Pseudo-mitropolitul ecumenist Teofan vrea evacuarea, în pragul iernii, a credincioșilor din parohia Schit Orășeni, după ce a obținut o hotărâre judecătorească, definitivă de evacuare a părintelui Ioan Ungureanu

Preiau articolul, destul de lung totuși, de pe marturisireaortodoxa.ro:

În prag de iarnă, în plin Post, mitropolitul eretic Teofan „Vekkos” pregătește evacuarea cu bodyguarzii a comunității de la Schit Orășeni

Credincioșii antiecumeniști din Parohia Schit Orășeni se confruntă cu perspectiva alungării din parohia lor de către mitropolitul eretic Teofan, care intenționează să îl impună cu bodyguarzii pe preotul ecumenist Constantin Bolohan, împotriva voinței majorității credincioșilor.
Acceptând decizia instanțelor de judecată și dorind să o pună în aplicare de bunăvoie, fără tulburări sociale, membrii parohiei uzează de pârghiile legale pe care le mai au la dispoziție pentru a afla dacă dispoziția legală poate fi interpretată în modul în care o face MMB, încercând suspendarea ei temporară până când se vor lămuri toate aspectele.
Dacă legea va decide în cele din urmă ca ei să părăsească parohia, iar grupusculul ecumenist să intre în locul lor, oamenii sunt determinați să continue lupta antiecumenistă din afara zidurilor materiale ale bisericii lor și să aducă cazul lor la cunoștința CEDO, pe de o parte, iar comportamentul mitropolitului ecumenist Teofan la cunoștința viitorului sinod ecumenic de condamnare a ecumenismului, indiferent când se va desfășura, cerându-i acestuia ca mitropolitul să primească tratamentul pe care l-au primit în istoria Bisericii toți arhiereii eretici.

 

La data de 9 octombrie 2019, Tribunalul Suceava a admis apelul formulat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei la hotărârea civilă a Judecătoriei Suceava, prin care se respinsese cererea de evacuare a părintelui Ioan Ungureanu din Parohia “Schimbarea la Față” Schit Orășeni.

Tribunalul a decis ca părintele Ioan Ungureanu să fie evacuat din toate proprietățile care compun parohia din Schit Orășeni.

Pentru a evita orice conflict în care să fie implicați membrii parohiei, părintele Ioan a decis să pună de bunăvoie în aplicare sentința tribunalului.

Astfel, și-a procurat un modul de locuit și s-a mutat în perimetrul privat pe care este construit paraclisul Sfinților Sila, Paisie și Natan, din fața bisericii parohiale.

Mai înainte însă, părintele a predat toate bunurile parohiei proprietarilor lor de drept, membrii parohiei Schit Orășeni, care s-au întrunit în data de 20 octombrie 2019 într-o ședință a adunării parohiale, invitaţi fiind chiar şi cei ce îl contestă pe părintele Ioan.

Adunarea a decis cu un număr de 254 de voturi să închidă biserica parohială și să o țină așa până când situația se va lămuri și părintele Ioan va fi repus în slujire în parohie sau până când în biserică va fi instalat un preot ortodox, nepomenitor, sau pomenitor al unui nou mitropolit al Moldovei care să nu fie ecumenist, așa cum este mitropolitul Teofan Savu.

Membrii parohiei au decis să nu părăsească incinta bisericii și a curții parohiale, care le aparțin de drept, și să nu permită instalarea preotului Constantin Bolohan, care nu este dorit de niciunul dintre ei în această parohie.

Pentru a se evita orice conflict cu autoritățile și a se demonstra buna credință în aplicarea hotărârii tribunalului, parohia a trimis o notificare forțelor de ordine locale și Corpului Executorilor Judecătorești din județ, în care se menționa că hotărârea instanței a fost pusă în aplicare de bunăvoie și nu se impune nicio intervenție a statului pentru a impune decizia instanței.

În această notificare se făcea precizarea că poporul nu are niciun motiv să părăsească incinta bisericii, care le aparține, și să o predea preotului ecumenist Bolohan, cu atât mai mult cu cât capătul de cerere prin care mitropolia cerea să i se predea bunurile mobile (cheile parohiei, documentele etc.) a fost disjuns din dosarul de evacuare de urgență și a fost trimis în judecata pe cale ordinară, cu termen de judecată pe data de 30 ianuarie 2020.

Credincioșii consideră că nu s-ar cuveni să părăsească incinta și să o predea mitropoliei nici chiar în cazul în care aceasta primește o hotărâre definitivă și executorie în acest sens la sfârșitul procesului care urmează a se desfășura în ianuarie 2020, cu atât mai puțin să fie nedreptăţiţi şi deposedaţi în acest fel cu mult înainte.

Părea că lucrurile vor intra pe un făgaș normal, că Mitropolia s-a mulțumit cu evacuarea persoanei preotului și că va lăsa acest Post mare al Bisericii netulburat, concentrându-se asupra câștigării bătăliei juridice de la începutul anului viitor, din procesul disjuns din cererea de evacuare.

În urmă cu câteva zile însă, a început să circule informația potrivit căreia mitropolitul  Teofan se pregătește să evacueze din parohie întreaga comunitate, care i se opune încă din 2016, pentru că a semnat documentele eretice din Creta.

În acest scop, mitropolitul Teofan, care, atunci când nu este “încoronat” “prințul Bisericii” la sinagoga ieșeană sau când nu se sărută prietenește cu papa eretic Francisc, în pelerinaje pe care acesta din urmă le organizează în metropola dată de Hristos spre păstorire mitropoliţilor ortodocşi ai Moldovei, pozează într-un om blând, smerit și împăciuitor, în apărătorul valorilor ortodoxe, a decis să evacueze în plin Post al Nașterii Domnului și în prag de iarnă o întreagă parohie din averea sa și din biserica sa, pentru a face loc unui preot, a cărui singură valoare spirituală este aceea că “face ascultare de înaltu’”, și unei grupări de strânsură, compusă în mare parte din cetățeni al căror standard moral nu îi recomandă ca membri ai unei parohii ortodoxe.

Pentru a realiza această faptă, care i-a îngrozit, prin neomenia şi spiritul ei necreștin și chiar blasfemator, dacă ținem seama de perioada liturgică în care se petrece, chiar și pe unii dintre cei care sunt chemați să o pună în aplicare, mitropolitul  a angajat o firmă de pază și protecție de top, cu sediul central în capitală, pe care se spune că dorește să o mențină în localitate pe timp nelimitat, pentru a-i păzi “parohia” și “preotul paroh” în teritoriile din care dorește să îi evacueze pe mărturisitorii care îl sprijină pe părintele Ioan Ungureanu.

Știm că Mitropolia Moldovei este o instituție de utilitate publică, care trăiește din trei surse de venituri: bani de la bugetul de stat, donații scutite de orice impozit pe care ceilalți cetățeni români îl datorează statului și activități comerciale specifice, de asemenea scutite de impozite.

Nu putem să nu ne întrebăm: De unde are o instituție care trăiește dintr-un regim fiscal preferențial al statului sumele necesare pentru a plăti pe durată nelimitată o firmă de protecție și pază pentru a ține în post un preot adus într-o parohie împotriva credincioșilor acelei parohii? În ce capitol al bugetului mitropolitan sunt incluse cheltuielile cu firma de protecție și pază? În ce capitol din legea cultelor este inclusă finanțarea de la bugetul de stat și scutirea de impozite pentru angajarea unor trupe de mercenari care să îi țină pe credincioșii ortodocși departe de biserica pe care au construit-o cu banii, cu munca și cu dragostea proprie? Rugăm autoritățile financiare ale țării să ne dea un răspuns, dacă binevoiesc şi au cadrul legal să o facă.

Dacă tot suntem la capitolul finanțe, nu putem să nu observăm că presa botoșăneană face un zid opac în jurul mitropolitului Teofan și al acoliților din teritoriu. Presa este o instituție cu o componentă comercială importantă, iar fidelizarea sa este de așteptat să se facă mai mult prin oportunități comerciale decât prin principii înalte.

Nu știm cum a reușit să fidelizeze mitropolitul Teofan presa laică în așa manieră încât punctul de vedere al părintelui Ioan Ungureanu și al poporului din Schit Orășeni să nu conteze și să nu se audă deloc (aproape niciun ziarist din Botoșani sau Iaşi nu l-a contactat să îl întrebe pe preot care e punctul său de vedere, cum se face în astfel de cazuri, într-o ţară în care presa face din orice nimic cazuri monumentale pe care le rostogoleşte în spaţiul public până la saţietate), dar dacă se întâmplă ca MMB să fi investit financiar în diverse campanii de presă (ceea ce nu este neobișnuit, nici condamnabil, în mod normal, în relații sociale dintre diverse entități, de preferință din mediul privat, pe o piață liberă), ne permitem să întrebăm cu ce resurse a fidelizat MMB, instituție de utilitate publică, cu regim fiscal preferențial, toată presa din zona Moldovei? Dacă nu a investit bani, atunci ce a făcut încât presa să vadă o singură realitate la Orășeni, realitatea descrisă de MMB? Nu credem că a făcut-o prin rostirea adevărului de credinţă, de care actualul mitropolit este străin.

Aflăm din unele surse că un profesor de sport dintr-un liceu botoșănean, care lucrează la firma de pază contractată de MMB, s-a lăudat în fața elevilor că va participa la operațiunea de evacuare a preotului Ioan Ungureanu și că a arătat un document emis de primarul Comunei Cristești, în care acesta din urmă îi arată profesorului respectiv titlurile de proprietate ale parohiei, incluzând acolo chiar și paraclisul construit pe teren privat, care nu aparține în niciun caz mitropoliei.

