Ați auzit de asta? – VICTORIA trupelor germano-române la Târgu Frumos în aprilie-mai 1944 împotriva sovieticilor, în prima invazie eșuată. Se studiază la Academia americană West Point

Ați auzit de asta? – VICTORIA trupelor germano-române la Târgu Frumos în aprilie-mai 1944 împotriva sovieticilor, în prima invazie eșuată. Se studiază la Academia americană West Point

Din documentele găsite în arhive, în 1944 au fost două bătălii numite Bătălia de la Târgu Frumos. Prima bătălie s-a desfășurat în aprilie (6 aprilie12 aprilie) iar a doua în mai (27 mai) 1944 între trupele aliate ale Germaniei Naziste și României care s-au opus Armatei Roșii a Uniunii Sovietice. În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze șoseaua Iași-Târgu Frumos-Pașcani și să înainteze cât mai mult spre sud și spre Iași, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944.

Potrivit relatărilor lui Hasso von Manteuffel (unul din cei doi comandanți germani de divizie) și Frido von Senger und Etterlin, forțele germane au respins prima ofensiva sovietică din aprilie, provocând pierderi serioase în rândurile Frontului II Ucrainean. Prima bătălie de la Târgu Frumos este folosită drept caz de studiu în educarea tactică a ofițerilor din armata SUA, oferind un exemplu pentru cum o apărare mobilă poate învinge într-o bătălie de blindate. Există totuși întrebări pe seama relatărilor celor doi ofițeri germani, referitor la faptul că nu au inclus și trupele române în declarațiile lor, și asupra numerelor reale în raportul dintre forțele de atac și apărare.

 

În luna aprilie 1944 au avut loc o serie de atacuri ale Armatei Roșii în zona Târgu Frumos, cu scopul de a captura acel important sector strategic. Atacurile se pot încadra în ofensiva Uman-Botoșani sau în prima ofensivă Iași-Chișinău. Erau ultimele eforturi ale Armatei Roșii după ce ajunsese în România. Forțele Germano-Române s-au apărat cu succes în decursul întregii luni (aprilie). Atacul de la Târgu Frumos a fost încercarea finală a Armatei Roșii de a cuceri zona, pentru a avea de unde lansa o ofensivă de vară în România.

Aprilie 1944

Prima bătălie de la Târgu Frumos a fost, de fapt, o serie de încleștări de-a lungul mai multor zile, în timpul cărora forțele blindate ale Corpului de Blindate German LVI (Panzerkorps), în principal Diviziile Grossdeutschland (Germania Mare) și a 24-a Panzer, au angajat al 16-lea Corp de Tancuri al Armatei Roșii, care ataca dinspre nord.

În ciuda succesului inițial al atacului sovietic, care au reușit să ocupe orașul Târgu Frumos, o serie de contra-atacuri au reușit să distrugă „vârful de lance” al Armatei Roșii înaintea luării ca măsuri defensive adecvate să poată fi aplicate. Principalul contraatac german a avut loc de-a lungul șoselei Iași-Târgu Frumos, în ziua de 10 aprilie 1944. Tancurile diviziei Grossdeutschland au înaintat spre Târgu Frumos venind dinspre est, pe două coloane (circa 70 blindate). Contraatacul a fost atât de rapid încât sovieticii s-au retras după 48 de ore din Târgu Frumos. Succesul german a fost favorizat și de faptul că sovieticii au concentrat forțele lor mult spre sudul localității, neașteptându-se la un atac dinspre est. Germanii au reușit în înaintarea lor spre vest să izoleze și apoi să distrugă o parte a unităților sovietice rămase în sudul orașului. Aviația germană a avut o contribuție extrem de importantă la distrugerea tancurilor sovietice. S-a remarcat asul aviației germane, Hans-Ulrich Rudel, care a pilotat personal un Junkers Ju 87 dotat cu tun antitanc. Luptele duse au slăbit în așa hal forțele blindate sovietice încât continuarea atacului în Romania nu mai era posibil. În trei zile de lupte, trupele germane au oprit Armata Roșie și au distrus peste 350 de tancuri sovietice.[1]

Sursele sovietice fac puține referiri la această bătălie. Istoricul David Glantz a găsit câteva mențiuni ale operațiilor din România din lunile aprilie și mai 1944 în jurnale de divizie. Sursa principală a sa este istoria Armatei a 2-a de Tancuri Sovietică, unde se află o referire directă la bătălie. Este menționat că, spre sfârșitul lunii martie 1944, corpul de tancuri a fost trimis în sectorul Armatei a 27-a cu misiunea de

atac în direcția Focuri și Podu Iloaiei. În continuare, armata va lovi și va ocupa orașul Iași.

