Video – APELUL EROILOR la Valea Uzului

Aşa a fost de ZIUA ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI şi de ZIUA EROILOR NEAMULUI în Cimitirul din Valea Uzului-ROMÂNIA
Patria Familia Credinţa
Glorie Eternă Eroilor Neamului din primul şi al doilea război mondial care s-au jertfit pentru NEAM śi ŢARĂ şi pentru ROMÂNIA MARE

Reclame

Românii din Serbia își manifestă îngrijorarea faţă de rezultatul europarlamentarelor

Românii din Serbia

Românii din Serbia își manifestă îngrijorarea faţă de rezultatul ultimelor alegeri europarlamentare.

În calitate de vice preşedinte al Federaţiei Româneşti din Serbia, a treia forţă românească din ţară vecina care uneşte zeci de organizaţii româneşti din Banatul Sârbesc, Belgrad şi Serbia de răsărit şi care a dobândit 15% din voturile romanilor din Serbia. Aducem la cunoștința ca Romanii din Serbia sunt profund îngrijorați de rezultatul ultimelor alegeri.

Doresc să exprim indignarea şi îngrijorarea mea profundă fata de rezultatele alegerilor europarlamentare care au avut loc în Tara noastră Mama şi totodată dezgustul  profund faţă de aşa zisa “diaspora”. Creşterea forţelor întunericului, celor distrugătoare, liberalo-progresiste poate avea consecinţe catastrofale asupra stabilităţii ţării noastre şi romanilor care trăiesc în jurul ei.

Acest Guvern care a lucrat pentru binele romanilor din jurul graniţelor este acuma în pericol să fie răsturnat şi că inamicii romanilor, cei care denigrează istoria valorile şi credinţa noastră să preia România. Noi românii din Serbia nu vrem să fim aruncaţi în acelaşi coş cu cei care sunt de fapt emigranţi economici în occident Noi mereu am fost, şi vom rămâne fideli ţării noastre mama România şi niciodată n-am susţinut progresişti şi satanişti care urmăresc destrămarea României.

 Deşteaptă te romane, sperăm că acest episod urât şi îngrijitor nu va fi repetat la alegerile prezidenţiale şi parlamentare şi că România nu va alege calea chaosului şi dezintegrării precum s-a întâmplat în fosta Iugoslavia.

Alexandu Balan

Notă:

Acest Guvern a făcut și lucruri bune, dar a lucrat și în dezinteresul României. A se vedea cedarea gazelor din Marea Neagră, hotărârea de a muta Ambasada României la Ierusalim, invitarea ereticului papă etc. Totuși asta nu înseamnă că trebuie schimbat cu liberalo-progresiștii sataniști, care urmăresc exclusiv interese străine și de deznaționalizare.

ÎNCĂ UN STRIGĂT DE AJUTOR DE LA ROMÂNII DIN COVASNA ŞI HARGHITA – Îi aude cineva??

Sfantu-Gheorghe-Covasna-Ziua-Nationala-a-Romaniei

Sfantu-Gheorghe-Covasna-Ziua-Nationala-a-Romaniei

Românii din Harghita și Covasna cer autorităților statului să ia măsuri urgente pentru protejarea identității românești din zonă: A apărut un apartheid cultural instituțional, pe criterii etnice, de tip medieval

Reprezentanții românilor din Harghita și Covasna au adoptat un memorandum în care se cere printre altele și înființarea unui Departament pentru Comunitățile românești din cele trei județe.
În document se arată că minoritatea românească este condamnată la deznaționalizare sau la emigrare și nu dispun de forțe proprii pentru a contracara efectele negative ale dominației etnicilor maghiari din administrația publică locală.
„”În judeţele Covasna şi Harghita, contrar cadrului european, minoritatea dominantă (ungară), devenită majoritate numerică, este protejată prin măsuri evidente de discriminare pozitivă, în vreme ce majoritatea românească din cele două judeţe, devenită minoritate numerică locală dominată, este condamnată la deznaţionalizare sau la emigrare. Românii din această parte de ţără nu dispun de instrumente legale şi de pârghii eficinte pentru a contracara prin forţe proprii efectele negative ale descentralizării, în rapoartele cu autorităţile administraţiei publice locale aflate sub autoritatea perpetuă a formaţiunilor etnice maghiare”, se arată în memorandum.
Românii mai arată că există riscul dispariției elementului etnic românesc în această zonă, în maximum 30 de ani.
”Principalul rezultat al ultimilor 25 de ani este apariţia unei minorităţi dominate şi unei majorităţi dominante, apariţia unui soi de apartheid cultural-instituţional pe criterii etnice, de tip medieval”, a precizat directorul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, Radu Baltasiu.
Totodată, în memorandum se menţionează că agravarea situaţiei şi ”recrudescenţa demersurilor separatiste sunt trecute cu vederea” sau ”încurajate de complicităţi politico-economice transpartinice, de lipsa de reacţie a instituţiilor statului” şi de ”incapacitatea de gestionare a unor situaţii care vizează siguranţa naţională”.
”Ne-am propus să identificăm acele măsuri care să ducă la perfecţionarea organzării comunitare, să facem ceea ce depinde de noi. În al doilea rând, să potenţăm, să stimulăm solidaritatea naţională şi mai ales imensul capital de afectivitate în chestiuni pragmatice, iar în al treilea rând, solicităm Guvernului să se raporteze la problema noastră într-un alt mod. Să trecem de la demersuri, de la bune intenţii, la fapte concrete. Nu împotriva concetăţenilor maghiari, ci pentru noi, pentru ca acest spaţiu binecuvântat să rămână un spaţiu multietnic şi pluriconfesional şi nu o enclavă etnică”, a spus directorul Centrului European de Studii Covasna-Harghita, Ioan Lăcătuşu.
Documentul mai cere statului să-și exercite autoritatea prin intermediul instituțiilor sale: : prefectură, instituţii deconcentrate, armată, forţe de ordine publică, ”aşa cum procedează statul italian în Tirolul de Sud, exemplu des invocat de adepţii separatismului pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut Secuiesc”.
„A venit momentul ca ţara să se raporteze altfel la noi, românii din Covasna, Harghita şi parţial Mureş. Datorită dificultăţilor din perioada de tranziţie şi a bulversărilor valorilor din societatea românească, nici până acum nu s-a înţeles că, de fapt, problema nu este doar a românilor din aceste judeţe, ci a întregii ţări. Aşa cum nu se înţelege că, deşi neacceptată de iure, autonomia maghiară în zonă există de facto. Lipsa de reacţie a statului român face ca liderii comunităţii maghiare să continue promovarea identităţi unui ţinut secuiesc fără români”, se precizează în memorandum.
În finalul documentului, sunt exprimate ”speranţele comunităţii româneşti de normalizare a convieţuirii interetnice în zonă”, care ”îi cheamă din nou pe concetăţenii de etnie maghiară la conlucrare şi dialog, singura soluţie rezonabilă fiind convieţuirea paşnică bazată pe respectul reciproc, în spiritul valorilor comune creştine şi europene”.
Memorandumul va fi depus la Guvern, Președinție, Parlament și Consiliul Europei.

Sursa: activenews.ro

30 noiembrie – Pomenirea mucenicului şi mărturisitorului pentru credinţă şi neam, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu, biografie (1899 – 1938)

Autor: Ștefan Bolocan

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe data de 13 septembrie 1899, în oraşul Huşi, România. Putem împărţi viaţa sa în mai multe perioade, în modul următor: copilăria (1899-1919), studenţia (1919-1922), colaborarea cu A.C.Cuza (1922-1927), şi perioada „Legiunii” (1927-1938).

Despre copilărie, Căpitanul a lăsat puţine mărturii. A preferat să vorbească mai puţin despre această perioadă. Totuşi, din cartea sa autobiografică „Pentru legionari”, aflăm că între anii 1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea „Dealul”. În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior, între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic, întreaga viaţă.

În cea de-a doua perioadă a vieţii sale, se încep atît greutăţile, cît şi afirmarea sa. Intră la Facultatea din Drept a Universităţii din Iaşi. În cei trei ani de studenţie, are parte de îndrumarea profesorului Cuza, iar acest lucru a fost de un real folos. În anul 1920 intră în rîndurile „Gărzii Conştiinţei Naţionale”, organizaţie condusă de muncitorul Constantin Pancu. În cadrul acestei organizaţii duce o continuă luptă contra încercărilor de bolşevizare a maselor munictoreşti din Iaşi. În primăvara lui 1920, reuşeşte chiar să zădărnicească o încercare de revoluţie bolşevică la uzinele CFR din Iaşi. Din cauza atitudinii sale îndrăzneţe este exmatriculat pentru o perioadă, din universitate. Tot în cadrul acestei perioade, reuşeşte să organizeze Asociaţia Studenţilor Creştini, pe care a condus-o.

Cea de-a treia perioadă se încadrează între anii 1922 şi 1927. În aceşti ani, colaborarea sa cu A.C. Cuza devine şi mai productivă. Profesorul de economie politică îl susţine în manifestaţiile studenţeşti care aveau loc în anii 1922-1923. Tot împreună, creeză Liga Apărării Naţional Creştine (martie 1923). Corneliu Codreanu îşi manifestă deschis dezacordul faţă de modificarea Constituţiei din anul 1923 (mai ales contra articolului 7, prin care România înceta ca Stat Naţional).

În toamna lui 1923, ia o decizie îndrăzneaţă. Alături de cîţiva foşti colegi, decide să pedepsească clasa politică pentru adoptarea noii Constituţii. Planul este trădat de un coleg, şi nimeresc ci toţii în închisoare. Cu toate acestea, în urma procesului, studenţii sunt declaraţi nevinovaţi.

În mai 1924, deschide prima tabără de muncă, la Ungheni. Iar acea frumoasă tradiţie a taberelor de muncă începea să fie pusă în practică. În vara aceluiaşi an se căsătoreşte cu Elena Ilinoiu, nunta Căpitanului fiind o imensă manifestaţie, la care au participat în jur de 80 000 de oameni. Petru a ne face o închipuire despre mulţimea care era adunată la nunta Căpitanului, trebuie să spunem că şirul de care ce iaşeau din oraş se întindea pe o lungime de peste 7 km.

În toamna lui 1924, este închis din nou, pentru faptul că l-a împuşcat, din legitimă apărare pe prefecul de poliţie din Iaşi, Mancu. După o detenţie de 9 luni, este eliberat din nou. Trebuie să menţionăm că la acest proces, s-au înscris peste 1 900 de avocaţi pentru a-i lua apărarea. Iar în drum spre Iaşi, prin gări, Căpitanul era întîmpinat de mulţimi de zeci de mii de oameni care îi apreciau îndrăzneala şi tăria de caracter.

Între anii 1925-1927 îşi face Doctoratul în Economie Politică la Grenoble, Franţa. A reuşit acest lucru, cu toate că a întîmpinat imense lipse materiale.

Din 1927 începe ultima, şi cea mai grea perioadă a vieţii sale. În acest an, în contextul scindării LANC-ului, relaţiile cu profesorul Cuza se răcesc. Înconjurat de puţinii colegi de studenţie, formează Legiunea „Arhanghelul Mihail”, în data de 24 iunie 1927. Drumul la care a pornit era destul de greu şi periculos. Ei înşişi se speriau de sărăcia şi neputinţa lor. Şi totuşi, faptul că au crezut necondiţionat în misuinea pe care o aveau, le-a dat puteri să formeze o asmenea organizaţie ca Mişcarea Legionară. Din acei 5 tineri săraci şi lipsiţi de susţinere, peste 10 ani Mişcarea număra peste un milion de membri (cifre oficiale)…

Din acel an, biografia lui Corneliu Zelea Codreanu s-a contopit practic cu cea a Mişcării Legionare, oranizaţie de renaştere spirituală, pe care a condus-o cu mînă forte. În decurs de doi ani, Mişcarea scotea cîteva ziare, cu un tiraj de zeci de mii de exemplare.

În anul 1930, Căpitanul a reuşit să facă un marş în Basarabia. Martorii oculari ai acelor evenimente au rămas profund marcaţi de întîlnire, şi chiar şi unii evrei au recunocut acest lucru.

Din anul 1930, înfiinţează Garda de Fier – secţia politică a Mişcării Legionare. În anii următori – 1931, 1932 şi 1933, Garda de Fier este dizolvată de 3 ori, şi de fiecare dată – fără motiv.

Trebuie să mai menţionăm ca la Mişcarea fondată şi condusă de Corneliu Codreanu au aderat sufleteşte majoritatea intelectualilor români de atunci. Aceştia, fie că aveau convingeri ortodoxe de mai înainte, fie că aderînd la Mişcare, s-au schimbat spre bine. Din lungul şir al intelectualilor deveniţi legionari, putem enumera pe: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Traian Brăileanu, profesorul Găvănescul, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Gheorghe Clime şi mulţi alţii.

Spre sfîrşitul vieţii, Căpitanul ajunsese unul dintre cei mai apreciaţi şi stimaţi oameni din ţară. În rîndurile organizaţiei intrau oameni din toate catogoriile sociale – studenţi, intelectuali, ţărani, munictori, ect. Singurii care îl urau şi nu erau de acord cu Căpitan erau regele, concubina sa, politicianiştii, marii bancheri (în marea lor parte evrei).

Pentru atitudinea sa dîrză, pentru lupta sa neîncetată pentru Ortodoxie, şi pentru simplul fapt că îşi dorea un viitor mai bun pentru neamul său, Corneliu Codreanu a trebuit să „plătească”. În urma unui proces mai mult decît batjoocritor, el este condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru simplul fapt de-al fi numit pe N. Iorga „necinstit sufleteşte”.

Este asasinat în noaptea de 29-30 noiembrie, alături de Nicadori şi Decemviri, la ordinul lui Carol II, şi al lui Armand Călinescu. Peste trupurile celor 14 eroi s-a turnat acid sulfuric, și groapa comună a fost umplută cu beton.

Ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar, trupul Căpitanului este deshumat, şi reîngropat la Casa Verde din Bucureşti. Din păcate, astăzi nu se cunoaşte locul de veci al Căpitanului, mormîntul său fiind distrus de regimul comunist.

Prin ceea ce a creat şi ne-a lăsat moştenire, Căpitanul va rămîne de-a pururi în memoria poporului român. Datorită lui, România a trăit una din rarele ei treziri la viaţă. Cauza sa rămîne actuală şi azi. Şi această luptă va continua mereu, pînă la veacul de apoi: lupta pentru mîntuirea neamului românesc.

Sursa: istoria.md

Veşnica lui pomenire!

Citiţi şi:

ORIGINEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

De ce l-a omorât Carol al II-lea pe Corneliu Zelea Codreanu

Masacrele din 21-22 septembrie 1939

%d blogeri au apreciat asta: