Ipocrita scrisoare a Mitropolitului Teofan către IEROMONAHUL PAMVO DE LA SCHITUL RĂDENI

teofan-s

După cum știți: 

Schitul Rădeni şi credincioșii din zonă, împotriva lui Teofan şi a Sinodului tâlhăresc din Creta

Data: 12.12.2016

Nr: 15.157

Către Ieromonahul Pamvo Jugănaru

Schitul ,,Sf. Cuv. Parscheva” – Păstrăveni

Preacuvioase Părinte Pamvo

Cu multă durere am luat cunoştinţă despre conţinutul scrisorii pe care aţi adresat-o Exarhatului Arhiepiscopiei Iaşilor şi Părintelui Stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, prin care anunţaţi întreruperea pomenirii canonice a chiriarhului Arhiepiscopiei Iaşilor în cadrul sfintelor slujbe. În pofida acestei decizii foarte grave din punct de vedere al rânduielilor bisericeşti, menţionaţi faptul că nu intenţionaţi să vă separaţi de Biserica Ortodoxă Română.

Înţelegem grija pe care o are un ieromonah pentru a rămâne în dreapta credinţă şi a nu se abate de la rigoarea tradiţiei bisericeşti, râvnă pe care o avem şi noi. În acelaşi timp un păstor de suflete are datoria de a-i feri, pe cei încredinţaţi spre păstorire, de rătăciri şi amăgiri care, sub pretextul apărării rânduielii, exclud pe cei în cauză din comuniunea bisericească.

Preacuvioşia Voastră, ieromonah al Bisericii Ortodoxe Române, sunteţi slujitor al Arhiepiscopiei Iaşilor, al cărui chiriarh sunt. Aşa cum arată canonul 39 apostolic, ,,presbiterii şi diaconii să nu săvârşească nimic fără încuviinţarea episcopului, căci acesta este cel căruia i s-a încredinţat poporul Domnului şi acela de la care se va cere socoteală pentru sufletele lor”, una dintre cele mai importante obligaţii pe care le are orice slujitor este ca în toate să facă referire la episcopul locului pentru că aşa cum spune Sfântul Ignatie al Antiohiei, Biserica îşi manifestă unitatea şi sobornicitatea (catholicitatea), atunci când este în comuniune cu episcopul, cu preoţii şi diaconii care-l înconjoară 1.

Fiecare dintre slujitorii Bisericii, la nivelul său, este obligat să manifeste comuniunea cu episcopul, mitropolitul sau patriarhul, cea mai vizibilă expresie a acesteia fiind actul canonic al pomenirii, după rânduiala liturgică şi canonică, având în vedere şi cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că slujirea nu este deplină, decât din încredinţarea episcopului 2.

Prin oprirea pomenirii canonice, clericul se exclude el însuşi din comuniunea Bisericii şi în aceste condiţii, având în vedere că îndepărtarea de comuniunea Bisericii face ca lucrarea slujitorului în cauză să nu mai fie lucrarea Bisericii, în conformitate cu canonul 31 apostolic, după a doua şi eventual a treia chemare, preotul în cauză trebuie să fie pedepsit.

Invocarea canonului 15 I –II Constantinopol pentru a justifica întreruperea de către un cleric a pomenirii unui epsicop care este menţinut de toate sinoadele Bisericilor autocefale este un act de schismă. În cazul acesta concret, toate Sinoadele Bisericilor autocefale au menţinut comuniunea în urma Sinodului din Creta. Dimpotrivă, toate Bisericile Ortodoxe autocefale, chiar şi cele care nu au participat, au arătat că acest eveniment este o etapă importantă în manifestarea sinodalităţii în Biserica Ortodoxă.

Schisma izvorăşte şi din autojustificarea celui ce se consideră în drept să judece autoritatea sinodului. Sfântul Ioan Gură de Aur , nu şi-a arogat slujirea atunci când a fost judecat în mod abuziv. De dragul unităţii, nu a îndemnat la oprirea comuniunii. El mărturiseşte zicând: ,,Nimic nu poate irita mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! (…) Vătămarea aceasta nu este mai mică decât cea adusă de vrăjmaşii (Bisericii), ci cu mult mai mare, pentru că cea dintâi o face mai strălucită, pe când aceasta o face de ruşine  în faţa vrăjmaşilor ei, când este luptată de propriii ei fii. Căci acest fapt li se pare (vrăjmaşilor) drept o mare dovadă de înşelare: ca cei care au fost născuţi şi crescuţi în Biserică şi au fost învăţaţi cu exactitate tainele ei cele negrăite, tocmai aceia să se întoarcă fără de veste şi să se pună în rândul vrăjmaşilor ei.„ 3

Am înţeles din scrisoarea mai sus pomenită că aveţi nemulţumiri şi că aduceţi acuzaţii Sindonului din Creta şi participanţilor. După rânduiala Bisericii, acuzaţiile împotriva episcopului sunt aduse şi înaintate de către cei în drept Sinodului şi tot un Sinod este competent să judece documentele sinodale.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ultimei sesiune, a arătat că există posibilitatea de îmbunătăţire a documentelor Sinodului din Creta precizând că: ,,…….. textele pot fi explicitate, nuanţate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt şi Mare Sinod  al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora şi redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate şi perfecţionate până când se va realiza un consens”.

Din interiorul Bisericii putem cu toţii să atragem atenţia asupra unor probleme pe care le identificăm în viaţa bisericească şi nădăjduim ca prin Harul lui Dumnezeu, cei care au primit responsabilitatea de a cârmui poporul ortodox, să poată îmbunătăţi, modifica şi completa documentele Sinodului din Creta într-un viitor Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe.

În două rânduri, noi v-am chemat la o discuţie pastorală şi canonică şi nu am primit răspuns. aşa cum ne cere Canonul 31 apostolic, vă adresăm încă o dată chemarea de a vă reintegra lucrarea liturgică în slujirea Bisericii prin pomenirea chiriarhului la Sfintele Slujbe.

Dacă Preacuvioşia Voastră stăruiţi în decizia de a nu mai manifesta comuniunea canonică prin pomenirea liturgică a chiriarhului, singur vă excludeţi din Biserică şi vă puneţi în situaţia de a fi sancţionat în temeiul Sfintelor canoane deja menţionate şi în conformitate cu rânduielile canonice şi disciplinare ale Bisericii Ortodoxe Române.