Întrebăm respectuos Inspectoratul Școlar Județean Botoșani: Pentru ce este plătit un profesor de sport într-un liceu botoșănean, să îi învețe pe copii educația fizică sau să se laude cum va înlătura un preot dintr-o parohie?

Printre adepții preotului ecumenist Bolohan se vorbește că, după ce îi vor elimina pe membrii antiecumeniști ai parohiei din biserică, angajații firmei de pază și protecție vor face… dosare penale oricui va îndrăzni să critice noua “orânduire”.

Nu ar fi lipsit de importanță să ni se spună de când a fost învestită o firmă de pază și protecție cu abilități de cercetare penală, pentru a putea face dosare penale?         

Aceste întrebări sunt retorice, deoarece mitropolitul Teofan şi-a creat o adevărată “jamahirie mitropolitană” la Botoşani, căreia îi este “ayatollah”, subordonându-şi multe dintre instituţiile statului, puse să lucreze intens pentru evacuarea preotului Ioan Ungureanu. Toate strigătele de ajutor ale cetăţeanului Ioan Ungureanu, unul dintre românii căruia în acest moment i se încalcă aproape toate drepturile constituţionale, au rămas fără niciun ecou din partea unui stat cu pretenţii europene, de separare a puterii laice de cea religioasă.

Anterior apariției informației că părintele Ioan și toată comunitatea vor fi scoși afară din parohie, mitropolitul a încercat, printr-un nou demers viclean, să pozeze în fața opiniei publice ca părinte îndurerat care îl cheamă pe părintele Ioan Ungureanu la “împăcare”.

Mai precis, imediat după anunțarea câștigului în instanță, mitropolitul l-a trimis pe arhimandritul Ioan Harpa să îl contacteze pe părintele Ioan, pentru “a-i da o ultimă șansă, lucru destul de suspect pentru cineva care tocmai câştigase o bătălie judiciară.

Prin acest gest, mitropolitul voia în primul rând să nu fie pus în situaţia de a interveni în forţă contra poporului credincios, ştiind că astfel îşi va ştirbi imaginea atent creată de părinte grijuliu, de “cumătru” susţinător al demografiei în rândurile preoţimii, de sprijinitor al tradiţiilor moldoveneşti, despre care nu ştie nimic, fiind originar din cealaltă parte a ţării etc.

Apoi, credea că în condiţiile în care părintele Ioan a pierdut procesul, îl va determina să reia pomenirea, situație în care ar fi renunțat probabil la punerea în executare a hotărârii judecătorești, fiind pregătit și pentru cazul în care părintele refuza, pentru a se putea prezenta poporului ca un exemplu de îngăduință și dragoste părintească față de un preot care refuză să se pocăiască și să își ceară iertare de la cel care a făcut toată această tevatură pentru a-și ascunde greșeala dogmatică pe care a făcut-o în Creta, din pricina căreia nu mai este vrednic de a fi mitropolit al Moldovei și Bucovinei, tron pe care au stat de-a lungul timpului numeroși sfinți, sfințiți ierarhi, mari cărturari și iubitori de popor, cu care mitropolitul Teofan nu are nici în clin, nici în mânecă.

Ce legătură poate exista între “prințu’ di la Bisăricili” Teofan și cărturarul de nivel european mitropolitul Dosoftei? Ce legătură poate fi între părintele poporului, mitropolitul Iosif cel Milostiv, și mitropolitul Teofan, care, prin barbaria persecuției pe care a aplicat-o la Schit Orășeni, unde a distrus o comunitate ortodoxă care s-a opus ereziei înaltpreasfinţiei sale, și-a câștigat un loc în istorie alături de ierarhi eretici persecutori din vechime, precum Ioan Vekkos și Ioan Calecas?

Părintele Ioan Ungureanu a refuzat să dea curs acestor invitații otrăvite și mincinoase, preferând să se mute într-un paraclis foarte mic și într-un modul de locuit, unde iarna poți degera oricând, decât să abandoneze lupta contra ereziei, pe care a început-o în anul 2016, când a încetat pomenirea unui mitropolit care a dovedit cu prisosință că nu merită să fie întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din Moldova.

Și-l închipuie cineva pe mitropolitul Varlaam participând în orașul pe care Hristos i l-a dat spre păstorire la un pelerinaj papistaș, sărutându-se cu cel care se află într-o cădere la fel de grea precum cele ale lui Adam și Iuda, așa cum a făcut-o mitropolitul “pelerin” Teofan, spre stupefacția tuturor care ne așteptam măcar să dispară din peisaj în acele zile, dacă nu are curajul să ia o atitudine tranșantă contra acelui pelerinaj cu impact simbolic pentru papismul din Moldova?

Refuzând propunerile de compromis ale mitropolitului eretic, părintele Ioan a decis să lupte până la capăt pe calea legală și numai când nimic nu va mai putea fi făcut să accepte că aceasta este voința lui Dumnezeu și să continue lupta din afara zidurilor materiale ale parohiei pe care a clădit-o de la zero în cei aproape 20 de ani de preoţie şi jertfă. Nu va accepta sub nicio formă erezia ecumenistă a mitropolitului Teofan de dragul păstrării dreptului de a sluji în parohia în care are tot oricum dreptul deplin să slujească, în virtutea faptului că pedeapsa caterisirii pe care a primit-o este invalidată de canoanele Bisericii (31 ap., 15 I-II, 3 sin. III ec.).

Astfel, părintele a adresat tribunalului din Suceava o contestație în anulare contra deciziei Tribunalului Suceava, prin care a fost evacuat, pe motiv că judecătorii au ignorat probe importante prezente în dosar. Contestaţia se va judeca pe data de 10 decembrie.

În plus, a adresat o cerere de lămurire a opozabilității hotărârii judecătorești, argumentând că interpretarea art. 898 din Codul de Procedură Civilă nu poate să se refere la membrii parohiei, atunci când spune că împreună cu locatarul abuziv vor fi evacuați toți cei ce se află în proprietatea respectivă fără un titlu de proprietare opozabil creditorilor, deoarece membrii parohiei au un titlu de proprietate opozabil creditorilor: este titlul de proprietate al parohiei, pe care preotul uzurpator Bolohan l-a folosit împotriva poporului credincios.

Acel titlu de proprietate spune că proprietar pe toate terenurile din care urmează a se face evacuarea silită este Parohia Schit Orășeni. Conform art. 43 din Statutul BOR, “parohia este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici și mireni, situată pe un anumit teritoriu și subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonial…”.

Parohia Schit Orășeni este comunitatea creștinilor ortodocși din satul Schit Orășeni, care se află în cadrul Centrului Eparhial Iași, adică în Biserica Ortodoxă Română, chiar dacă refuză să facă, cu acordul deplin al sfintelor canoane mai sus invocate, ascultare de un episcop care propovăduiește erezia ecumenistă cu capul descoperit.

Împotriva membrilor acestei parohii nu s-a pronunțat nicio decizie de excomunicare sau vreo altă pedeapsă bisericească. Prin urmare, aceștia sunt membri de drept ai parohiei și au dreptul de proprietate intact față de bunurile din care dorește să îi scoată MMB.

Mai mult, ei au și dreptul canonic străvechi de a nu fi de acord cu un anumit preot, mai ales când acesta este impus de către mitropoliți eretici și apărați de firme de protecție și pază.

Acest drept inalienabil este consemnat în Pidalion, colecţia de legi a Bisericii, unde se spune : “Întâi, că după dreptul cuvânt unii ca aceştia [ierarhi şi preoţi] trebuie a se alege de Arhierei şi de sinierei, urmând şi împreună alegerile cele de la popor, şi al doilea, că poate cei mai înţelepţi şi mai evlavioşi mireni se cuvine împreună să aleagă cu episcopii şi preoţii pe cei ce urmează a se hirotonisi lor preot (sau arhiereu)”[1].

Canonistul sârb Nicolae Milaş vorbeşte despre acelaşi lucru : „Dar la comentarul canonului 4 al sinodului I ecumenic am citat mai multe mărturii chiar de pe vremea când s-a ţinut acest sinod laodiceean[2], precum şi din vremurile următoare, din care mărturii se vede că prin canonul prezent nu a fost despuiat poporul de dreptul legal de a participa în limite determinate la alegerea persoanelor preoţeşti şi mai ales de episcopi”[3].

Prin urmare, condiţia ca parohia să fie condusă de un preot numit de chiriarh, cuprinsă în definiţia parohiei din Statutul BOR, nu poate fi interpretată în sensul ca parohia să fie condusă de un preot numit de chiriarh împotriva voinţei populare.

Alungarea credincioșilor din parohia lor, în baza unui act de caterisire necanonic pronunțat de mitropolitul ecumenist Teofan contra preotului Ioan Ungureanu, într-o mascaradă de proces în care mitropolitul și-a judecat propria cauză, îi pune în postura de a nu își mai putea exercita dreptul la liberă exprimare religioasă, mai ales că mitropolitul intenționează să îl și trimită în închisoare pe preotul Ioan Ungureanu, la capătul unui proces penal pentru exercitare ilegală a funcției de preot, aflat pe rol la Judecătoria  Botoșani.

Un astfel de abuz, săvârșit cu ajutorul puterii de stat, ar contraveni jurisprudenței CEDO, care a decis, într-o speță în care a fost condamnat statul român (Szabo & Tothpal c. România, 2019), că statul nu are dreptul de a susține conducerea unui cult în a impune unui grup dizident din cultul respectiv voința și doctrina conducătorului cultului. Adică, exact ce face mitropolitul Teofan la Schit Orășeni.

În așteptarea momentului în care vor simți “dragostea” și “grija părintească” a mitropolitului Teofan “Vekkos”, credincioșii și preotul au depus o cerere de suspendare temporară a executării, până când se vor lămuri toate aspectele ridicate mai sus.

Dacă deznodământul acestui demers va fi alungarea întregii comunități care îl susține pe părintele Ioan Ungureanu din parohia proprie sau obligarea acesteia să îl accepte pe preotul ecumenist Bolohan în schimbul primirii lor la slujbele din parohie, credincioșii din localitate vor continua lupta în instanțele internaționale.

Două sunt demersurile pe care intenționează să le facă:

  1. La CEDO, unde să reclame faptul că li s-a furat proprietatea, printr-un Statut BOR ce contravine în unele prevederi legislaţiei civile cu privire la proprietate, și li s-a prejudiciat grav dreptul la liberă exprimare a credinței ortodoxe;
  2. La viitorul sinod ecumenic, care va condamna erezia ecumenistă, unde vor cere caterisirea și anatemizarea mitropolitului eretic Teofan Savu și a funcționarilor săi episcopali care au pus la cale acest abuz.

La CEDO, vor arăta că prin decizia tribunalului sucevean au fost privați de dreptul de a se manifesta ca ortodocși în propria parohie, că au fost alungați de acolo pentru că s-au opus ereziei mitropolitului, care i-a oprimat cu ajutorul puterii statului, că statul român nu dă doi bani pe o decizie CEDO în care a fost condamnat cu câteva luni mai înainte pentru o speță similară, în care i s-a pus în vedere să nu mai intervină în favoarea unui conducător de cult care dorește să se impună față de o grupare dizidentă a acelui cult.

La viitorul sinod ecumenic, chiar dacă acesta se va desfășura peste sute de ani, oamenii sunt determinaţi să transmită din generație în generație strănepoților lor obligația de a-l chema pe mitropolitul eretic Teofan în judecată și a-i cere caterisirea (dacă sinodul va fi în această generaţie) și anatemizarea, după modelul  aplicat unor eretici precum Origen sau Teodor de Mopsuestia, daţi anatemei la sute de ani după ce au trecut din viaţă.

Printre capetele de acuzare pe care sătenii le vor introduce la acel sinod se vor afla:

  1. afirmații eretice de genul celor potrivit cărora pe altarul ortodocșilor și al papistașilor s-ar afla “Același Cristos”, iar “protestanții, putem spune că au o pâine sfințită și un vin sfințit”;
  2. poziția față de monofizism și semnătura pe acordul de recunoaștere a acestora ca “Biserică” (documentele BOR legate de dialogurile cu monofiziții, în care mitropolitul Teofan a fost implicat activ, pot fi citite pe această pagină);
  3. semnarea actelor eretice din Creta și impunerea lor brutală în eparhie și, mai ales, în satul lor, Schit Orășeni;
  4. activitatea slujbașilor episcopali de distrugere a comunității, exploatarea tuturor patimilor în cel mai necreștin mod imaginabil, cu scopul de a-i învrăjbi și a-i face să se urască unii pe alții;
  5. trădarea tuturor credincioșilor mitropoliei în ziua în care a participat la pelerinajul papistaș, în loc să i se opună, cum au făcut toți ierarhii ortodocși din istorie, cei bulgari cu câteva săptămâni înainte…
  6. dezbinarea produsă după semnarea documentelor din Creta în toate familiile ortodoxe din Moldova, în toate parohiile, între ortodocșii care au reacționat corect la căderea în erezie și cei ce nu au reușit încă să înțeleagă ce este de făcut și au fost asmuțiți cu viclenie împotriva celor ce au mărturisit de către slujbașii mitropolitani, care i-au descris ca „schismatici”, „în afara Bisericii” etc.

Oamenii sunt conştienţi că la instanțele bisericești locale nu are niciun rost să își caute dreptate, deoarece ierarhii actuali sunt părtași la aceeași erezie, iar dacă mai e vreunul cu cuget ortodox nu are curaj să și-l arate sinodal.

Dovadă recentă stă faptul că episcopul apostat Sofronie Drincec de la Oradea nici măcar nu a fost deranjat cu vreo întrebare de către sinodul BOR, care s-a ținut în urmă cu o lună, pentru faptul că a fost pomenit ca episcop uniat la slujbele uniate la care participa, faptă reclamată sinodului de un grup de credincioși din eparhia respectivă.

În locul unui dosar de caterisire a episcopului Sofronie, Mitropolia Ardealului a introdus în sinod un dosar ce cuprinde promisiunea de canonizare al părintelui Arsenie Boca. Poate este o simplă coincidență, dar poate fi și o lucrare gândită, în speranța că ardelenii vor uita acest prim pas făcut de episcopul orădean spre integrarea Bisericii noastre în “Biserica soră” papistașă, după modelul greco-catolic.

Abuzul pe care se pregătește să îl facă MMB contra sătenilor din Schit Orășeni se vrea o lecție servită tuturor din Patriarhie care ar îndrăzni să mai înfrunte ierarhia eretică actuală a Bisericii Ortodoxe Române.

O astfel de “pastorație” poate fi acceptată în lumea interlopă, probabil, nicidecum Bisericii lui Hristos, care trebuie să fie transpunerea în lume a relației de iubire treimice.

Lecția pe care vrea să o predea MMB la Orășeni ar trebui să îi învețe pe toți câte ceva. Pe preoții pomenitori care s-au codit să întrerupă pomenirea ar trebui să îi învețe că atunci când patriarhul și episcopii săi îl vor accepta pe papa deschis (mai deschis decât au făcut-o deja în primăvară), sfințiile lor nu vor mai putea întrerupe pomenirea, așa cum visau, când spuneau că “nu e încă momentul”.

Dacă nu au făcut-o când a trebuit, atunci când se vor trezi va fi prea târziu, și probabil vor avea soarta pe care le-o pregătește mitropolia moldoveană mărturisitorilor din Schit Orășeni, lăsați singuri contra unui aparat represiv gigantic, alcătuit din ierarhia ecumenistă și aparatul aservit de stat.

Credincioșilor care, cu inima deschisă, încearcă să aducă o jertfă lui Hristos, contribuind la patrimoniul bisericesc, abuzul incalificabil al MMB le dă de înțeles că tot poporul ortodox este redus la o stare de “iobăgie duhovnicească” pe moșia ierarhilor eretici.

După discuții numeroase cu oameni de lege, cunoscători ai fenomenului, concluzia e că cea mai bună metodă „profilactică” pentru credincioșii ortodocși care doresc să fie ctitori de biserici sau să ajute Biserica în vreun fel este fie să nu o facă cât timp acest statut abuziv este în vigoare și să ceară ierarhiei schimbarea prevederilor legate de proprietate din acesta, pentru ca drepturile și statutul în Biserică al credincioșilor să nu mai poată fi puse în discuție, ci să respecte canoanele în domeniu, iar clerul inferior să nu fie la cheremul ierarhilor, mai ales după ce, în cele mai multe cazuri, acești preoți sunt cei ce coordonează ctitorirea bisericilor pe care ulterior le acaparează eparhii, fie să o facă cu contracte civile precise, în care să se asigure că jertfa lor rămâne a lui Hristos şi a poporului ortodox, nu a unui episcop eretic, care îi poate da afară din parohiile lor și din Casa lui Dumnezeu oricând doreşte.

Credincioșii trebuie să aibă grijă ca, după ce au construit un lăcaș de cult, să îi pună în vedere preotului să nu facă acte de proprietate în numele eparhiei, fără acordul lor, așa cum se întâmplă acum, pentru a nu risca să fie excluși cu totul de la această proprietate, adică să devină chiriași în propria muncă.

Pe turla parohiei Schit Orășeni scrie încă PAROHIE ORTODOXĂ LIBERĂ DE ECUMENISM. Împotriva acestei declarații, mitropolitul Teofan a dezlănțuit cea mai brutală persecuție din toată Ortodoxia din zilele noastre.

Inscripția va rămâne pe turla clopotniței cât va binevoi Dumnezeu. Dacă va fi voia lui Dumnezeu ca oamenii să se mute permanent cu totul peste drum, în micuțul paraclis dedicat sfinților ocrotitori, unde deja se închină de câteva săptămâni, o vor face, dar parohia Schit Orășeni din judeţul Botoşani, leagănul natal al Sfântului Cuvios Sila, va continua să nu îl accepte pe mitropolitul Teofan ca ierarh, cât timp va fi eretic și nu se va pocăi, nici pe preotul trimis de acesta, care își ocupă parohia cu ajutorul forțelor de ordine și pază, fără a avea nicio mustrare de conștiință din acest motiv, după ce, cu ani în urmă, recunoscuse că părintele Ioan Ungureanu are dreptate, lucru recunoscut de mai toți din zonă.

Rămâne de văzut cum îl vor mai putea privi în ochi pe mitropolit credincioşii botoşăneni şi vor mai asculta cum i se cântă “Întru mulţi ani…” celui care îi persecută pe restauratorii şi ctitorii celei mai vechi vetre monahale din zonă şi celei mai frumos restaurate biserici monument istoric, unde ştiu că au un Sfânt local, pe Sfântul Sila, plecat apoi la Sihăstria Putnei ?

Cu mila lui Dumnezeu, se va putea spune și de acum încolo că lupta contra ereziei ecumeniste continuă în Schit Orășeni, cu ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului și ale Sfinților Sila, Paisie și Natan.

