Comemorare – 14 mai, Ziua națională a martirilor din temnițele comuniste

INVITAȚIAE. Ziua nationala a martirilor din temnițele comuniste. Vă invităm marți, pe 14 mai, ora 19,oo, în Piața Revoluției (Palatului Regal) din Capitală, va avea loc a doua ediție a manifestării memoriale dedicate martirilor temnițelor comuniste, conform Legii 127/2017. Această lege a  instituit ziua de 14 mai ca „zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste”. În expunerea de motive a Legii 127/2017, se arată că această zi a fost aleasă în amintirea celui mai mare val de arestări politice din istoria României (noaptea de 14 mai 1948). Circa zece mii de tineri, foarte mulți dintre ei studenți, au fost arestați în acea noapte fatidică, în baza unui plan al autorităților comuniste, umplând pușcăriile și lagărele de exterminare.  Luptătorii anticomuniști și urmașii acestora, împreună cu mai multe organizații ale societății civile au luat inițiativa acestei adunări comemorative, pentru prima oară în anul 2018. Locația aleasă nu este întâmplătoare: clădirea Ministerului de Interne a reprezentat, după 1948, unul dintre centrele de detenție și anchetă ale Securității, mii de opozanți ai regimului comunist fiind torturați în temutele celule din subteranele clădirii. Organizatorii cheamă bucureștenii să se adune pe 14 mai, începând cu ora 19,oo, în scuarul dintre Memorialul Revoluției și statuia lui Iuliu Maniu, cu candele și lumânări aprinse. În deschiderea adunării, un sobor de preoți vor oficia o slujbă de pomenire. Pe fundalul cântecelor Rezistenței și ale închisorilor comuniste, pe un ecran vor fi proiectate chipurile celor trecuți prin temnițele comuniste. Foști deținuți politici și personalități vor susține scurte alocuțiuni. Totul se va încheia, după căderea întunericului, cu un marș al Memoriei, participanții purtând lumini, ca simbol al nestinsei amintiri a celor sacrificați în închisorile și lagărele comuniste. Inițiatorii deplâng faptul că anul trecut toate instituțiile publice au ignorat această zi, neorganizând nici o manifestare, deși Legea 127/2017 recomandă explicit acest lucru. „Ingratitudinea manifestată de instituțiile publice față de amintirea acestor oameni este condamnabilă, ea fiind o sursă neputinței societății românești de a ieși din marasmul de astăzi”, au declarat urmașii luptătorilor anticomuniști, grupați în cadrul societății civile în fundații și asociații care au luat inițiativa acestei manifestări.

Noua Dreaptă

Reclame

LEGIUNEA DIN CER – A trecut la Domnul Petre Petre, fost partizan în Munții Buzăului

A mai plecat un luptător… PETRE PETRE a trecut la cele veșnice…

Primim de la Buzău trista veste a plecării dintre noi a camaradului nostru PETRE PETRE, luptător în Rezistența anticomunistă, fost deținut politic, un suflet ales, de o noblețe aparte, încununare fericită a virtuților creștine și a bunului simț românesc.
Pe 6 iulie ar fi împlinit 98 de ani… Și nu știm cum vor arăta de aici înainte, fără dânsul, manifestările memoriale la care era nelipsit, când zeci sau sute de participanți, cel mai adesea tineri, îl înconjurau cu dragostea lor și savurau amintirile depănate de dânsul.
În lumea Rezistenței anticomuniste va rămâne neștearsă amintirea firii blajine și chipului luminos pe care strălucea voioșia, bunătatea și dragostea ce o revărsa neîncetat în jurul său. Apariția lui Petre Petre crea oriunde sentimentul întâlnirii cu un sfânt. Părea atât de nelumesc și răspândea atâta isihie, încât aducea pretutindeni pacea și înțelegerea între oameni.
Casa lui din apropierea Buzăului devenise în ultimii ani un adevărat loc de pelerinaj pentru tinerii care descopereau, sub părul argintiu și modestia deosebită, un munte de dârzenie și mărturisire, un atlet al lui Hristos. De multe ori ne-am întrebat: ce socoteli tainice va fi avut Dumnezeu, păstrându-l pe acest om ieșit nevătămat din atâtea întâlniri cu moartea? La începutul mileniului al treilea, Petre Petre, apropiind binecuvântata vârstă a centenarului, a fost unul dintre acei martori ai unui ev de sânge și foc, puși deoparte de Dumnezeu, asemenea Proorocului Ilie, pentru a da mărturie. Mărturie asupra vitejiei unei generații întregi rămasă în gropile comune ale lagărelor și temnițelor. Mărturie că se poate trăi demn și fără compromisuri. Mărturie că fără Hristos, omenirea riscă să devină, de fiecare dată, doar o nouă hetacombă a suferinței și ororii.
Dumnezeu să îi facă drumul lin și fie ca sufletul său, de acolo, din ceata drepților, să vegheze asupra noastră și asupra acestei țări pe care a iubit-o mai mult ca pe orice altceva, și căreia i-a închinat toate suferințele și durerile sale.
„Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…!
Camaradul PETRE PETRE! Prezent!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu
Președinte, Coriolan Baciu ; Secretar: Florin Dobrescu

REPERE ALE UNEI EXISTENȚE EXEMPLARE

Petre Grigorescu (acesta era numele sub care s-a născut) a fost unul dintre acei români care la cumpăna veacului trecut au îndrăznnit să se opună fățiș ocupației sovietice și regimului ateo-comunist instaurat de aceasta, aderând la un grup de rezistență armată localizat în Munții Buzăului și organizat de avoatul Nicolae Păun (apărător al lui Corneliu Codreanu în 1938) și doctorul Corneliu Șercăianu.
În timpul masivelor arestări din 14-15 mai 1948, Petre Grigorescu, pe atunci angajat al schelei petroliere Berca, a ascuns un camarad fugar în propria vie, iar în iunie același an a reușit el însuși să scape de arestare, alăturându-se grupării de partizani conduse de cei doi lideri legionari locali. Petre Petre avea să fie însărcinat cu aprovizionarea cu alimente a grupului, ceea ce necesita dese deplasări nocturne, pe o distanță de circa 60 km, până în satul Pleșcoi. În iarna 1948-48, într-o noapte cu lună, reușeste cu greu să scape dintr-o încercuire a Securității.
Îmbolnăvindu-se, este internat clandestin de un prieten medic. Aici va afla de capturarea grupului de Rezistență și de căderea în luptă cu Securitatea a învățătorului Constantinescu. dar trebuie să părăsească spitalul atunci când Securitatea începe să facă verificări în fișele pacienților.
După un periplu prin mai multe sate unde a fost adăpostit, avea să fie arestat în casa surorii sale din Valea Sibiciului. După o scurtă anchetă la Securitatea din Pătârlagele, a fost dus la Buzău, unde a trecut printr-o anchetă deosebit de violentă, fiind bătut de securiști și strivit sub cizme. Tratat o perioadă pentru as e reface, anchetele au reînceput cu o virulență și mai mare. S-a remarcat în cruzime sublocotenentul Nelu Dumitrescu, acest călău aplicând un arsenal inimaginabil de torturi, de la bătaia la tălpi și pe corp cu țevi de fier, cabluri sau bastoane de corn și până electrocutare repetată, precum și simularea execuției în câmp. În acel infern a trecut pe lânga ispita sinuciderii, dar a fost salvat miraculos de o viziune a mamei sale…
După îndelungi anchete, a fost condamnat la patru ani detenție, în cadrul unui lot numeros de buzoieni, dintre care 12 erau preoți. Torturile din timpul anchetei îi rupseseră însă coastele, acestea străpungând pielea și formând plăgi infectate. Timp de aproape un an nu i s-a acordat nici un ajutor medical, fiind lăsat să se chinuiască astfel, după care a fost trimis la spital, unde a fost îngrijit cu multă omenie de medicul maghiar Papp, care i-a făcut mai multe intervenții chirurgicale, vindecându-se cu greu.
A urmat o perioadă petrecută în penitenciarul-spital TBC de la Tîrgul Ocna, unde a cunoscut pe mulți marturisitori ai lui Hristos din temnițele comuniste, între care Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Victor Corbuț, Jenică Popescu, Aristide Lefa, viitorii preoți Constantin Voicescu, Mihai Lungeanu.
Cumplita temniță suterană de la Fortul 13 Jilava a fost, de asemenea, unul din locurile sale de suferință, după care a urmat Caransebeș.
Eliberat în 1955, după șase ani de detenție, cu doi peste expirarea pedepsei, a fost primit cu bucurie de famailia care îl crezuse mort, neavând nici o veste despre el.
A lucrat la schela petrolieră din Moinești și la o întreprindere din Onești, unde s-a și căsătorit, întemeind mult dorita familie și primind de la Dumnezeu primul copil. Dar avea să fie din nou arestat, în noaptea de 17-18 iunie 1958, în cadrul unui alt mare val de arestări politice, fiind condamnat la 18 ani muncă silnică și confiscându-i-se puțina sa avere. Anchetele au durat 15 luni, fiind presărate cu torturi foarte violente, în care i-au fost distruse iremediabil timpanele, dar și cu utilizarea unor substanțe psihotrope, în vederea anihilării voinței. Detenția a fost executată în penitenciarul Aiud, destinat în cea mai mare parte legionarilor. Aici, fără nici o asistență medicală, s-a vindecat în mod inexplicabil de ulcer. Ultima parte a detenției a petrecut-o în lagărele de muncă forțată de la Salcia și Insula Mare a Brăilei.
Eliberat odată cu toți deținuții politici, ca urmare a grațierii din 1964, adoptată de comuniști la presiunile internaționale, s-a angajat la mai multe întreprinderi, fiind în repetate rânduri convocat la Securitate, unde i s-a cerut să devină informator, Petre Petre refuzând întotdeauna aceste propuneri. Ca urmare a refuzurilor sale, a fost nevoit să muncească doar ca muncitor necalificat, calificându-se la locul de muncă și ducându-și viața în demnitate. Al doilea copil i s-a născut după eliberare.