Cu durere şi nădejde în Hristos, Domnul

Teofan

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Note

  1. cf. Sf. Ignatie al Antiohiei, ,,Epistola către Filadelfieni”, în: PSB, I, EIBMBOR, Bucureşti, 1981, p.178; Idem ,,Epistola către Smirneni”, 7, 1, în: PSB, I, pp. 182-186.
  2. Sf. Ioan Gură de Aur, ,,Omiliile 2, 4, la 2 Timotei”, în: PG, 62, 612, apud Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol III, EIBMBOR, Bucureşti, 1978, p. 100.
  3. Sf. Ioan Gură de Aur, ,,Omilii la Epistola către Efeseni”, 11, în: PG 62, 85.

Sursa: Aparam Ortodoxia 


Am spus în titlu că scrisoarea este ipocrită, cum ipocrit este și cel care a emis-o. De ce? Pentru că, mitropolitul Teofan, face referire la două canoane apostolice (31 și 39), susținând că nu le respectă pr. Pamvo și alții mărturisitori, dar  el insuși nu respectă canoanele 10, 29 (probabil), 45, 46 și 64 apostolice. Precum si altele, ale multor sinoade.

 

Reclame

Vicleanul mitropolit Teofan îl acuză pe PS-ul LONGHIN de implicare necanonică în Mitropolia Moldovei

predica-ips-teofan_0_13

După ce, recent, Mitropolitul Teofan s-a dus la Bănceni, dar nu a fost lăsat de părinţii mănăstirii din Ucraina să slujească alături de PS Longhin, tocmai pentru că nu s-a dezis de Sinodul tâlhăresc din Creta, acum încearcă să se răzbune prin acuzaţii fără fundament, cu justificări false. Reacţia ÎPS Teofan este totodată şi un răspuns la mustrarea PS Longhin, care a adresat o scrisoare publică ierarhilor români cu privire la documentele semnate în Creta – PS-ul LONGHIN îi mustră pe ierarhii români prigonitori (în special pe mitropolitul Teofan) și încurajează poporul român mărturisitor (preoți, monahi, monahii și credincioși). Citiţi mai jos scrisoarea în care ÎPS Teofan îl acuză de intervenţii necanonice în mitropolia lui pe Preasfinţitul Longhin:

Răspunsul Părintelui Mitropolit Teofan la scrisoarea Presfinţitului Longhin

Recent, P.S. Longhin, Episcop de Bănceni (Ucraina), a adresat o scrisoare publică ierarhilor și credincioșilor din Patriarhia Română, pretextul fiind anumite tulburări create de documentele Sinodului din Creta. Întrucât numele Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan a fost menționat în mod special ca fiind destinatar al acestui document, în care se fac referiri și la probleme ce sunt de competența canonică a Arhiepiscopiei Iașilor, aducem la cunoștința opiniei publice răspunsul Mitropolitului Moldovei și Bucovinei adresat Episcopului de Bănceni. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor).

 

Preasfinției Sale,

Preasfințitului LONGHIN,

Episcop de Bănceni

 

Preasfinţia Voastră,

 

            La Cabinetului Mitropolitan – Iași, am primit cu câteva zile în urmă, din partea Preasfinției Voastre, o scrisoare adresată ierarhilor români și poporului ortodox român, „îndurerat și prigonit”, menționând și numele meu.

În această scrisoare, Vă exprimați îngrijorarea față de creștinii care, după părerea Preasfinției Voastre, sunt „alungați și scoși în drum, din mănăstiri și biserici” și îmi transmiteți îngrijorarea cu privire la anumite evenimente legate de viața Bisericii, ce au survenit în urma Sinodului din Creta. În această scrisoare numiți Sinodul din Creta ca fiind „eretic și tâlhăresc”, iar pe cei ce au luat parte la acesta, îi numiți închinători ai „bisericiloreretice”.

Nu mă îndoiesc de faptul că Preasfinția Voastră cunoașteți că un Sinod nu poate fi condamnat decât de un alt Sinod, dar, sunt surprins de ușurătatea cu care Vă exprimați la adresa celor care au participat la Sinodul din Creta, numindu-i „păstori care au lăsat calea spre Hristos și au luat drumul blestemat al ereziei ecumeniste.”

            Eu, ca episcop al Bisericii Ortodoxe, îmi încadrez slujirea în comuniunea sinodală, așa cum arată Canonul 37 apostolic, „în Sinod discutând toate problemele cu care se confruntă Biserica”, și mă las călăuzit de Canonul 19 al Sinodului IV Ecumenic prin care se arată că din cauza slăbirii comuniunii sinodale „sunt neglijate multe dintre chestiunile bisericeşti care necesită îndreptare”.

În calitatea mea de membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române am participat la Sinodul din Creta cu conștiința că împlinesc datoria de a rămâne în comuniunea sinodală a Bisericii.

            Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ultimei sesiuni, a arătat că există posibilitatea de îmbunătățire a documentelor Sinodului din Creta precizând că: „…textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.”

            În același sens, Bisericile Ortodoxe Autocefale, fără nici o excepție, nu au definit Sfântul Sinod din Creta în duhul și în termenii folosiți de Preasfinția Voastră, ci au afirmat că acest Sinod este o etapă importantă în procesul sinodal în care Biserica Ortodoxă este angajată de mai bine de 60 de ani.

            Toate aceste aspecte mă fac să fiu încrezător că Biserica din al cărui Sfânt Sinod fac parte are toate mijloacele pentru a apăra credința și rânduiala canonică și consider că doar rămânând în comuniunea sinodală pot să duc la îndeplinire slujirea la care am fost chemat.

            Având în vedere cele arătate mai sus, nădăjduiesc că vă veți reconsidera poziția pe care ați prezentat-o în scrisoarea Preasfinției Voastre și că veți înceta să îndemnați clericii din parohii, viețuitorii din mănăstiri și pe credincioșii mireni din Arhiepiscopia Iașilor și din România, în general, să întrerupă legătura liturgică în care se află cu păstorii lor canonici. Intervențiile Preasfinției Voastre pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei sunt încălcări clare ale Sfintelor Canoane (Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic și Canonul 20 Trulan).