Putem fi siguri că rănile adânci ale acestei cumplite nedreptăţi, făcute prin această evacuare, se vor vindeca, dar semnele lor vor rămâne în Veşnicie, și de ele va da seama mitropolitul persecutor, în toată măsura împotrivirii înaltpreasfinției sale faţă de Dumnezeu şi de Cuvintele Sale.

Note:

[1] Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura Credinţa strămoşească, 2007, p. 426.

[2] Canonul 13 al acestui sinod a fost invocat până la refuz de către avocații MMB ca dovadă că poporul nu are niciun drept în numirea preoților.

[3] Dr. Nicolae Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoţite de comentarii, vol. I, partea I, Arad, Tipografia diocezană, 1934, pp. 91-92.

Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

teo-1024x660

Mitropolitul “pelerin” Teofan se dezice public, de dragul “ospitalității” papiste, de afirmația dogmatică “Papa = Eretic”

În ziua vizitei papei la Iași, un grup de credincioși ortodocși au afișat pe scările mitropoliei din localitate o pancartă pe care scria că papa este eretic. Autoritățile mitropolitane i-au reclamat pe acei oameni la poliție și jandarmerie conform presei ieșene.
În aceeași zi, mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, care pretinde că nimic nu s-a întâmplat la Creta și că acolo s-a apărat Ortodoxia, a participat la pelerinajul catolic organizat în onoarea papei, unde au venit, după spusele oficialilor, peste 100.000 de oameni.
Concomitent, mitropolitul, pe care preoții și credincioșii moldoveni îl consideră blând și smerit, târăște prin tribunale și asmute jandarmii, ca și în cazul celor de pe treptele catedralei, împotriva tuturor ortodocșilor care îndrăznesc să afirme adevăruri de credință vechi în Biserica Ortodoxă de două mii de ani.
Între încoronarea ca „prinț al Bisericii” în sinagoga din Iași și participarea ca „pelerin” la pelerinajul papist din Piața Palatului, mitropolitul nu pare a mai avea timp și de păstoriții pe care Hristos i i-a încredințat. Aceștia se pare că îi ocupă atenția doar atunci când trebuie să sune la 112 pentru a-i dispersa cu jandarmii pentru că îndrăznesc să îi reamintească ceea ce Biserica lui Hristos a crezut, învățat și propovăduit întotdeauna, pretutindenea și tuturor.

În ziua prezenței în Iași a conducătorului ereziei papiste, papa Francisc, un grup de credincioși ortodocși a protestat pe treptele catedralei mitropolitane, afișând o pancartă pe care scria “Papa = Eretic”, cântând cântarea ortodoxă “Hristos a înviat!”.

Protestul lor a ajuns în media locale, aflate în frenetice pregătiri pentru a-l glorifica pe papa. Ziarul de Iași își începe relatarea despre eveniment cu constatarea „Nu toată lumea s-a bucurat ieri de venirea Papei la Iași”, care lasă să se înțeleagă că, în afară de cei din material, toată suflarea ieșeană a fost fericită să ia parte la „evenimentul secolului”, lucru pe care fie-ne permis să nu îl credem.

Astfel, în Ziarul de Iași se scrie că “«manifestanții» au fost observați de un prelat ortodox, care a chemat agenții de pază ai Mitropoliei, indivizii fiind scoși rapid din curtea lăcașului de cult”[1].

Dacă ar fi să credem ce spune Ziarul de Iași, credincioșii au fost observați de un prelat, adică de un episcop, singurii prelați în mitropolie fiind IPS Teofan, mitropolitul, și PS Calinic, episcopul-vicar. I-a turnat mitropolitul Teofan pe acei oameni poliției și jandarmeriei sau Ziarul de Iași nu știe diferența dintre un preot și un prelat?

Așteptăm ca liderul presei ieșene să ne spună cine a fost cel care a chemat agenții de pază, poliția și jandarmeria ca să îi scoată pe oameni din incinta Mitropoliei, după cum așteptăm ca același ziar să prezinte probe din care să rezulte că acei oameni “sunt sau au fost certați cu legea”, așa cum afirmă “din surse”, și, mai ales că „«liderul» lor este de curând ieșit din închisoare”, afirmații extrem de grave, de natură a prejudicia imaginea publică a acelor oameni, care, chiar dacă s-a dat liber la stigmatizarea lor și la reducerea lor la starea de „indivizi”, pentru că se opun papei, sunt cetățeni ai României și au aceleași drepturi cetățenește ca și „oamenii de bunăvoință” care s-au bucurat nespus de venirea papei în orașul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva.

Ne surprinde faptul că un organ de presă folosește astfel de argumente, care pe lângă faptul că în acest caz nu sunt probate corespunzător, sunt de natură a discrimina anumite categorii sociale, cum ar fi cetățenii care și-au satisfăcut condamnări penale și sunt reintegrați sau pe cale de reintegrare socială.

Ziarul spune și că “la fața locului au ajuns și reprezentanți ai forțelor de Poliție și Jandarmerie, care au încercat în zadar să îi prindă pe «protestatari»”. De ce oare? Oamenii aceștia se aflau pe scările catedralei din Iași, care aparține tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe din Moldova, nu este proprietatea privată a  mitropolitului sau a slujbașilor săi. Pentru ce a fost necesar ca MMB să cheme poliția și jandarmeria pentru a-i scoate din incintă pe niște creștini care își manifestau pașnic credința religioasă într-un locaș de cult?

Mai mult decât atât, Ziarul de Iași ne spune pe cel mai natural ton din lume că jandarmeria și poliția i-au fugărit pe oameni pe străzi și ar fi dorit să îi prindă. De ce să îi prindă? Ce anume au făcut acești oameni? Au tulburat ordinea publică? Evident, nu. Erau zece oameni care se filmau pe un telefon mobil în timp ce făceau afirmația teologic corectă că papa este un eretic. Se aflau într-un cadru religios, făcând o manifestare religioasă pașnică. Art. 3 al Legii 60/1991 a adunărilor publice spune clar: “Nu trebuie declarate, în prealabil, adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase…”. Deci nu aveau nevoie de autorizație de la primărie pentru a cânta “Hristos a înviat!” pe scările mitropoliei lor.

Protestul acelor credincioși pe scările mitropoliei nu era unul de natură a tulbura organizarea pelerinajului papei Francisc, pentru că Mitropolia nu se afla în circuitul vizitei, ci era o formă de a-i sensibiliza pe ierarhii locali să fie ortodocși și să nu compromită Biserica lui Hristos, așa cum au făcut-o, printr-o asociere cu ereticii papiști.

Prin urmare, întreb cu respect organele de ordine locale cu ce drept au vrut să îi prindă pe acei oameni? Care este temeiul legal în baza căruia  s-au pus la dispoziția mitropoliei pentru a-i rezolva acesteia cum manu militari problemele teologice legate de compromisurile grave pe care le face aceasta pe tărâmul dogmatic?

Mitropolia Moldovei și Bucovinei a considerat că alungarea cu jandarmii a celor zece ortodocși de pe treptele catedralei nu e suficient pentru a-și manifesta corectitudinea politică și atașamentul față de venirea papei așa că, a doua zi a ținut să se dezică oficial de manifestanții de pe scările catedralei, prin vorbele[2] purtătorului de cuvânt preot Sturzu, preluate de același Ziar de Iași.

Potrivit ziarului respectiv, preotul Sturzu a făcut următoarea declarație:

 Fiecare cetăţean are dreptul la o opinie, însă nu consider că dezbaterile dogmatice îşi au locul în stradă. Acestea se fac la alt nivel şi au avut loc astfel de dezbateri în ultimii ani. De asemenea, avem o relaţie foarte bună cu Biserica Romano-Catolică, foarte multe comunităţi de creştini îşi desfăşoară activitatea peste hotare în spaţii puse la dispoziţie de către Biserica Roma­no-Catolică. De asemenea însă, Biserica a recunoscut în permanenţă diferenţele dogmatice şi şi-a manifestat opinia faţă de acestea în lucrări de specialitate.

Să analizăm puțin cuvintele Mitropolitului Teofan “Pelerinul”, spuse prin gura preotului Sturzu.

Mai întâi de toate, purtătorul de cuvânt MMB ne spune că oamenii care erau prezenți pe scările mitropoliei nu erau credincioși ortodocși, ci niște “cetățeni”. Chiar dacă este un progres față de catalogarea lor ca „indivizi” de către presa locală, spune totuși multe despre respectul pe care îl au Mitropolia, dar și Patriarhia în ansamblu, față de credincioșii ortodocși pe care îi păstoresc.

Preotul Sturzu spune totuși un adevăr, fără să vrea. Făcând apel la dreptul constituțional al cetățeanului de a-și spune cuvântul, domnia sa recunoaște faptul că în interiorul Bisericii Ortodoxe Române actuale credincioșii nu au niciun drept la opinie, iar ca vocea lor să fie auzită ei trebuie să apeleze la statutul de cetățean, care le asigură libertatea civilă de exprimare. Această recunoaștere a realității dă seama de conducerea papistoidă pe care o are Biserica noastră în acest moment.

Apoi, preotul Sturzu ne spune că dezbaterile dogmatice nu se fac “în stradă”. Ne pare rău că preotul respectiv consideră că treptele catedralei mitropolitane sunt “în stradă”. Noi credem că pe treptele catedralelor ortodoxe din întreaga lume s-a scris istorie a Bisericii și că acela este exact locul unde adevărurile de credință trebuie spuse cu toată puterea.

Prin afirmația “acestea se fac la alt nivel și astfel de dezbateri au avut loc în ultimii ani”, preotul Sturzu ne spune că, în opinia MMB, poporul este o “plebe” care nu are ce căuta în dezbaterile privitoare la dreapta credință și nu are niciun drept de a-și apăra Ortodoxia. Cam același lucru l-au spus  avocații MMB și prin tribunalele prin care se luptă cu mărturisitorii antiecumeniști, argumentând că poporul nu are niciun drept de a se pronunța cu privire la preotul pe care mitropolia li-l trimite, afirmație fără nicio bază canonică ce contrazice două mii de ani de tradiție ortodoxă. Afirmația are legătură directă cu „noua sinodalitate” de tip papist instaurată de către sinodul din Creta și pusă, iată, în aplicare de către MMB.

“Asemenea dezbateri au avut loc în ultimii ani”, ne spune în continuare preotul Sturzu. Într-adevăr, asemenea dezbateri au avut loc “la alt nivel” la Creta, de exemplu, sau la Chieti, iar rezultatul lor a fost recunoașterea denumirii istorice de biserici și confesiuni ereziilor, pe de o parte, și recunoașterea primatului papal, pe de altă parte.

Cu puțin înainte de vizita papei, Patriarhia a editat o carte intitulată Documente oficiale ale Sfântului și Marelui Sinod, apărută la Editura Basilica, în care continuă să elogieze minciunosinodul din Creta, împotriva poporului dreptcredincios care îl respinge, făcând afirmațiile următoare din care rezultă că, după trei ani de la eveniment, ierarhii români nu au nicio părere de rău cu privire la participarea la minciunosinodul din Creta, ba, mai mult, propun reeditarea evenimentului periodic, sub pretextul mincinos al „răspunsului la problemele cât mai diverse ale credincioșilor”:

Cu Sfântul și Marele Sinod din Creta s-a scris o pagină de istorie a Bisericii Ortodoxe contemporane și suntem convinși că trecerea timpului va dovedi însemnătatea acestui eveniment. În acest sens, apreciem ca binevenită propunerea convocării de Sinoade Panortodoxe la un anumit interval de timp, de șapte sau zece ani, ceea ce ar reprezenta o modalitate de manifestare permanentă și constantă a sinodalității, la cel mai înalt nivel, și o posibilitate de răspuns concret, prin vocea unanimă a Bisericii Ortodoxe, la problemele tot mai diverse ale credincioșilor.

În această carte, într-o notă de editor se spune: “Totuși, s-a acceptat denumirea istorică de biserică pentru alte confesiuni creștine, în sensul tehnic al termenului (terminus technicus), adică de recunoaștere a lor de fapt”[3].

Cu alte cuvinte, ni se spune că s-a recunoscut existența de fapt a altor “biserici și confesiuni”, expresia arătând clar că se face o distincție de natură eclesiologică între “biserici și confesiuni”, unele, precum “Biserica Romano-Catolică”, fiind considerate “biserici”, altele “confesiuni”.

Despre „denumirea istorică” ne vorbea în ziua protestului de la Iași profesorul Petre Guran la Trinitas TV, spunând, citez din memorie, “una este Biserica lui Hristos și alta denumirile istorice de Biserică Romano-Catolică, ortodoxă etc.”, expunând exact dogma ecumenistă consemnată în Declarația de la Toronto, conform căreia Biserica lui Hristos cuprinde toate confesiunile apărute în mileniul al doilea, inclusiv Biserica Ortodoxă. Exact acest lucru îl spune și articolul 6 al documentului despre relațiile cu lumea creștină a sinodului din Creta.

Ca să ne demonstreze punctul de vedere, preotul Sturzu afirmă că “avem o relație foarte bună cu Biserica Romano-Catolică”. Pe ce bază canonică are Patriarhia o relație foarte bună cu cea mai mare erezie a lumii creștine? Unde se găsește astfel de prietenie între ortodocși și eretici în operele și viețile Sfinților Părinți, când canoanele Bisericii o interzic cu strictețe? Mai e vreo îndoială că preotul Sturzu, MMB și Patriarhia Română, atunci când vorbesc despre “Biserica Romano-Catolică” o consideră biserică în toată regula?

Relația evocată de preotul Sturzu se bazează pe de acum celebra “ospitalitate” papistă față de diaspora română. Autorul ne spune că multe comunități creștine își desfășoară activitatea în spații puse la dispoziție de către Biserica Romano-Catolică. Punem o întrebare: de ce oare românii, care, în țară, au clădit mii și mii de biserici și catedrale impunătoare în ultimii 30 de ani au nevoie de lăcașele de cult ale papistașilor în țările unde merg la muncă? Să fie ei chiar atât de nevolnici în acele țări încât să nu își poată construi propriile biserici sau e posibil ca acele țări să nu le permită să construiască lăcașe proprii de cult, pentru a-i determina să apeleze la ospitalitatea” catolică, prin care sunt atrași încetul cu încetul la o uniație soft, prin cultivarea unei gândiri și atitudini filopapiste, atât de plenar manifestată pe străzile României zilele acestea?

În realitate, MMB apără, prin gura preotului Sturzu, un proiect de catolicizare discretă a ortodocșilor de către gazdele lor catolice din Occident.Ospitalitatea” despre care vorbește comunicatul este plătită de către Biserica Ortodoxă cu recunoașterea statutului de Biserică unei erezii, cu recunoașterea primatului papal în numele unui scaun episcopal care nu mai este în Biserică de o mie de ani, cu încălcarea cu bună știință de către preoții ortodocși din diaspora a sfintelor canoane care le spun că nu au ce căuta în lăcașurile ereticilor pentru a sluji, prin ignorarea cu bună știință a erorilor dogmatice grave ale papismului, care fac imposibilă mântuirea adepților lor.

Comunicatul MMB se încheie cu asigurarea că “Biserica a recunoscut în permanență diferențele dogmatice și și-a manifestat opinia față de acestea în lucrări de specialitate”. Îl invit pe purtătorul de cuvânt al MMB să ne spună și nouă câteva lucrări de specialitate în care se mai recunosc aceste diferențe dogmatice în zilele noastre.

Aceste cuvinte reflectă o atitudine ecumenistă pe care a sintetizat-o cel mai bine adunarea ecumenistă de la Porto Alegre, care a numit diferențele dogmatice:

Varietatea expresiei evanghelice, a cuvântului şi a faptei, îmbogăţeşte viaţa comună. Formele diferite de expresie sunt prezente astăzi în viaţa şi mărturia diferitelor Biserici. Aşa sunt de exemplu tradiţia sfinţeniei la metodişti, dogma răsplatei pentru credinţă şi a harului la luterani, viaţa întru Duhul Sfânt la penticostali, primatul în slujba unităţii al Bisericii Romano-Catolice, valoarea intrinsecă în societatea anglicană, dogma îndumnezeirii corelate cu cea a «sinergiei» la ortodocşi. În ce măsură punctele pe care se pune accentul constituie atitudini contradictorii sau expresie a varietăţii legitime? Accesul pus pe anumite chestiuni umbreşte deplinătatea mesajului Evangheliei”[4].

 Exact în acest duh vorbește și preotul Sturzu. Diferențele dogmatice sunt exilate în paginile pe care nu le citește nimeni ale “lucrărilor de specialitate”, cele mai multe dintre ele fiind în zilele noastre de părere că acele diferențe nu sunt chiar atât de grave precum par, fiind, vorba profesorului Petre Guran, “balast cultural” de care ne putem debarasa sau, într-un caz fericit, „varietăți ale expresiei evanghelice”, de natură a îmbogăți experiența comună.

Ce importanță are că Biserica a continuat să arate diferențele dogmatice atât timp cât ele sunt ignorate la nivelul practic, iar papa este primit cu fast, este purtat prin catedrala neamului, unde face exegeze ale Rugăciunii Domnești, pe care o și rostește în prezența Patriarhului în limba latină, în timp ce mitropolitul Moldovei participă efectiv ca “pelerin” la cel mai mare pelerinaj papist din istoria metropolei sale?

Unde au mai citit conducătorii Bisericii noastre asemenea comportamente în istoria Bisericii noastre? Cât de naivi pot fi credincioșii și preoții care cred că patriarhul și sinodul s-au comportat onorabil, cu sobrietate, nu au făcut concesii? Ce s-ar fi așteptat aceia, să slujească direct Sfânta Liturghie împreună și să se împărtășească direct ca să înțeleagă ce se întâmplă? Intercomuniunea se pregătește acum, iar când va veni poporul o va percepe ca pe ceva normal și necesar. Vizita de weekendul trecut a avut un rol esențial în dărâmarea ultimelor bariere dogmatice în mințile celor care au acceptat sinodul din Creta fără să zică și să facă nimic. Drumul spre „unitate în diversitate” este deschis poporului, iar dacă ierarhia nu va reveni la Ortodoxie în cel mai scurt timp va deveni ireversibil.

În rezumat, Mitropolia Moldovei și Bucovinei s-a dezis de acei câțiva credincioși care au făcut afirmația dogmatică corectă că papa este eretic. Mai mult, a chemat poliția și jandarmii să îi gonească de pe scările mitropoliei.

Poliția și jandarmii au fugit după niște cetățeni care stăteau pe scările catedralei mitropolitane și cântau și afirmau că papa este eretic.

Primăria și inspectoratul școlar ieșean au făcut liste în școli prin care au adus la pelerinajul papist câte 50 de profesori și elevi din fiecare liceu. Când i-am întrebat, au răspuns că gestul lor nu are nicio conotație prozelitistă, deși legea educației interzice orice activitate cu caracter prozelitist, iar a face liste de prezență la un eveniment religios este un act prozelitist.

Rezultatele investigației noastre jurnalistice de până la acel moment, pe care le-am făcut publice, au fost transmise și presei ieșene, prin intermediul linkului articolului nostru, dar se pare că niciuna dintre publicații nu a fost interesată de subiect.

