Întâlnirea preoților luptători împotriva ecumenismului de la Krasnodar, Rusia (4-5 octombrie)

Întâlnirea preoților luptători împotriva ecumenismului de la Krasnodar, Rusia (4-5 octombrie)

Image result for biserici krasnodar

În perioada 4-5 octombrie 2017 s-a desfășurat în orașul rusesc Krasnodar, aflat sub protecția sfintei mari mucenițe Ecaterina, o întâlnire de lucru a luptătorilor împotriva ecumenismului din mai multe Biserici locale. Au participat preoți din Rusia, Ucraina, Belorus, Muntele Athos și Republica Moldova. Din partea preoților și credincioșilor din România care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști a rostit un cuvânt de salut teologul Mihai-Silviu Chirilă.

Întâlnirea s-a constituit într-un prilej de cunoaștere reciprocă a celor ce luptă în Bisericile locale împotriva aceleiași erezii a ecumenismului, manifestată sub diversele ei forme, ea fiind și prima de acest gen a preoților ruși luptători în Biserica lor locală cu ecumenismul, în formele în care acesta se manifestă în această Biserică, ceea ce le-a permis părinților ruși să se cunoască mai bine și să stabilească o formă de colaborare în viitor.

Arătând respectul cuvenit pentru lupta fraților ortodocși din celelalte Biserici locale contra ereziei, organizatorii întâlnirii au invitat delegațiile din Muntele Athos și din România să adreseze un cuvânt de salut, prin care să împărtășească părinților ruși din experiența dobândită în această luptă.

Gheronda Sava Lavriotul, reprezentantul părinților aghioriți care au întrerupt pomenirea ierarhului ecumenist, a trasat principalele linii canonice și dogmatice ce trebuie urmate în lupta contra ecumenismului, pentru a se evita pericolul unor greșeli, răspunzând diferitelor întrebări legate de aspecte ce țin de această luptă (interpretarea canonului 15 I-II, raportul dintre prezența harului în Biserică și infestarea acesteia cu erezia ecumenismului etc.). Părintele Sava a insistat pe necesitatea coagulării unei lupte la nivel panortodox împotriva ecumenismului și pe realizarea unei colaborări strânse între ortodocșii care luptă pentru același scop în toate țările ortodoxe.

La rândul său, reprezentantul român a sintetizat lupta dusă de preoții și credincioșii ortodocși români și persecutarea preoților, monahilor și monahiilor pentru atitudinea lor față de erezia ecumenistă, subliniind faptul că aceștia s-au încadrat în limitele stabilite de canonul 15 I-II Constantinopol în problema întreruperii pomenirii ierarhilor care au participat și acceptat deciziile pseudosinodului din Creta. Domnia sa a afirmat că experiența românească a acestei lupte a demonstrat că principalul pericol este alunecarea în concepții și atitudini schismatice. Acest pericol poate fi evitat prin rămânerea în Biserica Ortodoxă, necăutându-se înființarea vreunei jurisdicții noi, aderarea la vreo grupare religioasă necanonică sau neortodoxă, căutarea jurisdicției altui ierarh, dar și evitându-se diferite afirmații schismatice.

Un lucru îmbucurător a fost faptul că organizatorii ruși ai întâlnirii cunoșteau conținutul rezoluțiilor sinaxelor naționale de la Tesalonic și Botoșani, pe care le aveau traduse în limba rusă și le-au introdus în mapele de lucru date fiecărui participant rus la întâlnire. Delegațiile din Muntele Athos și România au propus părinților ruși să își exprime acordul față de aceste rezoluții și față de declarația de la Chișinău a părinților nepomenitori din Biserica Ortodoxă din Moldova, pe care să le prezinte, în adresarea către poporul credincios din Biserica lor, ca pe etape în lupta la nivel interortodox împotriva ecumenismului.

S-a convenit ca aceste întâlniri să continue, cu scopul de a se omogeniza o luptă coerentă la nivel panortodox împotriva ecumenismului, care afectează deopotrivă toate Bisericile Ortodoxe locale. S-a realizat un prim contact cu luptătorii împotriva ecumenismului din Biserica Ortodoxă Sârbă.

Sursa: ortodoxinfo.ro

Reclame

Sfinții catacombelor Rusiei – NOUA MUCENIȚĂ LIDIA și soldații ei, CHIRIL și ALEXIE – 20 iulie