            Cât privește așa-numita „prigoană împotriva celor ce-și iubesc Biserica”, ea nu numai că nu există, ci, dimpotrivă, dorim ca toți preoții, monahii, monahiile și credincioșii mireni să rămână în bisericile și mănăstirile lor în stare de comuniune cu păstorii lor legitimi, arhiereii celor 14 Sfinte Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe autocefale.

 

Cu durere și nădejde în Hristos-Domnul,

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

 

Sursa: http://www.doxologia.ro

 

 

Video – Părintele Simeon Zaharia a reintrat sub ,,ascultare” faţă de ereticii cretani

simeon-2

Părintele Simeon Zaharia s-a sucit iar, de data asta pe motiv de ,,remuşcări”, de ,, lipsa unei gândiri mai profunde”, dar şi din cauză că nu are studii teologice. ,,Mai bine tăceam!”- a mai spus părintele într-un alt interviu şi cu adevărat mai bine tăcea decât să producă şi mai multă tulburare…

Aşadar după ce a declarat că sinodul din Creta este un sinod tâlhăresc (amănunte puteţi vedea aici Părintele SIMEON ZAHARIA de la Sihăstria, duhovnicul lui Teofan: „ACUMA CÂND O SĂ VIE, AM SĂ-I SPUN RĂSPICAT: ÎNALT PREASFINȚITE, TREBUIE SĂ RENUNȚAȚI LA CEEA CE AȚI FĂCUT; NEAPĂRAT! DACĂ NU…, GATA, NU MAI PUTEM: ÎNTRERUPEM POMENIREA!), pe 7 decembrie 2016, Mănăstirea Sihăstria a revenit cu un comunicat de presă în care precizează că membrii Consiliului duhovnicesc al mănăstirii l-au cercetat pe Părintele Simeon şi după ce l-au informat, acesta din urmă s-a liniştit sufleteşte şi a recomandat tuturor pomenirea ÎPS Teofan.

Întreg comunicatul îl puteţi citi mai jos: 

Consiliul duhovnicesc al Mănăstirii Sihăstria s-a reunit în data de 05.12.2016, ca să examineze tulburările care au apărut în unele schituri ale mănăstirii datorită interpretării greşite a hotărârilor Sinodului din Creta din 2016.

S-a constatat că printre cei afectaţi de aceste tulburări a fost şi Ieroschimonahul Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan, care a fost dezinformat în decursul timpului de către mai multe persoane.

Cu o zi înaintea acestui consiliu, părinţii mănăstirii l-au cercetat pe Părintele Simeon şi i-au pus la îndemână mai multe informaţii şi documente despre Sinodul din Creta, precum şi concluziile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 29 octombrie 2016. Astfel Părintele Simeon a remarcat şi apreciat Concluziile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, că Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos. De asemenea, s-a luat act de faptul că textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.

Această informare a dus la buna înţelegere a situaţiei privind consecinţele lucrărilor Sinodului din Creta şi liniştirea sufletească a Părintelui Simeon Zaharia, acesta recomandând tuturor pomenirea Ierarhului său, IPS Teofan.

Consiliul duhovnicesc al mănăstirii noastre, ca reprezentant duhovnicesc al obştii sale, sprijină unitatea Bisericii, pe ierarhul său – IPS Teofan – şi întregul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, considerând nejustificată reacţia unor clerici şi credincioşi de neascultare faţă de Biserică şi de ierarhii săi canonici.

Iar interviul cu mărturisirea lui îl puteţi asculta aici: 

Sursa: http://www.doxologia.ro

 

Schitul Rădeni şi credincioșii din zonă, împotriva lui Teofan şi a Sinodului tâlhăresc din Creta

radeni

 

Potrivit http://www.aparam-ortodoxia.ro, ,,vieţuitorii şi credincioşii Schitului Sfânta Cuvioasă Parascheva, din Rădeni Neamţ, au respins erezia cretană. Practic, pe site se explică:

,,Lista cu semnături a fost completată de către credincioși, după ce textul a fost citit integral în biserică, după terminarea slujbei, în așa fel încât fiecare a putut să îl asculte și să îl înțeleagă. Semnatarii au fost rugați să-și scrie singuri numele și, dacă doresc și profesia, și să semneze, fiind sfătuiți să nu semneze cu nume fictive, să nu semneze în numele altor persoane, care nu le-au acordat permisiunea de a semna, să nu semneze de mai multe ori.

De asemenea, semnatarii au fost informați că semnăturile vor fi publicate pe acest site, fiind sfătuiți să nu semneze, dacă nu doresc ca numele lor să fie dat publicității.”

Întreg textul citit în biserică poate fi răsfoit mai jos: 

Prea Cuvioase Părinte Exarh,

Prea Cuvioase Părinte Stareţ,

 

În ultimele săptămâni Schitul “Sfânta Cuvioasa Parascheva” de la Rădeni, Neamţ, a fost ţinta unor presiuni exercitate de la nivelul Centrului eparhial, cu scopul de a determina reluarea pomenirii ierarhului sau, în caz contrar, părăsirea schitului de către preoţii slujitori şi înlocuirea lor cu alţii. Vă adresăm acest memoriu cu speranţa că va reuşi să explice poziţia noastră, în aşa fel încât aceste presiuni să înceteze, iar vieţuitorii schitului Rădeni şi credincioşii care îşi găsesc refugiu spiritual aici să poată participa în linişte la slujbe şi la viaţa duhovnicească a aşezământului.

În vara acestui an, în localitatea Kolimbari, în insula Creta, s-a desfăşurat ceea ce s-a numit “Marele şi Sfântul Sinod”, o întâlnire care s-a dorit a fi panortodoxă şi şi-a propus cu emfază “să manifeste unitatea sinodală a Ortodoxiei”, dar a produs, prin deciziile sale, o dezbinare fără precedent în rândul Sfintelor Biserici Ortodoxe. Adunarea din Creta a adoptat hotărârea eretică de introducere în Ortodoxie, ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară, a ecumenismului, ideologie condamnată ca erezie şi panerezie de sfinţi ai Bisericii, precum sfântul Ignatie Brancianinov, sfântul Ioan Iacob Hozevitul, sfântul Iustin Popovici, sfântul Nicolae Velimirovici, sfântul Paisie Aghioritul, de teologi renumiţi, precum părintele academician preot profesor Dumitru Stăniloae, părintele Serafim Rose, de duhovnici recunoscuţi precum părintele Iustin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, de sinoade locale, precum sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil, sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene, sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare. Întreg documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” este o recunoaştere şi o parafare a ecumenismului ca nou mod de gândire eclesiologică în Ortodoxie, prin acceptarea celorlalte comunităţi creştine ca “biserici”, prin ratificarea premiselor eclesiologice ecumeniste ale Declaraţiei de la Toronto, considerate “de importanţă capitală pentru participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor”, în ciuda faptului că aceste premise eclesiologice sunt cu totul eretice, vorbind despre “adevărata Biserică”, “Sfânta Biserică Catolică pe care o mărturisesc Crezurile”, expresii care se referă la o entitate religioasă inspirată de ideologia protestantă, pe care CMB încearcă să o realizeze sub sloganul “unităţii Bisericii”, cu participarea şi a unor ierarhi şi clerici ortodocşi. Documentul sinodal mai sus menţionat acceptă dreptul membrilor CMB de a nu recunoaşte Biserica Ortodoxă ca fiind Biserica mântuitoare şi chiar de a nu o recunoaşte nici măcar ca “Biserică deplină şi în adevăratul sens al cuvântului[1]. Acelaşi ecumenism l-au propus sinodalii din Creta şi în relaţiile familiale, prin acceptarea căsătoriilor mixte, şi chiar în maniera de înţelegere a postului, prin lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a modului de aplicare a pogorămintelor referitoare la acesta[2], afectând astfel practica unitară de până acum a Ortodoxiei. În privinţa raporturilor cu lumea, în loc să prezinte Biserica Ortodoxă ca pe o ancoră morală şi spirituală într-o lume debusolată şi complet tulburată, documentul referitor la relaţiile cu lumea prezintă Biserica Ortodoxă ca pe o instituţie internaţională oarecare, angrenată în procesul globalizării şi al realizării distopiei paradisului terestru pe care îl propovăduieşte societatea materialist-ateistă din zilele noastre. Nu în ultimul rând, în Creta s-a încercat schimbarea conceptului de sinodalitate, de la modelul propus de primele nouă sinoade ecumenice (cele şapte sfinte sinoade “clasice” şi sinodul Sfântului Fotie şi cel al Sfântului Grigore Palama) şi de 2000 de ani de vieţuire sinodală a Bisericii, la un model papalist, în care egalitatea harică a episcopilor nu mai este respectată (prin modul în care a fost conceput procesul de adoptare a deciziilor sinodale), iar poporul nu mai are niciun rol în receptarea hotărârilor din Creta şi ale celor ale sinoadelor ce vor veni. Vocea pliromei a fost amuţită de prevederile art. 22 al documentului despre relaţiile cu ansamblul lumii creştine, în care se dă de înţeles că cine se opune “sinodului” din Creta şi ecumenismului în general este un “fanatic”, un “taliban” şi chiar un “pretins ortodox”. În felul acesta, aşa cum s-au asigurat că disidenţa episcopală faţă de deciziile sinodului nu va influenţa decizia finală a Bisericii Autocefale căreia aparţine episcopul disident[3], “sinodul” s-a asigurat şi că procesul de receptare de către pliroma merge fără dificultăţi, prin etichetarea apriori a celor ce ar putea contesta hotărârile sale sau ar aplica prevederile canonice de întrerupere a pomenirii ierarhului în astfel de situaţii ca “schismatici” şi „duşmani ai unităţii Bisericii”.

Hotărârile “sinodului” din Creta au fost contestate şi considerate ca problematice, adică eretice, de teologi de renume, precum profesorul Dimitrios Tselenghidis, protopresbiter prof. Theodoros Zisis, de peste 30 de episcopi participanţi în Creta, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, de Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiene, chiar şi de o parte a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, de duhovnici de marcă şi de o parte a pliromei, care a fost stupefiată de acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi în Ortodoxie. Chiar şi sinoade favorabile “sinodului” din Creta, precum sinodul Bisericii Ortodoxe Române, au recunoscut că mai e loc de “explicitări, nuanţări şi dezvoltări”[4] ale textelor, iar mitropolitul Ierotheos Vlachos, care a peregrinat prin Moldova, încercând să-i convingă pe moldoveni de ortodoxia mărturisirii arhiereului local, în ciuda faptului că acesta a semnat toate documente în Creta şi le-a mai aprobat odată prin “luare de act” şi în sinodul BOR din 29 octombrie 2016, a fost citat, şi aprobat astfel, de agenţia de ştiri patriarhală Basilica ca spunând că textele “trebuie explicitate, diortosite şi schimbate şi alte aspecte, lucru pe care îl va face alt sinod”[5] (s.n.). Acelaşi mitropolit Ierotheos Vlachos a scris un întreg studiu referitor la caracterul eretic al “sinodului” din Creta, ceea ce face greu de înţeles afirmaţia făcută în Moldova că participanţii la acest sinod sunt ortodocşi şi vrednici de a fi urmaţi cu statornicie, deşi sinodul în sine este eretic[6].

 Discuţiile contradictorii sterile, manipulative, şi argumentările prosinod arată cât de puternic este pătruns spiritul relativist şi reducţionist al ecumenismului în Biserica Ortodoxă şi cum acesta face ravagii încă înainte ca sinodul să fi aprobat oficial ecumenismul. În încercarea de a măslui adevărul cu privire la erezia adoptată în Creta, s-au folosit tot felul de argumentări: argumentul “teologic”, în care sfinţi precum Vasile cel Mare, sinoade, precum cel de la 1484, sau enciclice patriarhale, precum cea din 1848, au fost luaţi drept “complici” la recunoaşterea denumirii de „biserici” acordate ereticilor; argumentul că “nu s-a schimbat nimic”, de ca şi când faptul că eclesiologia Bisericii a fost infestată cu sincretismul religios ecumenist ar fi “nimic”; argumentul că “sinodul nu produce niciun efect”, ignorând evidenţa consemnată în art. 13 al Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod, care prevede că “aceste texte au autoritate panortodoxă”; argumentul serghianist că “atât s-a putut”, de ca şi când ar exista vreo scuză pentru trădarea Ortodoxiei; argumentul ridicol că “dacă nu se semna, se pierdea unitatea teritorială a ţării”; argumentul ilogic că “s-a recunoscut denumirea de biserici, dar nu statutul eclesiologic de biserici”, de ca şi când poţi numi ceva “biserică” fără ca cel denumit aşa să fie perceput ca atare; argumentul “aşteptării potirului comun”, care exonerează cauza (erezia), dar condamnă doar efectul (comuniunea liturgică) şi goleşte de sens conceptul de “erezie”, înţeleasă de către teologie îndeobşte ca învăţătură greşită propovăduită public, faţă de care canonul 15 I-II statuează dreptul Bisericii de a se apăra din faza de învăţătură greşită, pentru a nu se ajunge la faza de potir comun, când de fapt Biserica este cu totul cuprinsă de erezie.