Nici Mitropolia nu a avut niciun cuvânt de spus față de această racolare a unora dintre propriii credincioși pentru a participa la o manifestare prozelitistă a cultului catolic.

Cum ar fi putut mitropolitul Teofan să fie deranjat de faptul că elevii și profesorii sunt luați din școli la pelerinajul papei când însăși Înaltpreasfinția Sa a participat ca pelerin” la acea întâlnire cu papa, fără niciun fel de preocupare că poporul ortodox nu dorește astfel de legătură contrară sfintelor canoane?

Dacă primul-ministru Dăncilă are ca scuză neștiința de carte teologică, președintele “Werner” are ca scuză “pohta ce-a pohtit” de a transforma, încălcând legea cultelor, pentru câteva zile, catolicismul în religie de stat în România, cum bine a zis un jurnalist, mitropolitul Teofan ce scuză are pentru prezența sa și girul dat manifestării din plin centrul Moldovei? Cum poate Înaltpreasfinția Sa să mai vorbească moldovenilor despre diferențele dogmatice față de catolici când s-a sărutat prietenește pe obraz cu papa care le adresase un mesaj de unitate ecumenistă celor din Iași?  

Cu părere de rău, trebuie să constatăm că atât la nivel de mitropolie, cât și la nivel de patriarhie se operează cu impresia că Biserica Ortodoxă Română aparține ierarhilor care o conduc despotic, că poporul nu are nicio relevanță în aceasta, că el există doar pentru a-i preamări pe ierarhi pentru înțelepciunea și dedicația cu care se manifestă la nivel internațional ca niște fanteziste “punți de legătură” între Ortodoxie și erezii. Vocea poporului credincios, exprimată atât prin scrisori ca cea trimisă de noi pe 15 martie 2019, când îl rugam pe mitropolit să se poziționeze canonic corect, adică să nu participe și să nu binecuvânteze participarea ortodocșilor la venirea papei, prin petiția sinaxei de la Botoșani, din 1 mai, când am cerut același lucru întregului sinod BOR, dar și prin proteste absolut nevinovate ca al acestor câțiva credincioși ortodocși care au afirmat un adevăr pe treptele mitropoliei nu valorează nimic pentru mitropolitul Moldovei, pentru patriarhul României și, în general, pentru toți cei ce aplică la sânge deciziile adunării de la Creta din 2016.

Această atitudine nu are nimic de a face cu Biserica Ortodoxă și cu episcopatul ortodox, fiind de inspirație episcopocentrică papistă și un produs direct al ecumenismului.

Ierarhii ecumeniști români, care ne-au arătat că nu dau nici cel mai mic semn de îndreptare din erezia pe care au oficializat-o în Creta, le vând românilor iluzia că prezența lor în ecumenism este o mărturisire a Ortodoxiei care va duce, într-un viitor oarecare, la întoarcerea la credință a papistașilor și protestanților.

Există oare cineva care să mai creadă că papa și întreaga lui colectivitate se vor reboteza și rehirotoni, că vor reboteza tot poporul lor și vor redeveni ortodocși ca urmare a recunoașterii adevărurilor de credință pe care le propovăduiesc ecumeniștii din spațiul ortodox în dialogurile bilaterale?

Dacă nu, cum văd românii “unitatea” la care i-a îmbiat papa dimpreună cu mass-media, devenite deodată foarte religioase? “Unitate în diversitate” dogmatică sau asimilare de tip greco-catolic?

Există cineva care să mai creadă că protestanții se vor boteza ortodox și vor începe cu toții să cinstească Sfintele Icoane, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfintele Moaște, Sfintele Taine, Preoția Sacramentală, pe care le batjocoresc de 500 de ani?

Dacă nu, cum își închipuie românii care visează la unitate între creștini că se va realiza aceasta?

Mântuirea există numai în interiorul Bisericii Ortodoxe. Cei din afara ei, care își trăiesc viața într-o manieră bineplăcută lui Dumnezeu sunt chemați printr-o chemare tainică personală de către Dumnezeu Însuși la mântuire în interiorul Bisericii Ortodoxe. Când acest lucru se întâmplă, Biserica Ortodoxă îi primește și dialoghează catehetic cu ei pentru a-i readuce la adevăr și a-i ajuta să se mântuiască. Ca ortodocși, nu ca papistași, necalcedonieni, protestanți etc.

Atunci când un asemenea om, chemat de Dumnezeu dintre eretici la pocăință și mărturisire, întâlnește un preot ecumenist riscă să își rateze această chemare și să se trezească relegat în mod indirect de erezia de care încearcă să se elibereze. Condiția ca el să se mântuiască este să facă cunoștință cu Ortodoxia nealterată de ecumenism, cu botezul corect canonic săvârșit, cu învățătura sănătoasă care să îi facă sufletul să înflorească duhovnicește.

Toate acestea ne arată că pentru a-și face datoria misionară de a salva sufletele care se mai pot mântui din erezii și schisme, Biserica nu are nevoie nici de dialogurile ecumeniste fără niciun rezultat real, nici de “ospitalitatea” papistă, nici de ecumenismul diaconal, social, care acționează ca o coloană a cincea a ecumenismului dogmatic (a se vedea îndemnurile insistente ale papei la lupta comună contra pericolele sociale și politice din Europa), ci are nevoie de păstrarea neatinsă a Ortodoxiei și a capacității acesteia de a predica lumii cu adevărat și mai ales direct, nu prin filtrul organizațiilor ecumeniste, pe Hristos Cel adevărat, Mântuitorul sufletelor noastre.

Închei cu o propunere de silogism adresat celor de la MMB, dar mai ales preoților și credincioșilor ortodocși care până acum nu s-au decis să ia nicio atitudine față de ce se întâmplă în Biserica noastră:

Dacă Papa este eretic, iar acest lucru este un adevăr incontestabil, sub sancțiunea considerării ca eretic a celui care îl contestă, și dacă Mitropolitul Teofan, după ce i-a fugărit cu poliția și jandarmii pe cei câțiva creștini care i-au amintit acest adevăr, s-a salutat cordial cu papa, participând la un pelerinaj cu caracter evident prozelitist al papei, lucru de asemenea incontestabil, pentru că se vede pe înregistrări, cum poate și trebuie considerat mitropolitul Teofan și, pe cale de consecință, cei ce îi aprobă acțiunile și rămân din convingere în comuniune cu Înaltpreasfinția Sa?

Note:

 

[1] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/foto-incident-misterios-la-mitropolie-protest-impotriva-papei-francisc-la-iasi–220869.html.

[2] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mitropolia-se-delimiteaza-de-protestul-impotriva-papei-de-pe-treptele-catedralei–221010.html.

[3] Ed. cit., p. 17.

Scrisoare deschisă adresată (pseudo – )Mitropolitului Moldovei și Bucovinei cu privire la venirea papei în orașul ortodox Iași

Imagini pentru papa vizit

Foto – stirilekanald.ro

Patriarhia Română se pregătește să îl primească pe papa Francisc, în bătaia clopotelor, ca pe un episcop ortodox, în catedrala națională din capitala României.
Capitala spirituală a Ortodoxiei din Moldova, municipiul Iași, se pregătește de un pelerinaj la care vor participa peste 120.000 de catolici, fiind invitați să participe sau să asiste la el și credincioșii ortodocși.
Scrisoarea își propune să afle poziția oficială a Mitropolitului Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan, față de „bucuria” exprimată la nivelul Patriarhiei, într-un comunicat în duh ecumenist, cu privire la această vizită care ar întări relațiile între cele „două Biserici” și mai ales față de această manifestare fără precedent a unei comunități catolice de 200.000 de credincioși, în inima Ortodoxiei moldovene, metropola Iași, tronul mitropolitan care păstorește peste aproximativ 4 milioane de ortodocși români.
Respectând dreptul catolicilor din România de a-și exprima liber conștiința religioasă, considerăm nefirească această vizită „pastorală misionară și pastorală cu puternice valențe ecumenice” în teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Române și în orașe-simbol ale Ortodoxiei românești, precum București și Iași.
Își poate imagina cineva un pelerinaj de 120.000 de români ortodocși pe străzile Romei?

Înaltpreasfinția Voastră,

În aceste prime zile ale Sfântului și Marelui Post al Învierii Domnului, când Biserica noastră se pregătește să sărbătorească Duminica triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor din decursul istoriei, Vă adresez această epistolă prilejuită de anunțarea unui eveniment menit a produce tulburare în cugetele creștinilor ortodocși, care se așteaptă din partea ierarhiei Bisericii noastre să respecte separația dogmatică dintre Ortodoxie și erezie, trasată atât de clar de către hotărârile Sfintelor Sinoade ale Bisericii și sintetizată în Sinodiconul de condamnare a tuturor ereziilor ce se citește în Duminica Ortodoxiei în toată lumea ortodoxă.

Am luat la cunoștință încă de la începutul anului de faptul că papa roman Francisc va face o vizită oficială în România, la invitația Administrației Prezidențiale, a primului-ministru și a conducătorii cultului catolic din România. Informația a venit din partea presei laice, presa bisericească ortodoxă fiind foarte rezervată în această privință.

Aflăm din presă că președintele României a adresat o invitație papei Francisc de a face o vizită în România, că cu prilejul acestei vizite va fi vizitat Palatul Patriarhal, că Preafericitul Patriarh Daniel va avea o întâlnire cu papa, că acesta din urmă va discuta și cu membrii Sfântului Sinod, și că “cei doi conducători ai Bisericilor Ortodoxă Română și Catolică vor rosti o rugăciune comună în Catedrala Neamului, momentul fiind deschis publicului[1].

