Venezuela ca o rană

de Dan Diaconu

O să încep cu începutul, cu realitatea din teren sau, mai bine spus, cu ceea ce văd cei din afară: Venezuela nu-i o ţară, ci o sondă. O sondă care extrage milioane şi milioane de barili dintr-un teren bogat în petrol şi care, întâmplător, e populat cu oameni. Dacă am elimina oamenii toată lumea ar fi mulţumită şi problema s-ar uita. Nu-i aşa că e simplu? Facem un genocid şi rezolvăm toate problemele. Unii spun că-i o glumă macabră, iar alţii spun că ar putea fi serios. Eu vă spun simplu: ăsta-i modul de interpretare pe care marile puteri l-au folosit de-a lungul istoriei. Un mod rudimentar, dar eficient.

Să ne întoarcem la Venezuela. Ce-avem acolo? Avem , în principal două clase sociale: elita şi masele. Elita deţine tot, masele mai nimic. Baronii petrolului şi-ar dori să le rămână tot, doar pământul e al lor. Masele ar vrea să trăiască. Dar trăitul lor le impactează celorlalţi profiturile. Iar pentru ca masele să trăiască decent, profiturile celorlalţi devin negative. Cam asta e realitatea.

Poate vă întrebaţi de ce e aşa. Simplu, acolo diavolul are o singură denumire, un singur blestem care aruncă întreaga ţară în haos: monoindustrializarea sau, mai bine spus, economia de sondă. E blestemul ţărilor aşa-zis bogate. Bogăţia lor e în resurse, dar acea bogăţie e rădăcina sărăciei lor. Să luăm un exemplu diametral opus: Singapore. O ţară fără resurse şi, culmea, fără pământ. Aproape că nu i-ai da nicio şansă de supravieţuire. Cu toate acestea nu doar că rezistă şi supravieţuieşte, ci o face pe picior mare. La fel şi Japonia şi o groază de alte ţări care n-au nici urme de resurse. Aşa ajungem la concluzia că sărăcia lor în resurse e rădăcina bunăstării şi a bogăţiei lor. Care nu-i obligatoriu adevărată, dar oricum, în general, se verifică.
Cu toate că l-am simpatizat pe Chavez, voi privi lucrurile strict obiectiv. Ceea ce-a făcut el a fost o redistribuire în condiţiile unui preţ mai mare al petrolului. Astfel, norodul a simţit o creştere în calitatea vieţii, iar elita şi-a menţinut venituri decente. Să nu uităm că marea realizare a lui Chavez a fost „repararea” dinţilor poporului. Imaginaţi-vă că Venezuela, din punct de vedere al sănătăţii stomatologice, stă mult mai bine decât orice ţară dezvoltată. Tratamentele sunt gratuite, iar cabinete stomatologice există chiar şi-n zonele rurale. O vreme, idealismul lui Chavez a funcţionat perfect, menţinându-se un echilibru social.

Probabil vă întrebaţi de ce nu funcţionează treburile în cazul lui Maduro. La urma urmei el n-a făcut altceva decât să urmeze linia lui Chavez. Şi-atunci? E simplu: a fost lovit de „variabilă”, mai precis de preţul petrolului. Chestiunea cu adevărat dificil de înţeles e că, la ora actuală, Venezuela se află într-o ecuaţie imposibilă: nici elita nu mai are bani(a se citi profituri) şi nici masele. Redistribuirea pe care Maduro o aplică exact ca Chavez pur şi simplu nu mai funcţionează: masele fac foamea, elita urlă că „vine cu bani de-acasă”.

În general, aceste situaţii de criză generează revolte. Revolte al căror motor nu-i vreo soluţie de care oricare dintre părţi nu vrea să ţină seama ci, culmea, speranţa, iluzia că ar exista vreo soluţie. În acest fel se dărâmă ţările. Propaganda îşi turează motoarele, prostimea crede, elita are interes şi, în final, cel desemnat ca fiind „tiranul” o sfârşeşte în faţa plutonului de execuţie. Prostimea se simte răzbunată, elita aşişderea. Iar după „marea petrecere” dată în cinstea omorârii tiranului situaţia e identică. Apar însă binefăcătorii, denumiţi generic „marea finanţă”. Ei sunt băieţi finuţi şi vin doar ca să-ţi atragă atenţia că prostimea moare de foame şi-ar fi cazul să faci ceva pentru a nu avea situaţia tiranului. Dar ce să faci? Ia-le mâncare!, vor spune ei binevoitori. Le-am lua, spun factorii politici, dar n-avem cu ce! E simplu, vă dăm noi bani!, vor rosti băieţii finuţi îmbrăcaţi la patru ace.

