Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

teo-1024x660

Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

În ziua vizitei papei la Iași, un grup de credincioși ortodocși au afișat pe scările mitropoliei din localitate o pancartă pe care scria că papa este eretic. Autoritățile mitropolitane i-au reclamat pe acei oameni la poliție și jandarmerie conform presei ieșene.
În aceeași zi, mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, care pretinde că nimic nu s-a întâmplat la Creta și că acolo s-a apărat Ortodoxia, a participat la pelerinajul catolic organizat în onoarea papei, unde au venit, după spusele oficialilor, peste 100.000 de oameni.
Concomitent, mitropolitul, pe care preoții și credincioșii moldoveni îl consideră blând și smerit, târăște prin tribunale și asmute jandarmii, ca și în cazul celor de pe treptele catedralei, împotriva tuturor ortodocșilor care îndrăznesc să afirme adevăruri de credință vechi în Biserica Ortodoxă de două mii de ani.
Între încoronarea ca „prinț al Bisericii” în sinagoga din Iași și participarea ca „pelerin” la pelerinajul papist din Piața Palatului, mitropolitul nu pare a mai avea timp și de păstoriții pe care Hristos i i-a încredințat. Aceștia se pare că îi ocupă atenția doar atunci când trebuie să sune la 112 pentru a-i dispersa cu jandarmii pentru că îndrăznesc să îi reamintească ceea ce Biserica lui Hristos a crezut, învățat și propovăduit întotdeauna, pretutindenea și tuturor.

În ziua prezenței în Iași a conducătorului ereziei papiste, papa Francisc, un grup de credincioși ortodocși a protestat pe treptele catedralei mitropolitane, afișând o pancartă pe care scria “Papa = Eretic”, cântând cântarea ortodoxă “Hristos a înviat!”.

Protestul lor a ajuns în media locale, aflate în frenetice pregătiri pentru a-l glorifica pe papa. Ziarul de Iași își începe relatarea despre eveniment cu constatarea „Nu toată lumea s-a bucurat ieri de venirea Papei la Iași”, care lasă să se înțeleagă că, în afară de cei din material, toată suflarea ieșeană a fost fericită să ia parte la „evenimentul secolului”, lucru pe care fie-ne permis să nu îl credem.

Astfel, în Ziarul de Iași se scrie că “«manifestanții» au fost observați de un prelat ortodox, care a chemat agenții de pază ai Mitropoliei, indivizii fiind scoși rapid din curtea lăcașului de cult”[1].

Dacă ar fi să credem ce spune Ziarul de Iași, credincioșii au fost observați de un prelat, adică de un episcop, singurii prelați în mitropolie fiind IPS Teofan, mitropolitul, și PS Calinic, episcopul-vicar. I-a turnat mitropolitul Teofan pe acei oameni poliției și jandarmeriei sau Ziarul de Iași nu știe diferența dintre un preot și un prelat?

Așteptăm ca liderul presei ieșene să ne spună cine a fost cel care a chemat agenții de pază, poliția și jandarmeria ca să îi scoată pe oameni din incinta Mitropoliei, după cum așteptăm ca același ziar să prezinte probe din care să rezulte că acei oameni “sunt sau au fost certați cu legea”, așa cum afirmă “din surse”, și, mai ales că „«liderul» lor este de curând ieșit din închisoare”, afirmații extrem de grave, de natură a prejudicia imaginea publică a acelor oameni, care, chiar dacă s-a dat liber la stigmatizarea lor și la reducerea lor la starea de „indivizi”, pentru că se opun papei, sunt cetățeni ai României și au aceleași drepturi cetățenește ca și „oamenii de bunăvoință” care s-au bucurat nespus de venirea papei în orașul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva.

Ne surprinde faptul că un organ de presă folosește astfel de argumente, care pe lângă faptul că în acest caz nu sunt probate corespunzător, sunt de natură a discrimina anumite categorii sociale, cum ar fi cetățenii care și-au satisfăcut condamnări penale și sunt reintegrați sau pe cale de reintegrare socială.

Ziarul spune și că “la fața locului au ajuns și reprezentanți ai forțelor de Poliție și Jandarmerie, care au încercat în zadar să îi prindă pe «protestatari»”. De ce oare? Oamenii aceștia se aflau pe scările catedralei din Iași, care aparține tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe din Moldova, nu este proprietatea privată a  mitropolitului sau a slujbașilor săi. Pentru ce a fost necesar ca MMB să cheme poliția și jandarmeria pentru a-i scoate din incintă pe niște creștini care își manifestau pașnic credința religioasă într-un locaș de cult?

Mai mult decât atât, Ziarul de Iași ne spune pe cel mai natural ton din lume că jandarmeria și poliția i-au fugărit pe oameni pe străzi și ar fi dorit să îi prindă. De ce să îi prindă? Ce anume au făcut acești oameni? Au tulburat ordinea publică? Evident, nu. Erau zece oameni care se filmau pe un telefon mobil în timp ce făceau afirmația teologic corectă că papa este un eretic. Se aflau într-un cadru religios, făcând o manifestare religioasă pașnică. Art. 3 al Legii 60/1991 a adunărilor publice spune clar: “Nu trebuie declarate, în prealabil, adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase…”. Deci nu aveau nevoie de autorizație de la primărie pentru a cânta “Hristos a înviat!” pe scările mitropoliei lor.

Protestul acelor credincioși pe scările mitropoliei nu era unul de natură a tulbura organizarea pelerinajului papei Francisc, pentru că Mitropolia nu se afla în circuitul vizitei, ci era o formă de a-i sensibiliza pe ierarhii locali să fie ortodocși și să nu compromită Biserica lui Hristos, așa cum au făcut-o, printr-o asociere cu ereticii papiști.

Prin urmare, întreb cu respect organele de ordine locale cu ce drept au vrut să îi prindă pe acei oameni? Care este temeiul legal în baza căruia  s-au pus la dispoziția mitropoliei pentru a-i rezolva acesteia cum manu militari problemele teologice legate de compromisurile grave pe care le face aceasta pe tărâmul dogmatic?