Informațiile din presa laică sunt confirmate, cu excepția rugăciunii comune, și de către Patriarhia Română, de către purtătorul de cuvânt al instituției, care afirmă, într-un duh pur ecumenist, că:

Ne bucurăm că vizita a fost confirmată şi în virtutea vechilor şi bunelor relaţii dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică, relaţii întărite de vizita Papei Ioan Paul al II-lea din anul 1999 şi reînnoite acum prin apropiata vizită a Papei Francisc. Acesta va fi primit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul unei întâlniri al cărei program urmează să fie anunţat. Bunele relaţii dintre cele două Biserici au fost şi sunt manifestate inclusiv prin ospitalitatea de care se bucură comunităţile de români din multe ţări, mai ales din Italia, unde multe dintre parohiile româneşti îşi oficiază slujbele religioase în biserici puse la dispoziţie de comunitatea catolică locală. Precizăm că vizita Papei Francisc în România are loc în urma invitaţiilor oficiale adresate Sanctităţii Sale de Conferinţa Episcopilor (Catolici) din România, de preşedintele României şi prim-ministrul României[2].

Dacă presa laică nu are nicio problemă în a numi Biserica Ortodoxă a lui Hristos și cultul catolic “cele două Biserici”, surprinde extrem de neplăcut faptul că Patriarhia Română, la cel mai înalt nivel, folosește această denumire inacceptabilă sub aspect teologic.

Din bucuria exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei deducem că președintele României a avut acordul (cel puțin tacit) al Patriarhiei Române pentru a lansa invitația acestei vizite.

Consider condamnabilă justificarea de către Patriarhia Română a acceptării vizitei conducătorului celui mai mare cult heterodox de inspirație creștină într-o țară ortodoxă și în jurisdicția canonică a unei Biserici Ortodoxe locale prin recursul la “ospitalitate” și la eternul argument, folosit abundent și pentru a explica acceptarea denumirii de “biserică” dată ereziilor și schismelor de către sinodul ecumenist din Creta (aplicată în sens strict eclesiologic în comunicatul patriarhal, unde Biserica Ortodoxă și “Biserica Romano-Catolică” sunt puse pe picior de egalitate), potrivit căruia papa este primit în România pentru a răsplăti ospitalitatea catolică arătată față de românii din spațiul occidental de către comunității cultului catolic, în condițiile în care atât primirea „ospitalității” catolice de către românii ortodocși din Diaspora, cât și întoarcerea acesteia prin acceptarea vizitei papei în România cad sub sancțiunile canonice grave aplicabile celor ce întrețin legături cu ereticii, participă la slujbele acestora sau chiar slujesc în lăcașurile de cult ale acelora (can. 45, 64 ap., 6, 9, 33, 37 Laod., 9 Tim. Alex.).

Presa laică ne informează și că clopotele catedralei mântuirii neamului vor fi trase pentru prima dată cu ocazia venirii papei Francisc[3]. Sursa ne spune că Patriarhia a decis finalizarea instalării clopotelor până la sfârșitul lui mai, cele șase clopote ducând vestea venirii papei în catedrala mântuirii neamului pe o distanță de 15 km. Aceasta înseamnă că papa va fi primit ca episcop al Bisericii lui Hristos în catedrala construită pentru a simboliza Ortodoxia românească, în condițiile în care tronul episcopal al Romei se află în afara Bisericii de un mileniu.  

La rândul lor, autoritățile comunității catolice din România ne informează că vizita papei “va avea în primul rând un caracter pastoral”[4], ceea ce ne face să ne întrebăm ce drept legal au avut autoritățile statului român să pună la cale o vizită ce va avea un caracter pastoral și ecumenic, și doar în ultimul rând politic (papa este șef de stat), când art. 9 (2) din legea cultelor 489/2006 le obligă să nu aibă nicio atitudine părtinitoare față de vreun cult anume din România?

Din siteul arhiepiscopiei catolice[5] din Iași mai aflăm că:

  1. Vizita papei va avea importante valențe ecumenice, întâlnind creștinii catolici și oameni de bunăvoință (această expresie apare peste tot în comunicatul arhiepiscopiei, el desemnând cel mai probabil populația majoritară ortodoxă, pe care în Iași o păstoriți Înaltpreasfinția Voastră, din rândurile căreia cei mai mulți, educați ecumenist în ultimele decenii, sunt “oameni de bunăvoință” față de conlucrarea ereziei cu Ortodoxia și față de considerarea ereziei ca “soră” a Bisericii lui Hristos).
  2. Tema ecumenistă a vizitei papei va fi “Să mergem împreună”, iar logoul vizitei îi prezintă pe credincioșii catolici și pe “oamenii de bunăvoință” uniți în jurul unei cruci catolice.
  3. Episcopii catolici din România îi îndeamnă pe credincioși și pe toți “oamenii de bunăvoință” să se unească în rugăciune pentru ca vizita papei să aducă roade bogate în viața spirituală a creștinilor…
  4. În România vine “urmașul Sfântului Petru”, care urmează a aduce inspirația de “a uni tot ceea ce este bun și valoros în favoarea țării și a bineului comun”, “să putem regăsi voința dialogului între Bisericile creștine, pe baza respectului alterității, care să unească energiile creștinilor…”.

Am luat notă, în acest context, cu deosebită îngrijorare de afirmațiile primarului Municipiului Iași, potrivit căruia, cu ocazia papei Francisc în România și a venirii acestuia la Iași, “Iașul va deveni unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj ale credincioșilor de rit catolic”, fiind așteptați în capitala Moldovei și a Mitropoliei pe care o conduceți 120.000 membri ai cultului romano-catolic, care să se întâlnească cu conducătorul lor[6].

https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/embed/#?secret=okQHy5IMlH

În acea luare publică de poziție, primarul Iașului și-a manifestat încântarea că în Iași vine un „reprezentant al celei mai influente Biserici din toate timpurile”, că acest eveniment va face ca „în toate colțurile lumii să se știe că papa este la Iași” și că „toată lumea va afla unde este Iașul, ce reprezintă Iașul pentru România și Europa”.

Vorbind despre pelerinii care vor veni la Iași, primarul municipiului a spus: “Așteptăm prezența unui număr foarte mare de persoane de cult catolic care vor veni din Ucraina, Moldova, Polonia, din celelalte regiuni ale României și probabil foarte mulți ortodocși. Din punctul nostru de vedere, va fi o prezență care va depăși de departe 100.000-120.000 de persoane”[7].

Hotelurile din Iași, ne informează presa, sunt deja rezervate aproape în întregime, în condițiile în care o cameră de hotel costă în acea perioadă în medie 1600 de lei[8].

Tot din presă aflăm că s-au deschis liste de participanți și că se eliberează bilete celor ce vor „să fie cât mai aproape de Sfântul Părinte”, că papa se va întâlni cu credincioșii (nu știm și dacă cu „oamenii de bunăvoință”) în fața Palatului Culturii, că “mulți tineri își doresc să fie voluntari și să ajute la organizarea evenimentului”, care “va intra în istoria orașului[9]. De asemenea, televiziunile au început o campanie foarte puternică de prezentare a evenimentului populației ortodoxe, invitată să meargă să îl vadă pe papa la Iași.

Organizatorii catolici ai evenimentului afirmă că: “Ne dorim ca evenimentul să fie cât mai deschis pentru toată lumea, nu doar pentru catolici… Foarte mulţi creştini doresc să participe”[10]. “Aşteptăm din partea parohiilor o informare, o manifestare a dorinţei, să vedem unde ne aflăm, câţi vor dori să participe la întâlnirea cu Sfântul Părinte, şi apoi vom lua o decizia la nivel de organizare care să nu presupună doar prezenţa catolicilor, ci şi a ortodocşilor şi a persoanelor de alte confesiuni care doresc să asiste.”[11]

Toate aceste pregătiri și mai ales cuvintele edilului Iașului par a fi spuse într-un oraș catolic, în care nici măcar nu există Biserica Ortodoxă. Se propune ca în toate colțurile lumii să se afle că Iașul ortodox este un centru de pelerinaj catolic mondial, o citadelă a acestui cult.

Suntem conștienți și respectăm faptul că legile statului român impun o conviețuire pașnică între culte și dreptul unui cult de a-și manifesta liber și public forma sa de exprimare a sentimentului religios, că papa Francisc are garantat dreptul la liberă circulație (în măsura în care legile Uniunii Europene sunt convergente cu cele ale Statului Vatican), motiv pentru care nu așteptăm din partea nimănui să militeze pentru interzicerea oficială, legală, a vizitei papei în România sau a întâlnirii cu coreligionarii.