Aţi recunoscut probabil scenariul. L-am simţit şi noi pe pielea noastră, la fel cum îl vor simţi şi venezuelenii. În perioada de după Maduro vor consuma pe credit, după care băieţii la costum se vor întoarce şi vor spune că e „stop joc”. Nu e sustenabilă situaţia. Iar autorităţile, ameninţate cu soarta fostului tiran, vor scuipa în sân. Şi tot „băieţii veseli” le vor da soluţia: privatizarea. Aşa petrolul se va muta încet şi sigur din mâna elitelor, în mâna mafioţilor internaţionali.

Lucrurile sunt simple, de-a dreptul banale. Venezuela e acum un animal hăituit, mâncat de luptele intestine. Tragedia sa e că urmează să fie măcelărită de „binefăcătorul american”, bucuros că se poate juca cu o pradă facilă după ce-a tot încasat-o în Orient. Iar petrolul ieftin al Venezuelei îşi găseşte atât de bine scopul final în industria americană, încât „descălecarea” yankeilor devine aproape firească. Ceea ce vedem acum e flexarea muşchilor propagandei. Urmează ori revoluţia, ori războiul de eliberare. Indiferent de soluţie, perdanţii vor fi aceiaşi, adică venezuelenii.

Maduro trage speranţe la Rusia sau China. Sunt speranţe deşarte. Nici dracu nu-şi bagă nasul acolo întrucât, conform doctrinei multipolare, acolo e sfera de influenţă a puterii regionale americane. Cel mai bine pentru Maduro ar fi să-şi găsească o cale de scăpare, un coridor de fugă sau o negociere a capitulării. Care, şi-acesta, e practic imposibilă. Probabil lui va rămâne doar martirajul.

Aceasta e ţara. Sunt similarităţi teribile cu noi, mai ales în ceea ce priveşte resursele. Să nu uităm că două războaie mondiale s-au făcut cu petrolul nostru. Şi resurse tot mai sunt. Probabil vă întrebaţi care-ar fi soluţia? Există oare o soluţie? Teoretic da, practic ea ţine de oameni, iar când oamenilor le e foame e imposibil să se pună la masă. Să facem totuşi un gest şi să vedem situaţia. Când 95% din exporturile tale sunt reprezentate de petrol, e clar că ai o problemă. E bârna din ochi pe care nu şi-o văd. În mod normal statul ar trebui să penalizeze exportul de petrol şi să încurajeze alte exporturi. Agricultura e o problemă deoarece ţara nu-şi este sieşi suficientă. De-aici problemele alimentare. Pute de la o poştă a management dezastruos al intereselor naţionale. Dacă nu reuşeşti să-ţi asiguri mâncarea eşti condamnat la dezastru. În cifre devine şi mai relevantă situaţia: cei 3% din PIB care revin agriculturii sunt realizaţi cu 10% din forţa de muncă a ţării. Se vede de la o poştă că-i vorba de subdezvoltare. În mod normal, în Venezuela, agricultura ar putea să sară lejer la 25-30% din PIB. Cum? Doar prin subvenţii deştept direcţionate de către stat. Exemplul cel mai relevant este cel al Rusiei lui Putin: când a simţit că nu mai merge treaba cu importul, a virat-o către formarea propriei infrastructuri agricole. Nu a făcut el(a se citi statul), ci le-a dat posibilitatea investitorilor să ia iniţiativa. La fel ar putea sta treburile şi-n Venezuela. Doar că toţi ochii se concentrează pe petrol în loc să vadă ţara în ansamblu.

Agricultura e doar un exemplu. Pornind de la bază – de la materia primă – se pot face lanţuri economice întregi doar prin direcţionări de subvenţii având ca efect impulsionarea investiţiilor. Iar în momentul în care ai lanţuri economice complete(cu alte cuvinte atunci când controlezi totul de la materie primă la produs finit) ai întregul beneficiu. Ca să înţelegem când avem de-a face cu un lanţ economic şi când nu, e suficient să ne uităm tot la noi. De ani de zile se dau facilităţi pentru programatori. Asta a atras aici o groază de false investiţii, în special de tip „call center” sau outsourcing. Sunt firimituri! În mod normal ar trebui să se meargă pe impulsionarea în direcţia formării unui întreg lanţ economic. Aş impulsiona firmele care obţin profit din soluţii, vândute direct către utilizatorul final. Aşadar, aş da facilităţi către Bitdefender sau UiPath, nu lui Gigel care face outsourcing.

