Comentariul Părintelui CIPRIAN-IOAN STAICU la comunicatul Patriarhiei

Imagini pentru pr ciprian-ioan  staicu imagini

După cum știți:

Comunicat eretic al Sinodului BOR despre atitudinea românilor antiecumeniști față de sinodul din Creta 

Iată o analiză a pr-lui Ciprian-Ioan Staicu: 

După citirea lui primele gânduri care mi-au venit au fost:
1. Referitor la titlul lui, disting următoarele, pe care le voi și comenta:
a) ”orice lămurire privind credința” – nu cred că poporul român are nevoie de”lămuriri”, de muncă de lămurire, dusă oficial cu blândețe, dar de fapt prin ”teologia bâtei”, ci are nevoie de ierarhi care să spună NU panereziei ecumeniste. Miroase de la o poștă a erezie când te gândești la ecumenism. Oare împărtășirea deja ”obișnuită” prin Germania și Italia a papistașilor și protestanților din potire ortodoxe – adică așa-numitul ecumenism popular – este ceva care mai are nevoie de lămuriri sau este pur și simplu batjocorirea Tainei Sfintei Împărtășanii? (în acest sens ca mărturii acuzatoare ale acestei practici blasfemiatoare, impusă de ”ierarhii” români, avem 2.000 de ani de Ortodoxie și de opere patristice). Credința noastră este clară, lămurită și sfântă, credința ecumeniștilor este antihristică, demonică și pierzătoare.
b) ”comuniunea bisericească” pe care noi o dorim este cea cu Sfinții Grigorie Teologul, Athanasie cel Mare, Ioan Damaschin, Fotie cel Mare, Grigorie Palama, Marcu Eugenicul etc, precum și cu sutele de milioane de mucenici de a căror jertfă pentru Hristos își bat joc cei care au scos Sfânta Ortodoxie la vânzare, nu pe 30 de arginți, ci chiar mai puțin.
c) ”dezbinarea” nu este lupta antiecumenistă, ci este viclenia ecumeniștilor, fățărnicia lupilor în piei de oaie care împing cât pot de tare neamul acesta în iad. Suntem în prag de a fi pusă ca prim-ministru o femeie musulmană, iar glasul ierarhilor BOR ne mustră pe noi pentru dezbinare? Țara noastră în halul acesta a ajuns? A avea un președinte neamț și posibil o viitoare prim-ministră musulmană este RUȘINEA acestui neam și dovada că ni se pregătește un praznic al Nașterii Domnului cum nu s-a mai văzut în istoria neamului nostru.
2. ”S-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016)”
Răspuns: ”S-a luat act”? Din nou aceeași formulă. Ce s-a întâmplat cu dulcele grai românesc? Alte expresii nu mai sunt? A se lua act înseamnă în limbaj juridic a accepta ceva hotărât deja. Deci, în traducere pe limba noastră cea frumoasă: ”s-a hotărât deja că singurii vinovați care există în B.O.R. sunt antiecumeniștii.”
Eu mi-am făcut datoria 25 de ani și, înainte de a fi judecat, episcopul meu a declarat public că ”atâta vreme cât sunt eu episcop în Covasna și Harghita, părintele Ciprian nu va mai fi preot.” Noi, antiecumeniștii, avem reacții negative? Dar citatul de mai sus cum s-ar traduce? Oare nu cumva samavolnicie?
NU receptăm deloc pozitiv Adunarea din Creta, pentru că a fost ERETICĂ ! Și ne vom ține de mărturia aceasta până la mormânt. Oare chemarea preoților la”reînnoirea jurămintelor” și la acceptarea hotărârilor din Creta (vezi cazul Arhiepiscopiei Bucureștilor și al Eparhiei Buzăului) se înscrie în procesul normal de ”receptare”? Cum, cu pistolul la tâmplă? Cu amenințări? Cu declarații ca ale ierarhului Vrancei că dacă episcopul vă trage pe toți în iad, trebuie să mergeți după el?
3. ”Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii şi unității Bisericii cu toată responsabilitatea.”
Răspuns: Adunarea eretică din Creta se situează sub următoarele anatheme:
a) pentru că îi acceptă pe papistași ca ”biserici eterodoxe” (culmea blasfemiei), iar aceștia prin Filioque sunt și vinovați de arianism, Adunarea din Creta este sub ANATHEMA Sinodului I Ecumenic.
b) tot datorită ereziei Filioque, papistașii și cei de un gând cu ei (ecumeniștii) se află, ca niște luptători și blasfemiatori împotriva Duhului Sfânt, sub ANATHEMA Sinodului II Ecumenic.
c) datorită aceluiași adaos Filioque, papistașii și prietenii lor ecumeniști – trădători ai Ortodoxiei – se află și sub ANATHEMA Sinodului III Ecumenic, care a hotărât că Simbolul de credință (Crezul) nu poate fi în nici un caz modificat.
Unde este ”responsabilitatea” B.O.R.? Oare își asumă ierarhii noștri”responsabilitatea” să ne închidă gurile, să ne alunge, să ne distrugă ”dintr-o semnătură” pe cei care nu ”receptăm pozitiv” EREZIILE cretane? Sunt cel puțin câteva zeci de argumente – ZECI – că adunarea din Creta a fost eretică. Iar sinodalii B.O.R. știu asta.
4. Se vorbește de ”ecumenism lucid”. Nu există așa ceva astăzi în rândul ecumeniștilor. Când în C.M.B. sărmana Ortodoxie este privită ca ULTIMA dintre confesiunile creștine, pentru că nu acceptă căsătoriile homosexuale și preoția pentru femei – despre ce mărturie de credință să mai vorbim? Ecumenismul lucid este un SATANISM MASONIC VĂDIT. Ecumeniștilor nu le pasă decât de huzur, de hoteluri scumpe, de cadouri și de îmbrățișări cu ”frații”, junghiind fără milă pe oile și mielușeii turmei lor. Comunicatul acesta a ținut loc de ”la mulți ani” pentru cel care domină printr-o furie și teroare ”responsabilă”, adică asumată și fără rețineri sau remușcări?
5. Comunicatul – de altfel nesemnat decât de un birou de presă (este ca și cum îi arunci cuiva o masă în cap și apoi afirmi că ea a zburat singură) – îi atacă pevlădica Longhin și pe părinții athoniți: Sava, Efrem și Nicodim. Nu sunt vrednici ecumeniștii nici să le pomenească numele. Se tem și de numele lor, darămite de mărturia lor. Nu vă faceți griji, azi sunt ei și noi pe metereze, după anihilarea noastră vor fi alții. Hristos nu se lasă batjocorit și Hristos conduce istoria, nu iudele sau cozile de topor ale apusului.
6. ”În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinţei ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericeşti, nu în stare de răzvrătire şi dezbinare”
Răspuns: DE MII DE ORI NU ACCEPTĂM ADUNAREA ERETICĂ DIN CRETA. Pe chipul nostru veți vedea mereu un zâmbet, nu încrâncenare, dorință de unitate cu Biserica triumfătoare a Sfinților mărturisitori ai dreptei credințe, nu cu ereticii sau cu păgânii. Noi nu folosim violența, noi nu propovăduim dezbinarea. Pur și simplu,NOI NU ÎI LĂSĂM PE ECUMENIȘTI SĂ NE TRAGĂ ÎN IAD!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
21 decembrie 2016

P.S. – este binevenit oricine dorește să semneze alături de mine aceste gânduri izvorâte din conștiință și din responsabilitatea de a rămâne ortodox și a nu accepta panerezia ecumenismului.

Sursa: prieteniisfantuluiefrem.ro

Comunicat eretic al Sinodului BOR despre atitudinea românilor antiecumeniști față de sinodul din Creta

Imagini pentru sinodul bor imagini

Am scris in titlu cuvântul „eretic„ întrucât Sinodul BOR susține în continuare ecumenismul, deciziile eretice din Creta și dialogurile sterile cu ereticii.

Comunicat: Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare

Redăm mai jos poziția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la evoluțiile recente din România privind receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016):

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii şi unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puțini vrednici de pedeapsădecât cei care au răstignit Trupul Său!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaş și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici şi credincioși afirmând în mod fals şi denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea şi unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta şi niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodatăecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credinţă, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mișcarea ecumenică s-a născut, la începutul secolului 20, când misionarii creștini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreștinilor din Africa şi Asia, în timp ce creștinii erau dezbinați în multe confesiuni creștine antagoniste, care se urau şi se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în fața altor religii și nici în fața societății civile. Participând la această mișcare de dialog între creștinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unității creștinilor neortodocși dezbinați între ei de-a lungul timpului se poate realizanumai pe baza credinței Bisericii nedespărțite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, pe care o mărturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).

În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alți creștini tocmaimărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceştia s-au despărțit în timp prin deviere de la credinţa ortodoxă. Desigur, niciun creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamăcăși pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept săconsiderăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturisește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.

De asemenea, Sfântul (nu prea e deloc sfant! – n. a.) Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică şi agresivă a unor teologi și clerici (preoți și ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici și credincioși la neascultare față de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca să fie aduse la cunoștința Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă a Greciei) situațiile în care unii dintre preoţii şi ierarhii acestora desfășoară în mod necanonic activități agresive şi turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire și dezbinare.

Clericii, monahii şi mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemaţi la îndreptare prin dialog pașnic și lămurire canonică privind gravitatea dezbinării și a tulburării păcii și unității Bisericii. La fel, sancțiunile administrative și canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor și mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire și dezbinare, tulburând pacea și unitatea Bisericii.

Totodată, s-a reamintit că dacă Părinţii sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni și 10 adăugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de către Părinții Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica şi completa textul sinodal iniţial, cu atât mai mult un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanța și dezvolta documentele formulate şi aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii şi unităţii Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este şi hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, deşi are unele observații critice şi a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică şi canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât şi cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinţei ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericeşti, nu în stare de răzvrătire şi dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în acelaşi timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) şiDuhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).

 Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Sursa: basilica.ro

 Citiți și: Comentariul Părintelui CIPRIAN-IOAN STAICU la comunicatul Patriarhiei

Conferința monahilor athoniți de la Iași (12 octombrie 2016)

Reamintesc că în perioada 9-15 octombrie 2016 trei monahi din Muntele Athos, în frunte cu părintele Sava de la Marea Lavră au susținut conferințe în România pe tema sinodului tâlhăresc din Creta (iunie 2016), în orașele: Oradea, Beiuș, Piatra Neamț, Iași, Roman, Brașov, București. 

Iată înregistrarea conferiței de la Iași, din 12 octombrie:

Vedeți și: Conferința de la Brașov a Monahilor Athoniți – Video

 

Sinodul anual al BOR și mesajul evaziv și ambiguu cu privire la caricatura de sinod „pan-ortodox„ din Creta

Imagini pentru sinodul bor imagini

Iată ce au hotărât ierarhii noștri, acești mielușei ai Noii Ordini Mondiale, despre pseudo-sinodul din Creta: 

Concluziile Sfântului Sinod cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016)

În urma discuțiilor purtate în cadrul șdinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 29.10.2016, ședință prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod au formulat și exprimat următoarele concluzii cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016):
S-a luat act cu apreciere de participarea și implicarea substanțială a Patriarhului României și a altor membri ai delegației Bisericii Ortodoxe Române la lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

S-a luat act de conținutul documentelor în forma aprobată în cadrul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod din Creta, respectiv, Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora Ortodoxă; Autonomia și modul proclamării acesteia; Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta; Importanța postului și respectarea lui astăzi; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, la care se adaugă Enciclica și Mesajul Sinodului. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos.

De asemenea, s-a luat act de faptul că textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române 

Sursa: basilica.ro 

N-a formulat dogme noi, dar a stabilit un periculos precedent al împărțirii episcopilor pe categorii de importanță, în privința semnăturii, ceea ce e total neortodox. A transformat patriarhii sau mitropoliții primați în papi. A amestecat adevărul cu minciuna, recunoscând de fapt celelalte erezii ca „biserici și confesiuni„, chipurile un pic mai micuțe decât Bisericile Ortodoxe. A instituit oficial ecumenismul prin referiri laudative la adresa Consiliului Mondial al „Bisericilor„ și la Declarația de la Toronto. A stabilit, oficial, posibilitatea încălcarii unui canon (72, de la Sinodul Cinci-Șase),  în privința căsătoriilor cu ereticii. 

Așadar, doar la un „viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe„ textele vor fi „ „explicitate, nuanțate sau dezvoltate„. Până atunci, ce s-a stabilit, rămâne stabilit, cum ar veni… Nu cedează ei la „presiunea timpului„. Ei sunt argați fideli ai stăpânitorului acestei lumi. Și dacă textele nu convin unor ortodocși, mai vigilenți, vor fi răsucite și „perfecționate„  și „amânate„ până vor ameți de cap toate țările ortodoxe, care încă se mai opun iubirii înduioșătoare pentru eretici… 

Ce vom face noi, cei care ne opunem ecumenismului și trădării din Creta… Câte scrisori vom mai trimite, cât vom mai protesta, cât vom mai scrie pe internet, cât vom mai mărturisi… Sper să nu ne împuținăm sau să obosim. Cât vom mai putea merge în bisericile apostaților și trădătorilor…

Notă: De asemenea, de remarcat că tot la acest sinod tâlhăresc nu s-au retractat ereziile semnate în 1993 la Balamand, în Liban, unde ortodocşii au făcut câteva concesii grave: recunoaşterea reciprocă a Tainelor, dar şi a ideii eretice de biserici surori. Ulterior concesiile şi ereziile acceptate acolo au fost combătute de mulţi teologi greci. Acestora s-a alăturat şi chinotita Sfântului Munte Athos. Şase Biserici Ortodoxe locale nu şi-au trimis reprezentanţii, iar unele au boicotat aceasta întrunire. Au participat reprezentanţi a nouă Biserici Ortodoxe locale. În cele din urmă, documentul semnat la Balamand, nu a fost acceptat de niciun sinod al vreunei Biserici Ortodoxe locale care a trimis reprezentanţi, mai puţin Biserica României. Prima dată, documentul a fost condamnat sinodal de către Biserica Greciei.

Tot în 1993, între 1-6 noiembrie, la Chambesy, Elveţia, s-a semnat Declaraţia Comună din cadrul dialogului Comisiei Mixte dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile ,,Ortodoxe” Orientale (monofizite), unde s-a hotărât ridicarea anatemelor ,,de către întâistătătorii tuturor Bisericilor de ambele părţi, prin semnarea unei declaraţii ecleziastice cu scopul ca fiecare Biserică să o recunoască pe cealaltă ca deplin ortodoxă” şi ca urmare, ,,restabilirea deplinei comuniuni între cele două părţi şi nicio condamnare din trecut, sinodală sau personală, să nu mai fie în vigoare”. Aspecte trecute sub tăcere la sinodul din Creta.

După cum nu s-au retractat nici ereziile acceptate în octombrie 2007 la Ravenna, în Italia, când bisericile catolică şi ortodoxă, prin reprezentanţii lor – delegaţia catolică condusă de cardinalul Kasper şi delegaţia pan-ortodoxă condusă de mitropolitul Zizioulas din cadrul Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol – au ajuns la un prim acord asupra definirii rolului papei, într-un document comun. Pentru prima dată de la schisma din 1054, ortodocşii şi catolicii s-au angajat să discute despre rolul arhiepiscopului Romei, adică al papei, a cărui „supremaţie” asupra celorlalţi episcopi şi patriarhi este oficial recunoscută în document, publicat simultan la Vatican, Istanbul, Atena şi în Cipru.

Au apărut DOCUMENTELE ORIGINALE din Creta. 33 DE EPISCOPI N-AU SEMNAT DOCUMENTUL ECUMENIST principal (20% din cei prezenţi). Semnăturile în original ale TRĂDĂTORILOR

Au apărut DOCUMENTELE ORIGINALE din Creta. 33 DE EPISCOPI N-AU SEMNAT DOCUMENTUL ECUMENIST principal (20% din cei prezenţi). Semnăturile în original ale TRĂDĂTORILOR

sinodul-panortodox-anulatAici se pot vedea şi descărca documentele oficiale în 4 limbi (rusă, greacă, engleză şi franceză) precum şi cine a semnat şi cine nu a semnat: THEOLCOM.RU 

NICIUN IERARH ROMÂN NU A REFUZAT SĂ SEMNEZE!!! Adică am avut o delegaţie formată numai din ecumenişti laşi, trădători şi aiuriţi. Cu o minusculă excepţie – mitropolitul Irineu al Olteniei care, lângă semnătură, în varianta în engleză, a adăugat: Cred în singura una sfântă sobornicească Biserica Ortodoxă”.  Inutil să mai adaugi asta după ce semnezi un text apostat, căci aşa se laudă toţi cu credinţa lor într-o singură Biserică – cea Ortodoxă, dar faptele îi contrazic flagrant.

Preiau articolul părintelui Ciprian Ioan Staicu, de pe prieteniisfantuluiefrem.ro:

Cine nu a semnat trădarea Ortodoxiei în Creta? ACTELE OFICIALE !!!

3-relations_of_the_orthodox_church_with_the_rest_of_the_christian_world

Varianta finală a textelor formulate de Sinodul din Creta a fost pusă on-line la dispoziția cititorilor de site-ul rusesc theolcom.ru. Textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” va reprezenta un interes deosebit pentru mulți deoarece arată că au refuzat să semneze chiar mai mulți ierarhi decât se credea anterior. Din cei 162 de episcopi prezenți, un număr total de 33 de ierarhi, adică 1 din 5 (20%) nu au semnat documentul, inclusiv 5 episcopi din partea Patriarhiei de Constantinopol.
The final versions of the texts produced at the Council in Crete have been made available on-line over at the theolcom.ru website. The text „Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World” will be of particular interest to many, for it shows that even more hierarchs than previously thought refused to sign the document. Out of 162 Hierarchs present, a total of 33 Hierarchs, or 1 in 5 (20%), did not sign the document, including 5 from the Patriarchate of Constantinople.

Din toate Bisericile (Ortodoxe) locale reprezentate, Patriarhia Serbiei este pe primul loc cu 17 din cei 24 de ierarhi care nu au semnat. Cu doar 7 ierarhi, adică aproximativ 30%, care au fost de acord cu documentul respectiv, pe ce bază și-a pus Patriarhul Serbiei semnătura pe acest document? Plecând de la faptul că semnătura întâi-stătătorului se presupunea că exprimă consensul (unanimitatea) sau măcar majoritatea Bisericii sale, nu este acesta un exemplu clar al lipsei sinodalității și impunerea unei mentalității ”papale”? Unde este atât de lăudata și neîncetat trâmbițata sinodalitate de către propaganda oficială prezentată de purtătorii de cuvânt ai sinodului, sinodalitate în numele căreia a fost convocat Sinodul cretan?
Of all of the Local Churches represented, the Patriarchate of Serbia stands out with 17 of the 24 hierarchs withholding their signature. With only 7 or about 30% in agreement with document, on what basis did the Patriarch of Serbia add his signature to the document? Given that the Primate’s signature was supposed to express the consensus or at least the majority of his Church, is this not a glaring example of the absence of concilarity and the reign of a „papal” mentality? Where is the much vaunted concilarity for which the Cretan Council was called and incessantly hailed in official propaganda put forward by the Council’s spokesmen?

Mai mult, când a mai fost aprobat vreun document în istoria Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice cu o mare minoritate care nu este de acord cu el și să nu se întrerupă comuniunea sau să fie anatematizat acest dezacord de majoritatea? Cu alte cuvinte, când a mai permis vreodată Biserica o atitudine diferită în materie de credință? Pentru cei care ar spune să textul în discuție nu stabilește vreo doctrină, nici nu încearcă să definească vreo dogmă, răspunsul este că textul este plin de învățătură dogmatică referitoare la Biserică, care este un aspect al credinței pe care noi îl mărturisim și în care credem. Așa cum Hristos este inseparabil de Trupul Lui, care este Biserica, la fel și hristologia (învățătura despre Hristos) este inseparabilă de eclesiologie (învățătura despre Biserică). Ceea ce noi credem despre Biserică reflectă în mod direct credința noastră în Hristos. Prin urmare, nu poate fi nici o îndoială că credința Bisericii în Hristos este în joc în textul despre ”Relații” și nu putem face nici un compromis în materie de credință.
Furthermore, when, in the history of the Church and General Orthodox Councils, was a document passed with such a large minority diagreeing and there being no break in communion or anathematizing by the majority? In other words, when did the Church ever allow for a differing stance on matters of Faith? To those who would say the text in question does not set forth doctrine or attempt to define dogma, the response is that the text is chalk full of dogmatic teaching concerning the Church, which is an object of faith in which we confess we believe. As Christ is inseparable from His Body, the Church, so too is Christology inseparable from Ecclesiology. What we believe about the Church directly reflects our faith in Christ. Hence, there can be no doubt that the Faith of the Church in Christ is at stake in the „Relations” text and there can be no compromises in matters of Faith.

