„Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu „fratele său drag”

Foto – basilica.ro

“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Vizita în România a papei eretic al Romei a început astăzi. Papa a avut o prestație fadă, în opinia mea, niște discursuri destul de șterse, pe care le-au auzit cam toți cei ce l-au primit ca oaspete prin lume.
Aceeași atitudine provincială din partea autorităților locale, manipulare până la saturare din partea presei, laică și bisericească.
Pe tot parcursul zilei, papa l-a numit pe patriarhul român „fratele meu iubit”. Îi dăm și noi acest titlu în materialul nostru.

Astăzi a fost prima zi a vizitei papei Francisc în România, partea de stat și partea de întâlnire directă cu oficialii Bisericii Ortodoxe Române. Voi expune în cele ce urmează doar câteva impresii după o vizionare la televizor a evenimentelor, urmând a detalia, când înregistrările vor apărea și vor putea fi studiate mai în detaliu.

Partea politică a vizitei merită mai puțină atenție, deoarece acolo papa a fost în calitate de șef de stat, lucru care pe noi nu ne prea interesează aici.

Prima impresia a fost legată de saluturile de început. Am văzut o anumită răceală și indiferență din partea papei față de prelații catolici și din partea acestora față de el. În același timp, papa era foarte cordial cu prelații ortodocși, ceea ce mi-a întărit ideea că papa a venit în România pentru ortodocși mai întâi și abia apoi pentru catolicii săi.

Nu am putut să nu mă întreb, văzând modul în care îl primesc ai săi pe papa, dacă unii dintre ei, influențați de disputele din interiorul cultului lor, în care papa este acuzat pe față că este eretic, chiar nu îl și considerau astfel. M-am gândit: cum ar fi ca papa să fie considerat eretic de mai mulți dintre ai săi decât dintre ierarhii ortodocși români? Gândul mi s-a părut terifiant.

Au reținut atenția câteva cuvinte rostite în alocuțiunea sa de către președintele Iohannis. “Werner”, cum am văzut că îi spun colocvial cei din presa centrală, a avut unul dintre cele mai lungi discursuri pe care le-a ținut vreodată, vorbind cu un patos pe care nu i l-a mai văzut nimeni până acum.

Au reținut atenția două detalii pe care le-a spus președintele României. Mai întâi, acesta a opinat că cei șapte „episcopi” care vor fi “beatificați” la Blaj reprezintă, citez din memorie, “simbolul luptei pentru apărarea libertății și a credinței în perioada comunistă”.

Aceleași vorbe le-am auzit spuse în discursul politic și în 2017, de către politicienii români, la adresa sfinților reali ai închisorilor, pe vremea când Patriarhia îi serba oficial sub denumirea de “mărturisitorii închisorilor”, niciodată “sfinții închisorilor”. Între timp, papa vine și își “canonizează” “sfinții” săi. Patriarhia Română este mai preocupată de a merge împreună cu papa pe drumul “ecumenismului lucid” decât de canonizarea sfinților închisorilor, despre care a uitat cu totul după 2017.

Al doilea lucru pe care l-a spus Iohannis a fost de-a dreptul uluitor. Citindu-și discursul pe care se vede că i-l consiliase cineva cu oarece pregătire în domeniu, președintele luteran[1] al României l-a invitat pe papa roman să meargă împreună cu poporul ortodox român prin Grădina Maicii Domnului.

Așa ceva nu vezi în toată ziua. Nu este însă cu totul neobișnuit, dacă ne gândim la faptul că acest papă este acuzat în comunitatea sa de filoluteranism. Papa a răspuns cu câteva considerații despre nevoia de a fi deschiși față de cei din diasporă, de a-i ajuta pe săraci etc.

La această parte a vizitei mai merită, din punctul meu de vedere, adăugată propaganda deșănțată a media. Aceleași limbi din media care batjocoresc tot ce este ortodox în această țară și tot ce este (rămas) național au fost cuprinse deodată de un misticism inexplicabil, vorbindu-ne despre experiența rugăciunii, despre venirea papei care dă sens rugăciunilor, despre minunea meteo că timpul a ținut în ciuda predicțiilor meteo (de ca și când “predicțiile” meteo nu ar fi puse în practică de către avioanele care disipează nostop chemtrails în aer și de către sistemele HAARP, care acum au știut cum să înfăptuiască “minunea”).