În faţa realităţii irefutabile că arhiereii români prezenţi la “sinodul” din Creta s-au făcut părtaşi la ereziile adoptate acolo, iar acum încearcă să le relativizeze şi să le facă acceptabile poporului ortodox prin diferite mijloace, vieţuitorii schitului Rădeni din Neamţ au luat măsura, prevăzută de canonul 31 apostolic şi de canonul 15 I-II Constantinopol, a întreruperii pomenirii ierarhului locului, până în momentul în care acesta va reveni la ortodoxia mărturisirii. Cele două canoane ne permit să ne îngrădim prin nepomenire de ierarhul care “propovăduieşte cu capul descoperit”, adică în mod public, o erezie, ceea ce s-a întâmplat în cel mai public mod, în faţa întregii planete, prin semnarea actelor “sinodului” din Creta şi prin reconfirmarea lor în sinodul românesc, la sfârşitul lunii octombrie. Tâlcuirea din Pidalion a canonului 31 apostolic explică: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”[7] (s.n.). Este făcută astfel şi legătura cu partea a doua a canonului 15 I-II Constantinopol, care precizează: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”, ceea ce spulberă argumentarea neserioasă că de fapt canonul 15 I-II s-ar adresa numai relaţiei dintre mitropolit şi patriarh şi ar fi, în întregime, o continuare a canoanelor anterioare 13  şi 14, care se referă la întreruperea pomenirii pe orice alt motiv decât erezia. Prin urmare, preoţilor le este interzis să înceteze pomenirea episcopului lor pe orice alt motiv invocabil, dar au dreptul să înceteze pomenirea episcopului dovedit ca învăţând erezii. Potrivit profesorului de drept canonic român diac. prof. univ. dr. Ioan Floca despărţirea preotului de episcopul părtaş la erezie este atât un drept, cât şi o obligaţie[8]. Mai mult, preoţii care întrerup pomenirea trebuie să rămână în Biserică şi în biserici, adică nu pot fi izgoniţi din bisericile în care slujesc pentru faptul că au întrerupt pomenirea, aşa cum arată clar canonul 15 I-II.

Partea a doua a canonului 15 I-II răspunde şi acuzaţiei că, prin întreruperea pomenirii, am fi devenit schismatici, afirmând că, procedând astfel, am devenit de fapt “silitori în a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”. Aşa cum v-am comunicat şi duminică, 27 noiembrie 2016, când ne-aţi cercetat, la Rădeni, noi am aplicat canonul 15 I-II, care ne permite să ne îngrădim de erezie prin nepomenirea ierarhului şi atât. Nu ne-am separat de Sfânta Biserică Ortodoxă Română, am rămas şi vom rămâne în Biserică, nu am intrat sub ascultarea vreunui alt episcop şi nu avem de gând să facem acest lucru, nu contestăm prezenţa harului în Biserică sau valabilitatea Tainelor, pentru a nu cădea în erori săvârşite de alţii în trecut (grupările stiliste etc.), încercăm să ne împărtăşim în stare de vrednicie, necontaminaţi de erezia cretană, pentru a ne fi spre luminare, nu spre osândă, nu am primit şi nu vom primi antimise de la alţi episcopi, aşa precum aţi putut constata şi preacuvioşiile voastre, când aţi inspectat sfântul altar al bisericii. Îl respectăm pe ierarhul locului şi aşteptăm să facă dovada ortodoxiei propovăduirii sale, prin lepădarea de erezia din Creta, iar dacă acest lucru se va întâmpla, vom relua pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale şi ascultarea ce i se cuvine. Îi respectăm pe toţi preoţii ortodocşi care încă nu au întrerupt pomenirea ierarhului şi ne rugăm pentru ca toţi să aibă curajul de a face ceea ce trebuie făcut, îi respectăm pe toţi creştinii ortodocşi şi ne rugăm pentru ei să ia atitudinea corectă, care să-i justifice ca pliroma ortodoxă de veghe la respectarea ortodoxiei credinţei noastre. Nu cerem decât să ni se respecte şi nouă dreptul de a putea să slujim şi să ne închinăm în biserica de la Rădeni.

Respingem ca lipsite de sens afirmaţiile episcopocentrist-papiste că fără pomenirea ierarhului părtaş la erezie liturghia nu este valabilă, deoarece acest argument este infirmat de însăşi prevederea canonică a celor două canoane, 31 apostolic şi 15 I-II, care permit încetarea pomenirii episcopului. Dacă ar fi ştiut că, prin această măsură, liturghia săvârşită fără pomenirea ierarhului ar fi invalidă, oare ar mai fi statornicit-o Sfinţii Părinţi, inducându-ne astfel în eroare? A susţine astfel de argument este o insultă la adresa Părinţilor care au statornicit canoanele şi a Duhului care i-a inspirat să o facă.