Este vremea pentru toți episcopii, toți creștinii ortodocși și în special pentru cler să ia atitudine și să mărturisească credința ortodoxă în Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică în fața și împotriva noii eclesiologii eretice a ecumenismului care este exprimată clar prin textul despre ”Relații.”Nădăjduim ca mult mai mulți episcopi se vor alătura celor 33 de ierarhi care nu au semnat documentul neortodox și ca împreună toți aceștia să transmită învățătura ortodoxă în unicitatea și sfințenia Bisericii turmei lor și întregii Bisericii.
The time for all bishops, and, indeed, all Orthodox Christians, and especially clergy, to take a stand and confess the Orthodox Faith in the One, Holy, Catholic and Apostolic Church over and against the new heretical ecclesiology of ecumenism, clearly expressed by the „Relations” text, has come. May many more join the 33 who did not sign the unorthodox document and may they all together clearly and forthrightly set forth the Orthodox teaching on the oneness and holiness of the Church to their flock and the entire Church

Pentru dvs am realizat o lisă a celor care NU au semnat textul respectiv, în ordinea apariției numelor lor:

From the Ecumenical Patriarchate:
1. Isaiah of Denver
2. Nicholas of Detroit
3. Amphilochios of Adrianopolis
4. Antonios of Hierapolis, Head of the Ukrainian Orthodox in the USA
5. Gregory of Nyssa, Head of the Carpatho-Russian Orthodox in the USA

From the Patriarchate of Alexandria
6. Jonah of Kampala
7. Seraphim of Zimbabwe and Angola

From the Patriarchate of Jerusalem
8. Benedict of Philadelphia
9. Theophylaktos of Jordan

From the Patriarchate of Serbia
10. Amphilochios of Montenegro and the Littoral
11. Porfirije of Zagreb and Ljubljana
12. Vasilije of Sirmium
13. Lucian of Budim
14. Longin of Nova Gracanica
15. Irinej of Backa
16. Hrizostom of Zvornik and Tuzla
17. Justin of Zicha
18. Pahomije of Vranje
19. Jovan of Sumadija
20. Fotije of Dalmatia
21. Hrizostom of Bihac and Petrovac
22. Joanikije of Niksic and Budimlje
23. Milutin of Valjevo
24. David of Krusevac
25. Jovan of Slavonija
26. Ilarion of Timok

From the Church of Cyprus
27. Athanasios of Limassol
28. Neophytos of Morphou
29. Nicholas of Amathus
30. Epiphanios of Ledra

From the Church of Greece
31. Chrysostomos of Peristerion
32. Hierotheos of Nafpaktos and Aghios Vlasios
33. Anthimos of Alexandroupolis

Textul în engleză a fost preluat de la adresa:

https://orthodoxethos.com/post/scans-of-the-final-signed-documents-from-the-cretan-council-available-on-line

Notele traducătorului:

1. După cum se poate vedea în pdf-urile atașate, în partea de jos a fiecărei pagini a fiecărui document sunt semnăturile întâi-stătătorilor (se distinge clar semnatura patriarhului Daniel al BOR), care sunt reluate în finalul documentului, urmate de numele tuturor participanților, în dreptul celor care nu au semnat linia rămânând goală.
2. Tare bucurie am avut văzând că episcopul Milutin de Valjevo, din cadrul Patriarhiei Serbiei, nu a semnat documentul eretic despre ”Relații.” Bucuria mea nespusă se datorează faptului că orașul Valjevo, aflat la aproximativ 100 km sud de Belgrad, este cel din care, urcând spre munte, ajungi în două locații foarte importante pentru noi, ortodocșii: foarte aproape este Celie, unde se află mănăstirea care adăpostește și moaștele Sfântului Justin Popovici, cel mai mare luptător ortodox împotriva panereziei ecumenismului, iar puțin mai sus, la vreo 6 km, se află satul Lelici, alături de mănăstirea unde sunt adăpostite sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, noul Gură de Aur al secolului al XX-lea. Așadar, AXIOS de mii de ori vlădicului Milutin, ca demn urmaș al acestor sfinți. La fel și tututor celor care nu au trădat Biserica și nu au semnat.
3. Minunat este Dumnezeu, Care i-a luminat chiar și pe 5 ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice să nu semneze acest document eretic.
4. Durere mare că NICI UN IERARH ROMÂN nu a refuzat să semneze. Plânge inima în noi de mila lor. Însă nu vom rămâne la plâns, ci ne vom apăra credința, dorindu-le pocăință și întoarcere în matca Sfintei Biserici a lui Hristos, cu care în acest moment se află în SCHISMĂ (cel puțin!). Totuși o rază de speranță văd la pagina 13 (în varianta engleză a textului), unde mitropolitul Irineu al Olteniei a scris așa:”Cred în singura una sfântă sobornicească Biserica Ortodoxă” și apoi a semnat. În varianta greacă și cea franceză a textului totuși el a semnat fără această adăugire. Cu toate acestea, cinste lui și pentru atât! Ceilalți ierarhi români doar au semnat cu numele și uneori cu titulatura lor. Să dea Dumnezeu ca la Sinodul BOR din această toamnă toți semnatarii români ai ereziei din Creta să se dezică de fapta lor. Noi vrem să fie ierarhii noștri, sfinți, iubitori ai Adevărului și ai turmei care vrea, prin ei, să meargă spre Hristos. Singura condiție impusă DE SUS, de Dumnezeu, nouă tuturor – înaltul cler, noi, umilii preoți și monahi, dar și mireni – este să fim până la moarte ”următori ai Sfinților Părinți”, nu funcționari sau slujitori ai noii ordini mondiale masonice și antihristice.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

Toate celelalte documente ale Adunării din Creta, cu semnăturile aferente, scanate, în format pdf, le puteți găsi, în trei limbi (greacă, engleză și franceză) și se pot descarcă direct de la adresa:

http://theolcom.ru/events/114-opublikovany-dokumenty-kritskogo-sobora-18-26-iyunya-2016-goda

HRISTOS A ÎNVIAT ! ȘI NEAMUL ROMÂNESC DE ASEMENEA !

traducător: pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

PLINĂTATEA VIE A BISERICII RESPINGE SINODUL DIN CRETA – Ultimatum pentru mitropolitul Teofan din partea a peste 4500 de de preoti, călugări și credincioși

Inainte de a posta documentele, o nota:      

   Publicăm această scrisoare pe care am înaintat-o IPS Teofan și o arătăm și frățiilor voastre spre întărirea în credința ortodoxă și spre arătarea adevăratei fețe a așa-zisului sinod din Creta.    

   Scrisoarea este concepută în modul cel mai serios și cu simț de răspundere în fața lui Dumnezeu de comitetul semnatar pe baza învățăturii Bisericii exprimată prin Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, Sfintele Sinoade și Sfinții Părinți, fără influențe exterioare, fără duh de răzvrătire și fără intenții de schismă.      