Îi respectăm pe concetățenii noștri membri ai cultului romano-catolic și nu dorim să îi discriminăm, să îi insultăm, să le încălcăm dreptul la conștiință religioasă sau să instigăm contra lor sau a conducătorului cultului pe care îl profesează.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/petitie-impotriva-venirii-papei-in-romania/embed/#?secret=snPE5T5opc

Toate demersurile noastre, inclusiv petiția contra venirii papei în România, publicată pe siteul Mărturisirea Ortodoxă, au ca scop conștientizarea credincioșilor ortodocși că această relație de “ospitalitate reciprocă” propusă lor cu ocazia acestei vizite este contrară tradiției și practicii canonice ortodoxe, întrucât teologia romano-catolică a fost condamnată ca eretică de cel puțin două sinoade ale Bisericii Ortodoxe (desfășurate în secolul al IX-lea și în secolul al XIV-lea), rămase în conștiința ortodoxă ca ecumenice, iar pretinsa ridicare a anatemelor din 1965 dintre Biserica Ortodoxă și Roma catolică este considerată un act ecumenist (sancționat la acea vreme de personalități precum Sfântul Paisie Aghioritul, episcopii Ținuturilor Noi din Grecia prin întreruperea pomenirii patriarhului ecumenist Atenagora) care nu justifică în vreun fel această apropiere dintre Ortodoxie și catolicism și cu atât mai puțin considerarea cultului catolic ca “Biserică soră”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/embed/#?secret=68mQ11CDoY

Îi respectăm, sub aspectul conviețuirii pașnice în societate, pe concetățenii noștri de confesiune romano-catolică, dar adevărul teologic nu poate fi negociat sau eludat, așa cum nu poate fi nici dreptul nostru, al creștinilor ortodocși, de a protesta democratic, civilizat și în cadrul legal față de această vizită, pe care o considerăm inoportună, deoarece își propune încă din sloganul sub care se desfășoară un program prozelit de tip ecumenist, lucru ce rezultă și din comunicatele oficiale ale autorităților catolice, adresate, după cum s-a văzut mai sus, “oamenilor de bunăvoință” sau chiar direct ortodocșilor.

Pentru toate aceste motive, respectuos Vă întreb, ca pe cel ce ați primit de la Hristos însărcinarea de a păzi turma credincioșilor din Moldova de toate amenințările la adresa credinței ortodoxe și de “lupii înțelegători” de tot felul:

  1. Sunteți de acord cu poziția exprimată de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, care a vorbit despre “relațiile dintre cele două Biserici”, punând pe picior de egalitate Biserica Ortodoxă, Biserica unică a lui Hristos, cu o comunitate religioasă scoasă în afara acesteia pentru erezii dogmatice grave, în urmă cu 1000 de ani?
  2. Cum se împacă asigurările pe care credincioșii le primesc din partea ierarhilor după sinodul din Creta, că Biserica Ortodoxă nu a recunoscut niciun fel de bisericitate ereziilor și schismelor, că nu se face nicio concesie ecumenismului, cu acest discurs ecumenist al Patriarhiei Române, în care cultul romano-catolic este numit “Biserică”?
  3. Ce fel de simbol al Ortodoxiei românești este catedrala mântuirii neamului, dacă clopotele ei vor bate pentru prima dată pentru a primi ca pe un episcop ortodox pe conducătorul unei grupări religioase tăiate de la trupul Bisericii în urmă cu o mie de ani și aflate în afara Bisericii până în zilele noastre din pricina unor învățături eretice condamnate de două sinoade ecumenice, cel al Sfântului Fotie din secolul al IX-lea, și cel al sfântului Grigore Palama, din secolul al XIV-lea?
  4. Care este poziția oficială a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei față de întreaga vizită a papei în general și față de pelerinajul de la Iași, în mod special, desfășurate sub sloganul ecumenist “Să mergem împreună!”, adresat în mod evident și ortodocșilor moldoveni pe care îi păstoriți?
  5. Care este poziția Mitropoliei Moldovei față de eforturile autorităților locale de a prezenta Iașul întregii lumi ca pe un centru mondial de pelerinaj catolic? S-au discutat la nivelul de cooperare între autoritățile locale și Mitropolie implicațiile acestui eveniment?
  6. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o evaluare a impactului pe care l-ar putea avea asupra populației ortodoxe o vizită de asemenea magnitudine, mai ales în contextul în care Biserica noastră folosește la cel mai înalt nivel un limbaj ecumenist în care catolicismului îi este recunoscut statutul de “biserică” și chiar de “biserică soră”?
  7. Are Mitropolia Moldovei și Bucovinei o strategie misionară prin care credincioșilor ortodocși să li se prezinte realitatea dogmatică despre catolicism și mai ales prevederile canonice referitoare la colaborarea cu acest cult, aflat în afara Bisericii lui Hristos, pentru a-i putea ajuta să se orienteze corect față de acest eveniment?

Știm că uzanțele actuale fac ca relațiile bisericești să fie privite de către actorii implicați ca relații socia-politice oarecare. Un episcop este totuși un conducător al Bisericii lui Hristos în anumit teritoriu, având o datorie sacră față de turma încredințată spre păstorire, indiferent de mentalitățile sociale din anumit moment istoric.

Pe tronul Mitropoliei Moldovei au stat mitropoliți pe care, pentru viața lor și pentru modul în care au păstorit turma, Biserica i-a canonizat în rândul sfinților. Unul dintre aceștia este și Sfântul Mitropolit Iosif cel Milostiv, pe care Biserica noastră l-a trecut în rândul sfinților în 2018 și îl prăznuiește la 26 ianuarie în fiecare an.

În perioada în care am lucrat la Iași, am auzit o istorie foarte interesantă de la un avocat octogenar foarte cultivat, ca mulți dintre locuitorii pitorescului oraș, mai ales în ceea ce privește bogata istorie a urbei.

Istorisirea sa se referă la o întâmplare din viața sfântului mitropolit Iosif cel Milostiv. V-o relatez, cerându-Vă iertare dacă ați citit-o deja în paginile portalului Mărturisirea Ortodoxă:

La Iași, în perioada interbelică, a venit Regele României într-o sâmbătă seara la un banchet oferit în cinstea unui eveniment special. Bal mare la Palatul Roznovanu, din centrul Iașului. La un moment dat, își dă seama regele că mitropolitul nu se află în sală și întreabă într-o doară: „Înaltpreasfințitul nu a fost invitat?”. În stilul servil specific, autoritățile locale au trimis imediat pe cineva la mitropolie, la chilia mitropolitului. „Regele a întrebat de înaltpreasfinția voastră, veniți repede la bal, numaidecât, e foc etc.”. Mitropolitul a ieșit din chilia sa și le-a spus: „Rugați-l pe Majestatea Sa să mă ierte, dar mâine am Sfânta Liturghie și trebuie să mă pregătesc”.

Amploaiatul s-a întors speriat în bal, i-a spus, alb la față, regelui că mitropolitul nu vine pentru că are slujbă. Regele a întrerupt distracția și a zis: „Domnilor, pentru că Înaltpreasfințitul are slujbă mâine, vă rog să ne risipim acum și să ne revedem mâine după amiază”. Balul s-a destrămat pe loc, regele s-a dus și s-a pregătit și el pentru a participa la slujbă, a participat, iar a doua zi, după amiază, balul a fost reluat, mitropolitul a venit a salutat pe toată lumea și a binecuvântat evenimentul care l-a cauzat, apoi s-a retras, așa cum cere legea canonică, iar ceilalți și-au continuat distracția.

Această istorioară ne arată relația sănătoasă existentă în Iașul acelor vremuri între un mitropolit ortodox și un rege născut în cultul romano-catolic. Fie ca ea să Vă inspire în a lua decizia corectă față de problemele delicate pe care le ridică vizita papei în România și mai ales în Iași și de a reaminti autorităților locale ieșene că în Moldova există, pe lângă cei 200.000 de romano-catolici, aproximativ 4 milioane de ortodocși[12], pe care îi păstoriți, motiv pentru care un asemenea eveniment nu se poate realiza fără acordul și, mai ales, împotriva voinței Bisericii majoritare, de ca și când aceasta nu ar fi existând.

Cu deosebit respect,

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Note:

[1] https://www.qmagazine.ro/exclusiv-q-magazine-papa-francisc-si-patriarhul-daniel-se-vor-ruga-impreuna-pe-31-mai-la-catedrala-nationala/

[2] https://www.stiripesurse.ro/patriarhia-romana-face-precizari-despre-vizita-papei-francisc-ce-au-decis-patriarhul-daniel-i-suve_1317104.html.

[3] https://www.click.ro/news/national/clopotele-catedralei-mantuirea-neamului-vor-fi-trase-pentru-prima-oara-la-sosirea.

[4] http://infosapientia.ro/comunicat-de-presa-papa-francisc-in-vizita-in-romania-vine-la-iasi/.

[5] Idem.

[6] https://www.marturisireaortodoxa.ro/iasul-se-pregateste-sa-devina-centru-al-papismului-pentru-o-zi-mai-exista-mitropolie-ortodoxa-in-moldova/.

[7] https://www.libertatea.ro/stiri/la-iasi-au-inceput-pregatirile-pentru-vizita-papei-francisc-autoritatile-estimeaza-120-000-de-turisti-hotelurile-sunt-rezervate-aproape-integral-2521537.

[8] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/vizita-papei-francisc-aglomereaza-hotelurile-la-iasi-1067256.

[9] https://observator.tv/eveniment/vizita-papa-francisc-iasi-inscrieri-283480.html.

[10] https://www.dcnews.ro/papa-francisc-in-romania-cand-se-va-intalni-la-iasi-cu-credinciosii_634458.html.

[11] https://www.cotidianul.ro/vezi-noi-detalii-despre-vizita-papei-francisc-in-romania/.

[12] https://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Moldova/Introducere.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

SĂ NE RUGĂM pentru părintele Ioan Ungureanu şi pentru parohia Schit Orăşeni

Părintele Ioan Ungureanu face un cald apel tuturor preoților care s-au îngrădit și credincioșilor ortodocși români care luptă contra ereziei ecumenismului și a sinodului din Creta să se roage pentru sfinția sa și pentru credincioșii din satul Schit Orășeni, care, vineri, 29 iunie 2018, vor avea un alt proces intentat de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei preotului paroh al Schitului Orășeni, prin care Mitropolitul Teofan cere evacuarea sa de urgență din parohie.

Sursa: ortodoxinfo.ro