După evenimentele din decembrie 1989, a participat entuziast la acțiunile de regrupare și reorganizare a foștilor luptători, activând în Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, în Partidul „Totul pentru Țară” și Fundația „George Manu”, participând la înființarea și activitățile Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Era nelipsit, în fiecare an, de la manifestările Zilelor Rezistenței de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde era înconjurat cu drag de participanții care savurau amintirile depănate de dânsul.

Dumnezeu să-l ierte!

INTERVIU (2017) – Aspazia Oțel Petrescu : MAICA DOMNULUI spune să fiți uniți în jurul duhovnicilor voștri, în case pe care să vi le pregătiți, ca să fie capabile SĂ ÎNLOCUIASCĂ BISERICILE, CARE NU VOR MAI FI BISERICI

 

„Îmi pare așa de rău că nu va fi ușor pentru voi! Dar, dacă într-adevăr veți păstra permanent legătura cu Domnul, nimeni nu va vă putea face nici un rău. Veți putea să treceți, cum spune Mântuitorul, și peste vipere și peste aspide…”

Despre faptul că Duhul Sfânt va părăsi bisericile (de zid) și că Maica Domnului ne spune să pregătim case, care vor ține loc de biserici.

Despre vremurile grele care vor veni.

Despre faptul că generația tânără va suferi pentru credință.

Despre protocoale (supermemorandumul).

Despre era cibernetică. Totul va fi electronic.

Despre faptul că vor cădea toate sistemele electronice, la sfârțit.

Despre protestele din Piața Victoriei.

Despre faptul ca DNA este mâna dreaptă a masoneriei.

Despre înșelările diavolului.

Despre închisoare.

Despre căderea prin tortură și ridicarea duhovnicească.

Despre Costache Opișan, serafimul închisorilor.

Despre răpirea Dumnezeiască.

Despre întâlnirea cu părintele Arsenie Boca.

Despre spovedanie și izbăvirea de păcate.

Despre cel mai mare dar – Pacea Domnului.

Despre Maica Domnului și ajutorul ei dat oamenilor.

Despărțire înduioșătoare de tinerii care au venit în vizită.

Un vis profetic cu Căpitanul

Un vis profetic cu Căpitanul

Image result for corneliu zelea codreanu imagini

Foto: miscarea.net

Un vis profetic cu Căpitanul

Era iarna, în ianuarie februarie 1950. Directorul închisorii Aiud era vestitul Farcaş. În faza de atunci, distrugerea deţinutului politic la Aiud, se realiza printr-o sălbatică înfometare, prin frig şi printr-o teroare a miliţianului dusă până la exercitarea dreptului de viaţă şi de moarte asupra deţinutului politic, prin pedepse corporale (inclusiv bătaia), izolare, neagra, lanţuri etc. Asistenţa medicală lipsea cu desăvârşire. Asupra sistemului nervos se apăsa cu lipsa totală a celor mai elementare instrumente care ar fi putut înfiripa o brumă de preocupări intelectuale: creionul, cartea etc. Ele constituiau pentru noi, acum, amintiri dintr-un trecut îndepărtat, ceţos. Având aşa ceva era un delict prin comiterea căreia riscai să-ţi pierzi viaţa, ca şi pentru privitul pe geam sau cârpitul unui ciorap. Mai presus de toate erau: foamea, frigul şi teroarea fără limita miliţianului. Aceste instrumente, aplicate cu sălbăticie, începuseră a-şi arăta roadele prin apariţia deceselor, ici, acolo… tot mai multe.

Mă aflam în Celular, etajul 3, pe nord, a doua celulă de lângă ,,neagra,,, cu următorii camarazi, legionari (legionarii ocupau atunci celulă cu celulă, toate spaţiile mai expuse frigului din întreg Celularul, îi înşir în ordinea în care ocupam priciul, de la geam spre uşă): subsemnatul, Aurel Câmpan, Mitică Huţanu, Aurel Timuş, Ilie Stângă şi Paul Cojocaru. Profesiunea şi vârsta:

  • subsemnatul învăţător, 25 ani;
  • Aurel Câmpan, profesor Liceul Industrial Oradea, 30 ani;
  • Aurel Timuş, funcţionar, 26 ani;
  • Mitică Huţanu, muncitor;
  • Ilie Stângă, avocat, fost chestor şef al Poliţiei Capitalei în1940, 43 ani;
  • Paul Cojocaru, avocat, fost şef al Poliţiei Legionare la Ploieşti în 1940, 46 ani.

Toţi erau condamnaţi pentru activitate legionară.

Într-o seară am avut un vis.

Se făcea că, cineva din ierarhia legionară, mi-a comunicat că trebuie să mă prezint Căpitanului (Corneliu Zelea Codreanu). Mi-a indicat: ,,Mergi, iată (arătând cu mâna), în direcţia aceasta. Vei întâlni o apă curgătoare, adâncă şi lată. Este o singură punte pentru traversarea ei; o vei găsi. Traversezi apa. Mergi apoi drept înainte, în direcţia pe care ţi-o indică puntea. După câteva sute de metri este un codru, la marginea căreia te aşteaptă Căpitanul,,.

Am plecat copleşit de emoţii, topit de bucurie. Îl voi cunoaşte pe Căpitan. Voi avea cinstea să mă prezint lui, ca urmare a unei dispoziţii a sa. (la data când a fost asasinat Căpitanul, eu eram complet străin de ceea ce se petrecea în ţara noastră. Aveam 13 ani şi eram un oarecare elev al Şcolii Normale din Iaşi).

Am găsit râul. Era destul de lat, curgea tumultuos, învolburat, dar am nimerit uşor puntea. Avea o lăţime de circa 30 de centimetri. Se bălăbănea. Nu avea bară sau frânghie de susţinere cu mâna. Am pornit. Încă de la primii paşi am constatat că era şubredă. Pe măsură ce înaintam, balansul era tot mai mare, stânga-dreapta, sus-jos. Pe la jumătate a început să pârâie şi s-a rupt. N-am căzut în apă ci am sărit pe puntea care ducea spre malul opus şi care era ancorată de mal. Pe coate, în genunchi, făcându-mă una cu puntea, am ajuns pe mal. M-am ridicat în picioare şi m-am orientat în direcţia pe care mi-o indica puntea. În faţa mea, se desfăşura orizontal o pajişte, mărginită, după câteva sute de metri, de poala unui codru.

Iarba proaspătă, imaculată, se înălţa până peste glezne şi era năpădită de flori fragede de toate culorile posibile. Pajiştea emana un miros îmbătător. Mângâiate de razele soarelui, aici viaţa palpita din plin: fluturi de toate culorile şi mărimile, zumzetul albinelor, cântecul în triluri diferite ale păsărilor dintre care unele se urcau în înaltul cerului, altele se rostogoleau printre flori la picioarele mele iar altele făceau cununa deasupra şi în jurul capului meu, gata-gata să mă sărute.

Îmi venea să mă tăvălesc prin iarbă, în flori, şi n-aş mai fi plecat de acolo. Dar trebuia să merg la Căpitanul.

Am privit spre codru. Era năpădit de un verde sănătos, nu avea goluri: urca în pantă, urca fără întreruperi până sus, sus, când la un moment dat se împreuna cu norii. Acelaşi soare mângâietor îl poleia de jos până sus. Înotând prin iarbă şi prin flori, urmărit de fluturi, de albine şi de păsări, am pornit în direcţia stabilită.

L-am văzut. Stătea jos, sub umbra unui gorun, îngropat în iarbă şi în flori care îi ajungeau până la umeri. Când m-am apropiat s-a ridicat. Era înalt, larg în umeri, adunat la mijloc, era îmbrăcat într-un costum vernil, cu o cravată de culoarea codrului care îl învecina. Faţa-i smeadă, luminată de doi ochi mari, verzi, era adumbrită de sprâncene negre, bogate. Fruntea, potrivit de lată, era continuată de un păr negru, bogat, pieptănat peste cap, cu şuviţe bogate, uşor ondulate, care tindeau, pe dreapta şi pe stânga, să-i ocrotească urechile. Era aşa cum mi-l închipuiam din povestirile unora care îl cunoscuseră şi din poze. Era un Făt –Frumos al frumuseţilor paradisiace care îl înconjurau.

Învăluindu-mă cu o privire blândă, încurajatoare, cu o voce sensibil baritonală, mi s-a adresat:

,,Ai venit. Foarte bine. Ia stai jos aici,,. S-a aşezat şi el lângă mine. ,,Uite aici registrul acesta. Poftim linie şi creion. Deschide la prima filă. Scrie sus, cu caractere mari: TABEL NOMINAL. Liniază doar această rubricaţie: numărul de ordine, un spaţiu mic, apoi un spaţiu suficient pentru numele şi prenumele,,.

În câteva minute am executat prima pagină.

,,Scrie acum la numărul 1: Huţanu Dumitru,,.

Am scris.

,,La numărul 2: Câmpan Aurel,,.

– Am scris.

,,La numărul 3: Timuş Aurel,,.

Abia terminasem de scris numele lui Timuş şi, din seninul care ne înconjura, s-au dezlănţuit tunete şi fulgere. O zdreanţă de nor era deja deasupra noastră, aruncându-ne câteva picături. Căpitanul a pus palma streaşină la ochi, a privit cercetător cerul şi mi-a spus:

– ,,Închide registrul. Pune-l sub haină. Vom continua după ce trece norul acesta, că e mic… ,,.

Şi…m-am trezit. Era noapte, n-am putut stabili cât să fi fost ceasul. Celula era învăluită în întuneric. Viscolul urla şi făcea să se scârţâie uşile de la WC-uri. Nu se petrecea nimic deosebit în Celular. Nu se simţea umbră de miliţieni, părea că încremenise totul. După respiraţie, după imperceptibile gemete sau suspine, după sforăitul uşor al lui nenea Paul (sforăia aşa cum toarce motanul lângă sobă), am înţeles că cei cinci camarazi dormeau somn adânc, fiecare înlănţuit în propriile-i zdrenţe.

Gândeam cu faţa în sus, cu ochii închişi, străduindu-mă să păstrez în minte imaginile vii din vis, chipul Căpitanului. Nu mi-a venit greu să păstrez vii în minte acele imagini pentru că visul a fost de o claritate cristalină. Mi-am mai potrivit puţin sub cap, ,,perna,, (foloseam drept pernă gamela, cu gura pe scândura priciului), mi-am mai strâns, pe sub coaste, boarfele, pentru că mă ,,trăgea,, de la geam, şi m-am cufundat în cel de-al doilea somn.

A doua zi am povestit visul, fără să fi omis vreun amănunt. Toţi au fost impresionaţi de apariţia Căpitanului în vis, de altfel ca şi mine. Prezentarea visului meu n-a avut alt efect decât acela de a provoca pe cei doi mai vârstnici, care îl cunoscuseră pe Căpitan, la povestirea altor şi altor amintiri în legătură cu el. Cui să-i fi dat atunci prin minte că visul avea o semnificaţie şi încă una foarte mare?

Abia după ce la scurtă vreme, în împrejurări tragice, Mitică Huţanu, Aurel Câmpan şi Aurel Timuş, au murit repede unul după altul, exact în ordinea în care au fost înscrişi în ,,registrul,, Căpitanului, am descoperit elementul atât de limpede semnificativ în vis.

Sursa:  Mihai Pușcașu, „Mărturii din iadul închisorilor comuniste”, pag. 73-77, editura Agaton, Făgăraș 2010.

81 de intelectuali cer abrogarea Legii antilegionare (217/2015). îi va băga în seamă cineva?

Memorie Culturală:memorie c

O lege de inspirație stalinistă ca in anii ’50

Scrisoare deschisă către
Președintele României, Guvernul României,
Parlamentul României, Avocatul Poporului
 
 Noi, profesori universitari, artiști plastici, scriitori, cercetători, doctoranzi în domeniul literelor, artei și științelor umane, membri și colaboratori ai Fundației „Credință și Creație”, reuniți la Mănăstirea Putna cu ocazia colocviului „Etica memoriei” (20-23 august 2015), atragem atenția asupra riscurilor pe care le generează promulgarea Legii 217/2015, o lege de inspirație stalinistă, o lege neconstituțională, discriminatorie și abuzivă. Ea nu răspunde unei nevoi sociale, în schimb instituie delictul de opinie. Pe baza ei vom avea din nou deținuți politici, ca în anii ’50 ai secolului trecut, vor fi arestați din nou oameni nevinovați, la fel ca în timpul totalitarismului comunist. Cine își arogă dreptul de a stabili că o părere critică sau o judecată de valoare exprimate cu referire la o persoană, la un popor sau la o altă cultură reprezintă „ură rasială”? Cu ce drept atașamentul față de valorile naționale, față de tradiția și identitatea proprie ar putea fi echivalate de cineva cu promovarea „superiorității unei rase” sau „incitarea la xenofobie”?

 Rolul unei legi nu este să rescrie istoria. Cu atât mai mult, o lege nu poate să interzică memoria, să îngrădească libertatea de exprimare și de evaluare în domeniul culturii naționale. Legea 217 reîntemeiază instrumentele de presiune și cenzură, la fel ca în timpul regimului comunist.Prin litera ei, sunt incriminate personalități pentru apartenența lor ideologică. Trebuie știut însă că, în Constituția României, niciun cetățean nu este discriminat pe motiv de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.

În orice democrație autentică, oricare cetățean are dreptul să-și exprime ideile și oricine le poate combate, uzând tot de dreptul la libera exprimare.
Noi pledăm, prin urmare, pentru libertatea memoriei, pentru posibilitatea de a cerceta din punct de vedere științific trecutul, fără autocenzură, fără teama că „promovăm” persoane sau personalități care au trăit înaintea noastră.
 Nu suntem un popor de „bandiți”, „fasciști”, „legionari” sau „xenofobi”, cum ne-a calificat totalitarismul comunist, regim vinovat de atâtea crime. Astfel de false etichete le-au fost aplicate, în timpul comunismului (regim calificat în mod oficial drept „ilegitim și criminal”), unora dintre marii intelectuali interbelici, care constituiseră adevărate modele culturale pentru generații întregi și care, din punct de vedere spiritual, au influențat benefic societatea noastră, în întreaga ei evoluție.
 În cadrul Fundației „Credință și Creație” – și în jurul ei – suntem oameni iubitori ai literelor, artei și culturii românești și universale, adepți ai unui umanism autentic și respingem orice extremism și orice violență – de oriunde ar veni ele –, ca și răsturnarea ordinii constituționale.
 Solicităm, în consecință, abrogarea Legii 217/2015, ca fiind antidemocratică și generatoare de nedreptăți, punând în pericol armonia socială.
 
Alături de noi, inițiatorii acestei scrisori, au aderat – și pot să adere în continuare la această solicitare – asociații, semeni de-ai noștri, oameni cu demnitate, onorabilitate și respect pentru libertatea de opinie.
1.                 Teodora Stanciu – Președinte Fundația „Credință și Creație”
2.                 Silvia Radu Oprea – sculptor
3.                 Ion Pop – profesor universitar
4.                 Vasile Spiridon – profesor universitar
5.                 Gheorghiță Geană – profesor universitar
6.                 Doina Emilia Mândru – istoric de artă
7.                 Horea Paștina – pictor
8.                 Sorin Lavric – conferențiar universitar
9.                 Ioan Totu – regizor de film
10.             Lucia Cifor – profesor universitar
11.             Cristina Cojocaru – cercetător drd. în Istoria Artei
12.             Delia Voicu – cercetător Institutul Diplomatic Român
13.             Cristina Irimia – redactor de carte
14.             Adrian Alui Gheorghe – scriitor
15.             Ioana Diaconescu – scriitor, cercetător
16.             Ioana Beldiman – conferențiar universitar
17.             Raluca Naclad – profesor
18.             Adrian G. Romila – profesor doctor
19.             Cornel Ungureanu – profesor universitar
20.             Oana Georgiana Enăchescu – jurnalist
21.             Andrei Ionescu – profesor universitar
22.             Costion Nicolescu – scriitor
23.             Eugenia Bojoga – conferențiar universitar
24.             Dan Iacob – scriitor
25.             Alex Ștefănescu – critic literar
26.             Doina Modola – critic de teatru
27.             Dumitru Pintea – preot
28.             Marian Dragomir – inginer constructor
29.             Mihaela Dragomir – biolog
30.             Dr. Alexandru Bogdan Voiculescu – conferențiar universitar
31.             Dr. Elvira Voiculescu – conferențiar universitar
32.             Lucia Toader – jurnalist
33.             Simona Ivanciu – profesor
34.             Dr. Viorel Voiculescu – medic
35.             Dr. Vlad Voiculescu – medic
36.             Haralambie Șerb – profesor doctor
37.             Doina Șerb – profesor
38.             Victoria Uleia – economist
39.             Amalia Tilici – profesor
40.             Anca Iordănescu – istoric
41.             Dr. Dan Băltărețu – medic
42.             Despina Băltărețu – economist
43.             Ana Palabă – profesor
44.             Steliana Palabă – profesor
45.             Trandafira Cojocaru – sculptor
46.             Dumitru Cojocaru – sculptor
47.             Nicoleta Zagura – lector universitar
48.             Elena Dulgheru – critic de film
49.             Liviu Răileanu – inginer
50.             Elena Răileanu – jurist
51.             Ioana Popescu – antropolog
52.             Mariana Munteanu – economistă
53.             Costea Munteanu – economist
54.             Anca Sârbulescu – editor
55.             Mihai Horea – student
56.             Maria Nicolescu – om de afaceri
57.             Mihai Sârbulescu – pictor
58.             Teodora Coltofean – pictor
59.             Luminița Teodorescu – medic
60.             Nicoleta Sturzu – fizician
61.             Dinu Mihalcea – preot
62.             Ileana Mihalcea – profesor
63.             Daniel Suceavă – cercetător
64.             Eduard Mircea Uzunov – galerist
65.             Ioan Bejan – preot
66.             Eduard Vlad – teolog
67.             Elena Petcu – avocat
68.             Mihai Iulian Petcu – avocat
69.             Mihai Melehat – pictor
70.             Nicolae Ovidiu Pica – om de afaceri
71.             Viorel Catană – conferențiar universitar
72.             Maria Catană – profesor
73.             Adriana Boghiu – avocat
74.             Emil Ene – galerist
75.             Ioan Cătălin Stancu – preot
76.             Adriana Florina Stancu – învățătoare
77.             Dr. Răzvan Vasiliu – medic
78.             Otilia Vasiliu – medic
79.             Olga Andreescu – profesor
80.             Milița Sion – arhitect
81.             Mircea Puşcaşu – medic

Părintele Ciprian-Ioan Staicu: Scrisoare deschisă către toţi românii – „Nu vă temeţi DELOC! Să ieşim la luptă prin mărturisire!”

Preiau articolul: 

Ziua Sfinţilor Închisorilor – 14 mai – SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

„Noaptea dintre 14 şi 15 mai a anului 1948 a fost „noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică şi socială din România”. Părintele Iustin Pârvu

Această zi a fost aleasă de părintele Iustin pentru pomenirea sfinţilor din închisori, deoarece atunci au fost arestaţi peste 10 000 de români care se opuneau comunismului. 

Tropar al sfintilor: 

SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI
DIN TEMNIŢELE COMUNISTE
(14 mai)

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile sfinţilor pe 4, glasul 1.
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Pe ostaşii cei dumnezeieşti cu adevărat şi următorii lui Hristos, frumuseţea curăţiei, izvorul minunilor, care în temniţe au pătimit, toţi credincioşii cu cântări să îi cinstim, trupurile şi sufletele sfinţindu-ne întru pomenirea pătimirii lor.
Pământul românesc saltă întru pomenirea voastră şi împreună cheamă pe toţi fii săi, de trei ori fericiţilor, să săvârşească praznicul vostru cel de lumină purtător; cu care împreună adunându-ne şi noi, cu cântări lăudăm pătimirea voastră.
Lepădata-ţi avere, cinstiri, familii şi întreaga tinereţe lui Hristos urmând. În foame, în frig, în golătate şi multe umiliri, la munci grele şi trădări de frate fiind siliţi; sub acoperământul Maicii Domnului locaş bun v-aţi aflat, toată nădejdea spre Dânsa punându-vă.
Veniţi, credincioşii, adunându-ne, să lăudăm pe ostaşii lui Hristos, pe cei ce cu preţul vieţii fiara roşie au înfruntat; şi aşa să zicem: Rugaţi-vă pentru noi lui Hristos, sfinţilor mucenici, cei ce în vremurile cele de pe urmă aţi răsărit.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Ca nişte stele mult luminătoare duhovniceşte răsărind pe bolta Bisericii, luminaţi toată zidirea, bunilor biruitori mucenici, cu lumina luptelor şi cu strălucirile minunilor. Pentru aceasta, veselindu-ne, săvârşim astăzi pomenirea voastră cea plină de lumină şi sfântă, purtătorilor de cununi preafericiţi.
Şi acum…, a Praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…
Morţi sfinţi în temniţe şi prigoane,
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
Noi am făcut din voi icoane
Şi vă purtăm pe frunţi cununi.
Stih: Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Aţi luminat cu jertfe sfinte
Pământul până-n temelii,
Căci arde ţara de morminte,
Cum arde cerul de făclii.
Stih: Sădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.
Nu plângem lacrimă de sânge,
Ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
Ci se cuminică prin voi.
Slavă…, glasul al 4-lea:
Cu bărbăţia credinţei ca şi cu o platoşă îmbrăcându-vă, şi cu înţelepciunea cea dumnezeiască întrarmându-vă, măriţilor mucenici, toate taberele demonilor aţi biruit şi aţi defăimat îndrăzneala cea neputincioasă a celor fără de Dumnezeu. Deci, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Stăpânul, rugaţi-vă să ne mântuim noi toţi.
Şi acum…, a Praznicului.
Acum slobozeşte…, Sfinte Dumnezeule…, După Tatăl nostru…
Troparul, glasul 1:
Mucenicii cei adevăraţi ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, şi nici prigoana, nici temniţa, nici chinurile, nici lanţurile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinţa şi neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
Sau troparul acesta, acelaşi glas:
Toate laturile pământului românesc saltă veselindu-se la prăznuirea sfinţilor mucenici. Fiara roşie înfruntându-o, biruitori v-aţi arătat, pildă dându-ne nouă de răbdare şi bărbăţie. Slava lui Hristos, Cel ce v-a întărit; slavă Celui ce v-a încununat, slavă Celui ce a mărit pururea cinstită pomenirea voastră.
Slavă…, Şi acum…, al Praznicului.

LA VECERNIA MARE
După Psalmul 103 şi ectenia mare, cântăm: Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 8: 3 ale Praznicului şi 5 ale sfinţilor, glasul al 5-lea.
Podobie: Bucură-te, cămara…
Bucură-te adunare puternică şi sfinţită, oştire purtătoare de biruinţă; turnurile dreptei credinţe, ostaşi ai lui Hristos, viteji tari şi nebiruiţi, cei preaputernici cu mintea şi preaviteji cu sufletul; cei cu adevărat îndumnezeiţi şi lui Dumnezeu prea doriţi, ceată sfântă şi adunare de Dumnezeu aleasă. Pe Hristos rugaţi-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Bucuraţi-vă prealăudaţilor mucenici că vrăjmaş nou şi cumplit s-a arătat în aceste vremuri din urmă, chip roşu având de la mulţimea sângelui vărsat; iar voi cu îndrăzneală înfruntându-l, pe Hristos aţi mărturisit şi pentru neam jertfindu-vă nouă pildă prea aleasă v-aţi arătat. Pe Hristos rugaţi-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Veniţi fraţilor să lăudăm cu cântări ceata mucenicilor, care cu râvnă arzătoare au risipit negura înşelăciunii; oastea cea preavitează, adunarea cea preasfinţită, pe luptătorii cei neînfricaţi şi nebiruiţi; pe apărătorii credinţei şi păzitorii neamului, pe rugătorii Bisericii, care cu tărie se roagă lui Hristos să trimită sufletelor noastre pace şi mare milă.
Să se bucure cerul, şi pământul să se veselească, că astăzi mulţime mare de mucenici s-au arătat. Că mii şi mii sunt cei ce şi-au dat viaţa pentru credinţa strămoşească şi acest neam prea obidit. Bucuraţi-vă şi voi, slăviţi mucenici, că om nou, duhovnicesc, aţi zidit; bucuraţi-vă că fiara roşie aţi biruit şi reîncreştinarea creştinătăţii aţi propovăduit.
Bucuraţi-vă sfinţilor mucenici purtători de biruinţă;stele ce aţi trecut prin focul ispitelor şi prin gerul temniţelor şi îngheţul înşelăciunii l-aţi risipit; cei ce aţi schimbat pământul în cer şi toate le-aţi luminat. Cei ce vă încălziţi acum în sânurile lui Avraam, cei ce dănţuiţi împreună cu oştile îngerilor, flori care răspândiţi bunul miros al împărtăşirii duhovniceşti.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Veniţi toţi iubitorii de mucenici, adunându-ne împreună, să încununăm cu laude, ca şi cu nişte flori, pe mucenicii cei nebiruiţi; căci aceştia întru necazurile nevoinţelor, cu dumnezeiescul har întărindu-se, au călcat peste fiara cea înţelegătoare. Şi săvârşind cu bărbăţie calea muceniciei, s-au încununat cu cununa biruinţei celei neveştejite a dumnezeieştii măriri. Şi acum în ceruri împreună cu îngerii dănţuind, purtătorii de cunună, se roagă Domnului pentru mântuirea neamului românesc şi a lumii întregi.
Şi acum…, al Praznicului.
Vohod: Lumină lină…
Prochimenul zilei
PAREMIILE
Din proorocia lui Isaia, citire:
(XLIII, 9-14)
Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună şi se vor aduna laolaltă mai marii lor. Cine va vesti acestea întru dânşii? Sau cele dintru început cine le va face auzite lor? Aducă-şi mărturiile lor, şi să se îndrepteze şi să asculte şi să spună adevărul. Fiţi Mie mărturii şi Eu vă sunt vouă martor, grăieşte Domnul Dumnezeu, şi pruncul pe care L-am ales. Ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt; mai înainte de Mine nu a fost alt dumnezeu şi după Mine altul nu va fi. Eu sunt Dumnezeu şi în afară de Mine nu este mântuitor; Eu am vestit şi am mântuit şi am defăimat şi nu a fost întru voi străin. Voi sunteţi Mie mărturii şi Eu sunt martor Domnului Dumnezeu. Încă dintru început Eu sunt şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi, şi cine va întoarce lucrul pe care Eu L-am făcut? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israel.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele chinul. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Căci înaintea feţei oamenilor chiar de vor lua chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi cu puţine fiind pedepsiţi, de mari bunătăţi se vor învrednici, căci Dumnezeu i-a ispitit pe ei şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca pe aur în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi vor fugi ca scânteile pe paie. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-ânşii Domnul, în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul. Şi credincioşii în dragoste vor petrece după Dânsul. Că dar şi milă este întru sfinţii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 16-24; VI, 1-2)
Drepţii în veci vor fi vii şi plata lor va fi de la Domnul şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel preaînalt. Drept aceea vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului. Că cu dreapta Sa îi va acoperii pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostei Lui şi va întări făptura spre izbândă asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-va în loc de platoşă dreptatea, şi îşi va pune Luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătatea şi va ascuţi cumplita Lui mâniei ca pe o sabie şi va ridica război împreună cu Dânsul lumea, asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din praştia mâniei cea zvârcolitoare de pietre, pline vor cădea grindinele. Înfierbântase-va asupra lor apa mării şi apele cele mari repede vor curge. Sta-va împotriva lor duhul puterii şi ca un vifor îi va vântura pe ei. Şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultaţi, dar, împăraţi şi înţelegeţi: învăţaţi-vă judecători ai marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimile şi cei ce vă trufiţi întru mulţimile popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel preaînalt.
LA LITIE
Stihira hramului.
Apoi ale mucenicilor, glasul 1, însuşi glasul:
De la icoană şi altar aţi pornit, sfinţilor mucenici, lupta împotriva fiarei roşii ce de la răsărit se năpustea. Viaţa v-aţi pus-o pentru credinţă şi pentru neam, Domnul răsplătindu-vă însutit nevoinţele voastre.
Trimis de Dumnezeu ai fost să fi luminător al neamului în vremuri de mare primejdie, sfinte mare mucenice. Alesule între aleşi, arhanghele pământesc ceată de viteji adunând şi spre lumină povăţuind, întreg neamul ai vrut să-l înduhovniceşti. Alăută a dreptăţii şi turnule de apărare al creştinătăţii roagă-te să se dea sufletelor noastre mare milă.
Mai marele voievod al cetelor îngereşti v-a fost scut şi apărare, povăţuitor şi mare ajutător în grelele încercări dintru această viaţă. Iar acum, ca cei ce sunteţi împreună locuitori cu cei fără de trup, ostaşilor ai lui Hristos, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Măriţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat întru Tine, Doamne, cu lauda nevoinţei şi cu vrednicia cununilor; că, prin răbdarea bătăilor şi a umilinţelor, pe cei fără de lege au doborât şi, cu putere dumnezeiască, din cer biruinţă au primit. Pentru rugăciunile lor, dăruieşte-ne, Dumnezeule, mare milă.
Întăriţi fiind, mucenicilor, cu nădejdea învierii, aţi răbdat cu tărie schingiuiri şi umiliri de multe feluri; şi l-aţi sugrumat pe cel preaviclean cu vinele răbdării voastre celei neslăbite. Rugaţi-vă Domnului să ne izbăvească de osânda cea mare şi veşnică pe noi cei ce vă lăudăm pe voi cu credinţă.
Slavă…, glasul al 5-lea:
Veniţi iubitorilor de mucenici luminat să săvârşim pomenirea purtătorilor de lupte, zicând: Bucuraţi-vă luminătorilor a toată lumea, care în temniţă pentru învierea neamului românesc v-aţi jertfit; bucuraţi-vă cei ce cu moartea voastră credinţa aţi pecetluit; bucuraţi-vă cei ce din cursele înşelătorului ne izbăviţi. Veniţi dar toţi iubitorii de neam pe purtătorii de chinuri a lui Hristos să-i cinstim cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe propovăduitorii credinţei şi apărătorii neamului creştinesc, pe izvorul cel pururea curgător, din care izvorăsc credincioşilor tămăduiri.
Şi acum…, a Praznicului.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce…
Cei ce aţi nesocotit toate cele plăcute ale lumii şi aţi ales viaţa cea mai presus de lume, înţelepţilor, purtători de chinuri prealăudaţi, izbăviţi-ne dar de toată înşelăciunea lumească pe noi, cei ce cu dragoste vă fericim.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.
De foame, de ger, de bătăi, de umilinţe şi de toate chinurile cele cu durere dumnezeieştilor mucenici nu v-aţi temut, căci cu pavăza dreptei credinţe şi cu coiful nădejdii rodirii suferinţei voastre v-aţi îmbrăcat sfinţilor, ţinând ca pe o sabie dragostea de Dumnezeu şi neam.
Stih: Sfinţilor celor din pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
Dumnezeieştilor pătimitori, sfinţitu-s-a tot locul care a dobândit moaştele voastre şi cerul se bucură împreună cu cei fără de trup, câştigând sufletele voastre, fericiţilor. Căci bărbăteşte aţi propovăduit pe Hristos şi credinţa ca pe o ancoră tare aţi ţinut-o. Rugaţi-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Astăzi ne-a răsărit prăznuirea cea preastrălucită a slăviţilor mucenici ce în roşiile temniţe s-au jertfit pentru neamul nostru. Ca un soare străluceşte până la margini acest praznic prealuminat al mucenicilor şi neîncetat luminează pe cei credincioşi, dăruind tămăduiri, înşelăciunea vrăjmaşilor Crucii risipind şi patimile vindecând celor ce aleargă la dânşii cu credinţă; şi se roagă pururea lui Hristos Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Şi acum…, a Praznicului.
La binecuvântarea pâinilor troparul sfinţilor (de două ori) şi al Praznicului (o dată).

LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul Praznicului de două ori, Slavă…, al Sfinţilor, Şi acum…, al Praznicului.
După Catisma întâi, Sedealna, glasul 1:
Podobie: Prealăudaţilor mucenici…
Oştile îngerilor astăzi dănţuiesc, la pomenirea noilor mucenici şi neamul românesc cu credinţă prăznuieşte şi cu veselie strigă: Bucuraţi-vă prealăudaţilor, cei ce aţi călcat cursele lui Veliar, cele cu multe împletituri şi cununile biruinţei aţi luat de la Hristos.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului
După Catisma a doua, Sedealna, glasul 3:
Podobie: Să se veselească cele cereşti…
Iată a răsărit primăvara harului, strălucit-a Învierea lui Hristos tuturor, şi împreună cu ea s-a ivit acum ziua cea cu totul prăznuită, şi de lumină purtătoare, a noilor mucenici. Veniţi toţi făclii purtând, dumnezeieşte luminat să prăznuim.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului
Polieleu: Robii Domnului…
MĂRIMURILE POLIELEULUI:
Stih 1: Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte (Ps. 45, 1)
Stihiră:
Mărimu-vă pe voi, sfinţilor mucenici, şi cinstim slăvite pătimirile voastre pe care pentru Hristos şi neamul românesc le-aţi răbdat.
Altă stihiră:
Veniţi toţi, pe noii mucenici să-i lăudăm, pe cei ce cu bărbăţie fiara roşie au înfruntat zicând: pe lauda neamului românesc.
2: Vărsat-au sângele lor ca apa, împrejurul Ierusalimului. (Ps. 78, 3)
3: Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua. (Ps. 43, 24)
4: Socotiţi suntem ca nişte oi de junghiere. (Ps. 43, 24)
5: Trecut-am prin foc şi prin apă, dar ne-ai scos pe noi la odihnă. (Ps. 65, 11)
6: Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe ei şi din toate necazurile i-a izbăvit pe ei. (Ps. 36, 16)
După Polieleu, Sedealna, glasul 1:
Podobie: Prealăudaţilor mucenici…
Nebiruiţilor mucenici, dorind după viaţa cea adevărată şi veşnică aţi răbdat cu bucurie moarte pe nedrept, prin hotărâre fără de lege, nouă tuturor făcându-vă pildă. Iar acum vă veseliţi împreună cu cei ce mai înainte au strălucit în acest neam; cu care rugaţi-vă să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu:
Din toate părţile sunt cuprins de răutăţi şi unde voi scăpa, Stăpînă, eu, ticălosul, cel cu totul părăsit? Numai către tine singură scap, Preacurată, care îmi eşti ajutătoare, nădejdea deznădăjduiţilor, mireasă a lui Dumnezeu.
Apoi Antifonul 1 al glasul al 4-lea: Din tinereţile mele…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi la odihnă.
Stih: Cu focul ne-ai cercat pe noi, precum se cearcă argintul.
Toată suflarea…

Evanghelia de la Luca
(XXI, 12-19):
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziţi-vă de oameni…
(Marţea din Săptămâna a 29-a după Rusalii)
Învierea lui Hristos…, Psalmul 50.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Apoi stihira, glasul al 6-lea:
Astăzi Biserica prăznuieşte şi împreună cu ea ţara se veseleşte, împodobindu-se cu nevoinţele răbdătorilor de chinuri ca şi cu un veşmânt de mult preţ şi lăudându-se strigă: Unii ca aceştia sunt naşterea mea, unii ca aceştia sunt fii mei, pe care mai înainte i-am născut prin Botez şi i-am hrănit cu frica Domnului, şi acum îi văd mucenici aleşi, cu adevărat încununaţi, ca să se roage pentru lume Domnului.
CANOANELE
Canonul Praznicului, cu irmosul pe 6 şi al sfinţilor pe 8.
Canonul sfinţilor mucenici.
Cântarea 1, glasul 1:
Irmosul:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă, întru tărie s-a preaslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Stih: Sfinţilor mucenici români rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Turnurile Bisericii şi apărătorii neamului, slăviţii mucenici, de năvălirile vrăjmaşilor neclintiţi au rămas; cu rugăciunile lor, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Ceata celor fără de trup cu adevărat s-a spăimântat de vitejia voastră, sfinţilor, cum în temniţe răbdând în chip minunat şi cu trupurile căzând, prin putere dumnezeiască pe toţi vrăjmaşii cei fără de trup i-aţi doborât.
Slavă…
Măriţii purtători de chinuri s-au îmbrăcat întru Tine, Doamne, lauda nevoinţei şi vrednicie a cununilor; că prin răbdarea bătăilor, pe cei fără de lege au răpus şi cu putere dumnezeiască, din cer biruinţă au luat.
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti în ceruri binecuvântată şi pe pământ preamărită, bucură-te, Mireasă nenuntită!
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Cel ce singur ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi, prin milostivire, ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.
Urmând omorârii şi morţii lui Hristos, Celui care de voie a pătimit, patimi de multe feluri aţi răbdat şi moarte, pururea măriţilor mucenici. Pentru aceasta, viaţă fără de moarte aţi dobândit.
De înţelepciune şi de cunoştinţă adevărată umplându-se mucenicii, au nesocotit înţelepciunea lumii acesteia şi pe învăţătorii răutăţii i-au zdrobit şi cu tărie luptându-se, după vrednicie au luat cununile biruinţei, bucurându-se.
Slavă…
Mormintele voastre, sfinţilor, alt Siloam, s-au făcut celor ce vin cu credinţă, izvorând vindecări celor neputincioşi cu trupul şi cu sufletul pătimaşi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Care maică s-a auzit că e fecioară? Şi care fecioară s-a cunoscut că este maică? Toate ale tale sunt mai presus de fire, o, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea cu credinţă te mărim.
Condac, glasul al 8-lea:
Hristos Dumnezeu v-a dăruit neamului nostru zid şi apărare, izvor viu şi temelie neclintită. Acestuia şi acum rugaţi-vă, să se surpe trufia vrăjmaşilor sub picioarele drept credincioşilor şi uneltirile celor potrivnici să se risipească, sfinţilor mucenici, cunună şi laudă a pământului românesc, pururea mijlocitori pentru sufletele noastre.
Icos:
Dragostea de Dumnezeu şi neam în suflete purtându-o şi cu Arhanghelii însoţindu-vă bărbăteşte aţi ieşit la luptă. Temniţa, frigul, foamea şi umilinţele întru nimic socotindu-le neclintiţi până la moarte v-aţi arătat. Spăimântatu-s-au toate cetele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi de răbdarea voastră sfinţilor mucenici, iar noi toţi ne bucurăm avându-vă pe voi calzi folositori şi apărători ai neamului nostru.
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe sfinţii români ai temniţelor comuniste, pe cei ce şi după moarte sunt prigoniţi şi defăimaţi. Amintirea voastră şi acum îi arde pe conducătorii din umbră ai acestei lumi şi pe slugile lor prealaşe, vădindu-le întunericul faptelor. Pentru aceea până în sfârşit vă vor acoperi cu minciuni şi uitare, dar Dumnezeu mai strălucit vă va descoperi.
Slavă… aceeaşi, Şi acum… a Praznicului
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, care avea să se nască din tine spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Miratu-s-au îngerii şi cutremuratu-s-a întreg neamul omenesc de nemaiauzitele suferinţe ce le-au scornit pentru voi neruşinaţii vrăjmaşi în temniţa Piteştiului. Mintea încremeneşte, inima se frânge şi limba amuţeşte neputând grăi adâncimea răutăţii.
Focul lăuntric al dragostei celei dumnezeieşti, purtându-l în inimi, mucenicilor, de chinuri nu v-aţi temut, ci, cu darurile arzătoare ale durerilor, aţi ars semeţia şi întărâtarea vrăjmaşilor.
Slavă…
Asemănându-se lui Hristos, Cel înălţat pe Cruce, şi luând bătăi, dimpreună se bucurau răbdătorii de patimi; şi cu ploile sângiurilor înecând nebunia celor fără de lege, curgeri de tămăduiri izvorăsc.
Şi acum…, a Născătoarei:
Milostivă de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel Milostiv, vezi suferinţa şi suspinul poporului tău şi grăbeşte a-L ruga să se milostivească spre noi.
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Cel ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează, cu lumina cunoştinţei Tale celei dumnezeieşti, inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Stele prea luminoase v-aţi arătat pe bolta Bisericii: Aiudule, Piteştiule, Jilava, Văcăreşti, Canalule, Târgu Ocna, Gherla, Baia Sprie şi toate cele împreună cu voi. Căci miile de moaşte ce strălucesc întru voi pe noi pe toţi ne-au luminat.
Cei ce cu credinţă şi cu osârdie aleargă la rugăciunile voastre degrab se mântuiesc de boli şi de patimile cele stricătoare de suflet.
Slavă…
Cei ce curgerile înşelăciunii le-aţi acoperit cu curgerile sângiurilor voastre acoperiţi cu rugăciunile voastre pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste vă laudă pe voi.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ca una care eşti mai sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu; că, pe Acesta născând, lumea ai luminat cu harul cunoştinţei de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos, şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
Dragostea de Dumnezeu şi neam mărturisind, preavitejilor luptători, rătăcirile vrăjmaşilor hulitori cu dumnezeiasca credinţă le-aţi înfruntat şi luminători v-aţi arătat, luminând inimile tuturor cu razele Darului.
Râpa Robilor cu adevărat nou Ierusalim al neamului românesc s-a arătat. Prin jertfa voastră cea multă Aiudul cheamă întreg neamul omenesc să se întoarcă la Hristos.
Slavă…
Deşteaptă-te tu neam românesc mult pătimitor din somnul cel prea greu al uitării şi minciunii. Spre lauda fiilor tăi, ce pentru a ta înviere au pătimit, cu râvnă te ridică, pe vrăjmaşii Crucii risipind.
Şi acum…, a Născătoarei:
O, preadulce acoperământ al celor din temniţe întunecate, nu ne lipsi acum de al tău grabnic ajutor, pe noi cei căzuţi în cumplite nevoi.
Condacul şi Icosul Praznicului.
SINAXAR
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici ce au pătimit în temniţele comuniste din România.
Aceşti sfinţi mucenici s-au săvârşit în temniţele comuniste din România între anii 1945-1964, fiind chinuiţi în multe feluri: cu foame, cu frig, cu bătăi, cu teroare continuă, cu insulte şi umiliri nenumărate şi cu multe alte chinuri scornite de diavol şi slugile lui pentru a le înfrânge credinţa şi a-i compromite. Unii de pe urma grelelor pătimiri s-au îmbolnăvit, îndoindu-li-se chinurile deoarece asistenţa medicală era condiţionată de compromitere.
Aceştia pe care îi cinstim astăzi ca şi sfinţi sunt aceia dintre zecile şi sutele de mii de purtători de zeghe din România comunistă care au murit cu nădejdea vieţii veşnice şi mărturisind dreapta credinţă, indiferent de culoarea politică, motivul arestării sau viaţa pe care au dus-o înainte. Căci suferinţa îndurată în închisori, în lagăre de muncă forţată, în anchete sau în marea închisoare care a devenit România după 1945, i-a înţelepţit, făcându-i să înţeleagă rostul lor în mijlocul acestei suferinţe: ispăşirea păcatelor proprii şi ale neamului întreg. A fost o generaţie de jertfă pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult înflăcărează inimile noastre spre păzirea neştirbită a rânduielilor strămoşeşti: credinţa şi dragostea de neam. Ei sunt sufletul şi cetatea neamului nostru. Căci prin jertfa lor şi a altora mai dinainte asemenea lor a dăinuit neamul nostru în istorie păstrându-se în valorile credinţei. Şi nădăjduim să se păstreze şi de acum înainte, cu rugăciunile lor, până la Învierea cea de obşte.
Dintre cei pe care îi cinstim astăzi unii au murit în închisori, în lagăre, în anchete, la securitate, alţii ucişi mişeleşte sau executaţi pe întregul cuprins al ţării. Majoritatea au fost îngropaţi în gropi comune, în locuri necunoscute, sfinţind întreg pământul ţării. Cele mai mari şi mai cunoscute centre de exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Canalul, Delta Dunării, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.
Sfinţii mucenici au luptat cu comunismul şi cu cei ce l-au condus din umbră. Aceştia căutau să distrugă aşezarea şi vechile rânduieli creştine ale ţării. Mucenicii şi-au dat trupurile lor morţii, dar cu sufletul au rămas biruitori, nefăcând nici un compromis. Ei sunt stâlpii şi temelia credinţei şi ai neamului; stele şi făclii purtătoare de lumină în întunericul acestui veac pierzător.
Lupta împotriva comunismului a început la noi în ţară în 1919, la Iaşi. Au căzut în această luptă sfinţindu-se sute de martiri înainte de anul 1945. Pe toţi aceştia îi numărăm în ceata sfinţilor de astăzi.
Prin rânduiala lui Dumnezeu unii mucenici au ieşit vii din temniţe în 1964 continuându-şi viaţa în sfinţenie, fiind prigoniţi şi umiliţi până la sfârşitul vieţii: Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negruţiu, Dumitru Bordeianu şi mulţi alţii. Şi pe ei îi cinstim astăzi împreună cu fraţii lor ce s-au săvârşit în temniţe.
Dintre miile de sfinţi unii au fost ţărani, alţii intelectuali; unii militari, alţii muncitori; unii studenţi, iar alţii preoţi şi monahi; şi pe scurt să zicem: au fost din toate categoriile sociale şi de toate vârstele. Au fost şi femei multe, soţii şi mame îndurerate şi chiar copiii.
S-a ales această zi de prăznuire deoarece la această dată, în anul 1948, s-a dezlănţuit cea mai cumplită prigoană împotriva suflării româneşti. Mii şi zeci de mii de oameni au fost ridicaţi în noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind potrivită această zi ca simbol al pătimirii neamului românesc în veacul al 20-lea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
Cuptor duhovnicesc te gândim noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu; că precum Cel preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit.
Întru această noapte fiara şi-a căscat larg gura, răpind mulţime mare dintre voi, mii şi mii. Temniţele s-au umplut întru această zi cu cei mai buni dintre fii neamului.
Dat-aţi moştenire prea aleasă, nouă celor ce vă lăudăm, să păzim hotarele legii celei strămoşeşti şi ale neamului. Pentru aceea vă rugăm: Nu încetaţi a ne sprijini pururea împotriva celor ce ne vrăjmăşesc.
Slavă…
Sfinţii Tăi, Doamne, luminători nerătăcitori s-au arătat, risipind noaptea cea adâncă a înşelăciunii şi toată lumea luminând cu strălucirile minunilor.
Şi acum…, a Născătoarei:
Împărăteasă şi Fecioară te-a propovăduit pe tine David, ceea ce eşti fără de prihană; pentru aceasta te rog: Fă-mă moştenitor al Împărăţiei cele cereşti, ca să te fericesc.
Cântarea a 8-a:
Irmosul:
În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Înainte mergătorii antihristului s-au arătat, pregătindu-i calea spre înrobirea întregii lumi. Rugaţi-vă pentru noi, ca cei ce v-aţi luptat cu unii ca aceştia, şi înşelăciunea şi vicleşugurile lor luminat descoperiţi-le, ca neîmpiedicat să răzbim pe calea mântuirii.
Cea mai scumpă nuntă dintre nunţi v-a fost moartea pentru Sfânta Cruce, pentru ţară. Pentru aceea pildă vă avem întreaga voastră viaţă plină de suferinţă.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Jertfa voastră cine o va putea spune, căci aţi lăsat tot ceea ce este mai scump în lumea aceasta pentru a urma Evangheliei lui Hristos.
Şi acum…, a Născătoarei:
Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, pe ticălosul meu suflet, cel spurcat cu dezmierdările, sfinţeşte-l şi părtaş al dumnezeieştii slave îl fă.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia.Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpăstuită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cei ce din rea voinţă vă nesocotesc să se ruşineze, iar cei ce din neştiinţă să se lumineze şi să priceapă jertfa voastră cea mare şi slava veşnică ce aţi dobândit-o.
Cei răstigniţi în numele Adevărului cheamă la mărturisirea greşelilor şi la pocăinţă întreg neamul. Căci numai aşa ne vom izbăvi de mânia lui Dumnezeu şi pierzare.
Slavă…
Cinstirea voastră, a căror năzuinţă a fost ridicarea liniei neamului cât mai aproape de cea a Bisericii, mult veseleşte inimile noastre amărâte de veninul veacului acestuia pierzător.
Şi acum…, a Născătoarei:
Maica Domnului, ocrotitoarea tuturor celor din nevoi, grabnică ascultătoare a celor ce te cheamă cu credinţă, nu lipsi nici acum a te milostivi spre noi.
LUMINÂNDA
Podobie: Femei ascultaţi glas…
Atingându-ne cu credinţă de sfinţitele voastre moaşte, Sfinţilor Mucenici, de amândouă părţile ne însănătoşim. Ci, o, marilor mucenici, faceţi aducere aminte către Domnul, Căruia staţi înainte, pentru noi cei ce săvârşim strălucita şi prealuminata voastră pomenire.
Slavă… Şi acum… a Praznicului
LA LAUDE
Stihirile Praznicului 4 şi ale Sfinţilor Mucenici 4.
Stihirile Sfinţilor Mucenici, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune…
Cu piept călit de fier şi sufletul de crin aţi pornit vitejeşte la luptă, ştiind că cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată. Şi cu bucurie dându-vă sufletele Ziditorului, cu adevărat aţi primit odihna cea veşnică şi fericirea cea neîmbătrânitoare.(de două ori)
Preavitejilor mucenici, făcutu-v-aţi împlinitori ai glasului Stăpânului, lepădând toată frumuseţea cea lumească; şi, ridicând crucea pe umeri, v-aţi făcut părtaşi patimilor Lui, căci în amândouă v-aţi arătat iscusiţi cu adevărat. Pentru aceasta, astăzi credincioşii săvârşim dumnezeiască pomenirea voastră.
Prearăbdătorilor mucenici, în noianul chinurilor adeseori învăluindu-vă, L-aţi avut pe însuşi Hristos ocârmuitor şi îndreptător spre limanul liniştii şi spre cetatea cea din înălţime. În care petrecând, prealăudaţilor mucenici, rugaţi-vă pentru noi, cei ce vă lăudăm pe voi.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Domnul care cu orânduială de negrăit mai înainte toate le cunoaşte, va primit pe voi, mucenicilor, ca pe o viţă bine roditoare. Pentru dragostea pămîntului şi a legii strămoşeşti, de sabia muceniciei aţi fost tăiaţi prin diferite chinuri, aducând roadele răbdării celei bogate, din care se hrănesc inimile credincioşilor, celor ce cu dragoste vă laudă pe voi, măriţilor mucenici.
Şi acum…, a Praznicului.
Doxologia mare, ecteniile şi otpusul.

LA LITURGHIE
Fericirile pe 8: patru din Cântarea de rând a Canonului Praznicului, şi patru din Canonul mucenicilor, de la cântarea a 6-a. Prochimen, glasul al 4-lea: Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui… Stih: Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin. Apostolul din Epistola către Romani (VIII, 28-39): Fraţilor, ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe El… (vezi la 2 septembrie). Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori… Stih: Răsădiţi fiind în casa Domnului… Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oamenii îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni… (vezi la 23 aprilie, Evanghelia de la Utrenie).
CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

ALTĂ VARIANTĂ ÎN FORMAT PDF: 05 14 Slujba Sf.Marturisitori din inchisori (din Minei) – 14 mai

Sursa: atitudini.com