Mitropolia Moldovei și Bucovinei a considerat că alungarea cu jandarmii a celor zece ortodocși de pe treptele catedralei nu e suficient pentru a-și manifesta corectitudinea politică și atașamentul față de venirea papei așa că, a doua zi a ținut să se dezică oficial de manifestanții de pe scările catedralei, prin vorbele[2] purtătorului de cuvânt preot Sturzu, preluate de același Ziar de Iași.

Potrivit ziarului respectiv, preotul Sturzu a făcut următoarea declarație:

 Fiecare cetăţean are dreptul la o opinie, însă nu consider că dezbaterile dogmatice îşi au locul în stradă. Acestea se fac la alt nivel şi au avut loc astfel de dezbateri în ultimii ani. De asemenea, avem o relaţie foarte bună cu Biserica Romano-Catolică, foarte multe comunităţi de creştini îşi desfăşoară activitatea peste hotare în spaţii puse la dispoziţie de către Biserica Roma­no-Catolică. De asemenea însă, Biserica a recunoscut în permanenţă diferenţele dogmatice şi şi-a manifestat opinia faţă de acestea în lucrări de specialitate.

Să analizăm puțin cuvintele Mitropolitului Teofan “Pelerinul”, spuse prin gura preotului Sturzu.

Mai întâi de toate, purtătorul de cuvânt MMB ne spune că oamenii care erau prezenți pe scările mitropoliei nu erau credincioși ortodocși, ci niște “cetățeni”. Chiar dacă este un progres față de catalogarea lor ca „indivizi” de către presa locală, spune totuși multe despre respectul pe care îl au Mitropolia, dar și Patriarhia în ansamblu, față de credincioșii ortodocși pe care îi păstoresc.

Preotul Sturzu spune totuși un adevăr, fără să vrea. Făcând apel la dreptul constituțional al cetățeanului de a-și spune cuvântul, domnia sa recunoaște faptul că în interiorul Bisericii Ortodoxe Române actuale credincioșii nu au niciun drept la opinie, iar ca vocea lor să fie auzită ei trebuie să apeleze la statutul de cetățean, care le asigură libertatea civilă de exprimare. Această recunoaștere a realității dă seama de conducerea papistoidă pe care o are Biserica noastră în acest moment.

Apoi, preotul Sturzu ne spune că dezbaterile dogmatice nu se fac “în stradă”. Ne pare rău că preotul respectiv consideră că treptele catedralei mitropolitane sunt “în stradă”. Noi credem că pe treptele catedralelor ortodoxe din întreaga lume s-a scris istorie a Bisericii și că acela este exact locul unde adevărurile de credință trebuie spuse cu toată puterea.

Prin afirmația “acestea se fac la alt nivel și astfel de dezbateri au avut loc în ultimii ani”, preotul Sturzu ne spune că, în opinia MMB, poporul este o “plebe” care nu are ce căuta în dezbaterile privitoare la dreapta credință și nu are niciun drept de a-și apăra Ortodoxia. Cam același lucru l-au spus  avocații MMB și prin tribunalele prin care se luptă cu mărturisitorii antiecumeniști, argumentând că poporul nu are niciun drept de a se pronunța cu privire la preotul pe care mitropolia li-l trimite, afirmație fără nicio bază canonică ce contrazice două mii de ani de tradiție ortodoxă. Afirmația are legătură directă cu „noua sinodalitate” de tip papist instaurată de către sinodul din Creta și pusă, iată, în aplicare de către MMB.

“Asemenea dezbateri au avut loc în ultimii ani”, ne spune în continuare preotul Sturzu. Într-adevăr, asemenea dezbateri au avut loc “la alt nivel” la Creta, de exemplu, sau la Chieti, iar rezultatul lor a fost recunoașterea denumirii istorice de biserici și confesiuni ereziilor, pe de o parte, și recunoașterea primatului papal, pe de altă parte.

Cu puțin înainte de vizita papei, Patriarhia a editat o carte intitulată Documente oficiale ale Sfântului și Marelui Sinod, apărută la Editura Basilica, în care continuă să elogieze minciunosinodul din Creta, împotriva poporului dreptcredincios care îl respinge, făcând afirmațiile următoare din care rezultă că, după trei ani de la eveniment, ierarhii români nu au nicio părere de rău cu privire la participarea la minciunosinodul din Creta, ba, mai mult, propun reeditarea evenimentului periodic, sub pretextul mincinos al „răspunsului la problemele cât mai diverse ale credincioșilor”:

Cu Sfântul și Marele Sinod din Creta s-a scris o pagină de istorie a Bisericii Ortodoxe contemporane și suntem convinși că trecerea timpului va dovedi însemnătatea acestui eveniment. În acest sens, apreciem ca binevenită propunerea convocării de Sinoade Panortodoxe la un anumit interval de timp, de șapte sau zece ani, ceea ce ar reprezenta o modalitate de manifestare permanentă și constantă a sinodalității, la cel mai înalt nivel, și o posibilitate de răspuns concret, prin vocea unanimă a Bisericii Ortodoxe, la problemele tot mai diverse ale credincioșilor.

În această carte, într-o notă de editor se spune: “Totuși, s-a acceptat denumirea istorică de biserică pentru alte confesiuni creștine, în sensul tehnic al termenului (terminus technicus), adică de recunoaștere a lor de fapt”[3].

Cu alte cuvinte, ni se spune că s-a recunoscut existența de fapt a altor “biserici și confesiuni”, expresia arătând clar că se face o distincție de natură eclesiologică între “biserici și confesiuni”, unele, precum “Biserica Romano-Catolică”, fiind considerate “biserici”, altele “confesiuni”.

Despre „denumirea istorică” ne vorbea în ziua protestului de la Iași profesorul Petre Guran la Trinitas TV, spunând, citez din memorie, “una este Biserica lui Hristos și alta denumirile istorice de Biserică Romano-Catolică, ortodoxă etc.”, expunând exact dogma ecumenistă consemnată în Declarația de la Toronto, conform căreia Biserica lui Hristos cuprinde toate confesiunile apărute în mileniul al doilea, inclusiv Biserica Ortodoxă. Exact acest lucru îl spune și articolul 6 al documentului despre relațiile cu lumea creștină a sinodului din Creta.

Ca să ne demonstreze punctul de vedere, preotul Sturzu afirmă că “avem o relație foarte bună cu Biserica Romano-Catolică”. Pe ce bază canonică are Patriarhia o relație foarte bună cu cea mai mare erezie a lumii creștine? Unde se găsește astfel de prietenie între ortodocși și eretici în operele și viețile Sfinților Părinți, când canoanele Bisericii o interzic cu strictețe? Mai e vreo îndoială că preotul Sturzu, MMB și Patriarhia Română, atunci când vorbesc despre “Biserica Romano-Catolică” o consideră biserică în toată regula?

Relația evocată de preotul Sturzu se bazează pe de acum celebra “ospitalitate” papistă față de diaspora română. Autorul ne spune că multe comunități creștine își desfășoară activitatea în spații puse la dispoziție de către Biserica Romano-Catolică. Punem o întrebare: de ce oare românii, care, în țară, au clădit mii și mii de biserici și catedrale impunătoare în ultimii 30 de ani au nevoie de lăcașele de cult ale papistașilor în țările unde merg la muncă? Să fie ei chiar atât de nevolnici în acele țări încât să nu își poată construi propriile biserici sau e posibil ca acele țări să nu le permită să construiască lăcașe proprii de cult, pentru a-i determina să apeleze la ospitalitatea” catolică, prin care sunt atrași încetul cu încetul la o uniație soft, prin cultivarea unei gândiri și atitudini filopapiste, atât de plenar manifestată pe străzile României zilele acestea?

În realitate, MMB apără, prin gura preotului Sturzu, un proiect de catolicizare discretă a ortodocșilor de către gazdele lor catolice din Occident.Ospitalitatea” despre care vorbește comunicatul este plătită de către Biserica Ortodoxă cu recunoașterea statutului de Biserică unei erezii, cu recunoașterea primatului papal în numele unui scaun episcopal care nu mai este în Biserică de o mie de ani, cu încălcarea cu bună știință de către preoții ortodocși din diaspora a sfintelor canoane care le spun că nu au ce căuta în lăcașurile ereticilor pentru a sluji, prin ignorarea cu bună știință a erorilor dogmatice grave ale papismului, care fac imposibilă mântuirea adepților lor.

Comunicatul MMB se încheie cu asigurarea că “Biserica a recunoscut în permanență diferențele dogmatice și și-a manifestat opinia față de acestea în lucrări de specialitate”. Îl invit pe purtătorul de cuvânt al MMB să ne spună și nouă câteva lucrări de specialitate în care se mai recunosc aceste diferențe dogmatice în zilele noastre.

Aceste cuvinte reflectă o atitudine ecumenistă pe care a sintetizat-o cel mai bine adunarea ecumenistă de la Porto Alegre, care a numit diferențele dogmatice:

Varietatea expresiei evanghelice, a cuvântului şi a faptei, îmbogăţeşte viaţa comună. Formele diferite de expresie sunt prezente astăzi în viaţa şi mărturia diferitelor Biserici. Aşa sunt de exemplu tradiţia sfinţeniei la metodişti, dogma răsplatei pentru credinţă şi a harului la luterani, viaţa întru Duhul Sfânt la penticostali, primatul în slujba unităţii al Bisericii Romano-Catolice, valoarea intrinsecă în societatea anglicană, dogma îndumnezeirii corelate cu cea a «sinergiei» la ortodocşi. În ce măsură punctele pe care se pune accentul constituie atitudini contradictorii sau expresie a varietăţii legitime? Accesul pus pe anumite chestiuni umbreşte deplinătatea mesajului Evangheliei”[4].

 Exact în acest duh vorbește și preotul Sturzu. Diferențele dogmatice sunt exilate în paginile pe care nu le citește nimeni ale “lucrărilor de specialitate”, cele mai multe dintre ele fiind în zilele noastre de părere că acele diferențe nu sunt chiar atât de grave precum par, fiind, vorba profesorului Petre Guran, “balast cultural” de care ne putem debarasa sau, într-un caz fericit, „varietăți ale expresiei evanghelice”, de natură a îmbogăți experiența comună.

Ce importanță are că Biserica a continuat să arate diferențele dogmatice atât timp cât ele sunt ignorate la nivelul practic, iar papa este primit cu fast, este purtat prin catedrala neamului, unde face exegeze ale Rugăciunii Domnești, pe care o și rostește în prezența Patriarhului în limba latină, în timp ce mitropolitul Moldovei participă efectiv ca “pelerin” la cel mai mare pelerinaj papist din istoria metropolei sale?

Unde au mai citit conducătorii Bisericii noastre asemenea comportamente în istoria Bisericii noastre? Cât de naivi pot fi credincioșii și preoții care cred că patriarhul și sinodul s-au comportat onorabil, cu sobrietate, nu au făcut concesii? Ce s-ar fi așteptat aceia, să slujească direct Sfânta Liturghie împreună și să se împărtășească direct ca să înțeleagă ce se întâmplă? Intercomuniunea se pregătește acum, iar când va veni poporul o va percepe ca pe ceva normal și necesar. Vizita de weekendul trecut a avut un rol esențial în dărâmarea ultimelor bariere dogmatice în mințile celor care au acceptat sinodul din Creta fără să zică și să facă nimic. Drumul spre „unitate în diversitate” este deschis poporului, iar dacă ierarhia nu va reveni la Ortodoxie în cel mai scurt timp va deveni ireversibil.

În rezumat, Mitropolia Moldovei și Bucovinei s-a dezis de acei câțiva credincioși care au făcut afirmația dogmatică corectă că papa este eretic. Mai mult, a chemat poliția și jandarmii să îi gonească de pe scările mitropoliei.

Poliția și jandarmii au fugit după niște cetățeni care stăteau pe scările catedralei mitropolitane și cântau și afirmau că papa este eretic.

Primăria și inspectoratul școlar ieșean au făcut liste în școli prin care au adus la pelerinajul papist câte 50 de profesori și elevi din fiecare liceu. Când i-am întrebat, au răspuns că gestul lor nu are nicio conotație prozelitistă, deși legea educației interzice orice activitate cu caracter prozelitist, iar a face liste de prezență la un eveniment religios este un act prozelitist.

Rezultatele investigației noastre jurnalistice de până la acel moment, pe care le-am făcut publice, au fost transmise și presei ieșene, prin intermediul linkului articolului nostru, dar se pare că niciuna dintre publicații nu a fost interesată de subiect.

Nici Mitropolia nu a avut niciun cuvânt de spus față de această racolare a unora dintre propriii credincioși pentru a participa la o manifestare prozelitistă a cultului catolic.

Cum ar fi putut mitropolitul Teofan să fie deranjat de faptul că elevii și profesorii sunt luați din școli la pelerinajul papei când însăși Înaltpreasfinția Sa a participat ca pelerin” la acea întâlnire cu papa, fără niciun fel de preocupare că poporul ortodox nu dorește astfel de legătură contrară sfintelor canoane?

Dacă primul-ministru Dăncilă are ca scuză neștiința de carte teologică, președintele “Werner” are ca scuză “pohta ce-a pohtit” de a transforma, încălcând legea cultelor, pentru câteva zile, catolicismul în religie de stat în România, cum bine a zis un jurnalist, mitropolitul Teofan ce scuză are pentru prezența sa și girul dat manifestării din plin centrul Moldovei? Cum poate Înaltpreasfinția Sa să mai vorbească moldovenilor despre diferențele dogmatice față de catolici când s-a sărutat prietenește pe obraz cu papa care le adresase un mesaj de unitate ecumenistă celor din Iași?  

Cu părere de rău, trebuie să constatăm că atât la nivel de mitropolie, cât și la nivel de patriarhie se operează cu impresia că Biserica Ortodoxă Română aparține ierarhilor care o conduc despotic, că poporul nu are nicio relevanță în aceasta, că el există doar pentru a-i preamări pe ierarhi pentru înțelepciunea și dedicația cu care se manifestă la nivel internațional ca niște fanteziste “punți de legătură” între Ortodoxie și erezii. Vocea poporului credincios, exprimată atât prin scrisori ca cea trimisă de noi pe 15 martie 2019, când îl rugam pe mitropolit să se poziționeze canonic corect, adică să nu participe și să nu binecuvânteze participarea ortodocșilor la venirea papei, prin petiția sinaxei de la Botoșani, din 1 mai, când am cerut același lucru întregului sinod BOR, dar și prin proteste absolut nevinovate ca al acestor câțiva credincioși ortodocși care au afirmat un adevăr pe treptele mitropoliei nu valorează nimic pentru mitropolitul Moldovei, pentru patriarhul României și, în general, pentru toți cei ce aplică la sânge deciziile adunării de la Creta din 2016.

Această atitudine nu are nimic de a face cu Biserica Ortodoxă și cu episcopatul ortodox, fiind de inspirație episcopocentrică papistă și un produs direct al ecumenismului.

Ierarhii ecumeniști români, care ne-au arătat că nu dau nici cel mai mic semn de îndreptare din erezia pe care au oficializat-o în Creta, le vând românilor iluzia că prezența lor în ecumenism este o mărturisire a Ortodoxiei care va duce, într-un viitor oarecare, la întoarcerea la credință a papistașilor și protestanților.

Există oare cineva care să mai creadă că papa și întreaga lui colectivitate se vor reboteza și rehirotoni, că vor reboteza tot poporul lor și vor redeveni ortodocși ca urmare a recunoașterii adevărurilor de credință pe care le propovăduiesc ecumeniștii din spațiul ortodox în dialogurile bilaterale?

Dacă nu, cum văd românii “unitatea” la care i-a îmbiat papa dimpreună cu mass-media, devenite deodată foarte religioase? “Unitate în diversitate” dogmatică sau asimilare de tip greco-catolic?

Există cineva care să mai creadă că protestanții se vor boteza ortodox și vor începe cu toții să cinstească Sfintele Icoane, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfintele Moaște, Sfintele Taine, Preoția Sacramentală, pe care le batjocoresc de 500 de ani?

Dacă nu, cum își închipuie românii care visează la unitate între creștini că se va realiza aceasta?

Mântuirea există numai în interiorul Bisericii Ortodoxe. Cei din afara ei, care își trăiesc viața într-o manieră bineplăcută lui Dumnezeu sunt chemați printr-o chemare tainică personală de către Dumnezeu Însuși la mântuire în interiorul Bisericii Ortodoxe. Când acest lucru se întâmplă, Biserica Ortodoxă îi primește și dialoghează catehetic cu ei pentru a-i readuce la adevăr și a-i ajuta să se mântuiască. Ca ortodocși, nu ca papistași, necalcedonieni, protestanți etc.

Atunci când un asemenea om, chemat de Dumnezeu dintre eretici la pocăință și mărturisire, întâlnește un preot ecumenist riscă să își rateze această chemare și să se trezească relegat în mod indirect de erezia de care încearcă să se elibereze. Condiția ca el să se mântuiască este să facă cunoștință cu Ortodoxia nealterată de ecumenism, cu botezul corect canonic săvârșit, cu învățătura sănătoasă care să îi facă sufletul să înflorească duhovnicește.

Toate acestea ne arată că pentru a-și face datoria misionară de a salva sufletele care se mai pot mântui din erezii și schisme, Biserica nu are nevoie nici de dialogurile ecumeniste fără niciun rezultat real, nici de “ospitalitatea” papistă, nici de ecumenismul diaconal, social, care acționează ca o coloană a cincea a ecumenismului dogmatic (a se vedea îndemnurile insistente ale papei la lupta comună contra pericolele sociale și politice din Europa), ci are nevoie de păstrarea neatinsă a Ortodoxiei și a capacității acesteia de a predica lumii cu adevărat și mai ales direct, nu prin filtrul organizațiilor ecumeniste, pe Hristos Cel adevărat, Mântuitorul sufletelor noastre.

Închei cu o propunere de silogism adresat celor de la MMB, dar mai ales preoților și credincioșilor ortodocși care până acum nu s-au decis să ia nicio atitudine față de ce se întâmplă în Biserica noastră:

Dacă Papa este eretic, iar acest lucru este un adevăr incontestabil, sub sancțiunea considerării ca eretic a celui care îl contestă, și dacă Mitropolitul Teofan, după ce i-a fugărit cu poliția și jandarmii pe cei câțiva creștini care i-au amintit acest adevăr, s-a salutat cordial cu papa, participând la un pelerinaj cu caracter evident prozelitist al papei, lucru de asemenea incontestabil, pentru că se vede pe înregistrări, cum poate și trebuie considerat mitropolitul Teofan și, pe cale de consecință, cei ce îi aprobă acțiunile și rămân din convingere în comuniune cu Înaltpreasfinția Sa?

Note:

 

[1] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/foto-incident-misterios-la-mitropolie-protest-impotriva-papei-francisc-la-iasi–220869.html.

[2] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mitropolia-se-delimiteaza-de-protestul-impotriva-papei-de-pe-treptele-catedralei–221010.html.

[3] Ed. cit., p. 17.

Reclame

Scrisoare deschisă adresată (pseudo – )Mitropolitului Moldovei și Bucovinei cu privire la venirea papei în orașul ortodox Iași

Imagini pentru papa vizit

Foto – stirilekanald.ro

Patriarhia Română se pregătește să îl primească pe papa Francisc, în bătaia clopotelor, ca pe un episcop ortodox, în catedrala națională din capitala României.
Capitala spirituală a Ortodoxiei din Moldova, municipiul Iași, se pregătește de un pelerinaj la care vor participa peste 120.000 de catolici, fiind invitați să participe sau să asiste la el și credincioșii ortodocși.
Scrisoarea își propune să afle poziția oficială a Mitropolitului Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan, față de „bucuria” exprimată la nivelul Patriarhiei, într-un comunicat în duh ecumenist, cu privire la această vizită care ar întări relațiile între cele „două Biserici” și mai ales față de această manifestare fără precedent a unei comunități catolice de 200.000 de credincioși, în inima Ortodoxiei moldovene, metropola Iași, tronul mitropolitan care păstorește peste aproximativ 4 milioane de ortodocși români.
Respectând dreptul catolicilor din România de a-și exprima liber conștiința religioasă, considerăm nefirească această vizită „pastorală misionară și pastorală cu puternice valențe ecumenice” în teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Române și în orașe-simbol ale Ortodoxiei românești, precum București și Iași.
Își poate imagina cineva un pelerinaj de 120.000 de români ortodocși pe străzile Romei?

Înaltpreasfinția Voastră,

În aceste prime zile ale Sfântului și Marelui Post al Învierii Domnului, când Biserica noastră se pregătește să sărbătorească Duminica triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor din decursul istoriei, Vă adresez această epistolă prilejuită de anunțarea unui eveniment menit a produce tulburare în cugetele creștinilor ortodocși, care se așteaptă din partea ierarhiei Bisericii noastre să respecte separația dogmatică dintre Ortodoxie și erezie, trasată atât de clar de către hotărârile Sfintelor Sinoade ale Bisericii și sintetizată în Sinodiconul de condamnare a tuturor ereziilor ce se citește în Duminica Ortodoxiei în toată lumea ortodoxă.

Am luat la cunoștință încă de la începutul anului de faptul că papa roman Francisc va face o vizită oficială în România, la invitația Administrației Prezidențiale, a primului-ministru și a conducătorii cultului catolic din România. Informația a venit din partea presei laice, presa bisericească ortodoxă fiind foarte rezervată în această privință.

Aflăm din presă că președintele României a adresat o invitație papei Francisc de a face o vizită în România, că cu prilejul acestei vizite va fi vizitat Palatul Patriarhal, că Preafericitul Patriarh Daniel va avea o întâlnire cu papa, că acesta din urmă va discuta și cu membrii Sfântului Sinod, și că “cei doi conducători ai Bisericilor Ortodoxă Română și Catolică vor rosti o rugăciune comună în Catedrala Neamului, momentul fiind deschis publicului[1].

Informațiile din presa laică sunt confirmate, cu excepția rugăciunii comune, și de către Patriarhia Română, de către purtătorul de cuvânt al instituției, care afirmă, într-un duh pur ecumenist, că:

Ne bucurăm că vizita a fost confirmată şi în virtutea vechilor şi bunelor relaţii dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică, relaţii întărite de vizita Papei Ioan Paul al II-lea din anul 1999 şi reînnoite acum prin apropiata vizită a Papei Francisc. Acesta va fi primit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul unei întâlniri al cărei program urmează să fie anunţat. Bunele relaţii dintre cele două Biserici au fost şi sunt manifestate inclusiv prin ospitalitatea de care se bucură comunităţile de români din multe ţări, mai ales din Italia, unde multe dintre parohiile româneşti îşi oficiază slujbele religioase în biserici puse la dispoziţie de comunitatea catolică locală. Precizăm că vizita Papei Francisc în România are loc în urma invitaţiilor oficiale adresate Sanctităţii Sale de Conferinţa Episcopilor (Catolici) din România, de preşedintele României şi prim-ministrul României[2].

Dacă presa laică nu are nicio problemă în a numi Biserica Ortodoxă a lui Hristos și cultul catolic “cele două Biserici”, surprinde extrem de neplăcut faptul că Patriarhia Română, la cel mai înalt nivel, folosește această denumire inacceptabilă sub aspect teologic.

Din bucuria exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei deducem că președintele României a avut acordul (cel puțin tacit) al Patriarhiei Române pentru a lansa invitația acestei vizite.

Consider condamnabilă justificarea de către Patriarhia Română a acceptării vizitei conducătorului celui mai mare cult heterodox de inspirație creștină într-o țară ortodoxă și în jurisdicția canonică a unei Biserici Ortodoxe locale prin recursul la “ospitalitate” și la eternul argument, folosit abundent și pentru a explica acceptarea denumirii de “biserică” dată ereziilor și schismelor de către sinodul ecumenist din Creta (aplicată în sens strict eclesiologic în comunicatul patriarhal, unde Biserica Ortodoxă și “Biserica Romano-Catolică” sunt puse pe picior de egalitate), potrivit căruia papa este primit în România pentru a răsplăti ospitalitatea catolică arătată față de românii din spațiul occidental de către comunității cultului catolic, în condițiile în care atât primirea „ospitalității” catolice de către românii ortodocși din Diaspora, cât și întoarcerea acesteia prin acceptarea vizitei papei în România cad sub sancțiunile canonice grave aplicabile celor ce întrețin legături cu ereticii, participă la slujbele acestora sau chiar slujesc în lăcașurile de cult ale acelora (can. 45, 64 ap., 6, 9, 33, 37 Laod., 9 Tim. Alex.).

Presa laică ne informează și că clopotele catedralei mântuirii neamului vor fi trase pentru prima dată cu ocazia venirii papei Francisc[3]. Sursa ne spune că Patriarhia a decis finalizarea instalării clopotelor până la sfârșitul lui mai, cele șase clopote ducând vestea venirii papei în catedrala mântuirii neamului pe o distanță de 15 km. Aceasta înseamnă că papa va fi primit ca episcop al Bisericii lui Hristos în catedrala construită pentru a simboliza Ortodoxia românească, în condițiile în care tronul episcopal al Romei se află în afara Bisericii de un mileniu.  

La rândul lor, autoritățile comunității catolice din România ne informează că vizita papei “va avea în primul rând un caracter pastoral”[4], ceea ce ne face să ne întrebăm ce drept legal au avut autoritățile statului român să pună la cale o vizită ce va avea un caracter pastoral și ecumenic, și doar în ultimul rând politic (papa este șef de stat), când art. 9 (2) din legea cultelor 489/2006 le obligă să nu aibă nicio atitudine părtinitoare față de vreun cult anume din România?

Din siteul arhiepiscopiei catolice[5] din Iași mai aflăm că:

  1. Vizita papei va avea importante valențe ecumenice, întâlnind creștinii catolici și oameni de bunăvoință (această expresie apare peste tot în comunicatul arhiepiscopiei, el desemnând cel mai probabil populația majoritară ortodoxă, pe care în Iași o păstoriți Înaltpreasfinția Voastră, din rândurile căreia cei mai mulți, educați ecumenist în ultimele decenii, sunt “oameni de bunăvoință” față de conlucrarea ereziei cu Ortodoxia și față de considerarea ereziei ca “soră” a Bisericii lui Hristos).
  2. Tema ecumenistă a vizitei papei va fi “Să mergem împreună”, iar logoul vizitei îi prezintă pe credincioșii catolici și pe “oamenii de bunăvoință” uniți în jurul unei cruci catolice.
  3. Episcopii catolici din România îi îndeamnă pe credincioși și pe toți “oamenii de bunăvoință” să se unească în rugăciune pentru ca vizita papei să aducă roade bogate în viața spirituală a creștinilor…
  4. În România vine “urmașul Sfântului Petru”, care urmează a aduce inspirația de “a uni tot ceea ce este bun și valoros în favoarea țării și a bineului comun”, “să putem regăsi voința dialogului între Bisericile creștine, pe baza respectului alterității, care să unească energiile creștinilor…”.

Am luat notă, în acest context, cu deosebită îngrijorare de afirmațiile primarului Municipiului Iași, potrivit căruia, cu ocazia papei Francisc în România și a venirii acestuia la Iași, “Iașul va deveni unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj ale credincioșilor de rit catolic”, fiind așteptați în capitala Moldovei și a Mitropoliei pe care o conduceți 120.000 membri ai cultului romano-catolic, care să se întâlnească cu conducătorul lor[6].

https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/embed/#?secret=okQHy5IMlH

În acea luare publică de poziție, primarul Iașului și-a manifestat încântarea că în Iași vine un „reprezentant al celei mai influente Biserici din toate timpurile”, că acest eveniment va face ca „în toate colțurile lumii să se știe că papa este la Iași” și că „toată lumea va afla unde este Iașul, ce reprezintă Iașul pentru România și Europa”.

Vorbind despre pelerinii care vor veni la Iași, primarul municipiului a spus: “Așteptăm prezența unui număr foarte mare de persoane de cult catolic care vor veni din Ucraina, Moldova, Polonia, din celelalte regiuni ale României și probabil foarte mulți ortodocși. Din punctul nostru de vedere, va fi o prezență care va depăși de departe 100.000-120.000 de persoane”[7].

Hotelurile din Iași, ne informează presa, sunt deja rezervate aproape în întregime, în condițiile în care o cameră de hotel costă în acea perioadă în medie 1600 de lei[8].

Tot din presă aflăm că s-au deschis liste de participanți și că se eliberează bilete celor ce vor „să fie cât mai aproape de Sfântul Părinte”, că papa se va întâlni cu credincioșii (nu știm și dacă cu „oamenii de bunăvoință”) în fața Palatului Culturii, că “mulți tineri își doresc să fie voluntari și să ajute la organizarea evenimentului”, care “va intra în istoria orașului[9]. De asemenea, televiziunile au început o campanie foarte puternică de prezentare a evenimentului populației ortodoxe, invitată să meargă să îl vadă pe papa la Iași.

Organizatorii catolici ai evenimentului afirmă că: “Ne dorim ca evenimentul să fie cât mai deschis pentru toată lumea, nu doar pentru catolici… Foarte mulţi creştini doresc să participe”[10]. “Aşteptăm din partea parohiilor o informare, o manifestare a dorinţei, să vedem unde ne aflăm, câţi vor dori să participe la întâlnirea cu Sfântul Părinte, şi apoi vom lua o decizia la nivel de organizare care să nu presupună doar prezenţa catolicilor, ci şi a ortodocşilor şi a persoanelor de alte confesiuni care doresc să asiste.”[11]

Toate aceste pregătiri și mai ales cuvintele edilului Iașului par a fi spuse într-un oraș catolic, în care nici măcar nu există Biserica Ortodoxă. Se propune ca în toate colțurile lumii să se afle că Iașul ortodox este un centru de pelerinaj catolic mondial, o citadelă a acestui cult.

Suntem conștienți și respectăm faptul că legile statului român impun o conviețuire pașnică între culte și dreptul unui cult de a-și manifesta liber și public forma sa de exprimare a sentimentului religios, că papa Francisc are garantat dreptul la liberă circulație (în măsura în care legile Uniunii Europene sunt convergente cu cele ale Statului Vatican), motiv pentru care nu așteptăm din partea nimănui să militeze pentru interzicerea oficială, legală, a vizitei papei în România sau a întâlnirii cu coreligionarii.

Îi respectăm pe concetățenii noștri membri ai cultului romano-catolic și nu dorim să îi discriminăm, să îi insultăm, să le încălcăm dreptul la conștiință religioasă sau să instigăm contra lor sau a conducătorului cultului pe care îl profesează.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/petitie-impotriva-venirii-papei-in-romania/embed/#?secret=snPE5T5opc

Toate demersurile noastre, inclusiv petiția contra venirii papei în România, publicată pe siteul Mărturisirea Ortodoxă, au ca scop conștientizarea credincioșilor ortodocși că această relație de “ospitalitate reciprocă” propusă lor cu ocazia acestei vizite este contrară tradiției și practicii canonice ortodoxe, întrucât teologia romano-catolică a fost condamnată ca eretică de cel puțin două sinoade ale Bisericii Ortodoxe (desfășurate în secolul al IX-lea și în secolul al XIV-lea), rămase în conștiința ortodoxă ca ecumenice, iar pretinsa ridicare a anatemelor din 1965 dintre Biserica Ortodoxă și Roma catolică este considerată un act ecumenist (sancționat la acea vreme de personalități precum Sfântul Paisie Aghioritul, episcopii Ținuturilor Noi din Grecia prin întreruperea pomenirii patriarhului ecumenist Atenagora) care nu justifică în vreun fel această apropiere dintre Ortodoxie și catolicism și cu atât mai puțin considerarea cultului catolic ca “Biserică soră”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/embed/#?secret=68mQ11CDoY

Îi respectăm, sub aspectul conviețuirii pașnice în societate, pe concetățenii noștri de confesiune romano-catolică, dar adevărul teologic nu poate fi negociat sau eludat, așa cum nu poate fi nici dreptul nostru, al creștinilor ortodocși, de a protesta democratic, civilizat și în cadrul legal față de această vizită, pe care o considerăm inoportună, deoarece își propune încă din sloganul sub care se desfășoară un program prozelit de tip ecumenist, lucru ce rezultă și din comunicatele oficiale ale autorităților catolice, adresate, după cum s-a văzut mai sus, “oamenilor de bunăvoință” sau chiar direct ortodocșilor.

Pentru toate aceste motive, respectuos Vă întreb, ca pe cel ce ați primit de la Hristos însărcinarea de a păzi turma credincioșilor din Moldova de toate amenințările la adresa credinței ortodoxe și de “lupii înțelegători” de tot felul:

  1. Sunteți de acord cu poziția exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, care a vorbit despre “relațiile dintre cele două Biserici”, punând pe picior de egalitate Biserica Ortodoxă, Biserica unică a lui Hristos, cu o comunitate religioasă scoasă în afara acesteia pentru erezii dogmatice grave, în urmă cu 1000 de ani?
  2. Cum se împacă asigurările pe care credincioșii le primesc din partea ierarhilor după sinodul din Creta, că Biserica Ortodoxă nu a recunoscut niciun fel de bisericitate ereziilor și schismelor, că nu se face nicio concesie ecumenismului, cu acest discurs ecumenist al Patriarhiei Române, în care cultul romano-catolic este numit “Biserică”?
  3. Ce fel de simbol al Ortodoxiei românești este catedrala mântuirii neamului, dacă clopotele ei vor bate pentru prima dată pentru a primi ca pe un episcop ortodox pe conducătorul unei grupări religioase tăiate de la trupul Bisericii în urmă cu o mie de ani și aflate în afara Bisericii până în zilele noastre din pricina unor învățături eretice condamnate de două sinoade ecumenice, cel al Sfântului Fotie din secolul al IX-lea, și cel al sfântului Grigore Palama, din secolul al XIV-lea?
  4. Care este poziția oficială a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei față de întreaga vizită a papei în general și față de pelerinajul de la Iași, în mod special, desfășurate sub sloganul ecumenist “Să mergem împreună!”, adresat în mod evident și ortodocșilor moldoveni pe care îi păstoriți?
  5. Care este poziția Mitropoliei Moldovei față de eforturile autorităților locale de a prezenta Iașul întregii lumi ca pe un centru mondial de pelerinaj catolic? S-au discutat la nivelul de cooperare între autoritățile locale și Mitropolie implicațiile acestui eveniment?
  6. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o evaluare a impactului pe care l-ar putea avea asupra populației ortodoxe o vizită de asemenea magnitudine, mai ales în contextul în care Biserica noastră folosește la cel mai înalt nivel un limbaj ecumenist în care catolicismului îi este recunoscut statutul de “biserică” și chiar de “biserică soră”?
  7. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o strategie misionară prin care credincioșilor ortodocși să li se prezinte realitatea dogmatică despre catolicism și mai ales prevederile canonice referitoare la colaborarea cu acest cult, aflat în afara Bisericii lui Hristos, pentru a-i putea ajuta să se orienteze corect față de acest eveniment?

Știm că uzanțele actuale fac ca relațiile bisericești să fie privite de către actorii implicați ca relații socia-politice oarecare. Un episcop este totuși un conducător al Bisericii lui Hristos în anumit teritoriu, având o datorie sacră față de turma încredințată spre păstorire, indiferent de mentalitățile sociale din anumit moment istoric.

Pe tronul Mitropoliei Moldovei au stat mitropoliți pe care, pentru viața lor și pentru modul în care au păstorit turma, Biserica i-a canonizat în rândul sfinților. Unul dintre aceștia este și Sfântul Mitropolit Iosif cel Milostiv, pe care Biserica noastră l-a trecut în rândul sfinților în 2018 și îl prăznuiește la 26 ianuarie în fiecare an.

În perioada în care am lucrat la Iași, am auzit o istorie foarte interesantă de la un avocat octogenar foarte cultivat, ca mulți dintre locuitorii pitorescului oraș, mai ales în ceea ce privește bogata istorie a urbei.

Istorisirea sa se referă la o întâmplare din viața sfântului mitropolit Iosif cel Milostiv. V-o relatez, cerându-Vă iertare dacă ați citit-o deja în paginile portalului Mărturisirea Ortodoxă:

La Iași, în perioada interbelică, a venit Regele României într-o sâmbătă seara la un banchet oferit în cinstea unui eveniment special. Bal mare la Palatul Roznovanu, din centrul Iașului. La un moment dat, își dă seama regele că mitropolitul nu se află în sală și întreabă într-o doară: „Înaltpreasfințitul nu a fost invitat?”. În stilul servil specific, autoritățile locale au trimis imediat pe cineva la mitropolie, la chilia mitropolitului. „Regele a întrebat de înaltpreasfinția voastră, veniți repede la bal, numaidecât, e foc etc.”. Mitropolitul a ieșit din chilia sa și le-a spus: „Rugați-l pe Majestatea Sa să mă ierte, dar mâine am Sfânta Liturghie și trebuie să mă pregătesc”.

Amploaiatul s-a întors speriat în bal, i-a spus, alb la față, regelui că mitropolitul nu vine pentru că are slujbă. Regele a întrerupt distracția și a zis: „Domnilor, pentru că Înaltpreasfințitul are slujbă mâine, vă rog să ne risipim acum și să ne revedem mâine după amiază”. Balul s-a destrămat pe loc, regele s-a dus și s-a pregătit și el pentru a participa la slujbă, a participat, iar a doua zi, după amiază, balul a fost reluat, mitropolitul a venit a salutat pe toată lumea și a binecuvântat evenimentul care l-a cauzat, apoi s-a retras, așa cum cere legea canonică, iar ceilalți și-au continuat distracția.

Această istorioară ne arată relația sănătoasă existentă în Iașul acelor vremuri între un mitropolit ortodox și un rege născut în cultul romano-catolic. Fie ca ea să Vă inspire în a lua decizia corectă față de problemele delicate pe care le ridică vizita papei în România și mai ales în Iași și de a reaminti autorităților locale ieșene că în Moldova există, pe lângă cei 200.000 de romano-catolici, aproximativ 4 milioane de ortodocși[12], pe care îi păstoriți, motiv pentru care un asemenea eveniment nu se poate realiza fără acordul și, mai ales, împotriva voinței Bisericii majoritare, de ca și când aceasta nu ar fi existând.

Cu deosebit respect,

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Note:

[1] https://www.qmagazine.ro/exclusiv-q-magazine-papa-francisc-si-patriarhul-daniel-se-vor-ruga-impreuna-pe-31-mai-la-catedrala-nationala/

[2] https://www.stiripesurse.ro/patriarhia-romana-face-precizari-despre-vizita-papei-francisc-ce-au-decis-patriarhul-daniel-i-suve_1317104.html.

[3] https://www.click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea.

[4] http://infosapientia.ro/comunicat-de-presa-papa-francisc-in-vizita-in-romania-vine-la-iasi/.

[5] Idem.

[6] https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/.

[7] https://www.libertatea.ro/stiri/la-iasi-au-inceput-pregatirile-pentru-vizita-papei-francisc-autoritatile-estimeaza-120-000-de-turisti-hotelurile-sunt-rezervate-aproape-integral-2521537.

[8] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/vizita-papei-francisc-aglomereaza-hotelurile-la-iasi-1067256.

[9] https://observator.tv/eveniment/vizita-papa-francisc-iasi-inscrieri-283480.html.

[10] https://www.dcnews.ro/papa-francisc-in-romania-cand-se-va-intalni-la-iasi-cu-credinciosii_634458.html.

[11] https://www.cotidianul.ro/vezi-noi-detalii-despre-vizita-papei-francisc-in-romania/.

[12] https://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Moldova/Introducere.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

SĂ NE RUGĂM pentru părintele Ioan Ungureanu şi pentru parohia Schit Orăşeni

Părintele Ioan Ungureanu face un cald apel tuturor preoților care s-au îngrădit și credincioșilor ortodocși români care luptă contra ereziei ecumenismului și a sinodului din Creta să se roage pentru sfinția sa și pentru credincioșii din satul Schit Orășeni, care, vineri, 29 iunie 2018, vor avea un alt proces intentat de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei preotului paroh al Schitului Orășeni, prin care Mitropolitul Teofan cere evacuarea sa de urgență din parohie.

Sursa: ortodoxinfo.ro