CUVINTE ESENȚIALE de la Părintele Iustin, Sfântul de la Petru Vodă

12 - 14 iunie 2020 - Pelerinaj cu ocazia parastasului de 7 ani pentru Parintele  Iustin Parvu la manastirile din Moldova

Întrebîndu-l unii (pe Părintele Iustin) dacă vor mai fi prigoane precum aceea pe care a trăit-o el, zicea aşa:

Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sînt atît de grozave. Dar, prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii pînă azi. Păi nu vedeţi că lumea întreagă e un Piteşti uriaş? Dacă pînă acum slugile diavolului au vrut să ne lepădăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e încă o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor strădui din toate puterile să îndrăcească, să satanizeze omul. Şi ei ştiu de acum cum s-o facă. Şi cine şi cît se va putea împotrivi îndrăcirii forţate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: «Căci va fi atunci strîmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi. Şi, de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile» (Matei 24: 21-22).

La ora actuală, ne aflăm într-o situaţie oarecum apocaliptică. Vin încercări care trebuie să se împlinească. Încă de cînd aveam vreo 10-12 ani lucrurile acestea începuseră să se manifeste, bătrînii de atunci le prevedeau şi acum eu parcă le înţeleg mai bine. Ele constau în căderile morale, în propovăduirea păcatelor ca pe nişte valori şi drepturi, dar şi în îngrădirea treptată şi pe ascuns a libertăţii umane, în introducerea unui control care vizează în final conştiinţele. Dacă s-ar lucra pentru binele creştinismului, apoi nu s-ar acţiona cu dibăcie, pe ocolite, prin introducerea numărului 666 întîi în carduri, pe buletine, apoi pe microcipuri, cum se întîmplă acum în lume. Dacă făceau ceva bun, apoi nu s-ar fi sfiit atîta, nu s-ar fi ascuns după tot felul de aparenţe, nu ar acţiona prin înşelare, ci ar spune deschis, cu sinceritate şi curaj scopurile şi conţinutul multor măsuri pe care le iau. Dar cu buletinele electronice o iau pe ocolite, se vede de la distanţă că umblă cu lucruri necinstite. Acest 666 din codul de bare se mută ba în permisele de conducere, ba pe paşapoarte, acum se transferă pe buletinele electronice, pe alte documente de care are omul nevoie în viaţa lui socială, pentru ca să-l prindă în cleştele diavolului şi să-l poată pierde. Acum nu mai au nevoie de confruntări ca să creeze martiri ca altădată, ci folosesc metoda înşelării pentru a putea prinde sufletul Creştinului. Dar este vremea cînd toate acestea trebuie să se împlinească. Toţi oamenii vor fi legaţi, prin satelit, direct la calculatoare. Prin 1950, lucram la mină, ca deţinut politic, la Baia Sprie. Printre noi se aflau inginerii şi meseriaşii mineri. Ca să nu ne afle numele, să nu ştie cine suntem, ne-au dat nişte numere, cusute pe mînecă. Nu mai aveam nume, ci răspundeam la un număr pe care îl strigau paznicii. Vremurile de acum desăvîşesc ceea ce s-a facut în comunism; că, de fapt, se urmează fără întrerupere acelaşi plan. Vor să ne pună pe toţi în starea de deţinuţi cum eram noi atunci, să ne dea un număr la care să răspundem. Dar mai ales prin care să ne poată controla tot timpul. Cu cardurile şi buletinele electronice încep marile îngrădiri. Odată ce te-au prins în laţ, nu mai ai cum să scapi.

Vorbind cu unii dintre ucenicii lui apropiaţi, părintele le zicea aşa:

„Acuma se pune problema mîntuirii individuale. Vrei să te mîntuieşti? Trebuie să treci barajul de artilerie! – cum există metoda aceasta de război a individului, să treacă printr-un baraj de artilerie. Acolo n-ai comandant de grupă, nici de pluton, nici de companie; eşti singur cu lopata Linemann şi cu arma ta. Aşa te strecori printre proiectilele care cad în dreapta şi-n stînga; da’ tot trebuie să pătrunzi acest zid de foc. Şi-aşa se strecoară şi Creştinul la ora aceasta. Vrei să te mîntuieşti? Trebuie să-ţi iei viaţa pe cont propriu. Să ţi-o orientezi în aşa fel, încîtAu venit vremuri cînd nu mai ai comandant. Atunci, trebuie să rezistăm, să ne rugăm să ne lumineze harul Domnului. Şi-aşa, privind în urmă la martiri şi mucenici, punem şi noi aicea o mică jertfă. Că, dacă aştepţi astăzi sfaturi sau metode, nu ieşi la liman. Pentru că iată: iese o Scriptură acuma, mai iese o Scriptură peste vreo patru-cinci ani, mai iese o Scriptură în înţelegerea comună cu toate matrapazlîcurile acestea iudaice, şi nu mai ai ce face.”

Aici, părintele este întrebat: Păi va fi o Biserică fără preoţi, fără arhierei? La care el răspunde:

Da, iată că a fost şi în vremurile grele ale creştinismului, cînd te lua, te lăsa să îţi faci rugăciunea, şi îţi tăia capul. Acolo n-avea nici preot, nici… Avea [şi arată în sus cu braţul]…Vom fi puşi la încercare, dar să nu ne temem, turmă mică! – fiindcă Domnul rămîne cu noi. Să nu ne gîndim însă că vom trece prin viaţă, prin viaţa creştină, şi nu ne vom asemăna cu durerile Mîntuitorului Hristos, cînd a spus: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» Orice suferinţă îşi are menirea ei. Şi, dacă sîntem conştienţi de această menire, o putem primi cu toată inima. Să fiţi încredinţaţi că asta vi se cere de la Dumnezeu: să primiţi cu toată inima ceea ce vine! Căci, dacă e îndoială, nu mai e jertfă. Să fiţi pregătiţi în fiecare zi şi în fiecare clipă!

Sursa: Extras din LIBERTATE ȘI ADEVĂR (Teologia libertăţii şi robia democratică – cuvînt pe marginea cărţii „Justin”)