Spectacolul grotesc al microfonistelor smerite și cuvioase mi-a adus aminte de cuvintele Sfântului Iacov:

Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa (Iac. 3,5-10).

În principiu, cam tot ce am văzut astăzi cu privire la această vizită poate îndemna la meditație la cuvintele Sfântului Iacov.

Partea a doua a vizitei de azi a fost mai interesantă sub aspect teologic, pentru că papa s-a întâlnit cu patriarhul BOR și cu membrii sinodului permanent.

Am urmărit transmisiunea de la Patriarhie la Trinitas TV, pentru că am dorit să am o viziune și referitoare la cum prezintă televiziunea patriarhală evenimentul. A fost o alegere perfectă, pentru că am putut să trag câteva concluzii foarte importante.

Prima mea impresie când am deschis Trinitas TV a fost că este mai catolică decât papa. Literalmente. Prima dată m-am uitat să văd dacă nu cumva am nimerit din greșeală pe Vatican TV.

Mărturisesc că nu sunt un urmăritor de Trinitas TV aproape deloc, dar ce am văzut astăzi nu mi-am crezut ochilor.

În studioul de unde se transmitea evenimentul se purta o discuție de nivel academic între domnul Bănescu, cred, aflat în postura de realizator TV, preotul Radu Preda (am aflat în acest fel că a devenit preot) și doctorul în bizantinologie Petre Guran.

Discuția se ducea în jurul nevoii de unitate, de cooperare, de deschidere între cele două “Biserici”. Fie-mi îngăduit să exprim câteva gânduri care s-au desprins din audiția în fugă a acestui material. Sper sincer că Trinitas TV îl va pune pe internet să îl putem analiza în detaliu. E o “comoară” de ecumenism care trebuie dezgropată și prezentată tuturor ortodocșilor români, ca să înțeleagă încotro bate vântul schimbării în Biserica noastră.

Domnul Guran a lansat ideea nevoii de „deculturalizare” a credinței, adică de separare a “esenței” mesajului evanghelic de “tradiționalism, element cultural”, ca bază a unei viitoare unități creștine, despre care opina că se va realiza într-un orizont eshatologic, nu ca proiect social uman realizabil în istorie.

Mai pe înțelesul tuturor, domnul Guran ne propune o debarasare de tot ce înseamnă element cultural, “bagaj cultural” și “bagaj al istoriei” și revenirea la esențele credinței, ceea ce ar face ca toate conflictele interconfesionale să se stingă, redescoperindu-se „rădăcinile comune” despre care a vorbit până la saturație papa astăzi peste tot.

Nu ne spune respectabilul profesor nici care anume sunt “esențele” la care ar trebui să ne întoarcem și mai ales “ce este bagajul istoric și cultural” de care ar trebui să scăpăm. Ce anume din tradiția cu T mare, cum a numit-o, ar scăpa de această deconstrucție pe care o anunță intelectualul român? Ce anume din canoanele Bisericii sunt “elemente culturale” și care sunt parte a Tradiției cu T mare?

Domnul Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a făcut o distincție riscantă între “tradiție” și “tradiționalism”, neexplicându-ne ce înseamnă totuși tradiția fără aplicarea ei în viață, care generează de obicei ceea ce numim tradiționalism.

Conceptul de debarasare de “bagajul istoric și cultural” pentru a reveni la esență mie îmi seamănă ca două picături de apă cu Reforma protestantă. Ce altceva este Reforma protestantă decât o debarasare de tot ce a adus elementul uman al Bisericii și o transpunere literală în faptă a modelului evanghelic specific primului veac creștin, ceea ce a condus la o negare totală a lucrării Duhului Sfânt în Biserică de-a lungul secolelor, în care a creat un mod de viață ortodox, un mod de gândire și de relaționare cu sacrul ortodox.

Cred că întregul concept este cu totul străin duhului ortodox al Bisericii, care nu a procedat niciodată la astfel de aggiornamenti și nu a considerat dezvoltarea istorică a vieții bisericești ca un balast cultural de care trebuie să te debarasezi la un moment dat.