Pentru toate aceste motive, considerăm că orice măsură represivă împotriva noastră este necanonică şi neconstituţională. Măsura este necanonică, deoarece, aşa cum spune canonul 31 apostolic, “unii ca aceia [preoţii care întrerup pomenirea episcopilor care propovăduiesc erezii] nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”. Prin urmare, orice măsură represivă din partea Mănăstirii Petru-Vodă sau a Exarhatului Arhiepiscopiei Iaşilor reprezintă un abuz, deoarece îngrădirea de erezie nu poate fi supusă cercetării canonice, adică penalizărilor de orice fel, ci “cuviincioasei cinstiri”. Măsura este neconstituţională, deoarece încercarea de reeducare la care suntem acum supuşi, la care au fost supuşi înaintea noastră şi vieţuitorii Schitului Codrii Paşcanilor (schit care a fost scos pur şi simplu din uz, în urma unor acţiuni abuzive de genul celor ce se doresc a se desfăşura împotriva noastră), vieţuitoarele antiecumeniste din Mănăstirea Văratec şi alţi slujitori ai altarului, contravine articolul 29, alin. (1) al Constituţiei României, care prevede: “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrare convingerilor sale”. Cu alte cuvinte, noi nu putem fi constrânşi să aderăm la opinia că “sinodul” din Creta ar fi fost ortodox, sau că deciziile sale nu ar prezenta niciun pericol pentru Biserica noastră. Biserica Ortodoxă şi-a asumat obligaţia de a respecta legile statului, prevăzută de Legea 489/2006 a Cultelor: “Art. 5 (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării  şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului” (s.n.).

În consecinţă, credem că avem dreptul să ne desfăşurăm activitatea liturgică fără a fi deranjaţi, fără a se face presiuni asupra noastră, fără a fi ameninţaţi cu închiderea schitului sau cu dislocarea comunităţii vieţuitorilor şi mutarea lor altundeva. La Schitul Rădeni s-a creat o comunitate foarte puternică, alcătuită din oameni veniţi din toate colţurile ţării pentru a asista la slujbe ortodoxe ferite de ecumenism, pentru a se bucura de prezenţa confraţilor ortodocşi, veniţi de la sute de kilometri pentru a urma preoţilor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă. În aceste zile se împlinesc cuvintele profetice ale Părintelui Iustin, care, atunci când l-a trimis pe părintele Pamvo să zidească schit la Rădeni, a fost întrebat de către acesta: “Pentru cine să îl fac? Cine va veni acolo?”, iar părintele i-a răspuns: “Va veni o zi în care va fi plin de lume”. Acea zi a venit. Schitul Rădeni este bucuros să ducă mai departe moştenirea spirituală a Părintelui Iustin, de care mulţi dintre vieţuitorii de la Petru Vodă, angrenaţi în susţinerea ierarhiei care a semnat în Creta, au uitat între timp.

Respectuos vă rugăm să ţineţi seama de cele scrise mai sus şi să acceptaţi dreptul nostru de a ne ruga în linişte, în biserica de la Schitul Rădeni, fără a fi tulburaţi de nimeni. Dacă doriţi să participaţi la slujbe la Rădeni, puteţi să o faceţi fără a cere să coliturghisiţi cu slujitorii din ziua respectivă, deoarece acest lucru nu se poate, decât dacă decideţi să întrerupeţi şi preacuvioşiile voastre pomenirea ierarhului. Dacă doriţi să discutaţi aspecte administrative legate de schit, o puteţi face în afara programului liturgic.

Orice încercare de a tulbura sfintele slujbe care se desfăşoară la schit, prin manifestarea dorinţei de a sluji cu preoţii care nu pomenesc ierarhul şi de a-l pomeni, ne va obliga să părăsim biserica în timpul sfintelor slujbe, ceea ce va îndeplini elementele infracţiunii contra libertăţii religioase prevăzute de articolul 381 din Noul Cod Penal, care prevede: “Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. După cum vedeţi, Codul Penal vorbeşte despre tulburarea unei slujbe religioase, fără a face precizări cu privire la cine este cel tulburat sau cine este cel ce tulbură. Prin urmare, părerea că dreptul de jurisdicţie vă permite să obligaţi obştea de la Rădeni să vă accepte ca slujitori la sfântul altar, în condiţiile în care continuaţi să fiţi părtaşi la erezie,  nu vă va putea apăra de prevederile acestui articol din Codul Penal, atunci când 300-400 de oameni vor putea depune plângere penală că au fost obligaţi să părăsească biserica în timpul Sfintei Liturghii, fiind împiedicaţi să participe la aceasta, deşi aveau dreptul să o facă şi din punct de vedere legal şi mai ales din punct de vedere canonic.

Schitul Rădeni este realizat în mare parte din munca asiduă a locuitorilor din localitate şi din satele învecinate şi din contribuţia unor donatori. Schitul se află în fază de construcţie şi nu a fost sfinţit, prin urmare nu a intrat în “circuitul normal de funcţionare”, pentru ca donaţia şi munca celor ce l-au clădit să fie ireversibile, în conformitate cu art. 11 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale[9]. Prin urmare, în condiţiile în care se va încerca schimbarea egumenului schitului sau aducerea unei obşti noi, favorabile “sinodului” din Creta, locuitorii din zonă, care au muncit la schit, şi donatorii vor putea avea dreptul să revendice contribuţia lor la clădirea schitului. La acest drept al lor se adaugă şi regimul general al donaţiilor, care prevede că „donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul” (art. 1020 NCC), în cel de-al doilea caz, sarcina donatarului era să construiască un schit care să deservească nevoile spirituale ale donatorului. Donatorii nu au dorit să contribuie la clădirea unui schit în care să se propovăduiască erezia ecumenistă.

 

În concluzie, sperăm ca viaţa liturgică a Schitului “Cuvioasa Parascheva” din Rădeni să reintre în parametrii normali, ca presiunile la adresa slujitorilor săi şi a credincioşilor care îl frecventează să înceteze, pentru ca înţelegerea creştină să ia locul acţiunilor de destabilizare şi intimidare care se desfăşoară în prezent, mai mult sau mai puţin subtil.   

30 noiembrie 2016

[1] Sinodalii din Creta au făcut uz de acel principiu din Declaraţia de la Toronto pentru a-şi justifica acceptarea “denumirii istorice de biserici” acordate ereziilor şi schismelor, însă efectul pervers al acestei justificări a fost că au recunoscut şi celorlalţi membri CMB dreptul de a aplica acelaşi tratament Bisericii Ortodoxe.

[2]http://sinodultalharesc.tk/document-final-al-sinodului-panortodox-din-creta-importanta-postului-si-respectarea-lui-astazi/.

[3] Articolul 12, alin. (2), (3) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod prevede că părerile contrare se notează, dar că votul final se va da cu o “majoritate internă”, care să nu permită niciun fel de surpriză. http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/. În felul acesta, dezbaterile au fost transformate într-un fel de “Colţ al Oratorilor” din celebrul Hyde Park londonez.

[4]http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/.

[5]http://basilica.ro/ierarhii-bisericii-greciei-se-intrunesc-in-sedinta-extraordinara-pe-tema-sfantului-si-marelui-sinod/.

[6] Acest artificiu logic este o versiune teologică a lui “cine a tras în noi după ’22?” sau a constatării că există “corupţie fără corupţi”.

[7] Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.

[8] Diac. prof. univ. dr. Ioan Floca, Canoanele explicate, p. 24.

[9] http://www.nistea.com/regula.htm.

Şi mai jos, puteţi vedea lista cu semnături:

Sursa: http://aparam-ortodoxia.ro/

PRIGOANĂ LA MÂNĂSTIREA PETRU VODĂ – Ieromonahul TIHON amenințat cu excluderea din Mânăstire dacă nu-l va pomeni pe ereticul mitropolit Teofan.

Am fost judecat in sinaxa manastiri PE NEDREPT SI TÎLHARESTE FARA A SE ARATA ADEVARUL monahilor, fara a se explica monahilor greseala care am facut-o (vina mea a fost ca eu ca preot am primit marturisirea unui duhovnic batrîn care a dorit sa moara cu constiinta împacată https://www.youtube.com/watch?v=OViMR2BOvZI (adică pr. Simeon Zaharia – n. adm.) dupa ce a fost înselat sa semneze acte ca se dezice de cele 4500 de semnaturi http://sinodultalharesc.tk/parintele-simeon-de-la-sihastri…/ )
ÎN SINAXA staretul Hariton Negrea a propus excluderea din manastire a ieromonahului TIHON cind canonul spune urmatoarele(Nu 24 Nichifor
EGUMENUL SĂ NU-I
GONEASCĂ PE
CĂLUGĂRI DIN
MĂNĂSTIRE
Nu se cuvine ca egumenul să scoată culionul ucenicului şi să-l alunge pe
acesta din mănăstire.) Din 45 de voturi au fost 7 excludere, 5 abtineri, 33 de voturi pentru a fi canonisit cu canonul ales de staret care este a sluji cu toti preoti in sobor care pomenesc episcopul semnatar in Creta. În cazul in care ieromonahul tihon nu va sluji (SI NU SE VA LEPADA DE ADEVAR) ATUNCI VA FI DAT AFARA. DIN 80 de calugari au fost prezenti doar 45.
Prima masura pentru a ma prigoni a fost ca am fost departat din biserica sâmbata de la pomelnice pentru a fi izolat de popor si pentru a nu putea pe viitor a spune credinciosilor adevarul de credinta.”Avem aceasta datorie”. Patriarhul Daniel le cere preotilor sa-si faca pagini de Facebook, dar le transmite si un avertisment.http://stirileprotv.ro/…/avem-aceasta-datorie-patriarhul-da…

Astfel, Legea 489/2006 a Cultelor prevede: “Art. 5 1) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Această respectare a drepturilor omului trebuie să includă şi respectarea dreptului fundamental al omului de a-şi exprima propriile gânduri, consemnat în art. 30 din Constituţia României: “Art. 30 (1): Libertatea de exprimare a gândurilor şi opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (s.n.)”

Decizia SINAXEI manastirii riscă să încalce, în ceea ce mă priveşte, ambele principii constituţionale enunţate mai sus. Din această perspectivă, se cuvine să reamintesc că chiar şi Decizia Sinaxei este ţinută de obligaţia de a respecta drepturile fundamentale ale celor cărora li se aplică, conform art. 17 1) din Legea Cultelor: “Recunoaşterea statutelor şi codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. 

Sursa: https://www.facebook.com/gabriel.andrei.758/posts/1382277968503490 


Starețul Hariton, acest Iuda al monahismului românesc, trebuie oprit cumva să golească Mânăstirea Petru Vodă de mărturisitori! Această mânăstire este moștenire de la Părintele Iustin Pârvu și nu trebuie lăsată pe mâna ecumeniștilor, a slugilor viclene, a trădătorilor, a iudelor! 

Mesajul părintelui SAVA LAVRIOTUL și al PĂRINȚILOR AGHIORIȚI despre existența HARULUI în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat pseudo-sinodul din Creta. Ce trebuie să facă un antiecumenist

hqdefault

Cu multa dragoste  si respect pentru cei care se lupta si privegheaza pentru Dreapta Credinta, crestini ortodocsi neadormiti luptatori ai lui Hristos Dumnezeu, Cel pe care Il slavim si laudam in chip binecredincios, doresc sa subliniez un lucru esential pe care cu multa intrebare pe la marii batrani, ce nu se fac cunoscuti lumii, ci ne-au trimis pe noi, cu binecuvantata ascultare, ca sa va transmitem gandurile luminate prin rugaciune si multa sfatuire si smerenie si anume despre existenta Harului Sfantului Duh in Sfintele Taine ale Bisericilor Ortodoxe Locale, daca mai lucreaza Dumnezeu in Tainele savarsite de ei sau nu. Asa cum stim, pana la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, Sfintii si de Dumnezeu insuflatii Parinti ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucratoare toate hirotoniile si slujbele savarsite de Nestorie pana in momentul condamnarii lui si a ereziei lui de catre Sfantul Sinod, chiar daca acesta propovaduia erezia in public si o impunea prin forta si violenta. De aceea si noi credem ca in Sfanta Liturghie savarsita in Bisericile unde s-a semnat (in) Creta, Duhul Sfant vine si preface painea in Trupul  si vinul in Sangele lui Hristos.

