniri, sufletele tuturor erau peticite, cârpite… Cine se poate lăuda că trecerea prin lume i-a fost ca lacrima?!… Apoi, şi lacrimile cele mai strălucitoare sunt tot din suferinţă…

Duhul părintelui Nil, slujba de pomenire şi bucatele binecuvântate ne-au făcut să ne simţim ca făcând parte din marea familie a lui Dumnezeu pe pământ. De aceea, la plecare eram mult mai uşori, chipurile ne deveniseră parcă  mai luminoase.

Sâmbătă, 14.XI.2015, ne-am regăsit printre cei care au păzit  rânduiala.

Livia-Dorina 

Alte fotografii: 

IMG_0099 (1) IMG_0100  WP_20151114_14_43_06_Pro  WP_20151114_14_45_31_Pro  WP_20151114_14_48_58_Pro  WP_20151114_14_50_07_Pro  WP_20151114_15_14_41_Pro

Citiți și: 

Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

Parastasul de un an al părintelui Nil Efrim, fostul duhovnic al Mânăstirii Mărcuş

Parintele Nil Efrim

Imagini de la parastasul de un an al Părintelui Nil Efrim, din 23 noiembrie 2013 şi slujba de sfinţire a crucii săvârşite de părintele paroh Marcel, înconjurat de credincioşi veniţi din Ploieşti, Bucureşti, Buzău, Nehoiu, Braşov, Covasna, Iaşi şi satele învecinate localităţii Chiojdeanca. 

P1090075 P1090080 P1090081 P1090084 P1090083 P1090074

Reamintesc câteva date despre părintele Nil, dintr-un articol anterior:

S-a călugarit la vârsta bunicilor, dar pentru multa lui râvnă, Dumnezeu i-a dăruit să ajungă la măsura sfinţilor! Născut în comuna Brezoi, judeţul Vâlcea, în 1928,  a trecut prin mânăstirile Rarău, Cozia şi Mărcuş din judeţul Covasna. În viaţa din lume a fost profesor de biologie. În ultima parte a vieţii a pribegit prin mai multe locuri, izgonit ba de necurăţia locurilor, ba de atitudinea oamenilor… Mulţi s-au vindecat de boli prin rugăciunile lui şi multora le-a dezvăluit lucruri numai de un sfânt ştiute. Cei care au intrat în contact cu sfinţia sa spun că era văzător cu duhul. Familia sa are origini evreieşti, dar părintele se considera român deplin şi de fapt în tot ce a scris se vede dragostea şi grija pentru poporul român. A trecut la Domnul în stare de sfinţenie pe 25 noiembrie 2012. 

Acum, se odihneşte cu trupul în cimitirul din Chiojdeanca, judeţul Prahova. 

Roagă-te pentru noi şi pentru tot neamul românesc, părinte Nil!