Faptul că el se aplică în “Biserica catolică” nu este un motiv pentru care ar trebui aplicat și în Biserica lui Hristos, unde nu este al nostru a hotărî ce anume din tezaurul de viață și trăire bisericească ortodoxă este “esență” și ce este “element cultural”.

Dar oare nu exact acest lucru îl face ecumenismul în spațiul ortodox, cenzurând cărți de cult, slujbele de reprimire la Ortodoxie, eliminând Sinodiconul Bisericii, eliminând toate referirile confesionale din predici, cu efectul final al ștergerii cu totul a distincției dintre Ortodoxie și erezie, vorbind despre “Biserici surori”, “unitate în perspectivă eshatologică” a creștinilor?

Ni se spune că papa a renunțat la tiară, la cele trei coroane puse una peste alta, se pregătește să desființeze celibatul etc. Toate acestea sunt considerate “bagaj cultural”, care adumbrește “esențele”. Dar la statutul de “vicarius Filii Dei”, la statutul de infailibil, la statutul de primus sine paribus, la Filioque, la Immaculata Conceptio și la toate celelalte de ce nu renunță papii pentru a putea redescoperi “esențele” și “rădăcinile” comune ale Bisericii primului mileniu, când acestea nu existau?

În plus, actul în sine de debarasare de trecutul cultural este unul de natură culturală, umană, nu este de inspirație divină, ceea ce ne face să ne învârtim într-un cerc vicios. Cu ce este mai puțin valoros un element “tradiționalist” de acest concept progresist? Cu nimic.

Domnul Guran își exprima acest punct de vedere într-un context în care, la un moment dat, a afirmat, citez din memorie: “una este Biserica lui Hristos, alta sunt denumirile istorice, rezultate ca urmare a acțiunilor omenești, de Biserică Catolică, Biserică Ortodoxă, protestantă etc.”.

La postul național bisericesc de televiziune un invitat a enunțat crezul de aur al ecumenismului, cuprins în Declarația de la Toronto, în care se spune că “Biserica este mai mare decât propria confesiune… există Biserică în afara Bisericii.

Mi s-a părut uluitor să văd că la postul bisericesc național Biserica Ortodoxă este pusă în rând cu celelalte “Biserici și confesiuni”, cărora sinodul din Creta le-a recunoscut “denumirea istorică”.

Ca să înțeleagă și cei ce încă mai cred că la Creta nu s-a schimbat nimic, “denumirea istorică” este de fapt, din punct de vedere ecumenist, dezvoltarea unor ramuri ale Bisericii lui Hristos în mileniul al II-lea, după schisma dintre Orient și Occident. Recunoașterea “denumirii istorice” a “bisericilor și confesiunilor” la Creta, reprezintă, raportat la ce a spus vorbitorul de la Trinitas TV, nu doar recunoașterea bisericității ereziilor, ci și afirmarea faptului că ele sunt părți ale Bisericii lui Hristos.

Discursul merită ascultat și analizat cu mult mai mute detalii, pentru că ne arată multe astfel de teorii ecumeniste expuse pe postul de televiziune al BOR.

La un moment dat, vorbindu-se despre toleranță, intoleranță, deschidere etc., preotul Preda a vorbit despre “răzvrătiții, care nu mai ascultă de nicio lege canonică”. Răzvrătiții suntem noi, care nu admitem această viziune ecumenistă.

Trebuie precizat că  în toate activitățile de astăzi Patriarhia Română a demonstrat că poziția noastră, a mărturisitorilor nepomenitori, față de erezia în care ierarhia se complace, o incomodează puternic, impunându-i o preocupare de a demonstra că nu greșește cu nimic în raport cu vizita papei. Toate luările de poziție au insistat să arate că nu există nicio comuniune dogmatică sau euharistică între BOR și “Biserica Catolică”, că nu se pune problema de așa ceva, decât eventual într-o “perspectivă eshatologică”. Patriarhul a fost foarte atent să spună că îi dă papei posibilitatea să rostească Tatăl nostru în catedrala națională doar ca semn de respect și recunoștință pentru celebra de acum “ospitalitate” catolică, manifestată în țările occidentale față de românii din diaspora. Preotul Preda vorbește direct despre “răzvrătiți”, arătând că și în acest moment “istoric”, gândul celor de la Patriarhie este tot la reacția celor din țară care se opun acestei erezii. Din câte am văzut, s-a renunțat și la tragerea clopotelor.