Image result for lydia the new russian martyr

Noua muceniţă Lidia
ŞI SOLDAŢII EI, CHIRIL ŞI ALEXIE
Pomeniţi la 20 iulie (†1928)
Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua,
socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.
(Rom. 8: 36)
Lidia, fiica unui preot din oraşul Ufa, s-a născut la 20 martie 1901.
Din copilărie a fost sensibilă, afectuoasă, iubită de toţi, temându-se de
păcat şi de tot ceea ce era interzis de Dumnezeu. După absolvirea şcolii
de fete, la vârsta de nouăsprezece ani, s-a căsătorit. Şi-a pierdut soţul în
Războiul Civil, la plecarea Armatei Albe.
Tatăl ei, chiar de la începutul schismei „renovaţioniştilor”, care a
fost organizată de către bolşevici în 1922, s-a alăturat schismei. Fiica sa,
căzând la picioarele tatălui ei, a spus: „Binecuvântează-mă, tată, să te
părăsesc, ca să nu te constrâng la mântuirea sufletului tău”. Bătrânul
preot îşi cunoştea fiica, la fel cum era conştient de greşeala acţiunii sale.
El a plâns şi, binecuvântând-o pe Lidia pentru o viaţă independentă, i-a
spus profetic: „Vezi, fiica mea, când îţi vei câştiga cununa, să îi spui
Domnului că, deşi eu însumi m-am dovedit a fi prea slab pentru luptă
(podvig), totuşi nu te-am oprit, ci te-am binecuvântat”. „Aşa voi face,
tată”, a spus ea, sărutându-i mâna, astfel prevăzându-şi şi ea profetic
viitorul.
Lidia a reuşit să intre la departamentul forestier şi în 1926 a fost
transferată în industria colectivă de cherestea, unde lucrau cei mai prost
plătiţi muncitori. Aici, ea a intrat imediat în legătură cu ruşii simpli, pe
care-i iubea călduros şi care îi răspundeau în acelaşi mod.
Tăietorii de lemne şi şoferii, care fuseseră împietriţi de munca în
condiţii dificile, au relatat cu uimire că în biroul departamentului de
cherestea, unde îi întâmpina Lidia, simţeau ceva asemănător cu ceea ce
simţiseră (şi acum aproape uitaseră) când, înainte de revoluţie, se
duseseră la o renumită icoană a Maicii Domnului din satul Bogorodskoie,
lângă Ufa. În birou nu se mai auzeau înjurături, insulte şi
certuri. Patimile rele erau stinse şi oamenii deveneau mai buni unii faţă
de alţii.
Acest lucru era uimitor şi a fost observat de toţi, inclusiv de şefii
partidului. Ei o ţineau sub urmărire pe Lidia, dar nu au descoperit nimic
suspect: ea nu mergea deloc la bisericile care fuseseră legalizate de către
bolşevici şi participa la slujbele din catacombe rar şi cu grijă. GPU (poliţia
secretă) ştia că existau în eparhie membri ai Bisericii din catacombe,
dar nu au putut găsi niciun mod de a-i descoperi şi de a-i aresta.

Cu scopul de a-i descoperi pe cei care nu fuseseră încă arestaţi,
GPU-ul l-a adus dintr-odată din exil pe episcopul Andrei (Ukhtomski),
care era foarte cinstit de oameni şi de toţi membrii Bisericii din catacombe;
dar, la indicaţia episcopului, el a fost primit deschis doar de o
singură biserică din Ufa, deşi în secret întreaga eparhie a venit la el.
GPU-ul se înşelase: în loc să fie descoperită, biserica din catacombe s-a
adâncit şi s-a extins, rămânând, ca şi mai înainte, inaccesibilă spionilor.
GPU-ul, văzând eşecul planului pe care şi-l făcuse, l-a arestat din nou pe
episcopul Andrei şi l-a trimis în exil.
Lidia a fost arestată pe 9 iulie 1928. Departamentul de operaţiuni
secrete căuta de mult timp un dactilograf care le oferise muncitorilor de
la departamentul forestier broşuri dactilografiate conţinând vieţile sfinţilor,
rugăciuni, predici şi învăţături ale ierarhilor vechi şi noi ai Bisericii.
S-a observat că maşina de scris a acestui dactilograf avea partea de jos a
literei „k” ruptă şi astfel Lidia a fost descoperită.
GPU-ul înţelesese că le căzuse în mână un indiciu pentru a demasca
întreaga biserică din catacombe. Zece zile de interogare neîntreruptă
nu au răpus-o pe muceniţă, ea refuzând pur şi simplu să spună ceva. Pe
20 iulie, cel care o interoga, pierzându-şi toată răbdarea, a dat-o pe Lidia
„autorităţii speciale” de interogare.
Această „autoritate specială” lucra într-un colţ al camerei, în pivniţa
GPU. Un paznic permanent stătea pe coridorul pivniţei; în acea zi, paznicul
era Chiril Ataev, un soldat de 23 de ani. El a văzut-o pe Lidia când a
fost adusă în pivniţă. Cele zece zile de interogatoriu care trecuseră slăbiseră
puterea muceniţei şi nu putea să coboare pe scări. Soldatul Ataev, la cererea
şefilor lui, a ţinut-o şi a condus-o jos, în camera interogatoriului.
„Hristos să te mântuiască”, i-a mulţumit Lidia paznicului, simţind
în soldatul Armatei Roşii, în delicateţea braţelor lui puternice, o scânteie
de compasiune pentru ea.
Şi Hristos l-a mântuit pe Ataev.
Cuvintele muceniţei, ochii ei plini de durere şi de uimire au pătruns
în inima lui. Acum nu mai putea să asculte cu indiferenţă strigătele
şi ţipetele ei neîntrerupte, aşa cum ascultase mai înainte aceleaşi ţipete
ale altora care erau interogaţi şi torturaţi.
Lidia a fost torturată multă vreme. Torturile GPU erau de obicei făcute
în aşa fel încât să nu lase semne observabile pe trupul celui torturat,
dar la interogatoriul Lidiei nu s-a dat atenţie la aceasta.
Strigătele şi ţipetele Lidiei au continuat aproape neîntrerupt pentru
mai bine de o oră şi jumătate.
„Dar nu simţi durerea? Strigi şi ţipi, aceasta înseamnă că este dureros?
– au întrebat epuizaţi torţionarii într-una din pauze.
„Dureros! Doamne, cât de dureros!”, a răspuns Lidia cu un geamăt
întrerupt.

„Atunci, de ce nu vorbeşti? Va fi şi mai dureros!” – au spus torţionarii
uimiţi.
„Nu pot vorbi… nu pot… El nu-mi permite…” – a gemut Lidia.
„Cine nu-ţi permite?”
„Dumnezeu nu-mi permite!”
Torţionarii au născocit ceva nou pentru muceniţă: atacul sexual.
Erau patru dintre ei – mai era nevoie de unul. L-au chemat pe soldat să
ajute.
Când Ataev a intrat în cameră, el a văzut-o pe Lidia şi a înţeles felul
torturii care urma şi propriul său rol în aceasta – şi s-a înfăptuit în el o
minune asemenea convertirilor neaşteptate ale torţionarilor de demult.
Întreg sufletul lui Ataev a fost scârbit de grozăvia satanică şi l-a cuprins
un sfânt entuziasm. Cu totul inconştient de ceea ce făcea, soldatul
Armatei Roşii, cu propriul său revolver, i-a omorât pe loc pe cei doi
torţionari care stăteau în faţa lui. Chiar înainte ca a doua împuşcătură să
se fi auzit, agentul GPU care stătea în spatele lui l-a lovit pe Chiril cu
patul armei sale. Ataev a mai avut destulă putere ca să se întoarcă şi să-l
apuce de gât pe atacatorul său, dar o împuşcătură de la cel de-al patrulea
l-a pus la pământ.
Chiril a căzut cu capul spre Lidia, care era legată cu curele. Domnul
i-a dat posibilitatea de a mai auzi încă o dată cuvinte de speranţă de la
muceniţă. Şi, uitându-se drept în ochii Lidiei, Chiril, cu sângele şiroind
din el, suspinând după unirea sa cu Domnul:
„Sfânto, să mă iei cu tine!”
„Te voi lua!” – a zâmbit Lidia, radiind.
Auzirea şi sensul acestei convertiri a fost ca şi când ar fi deschis
uşa spre o altă lume, şi groaza a întunecat conştiinţa celor doi agenţi
GPU care au rămas în viaţă. Cu strigăte nebuneşti, au început să împuşte
victimele neputincioase care îi înspăimântaseră, şi au împuşcat până
când revolverele lor s-au golit. Cei care au venit alergând la auzul împuşcăturilor
i-au luat, strigând nebuneşte, şi ei înşişi au fugit din cameră,
apucaţi de o groază necunoscută.
Unul din aceşti doi agenţi GPU a înnebunit de tot. Celălalt a murit
în curând de şoc nervos. Înaintea morţii sale, acest al doilea agent a
povestit totul prietenului său, sergentul Alexei Ikonnikov, care s-a întors
la Dumnezeu şi a adus această relatare la Biserică; pentru răspândirea
zeloasă a acesteia, el însuşi a suferit o moarte de mucenic.
Toţi trei – Lidia, Chiril şi Alexei – au fost canonizaţi ca sfinţi în
conştiinţa religioasă a Bisericii din catacombe.
Prin rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici – Lidia, Chiril şi Alexei –,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul rus, (poporul român și toți ortodocșii – n. adm.)!

Sursa: Sfinții Catacombelor Rusiei – Viețile Noilor Mucenici, pag. 288-291

Gruparea formată din ucenicii părintelui Vasile Novikov a fost interzisă in Rusia fiind considerată extremistă

Citez articolul: O grupare extremista crestin-ortodoxa a fost interzisa

Tribunalul regional din Tula – Rusia, la 165 km de Moscova – a inclus pe listagruparilor religioase extremiste, gruparea intitulata „In cinstea Icoanei Maicii Domnului ‘Imparateasa’„.

O grupare extremista ortodoxa a fost interzisa in Rusia

Tribunalul regional a luat aceasta decizie luni, conform Interfax, care a citat un consilier superior al procurorului regional, Libovi Kuznetova. Potrivit acesteia, grupul religios nu a fost înregistrat și funcționa pe teritoriul Regiunii Tula, inca din 2008.

„Membrii acestui grup religios oficiaza slujbe religioase, în timpul cărora si-au exprimat în mod negativ pozitia în raport cu conducătorii Bisericii Ortodoxecanonice, cu reprezentanții altor religii, cu alte grupuri etnice, îndemnându-i pe participantii la slujbe să refuze să-și îndeplinească drepturile civile, responsabilitățile, și sa comita alte acte ilegale” – a declarat reprezentantul procuraturii.

Gruparea „In cinstea Icoanei Maicii Domnului ‘Imparateasa'”, declarata extremista

Gruparea religioasă „In cinstea Icoanei Maicii Domnului ‘Imparateasa'” era bine-cunoscuta printre localnici, functionand de fapt ca mănăstire si fiind alcatuită din aproximativ 70 de persoane. Ei sunt adepți ai preotului Vasili Novikov, caruia i-a fost, anterior, interzisa slujirea.

Gruparea distribuia în mod public literatură și materiale video religioase, cu un conținut care viza incitarea la ură sau la ostilitati, umilirea unor persoane sau a unui grup de persoane, pe motiv de naționalitate, religie.

De acum, gruparea religioasa ortodoxa „în cinstea Icoanei Maicii Domnului ‘Imparteasa'” este considerata grupare extremista și i se interzice activitatea pe teritoriul Rusiei. 


Mi-e greu să cred că un părinte care spunea că trebuie sa nu urâm pe nimeni, după porunca Mântuitorului, a lăsat ucenici care incită la ură împotriva altor etnii. În ce privește ura împotriva altor religii… știm cum interpretează ecumeniștii. Nu cumva e o nouă persecuție a patriarhiei Moscovei și a sistemului împotriva unor oameni incomozi? 

Reamintesc unele filme cu predici ale părintelui Vasile Novikov: 

Sfântul Mărturisitor ale cărui fotografii sângerează şi izvorăsc mir, ne avertiza cu îndrăzneală că, codul de identificare din 13 cifre ce se află în buletine, paşapoarte, poliţe – este lepădare de Hristos. – youtube

Patriarhul Chiril al Rusiei a sfințit uriașa catedrală „ÎNVIEREA DOMNULUI„ (cu cinci altare) a Mânăstirii Noul Ierusalim din orașul Istra (regiunea Moscova)

La 8 mai 2016, în Duminica a 2-a după Paşti, a apostolului Toma, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat rânduiala sfinţirii mari a catedralei „Învierea Domnului” de la mănăstirea stavropighială de călugări Noul Ierusalim în or. Istra, regiunea Moscova, şi a condus Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfinţită.

După sosirea la catedrala „Învierea Domnului” care este o copie a catedralei „Învierea Domnului” din Sfântul Oraş Ierusalim, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a închinat la Mormântul Domnului în capela din interiorul catedralei şi a salutat pe credincioşi cu un „Hristos a Înviat!”

Au fost sfinţite cinci altare din catedrala „Învierea Domnului”: în cinstea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Crucii Domnului arătate în Cer, a sfinţilor întocmai cu apostolii Constantin şi Elena.

Cu Sanctitatea Sa au coslujit: arhiepiscopul de Serghiev-Posad Feognost, preşedintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri şi monahism, locţiitor la lavra „Sfânta Treime” a cuviosului Serghie; episcopul de Solnecinogorsk Serghii, şeful Secretariatului administrativ al Patriarhiei Moscovei; episcopul de Podolsk Tihon; episcopul de Voskresensk Sava, prim-vicepreședintele Direcției executive a Patriarhiei Moscovei, locţiitor la mănăstirea stavropighială „Novospasski”; episcopul de Egorievsk Tihon, secretar responsabil al Consiliului Patriarhului pentru cultură, locțiitor la mănăstirea stavropighială „Întâmpinarea Domnului”, or. Moscova; episcopul de Bronnitsy Paramon, locţiitor la mănăstirea „Donskoi”; protoiereul Vladimir Divakov, secretarul Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii pentru or. Moscova; arhimandritul Serafim (Şemeatovski), reprezentantul Bisericii Ortodoxe a pământurilor Cehiei şi a Slovaciei; arhimandritul Serghii (Voronkov), locţiitor la mănăstirea stavropighială a cuviosului Iosiv de Volotsk; egumenul Stefan (Tarakanov), vicepreşedintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri şi monahism; arhimandritul Tihon (Zatekin), locţiitor la mănăstirea Pecerska „Înălţarea Domnului” din Nijnii Novgorod; egumenul Feofilact (Bezukladnikov), locţiitor la mănăstirea stavropighială „Învierea Domnului” Noul Ierusalim; egumenul Varfolomei (Petrov), locțiitor la mănăstirea „Sfântul ierarh Nicolae” din Ugreșa; protoiereul Vladimir Siloviev, redactor–şef al Editurii Patriarhiei Moscovei, preşedintele Comisiei pentru artă pe lângă Consiliul eparhial al or. Moscova; protoiereul Leonid Kalinin, preşedintele Consiliului de experţi pentru arta, arhitectura bisericească şi restaurare; călugării de la mănăstirea Noul Ierusalim în treaptă de preot, clerici ai or. Moscova şi din regiunea Moscova.

La serviciul divin au fost prezenţi: preşedintele Guvernului FR D.A. Medvedev cu soţia, președintele cârmuirii Fundației de caritate pentru restabilirea mănăstirii Noul Ierusalim V.A. Zubkov; ministrul culturii V.R. Medinski, reprezentantul plenipotenţiar al Preşedintelui FR în districtul federal Centru A.D. Beglov; guvernatorul regiunii Moscova A.Iu. Vorobiev, preşedintele companiei „Căile Ferate ale Rusiei” O.V. Belozerov, viceguvernatorul regiunii Leningrad I.B. Divinski; preşedintele Consiliului de tutelă al Centrului gloriei naţionale şi al Fundaţiei „Apostolul Andrei” V.I. Iakunin, membrii Consiliului de tutelă al Fundaţiei pentru restaurarea mănăstirii Noul Ierusalim, constructorii şi ctitorii  mănăstirii.

……………………………….

Mănăstirea Noul Ierusalim a fost fondată în anul 1656 de patriarhul Nicon (1605-1681). Topografia, toponimia, construcţiile bisericeşti ale mănăstirii şi ale teritoriul din jur, care se întinde pe câteva zeci de kilometri, creau imaginea Pământului Sfânt şi reproduceau principalele relicve sfinte creştine ale Palestinei.

În anul 1919 mănăstirea a fost închisă, pe teritoriul ei a fost deschis în anul 1929 muzeul „Noul Ierusalim”, iar locurile sfinte au fost parţial distruse, parţial au fost date uitării şi schimbate până la pierderea înfăţişării primordiale. Mănăstirea, care a început să degradeze încă de la închiderea ei, a avut mari pierderi în anii Marelui război pentru apărarea Patriei. În timpul ocupaţiei germane în anul 1941, ce a durat trei săptămâni, muzeul a fost devastat. La retragerea trupelor naziste ansamblul mănăstirii a fost aruncat în aer, turlele şi clopotniţa au fost distruse şi catedrala a fost în mare parte deteriorată.

Lucrările de construcţie şi restaurare în mănăstire au început în anul 1947, mai intensiv au fost desfăşurate în anii 1960-1980. În anul 1994 a început procesul de transmitere a construcţiilor mănăstirii către Biserica Ortodoxă Rusă, în mănăstire a reînceput oficierea serviciilor divine.

La 23 iulie 2008 mănăstirea a fost vizitată de Preşedintele Federaţiei Ruse D.A. Medvedev şi pururea pomenitul Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Alexii II. La iniţiativa lor a fost creată Fundaţia de caritate pentru reconstrucţia mănăstirii Noul Ierusalim „Învierea Domnului”.

La 20 octombrie 2008 în Kremlin a avut loc prima şedinţă a Consiliului de tutelă al Fundaţiei pentru reconstrucţia mănăstirii Noul Ierusalim. De atunci şedinţele Consiliului au loc regular cu participarea primelor persoane ale Bisericii şi statului.

La 6 martie 2009 Preşedintele FR D.A. Medvedev a semnat ordonanţa „Cu privire la  măsurile pentru restabilirea aspectului istoric al  mănăstirea stavropighială de călugări Noul Ierusalim «Învierea Domnului» a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Ordonanţa indica alocarea Fundaţiei de caritate a subsidiilor din bugetul federal pentru restaurarea aspectului istoric al mănăstirii.

Pentru asigurarea controlului şi a ajutorului metodic a fost creat Consiliul de experţi al Fundaţiei, în care au fost incluşi savanţi în domeniul istoriei artelor, arhitecţi şi restauratori de vază, specialişti ai Patriarhiei Moscovei, ai Ministerului culturii al Rusiei, reprezentanţi ai societăţii civile.

Lucrările de restaurare pe scară largă au fost începute în decembrie 2011, în faţa restauratorilor a fost pusă sarcina de a finaliza restaurarea soborului până la finele anului 2015. În pofida volumului mare de lucrări, această sarcină a fost realizată. Tempoul intensiv al lucrărilor a permis încheierea restaurării catedralei „Învierea Domnului” într-un termen record – în 4 ani.

Catedrala „Învierea Domnului” este un monument unic de arhitectură rusă, care constă din patru părţi componente ce comunică: nemijlocit de catedrala „Învierea Domnului”, din partea de est, se alipeşte biserica subterană „Sfinţii Constantin şi Elena”, din partea de sud – clopotniţa, din partea de vest a catedralei – o rotondă, ridicată de asupra aediculei Mormântului Domnului.

Au fost efectuate lucrările privind reconstituirea iconostasului din trei nivele ce datează din secolul al XVII-lea şi care s-a aflat până în zilele noastre la biserica în cinstea Tuturor sfinţilor (pe clopotniţă), ale cărui fragmente s-au păstrat printr-o minune după deflagraţia din anul 1941. De asemenea specialiştii au efectuat lucrări de restaurare-conservare a monumentelor ce datează din secolul al XVII-lea – Crucea de pe Golgota şi Porţile roşii ale catedralei „Învierea Domnului”.

Pe lângă păstrarea şi reconstruirea exteriorului istoric al mănăstirii, a arhitecturii ei, a interiorului, mai exista sarcina de a acomoda obiectele la viaţa liturgică regulară. Catedrala „Învierea Domnului” niciodată nu a avut sistem de încălzire şi serviciile divine erau oficiate doar în perioada caldă a anului. Actualmente în catedrală sunt trase reţele contemporane de comunicare pentru încălzire pe parcursul întregului an în vederea menţinerii regimului de temperatură, în scopul creării condiţiilor confortabile pentru păstrarea construcţiilor monumentului, a interiorului lui şi pentru oameni în timpul oficierii serviciilor divine.

Un loc aparte în catedrală îl ocupă iconostasul cu dimensiunea de douăsprezece metri, restaurat prin munca iconografilor contemporani.

Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi al întregii Rusii 

Mai multe detalii pe: patriarchia.ru 

Să se mai uite bezmeticii de la „Taxi„ și „prietenii„ lor și peste granița, la celelalte țări ortodoxe și să le cânte și lor despre lemn și spații mici…

 

PERSECUȚIE ÎN PATRIARHIA MOSCOVEI: O stareță din Rusia afurisită pentru că a fost de acord cu nepomenirea patriarhului Chiril la Sfânta Liturghie

Pedeapsă capitală: o egumenă din Rusia a fost afurisită pentru susţinerea întreruperii pomenirii patriarhului

La data de 5 aprilie 2016 episcopul Victor de Glazov (Patriarhia Moscovei) a emis un ordin prin care a afurisit-o pe monahia Daniela, egumena mănăstirii Sf. Cuv. Trifon din Viatka. Diaconul Andrei Kuraev indică faptul că egumena l-a susţinut pe duhovnicul mănăstirii, arhim. Siluan (Boiarov), care a întrerupt pomenirea patriarhului Kirill după declaraţia de la Havana.

Motivul oficial al afurisirii este „încălcarea voturilor monahale” şi comportament ce cade sub incidenţa unui şir de canoane, printre care canonul 13 de la Sinodul I-II din Constantinopol (861), care condamnă schisma.

Conform kondakov.ws, întreaga obşte a mănăstirii Sf. Cuv. Trifon a refuzat să recunoască oprirea din slujbă a arhim. Siluan, măsură aplicată totodată şi împotriva preotului Ilia Şigapov, care de asemenea a întrerupt pomenirea patriarhului Kirill. Cu toate că afurisirea este măsura maximă de pedeapsă în Biserica Ortodoxă, sentinţa a fost pronunţată fără o judecată bisericească, fie ea şi formală.

Mai jos găsiţi fotocopia hotărârii ep. Victor:

035.1.jpg

Sursa: 

Pedeapsă capitală: o egumenă din Rusia a fost afurisită pentru susţinerea întreruperii pomenirii patriarhului

 

Trebuie precizat că afurisania acestui episcop nu poate fi valabilă întrucât întreruperea pomenirii patriarhului Chiril s-a făcut din motive întemeiate, pentru semnarea unor documente alături de ereticul papă și declarații apostate: 

Încă un patriarh ortodox care recunoaște succesiunea apostolică a ereticului papă. Kiril al Moscovei și papa Francisc în Cuba. Declarație comună

Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion 1992, pg. 85):

Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit, la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastra) face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schismă și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși (nu se referă la pierderea Harului, ci la faptul ca aceștia învață minciuna, deci sunt episcopi mincinoși – nota noastră) Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.

 

RUȘII SE RETRAG DIN SIRIA! DE CE?

A întărit Rusia regimul lui al-Assad  suficient și se descurcă sirienii singuri  sau nu se mai înțelege cu regimul de la Damasc? Așa trebuie să se desfășoare jocul și să intervină alte forțe sau e altceva la mijloc? Vom vedea în curând… 

Preiau articolul: 

De ce se retrag ruşii din Siria

Decizia privind restrângerea prezenţei militare ruse în Siria pare să-i fi luat prin surprindere şi pe experţii internaţionali, care nu ajung la un consens privind interpretarea „ordinului”. Unii consideră că Rusia şi-a încheiat misiunea care viza doar eliberarea unor zone locuite de minoritatea alawită. Alţii, invocă o tensionare a relaţiilor dintre Moscova şi Damas sau problemele economice din Rusia.

Un prim grup de avioane de transport şi bombardiere ruse au decolat ieri de la baza Hmeimim din Latakia (nord-vestul Siriei) spre Rusia în cadrul retragerii principalei părţi a contingentului militar rus din această ţară. „Primul grup de avioane ruse a zburat de la baza aeriană din Hmeimim spre baza lor de staţionare permanentă din Rusia”, a indicat ministerul rus al Apărării, a doua zi după anunţul surpriză al preşedintelui Vladimir Putin, care a ordonat restrângerea prezenţei militare ruse desfăşurate în Siria de la 30 septembrie. Acest prim grup include avioane de transport T-154 şi bombardiere Su-34.

Cu toate acestea, Moscova a anunţat că va menţine în continuare cele două baze ale sale aeriene — de la Tartus şi Hmeimim — iar unii experţi militari afirmă că Rusia va continua raidurile împotriva poziţiilor grupării jihadiste Statul Islamic (SI) în Siria, relevă portalul Gazeta.ru, care a încercat să descifreze ce se ascunde în spatele anunţului făcut de Kremlin.

Înainte ca Putin să ordone retragerea din Siria, ministrul său al apărării, Serghei Şoigu, a prezentat un bilanţ al campaniei aeriene ruse în Republica Arabă Siriană. Astfel, peste 2.000 de jihadişti, inclusiv originari din Rusia, între care 17 comandanţi de război, au fost eliminaţi în cursul a peste 9.000 de raiduri. Aviaţia rusă a distrus 209 de unităţi de producţie de petrol şi cel puţin 2.000 de maşini-cisternă care se ocupau de livrarea ilegală de ţiţei. În plus, potrivit lui Şoigu, aviaţia rusă a contribuit la eliberarea de jihadişti a 10.000 de km din teritoriul sirian unde se află circa 400 de localităţi.

„Nu ştim exact ce obiective au stat în realitate la baza intervenţiei Rusiei”

Mulţi experţi consideră că obiectivul principal al Rusiei a fost să-l ajute pe Bashar al-Assad să menţină sub control zonele locuite de minoritatea alawită din care face parte şi familia sa. Deşi nu a reuşit să schimbe complet situaţia în favoarea lui Al-Assad, campania aeriană rusă a contribuit la consolidarea poziţiei forţelor sale şi a condus la asediul oraşului Alep, al doilea ca mărime din Siria.

În opinia expertului militar rus Vladimir Murahovski, decizia Kremlinului privind retragerea s-a întemeiat pe faptul că principalele zone ale ţării au fost eliberate. Dacă la 30 septembrie, când Rusia a anunţat oficial începutul operaţiunii, trupele lui Al-Assad băteau în retragere în mare parte, acum echilibrul de forţe s-a schimbat. Moscova şi-a început operaţiunea în Siria sub pretextul luptei contra terorismului, aminteşte Gazeta.ru. Or, în declaraţia cu privire la restrângerea operaţiunii în Siria, Kremlinul nu spune nimic despre terorism, atrage atenţia expertul Arkadi Dubnov. „Trebuie să recunoaştem că noi încă nu ştim exact ce obiective au stat în realitate la baza intervenţiei Rusiei şi prin ce diferă acestea de ceea ce s-a spus cu voce tare”, a spus Dubnov, expert în problemele Asiei Centrale.

Rusia vrea să arate că se ţine de cuvânt

Expertul în Orientul Mijlociu Theodore Karasik, de la Gulf State Analytics din Washington, crede că Rusia şi-a atins principalele obiective privind „salvarea regimului sirian” şi regruparea forţelor armatei siriene, iar începutul reglementării diplomatice vine să sugereze că Rusia se ţine de cuvânt, iar acest lucru va fi perceput tocmai astfel de către guvernele regionale.

Potrivit analizei Gazeta.ru, aceasta ar putea releva şi existenţa unor divergenţe dintre Moscova şi Damasc. Preşedintelui Al-Assad i s-a dat clar de înţeles să-şi rezolve singur problemele pe care le are. În ultimul timp, poziţia sa a fost diferită de cea a Rusiei în privinţa procesului de reglementare. În timp ce Al-Assad insista ca ostilităţile să continue până la „victoria finală”, diplomaţii ruşi au sugerat că soluţia conflictului nu poate fi decât una politică. „Acesta este un semnal dat Damascului că Rusia nu are de gând să facă treaba pentru el”, spune şi Fiodor Lukianov, şeful Consiliului pentru probleme internaţionale şi apărare, un think-tank din Moscova.
În fine, starea economiei ruse a început se pare să-l preocupe mai mult pe Putin decât situaţia din Siria, concluzionează Gazeta.ru.
Moscova nu a dezvăluit câţi militari a mobilizat în Siria, unde deţine controlul asupra unei instalaţii navale şi unei baze aeriene. Statele Unite estimează că efectivele ruse în Siria variază între 3.000 şi 6.000 de oameni.

Sursa: ziaruldeiasi.ro

TOT MAI APROAPE DE UN RĂZBOI MONDIAL: Arabia Saudită și Turcia se pregătesc să invadeze terestru Siria sub pretextul că ar vrea sa distrugă Statul Islamic. Bashar al Assad îi avertizează să nu intre în țara sa. Rusia și Iranul la fel

Harta Siriei – digi24.ro

Harta de mai sus arată dispunerea forțelor în august 2015. De a atunci până acum , situația s-a modificat în favoarea armatei președintelui Assad, datorită ajutorului oferit de Rusia și Iran.

Escaladare fără precedent: Turcia şi Arabia Saudită, la un pas de invazie terestră în Siria

Ofensiva împotriva ISIS a ajuns în linie dreaptă. Turcia şi Arabia Saudită s-au decis să invadeze Siria pentru a pune capăt coşmarului numit Statul Islamic. În REPLICĂ președintele Sirian a declarat într-un interviu că e la curent cu mișcările de trupe de la graniță și a avertizat cele două țări să nu intre în țara sa. Și rușii au avertizat săptămâna trecută că o astfel de mișcare ar fi contraproductivă.

În fapt regimul de la Damasc si Rusia susțin că Turcia și Arabia Saudită nu au luptat deloc împotriva ISIS ci dimpotrivă au înarmat grupuri de rebeli să lupte contra regimului.

Cele două puteri au deplasat deja avioane, dar şi armată într-o bază din Turcia pentru a începe de acolo invazia către Siria. Se pare că toate dispozitivele au fost trimise la baza militară Incirlik.

Ministrul de externe turc, Mevlut Cavusoglu a confirmat desfăşurarea de forţe chiar în această dimineaţă într-o declaraţie pentru ziarul Yeni Şafak. „Arabia Saudită a declarat că e extrem de hotărâtă pentru a lupta împotriva Daesh. Erau gata de mult sa trimita avioane si trupe”, a spus el.

„La fiecare şedinţa Coaliţiei am accentuat nevoia de a avea o strategie vastă orientată în lupta împotriva Daesh. Dacă avem o astfel de strategie, apoi Turcia şi Arabia Saudită pot lansa o operaţiune terestră”, a spus ministrul turc. Acesta a confirmat că avioane, dar şi personal militar au fost trimise la Incirlik, în Adana lângă graniţa siriană, dar nu a putut specifica numărul acestora.

Sursa: stiripesurse.ro

Iată și poziția Iranului: 

Iranul avertizează Turcia în privinţa Arabiei Saudite: „Mobilizarea de trupe militare saudite în Siria este pură propagandă”

Iranul avertizează Turcia în privinţa intensificării legăturilor cu Arabia Saudită, care pierde din ce în ce mai mulţi aliaţi din cauza politicilor sale greşite în Orientul Mijlociu, informează publicaţia turcă Hurriyet Daily News. 

Cred că Arabia Saudită va fi lăsată singură, cu deciziile sale greşite. De aceea, le spunem turcilor: Fiţi precauţi! Nu staţi de partea pierzătorilor”, a declarat, miercuri, adjunctul ministrului iranian de Externe, Ibrahim Rahmanpour.

Rahmanpour a purtat discuţii cu oficiali ai Ministerului de Externe turc pe tema problemelor din regiune, concentrându-se, în special, pe situaţia din Siria.

„Nu suntem îngrijoraţi în privinţa Turciei”, a precizat Rahmanpour. „Sunt sigur că Turcia ia în considerare poziţia şi interesele Iranului. Dar vom aştepta şi vom vedea dacă această cooperare (militară) între Turcia şi Arabia Saudită va avea loc sau este doar un zvon”, a adăugat oficialul iranian.

Discutând despre posibilitatea de a mobiliza trupe saudite la sol în Siria trimiţându-le prin Turcia, oficialul iranian a explicat că există o şansă foarte mică în acest sens, ţinând cont că mare parte din frontiera turco-siriană este închisă.

„Mobilizarea de trupe militare saudite în Siria este pură propagandă. Ei nu au o astfel de forţă militară. Ei pot să trimită doar militari străini pe care să îi plătească, aşa cum au făcut multă vreme. Se pare că acele forţe teroriste din Siria au fost destabilizate şi caută să scape plecând în Libia. Această declaraţie a Arabiei Saudite este doar ca să creeze aşteptări în rândul acelor luptători şi să nu părăsească Siria”, a explicat Rahmanpour.

Legăturile diplomatice dintre Iran şi Arabia SAudită s-au deteriorat la începutul lunii ianuarie după ce conducerea saudită a ordonat executarea, într-o singură zi, a 47 de persoane condamnate de acte de terorism, printre care un important lider şiit, Nimr al-Nimr, ceea ce a creat indignare în Orientul Mijlociu. Sursa: mediafax.ro