  Sfanta Impartasanie, asa cum stiti,  se da unora spre iertarea pacatelor si spre viata vesnica iar altora se da spre osanda. Hristos este foc care pe unii ii lumineaza iar pe altii ii arde. Credinciosii care, cunoscand blasfemia semnata in Creta, se impartasesc cu Preacuratele Taine din mana celor care au semnat in Creta sau a preotilor care pomenesc pe episcopii care au semnat in Creta,  sau sunt deacord cu Creta, incurajand astfel pe episcopii care s-au lepadat de Hristos in Creta, ca si cum nimic nu s-a petrecut, aceia se impartasesc cu Hristos spre osanda lor, aratand nepasarea lor fata de Adevarul lui Hristos, aratand prin impartasirea din mana lor ca au aceiasi credinta cu ecumensitii si ajutand la raspandirea molimei ecumeniste.
 Cei care datorita varstei, a nepriceperii, cei care deabia acum descopera Biserica lui Hristos, cei care sunt lipsiti de cunostinta asupra marii tradari petrecute, se impartasesc cu evlavie si cu frica de Dumnezeu, nimic stiind de lepadarea ierarhilor prin semnatura lor la Creta, aceea se impartasesc spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.
 Este de dorit, ca cei credinciosi marturisitori, monahi si mireni, sa stam acasa pentru Hristos si sa ne facem randuiala cu lacrimi, sau sa mergem sute de kilometri sa ne impartasim continuu cu Sfintele Taine din mana celor care nu pomenesc pe ierarhii care accepta pseudo-Sindoul din Creta decat sa dam exemplu rau si sa incurajam pe cei care s-au lepadat de Hristos. Sunt Biserici Locale care nu au mers in Creta: Biserica Rusa, Biserica Bulgara, Biserica Antiohiana, Biserica Georgiana, sau mitropolii din toata lumea ortodoxa  care resping public pseudo sinodul din Creta si in acelasi timp exista parinti ce au intrerupt pomenirea ierarhilor care au mers in Creta sau au acceptat Sinodal pseudo Sinodul din Creta. Sa gasim solutia cea mai buna pentru fiecare caz in parte si astfel, daca avem Biserica ce nu accepta Creta, nu accepta panerezia ecumenista,  sa ne luam merinde Painea cea Cereasca, adica sa ne impartasim, mirenii, macar toate sambetele si dumincile iar monahii de 3, 4 ori pe saptamana daca este cu putinta si nu suntem legati cu epitimii datorita pacatelor mari(avorturi, preacurvii, vrajitorie, etc) Asa e randuiala Sfintilor Parinti Colivazi care au reinviat invatatura patristica si porunca de a ne cumineca, daca avem Biserica.
Preotii care au oprit pomenirea sa nu judece, sa nu-i acuze pe cei care nu au oprit-o ci sa-i primeasca cu multa dragoste la Sfintele Liturghii si sa conslujeasca ei, cu condita ca atunci cand conslujesc sa nu pomeneasca pe ierarh. Parintii care nu pomenesc sa nu stea retrasi si ascunsi ci sa iasa la marturisire. Intreruperea pomenirii este doar inceputul luptei si o forma a ei, nu finalul luptei. Datoria noastra este sa marturisim incontinuu. Preotul care a oprit pomenirea este dator sa faca acest lucru public(oprirea pomenirii) si sa isi instiinteze episcopul de care apartine canonic.Altfel este ca si cum nu a oprit pomenirea, si nu are valoare de marturisire. Preotii care nu pomensc sa nu faca selectii intre credinciosi, ci sa-i primeasca pe toti cu dragoste.
Preotii care nu pomenesc sa aiba dragoste si mila, si mult discernamant, rabdare si lumina. Asa cum Dumnezeu iconomiseste cu dragoste si asteapta pe toti sa se intoarca la Adevar, asa si parintii nepomenitori sa astepte pe toti cu dragoste si sa nu apara duh de cearta, de ura, de raceala si alte patimi care daca vor birui, arata ca nu a fost bineplacuta lui Dumnezeu jertfa nepomenirii. Marturisirea fara dragoste si mila si fara discernamant ucide, duce la schisme si dezbinari.
   Dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste asa cum spune Sf. Apostol Pavel. Nu toti pot opri pomenirea, nu toti credinciosii au aceeasi credinta si putere de marturisire, nu toti au aceeasi putere de intelegere, de aceea noi sa-i asteptam pe toti si sa fim in urma tuturor. Sa fim noi anatema, sa fim noi cei mai huliti, decat sa pierdem un suflet, pentru care vom da raspuns in fata lui Dumnezeu.
Sa ne gandim la scopul lucrarii noastre (de intrerupere a pomenirii si marturisire) anume de a se reveni la Adevar, de a se inmuia episcopii si de a le trezi constiinta prin jertfa si fermitatea noastra si a poporului drept credincios.
    Ma rog cu lacrimi lui Dumnezeu pentru care ma nevoiesc in pustia aceasta a Sfantului Munte si pentru care, din ascultare, mai ies in lume pentru a spune mesajul parintilor, asa cum ei mi-au poruncit, ca iubitorul de oameni Hristos Domnul, Fiul Tatalui cel mai inainte de veci sa va tina uniti in credinta si dragoste, caci altfel litera moarta ucide, dar Duhul da viata.
Gheron Sava Lavriotul
Sfanta Manastire Marea Lavra, Sfantul Munte
poate fi contactat in limba engleza la nr de telefon 00306947011111
– traducere din limba greaca preot Matei Vulcanescu
note:
  • Această poziție a părintelui Sava Lavriotul este dealtfel și a ierarhilor greci anti-Creta.
  • aceasta este atitudinea parintilor marturisitori din Sfantul Munte (Gheron Gavriil si Vlasie Vigliotul, etc), a Sinaxei de la Volos si a mitropolitilor marturisitori ai Bisericii Greciei (IPS Serafim al Pireului, IPS Serafim al Kithirelor, IPS Pavlos al Glifadei, etc)
  • Strajerii Ortodoxiei, Papadakis- pagina 102 Cuviosul Ipatie si multi preoti  au oprit pomenirea lui Nestorie inainte de a fi condamnat de Sinodul III-Ecumenic

Sursa: sinodultalharesc.tk

Din nou Părintele IULIAN DE LA PRODROMU despre ierarhii apostați: „Dacă au primit și au fost părtași cu hulirea Maicii Domnului și-a sfinților și-a Mântuitorului, n-ai voie să-i pomenești!„

A mai vorbit părintele Iulian și în octombrie:

Video 1 și 2 – PĂRINTELE IULIAN DE LA PRODROMU ÎMPOTRIVA sinodului tâlhăresc din Creta 

SĂ TACĂ MINCINOȘII ECUMENIȘTI – Dovezile video că monahii din Athos AU AVUT BINECUVÂNTARE de la părinții Iulian de la Prodromu și Gavriil Aghioritul pentru a ține conferințe în România