Cu toate acestea, evenimentul de la catedrala națională a fost o rugăciune necanonică cu ereticii în toată regula, așa cum am demonstrat într-un articol anterior. Papa a rostit o rugăciune inventată probabil de el, inspirată din teologia liberală, cu un puternic accent pe ecumenismul social, apoi a rostit Tatăl nostru în latină, la care zeci dintre cei prezenți în catedrală și-au făcut cruce ortodoxă (aceia nu s-au rugat în comun cu el?). Apoi s-a rostit Tatăl nostru în română de către toți cei prezenți, ortodocși și catolici, și s-au cântat cântări liturgice. Papa a fost întâmpinat cu imnul Îngerul a strigat! Toate acestea sunt rugăciuni comune cu ereticii, indiferent cum încearcă să prezinte Patriarhia evenimentul.

Impresia după o zi de evenimente de acest gen este că ierarhia Bisericii Ortodoxe Române își confirmă statutul de cea mai ecumenistă Biserică dintre cele ortodoxe, ceea ce este foarte grav.

La emisiunea de la Trinitas, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, care acolo era moderator, a afirmat că papa ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem împreună în Europa, pentru a combate marile provocări ce sunt puse în fața creștinilor de duhul neomarxist al Europei.

Tot acolo s-a spus și că de acum nu mai există altă cale decât să mergem împreună, să privim, în drumul spre împărăția cerului, unii către alții și să mergem pe drumul cooperării. Aceeași idee s-a transmis obsesiv și de către presa laică.

Discursurile papei au fost toate îndreptate înspre cooperarea ecumenistă pe calea ajutorului social, implicării sociale etc. Aceia care cred că astăzi au auzit cuvinte nemaiauzite până acum, pot face efortul de a asculta discursurile papei rostite prin alte țări și vor vedea că dragostea pe care le-o arată lor azi le-a arătat-o și musulmanilor în Tunisia și budiștilor în Thailanda. La urma urmei, să nu uităm că papa este propus de fostul președinte israelian pentru funcția de lider mondial al unei programate organizații mondiale a religiilor tocmai pentru „abilitatea sa de a face pace”.

La finalul întâlnirii din catedrală am văzut o imagine sugestivă: președintele Iohannis în dreapta, papa în mijloc și patriarhul în stânga, într-o poză de grup. Președintele luteran al statului, papa catolic și patriarhul ecumenist arătându-se împreună poporului român într-o catedrală ortodoxă a mântuirii neamului. Ce legătură poate avea această imagine cu tradiția Bisericii lui Hristos?

Am auzit într-una din seri la un entertainer de la un post de televiziune o expresie fascinantă: vorbind despre evenimentele politice din ultimele zile, omul respectiv a spus că poporului i s-a servit “nutreț electoral”. Fie-mi permis să afirm că ce am văzut astăzi în discursurile oficiale a fost “nutreț ecumenist”.

Din acest motiv, intenționez să văd dacă omul de televiziune nu va spune în vreo emisiune viitoare cum se numesc cei ce consumă astfel de nutreț.

 

Note:

 

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Klaus_Iohannis.

PS: Dacă cineva găsește linkurile cu acea emisiune de la Trinitas TV, este rugat să mi le trimită și mie. Chiar merită analizată frază cu frază. Mulțumesc.

Sursa:

“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

Notă:

Corecte observațiile din articolul de mai sus . Dar trebuie adăugat și faptul că pseudo-patriarhul a reușit să influențeze regia transmisiunii tv în asa fel încât el nu a fost filmat în timp ce papa rostea „Tatăl nostru” în latină și nici papa în timp ce rosteau românii „Tatăl nostru” în română. Fapt ce demonstreaza că s-a ferit să fie văzut rugându-se împreună cu ereziarhul catolic. Deși nu poate păcăli pe nimeni că acolo n-a fost întâlnire ecumenistă și rugăciune în comun, de-a valma – ortodocși cu eretici catolici și protestanți.

Probabil cauzele încercării (nereușite totuși) a întâistătătorului BOR, de a-și masca sau ascunde ecumenismul cu ocazia primirii ereziarhului Francisc sunt mișcarea nepomenitorilor din România apărută după pseudo-sinodul din Creta (după iunie 2016), așa dezbinați cum sunt, scrisorile individuale sau a unor grupuri de ortodocși, exemplul bulgarilor, care l-au primit destul de rezervați pe același ereziarh cu aproape o lună în urmă sau poate chiar mesajele de la acest micuț protest:

Imagini VIDEO și FOTO de la PROTESTUL ÎMPOTRIVA PAPEI ȘI ECUMENISMULUI – 25 mai, București

Reclame

Ecumenism – Pseudo-patriarhul Daniel permițând ereticilor greco-catolici să „sfințească” și ei Monumentul Unirii de la Alba Iulia

Imagini pentru monumentul unirii alba iulia

1 decembrie 2018. Sfințirea Monumentului Unirii de la Alba Iulia de către ecumenistul Daniel, apoi greco-catolicii îl „sfințesc” și ei sub privirile acestuia și ale pseudo-patriarhului Teofil al III-lea al Ierusalimului.

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat împreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savârseasca ceva ca clerici (sa savârseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.

(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.) 

Mai crede cineva că acest patriarh nu e eretic ecumenist? Sau a asistat doar din complezență la slujba greco-papistașilor? 

Dacă ar fi fost ortodox, n-ar fi permis acestora să-și facă simulacrul lor de slujbă, sau ar fi părăsit locul. Le-ar fi spus că sunt eretici și în înșelare i-ar fi povățuit să se facă ortodocși. Dar n-a făcut asta nici el nici celălalt pseudo-ierarh cu numele de patriarh al Ierusalimului.  Și pentru că ambii sunt ecumeniști și nu consideră o problemă asistarea la o slujbă a ereticilor deja condamnați, ambii sunt pasibili de întreruperea pomenirii.

Teofil al III-lea al Ierusalimului, un alt pseudo-patriarh ecumenist la hramul noii catedrale – Sfântul Apostol Andrei

Foto – basilica.ro

„Bine ați venit în țara și Biserica noastră!” i-a spus după slujbă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel conducătorului Patriarhiei Ierusalimului și a întregii Palestine.

Patriarhul Daniel a rememorat vizita din 2014 a Patriarhului Teofil și a spus de ce se află din nou Preafericirea Sa la București:

„Să concelebrăm pentru prima dată hramul Catedralei Naționale ca mărturie și prilej de sfântă comuniune și de cooperare misionară între Bisericile noastre”.

Preafericitul Părinte Teofil s-a arătat entuziasmat că va participa la sărbătoarea Sfântului Andrei în „podoaba arhitecturală a orașului București și a întregii Românii” cea tocmai sfințită care este „rod al evlaviei poporului român”.

Dar prețios pentru Catedrala Națională

La final, Patriarhul Teofil a anunțat că delegația Patriarhiei Ierusalimului a adus în dar pentru Catedrala Mântuirii Neamului un fragment din moaștele Sf. Ioan Iacob Hozevitul și un veșmânt al acestui cuvios.

Cele două relicve au fost așezate spre cinstire în jurul orei 14:00 în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că ulterior, cele două relicve ale „românului sfânt din Țara Sfântă” vor fi așezate într-unul din paraclisele aflate la subosolul Catedralei Naționale care va fi închinat Sf. Ioan Iacob.
Aeronava care a adus delegaţia Patriarhiei Ierusalimului a aterizat pe Aeroportul Internațional Henri Coandă în jurul orei 09:50.
Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului a venit în România pentru a participa în București la primul hram al Catedralei Naționale, dar și în Alba Iulia la ceremoniile dedicate Zilei Naționale și Anului Centenar. – basilica.ro

Iar astăzi, de harm:

Foto – basilica.ro

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea al Ierusalimului și Preafericitul Părinte Daniel al României au concelebrat vineri Sfânta Liturghie la hramul secundar al Catedralei Naționale, dedicat Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul Românilor.

Alături de cei doi patriarhi s-au aflat mai mulți ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care au slujit la această premieră istorică.

În omilia rostită după citirea textului biblic, Patriarhul Ierusalimului s-a adresat miilor de credincioşi cărora le-a vorbit despre viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Andrei, precum şi despre vocaţia şi misiunea sfântă a Bisericii. – Sursa


Dar cine este patriarhul Ierusalimului? De fapt, așa cum spune canonul 15 I-II Constantinopol, pseudo-patriarh. 

A fost în Creta. A semnat și el actele eretice de acolo.

A avut întâlniri „frățești” cu papa Francisc:

Foto – agerpres

A permis ereticului papă Francisc să se roage împreună cu pseudo-patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului în peștera Nașterii:

SEMNE? Incendiu la Pestera Nasterii Domnului dupa plecarea papei Francisc I

A întrerupt comuniunea cu patriarhul Daniel în anul 2011 mai mult pentru motive economice decât canonice (motivul fiind construirea de către partea română a unei biserici cu… hotel la Locurile Sfinte, chipurile fără aprobare).

Și ca dovadă că este considerat neortodox de înșiși proprii credincioși (arabi) din Ierusalim și Iordania, stă și reacțiile acestora la pomenirea lui:

Toată ierarhia B.O.R. (majoritatea eretici ecumeniști) alături de ereziarhul Bartolomeu de Constatinopol participă la sfințirea Catedralei Naționale

Foto – basilica.ro

Personal, îmi place ideea unei catedrale mari și încăpătoare. Nu-mi place înghesuiala din bisericile mici, deși aceastea, mai ales cele vechi, își au farmecul lor. Spațiul generos este un element important la o biserică frecventată de mulțimi de credincioși și cu atât mai  mult la catedrale. Faptul că a costat mult constructia, e un aspect neinteresant. Atâția bani se scurg zilnic în afara țării și nu se alarmează nimeni, deși ar trebui. De la asasinarea lui Ceaușescu și până acum s-ar fi putut construi sute de catedrale, spitale, școli, șosele, autostrăzi și s-ar fi putut crea locuri de muncă cu nemiluita. Dar nu prea s-a făcut nimic în acest sens și e inutil să se invoce motivul cheltuielilor pentru un astfel de edificiu. De asemenea, mântuirea românilor nu are nici o legătură cu mărimea sau micimea bisericilor! Importantă e calitatea, intensitatea și adevărul credinței.

Și… aici am ajuns la inconvenientul principal. Catedrala este construită la inițiativa unui patriarh ecumenist (adică eretic necondamant sinodal). Un ecumenist care a trădat Ortodoxia în Creta, în 2016 și  nu numai. Un ecumenist care adâncește Biserica Ortodoxă Română în relații din ce în ce mai complicate cu Consiliul Mondial al „Bisericilor”, cu toate structurile eretice numite „biserici și confesiuni” și care promovează fără rușine și împotriva canoanelor, în fiecare an „Săptămâna de rugăciune ecumenică”. Un ecumenist care promovează erezia „refacerii unității Bisericii”.

În afara slujbelor obișnuite, la ce va folosi catedrala? La evenimente la care vor fi chemați toți ereticii pământului? La promovăduirea nerușinată a ecumenismului de către pseudo-patriarhul Daniel și pseudo-ierarhii pe care îi va pune să slujească? Din acest punct de vedere era mai bine să nu se construiască.

Și ca dovadă că actualul pseudo-patriarh n-are nici o treabă cu mărturisirea curată ortodoxă, stă și invitarea pseudo-patriarhului ecumenic Bartolomeu (ereziarh dovedit, dar și el necondamnat) la sfințirea Catedralei Naționale.

Despre ereziile și faptele acestui ereziarh, precum și despre subminarea autorității Bisericii Ortodoxe Ruse în Ucraina, citiți aici:

Cugetarea eretică a patriarhului ecumenist Bartolomeu, chemat să sfințească “catedrala națională” a românilor

Iată și transmisiunea în direct a slujbei în care participă Bartolomeu cu toată adunătura pseudo-ierarhilor români. Precizez ca postarea transmisiei o fac doar spre informare, nu pentru a îndemna pe cineva să participare la această slujbă.

 

Ce cred eu că ar trebui să facă B.O.R. în cazul crizei Bisericii Ucrainei

Imagine similară

După cum știm:

Patriarhia de Constantinopol recunoaște oficial în Ucraina grupările lui Filaret Denisenko și Macarie Maletici ca fiind „neschismatice” și ANULEAZĂ dreptul Patriarhiei Moscovei, acordat in 1686, de a alege mitropolit în Kiev

Aceasta ca prim pas spre acordarea autocefaliei:

Minciuno-patriarhul Bartolomeu i-ar fi transmis minciuno-patriarhului Kiril că a hotărât acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainene. Alt minciuno-patriarh, al Serbiei, e nemulțumit și a trimis o scrisoare deschisă în care acuză sprijinirea schismaticilor de către Fanar

Apoi s-a stabilit oficial, deși o anunțaseră mai nainte:

Oficial – Patriarhia Rusă a rupt comuniunea cu Patriarhia Constantinopolului

În primul rând, pseudo-ierarhii care compun Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, pe care noi îi numim așa din cauza participarii lor la sinodul tâlhăresc din Creta și din cauza ecumenismului lor, ar trebui să se lase de ecumenism, să se dezică de semnăturile din Creta și să scoată BOR din CMB.

Dar cu siguranță nu vor face nimic din toate astea.

Nu vor face nimic pentru că majoritatea dintre ei sunt ecumeniști din tinerețe, pentru că sunt puși în funcții special pentru a merge în direcția ecumenistă, pentru că nu se pot căi și nu vor recunoaște că au greșit. 

În privința problemelor apărute în Biserica ucrainiană, ar trebui ca Sinodul BOR să privească în trecut, să analizeze prezentul și să reacționeze canonic și cu demnitate.

Realitatea e că Mitropolia autonomă a Ucrainei, cea care reprezintă Biserica oficială din acestă țară, deține teritorii canonice care ar fi trebuit, de fapt, și de drept să aparțină Bisericii Ortodoxe Române!

O realitate incontestabilă!

Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI

Așadar înainte de a da dreptate Patriarhiei Ruse în această dispută pe teritoriul Ucrainei, din punct de vedere bisericesc, ierarhii noștri (încă în funcții) ar trebui, să ceară Bisericii Ruse, reprezentată în teritoriu de Mitropoliile autonome ale Ucrainei și Chișinăului, să se retragă de pe teritoriile canonice ale Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Basarabia, Sudul Basarabiei, nordul Basarabiei, Bucovina de nord (inclusiv Ținutul Herța), Transnistria și Transcarpatia.

După ce vor fi fost luate măsuri în această privință, de către ruși, ar putea avea sprijinul BOR în disputa cu Patriarhia de Constantinopol (Fanarul).

Până atunci, BOR trebuie să rămână neutră! Nici să dea dreptate pseudo-patriarhului ecumenic Bartolomeu, nici să se avânte în a-i susține necondiționat pe ruși.

Într-o situație ideală, când ierarhia BOR n-ar fi ecumenistă, structurile ierarhice ale Bisericilor Ucrainei și Chișinăului ar fi putut trece sub ascultarea Sinodului românesc.

Sau, în situația când rușii nu vor da curs acestei cereri legitime a românilor, având în vedere că în Basarabia există o mitropolie românească (a Basarabiei) în paralel cu cea subordonată Moscovei (a Chișinăului… și chipurile, „a întregii Moldove”), s-ar putea înființa episcopii și mitropolii românești în toate teritoriile românești deținute de statul artificial Ucraina, pentru românii de acolo, așa cum a cerut deja un deputat:

Deputatul Constantin Codreanu cere Bisericii Ortodoxe Române să înființeze o episcopie pentru românii din Ucraina, pentru a-i salva de la ucrainizarea forțată

Deputatul respectiv, basarabean de origine, a propus aceasta deoarece:

Vești proaste pentru românii din Ucraina: bisericile românești nu vor mai putea sluji în limba română

Deci înființarea de eparhii românești peste granițe ȘI/SAU întreruperea comuniunii cu Patriarhia/Biserica Rusă.

Rămâne însă cumplita problemă a ecumenismului. Pentru că, de exemplu, în Bucuvina de Nord, ierarhul de acolo, român de neam, IPS Longhin Jar a întrerupt, pe motiv de ecumenism, pomenirea patriarhului Kiril al Moscovei (la ei toți ierarhii îl pomenesc și pe patriarh), ce-i drept o întrerupere a pomenirii parțială, de vreme ce participă încă la sinoadele prezidate de acesta (Kiril); și atunci nu văd cum ar putea trece IPS Longhin în subordinea Patriarhiei Române, din moment ce aceasta e complet ecumenistă.

Ar putea trece sub jurisdicția BOR și să rămână nepomitor în continuare. Însă nu cred că s-ar învoi nici IPS Longhin și nici pseudo-patriarhul Daniel.

Situația este extrem de încâlcită, dar consider că în nici un caz nu trebuie dat dreptate necondiționată rușilor, din moment ce au ierarhii prezente în mod nedrept și necanonic pe teritorii vechi românești. Adică ceea ce ei reclamă la pseudo-patriarhul Bartolomeu este însăși practica lor de zeci și chiar sute de ani.

Kiril, actualul pseudo-patriarh al rușilor, spunea în 1991: „Consiliul Mondial al Bisericilor este casa noastră comună” și „leagănul bisericii unite”

Îl observăm în imagini și pe actualul pseudo-patriarh Daniel.

După 3 ani, în 1994, în catedrala romano-catolică Sfântul Hristofor din Canberra, Australia, s-a ținut o „slujbă specială”, la care au participat și reprezentanți ai Patriarhiei Române. La „slujbă” au participat păgânii, care și-au făcut ritualurile lor, împreună cu „ortodocși” , anglicani, nestorieni, monofiziți, romano-catolici (papistașii) , protestanți etc.

IPS Longhin avertizează că va fi un sinod panortodox la Moscova, unde se va adopta un nou catehism, foarte probabil cu elemente neortodoxe. Patriarhul Daniel e invitat să participe în perioada 2-5 decembrie

KYRIL al Rusiei va organiza un alt sinod panortodox? Între 2-5 decembrie, ss Daniel alături de alți patriarhi ortodocși vor merge la Moscova

Conform unor surse din Patriarhia România, Prea Fericitul Daniel, patriarhul României și mitropolitul Munteniei și Dobrogei, va efectua, la începutul lunii decembrie, o vizită la Moscova, la invitația Patriarhului Kirill al Moscovei şi al Întregii Rusii.

PF Daniel participă alături de alți patriarhi ortodocși la Moscova, la sărbătorirea celor 100 de ani de la restaurarea patriarhatului Bisericii Ruse. Vizita PF Daniel va avea loc între 2 și 5 decembrie, spun sursele STIRIPESURSE.RO..

La fel ca și vizita istorică a patriarhului Kiril în România, luna trecută, prima după 1990, și cea a PF Daniel în Rusia are acest caracter. Conform informațiilor noastre, ultimul patriarh român care a vizitat Moscova a fost PF Nicodim, între 23 octombrie – 7 noiembrie 1946.

După al Doilea Război Mondial, la cererea puterii sovietice, autorităţile române au făcut presiuni intense la adresa patriarhului Nicodim de relansare a relaţiilor bisericeşti româno-ruse după întreruperea survenită de măsurile antireligioase luate de puterea bolşevică după 1918. A fost ultima vizită a unui patriarh român la Moscova. Urmașii săi, Justinian, Iustin și Teoctist, nu au acceptat vreo invitație venită din partea bisericii ortodoxe ruse.

Patriarhia Română, prin vocea purtătorului său de cuvânt, Vasile Bănescu, a confirmat informația prezentată de STIRIPESURSE.RO.

”Da, intre 2 și 5 decembrie, PF Daniel este invitat, alături de alți patriarhi și întâistătători ortodocși, la aniversarea celor 100 de ani de la restaurarea patriarhatului Bisericii Ruse. Nu este, așadar, o vizită bilaterală!”, a punctat Vasile Bănescu.

La fel ca și vizita istorică a patriarhului Kirill în România, luna trecută, prima după 1990, și cea a PF Daniel în Rusia are acest caracter. Sunt prevăzute întâlniri cu liderii Bisericii Ruse, în frunte cu patriarhul Kirill, și, foarte probabil, și cu președintele Vladimir Putin. Vizita a fost convenită după discuția din 26 octombrie dintre Întâistătătorii celor doua biserici. Ei au făcut schimburi de informații cu privire la problemele religioase și relațiile între cele doua biserici.