Ştiu, mulţi vor spune că e simplu în teorie, dar greu în practică. Dar oare nu-i mai grea situaţia de sclavagizare care deja se întrevede în Venezuela? Nu e mai grea pierderea tuturor resurselor pe un preţ infim? Uitaţi-vă la noi: am dat resursele pentru apartenenţa la UE, la această mega-sugativă care ne lasă pe zi ce trece cu din ce în ce mai puţin. E bine că forţa activă de muncă merge şi contribuie atât la economiile vestice, contribuind la schemele de sănătate şi de pensii de-acolo, în timp ce aici nu mai găseşti oameni pentru muncile de bază? E bine că „soluţia” care ne vine tot pe linia UE este cea de „import de populaţie”?Din păcate Venezuela va cădea. Interesele şi presiunile sunt prea mari şi doar un noroc istoric ar putea-o scăpa. Dar şi-aşa, în condiţiile în care factorii de decizie se vor concentra strict pe petrol, sărăcia va fi garantată.

SUA, Marea Britanie și Franța au bombardat Siria în această noapte, până spre ora 4 dimineață

După cum știm, Rusia s-a dat la o parte, pentru a-i lăsa pe agresorii internaționali să-și facă mendrele:

Să nu ai niciodată încredere în politica rusească!

Și iată că SUA, Franța și M. Britanie se țin de „treaba”:

Atacul militar coordonat este al doilea moment din ultimul an în care Trump folosește forța împotriva regimului Assad și vine la nici două săptămâni după ce liderul american a anunțat ”retragerea” completă din Siria.

Presupusul atac chimic din orașul Douma nu a fost acțiunea unui ,,om”, a declarat Trump, vineri seară, într-un discurs adresat națiunii. ”A fost crima unui monstru”, a continuat el.

Exploziile s-au auzit în capitala Damasc, dar și în două locuri din apropierea de orașul Homs, a spus Pentagonul.

Generalul american Joseph Dunford le-a declarat jurnaliștilor americani acreditați la Pentagon că cel puțin trei ținte au fost lovite:

  • un laborator științific din Damasc despre care se crede că are legătură cu producerea armeloc chimice și biologice;
  • un depozit de arme chimice din vestul orașului Homs;
  • un depozit pentru echipamente aferente armelor chimice și un important post de comandă, tot în apropiere de Homs.

Generalul a precizat că au fost alese ținte care să reducă riscul de a exista victime rusești. Pe de altă parte, însă, Dunford susține că Moscova nu a fost notificată în prealabil cu privire la țintele alese.

Cu toate acestea, un oficial sirian pro-Assad a declarat pentru Reuters că bazele militare lovite au fost evacuate în urmă cu câteva zile datorită unui avertisment primit din partea Rusiei. Oficialul a mai arătat că aproximativ 30 de rachete au fost lansate de către SUA, Franța și Marea Britanie și că o treime au fost doborâte.

Televiziunea de stat siriană a anunțat că forțele guvernamentale au doborât peste 12 rachete înainte ca acestea să-ți atingă ținta, relatează BBC.

UPDATE ora 9.00: Atacul coordonat din Siria nu reprezintă o intervenție în războiul civil sau o tentativă de schimbare a regimului, ci o acțiune menită să descurajeze regimul de la Damasc orice altă țară se gândește să folosească arme chimice, a declarat premierul britanic Theresa May după bombardamentele din Damasc și Homs.

UPDATE 8.30: Șeful NATO și-a exprimat susținerea pentru loviturile asupra Siriei. “Folosirea armelor chimice este inacceptabilă, iar cei vinovaţi trebuie să fie traşi la răspundere“, a anunțat Jens Stoltenberg, într-un comunicat.

Sursa: libertatea.ro

Să nu ai niciodată încredere în politica rusească!

Related image

După ce Siria a scăpat de Isis și e tot mai aproape de a lichida toate celulele celorlalți rebeli sprijiniți de occident (cu ajutorul evident al Rusiei și al milițiilor iraniene), Statele Unite caută cu orice chip nod în papură pentru a-l înlătura pe președintele Bashar al Assad de la putere și a prelua controlul în această greu încercată țară.