Sunt menționate următoarele unități sovietice participante la ofensivă: Armata a 2-a de Tancuri și Armata a 27-a. Din aceste armate au participat efectiv Corpul 35 al Armatei 27 și Corpul 3 de Tancuri. Se menționează că, probabil, Corpul 3 de Tancuri a ocupat Târgu Frumos, dar a fost respins de contraatacurile germane. Corpul 16 de Tancuri, identificat de ofițerii germani, nu este menționat în documentele rusești.[2]

A doua bătălie de la Târgu Frumos, din luna mai 1944, a fost o luptă confuză în care sovieticii au fost, iarăși, respinși. Ca și în prima bătălie, rolul hotărâtor l-au avut blindatele germane care au restabilit mereu linia frontului (unitățile de blindate Großdeutschland și Totenkopf și Divizia 24 Panzer). Infanteria română a avut pierderi grele în această bătălie (lângă Târgu Frumos, Ruginoasa și Pașcani), dar a reușit să reziste. De-a lungul frontului, Armata a 4-a română, comandată de generalul Mihail Racoviță, a aliniat trei corpuri de armată ce totalizau aproape 12 divizii. Sectorul Târgu Neamț era apărat de Corpul 1 armată comandat de către generalul Gheorghe Radu și format din circa 5 divizii. Tot aici au luptat Grupurile 103 și 104 munte. Sectorul Târgu Frumos era apărat de Corpul 5 armată român comandat de către generalul Constantin Niculescu și format din patru divizii situate între Pașcani și Târgu Frumos. Diviziile 1 și 4 române erau dispuse pe linia întărită. Alte două noi divizii au fost trimise în acoperirea frontului Corpului 5: Divizia 6 la est de Pașcani și Divizia de Gardă la vest de Târgu Frumos (zona Strunga). Sectorul din fața Iașului era comandat de generalul Nicolae Stoenescu și avea 2-3 divizii. S-a remarcat, de această dată, aviația română care, alături de cea germană, a reușit să distrugă numeroase tancuri. Dintre așii aviației, au participat la câteva acțiuni pe acest front Constantin Cantacuzino, Alexandru Șerbănescu, Ioan Milu (ași creditați cu circa 50 de avioane doborâte în Al II-lea Război mondial). În această perioadă aviația română lupta atât contra sovieticilor, cât și a americanilor.

În pofida afirmațiilor germane că atacul sovietic a fost o ofensivă în toată regula, în prezent, se pare că prima bătălie de la Târgu Frumos a fost o operațiune de scară relativ mică în contextul luptelor din 1944 de pe Frontul de Est, deși un succes sovietic ar fi oferit Armatei Roșii o poziție cu mult superioară pentru următorul atac în România.[3]

După bătălia de la Târgu Frumos din aprilie, linia frontului s-a stabilizat, dar sovieticii au continuat atacurile în luna mai, când a avut loc a doua bătălie pentru Târgu Frumos, în care au fost iarăși opriți. Tot din aceste poziții de lângă Târgu Frumos, sovieticii au lansat Bătălia pentru România (1944) (sau Operațiunea Iași-Chișinău) la sfârșitul lunii august 1944. După bătăliile de la Târgu Frumos, germanii au fost extrem de solicitati pe frontul din Bielorusia și Polonia și au fost nevoiți să trimită toate blindatele spre acel front. Frontul românesc a rămas fără sprijinul acestor divizii de elită, având în rezervă doar Divizia 1 blindate a generalului Radu Korne. Divizia 1 va lupta la 20 august 1944 la Scobâlțeni, unde a reușit să oprească pentru numai o zi blindatele sovietice, după care se va retrage spre sud. Linia frontului a fost împânzită cu mii de mine antiinfanterie și antitanc. La zeci de ani după război încă se mai găsesc mine și muniție neexplodate în Moldova.

Unități participante

Sovietice

  • Al 2lea Front Ucrainean
    • Armata a 27-a
      • Corpul 35 Pușcași
      • Divizia 89 Gărzi Pușcași
      • Divizia 180 Pușcași
    • A 2-a Armată de Tancuri
      • Al 3-lea Corp de Tancuri
      • Al 16-lea Corp de Tancuri (neconfirmat)

Germane

  • Grupul de Armată Ucraina Sud
    • Armata a8a
      • Divizia 24 Panzere (Tancuri, rezervă)
      • LVI Panzerkorps
      • Corpul de Armată L

Române

  • Divizia 18 Vânători de Munte
  • Divizia 1 Gărzi
  • Forțele Aeriene 1
    • Grupul de Bombardiere 5
    • Grupul de Asalt 8 (pilotând avioane germane Henschel Hs 129)
    • Grupul de Asalt 9

Note

  1. ^În timpul bătăliei, Hasso von Manteuffel, comandantul Diviziei Grossdeutschland, a întâlnit pentru prima oară noile tancuri sovietice Stalin: „La Târgu Frumos am dat peste tancuri Stalin. Am fost șocați să aflăm că, deși (tancurile noastre) Tiger au început să le lovească de la o distanță de 3000 metri, proiectilele noastre nu le-au penetrat până când ne-am apropiat la jumătatea acelei distanțe. Totuși am reușit să contracarez superioritatea rușilor prin manevre și mobilitate, făcând uz maxim de teren.”
  2. ^Glantz, D. Slaughterhouse (Abatorul)
  3. ^Glantz, D. Slaughterhouse; Istoricii sunt, așadar, lăsați să se întrebe dacă ofensiva sovietică a fost sau nu un efort major de a pătrunde în România, sau a fost doar un simplu asalt local cu scopul îmbunătățirii pozițiilor operaționale sovietice și a posibilităților pentru o nouă ofensivă în viitor. Germanii susțin că ar fi prima variantă, având în vedere faptul că au fost distruse peste 350 tancuri sovietice. Acest autor a decis că a fost însă a doua variantă și că a fost în relație cu planurile deceptive pentru viitoarele operațiuni din Belarus (de a fixa viitoarea prezență a Corpului 2 de Tancuri în România, în timp ce, la scurt timp, a fost mutată în alt loc). Această dezbatere nu va fi rezolvată decât după facerea publică a materialelor din arhivele sovietice.

Referințe

Sursa: ro.wikipedia.org

Reclame

Tancuri ruseşti în vestul Siriei pentru a sprijini armata lui Bashar al-Assad

După cum citim la: 

Oficial american: Rusia a trimis tancuri în vestul Siriei pentru susținerea armatei lui Al-Assad. Trupele rusești s-ar putea întâlni cu aviația americană!

Oficiali americani, citați de agenția Reuters, afirmă că Rusia a adus tancuri la un aerodrom militar din vestul Siriei, în contextul acțiunilor de susținere a armatei siriene în războiul civil din această țară.
„Am observat mişcări ale personalului militar şi lucruri care ar indica faptul că Rusia ar intenţiona să creeze o bază de avangardă la periferia sudică a oraşului Latakia”, a declarat Jeff Davis, purtătorul de cuvânt al Departamentului american al Apărării.
Rusia a cerut SUA să reinițieze cooperarea pe dosarul sirian, în contextul în care  Moscova este acuzată de Washington că a consolidat forţele pentru protejarea regimului Bashar al-Assad. SUA coordonează o campanie internațională de raiduri aeriene împotriva poziţiilor din Siria şi Irak ale reţelei teroriste Stat Islamic, dar Rusia acuză faptul că această acțiune are un caracter „ciudat”, care evită bombardarea pozițiilor ISIS.
Pentru prima oară, după mult timp, există riscul ca trupele rusești și americane să se întâlnească în același teatru de operațiuni.

De asemenea: 

Rusia face acuzații GRAVE: SUA cunosc pozițiile Statului Islamic, dar REFUZĂ să le bombardeze

Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a acuzat Statele Unite ale Americii că refuză să bombardeze pozițiile Statului Islamic (ISIS), dar refuză să o facă, informează Agerpres.
„Sper că nu trădez pe nimeni când afirm că unii parteneri din țări care fac parte din respectiva coaliție spun că au informații despre unde anume se află o unitate sau alta a Statului Islamic, iar comandantul coaliției — desigur, SUA — nu aprobă efectuarea bombardamentelor”, susține șeful diplomației ruse, citat de agenția de presă TASS. „Nu vreau să trag vreo concluzie — nu se știe niciodată ce fel de informații și considerații înalte deține șeful, iar ceilalți nu dispun de aceste date—, dar primim semnale în acest sens”, a spus el.
Acesta a spus că analiza operațiunilor coaliției antijihadiste duce la „concluzii ciudate”.
„Când analizezi operațiunile aviației țărilor din coaliție, se creează o impresie ciudată. Uneori se strecoară gândul că în afară de scopul declarat — combaterea Statului Islamic — această coaliție urmărește și alte obiective”, a afirmat Lavrov.
„La 8 august s-a împlinit un an de când SUA și aliații lor din cadrul coaliției internaționale au început seria de atacuri aeriene împotriva jihadiștilor Statului Islamic pe teritoriul Irakului. În Siria, acțiuni similare au început să se desfășoare de la sfârșitul lunii septembrie 2014. În acest timp, SUA și partenerii lor au efectuat circa 6.700 de bombardamente ale căror costuri depășesc 3,7 miliarde de dolari”, scrie TASS, care adaugă că pentru atacurile aeriene într-o singură zi se cheltuiesc aproximativ 9,9 milioane de dolari.
Aceste declarații vin în contextul în care Rusia oferă asistență umanitară și militară statului sirian, în lupta cu forțele Statului Islamic.

Rusia admite: DA, trimitem ajutoare umanitare și militare în Siria!

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că avioanele rusești trimise în Siria distribuie echipamente militare și ajutoare umanitare.
Afirmația șefului diplomației ruse vine în contextul în care SUA și NATO și-au manifestat preocuparea față de implicarea Rusiei, militar, în Siria. Agenția AP amintește însă că Rusia a sprijinit regimul lui Bashar al-Assad în acești ultimi patru ani de război civil, furnizând arme și experți militari armatei siriene.
Lavrov a confirmat din nou că Rusia are personal militar în Siria, pentru antrenarea armatei siriene, însă nu a spus nimic despre desfășurarea unor  forțe suplimentare, așa cum a relatat în aceste zile presa.
Întrebat în legătură cu avioanele care au aterizat lângă orașul sirian Latakia, Lavrov a spus că acestea aduceau ”echipamente militare, în concordanță cu contractele existente, și ajutoare umanitare”. El a adăugat că Rusia trimite nu numai Siriei ajutoare, ci şi Irakului şi altor ţări din regiune.
Rusia respinge acuzaţiile cu privire la acţiunile sale în Siria şi solicită o acţiune coordonată împotriva grupării jihadiste Statul Islamic, a mai spus şeful diplomaţiei ruse.

Ieromonahul Savatie Baştovoi: Opriți-l pe Patriarh! / Остановите патриарха!

Orthodox monks pray near an armed serviceman in a Russian army vehicle outside a Ukrainian border guard post in the Crimean town of Balaclava

De SAVATIE BAȘTOVOI /

Patriarhul Kiril riscă să devină mascota războiului care stă să înceapă între Rusia și Ucraina. Coiful său alb, cu cele două aripi care preînchipuie nevinovăția îngerească, au ajuns să fluture ca niște steaguri de luptă, iar gura lui, care pînă acum grăia cu atîta înflăcărare despre importanța unității ”lumii ruse”, acum a ajuns să vestească intervenția militară în însăși inima slavonității, care este Ucraina.

Presa rusă a răspîndit de acum fotografii cu preoți care merg cu praporii și crucile în fața tancurilor. Tancurile niciodată nu pot merge cu crucea în față, deoarece tancurile seamănă moarte și numai moarte, iar Crucea este viață.

Pentru a opri acest război fratricid, mitropolitul Kievului, Onufrie, a adresat un apel către Patriarhul Kiril, în care îl roagă să intervină. Scrisoarea mitropolitului Onufrie este un strigăt aproape disperat al păstorului îngrijorat de turma sa către cel care apare alături de Putin cu diferite ocazii, iar la zilele de naștere își dăruiesc buchete mari de flori albe. Totuși patriarhul a ales să binecuvînteze intervenția armată. În cazul Georgiei patriarhul a făcut același lucru, folosind platformele media ale Patriarhiei pentru a îndreptăți războiul împotriva Georgiei, un popor cu creștinism apostolic.

Orice război este un rău pentru că seamănă moarte, despărțire, sărăcie, deznădejde, trădare. Cineva din clerul rus a comentat de acum că acolo unde intră războiul, pleacă Biserica. Politica pe care o îmbrățișează patriarhul Kiril ca rus preocupat de soarta tuturor rușilor din lume, preocupare care depășește purtarea de grijă în rugăciune și înțelege să-i apere pe ruși cu tancurile, pune la grea încercare conștiința tuturor clericilor și credincioșilor subordonați canonic Patriarhiei Moscovei, care sînt și în Moldova, și în Ucraina.

Unitatea Bisericii, care nu se face pe criterii etnice, ci în Duh și în adevăr, trebuie să rămînă întîia prioritate a patriarhului și a noastră a tuturor. De aceea, e foarte important ca patriarhul nu doar să nu binecuvînteze tancurile, ci să-și ridice dreapta sa cu putere de binecuvîntare pentru a le opri.

Adresarea care s-a făcut de către mitropolitul Onufrie al Kievului pentru a cere patriarhului să oprească armata a ajuns să se citească acum ca o încercare de a-l opri pe patriarh. O astfel de scrisoare ar trebui să fie trimisă și de către Mitropolitul Vladimir al Chișinăului, care este membru permanent al Sfîntului Sinod al Bisericii Ruse, dar și de alți ierarhi și preoți pentru a-l ruga pe patriarh să nu implice Biserica în război, ci să păstreze neștirbită imaginea Bisericii care este aceea de lucrătoare a păcii în lume. În ce mă privește, eu fac această adresare acum. Dacă lucrul acesta nu se va întîmpla, vom fi atrași într-un război care, pe lîngă sînge, va pierde și duhul multora. Să nu fie.

Iată şi traducerea în rusă: 

Остановите патриарха!

Traducere din română de Mihai COSTIȘ

Патриарх Кирилл рискует стать символом войны, на пороге которой сейчас стоят Россия и Украина. Его белый шлем, украшенный двумя ангельскими крыльями, обозначающие небесную чистоту, становятся боевыми знаменами, а его уста, которыми он до недавних пор убеждал о значении единства “русского мира”, вещают сегодня о военном вторжение в самое сердце славянства – на Украину.

Российские СМИ уже распространили фотографии, на которых священники с церковными прапорами и крестами возглавляют танковую колонну. Нельзя, чтобы кресты шли впереди танков, ибо танки сеют смерть и ничего кроме смерти, а Крест же – означает жизнь.

В стремлении предотвратить братоубийственную войну, киевский митрополит Онуфрий направил патриарху Кириллу письмо с просьбой о вмешательстве. Это письмо – воззвание на грани отчаяния, исходящее от пастыря, заботящегося о судьбе своей паствы, адресованное человеку из ближайшего окружения Путина, к которому Путин благоволит и с которым обменивается большими белыми букетами по случаю дней рождения. И все же, патриарх выбрал – благословлять военное вторжение. В случае с Грузией, патриарх поступил так же, использовав медийные средства Патриархии для оправдания войны с народом, христианство которого восходит к апостолам.

Любая война – зло сеющее смерть, разлуку, нищету, отчаяние и предательство. Кто-то из российских священнослужителей прокомментировал это примерно так: “если зайдут военные (на Украину), оттуда выйдет Церковь”. Политика, которую разделяет патриарх Кирилл, в качестве русского, обеспокоенного судьбой русских во всем мире, предполагает и выход за обычные рамки молитвенных посланий и подразумевает защиту русских, в том числе, и танками, ставит в трудное положение восприятие всех служителей и верующих из канонического пространства Патриархата, в том числе, в Молдове и на Украине.

Единство Церкви не основывается на этнических принципах, а зиждется в Духе и в истине. Это должно быть первостепенным и для патриарха, и для всех нас. Поэтому становится очень важным, чтобы патриарх не только не благословлял танки, а напротив, встал бы всей своей силой на их пути.

Обращение киевского митрополита Онуфрия, в котором просит патриарха остановить военное вторжение, можно расценивать уже, как попытку остановить самого патриарха. Такое обращение должно быть послано и молдавским митрополитом Владимиром, который является постоянным членом Священного Синода РПЦ, а также другими епископами и священниками с прошением к патриарху не вовлекать Церковь в войну, дабы сохранить в чистоте образ Церкви, как миротворческой силы. Что касается лично меня, обращаюсь к патриарху сейчас. Если мы этого не сделаем, окажемся вовлеченными в войну, которая погубит не только жизни, но и дух многих из нас. Да не будет этого!

Sursa: http://barikada.md/

%d blogeri au apreciat asta: