În direct – Sfânta Liturghie din Sfânta și Marea Joi – 16 aprilie 2020

Astăzi prăznuim patru evenimente legate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Spălarea picioarelor ucenicilor; Cina cea de Taină; Rugăciunea cea mai presus de fire; Vânzarea Domnului.

În cadrul acestei Sfinte Liturghii preoții scot încă un Sfânt Agneț care se sfințește împreună cu cel obișnuit și devine Sfântul Trup al Domnului, se imbibă în Sfântul Sânge, apoi se usucă, se sfărâmă și se păstrează de-alungul anului , cu mare grijă, pentru împărtășirea celor bolnavi (în afara Sfintei Liturghii) și nu numai.

Săptămâna patimilor – Sfânta și Marea Joi - Viață Curată

Deschideți aici: 

http://mixlr.com/strajerii-ortodoxiei/

Ieromonahul Teodot către prigonitorii Sfintei Liturghii și Sfintei Împărtășanii: „SĂ N-AVEȚI ODIHNĂ ȘI IERTARE PÂNĂ NU VĂ VEȚI CĂI!”

În contextul crizei coronavirusului, după ce autoritățile legitimate de nu știm cine să guverneze peste România au interzis participarea la Sfintele Slujbe și fac presiuni tot mai mari pentru neîmpărtășirea cu aceeași linguriță a credincioșilor, ca și cum Hristos euharistic, dătătorul vieții, ar fi purtător de boală contagioasă și după ce DSP Constanța a cerut Arhiepiscopiei Tomisului să înceteze această practică, ieromonahul Teodot le transmite acestora un mesaj:

 

 

Îndemnul unui preot grec: „SĂ SLUJIM ÎN PAROHIE. ȚINEȚI BISERICILE DESCHISE PENTRU O PAGUBĂ MICĂ. ȚINEȚI SLUJBA CHIAR ȘI PENTRU UN CREDINCIOS. ACUM ARE MAI MARE VALOARE PREOȚIA VOASTRĂ.”

Imagini pentru liturghie imagini

În contextul în care Guvernul Greciei interzice Bisericii Ortodoxe să mai țină slujbe până la 30 martie, decizie luată pe 16 martie, un preot grec curajos reacționează prin acest articol scris pe 17 martie. 

Nu merge altfel… Preoți, ridicați-vă… Mireni, stați împotrivă…

Scrie Părintele Pavel-Kallikas, paroh la biserica Preasfintei Ilariotissas, râul Kithire

Preoți ortodocși greci, ridicați-vă și stați împotrivă,

Oamenii de stat vor să ne închidă bisericile. Și vă întreb: Există preot fără Biserică?

Oamenii de stat vor să ne aibă ca un organism omenesc de colectări și cantine. Ce este părintele până la urmă: slujitor sau un slujbaș social? Acum am devenit dintr-o dată pentru ei iresponsabili? Când, de acum câțiva ani, din dragoste pentru Hristos, ajutăm și suntem în frunte la lucrurile filantropice, vizităm închisorile, azilurile, spitalele și mai demult alți clerici înainte de noi leprozeriile? De ce? Acum dintr-o dată am devenit iresponsabili în ochii lor? Acum dintr-o dată nu le mai suntem de folos? Dar, pentru cei care spun să se închidă bisericile, pentru ei erau toate nelucrătoare, Tainele și credința lor în Biserică.

Vor să facă lumea să nu iubească nici mâna părintelui, nici să vină la Biserică. Și ei fac bine și nu-și dau seama. «Ai noștri»? mai degrabă se pun în acord și se dau după chipul lumii, al acestui veac mână-n-mână.

Oamenii de stat vorbesc (am aflat de la ai noștri) despre sfânta ascultare. Sfânta ascultare față de puterea atee și față de conlucrarea cu Biserica administrativă? Sfânta ascultare față de «Irod» cel după lege? Sfânta ascultare față de acești demolatori a orice noimă de ortodoxie și elinism? Sfânta ascultare față de revizuitorii Constituției noastre? Este cunoscut că… legea adesea și cum se întâmplă deseori, devine imorală.

Vorbesc (acum numai ai noștri) și spun și pretind că este o «faptă sfântă» să stea credincioșii deoparte de Biserică.

Ca și cum Tainele brusc se fâstâcesc și se degradează și încetează în fața coronavirusului.

Ca și cum legile duhovnicești au devenit omenești și au fost îndreptate. Ca și cum «dragostea» acestor mai-mari este în stare să acopere Dragostea, adică pe Dumnezeu.

Ca și cum Dumnezeu va da pietre celor ce cer pâine și șerpi celor care cer pește.

Ca și cum acești sunt idoli pe locul lui Dumnezeu, părinți pe locul Părinților să ocrotească pe oameni pe toate planurile propriei lor «păstoriri» inventate. Cum? Înstrăinându-i de Biserică și de slujbele ei. Ce au izbutit? Vai! Să abunde iar și iar pustiul «prin iconomie».

Și vă întreb, iubiții mei preoți.

Așa au făcut primii noștri preoți în perioade de prigoane, care i-au costat viețile, și-au oprit Liturghiile? S-au temut să fie considerați «iresponsabili» când îi învățau și povățuiau la mucenicie pe creștini? (de ex., Sf. Dimitrie este iresponsabil?)

Asta au făcut preoții noștri în anii stăpânirii turcești? Au fost iresponsabili cei care îi deviau pe copiii greci să gândească liber? Au fost iresponsabili monahii și monahiile care au pus frână islamizării copiilor greci? (de ex., a fost iresponsabilă Sf. Filoteea?)

Asta au făcut preoții noștri de fiecare dată în anii amenințării integrității noastre teritoriale? Au fost iresponsabili arhiereii care au organizat opoziția în Macedonia (din perspectivă a/românească grecii sunt colonizatori în Macedonia de sud – n. adm.) și în orice altă parte?

Au fost iresponsabili preoții care împărtășeau în prima linie pe voinicii care erau la război?

Deci este iresponsabil părintele astăzi care deschide Biserica drept măsură împotriva amenințării virusului?

Dar, Sfinți(ți) Arhierei, dacă nu este apărat acum credinciosul cu Tainele Bisericii noastre, dacă nu aleargă să sărute acum sfintele icoane, dacă nu primește acum binecuvântare din mâna preotului (și nu din picior), dacă nu aude acum sunetul mângâietor al clopotului că cineva se roagă pentru acest bunic sau bunică, atunci când o va face? Când? Când va trece primejdia? Când vom înțelege la sfârșit că măsurile omenești de orice fel sunt bune, dar la final nu ne acoperă, sunt ineficiente. Și aceasta deoarece sunt omenești.

Sfinți(ți) Arhierei, vom face ca și romano-catolicii? Dar ei fie că țin deschise, fie închise «bisericile» lor, e același lucru pentru harul sfințitor. Zero.

Sfinți(ți) Arhierei, vă rog și vă implor «nu vă potriviți acestui veac».

Iubiți părinți, SĂ SLUJIM ÎN PAROHIE.

ȚINEȚI BISERICILE DESCHISE PENTRU O PAGUBĂ MICĂ.

ȚINEȚI SLUJBA CHIAR ȘI PENTRU UN CREDINCIOS.

ACUM ARE MAI MARE VALOARE PREOȚIA VOASTRĂ.

CINSTIȚI-O!

NU VĂ TEMEȚI DE AMENINȚĂRI.

ȘI DUMNEZEU ESTE CU NOI.

Traducerea: Ieromonah Lavrentie Carp

Sursa: poimin.gr

Video scurt – Pr. Teodor Zisis și părinți români care au întrerupt pomenirea slujind cu IPS Longhin la Bănceni

Duminica a doua din Postul Mare, la Mânăstirea Bănceni (Bucovina de Nord – azi, Ucraina).

PS LONGHIN: „EU NU-L POMENESC PE PATRIARHUL KIRIL LA SFÂNTA LITURGHIE” (pentru erezie) – Conferință din 10 martie 2016, în limba rusă ( video – transcriptul parțial)

Vrednicul ierarh român, din Patriarhia Moscovei, nu ne dezamăgește nici de data asta. Stă tare în Ortodoxie alături de părinții din Mânăstirea Bănceni și de credincioșii lui. În fața unei astfel de mărturisiri și de trăiri, nu pot să zic decât: Cine mai este ca Longhin! 


Minutul 53:50

„Noi ne rugăm pentru PF Patriarh Kirill şi fraţii noştri se roagă şi voi trebuie să vă rugaţi. Dar să-l pomenesc la liturghie… să-l pomenesc nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic, cine e eretic. Adoptând acest document, despre care ştiţi, cele 30 de puncte, vi-l voi citi mai târziu… Ei spun „documentul a fost adoptat ca urmare a întâlniri Preafericitului Papă al Romei…” – asta spune patriarhul nostru, asta e erezie, fraţilor. E o erezie adevărată. Ce fel de Preafericit este acela dacă toţi Părinţii noştri, toţi Sfinţii noştri Părinţi ai Bisericii Ortodoxe îi numesc eretici pe latini. Noi astfel îi pierdem, nu îi lăsăm să se ridice, să se pocăiască. Iată el este acum Papa Romei cel drept, căci chiar patriarhul a toată Rusia a spus că el este Preafericit. Pentru noi el este eretic.

În al doilea rând. Cuvântul din sfânta liturghie: „Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” – să fie cu ei duhul lor, cu noi va fi Duhul lui Dumnezeu, nouă nu ne trebuie binecuvântarea papei Romei. […]

Tot aici este erezie, cele 30 de puncte. Dar eu nu-l pomenesc pe patriarhul Kirill la sfânta liturghie îndeosebi pentru punctul 5, să înţelegeţi corect aceste cuvinte: „În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie” – şi ce vrea el, să ne împărtăşim cu papa Romei? Fără pocăinţă, fără îndreptare? „Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri” – aşa îi numesc ei pe toţi Sfinţii Bisericii Ortodoxe, străbunii, că ei sunt vinovaţi pentru tot, că încă mai sunt deschise acele răni. „…în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului” – înseamnă că toţii sfinţii erau slabi şi păcătoşi?! Ce drept au ei să-i pângărească sfinţenia noastră, Biserica noastră, pe Sfinţii noştri Părinţi?! Să-i acuze că sunt păcătoşi? Da, ei sunt păcătoşi, ştiu asta, căci nu este om fără de păcat, dar viaţa lor a fost sfântă, ei mureau pentru credinţă, pentru ca dogmele Bisericii noastre să nu fie batjocorite de nimeni niciodată. Şi ei ne-au lăsat adevărata credinţă ortodoxă, nu erezia latinilor. „…care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a lui Hristos Mântuitorul: „Ca toți să fie una. După cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, să fie și ei în noi una”” – noi trebuie să fim una în adevărata Biserică a lui Dumnezeu, dar nu cu papa Romei să fim una.

Apoi imediat ei trec la punctul 6 şi spun: „Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu” – iertaţi-mă, eu niciodată nu voi fi unit cu ereticii. Sunt ortodox, am dogmele şi canoanele credinţei ortodoxe şi nu voi deveni un trădător. Iar noi, ca fraţi şi surori, nu am venit în mănăstire, nu am lăsat lumea aceasta pentru că nu aveam ce face, noi L-am iubit pe Domnul Dumnezeu, nimeni nu ne-a impus să-L iubim, nimeni nu ne-a forţat să lăsăm mamele, părinţii şi să venim la mănăstire. Pe mine m-a făcut numai dragostea lui Dumnezeu, când am aflat că El a murit pentru mine pe cruce. Vreau să rămân credincios Domnului Dumnezeu. Eu îi îndemn pe fraţi şi surori şi pe toţi creştinii ortodocşi: noi nu oamenilor trebuie să le rămânem credincioşi, ci însuşi Domnului nostru Iisus Hristos şi adevărului Bisericii noastre Ortodoxe, pe care El ne-a lăsat-o. Slavă Domnului că noi am înţeles astăzi că Dumnezeu ne-a dat putere să ajungem până la aceste vremuri, pentru a cunoaşte adevărul credinţei ortodoxe. Acum 30 sau 40 de ani noi nu cunoşteam credinţa noastră, de aceea Domnul a încetinit [mersul lucrurilor, n. tr.], ca să înţelegem toată credinţa noastră şi adevărul, pentru a merge pe urmele Mântuitorului, dar nu pe urmele acestor oameni. […]

catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie” – întoarceţi-vă, vă rog, pocăiţi-vă! Nu ajunge smerenie, pentru că noi avem trufie diavolească. Cine poate să-i smerească, dacă ei sunt locţiitorii lui Dumnezeu pe pământ, dacă ei au purgatoriu? Dacă ei au călcat în picioare toate dogmele şi canoanele Bisericii noastre Ortodoxe şi au plecat, s-au lepădat de adevăr, de Dumnezeu?

Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri” – pentru că oamenii au vrut să fie ca Dumnezeu, asemenea lui lucifer […] noi vrem să fim ca Dumnezeu, de ce ar trebui să slujim? […] De aceea noi niciodată nu mergem în întâmpinarea acestui eres. Şi eu îmi cer iertare de la Preafericitul [Patriarh, n. tr.], dar să-şi ceară el iertare de la Biserica noastră Ortodoxă, de la creştinii ortodocşi şi de la toţi Sfinţii Părinţi din cele 10 veacuri, 1.000 de ani, pe care el îi jigneşte. Dar ei prin viaţa lor au mărturisit credinţa ortodoxă, credinţa mântuitoare. […]

Noi nu schimbăm credinţa, noi am fost, suntem şi rămânem în Biserica Ortodoxă, în Biserica Ortodoxă Rusă, dar ei să se decidă, capii Bisericii noastre, sunt eretici sau sunt ortodocşi. Îi vom iubi pe toţi oamenii din lume, îi vom hrăni, îi vom îmbrăca, le vom ajuta tuturor fără să-i întrebăm dacă cred sau nu în Dumnezeu. Dar când este vorba de dogmatică, de canoanele Bisericii, noi avem un singur adevăr şi rămânem în adevăr.

Minutul 1:27:30

[întrebare] „Impunerea pan-ereziei în Biserica Ortodoxă prin adoptarea proiectelor de documente s-a făcut fără discuţie sobornicească la Soborul Arhieresc din 2-3 februarie 2016” – să nu se supere nimeni, fraţilor, pe noi nimeni nu ne-a văzut, nu ne-a auzit şi nici nu s-a uitat nimeni la noi, absolut. Noi am stat 2 zile în acele scaune şi lor le era indiferent – suntem noi acolo sau nu. Ei oricum au hotărât ale lor. Dar nu există aşa. Noi când ne rugăm pentru părintele nostru patriarh, dacă el este părintele nostru, atunci auziţi-i, vă rog, pe fiii dvs. care au fost mereu credincioşi, dar nu oamenilor, ci Bisericii Ortodoxe Ruse canonice şi aşa vom rămâne şi în continuare credincioşi ei.

Noi şedeam acolo şi nimeni nu ne întreba. Şi o dată erau greşeli dogmatice, sau am putea spune păcate strigătoare împotriva Duhului Sfânt, eu am ridicat mâna ca să fiu împotrivă, căci eu nu pot vota aceste probleme – „Tu cine eşti? Ia loc, ne descurcăm fără tine”. Fără mine se pot descurca, dar fără Dumnezeu, fără adevăr nu ne vom descurca niciodată. […]

Nu poate un singur om să decidă soarta Bisericii noastre. Trebuie să fie sobor. Dar ei spun căsoborul a încuviinţat. Vom minţi lumea întreagă? Nouă nimeni nu ne-a spus nimic de nici un fel de întâlniri. Şi când cineva a ridicat problema „Preafericite, aici sunt mari greşeli dogmatice, cum să mergem la acest sobor?” – „Gata, tăceţi, luaţi loc, totul este decis. Totul s-a votat, totul a trecut”. Staţi un pic, cum se poate aşa?! Ne-au aşezat pe toţi, nu putem spune acolo nimic. Ne acuză acum poporul ortodox: „De ce ne-aţi trădat, preasfinţiţilor? De ce aţi făcut tot asta?”. Acolo erau mulţi ierarhi care erau împotriva la tot, dar… Frica, frica este asupra noastră pentru că „mâine vă voi pedepsi, mâine vă trimit la nord” – mai rău decât pe vremea comuniştilor. Asta e credinţa noastră ortodoxă? Noi din dragoste, liber am venit la Dumnezeu, nu vom asculta aceste învăţături minciunoase ale lor.

Oare ne-am atribuit noi, de facto, autoritate papală, ca o singură persoană să ia decizii asupra problemelor importante pentru întreaga plinătate a Bisericii Ortodoxe Ruse: să se întâlnească sau nu patriarhul ortodox rus cu ereticul-iezuit papa Romei? Consiliul mondial al bisericilor este pentru ei o „casă comună” [din cuvântarea actualului patriarh Kirill la Adunarea generală a CMB de la Canberra, 1991, n. tr.] şi vor ca acesta să fie „leagănul bisericii unite” [ibidem] şi numindu-i pe toţi ereticii drept fraţi, a spus că Dumnezeu e ca soarele, iar diversele religii sunt razele prin care oamenii ajung la Dumnezeu. Ei recunosc preoţia ereticilor, adunările eretice papistaşe ale ereticului Francisc ca având har. Astfel sunt călcate în picioare sfintele dogme şi canoane ortodoxe, învăţătura Sfinţilor Părinţi şi sângele Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori care dădeau pe faţă şi luptau cu ereziile papiste latine, [iar aceştia] participă la crearea noii religii mondiale. În acest fel se pregăteşte calea lui antihrist. Religia mondială, fraţi şi surori, asta este calea lui antihrist. Şi ne pare rău că noi înşine am mers în întâmpinarea lui antihrist şi vrem să-i pregătim această cale. Nouă el nu ne trebuie, nouă ne trebuie Hristos Dumnezeu, pentru El eu mă aflu astăzi aici, iar ei să aleagă, au pentru asta şi putere şi tot…

Când îi numesc pe eretici drept fraţi, episcopi şi preafericiţi, au o credinţă comună, un botez comun, recunosc biserici, iar nu Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Semnarea declaraţiei din Cuba este o trădare, o călcare în picioare a credinţei ortodoxe. Pentru mine personal, cele 30 de puncte sunt cei 30 de arginţi ai lui Iuda. Aceasta e lepădare de credinţă noastră ortodoxă şi necinstirea Sfinţilor Părinţi pe o perioadă de 10 veacuri. Această declaraţie este învăţătură şi legalizare a religiei lui antihrist, a fost semnată la aeroport şi se ridică în chip hulitor şi minciunos asupra adevărului lui Hristos şi anume din acest motiv noi respingem declaraţia, ea poartă în sine duhul apostaziei şi a smintelii pentru creştinii noştri ortodocşi.

Dragi ortodocşi, dacă vom pierde curăţia sfintei Ortodoxii, noi Îl vom pierde pe Sfântul Duh care este în Biserica noastră, iar asta înseamnă că vom pieri. Nu putem permite asta. După cuvântul Sfinţilor Părinţi „iubeşte-l pe păcătos şi urăşte păcatele sale”, noi îi iubim şi le dorim mântuire tuturor oamenilor. Dar rătăcirile eretice ale eterodocşilor noi nu le primim. Dacă ei vor renunţa la eresuri şi vor accepta dogmele celor 7 Soboare Ecumenice, noi vom fi bucuroşi să-i salutăm ca fraţi de credinţă. Dar atâta timp cât ei sunt în erezie, intrarea în comuniune euharistică sau de rugăciune cu ei înseamnă recunoaşterea eresului lor drept adevăr, ceea ce este echivalent cu moartea duhovnicească.

Luând în consideraţie tendinţele periculoase ecumeniste, care se văd în Biserica noastră, noi trebuie să spunem adevărul, căci de nimic nu se teme întunericul aşa cum se teme de lumina adevărului. „Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Ef. 5:11) – ne-a poruncit Apostolul Pavel. Vom urma sfaturilor sale şi să ne binecuvânteze şi să ne întărească Dumnezeu pe toţi.

Sursa: 

PS Longhin (Jar): „Să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”. Traducerea fragmentelor conferinţei recente.