Veșnica acuzație – ca pretext de război – este utilizarea armelor de distrugere în masă, (a „armelor chimice”), chipurile de către regimul de la Damasc împotriva propriului popor. De parcă le-ar păsa americanilor de poporul sirian…

Donald Trump sugerează că SUA pregăteşte un ATAC asupra Siriei: „Rusia, pregătește-te, vor veni rachete!”. Reacţia Damascului


DECLARAŢII de război. Statul Major al armatei Rusiei susţine că atacul chimic din Siria este o ÎNSCENARE. Răspunsul vine după avertismentul preşedintelui SUA transmis Kremlinului/ UPDATE: Marea Britanie este pregătită de atac

Rusia se află în contact direct cu şefii Statului Major General al Armatei SUA şi desfăşoară consultări cu NATO prin intermediul Turciei în privinţa gestionării conflictului din Siria, a declarat Vladimir Şamanov, şeful Comisiei de Apărare din Duma de Stat, relatează site-ul agenţiei Tass.

Este în desfăşurare un dialog direct cu liderii Statului Major General al Armatei SUA. Prin aliaţii noştri, omologii turci, comunicările sunt verificate cu NATO. Indiferent cât de emoţionante şi ameninţătoare ar fi putut fi declaraţiile domnului [Donald] Trump, răspunsul din partea premierului britanic Theresa May şi a preşedintelui francez Emmanuel Macron arată că nu există unitate şi că măsurile adoptate au dus la aceste rezultate„, a spus Şamanov într-un interviu pentru televiziunea Rossiya 1.


Și după ce, mai nainte cu câteva zile, politicienii și diplomații ruși au dat declarații belicoase de avertizare către SUA, dacă se aventurează în acest atac:

Rusia avertizează SUA cu „cele mai grave consecințe” dacă intervine militar în Siria

Rusia avertizează SUA: Rachetele vor fi doborâte şi chiar şi locurile de unde au fost lansate 

Iată că acum…

Rusia a cerut SUA să evite orice acțiune militară ca răspuns la presupusul atac chimic din Siria, scrie BBC.

„Încă o dată vă cer să vă abțineți de la planurile pe care le dezvoltați în prezent”, a declarat reprezentantul Moscovei la ONU, Vasily Nebenzia, marți.

Acesta a averitzat Washingtonul că va „purta responsabilitatea” pentru orice „aventură militară ilegală” pe care o va conduce.atacul-chimic-din-siria-rusia-avertizeaza-sua-in-privinta-unei-posibile-actiuni-militare-771670.html


Rusia și-a retras navele din baza Tartus și așteaptă coordonatele țintelor care vor fi lovite de SUA

Navele de război pe care Rusia le avea în portul sirian Tartus au părăsit zona, scrie presa rusă, care se bazează pe imagini din satelit publicate de un portal de monitorizare, Image Satellite International.

Șeful comisiei pentru apărare din Duma de Stat, Vladimir Șamanov, a confirmat informația și a explicat că retragerea navelor din port în apele internaționale se face din motive de securitate, subliniind că aceasta este o măsură de precauție uzuală.

Kommersant scrie, citând surse proprii, că partea rusă așteaptă în prezent să primească de la Statele Unite coordonatele țintelor care ar putea fi vizate de un atac american, astfel încât să fie exclusă posibilitatea unor pierderi în rândul armatei ruse.

Moscova are două baze aeriene pe coasta siriană, la Tartus, nu departe de frontiera cu Libanul, și Hmeimim, în nordul Latakia.


Cu alte cuvinte rușii nu-și vor băga pielea la saramură pentru  președintele Assad și poporul sirian (cât a mai rămas în Siria) și îi este fidel acestuia. Au avut și au interese în Siria și le vor apăra fără a risca implicarea într-un război cu SUA și aliații săi (în cazul de față Marea Britanie și Franța).

Și agresorul internațional, SUA, deja atacase, sătămâna trecută, o bază aeriană siriană :

Siria | SUA atacă pentru prima dată trupele președintelui Assad

 

America ne-a pregătit un nou şefuleţ: Turcia. Ordinele de peste ocean vor veni via Ankara

Preiau articolul:

Ponta și Erdogan fac cărțile: Kovesi la Bruxelles, Coldea la Pretoria. Din primăvară, la București ”vorbim” turcește

România este o colonie. Acesta nu este un slogan, este purul adevăr, iar aceasta este realitate de peste 150 de ani. Fie că au fost ”Marile Puteri” , ”Înalta Poartă”, URSS, SUA sau Uniunea Europenă, suntem obișnuiți să avem o conducere supranațională care să aranjeze lucrurile la nivel național.

Alegerile prezidențiale din 2014 l-au adus la conducerea țării pe Klaus Iohannis, în detrimentul lui Victor Ponta. Trebuie să fim cinstiți, chiar dacă asta îi va dezamăgi pe ”tinerii frumoși și liberi”, nu românii l-au ales pe Klaus Iohannis, acesta a fost fost numit de Washington. În această situație, instituțiile de forță (DNA, SRI, SIE, Parchet General, Înalta Curte etc.) au căzut total sub influența foștilor PDL-iști. Așa a apărut Dosarul Referendumului pentru Dragnea și dosarele pentru Victor Ponta.