   Toate semnăturile adunate până la ora actuală – în număr de aproximativ 4500 de preoți, călugări și mireni – au fost trimise la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Dintre acestea am postat doar un număr mic.    

   Cei care doresc să rămână ortodocși și doresc să susțină această scrisoare pot să trimită în continuare semnături pe adresa de e-mail a acestui site, pe formularul de tabel postat. Datele cu caracter personal nu vor fi făcute publice. Formularul poate fi descarcat de aici.

   Preferabil ar fi ca tabelele să fie complete. Textul de față poate fi preluat doar în forma publicată (fără adăugarea unor titluri, intertitluri, interpretări răuvoitoare, punere în context nefavorabil, ilustrarea cu imagini nepotrivite).

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ARHIEREII CARE AU SEMNAT ÎN CRETA

Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi şi preoţi, chiar dacă ar fi mulţi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace şi spre păzirea canoanelor… şi niciunuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi cei dinaintea noastră… Sfântul Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.” 1

(Sf. Teodor Studitul)

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Cu durere negrăită am ajuns să strigăm împreună cu prorocul Ieremia: „Cine va da apă capului meu şi izvor de lacrimi ochilor mei?” (Ier. 9, 1) Nu plângem căderea unor cetăţi, nu naufragiul unei corăbii, nici robia unor neamuri, ci căderea păstorilor, pierderea sufletelor, călcarea în picioare a credinţei pe care am primit-o nu de la om, nici de la înger, ci de la Însuşi Dumnezeu! Plângem pentru că păstorii au ajuns să dea oile în gurile lupilor! Ne tânguim pentru că părinţii au ajuns să dea la moarte pe copiii lor! Dar nu ştim ce vom plânge mai întâi: pe păstorii care au trădat pe Hristos, sau oile care se sfâşie de lupii cei înţelegători? Pe părinţii care au renegat şi necinstit pe toţi Sfinţii cei din veac care au luptat, au pătimit şi au murit pentru dreapta credinţă, sau pe copiii care se pierd în întunericul necunoştinţei şi în adâncul ereziilor hulitoare de Dumnezeu? Nu vom înceta a plânge, iar dacă va vrea cineva să ne mângâie cu o mângâiere amăgitoare îi vom răspunde cu cuvintele prorocului: „Lăsaţi-mă! Cu amar voi plânge! Nu stăruiţi în a mă mângâia!” (Is. 22, 4)

Nimeni nu ne poate învinui de mândrie sau îngâmfare pentru că dăm glas durerii noastre! Nimeni nu ne poate aduce vreo acuză de neascultare sau rătăcire, când cei puşi de strajă şi-au lepădat lucrarea lor! Şi nimeni nu ne poate acuza de vreo ranchiună sau ură împotriva cuiva anume, căci pentru dragostea lui Hristos şi a chipului Său grăim. Nu urmăm minţilor noastre, ci predaniei Sfinţilor Părinţi! Nu urmăm celor care zic răului bine şi binelui rău şi amestecă Adevărul cu minciuna, ci dorim ca Adevărul să strălucească mai luminat decât soarele în toată lumea!

Aţi participat la adunarea din Creta şi, în ciuda mai multor asigurări în faţa credincioşilor de a păstra curată Ortodoxia, adică de a reprezenta în mod real pe credincioşii eparhiei, faptele au dovedit altceva. Nu ne este străină lupta pe care aţi dus-o în cadrul sesiunilor de sfârşit şi nu este un lucru pe care îl trecem cu vederea, dar cu frică de Dumnezeu spunem: nu este de ajuns! Nădejdea pe care ne-aţi dat-o a fost întunecată de semnătura pe care aţi pus-o pe documentele adunării din Creta. Nu putem să ne mângâiem datorită unor amendamente aduse de delegaţia română, când aceeaşi delegaţie a semnat fără excepţie documentele prin care se surpă Biserica lui Hristos! Nu putem să vă recunoaştem ca biruitori în câteva amendamente, când capitularea din urmă aţi pecetluit-o cu o semnătură! Oare aţi uitat jurămintele înfricoşătoare pe care le-aţi făcut la hirotonirea întru arhiereu în faţa întregii Biserici văzute şi nevăzute! Şi în virtutea aceasta aţi primit arhieria, angajându-vă să păstraţi curată Dreapta Credinţă. Iar celui care luptă pentru credinţă nu i se îngăduie nici un compromis, ci fie iese biruitor şi ia plata mărturisitorului, fie moare în luptă, dar se încununează ca mucenic în Împărăţia cerurilor. Nu vom da seama în faţa unui tribunal omenesc, ci în faţa înfricoşătorului Scaun de judecată al lui Hristos!

Înaltpreasfinţia Voastră,

Vă adresăm aceste rânduri, în urma participării ÎPS Voastre, alături de restul delegaţiei B.O.R., la aşa-numitul „Sinod pan-ortodox” desfăşurat la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16 – 27 iunie 2016, eveniment care s-a remarcat prin abaterile grave de la dreapta credinţă şi recunoaşterea oficială a ecumenismului drept dogmă.

Din capul locului, regulamentul de organizare a fost unul antitradiţional şi antisinodal, punând bazele unei noi eclisiologii a primatului. Acest regulament a prevăzut ca documentele sinodului să fie votate doar de 14 capi ai Bisericilor, impunându-se o nouă formă de conducere străină Ortodoxiei, constituită după modelul papal.

În cadrul sinodului, delegaţia B.O.R. a semnat toate documentele propuse,inclusiv pe cele cuprinzând prevederi neortodoxe, în privinţa cărora mai mulţi teologi şi ierarhi au tras un semnal de alarmă. Amintim aici doar controversatul document intitulat „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”, document potrivit căruia ar exista mai multe „Biserici Creştine” din care ar face parte şi Biserica Ortodoxă.

Delegaţia română şi-a asumat, totodată, şi multiplele referiri la „Biserici” şi „Confesiuni”, care contravin învăţăturii Bisericii Ortodoxe, mărturisită prin Crez ca fiind Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos.

Recunoaşterea pe linie oficială a ecumenismului s-a reflectat şi în eliminarea din discuţiile preliminare a termenilor de „schismatic” şi „eretic”, înlocuirea termenului „eretic” cu „neortodox”, precum şi acceptarea monofiziţilor, catolicilor şi protestanţilor drept „biserici istorice”.

Sf. Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, în Epistola I către papa Nicolae, amintea că „există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească şi Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Noi, drept-credincioşii creştini, acestea gândim, aşa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie să păzeşti toate, fără nicio excepţie, şi, mai presus de toate, cele ale credinţei. Pentru că dacă ai devia cât de puţin, păcătuieşti păcat de moarte veşnică… Şi acestea care au fost hotărâte la Sinoadele ecumenice şi de obşte trebuie ca toţi să le păzească. Şi toţi câţi păzesc cele pe care fie unul dintre Părinţi le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată. Dar pentru cei care nu le primesc este înfricoşătoare neglijenţa.” 2

Au fost acceptate şi afirmaţiile greşite, precum „unitatea pierdută a creştinilor” sau „pentru restaurarea unităţii creştine”, care ar sugera faptul că Biserica ar fi pierdut la un moment dat unitatea, fiind acum nevoită să o regăsească. În aceeaşi notă, a fost acceptată şi referirea la înţelegerea „tradiţiei Bisericii primare”, care dă impresia că ar exista o diferenţă ontologică între Biserica primară a celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi continuarea Sa autentică până în prezent.

În legătură cu acest aspect, Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos – unul dintre ierarhii care au apărat dreapta credinţă, refuzând să semneze documentele eretice propuse la sinodul din Creta – afirma: „Este o mare confuzie astăzi despre ceea ce este Biserica şi care sunt adevăraţii ei membri. Se confundă identitatea Bisericii cu alte tradiţii umaniste şi se gândeşte că Biserica este fragmentată şi despărţită, dar mai mult se ignoră singura cale de mântuire a Bisericii… Papistaşii nu au preoţie, nici taine… Vaticanul nu este biserică, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toţi «clericii» Vaticanului nu sunt urmaşi ai Apostolilor, nu au predania şi succesiunea apostolică… Papistaşii sunt francolatini, iar pe deasupra şi eretici. Papismul se află în afara Bisericii…, şi pentru că în afara Bisericii nu există Taine, pentru aceasta clericii papistaşilor şi însuşi papa, pentru noi, ortodocşii, nu au preoţie, adică au fost tăiaţi de la succesiunea apostolică. Dacă se va pierde Credinţa Ortodoxă, atunci nu va mai exista nici Biserică, nici Dumnezeiasca Euharistie… Părinţii Bisericii din veacul al VIII-lea observaseră că papismul, sub influenţa francilor, a schimbat teologia ortodoxă şi astfel nu mai făcea parte din Biserica Ortodoxă care păzea în întregime adevărul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice.”3

Un motiv serios de îngrijorare îl reprezintă şi recunoaşterea „Consiliului Mondial al Bisericilor” ca temei doctrinar, deşi sunt binecunoscute atât originile şi scopul său ascuns, dar şi afirmaţiile cu privire la căsătoriile mixte între ortodocşi şi neortodocşi, care contrazic protejarea teologică a căsătoriei, ca Taină a Bisericii Ortodoxe.

Mai trebuie spus că toate aceste compromisuri şi cedări de credinţă s-au făcut sub presiuni, aşa cum au declarat chiar unii dintre participanţii la sinod, precum Mitropolitul Hierotheos Vlachos: „În cele din urmă însă, această reacție a jucat un rol psihologic în configurarea celeilalte propuneri. Asupra mea personal, cel puțin, s-a exercitat o presiune serioasă și o abordare injurioasă din partea unor ierarhi, datorită poziției mele, și am fost informat că s-au exercitat presiuni și asupra altor arhierei ai Bisericii Greciei. Și pentru că întotdeauna acționez cu calm, sobrietate și în mod liber, nu puteam să accept asemenea practici injurioase”.4 La aceasta se adaugă şi ameninţarea că vor fi pedepsite toate grupurile de credincioşi creştini care nu vor accepta aceste hotărâri

Se poate concluziona, aşadar, că sinodul din Creta a fost unul neortodox, în concordanţă cu planul mondial de unire a tuturor religiilor şi globalizare a lumii pentru pregătirea venirii unui conducător unic mondial. De altfel, ultimele declaraţii elogioase ale papei Francisc despre deschiderea către „restabilirea unităţii” şi „un bine comun al Bisericii”, dar şi despre intenţiile instaurării unei „Organizaţii a Naţiunilor Unite a religiilor”5, organizaţie care să fie condusă chiar de papă, şi care să exercite autoritatea „indiscutabilă” de a declara „ce vrea şi ce nu vrea Dumnezeu”, în scopul de a combate extremismul religios, anticipează impunerea de la nivel înalt a globalizării religiei, pregătind, practic, terenul înfiinţării unei autorităţi politice mondiale asupra spiritualităţii lumii.

Din motivele enumerate mai sus, considerăm că Sinodul şi-a tăgăduit nu numai numele – neputând fi considerat nici „sinod”, nici „sfânt” şi nici „mare”, ci mai degrabă un abuz şi o inovaţie sinodală – ci a înşelat şi aşteptările pliromei Bisericii (gr. pliroma = comunitatea credincioșilor formată din clerici, monahi și mireni în Biserica Ortodoxă). Întâistătătorul (patriarhul) unei Biserici Locale nu reprezintă toată Biserica, tot astfel cum nici sinodul din Creta nu poate reprezenta şi decide în numele întregii Biserici Ortodoxe în probleme de dogmă şi Dreaptă Credinţă. Ecumenismul este o creaţie veche de 100 de ani, o linie nouă în sânul Bisericii. Fiind o inovaţie, ecumenismul nu este recunoscut şi asumat de întreaga pliromă a Bisericii. În plus, contravine întregii Tradiţii Ortodoxe, fiind atacat şi considerat erezie de mulţi şi mari sfinţi ai secolului al XX-lea, ca Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul etc.

Cum se poate justifica discrepanța dintre învățătura creștină în duhul Sfinților Părinți și întreaga nouă viziune care a dominat pregătirile, dezbaterile și hotărârile sinodului?

Mai e nevoie să descriu măsura smintelii şi a defăimării, sau mai curând a încuviinţării [ereziei] pe care au pricinuit-o prin scrisoarea semnată cu mâna lor? Căci dacă tăcerea este o parte a consimţirii, cu cât mai înfricoşătoare încă este această întărire scrisă, înaintea întregii Biserici, a încuviinţării şi a conglăsuirii lor?”6

Aţi semnat! Dar pentru că noi nu ne considerăm angajaţi de această semnătură, ne simţim datori să ne delimităm de poziţia adoptată de ierarhie şi mărturisim deschis credinţa pe care am primit-o în Duhul Sfânt de la Apostoli prin Sfinţii Părinţi, aceeaşi credinţă mărturisită de veacuri de către Biserica lui Hristos. De aceea, suntem nevoiţi să arătăm motivele pentru care nu acceptăm această adunare şi ceea ce s-a hotărât în cadrul ei, pe temeiul cuvântului Scripturii şi al de Dumnezeu insuflaţilor Părinţi: „ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.” (Mat. 18, 16) Aceste motive sunt expuse pe larg în documentele pe care le-am anexat acestei scrisori, iar pe scurt, ele sunt următoarele în legătură cu acest sinod:

  1. A fost anulată sinodalitatea ortodoxă prin excluderea episcopilor de la participarea la sinod și de la votarea în cadrul său.

  2. Nu a realizat unitatea organică cu celelalte sinoade prin faptul că nu s-au recunoscut dintru început toate Sinoadele precedente şi nu s-a întărit credinţa ortodoxă statornicită la acestea.

  3. A anulat hotărâri dogmatice şi canonice ale Sinoadelor Ecumenice.

  4. A recurs la manipulări şi presiuni fără precedent în ce priveşte ordinea de zi şi practicile sale.

  5. Nu urmează Tradiţia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii celei Una.

  6. A legiferat oficial şi sinodal panerezia ecumenismului.

  7. Recunoaşte sinodal participarea Bisericii Ortodoxe în aşa-numitul „Consiliul Mondial al Bisericilor” şi întăreşte scopul acestuia de realizare a„unităţii creștine.”

  8. Acordă statut bisericesc ereziilor, acceptându-se că papismul, monofiziţii precum şi ceilalţi eretici din „CMB” sunt „Biserici”, iar nu erezii.

  9. Promovează teologia postpatristică prin concepte și idei străine Ortodoxiei.

  10. A trecut cu vederea şi a ignorat rolul clerului inferior şi al mirenilor și nu a exprimat experienţa în Duhul Sfânt a trupului eclezial.

  11. Nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, ci, dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale.

  12. A introdus practici străine Ortodoxiei: căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu.

În temeiul celor expuse mai sus, respingem categoric sinodul din Creta organizat şi desfăşurat neortodox, ce a adoptat hotărâri neortodoxe, şi vă solicităm un răspuns public, care să mărturisească clar şi fără echivoc învăţătura dintotdeauna a Bisericii lui Hristos, răspuns care să cuprindă:

1. Dezicerea de sinodul din Creta şi retragerea semnăturii de pe toate documentele lui, cât şi respingerea lui în sinodul local al BOR.

2. Condamnarea fără echivoc a ecumenismului, în cuvânt vorbit şi scris,

cu specificarea explicită a tuturor implicaţiilor lui:

– teoria ramurilor (branch theory), prin care atât Biserica Ortodoxă, cât și celelalte confesiuni autonumite „creştine” ar fi „biserici” nedepline;

– teoria „unităţii pierdute” a Bisericii;

– existenţa harului mântuitor şi sfinţitor în afara graniţelor Bisericii celei Una: adică teoria baptismală, teoria succesiunii apostolice ce presupune existenţa preoţiei valide în afara Bisericii celei Una, teoria undelor de har în aşa-zisele „taine” săvârşite în afara Bisericii celei Una;

– oprirea imediată a tuturor practicilor eterodoxe şi anticanonice, care decurg din acestea.

3. Militarea în vederea ieşirii neîntârziate din „Consiliul Mondial al Bisericilor” („CMB”) şi din toate organismele ecumeniste.

În cazul în care veţi mărturisi acestea toate, care sunt în baza învăţăturii Sfintelor Sinoade şi a Sfinţilor Părinţi, veţi bucura nu numai pliroma Bisericii, ci şi Cerul întreg, cu Sfinţii Îngeri şi cu toţi Sfinţii cei din veac adormiţi, veţi demonstra cu adevărat că sunteți Părintele nostru, al celor pe care îi păstoriţi, veţi dobândi în cer plata mărturisirii, veţi fi cinstit de toţi dreptslăvitorii creştini, clerici, monahi şi mireni de pretutindeni, şi veţi avea ajutorul şi sprijinul nostru în toate. Lucrurile încă nu sunt imposibil de îndreptat. Tot omul este supus greșelii, dar se regăsesc în istoria Bisericii nenumărate exemple ale celor care s-au întors, din care amintim cel al Sf. Macedonie şi al Sf. Iuvenalie, cât și a ierarhilor care s-au pocăit în urma sinodului unionist de la Ferrara-Florența.

Dar în cazul în care răspunsul IPS Voastre nu va fi în acord cu învăţătura Bisericii şi nu vom primi un răspuns clar, fără echivoc, în conformitate cu cele de mai sus, sau nu ne veţi învrednici deloc de un răspuns, cu adâncă durere în suflet, dar cu nădejde nestrămutată că Dumnezeu nu va lăsa de izbelişte turma sa cea cuvântătoare, vă aducem în atenţie că, numeroşi clerici alături de comunităţile lor monahale sau parohiale ridică problema nepomenirii ierarhilor care acceptă sinodul din Creta. Unii dintre ei vor deja să apeleze la această îngrădire faţă de cei care au semnat, fiind îndreptăţiţi de tradiţia canonică şi patristică a Bisericii (canonului 15 al sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861, practica individuală sau obştească a Sfinţilor Părinţi). Această atitudine a constituit întotdeauna îngrădirea de erezie și schismă, și nu o părăsire a Bisericii sobornicești, față de care fiii ei rămân statornici și ascultători.

De altfel, pomenirea episcopilor în biserici nu este necondiţionată, ci depinde de credinţa dogmatică a acestora, pentru că la Dumnezeiasca Liturghie sunt pomeniţi – în mod sincer, iar nu mincinos – ca unii ce „drept învaţă cuvântul adevărului” lui Hristos.7

Menţionăm că, prin declaraţia „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe”, din cadrul documentuluiRelaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine8 şi prin semnarea acestui document, se intră într-o părtăşie şi o însuşire a doctrinei, moralei şi cultului acestor entităţi religioase, fapt ce creează comuniunea cu erezia, având grave consecinţe pe linie canonică şi dogmatică, la nivel ortodox.

Întrucât noi refuzăm o astfel de părtăşie, în care se regăsesc inclusiv practicile aberante ale anglicanilor legate de hirotonia femeilor9, de pildă, nu vedem o altă cale decât retractarea publică din partea Înaltpreasfinţiei Voastre atât a participării la sinodul din Creta, cât şi a semnării documentelor sinodului.

În consecinţă, Vă aducem la cunoştinţă că, dacă în termen de 10 zile de la primirea acestei scrisori nu primim din partea ÎPS Voastre răspunsul la problemele menționate mai sus, ne rezervăm dreptul de a recurge la întreruperea pomenirii la Sfintele Slujbe. Pliroma Bisericii reacționează deja față de sinodul din Creta prin neparticiparea la slujbele oficiate în bisericile ale căror slujitori persistă în comuniunea cu ierarhii semnatari ai documentelor sinodului. Spunem aceasta deoarece deja se simt efectele acestui sinod iar în unele mânăstiri și comunități parohiale tăcerea ierarhilor semnatari a creat îngrijorare, confuzie și conflicte.

„«O, Timotei, zice, păzeşte ceea ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de nelegiuitele înnoiri de cuvinte». […] Cine altul este Timotei în vremea noastră, decât – în general – întreaga Biserică, sau – în special – întregul corp al întâistătătorilor ei, care trebuie să cunoască ei înşişi în întregime ştiinţa curată a cinstirii Lui Dumnezeu şi să o răspândească şi altora? […] Ce înseamnă: «ceea ce ţi s-a încredinţat»? Adică ceea ce ţi s-a dat în seamă, nu ceea ce ai descoperit tu; ceea ce ai primit, nu ceea ce ai născocit tu; nu o chestiune de inteligenţă, ci de doctrină; nu de opinie proprie, ci de tradiţie generală; ceva transmis ţie, nu dat la iveală de tine; pentru care nu trebuie să fii autor, ci numai păzitor; nu fondator, ci partizan; nu un lucru pe care îl conduci, ci pe care îl urmezi. Talantul (Matei 25, 15) dreptei credinţe păstrează-l neştirbit şi fără cusur.10

Notă:

Documentul cuprinde 7 pagini și include următoarele anexe, concepute și redactate de semnatarii scrisorii:

Anexa 1 : Despre modul neortodox şi anticanonic de organizare şi desfăşurare a sinodului.

Anexa 2 : Despre teologia ecumenistă implementată oficial în Biserică reflectată în documentul „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” (traducere critică după cele 4 variante oficiale publicate).

Anexa 3 : Probleme ridicate de celelalte documente.

Anexa 4 : Abateri de la ecleziologia ortodoxă care au precedat sinodul din Creta.

Anexa 5 : Atitudini faţă de ecumenism şi faţă de sinod ale Sfinţilor şi Marilor Duhovnici contemporani.

Anexa 6 : Reacţii pre şi postsinodale ale unor ierarhi şi teologi.

Anexa 7: Întreruperea pomenirii bisericeşti – măsură canonică şi patristică de împotrivire faţă hotărârile sinodului din Creta.

Anexa 8: Lista susținătorilor acestei scrisori (cuprinde peste 4000 de semnături, în copie conformă cu originalul, rămânând deschisă).

SEMNATARI:

Ieroschim. Simeon Zaharia

Protos. Antim Gâdioi

Protos. Ieronim Cozma

Ierom. Ioan Chițu

Pr. Mihail Popescu

Pr. Ioan Ungureanu

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Jurnalist Irina Nastasiu

1 Sf. Teodor Studitul, Epistola 11, apud Pr. Vasile Sorescu, Biserica Ortodoxă, stâlp şi temelie a Adevărului, Ed. Credinţa strămoşească, 2002, p.112.

2 Sf. Fotie cel Mare, Epistola I către papa Nicolae, apud Pr. Vasile Sorescu, Biserica Ortodoxă, Stâlp și temelie a Adevărului, Ed. „Credința strămoșească”, 2002, p.113.

3 IPS Ierotheos Vlachos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, I, apud Ibidem, pp. 131-132

6 Sf. Teodor Studitul, Epistola 2, PG 99, 1121 A, apud Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, Luptele monahilor pentru apărarea Ortodoxiei, Ed. Egumeniţa, 2015, p. 523.

10 Sf. Vincentiu de Lerini, Commonitorium, XXII, în vol. Preot dr. Mircea Florin Cricovean, Vincenţiu din Lerini – Commonitorium – Studiu analitic şi traducere, Ed. EMIA, Deva, 2006, p. 157.

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FScrisoare-Teofan-finala-si-definitiva.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 79KB)

Pentru a mari documentul dati click in colt (dreapta sus) pe “pop-out”!

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FANEXA-1-CORECTATA.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 130KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FANEXA-2-CORECTATA.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 338KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FANEXA-3-CORECTATA.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 139KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FANEXA-4-CORECTATA.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 124KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FANEXA-5-RECORECTATA.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 128KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FANEXA-6-CORECTATA.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 99KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2FANEXA-7-CORECTATA.doc&hl=en_US&embedded=true

Download (DOC, 103KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F08%2Fsemnaturi.ppt&hl=en_US&embedded=true

DOWNLOAD

Sursa: aparam-ortodoxia.ro

Prea Sfințitul LONGHIN către ierarhii trădători din Creta: „MAI DEGRABĂ NU V-AȚI FI NĂSCUT, DECÂT SĂ AJUNGEȚI VÂNZĂTORI DE CELE SFINTE ȘI LEPĂDAȚI DE DUHUL SFÂNT!„

Preasfințiți Arhierei, сu durere-n suflet aș ruga pe toți frații mei să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! Cu orice preț trebuie să ne apărăm și să păstrăm singura noastră credință Ortodoxă Sfântă și mântuitoare, să nu ajungem vânzători ca Iuda.
Nu-i nimic mai presus ca Adevărul în Dumnezeu: nici prietenia, nici pacea, nici viața, nici nimic altceva.
Sinodul din Creta (16 – 27 iunie 2016) este un Sinod al
fărădelegii, tâlhăresc, eretic, mincinos și viclean. Iar voi, frații mei arhierei, cum vă întoarceți înapoi acasă, la Patrie, la Biserică, la neam, la Trupul și Sângele nevinovat al lui Hristos, pe care L-ați vândut?
Cum vă veți apropia de Altarul lui Hristos?Cum veți săvârși tainele Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, voi cei fără de har, vânzători și trădători?
Cum vă veți apropia de cele Sfinte, de credința Sfintei noastre Ortodoxii, de Dogme, de Canoane și de hotărârile celor șapte Sinoade ecumenice, care au statornicit tot ce avem nevoie pentru mântuire? Pentru ce apare necesitatea unui Sinod pan-ortodox fără ortodocși? Slujind în duhul Sinodului din Creta, n-ați slujit Adevărului ci duhului mondialismului ocult și dez-bisericirii, care netezesc drumul venirii lui Antihrist! Aceasta ați dorit?!
V-ați făcut vânzători de țară, de neam și de Dumnezeu!
Cum veți privi în fața lui Hristos și a credincioșilor din Sfânta noastră Biserică Ortodoxă? Cât de încercat a fost poporul ortodox și nu a cedat nici ateiștilor, nici comuniștilor, nici ereticilor, prin câte greutăți și încercări a trecut, dar au rămas credincioși Domnului?!
Iar noi astăzi ca niște blestemați ne-am vândut tot ce am avut mai sfânt – credința în Dumnezeu. Nu vă este milă de acest popor pentru care va trebui să dăm răspuns în fața Domnului?!
Cei ce ați lucrat pentru acest Sinod al fărădelegii și ați fost de acord prin semnarea voastră, dar în ultima clipă v-ați oprit, aduceți pocăință în fața lui Dumnezeu și a Bisericii Lui, în fața Sfinților Părinți și a întregului popor ortodox.
Dacă nu veți renunța la toate temele acestui Sinod va veni mânia lui Dumnezeu peste voi, lucrători ai fărădelegii!
N-aveți mustrare de conștiință chiar cei ce ați tăcut?!
L-ați vândut pe Dumnezeu, adunându-vă cu ecumeniștii și îmbrățișând toate ereziile și învățăturile lor.
Voi, toți cei care ați participat la acest Sinod v-ați întors fără de har!!!
Cine sunteți voi mai departe? Mai degrabă nu v-ați fi născut, decât să ajungeți vânzători de cele Sfinte și lepădați de Duhul Sfânt!
Chiar nu ne mustră conștiința de ceea ce-am făcut?
Nu ne pare rău că după 2000 de ani iarăși devenim Ane și Caiafe și ne vindem Adevărul Sfânt?!
Vă rog și vă îndemn să rămânem copii supuși și ascultători de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, Canoane, Dogme și Tradiția ei, pe care le ştim cu adevărat având mărturia atâtor sfinți care s-au mântuit, și a întregului popor ortodox; de ce căutăm să schimbăm și să ne opunem Sfântului Adevăr?

În Ortodoxie nimic nu este irecuperabil, de aceea pocăiți-vă și întoarceți-vă în staulul Turmei lui Hristos, în Biserica cea Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Cu dragoste frățească în Hristos,
Episcopul Longhin de Bănceni

Sursa: sinodultalharesc.tk