Dosarele împotriva lui Victor Ponta au avut dublu rol, căderea guvernului și discreditarea sa în străinătate, astfel, premierul României a fost pus în fața unei reticențe internaționale. În acest context, Victor Ponta a dat dovadă de o bună înțelegere a situației geopolitice și și-a jucat cărțile excepțional:

-Pe 6 iunie este chemat la DNA
-Pe 13 iunie participă la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku alături de Vladimir Putin și președintele Turciei, Recep Erdogan
-Pe 14 iunie pleacă de la Baku la Istambul, cu avionul lui Recep Tayyip Erdogan
– În perioada 15 iunie – 8 iulie Victor Ponta se află în Turcia pentru o intervenție chirurgicală la genunchi

În perioada iunie – iulie, Victor Ponta obține sprijinul lui Recep Tayyip Erdogan. În acea perioadă, acest pact nu părea o mare victorie, președintele turc fiind asociat cu Vladimir Putin și primind mai multe reproșuri din partea statelor occidentale, iar Ponta fiind aspru criticat în România. Fără să se dezică de relația foarte bună cu Erdogan, Ponta continuă bunele relații româno-turce și sprijină construirea moscheii din București.

În continuare, guvernul Ponta îl numește pe Amet Aledin, fost membru al Parlamentului României, din partea Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, şef al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, în locul unui reprezentant al UDMR.

Schimbări la DNA și SRI via Ankara

În actualul context geopolitic, Turcia a devenit un stat mai mult decât important pentru SUA, atât prin prisma influenței în Orientul Mijlociu cât și din cauza apropierii Germaniei de Rusia. Statele Unite au nevoie de un aliat puternic în Orientul Mijlociu, odată cu intervenția rusă, iar Turcia este singurul stat sufiecient de puternic militar să intervină în noul război rece început în Siria. Practic, Statele Unite folosesc Turcia atât împotriva Rusiei cât și împotriva Germaniei/Uniunii Europene. Comunitate turco-musulmană din Germania (apropape 5% din populație) este o pârghie importantă în jocul geopolitic actual iar valurile imigranți musulmani cresc gradul de influență pe care Turcia îl va avea atât în Germania cât și în Uniunea Europeană.

Din toată această situație, pare să aibă de câștigat și Victor Ponta, care, sprijinit de Erdogan este altfel perceput de Statele Unite, mai ales după răcirea relațiilor SUA-Germania (fiind cunoscute afinitățile lui Klaus Iohannis pentru Angela Merkel).

Deși, după câștigarea prezidențialelor din 2014, Klaus Iohannis visa la un guvern PNL, se pare însă că președintele a înțeles exact pe ce poziție se află și faptul că Victor Ponta are un sprijin extern important. În acest context, presiunile pe guvern au scăzut, fiind evidentă lipsa de susținere la ultima moțiune depusă de PNL.

Miza cea mai importantă, în acest moment, este reprezentată de instituțiile de forță, DNA și SRI care vor suferi, cât de curând, modificări majore. Ajutorul Turciei în Siria nu este gratis, iar influența lui Erdogan va crește în România cu ajutor atât din partea ambasadei americane cât și din partea guvernului Ponta. Cel mai probabil Koveși și Coldea vor fi schimbați, fără prea mult scandal, totul va părea un final de ciclul, o schimbare firească. Pentru șefa DNA se speculeză că va ajunge la Curtea Penală Internațională sau la Parchetul European, un nou organism pe cale de constituire. În ceea ce-l privește pe Florian Coldea se pare că va fi propus Ambasador în Africa de Sud. Aceste schimbări vor genera o mutație a politici românești iar republica procurorilor va fi amânată pentru o perioadă.

Pe această cale este important de menționat, mai ales pentru propagandiștii de la televiziunile ce apără statul de drept, că șalvarii și caftanele tocmai au revenit la modă iar noul salut nu mai este Guten Tag/ Auf Wiedersehen ci Gunaydin/Aferim Efendi.

Autor: Laurențiu Nicodim

Aşa e când ai statut de slugă, oricine îţi poate deveni şef. Chiar şi vechii duşmani.

Ministerul sirian al apărării: ruşii mai eficienţi ca americanii împotriva ISIS. Rusia „ia faţa” SUA în plan internaţional

Ministerul Apărării din Siria: În câteva zile, rușii au reușit mai mult decât a făcut coaliția condusă de SUA într-un an

Ambasadorul Siriei la Moscova a declarat faptul că Rusia a atins 112 obiective jihadiste, 71 de vehicule blindate fiind distruse, relatează gaceta.es.
„După datele noastre, infrastructura Statului Islamic a fost distrusă în proporție de 40%. În plus, au fost lichidați foarte mulți teroriști. În momentul de față, membrii grupării se retrag către frontiera cu Turcia, țară care a oferit, în mod tradițional, protecție. Fără îndoială, rezultatul principal al acestor atacuri este că mulți extremiști au depus armele voluntar și s-au retras. Spre exemplu, 400 de soldați s-au predat de teama distrugerii totale”, a spus oficialul sirian.
În prima săptămână a operațiunii antiteroriste Rusiei în Siria au fost lovite 112 obiective, atacurile aeriene fiind intensificate. Potrivit publicației spaniole, au fost distruse 19 puncte de control, 12 depozite de arme și 71 de vehicule blindate.
Ministrul adjunct al apărării din Siria, Faisal Mekdad, a declarat că bombardamentele rusești sunt eficiente.
„Rusia a produs rezultate semnificative care întrec în eficiență cele reușite de coaliția anti-ISIS condusă de SUA într-un an”, a informat RT. Sursa: activenews.ro 
Recenta implicare a Rusiei în conflictele din Orientul Mijlociu i-a luat prin surprindere pe americani şi pe aliaţii lor. Din punct de vedere strategic şi de imagine, mutarea Rusiei reprezintă o lovitură serioasă dată taberei pro-americane.
Pentru românul de rând, situaţia din Siria şi din restul Orientului Mijlociu (problema palestiniană, Iran, Irak…) este cunoscută aproape exclusiv prin intermediul mass-mediei locale care este înregimentată ideologic în tabăra pro-americană, nefăcând altceva decât să transmită mai departe, in corpore, poziţiile oficiale mai mult sau mai puţin adevărate ale SUA şi ale aliaţilor acestora. Ca o observaţie, putem constata că cel puţin politicienii de la Bucureşti nu au un punct de vedere propriu asupra situaţiei din Siria, ci doar repetă mimetic punctul de vedere al Washingtonului.
În general, situaţia din Siria şi „problema” Iranului sunt cunoscute publicului. Folosind terminologia ideologizată a aliaţilor pro-americani, „regimul Bashar al-Assad” este vinovatul pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns Siria. El este contestat de rebelii care au lansat o insurecţie armată împotriva „dictatorului” Assad. Aceşti rebeli sunt antrenaţi şi susţinuţi de SUA. În acelaşi timp, teroriştii din Statul Islamic au ocupat zone mari din Siria şi nu numai, aceştia luptându-se atât cu „dictatorul”, cât şi cu rebelii şi cu kurzii din nord.
Întrucât alianţa pro-americană, din care face parte şi România, nu a făcut mai nimic pentru a combate Statul Islamic (raportat la implicarea alianţei în Irak şi Afghanistan, implicarea din Siria este zero), lumea a început să creadă că Statul Islamic este creaţia americanilor, dornici să tulbure apele în Orientul Mijlociu pentru a-şi spori influenţa şi implementa interesele economice într-o zonă a lumii bogată în resurse.
Însă tocmai această influenţă americană este cea care deranjează Rusia. O Rusie deja împrejmuită de pro-americani cu scuturi anti-rachetă, asemenea unui gard de sârmă. Pretenţia americanilor este aceea că scutul nu e îndreptat împotriva Rusiei, ci împotriva ameninţărilor Iranului. În primul rând, aceste ameninţări nu există sau cel puţin nu au fost formulate niciodată de Iran. În al doilea rând, recentul acord multilateral prin care Iranul îşi opreşte programul nuclear face ca scuturile americane să devină inutile – observaţie formulată deja de oficialii ruşi.
În acest context, în vâltoarea războiului informaţional condus de tabăra pro-americană care o demonizează alături de Bashar al-Assad şi de Iran, Rusia a decis să iasă din corzi, printr-o extraordinară lovitură de imagine. Cu alte cuvinte, Rusia ia taurul de coarne şi pozează în cel care face ordine în Orientul Mijlociu. În timp ce SUA et comp. par cel puţin dezorientaţi de tot ce se petrece acolo, Rusia apare ca eroul care salvează situaţia in extremis. La ora la care scriu acest comentariu, tabăra pro-americană e convocată într-o reuniune de urgenţă. De ce? Pentru că Rusia a bombardat poziţiile ISIS folosind rachete trase de pe portavioane din Marea Caspică. O dezorientare mai mare nici că puteam vedea la americani.
Deocamdată, singura reacţie – dacă le putem numi reacţie – din partea americanilor au fost câteva comunicate oficiale bogate în cuvinte grele, prin care se încearcă în continuare demonizarea Rusiei. Pasămite, Rusia ar fi bombardat şi poziţiile rebelilor anti-Assad, adică Rusia, în timp ce luptă împotriva ISIS, îl sprijină la putere pe „dictatorul” Bashar al-Assad. Mai penibil, americanii au declarat că s-au înregistrat victime nevinovate chiar înainte ca ruşii să îşi ridice avioanele de la sol!
Întreaga situaţia e cu atât mai complicată pentru americani cu cât eroul rus, care salvează omenirea, nu o face de unul singur, ci are cu el şi nişte prieteni pe nume Teheran şi Hezbollah. Şi ei „prieteni” tradiţionali ai Washingtonului. Şi, colac peste pupăză, Irakul, o altă ţară „democratizată” (citeşte făcută praf) de americani şi aliaţii lor, tocmai a solicitat şi ea ajutorul Rusiei în lupta anti-ISIS. Încet-încet, lumea îşi mută privirile de pe SUA pe Rusia. Şi nu doar privirile, ci şi încrederea, iar asta înseamnă scăderea prestigiului şi influenţei SUA. Cu un Obama care şi-a pierdut de mult luciul mesianic din cauza politicilor interne şi internaţionale falimentare şi impotente, Statele Unite par condamnate pe termen lung la dispreţ internaţional.
Devine interesant de văzut pe unde vor scoate cămaşa americanii şi compania. În discuţiile pe care le-au cerut şi le-au avut cu Putin, este evident că preşedintele rus are mâna câştigătoare. În cuvinte puţine şi nemeşteşugite, acesta le-a cerut occidentalilor să conlucreze împotriva ISIS, invitaţie pe care vesticii au declinat-o, lucru care dă iarăşi de gândit. Informaţiile nepartizane, care nu ajung la urechile noastre, ne arată că Rusia e decisă să stârpească bacteria ISIS şi să readucă Siria la liniştea dinaintea intervenţiei americanilor. Cu alte cuvinte, un fel de pax rusiae.

România actuală a capitulat complet în faţa Americii, necerând nimic în schimb pentru favorurile făcute americanilor

Cel puternic nu respectă niciodată pe cel slab, care i se târăşte la picioare, fără pic de demnitate.

Asta e situaţia politica a României la ora actuală: în genunchi, la picioarele SUA!

Preiau articolul: 

Analist politic: Noi n-am negociat nimic în schimbul prezenței militare americane din România. SUA pot ataca o altă țară de pe teritoriul nostru fără să ne ceară acordul. Cât de DUR au negociat bulgarii și polonezii

Nominalizarea primului ambasador american, după trei ani, pentru în România, a născut un interes viu din partea analiștilor și comentatorilor politici.

Un analist politic cunoscut în România, Valentin Stan, a făcut o analiză rece a mesajului de transmis de americani, la ședința senatorială de audiere a candidatului pentru acest post în România, Hans Klemm.

Stan afirmă că este prima oară când comisia care audiază un posibil ambasador al României nu menționează nimic despre președintele țării  sau politica statului român, ci doar despre un procuror.

„Până acum, recomandarea americană se referea la susținerea președintelui României, a politicii de reforme a statului și a luptei anticorupție. Vă informez că dl senator Ron Johnson nu a spus nimic despre președintele României, despre înaltele oficialități ale statului român. Încă o dată, Ron Johnson, este președintele sub comisiei pentru Europa și securitate regională. Știe exact ce se petrece în România.”, a spus Valentin Stan.

Analistul afirmă că odată cu Klemm, comisia senatorială a mai audiat și candidații pentru posturi similare în Polonia, Estonia, Cipru și Norvegia. Conform lui Stan, reprezentantul Americii trimis în România este cel mai slab cotat dintre cei patru.

Stan spune că România a capitulat complet în fața Americii, necerând nimic în schimb față de favorurile făcute americanilor. În opoziție, Polonia și Bulgaria au obținut avantaje din partea partenerului strategic. Din păcate, România nu are niciun cuvânt de spus în cazul în care SUA va decide să lanseze un atac asupra unei alte țări de pe teritoriul țării noastre.

„Vă mai spun ceva: atunci au mai fost audiați și cei propuși pentru poziția de ambasador în Polonia, Estonia, Cipru și Norvegia. Dacă ne uităm la pedigree-urile lor, vom observa că domnul Klemm este cel mai slab poziționat din Departamentul de Stat. De pildă, domnul Jones care merge în Polonia, este un personaj care a gestionat acordului de la Dayton din fosta Iugoslavie, a fost trimis la Moscova. Asta ne spune un lucru: în materie de relație româno-americană, SUA a coborât foarte jos nivelul de expertiză și de rang în interiorul de stat în ceea ce privește nominalizarea reprezentanților săi pentru România. Asta înseamnă că America nu mai este foarte interesată de relația politică cu România, deși au scutul de la Deveselu, de la Kogălniceanu.Aici e vorba cum ne raportăm noi față de americani: Polonia este cel mai important aliat din partea asta a Europei. Numai că dacă Polonia negociază pentru scut, Polonia cere în schimb tehnologie americană. Noi nu cerem nimic. Dacă se negociază pe baze militare, bulgarii obțin de la americani ca jurisdicția penală pentru acte penale ale militarilor americani pe teritoriul Bulgariei, în ciuda SOFA, să treacă la bulgari. Noi nu negociem nimic pe tema asta. De pe bazele din România, americanii pot ataca orice țară, ducând automat România în război cu acea țară. Pentru Bulgaria, au nevoie de acordul Parlamentului. Lucrurile-s clare!”, a pus Stan la B1 TV.

Cu alte cuvinte, în Bulgaria nu pot exista cazuri precum Teo Peter, în care soldați americani omoară cetățeni români, iar justiția din țara noastră nu are niciun cuvânt de spus.

Sursa: activenews.ro

Moment istoric negru în istoria umanităţii: Curtea Supremă a Statelor Unite a legalizat căsătoriile homosexuale în întreaga ţară

Curtea Suprema a Statelor Unite a legalizat, vineri, casatoriile homosexuale in intreaga tara, anunta AFP.

Intr-o decizie istorica, cea mai inalta jurisdictie a tarii a stabilit ca Constitutia americana impune unui stat sa oficieze si sa recunoasca mariajul intre doua persoane de acelasi sex.

La numai doi ani dupa ce a decretat ca mariajul nu este rezervat doar cuplurilor heterosexuale, Curtea Suprema a decis ca cele 14 state americane care refuza in prezent sa uneasca doua persoane de acelasi sex trebuie nu doar sa le casatoreasca, ci si sa le recunoasca mariajul daca acesta a fost oficiat in alte state.

In numele egalitatii tuturor in fata legii, „cel de-al 14 Amendament impune unui stat sa oficieze un mariaj intre doua persoane de acelasi sex”, a scris judecatorul Anthony Kennedy, exprimandu-se in numele majoritatii de la Curtea Suprema.

„Dreptul la casatorie este fundamental”, a subliniat el.

Judecatorul conservator si-a adaugat votul sau la cele ale celor patru judecatori progresisti de la inalta Curte, pentru a permite gay-ilor si lesbienelor sa se casatoreasca peste tot in Statele Unite.

Presedintele Curtii Supreme, John Roberts, s-a opus, precum si ceilalti trei judecatori conservatori.

Barack Obama: Legalizarea casatoriilor homosexuale, o „etapa majora” spre egalitate; o victorie pentru America

Presedintele american Barack Obama a salutat decizia Curtii Supreme de a legaliza casatoriile homosexuale in toate cele 50 de state din SUA, evocand o „etapa majora” spre egalitate, scrie AFP.

„Astazi s-a marcat o etapa majora in drumul nostru spre egalitate. Cuplurile de homosexuali si de lesbiene au acum dreptul de a se casatori, la fel ca toti ceilalti”, a scris Obama pe Twitter.

Conturile de Twitter si Facebook ale Casei Albe si-au schimbat cu aceasta ocazie logourile in culorile curcubeului.

Intr-o declaratie sustinuta ulterior in fata presei, la Casa Alba, presedintele Obama a afirmat ca aceasta decizie reprezinta o victorie pentru sustinatorii casatoriilor gay care „au petrecut ani, chiar decenii, lucrand si rugandu-se ca aceasta schimbare sa aiba loc”.

„Iar aceasta decizie este o victorie pentru America”, a mai spus el.

Sursa: hotnews.ro

După cum se ştie SUA au o puternică influenţă în lume. Infuenţă care de cele mai multe ori e malefică.

De acum încolo se va exercita o şi mai mare presiune petru ca ţările lumii (în primul rând ţările satelit) să legalizeze şi ele căsătoriile homosexuale. România e pe lista sateliţilor.

Sodoma se va extinde!

Dumnezeu să ne apere!

%d blogeri au apreciat asta: